Universitatea „Al. I.

Cuza" Iaşi
Facultatea de Drept

Elemente de
DREPT BANCAR-VALUTAR
Lect. univ. dr. Ionel BOSTAN

111128
B.C.U. - IAŞI

Iaşi • 2000
 „[...] Autorul cursului de faţă este permanent preocupat
de conturarea clară a unor concepte şi mecanisme (neocolind
elementele de istoric) privind banii şi sistemul bancar. In
cadrul cercetărilor efectuate pentru realizarea lucrării, autorul
a parcurs o bogată literatură de specialitate, inclusiv legislaţia
de profil, şi a investigat, în bună măsură, realităţile financiare
şi bancar-valutare din Româna [...].
Cursul este alcătuit pe o structură logică adecvată, cu o
înlănţuire firească a domeniilor de cercetare, pe parcursul
celor cinci capitole fiind asigurat un bun echilibru între
teoretic şi practic, retrospectivă şi actualitate, economic şi
juridic [...]."

Prof. univ. dr. loan MACOVEI

Decanul Facultăţii de Drept
din cadrul
Universităţii „Al.l. Cuza" Iaşi
 CAP. I.
BANII
1.1. Inconvenientele trocului, apariţia şi evoluţia monedei
l .2. Apariţia circulaţiei băneşti pe teritoriul României
1.3. Natura şi funcţiile banilor în economia contemporană
l .4. Masa monetară şi echilibrul monetar
l .4. l. Structura şi dinamica masei monetare
l .4.2. Echilibrul monetar
1.4.3. Lecturi suplimentare: Despre inflaţie

f

CAP. I.
BANII
„Inventarea şi apariţia banilor constituie una
din cele mai însemnate realizări ale umanităţii, care
se alătură altor descoperiri esenţiale, cum au fost
focul, arcul cu săgeată, roata sau ambarcaţiunile cu
pânze."
[C. Kiriţescu, Sistemul bancar al leului si precur-
sorii lui, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 3]
Astăzi, termenul de bani este o denumire generică atribuită
tuturor tipurilor de monede şi de semne de valoare. Banii au apărut
spontan, pe o anumită treaptă a dezvoltării societăţii, ca o consecinţă
a anumitor relaţii de producţie istoriceşte determinate, fiind un
produs necesar al procesului de schimb 1 .
1.1. Inconvenientele trocului, apariţia şi
evoluţia monedei
în perioada de început a producţiei de mărfuri, trecerea
bunurilor de la producător la consumator avea loc prin schimbul
direct, cunoscut sub denumirea de troc sau trampă. Formele
posibile de schimb erau2: marfă contra marfă, serviciu contra
serviciu, bunuri pe servicii şi servicii pe bunuri. Dezavantajele
unui astfel de sistem erau nenumărate; Geoffrey Whitehead le-a
sintetizat astfel 3 :
1
C. Kiriţescu, Moneda. Mică enciclopedie, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică.
Bucureşti, 1982, p. 63
2
Lefter Chirică, Romeo V. lonescu, Sinteze de economie politică, Ed.
Economică, Bucureşti, 1982, p. 63.
3
în lucrarea Economia, Ed. Sedona, Timişoara, 1997, p. 183.
• Nevoia de coincidenţă a necesităţilor. Este i m p o s i b i l a
se face troc, decât dacă A are ceea ce doreşte B, şi A
doreşte ceea ce B are. Uneori această dificultate poate 11
învinsă prin întârzierea uneia din părţile tranzacţiei pentru
o perioadă de timp, dar acest lucru cere încredere şi un
bun simţ al onorării o b l i g a ţ i i l o r . Ea devine mai uşoară
dacă părţile implicate ştiu să scrie şi să citească, astfel
încât datoria să poată fi înregistrată, înregistrările cetăţe-
nilor din trecutul Statelor Unite conţin o mulţime de
asemenea rubrici. Independenţa a curmat utilizarea
monedei britanice înainte ca Statele Unite să fie gata să
asigure un sistem al dolarului. „Datorez l u i Nathanian
Hawke o legătură de frânghie de 20 yarzi", se putea citi
într-o rubrică de epocă.
• Dificultatea de a s t a b i l i valori egale. Chiar şi a t u n c i
când fiecare din părţi doreşte ceea ce cealaltă parte
posedă, nu rezultă neapărat că ele pot conveni asupra unui
schimb cinstit. Valorează oare un vas pictat cât o găină
grasă? Ar putea fi necesar mai mult timp pentru a echili-
bra astfel de ecuaţii de valoare.
• Indivizibilitatea articolelor mari. Dacă o vacă valorează
cât doi saci de grâu, cât valorează un sac de grâu? încă o
dată, trebuie amânată o parte a tranzacţiei până la o dată
ulterioară. Acest lucru nu este uşor, n i c i chiar într-o
comunitate stabilă; în ceea ce priveşte popoarele nomade,
lucrurile se complicau enorm.
Dezvoltarea schimbului a făcut să apară cu t i m p u l o măria
căreia să i se dea preferinţă la schimb. Această marfa a început să
exprime, prin valoarea ei, valoarea tuturor celorlalte mărfuri; a deve-
nit un echivalent general. Rolul acesta de echivalent general 1-au
jucat diferite mărfuri în decursul istoriei. Subliniem rolul jucat de vite
în vechea Romă. Dar nu numai vitele, ci şi alte mărfuri au slujit ca
echivalent general, până când 5-a recurs la metalele preţioase, a u r u l
şi argintul. Metalele preţioase puteau servi pentru exprimarea valorii
celorlalte mărfuri (în primul rând) pentru că şi ele erau mărfuri,
produse ale muncii sociale, având şi ele valoare. De la folosirea
aurului şi argintului, ca echivalent general, până la transformarea
acestor metale preţioase în monedă, nu a trebuit să treacă prea mult
timp.

Motivele pentru care metalele preţioase au fost larg acceptate
4
ca echivalent general sunt următoarele :
/ Metalele preţioase reprezintă o valoare mare într-un
volum mic. Pentru producerea lor se cheltuieşte foarte
multă muncă, în cele mai bogate zăcăminte de aur trebuie
scoase mai multe tone de minereu pentru a se putea
extrage din ele câteva grame de aur. Reprezentând o
valoare mare într-un volum mic, metalele preţioase sunt
uşor de transportat, ceea ce reprezintă un mare avantaj.
/ Proprietăţile c h i m i c e ale metalelor nobile fac ca a u r u l
şi (într-o măsură m a i mică) a r g i n t u l să fie i n a l t e r a b i l e
faţă de a c ţ i u n e a o b i ş n u i t ă a a e r u l u i . Alte metale se
oxidează. Dimpotrivă, valoarea de întrebuinţare a aurului
şi a r g i n t u l u i nefiind supusă degradării sub acţiunea unor
agenţi naturali, posesorii acestor metale au o relativă
garanţie de invariabilitate a valorii metalului lor. In mod
evident, acest lucru nu scuteşte metalele preţioase de o
variaţie a valorii lor din pricina creşterii productivităţii
muncii în producţia a u r u l u i şi argintului, dar acest risc
este inerent producţiei de mărfuri şi nici o altă marfă nu ar
putea fi un etalon absolut, deoarece orice marfa poate fi
folosită ca echivalent general doar pentru că este marfă,
adică are valoare care se estimează la fel ca valoarea
oricărei mărfi.
/ P u r i t a t e a desăvârşită. Toate metalele, şi p r i n urmare şi
aurul şi argintul, pot fi obţinute în stare aproape pură.
„Prin urmare, nu pot încape discuţii în privinţa calităţii
metalului care se negociază. Oricare ar fi provenienţa sa,
aurul sau argintul este totdeauna acelaşi. Nu s-ar putea
spune la fel despre vite sau alt echivalent. Nici un bou nu
e identic cu altul, şi dacă şi astăzi vitele ar continua să fie
considerate ca instrumente de schimb, s-ar ivi numeroase
d i f i c u l t ă ţ i d i n cauza diferitei valori de întrebuinţare pe
care o au diferite vite. Acest fapt arată şi mai bine dublul
caracter al mărfurilor, care nu pot fi valori dacă nu sunt în
4
B. Zaharescu. E c o n o m i e p o l i t i c ă , Ed. Cartea Românească, Bucureşti,
1948. pp. 92-94.
8
0
acelaşi timp valori de întrebuinţare.'
/ D i v i z i b i l i t a t c perfectă. A u r u l şi argintul se pot împărţi în
bucăţi oricât de mici. Suma valorii părţilor este întotdea-
una egală cu valoarea întregului pentru că micile bucăţi de
metal pot fi oricând retopite la un loc fără nici o pierdere.
Pentru măsurarea valorilor, acest fapt constituie un mare
avantaj. „O vită n-ar fi putut fi tăiată în două, fără ca acest
fapt să influenţeze asupra valorii. V i t e l e erau deci mai
greu de folosit, şi din acest punt de vedere. Diamantele
reprezintă şi ele o valoare mare sub un volum mic. Dar
diamantele nu pot fi sfărâmate în bucăţi mai mici fără ca
6
valoarea întregului să sufere."
/ Metalele nobile s u n t uşor de i d e n t i f i c a t după câteva
proprietăţi fizico-chimice (culoare, sunet, greutate spe-
cifică), ceea ce face ca ele să fie greu de falsificat. Un
comerciant experimentat nu putea fi niciodată înşelat
dându-i-se o monedă de aur falsă, de exemplu.
La început metalele preţioase au fost întrebuinţate ca instru-
mente de schimb sub formă brută de bare de metal sau lingouri. Orice
operaţie de schimb presupunea cântărirea m e t a l u l u i şi verificarea
calităţii sale. Pentru a se evita aceste dificultăţi, l i n g o u r i l e de aur sau
argint au fost înlocuite cu monede în forma unor discuri circulare de
dimensiuni cunoscute, având imprimate pe ambele feţe un desen
oarecare (de obicei c h i p u l suveranului şi stema ţării). Aşadar, avem
de-a face cu baterea monedei, în felul acest, statul garantează greuta-
tea monedei şi calitatea m e t a l u l u i , iar desenele imprimate pe feţe şi
z i m ţ i i de pe margini fac să nu se poată sustrage n i c i o cantitate de
metal preţios din monedă. Desigur, prin circulaţie îndelungată şi
monedele se uzează şi până la urmă trebuiesc retopite; însă astăzi
aurul şi argintul în formă de monedă stau mai m u l t în tezaure, circu-
laţia lor fiind înlocuită prin alte sisteme.
Dacă rândurile de mai sus au fost consacrate doar uneia din
etapele evoluţiei banilor, şi anume etapei banilor marfă 7 , în cele ce
5
Ibid.
6
0
7
Ibid.
Ibid.
Sintetizând, arătăm că banii marfă au reprezentat prima formă de existenţă
a banilor şi erau reprezentaţi de bunuri cu rol intermediar (de echivalent) şi,
totodată, de etalon pentru măsurarea celorlalte b u n u r i . Bunurile care s-au

urmează ne vom opri asupra altor două etape importante: etapa bani-
lor de hârtie (şi metalici) şi etapa banilor de cont.
Etapa banilor de hârtie şi a banilor metalici (monedă divi-
zionară) debutează odată cu sec. XVI, când, alături de monedele din
metale preţioase, încep să circule şi banii de hârtie sub forma bancno-
telor, care erau caracterizate de convertibilitate, putându-se schim-
ba, la cerere, în aur şi argint.
în legătură cu această etapă, trebuie reţinute următoarele8:
Moneda de hârtie (bancnota sau biletul de bancă) este o
bucată de hârtie specială, cu dimensiuni şi format special, imprimată
faţă-verso de către un organism public şi a cărei valoare nominală
indicată era atestată de stat.
Apariţia monedei de hârtie s-a datorat băncilor care păstrau
d i s p o n i b i l i t ă ţ i l e băneşti ale comercianţilor sub formă de aur şi argint.
Debutul 1-au făcut băncile olandeze, care în schimbul banilor
de aur şi argint depuşi de comercianţi la bancă, le dădeau bilete de
bancă care conţineau suma depusă.
Banca devenea astfel depozitarul b a n i l o r , iar b i l e t u l pe care îl
primea comerciantul confirma depozitul şi angajamentul băncii de a
restitui, la cerere, cantitatea de piese metalice depuse.
Cu timpul, aceste bilete de bancă, devenite bani de hârtie, au
înlocuit monedele de aur şi argint în circulaţie.
NOTA:
Banii de hârtie se mai numeau fi monedă fiduciară, sau monedă de
încredere, de la latinescul „fiducia", care înseamnă încredere, în sensul că
reprezentau simbolul încrederii în capacitatea băncii emitente de a
rambursa echivalentul banilor de aur şi argint înscris pe biletul de bancă.
Deoarece nu toţi posesorii de bani din aur şi argint îi depuneau
la bancă, până la primul război mondial a existat o circulaţie paralelă
a banilor din metale preţioase şi a banilor de hârtie.
manifestat sub forma banilor marfa au fost animalele, sarea, blănurile, tutu-
nul, scoicile, metalele. Treptat, pe parcursul dezvoltării societăţii omeneşti şi
a economiei de schimb, rolul de echivalent, de intermediar sau etalon a fost
preluat de metalele preţioase, respectiv aur, argint şi uneori cupru, prelucrate
în formă de bare, drugi, inele etc. [cf. Lefter Chirică, Romeo V. lonescu, op.
cit., p. 36]
s
Ibid.. pp. 37-38.
K)
Iniţial, cantitatea de bani de hârtie emisă nu trebuia să depă-
şească stocul de metale preţioase deţinut de către bănci.
Un alt aspect important este acela că, pe parcurs, statul a
restrâns dreptul tuturor băncilor de a emite bani de hârtie, acest
privilegiu revenind Băncii centrale a statului, care se mai numeşte
şi Banca de emisiune sau Banca băncilor.
Prin dezvoltarea considerabilă a producţiei şi a schimbului de
mărfuri, cantitatea emisă de bani de hârtie a depăşit stocurile de
metale preţioase.
Ca o primă consecinţă, monezile din aur şi argint au încetat să
mai circule, iar convertibilitatea banilor de hârtie în aur, pentru
persoanele particulare, a fost suspendată.
Până la încheierea primul război mondial, aurul a rămas doar un
etalon al preţurilor şi o măsură a valorii, fiecare monedă naţională
definindu-se într-o anumită cantitate de aur.
în perioada 1944 (conferinţa de la Bretton Woods) - 1971, în
lume a funcţionat un sistem valutar aur-de_yjiz,e.
Conform acestui sistem, dolarul american era singura monedă
convertibilă în aur şi recunoscută ca valută pe plan internaţional.
Deoarece emisiunea de dolari în perioada 1944-1971 a depăşit
echivalentul stocurilor de aur din Rezervele Federale ale SUA, stat
care se angajase ca garant al convertibilităţii tuturor datoriilor în aur,
convertibilitatea dolarului în aur a fost suspendată (vezi Tab. 1.1.
- evoluţia monedei înainte şi după Bretton Woods).
Practic, în 1976 Fondul Monetar Internaţional a decis demone-
tizarea aurului, adică aurul nu mai îndeplineşte funcţia de bani.
în prezent, toate ţările lumii îşi definesc moneda naţională, în
funcţie de fluctuaţia liberă de piaţă a raportului cerere / ofertă
pentru moneda naţională.
Banii contemporani, adică banii de hârtie, sunt practic nişte
titluri_de valoare emise de stat şi investite cu putere de cumpărare şi
plată.
Deci actualii bani de hârtie nu au valoarea intrinsecă, ei
fiind acceptaţi pentru că există o convenţie artificială acceptată de
toată lumea.
Utilizarea banilor de hârtie prezintă următoarele ajj
/ se pot stoca şi transporta uşor;
'Ibid.
 / îşi pot multiplica sau diminua puterea de cumpărare;
/ pot fi astfel marcaţi şi gravaţi încât să nu poată fi f a l s i -
ficaţi şi să fie uşor recunoscuţi.
Procesul de evoluţie a banilor a continuat prin apariţia şi
extinderea monedei s c r i p t u r a l e sau a b a n i l o r de cont.
Se mai numesc hâflisdiaaSD'' deoarece nu circulă în societate
aşa cum circulă banii de hârtie, ei existând doar sub forma unor
înscrisuri bancare în c o n t u r i sau la casele de economii
Banii de cont sunt deci depozite bancare aflate la dispoziţia
economiei sau persoanelor fizice, iar atunci când apare o tranzacţie
de vânzare-cumpârare între două persoane care deţin depozite
bancare, b a n i i nu mai circulă între aceste două persoane, ci doar se
transferă din c o n t u l c u m p ă r ă t o r u l u i în contul v â n z ă t o r u l u i .
In economia contemporană, prin noţiunea generică de bani (sau
monedă) se înţelege:
• b a n i i de hârtie, biletele de bancă sau bancnotele;
• moneda metalică;
• moneda scripturală;
Apărută ca urmare a unor inovaţii tehnologice, aceasta permite
stocarea unei puteri de cumpărare într-o cartelă p l ă t i t ă a n t i c i p a t ,
cartelele eliberate de către bănci clienţilor (titularilor de conturi) f i i n d
utilizate pentru efectuarea plăţilor. Suma stocată într-o cartelă
magnetică diferă faţă de cazul monedei scripturale, prin faptul că
„sediul" monedei nu mai este un depozit la vedere, i n d i v i d u a l i z a t , ci
chiar cartela însăşi, a cărei simplă deţinere este dovada creanţei
purtătorului asupra emitentului (banca).
NOTA:
Această caracteristică apropie această sumă stocată de monedele c/c
aur sau argint, diferenţiindu-se, totuşi, sub două aspecte:
• nu au curs legal:
• nu pot f i reutilizate (ca bancnotele, de exemplu).
Tabelul 1.1.
Evoluţia monedei î n a i n t e de Bretton VVoods

• alte instrumente de plată şi credite.

Secolul V I I î.e.n.: apariţia pri-
Toate aceste instrumente monetare au forme şi denumiri
melor piese metalice din aur
specifice, sunt diferite de la ţară la ţară, fiind general acceptate
şi argint;
pentru schimburi şi plăţi într-un spaţiu economic, de regulă spaţiul
Secolul II: cursul de schimb
unei economii naţionale (ţări).
între monedele metalice la
Astăzi, în cadrul „altor instrumente monetare", s-au impus Roma: aurul cota de 2 ori mai
cartelele magnetice 1 0 (moneda electronică). mult decât argintul;
1447: stabilirea la Geneva-a
10 aurului ca singurul t i p de
Ch. Mano/eseu, Moneda si ipostazele ei, Ed. Economică, Bucureşti, 1997,
monedă având curs legal;
pp. 11-12. Evoluţia monedei a condus la apariţia monedei imateriale (dispa-
r i ţ i a totală a suportului material), sub forma cărţilor de credit, facilităţilor de 1519: apariţia t a l e r u l u i emis de
bancherul Fugger, d e v e n i n d
casă, l i n i i automate de credit, creditele confirmate, permiţând efectuarea de
monedă>dominantă în Europa;
cumpărări sau reglarea datoriilor în acelaşi fel ca biletele sau conturile;
frontiera dintre creditul automat şi monedă devine foarte fluentă. Talerul va da naştere
dolarului;
Succesiunea cronologică a formelor s c h i m b u r i l o r monetare, utilizată din
Secolul XVI: creşterea de şase
motive didactice, nu corespunde totuşi unei r e a l i t ă ţ i istorice, în acesl sens, în
ori a numerarului şi de trei
forma sa pură, trocul nu pare că ar fi .existat, schimburile în comunităţile
ori a preţurilor şi efectuarea
p r i m i t i v e făcându-se în modalităţi complexe. De exemplu, operaţiunile în
de importuri masive de
cont curent sau cunoscute în Babilonul secolului VII î n a i n t e de Cristos;
b i m e t a l i s m u l aur sau argint exista în Lidia, f i i n d introdus de Crcsus în metale preţioase (argint, în
secolul VI înainte de Cristos; moneda-hârtie a fost emisă în China secolului special) provenind din
III înainte de Cristos. America;
1870-1878: curs forţat al
francului francez;
1871-1874: abandonarea
bimetalismului aur-argint şi
adoptarea etalonului aur în
Germania şi ţările scandinave.
Crearea U n i u n i i Monetare
Latine; Debutul demonetizării
a r g i n t u l u i în S.U.A.;
1874-1875: instalarea de facto a
m o n o m e t a l i s m u l u i aur în
Franţa;
1897: adoptarea e t a l o n u l u i aur în
Rusia şi Japonia;
1890: abandonarea bimetalismu-
l u i şi adoptarea monometa-
l i s m u l u i aur în România;
1900: adoptarea etalonului aur în
S.U.A.;
1913: crearea unei bănci centrale
federale în S.U.A. (Sistemul
Rezervelor Federale).

12
13
1650: crearea unei pieţe mone-
tare mondiale la Amsterdam;
1690: emiterea monedei-hârtie
în Imperiul Britanic;
1697: Banca Angliei monopoli-
zează emisiunea bancnotelor;
1720: curs forţat al biletelor
emise de bancă în Franţa
(John Law);
1774: curs legal în exclusivitate
acordat a u r u l u i în Anglia;
1792: instituirea bimetalismului
aur-argint în S.U.A.;
1797: suspendarea convertibili-
tăţii în aur a biletelor de
bancă în Anglia şi stabilirea
u n u i curs forţat al acestora;
1800: crearea în Franţa a Băncii
de emisiune;
1803: crearea francului germinai
şi instituţionalizarea bimeta-
lismului. Raport legal între
argint şi aur este de 15,5 la 1;
1816: limitarea puterii liberatorii
a monedei în Anglia;
1821: restabilirea convertibilită-
ţ i i în Anglia;
1867: instituirea b i m e t a l i s m u l u i
în România; crearea sistemu-
lui monetar naţional;
E v o l u ţ i a monedei d u p ă Bretton Woods (1944)
1944: crearea sistemului mone-
tar internaţional şi a Fondului
Monetar Internaţional;
1946-1958: punerea în funcţiune
a SMI bazat de p r i n c i p i i l e
e t a l o n u l u i aur-devize pe
dolarul S.U.A. ca principală
monedă de rezervă;
14
1914: suspendarea convertibili-
tăţii bancnotelor în aur în
toate ţările beligerante
(inclusiv România);
1922: recunoaşterea principiilor
etalonului aur-devize (gold-
exchange standard) la Confe-
rinţa Monetară de la Geneva;
1925: restabilirea etalonului aur
în Anglia: £ regăseşte parita-
tea sa d i n a i n t e de război;
restabilirea convertibilităţii
francului-francez;
1928-1930: crearea Băncii
Reglementelor Internaţionale
(România - membru
fondator);
1931: suspendarea convertibili-
tăţii £ în Anglia. Generaliza-
rea controlului schimburilor şi
flotarea monedelor. Crearea
blocurilor monetare;
1934: fixarea parităţii $ S.U.A.
la 35 S uncia (l uncie =
31,102 grame aur fin). Apli-
carea etalonului aur-devize
care permite guvernelor străi-
ne să convertească în aur
dolarii pe care-i deţin în
rezervă la banca centrală.
1972: crearea şarpelui monetar
european, limitând marjele de
fluctuare ale monedelor
aderente;
1973: a doua devalorizare a S
S.U.A.; generalizarea flotării
monedelor şi amplificarea vo-
latilităţii cursurilor de schimb;
1946: reforma monetară în
Germania şi crearea DM;
1949: devalorizarea monedelor
europene şi i m p l i c i t a l i r e i
sterline (£);
1958: restabilirea convertibilită-
ţii externe a monedelor euro-
pene între ele;
1961-1968: pool-ul a u r u l u i . 8
ţări se angajează să intervină
pe piaţa a u r u l u i pentru menţi-
nerii preţului de 35 S uncia;
1967-1971: revizuirea grilelor de
paritate; devalorizarea £,
revalorizarea DM, devalori-
zarea francului francez etc.;
1969: primul amendament la
statutul FMI privind crearea
de către acest organism a unui
nou activ de rezervă definit
prin raportarea la aur şi
anume DST;
1971: suspendarea c o n v e r t i b i l i -
tăţii în aur a S S.U.A. şi pră-
buşirea e t a l o n u l u i aur-devize.
Prima devalorizare a S S.U.A.
după 1934. Lărgirea marjelor
de fluctuare a c u r s u r i l o r de
schimb ale monedelor
aderente;
[Sursa: C. Basno (et al.), Monedă, credit, b ă n c i , EDP.
15
1976-1978: punerea în f u n c ţ i u n e
a A c o r d u r i l o r de la Jamaica
p r i v i n d reglarea f l o t ă r i i mone-
delor şi demonetizarea auru-
l u i . Redefinirea DST pe baza
u n u i coş de 16 monede;
1979: punerea în f u n c ţ i u n e a
Sistemului Monetar
European. Crearea ECU
definit pe baza u n u i coş de 9
monede ale ţ ă r i l o r
comunitare;
1980: redefinirea DST pe baza
u n u i coş de 5 monede (cele
liber-utilizabile);
1985: acordurile de la Piaza p r i -
vind coordonarea p o l i t i c i l o r
de s c h i m b între 5 (apoi 7)
mari ţări industriale;
1986: punerea în funcţiune de
către FMI a u n u i mecanism
de supraveghere monetară,
bazat pe un set de i n d i c a t o r i ;
1990: Conferinţa interguverna-
mentală a CEE p r i v i n d Uniu-
nea Economică şi Monetară
Europeană;
1992: Tratatul de la Mastricht
p r i v i n d integrarea economică
şi monetară a celor 12.
Bucureşti, 1997, pp. 18-19]

1.2. Apariţia circulaţiei băneşti
pe teritoriul României"
Descoperirile arheologice şi cercetările efectuate pe teritoriul
ţării noastre au condus la ideea că primul metal folosit ca echivalent
general a fost axanja (cuprul).
După obţinerea prin turnare a bronzului, acesta, fiind mai
rezistent la uzură, ia locul cuprului în cadrul schimburilor. Dar,
comunităţile situate în zone lipsite de zăcăminte native nu puteau
obţine bronzul decât pe calea schimbului. Spre exemplu, în Moldova,
lipsa zăcămintelor de cupru nu a permis dezvoltarea unei metalurgii a
bronzului astfel că pătrunderea acestuia în zonă a fost posibilă numai
pe calea schimbului de animale cu comunităţile din Transilvania.
în procesul de trecere de la marfa-bani la monedă pe teritoriul
ţării noastre, un factor stimulator important 1-a constituit contactul cu
oraşele greceşti de la Marea neagră, mai avansate din punct de vedere
economic, astfel că în zona dobrogeană procesul de adoptare a mone-
dei metalice a fost mult mai rapid decât în restul ţării.
Necesităţile schimbului de produse între populaţia localnică şi
negustorii greci a determinat apariţia - în primă fază - ca echivalent
general, a unor obiecte din bronz. Având în vedere stadiul în care, în
perioada respectivă, se afla tehnologia topirii şi prelucrării bronzului,
este discutabilă compoziţia şi omogenitatea acestor obiecte, ceea ce
'influenţează direct şi „corectitudinea" echivalentului (schimbului).
Se apreciază că pasul hotărâtor în apariţia monedei a fost
e m i s i u n e a de mici d e l f i n i din bronz puşi în circulaţie în oraşul Qlbia*,
care au început să circule şi pe teritoriul ţării noastre.
" După materialul omonim apărut în lucrarea Bancnota şi falsificatorii de
bancnote, de Ion Vochescu şi Vasile Bercheşan, Editura Şansa, Bucureşti,
1996, pp. 28-47. Sursele de bază (ale lucrării menţionate) le constituie opere-
le reputatului specialist Costin C. Kiriţescu, în speţă fiind vorba de Sistemul
bănesc al l e u l u i şi precursorii lui, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1964.
Colonie grecească întemeiată de milesieni la sfârşitul sec. V I I î.e.n., pe
coasta de Nord a Mării Negre, la gura f l u v i u l u i Hypanis (Bugul de astăzi)
[cf. Mic d i c ţ i o n a r enciclopedic, ESE, Bucureşti, 1986, p. 1210].
16
Apoi, negustorii greci au început să u t i l i z e z e , în s c h i m b u r i l e cu
p o p u l a ţ i a localnică, şi monede emise în oraşul H i s t r i a (sec. V î.e.n.).
Este de remarcat faptul că şi aceste monede, ca şi cele d i n
Olbia, erau confecţionate prin turnare şi nu p r i n batere, ceea ce
constituie o continuare a tehnologiei prin care se obţineau l i n g o u r i l e .
Pătrunderea monedei restrânge trocul şi m e t a l u l cântărit. Din
acest moment, moneda începe să-şi exercite şi ce-1 de-al doilea rol -
acela de tgzjjujrjxate, care a adus de-a lungul istoriei atâtea avantaje,
dar şi dezavantaje.
în secolele V-IV î.e.n. se bat în Histria primele monede din
argint. Specific acestor monede este faptul că au fost e m i s i u n i oficia-
le, de stat şi că au păstrat efigiile tradiţionale o lungă perioadă de
timp, putând fi uşor individualizate.
Nevoile crescânde de monedă, ca urmare a intensificării schim-
burilor comerciale şi lipsa materiei prime (argintul), au determinat fie
scăderea concentraţiei în argint a monedei, fie reducerea greutăţii
acesteia, pentru aceeaşi valoare.
în secolul al IV-lea î.e.n. apar la Histria monedele divizionare
din argint - obolii şi hemiobolii - care au uşurat tranzacţiile comer-
ciale. Din acest moment se poate vorbi de primul sistem monetar
aplicat pe teritoriul României.
întrucât uniunile tribale aveau o activitate politico-economică
independentă, iar iniţiativa baterii de monedă nu putea porni decât de
la şefii acestor uniuni, răspândirea acestor monede s-a făcut neuni-
Ibrm, în mai multe puncte situate în teritoriul geto-dac. Numărul ma-
re de emisiuni succesive şi tehnica rudimentară a baterii au făcut ca
monedele autohtone să se prezinte cu variate forme şi t i p u r i a căror
f i l i a ţ i e nu poate fi determinată cu precizie. Confuzia cu monedele
macedonene (care probabil au servit ca model) a făcut ca monedele
autohtone să circule împreună cu cele macedonene, depăşind astfel
graniţele u n i u n i i tribale emitente şi, amestecate cu celelalte, s-au
îndepărtat de locul baterii.
Astăzi se apreciază că monedele de provenienţă autohtonă apar
pentru prima dată în sec. al III-lea î.e.n. şi încetează să fie bătute în
sec. I î.e.n.
Pare paradoxal faptul că tocmai în perioada statului centralizat
sub Burebista, când s-a cunoscut o înflorire a c u l t u r i i geto-dacice, nu
se mai bate monedă. Situaţia poate fi explicată prin abundenţa denari-
lor romani care, fiind de o bună calitate, satisfăceau nevoile schimbu-
17
 l u i de mărfuri, dar şi de tezaurizare. De asemenea, renunţarea la
moneda autohtonă satisfăcea şi o altă necesitate şi anume aceea că se
înlătura diferenţierea dintre banii folosiţi pe piaţa internă şi cei
folosiţi pe piaţa externă. Moneda romană devenea astfel moneda
universală.
Perioada ocupaţiei romane în Dacia constituie un element
distinct al circulaţiei băneşti în sensul că există o autoritate legală
investită cu dreptul de a bate monedă precum şi o legislaţie referi-
toare la emisiunea şi circulaţia monetară, existând, deci, un sistem
monetar bine închegat
în perioada domniei lui Traian (98 e.n. - 117 e.n.), datorită mai
ales imenselor prăzi de război, printre care aurul şi argintul Daciei
ocupă un loc de seamă, conţinutul în metal nobil al monedei este
îmbunătăţit, moneda este sigură şi poate fi folosită drept mijloc de
tezaurizare. Nu este lipsită de importanţă în acest sens măsura luată
de Traian în anul 107 de a retrage din circulaţie toţi denarii anteriori
(al căror conţinut în argint devenise din ce în ce mai slab) şi de a-i
rebate în compoziţia stabilită.
în ceea ce priveşte p o s i b i l i t ă ţ i l e de tezaurizare ale populaţiei
băştinaşe, acestea erau destul de modeste. Tezaurele descoperite pe
teritoriul ţării noastre sunt constituite, în medie din 200 denari, foarte
rar trecând de 1000 denari.
Tăbliţele cerate găsite pe teritoriul ţării noastre arată şi valoarea
pe care o aveau diferitele obiecte sau produse în raport cu denarul.
Astfel, un miel se vindea cu 3,6 denari, un porc cu 5 denari, un
litru de vin cu 1,8 denari, un sclav bun cu 500-600 denari. Câştigul
• zilnic al unui muncitor liber era de 0,40 denari. Din alte surse, aflăm
că soldele ce se plăteau unui legionar roman: 300 denari sub
Domiţian, 500 sub Septimiu Sever şi 750 sub Caracalla. 12
Tăbliţele cerate conţin şi informaţii despre formarea şi folosirea
capitalului cămătăresc, precum şi despre condiţiile de acordare a
împrumuturilor.
După moartea lui Traian, timp de circa 2 secole, moneda roma-
nă cunoaşte fluctuaţii serioase, iar dificultăţile imperiului se încearcă
a fi atenuate prin dreptul acordat unor cetăţi sau autorităţi locale de a
bate monedă din bronz.
12
/. Vochescu, V. Bercheşan, op. cit., p. 30, şi V. Jinga, Moneda şi proble-
mele ei contemporane, voi. I, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1981, p. 41 şi urm.
18
Circulaţia monetară în perioada trecerii
la feudalism şi a feudalismului 1 3
Specific perioadei de trecere la feudalism este sărăcia izvoare-
lor istorice şi arheologice, în general, şi monetare, în special. Abia
din a_ doua jumătate a secolului XVI-lea apar primele date despre
moneda autohtonă şi sistemul monetar.
Se consideră că volumul scăzut al producţiei de mărfuri, fărâ-
miţarea statală şi micşorarea schimburilor de mărfuri nu au necesitat
emisiuni monetare proprii şi nici imitarea monedei romane, cu atât
mai mult cu cât aceasta nu prezenta interes pentru multe din popoa-
rele migratoare care au trecut pe teritoriul ţării noastre.
Extinderea periodică a graniţelor Imperiului Bizantin în stânga
Dunării a determinat şi folosirea pentru o perioadă lungă de timp,- a
monedei bizantine. Ocupaţia de bază a populaţiei autohtone -
creşterea animalelor şi agricultura - asigurau satisfacerea nevoilor
proprii, pentru care trocul era suficient, astfel că relaţiile comerciale
„externe" erau foarte slabe, cu consecinţe directe asupra circulaţiei
monetare.
Pe teritoriul Transilvaniei apar, începând cu secolul al IX-lea,
monedele ungureşti, care circulă alături de moneda bizantină. Deşi
din această perioadă s-au găsit numeroase „depozite" monetare, în
n i c i u n u l dintre acestea nu s-a găsit nici o monedă ungurească
amestecată cu monedele bizantine. Acesta demonstrează că populaţia
autohtonă continuă să folosească moneda bizantină, în timp de pătura
sus-pusă, nou constituită, folosea moneda ungurească, de valoare
m u l t mai mare.
Ceea ce caracterizează întreaga perioadă de un mileniu, cuprin-
să între secolele III şi XIII, este circulaţia unei mari varietăţi de mo-
nede: bizantine, ungureşti, ale Hoardei de Aur, apusene, bulgăreşti,
sârbeşti etc. Un loc aparte îl are dinarul banal din Slovenia, care
constituie amintirea păstrată până astăzi în terminologie monetară
românească- banul.
în Transilvania, la mijlocul secolului al XlII-lea, se introduce în
13
C f. ibid., pp. 31-33 şi D.D. Şaguna, C.F. Donoaica, Drept bancar şi valu-
tar, Ed. Proarcadia, Bucureşti, 1994, pp. 17-33.
19

circulaţie monetară marca. Chiar dacă marca nu a fost folosită
efectiv în schimburile comerciale, ea a constituit principalul instru-
ment de evaluare şi echivalare a produselor, deci principala unitate de
măsură a valorii, unitate de calcul.
Feudalismul dezvoltat, rezultat al nivelului ridicat al dezvoltării
forţelor de producţie, cunoaşte şi extinderea schimburilor, astfel că
rolul banilor în economie a crescut atât de mult încât a determinat
crearea unor sisteme monetare proprii, mai întâi în Ţara Românească
şi, apoi, în Moldova. Prin baterea monedelor proprii, domnii ţărilor
române doreau să demonstreze atât autonomia cât şi independenţa şi
suveranitatea ţărilor lor. De asemenea, monetăriile pe care le patro-
nau le asigurau venituri importante, inclusiv din diminuarea conţinu-
tului de metal nobil, dar şi din falsificări.
Din datele cunoscute până în prezent, primele monede muntene
au fost emise în timpul lui Vladislav-Vlaicu (1364-1377) în Ţara
Românească şi Petru Muşat (1375-1391) în Moldova şi constau, după
valoare în: ducaţi, dinari şi bani.
Din domnia prosperă a l u i Mircea cel Mare (1386-1418) au
rămas monede numeroase şi variate. Marele domnitor martir
Constantin Brâncoveanu, care a realizat în epocă o cultură înaltă şi
durabilă, a bătut, de asemenea, o mare cantitate de monedă, între
capetele de acuzare aduse împotriva sa de înalta Poartă este şi acela
de a fi bătut monede din aur cu chipul său.
Deşi moneda autohtonă deţine rolul preponderent, aceasta
circulă în paralel cu moneda străină, fapt atestat atât de izvoarele
scrise ale s e c o l u l u i al XV-lea, cât şi de descoperirile monetare izola-
.te. Influenţa I m p e r i u l u i Otoman se face resimţită şi pe plan monetar,
astfel că la mijlocul secolului al XV-lea îşi face apariţia asprul
turcesc, piesă mică din argint, cu titlul foarte ridicat.
Dominaţia otomană, intensificată din secolul al XVI-lea asupra
Ţării Româneşti şi Moldovei, a însemnat desfiinţarea aproape totală a
sistemului monetar autohton, rezultat mai ales al monopolului exclu-
siv turcesc asupra comerţului exterior. Acest monopol a durat aproa-
pe trei secole, astfel că imense cantităţi de produse care odinioară
luau drumul unor ţări europene, se îndreaptă acum exclusiv către
Poartă. Pentru nevoile interne se bate monedă atât în Ţara Româ-
nească, cât şi în Moldova, dar lipsa metalului nobil (care lua drumul
Porţii) face ca emisiunile să fie mai reduse.
A n u l 1597 poate fi considerat ca acela în care s-a încheiat
20
primul tratat internaţional al unei ţări române în materie de e m i s i u n e
monetară. Ieremia Movilă, domnul Moldovei, încheie cu Polonia un
tratat prin care se încearcă unificarea sistemelor monetare ale celor
două ţări. Regele Poloniei dă dreptul lui Ieremia Movilă de a bate
monedă după modelul celei poloneze, astfel încât să poată fi primită
oriunde; însă tratatul în cauză nu a fost urmat de ratificarea Seimului.
Secolul al XVII-lea se caracterizează prin circulaţia aproape
exclusivă a monedei străine. Poate fi întâlnită nu numai moneda
statelor vecine, dar şi monede ale unor state îndepărtate, a căror
circulaţie s-a impus în primul rând prin valoare, în acest sens trebuie
evidenţiat t a l e r u l olandez care, datorită reprezentării pe revers a
u n u i leu ridicat în două picioare, a fost d e n u m i t talerul-leu apoi,
prescurtat, leu. Monedă predominantă începând cu sfârşitul secolului
al XVIII-lea, talerul-leu se bucură de o mare popularitate şi recu-
noaştere, astfel că îşi va pune amprenta asupra denumirii viitoarei
unităţi monetare româneşti - leul.
Circulaţia monetară în perioada destrămării
orânduirii feudale şi trecerii la capitalism 1 4
în perioada destrămării relaţiilor feudale şi a trecerii la capita-
lism se remarcă încercarea de a reglementa circulaţia bănească prin
Regulamentele organice (1830 în Ţara Românească şi 1832 în
Moldova). Se adoptă bimetalismul, în raportul aur-argint stabilit de
stat. De o importanţă deosebită este faptul că în regulamente se pre-
vedea uniformizarea cursurilor monetare ale celor două principate pe
ba/.a etalonului - aur: „Monedele vor avea acelaşi curs şi acelaşi preţ
în nmbe prinţipaturile". Astfel, prin Regulamentele organice, încă
î i u i i n t e de unirea principatelor, se i n s t i t u i e unitate monetară a
acestora.
Extinderea relaţiilor comerciale, schimburile de mărfuri din ce
în ce mai intense şi mărirea distanţei dintre locul producţiei şi cel al
desfacerii au necesitat găsirea unor soluţii prin care să se asigure o
corelaţie a valorii de întrebuinţare pe diverse pieţe, dar şi alegerea
celei mai avantajoase pieţe, în acest sens, încă din 1830, în presa
"(T. i b i d . , p p . 33-37.

timpului se publică cursul de la Constantinopol urmat de publicarea
cursului oficial al principalelor specii existente în circulaţie şi
raportul dintre ele. De remarcat este faptul că există o diferenţă între
cursul la care vistieria primea la plată speciile monetare declarate
liberatorii şi cursul pieţii (ceea ce se constată şi astăzi).
După aplicarea regulamentelor organice se poare constata că
sistemul monetar al principatelor, pentru circulaţia internă a mărfuri-
lor, s-a fixat asupra a două specii monetare: leul şi paraua (ca subdi-
viziune). Stabilirea acestora a fost relativă, atât sub raportul echiva-
lenţei cu monede de largă circulaţie, cât şi în ceea ce priveşte pieţele
monetare.
Odată cu Unirea Principatelor, printre primele măsuri ce trebu-
iau adoptate era şi aceea a i m i t a ţ i i monetare. Chiar dacă prin Regu-
lamentele organice s-a instituit unitatea monetară, fiecare principat
bătea propria monedă, în noile condiţii se simţea nevoia unei monede
unice, motiv pentru care primul domn al Principatelor Române Unite,
Alexandrul loan Cuza, instituie un sistem monetar naţional cu o
monedă efectivă ca etalon.
Influenţa franceză, percepută în toate domeniile de activitate,
îşi pune amprenta şi asupra sistemului monetar preconizat. Astfel,
dacă moneda naţională franceză se numea „franc", moneda naţională
română a fost denumită „romanat", având ca subdiviziuni „banul"
(1/10 ramanat) şi „centima" (1/100 ramanat). Denumirea de „para"
dispare din sistemul monetar instituit de Alexandru loan Cuza.
Sistemul monetar instituit în Principatele Române Unite nu a
exclus din circulaţie moneda străină. Mai mult decât atât, lipsa
posibilităţilor materiale şi financiare pentru baterea monedei a făcut
ca schimbările comerciale să se facă tot pe baza monedei străine, iar
leul să rămână un etalon fictiv.
Pentru ţările române, în special pentru Transilvania, anul 1762
(15 ianuarie) constituie un element de referinţă. Este anul în care, în
baza unei patente emise de împărăteasa Măria Tereza au fost puse în
circulaţie primele „bancnote", emise de Wiener Stadtbank. Este de
remarcat faptul că deşi primele bănci fuseseră înfiinţate în urmă cu
aproximativ un secol şi jumătate 1 5 , activitatea lor nu s-a bazat pe
bancnote, dar emisia bancnotelor a venit să impulsioneze activitatea
15
Bank of Amsterdam ; 1609; Bank of Hamburg - 1619; Bank of England -
1694etc. (ibid.)
22
băncilor.
A p a r i ţ i a bancnotei a însemnat o adevărată r e v o l u ţ i e în toate
d o m e n i i l e de activitate. Dacă baterea monedei s-a efectuat c e n t r a l i z a t
sau descentralizat, cu control sau fără control (mai ales în funcţie de
n e v o i l e de moment), d r e p t u l de a t i p ă r i bancnote este rezervat în
exclusivitate băncilor centrale, sub control riguros.
în Principatele Unite, haosul financiar existent din perioada
îndelungatei stăpâniri otomane reclamă luarea unor măsuri energice
pe plan economico-financiar. Lipsa unei monede naţionale şi exis-
tenţa unei mulţimi eterogene de monede străine îngreuna c i r c u l a ţ i a
mărfurilor şi încuraja specula. Se apreciază că în această perioadă
circulau peste optzeci de specii de monede străine, d i n care u n e l e
proveneau din a c t i v i t ă ţ i l e comerciale ce avuseseră loc cu secole în
urmă.
Reforma agrară din 1864 a determinat sporirea producţiei şi
intensificarea circulaţiei mărfurilor care, implicit, a dus la intensifica-
rea circulaţiei băneşti, în c o n d i ţ i i l e existente, aşa-zisul sistem mone-
tar constituie o adevărată frână a dezvoltării. Aşadar, adoptarea în
anul 1867 a măsurilor de organizare a circulaţiei băneşti, după o
îndelungată perioadă de haos, se justifică pe deplin. Abia de acum
avem de-a face cu un sistem monetar naţional.
Influenţa franceză îşi pune amprenta şi de această dată asupra
sistemului adoptat în Principatele Unite. Astfel, deşi majoritatea
ţărilor europene dezvoltate renunţaseră la bimetalism' 6 , România,
după modelul Franţei 1 7 , a pus bimetalismul la baza sistemului mone-
tar naţional, cu toate consecinţele negative care au decurs din aceasta.
Instabilitatea raportului real dintre aur şi argint, o s c i l a ţ i i l e perma-
nente ale valorii acestora, nu puteau fi reglementate prin lege, ci erau
dictate de piaţă.
în condiţiile intensificării schimburilor internaţionale de măr-
f u r i şi a diferenţelor apreciabile între monedele naţionale cu aceeaşi
valoare nominală (raportată la etalonul argint, dar având în realitate
concentraţii diferite), s-a încercat o uniformizare a valorii pe plan
european, ceea ce ar fi trebuit să stimuleze comerţul internaţional. La
"' A n g l i a - 1816; Olanda- 1847; Belgia şi E l v e ţ i a - 1850; Germania- 1871
(ibid.).
17
Conform Legii monetare din 1847, monedele noastre trebuiau confecţiona-
te „identic cu monedele franceze" (ibid.).
23

23 decembrie 1865 se încheie o convenţie între Franţa, Italia, Belgia
şi Elveţia privind înfiinţarea unei uniuni monetare, convenţie care
este considerată ca fiind cea mai importantă încercare de unificare a
sistemelor monetare ale lumii. Fără a adera la această convenţie,
România a luat toate măsurile pentru a se conforma prevederilor ei.
Trebuie subliniat faptul că, deşi în unele ţări ale Europei se
trecuse de peste un secol la emisia de bancnote, Legea monetară din
1867 s-a bazat pe un sistem exclusiv metalist.
Principalele caracteristici ale Legii monetare din 1867, în afara
instituţionalizării sistemului bimetalist, deşi Conferinţa monetară de
la Paris (17 iunie 1867) a stabilit ca cele 21 de state participante să
treacă la monometalismul aur, pot fi rezumate la următoarele:
• chiar dacă la baza sistemului stau aurul şi argintul, prime-
le monede care se bat (divizionare) sunt din bronz;
• paralel cu circulaţia monedei naţionale, pentru perioadă
determinată, se permite şi circulaţia monedelor străine;
• cursul monedelor străine este s t a b i l i t de către stat;
• baterea monedei se face în străinătate 1 8 .
Circulaţia monetară în perioada contemporană 1 9
Criza monetară în care intră România impune găsirea unor noi
soluţii. Astfel, la 10/12 iunie 1877 se votează şi promulgă legea privi-
toare la punerea în circulaţie a banilor de hârtie. Intrarea efectivă în
circulaţie s-a făcut cu o întârziere de un an de la adoptarea legii. Fără
a lua în calcul celelalte consecinţe ale introducerii bancnotei se poate
afirma că aceasta a contribuit la dispariţia treptată a bimetalismului.
Se trece astfel de la circulaţia metalică (în care exista într-o oarecare
măsură o concordanţă între valoarea reală şi cea nominală) la aceea a
circulaţiei semnelor valorii, în acest mod, statul a găsit soluţia ieşiri
din crizele frecvente datorate faptului că veniturile încasate nu-i erau
suficiente - emisiunea de semne ale valorii (bancnota).
Primele bancnote româneşti (denumite bilete ipotecare) au fost
18
Prima comandă se face în 1867, în Anglia, iar piesele comandate sosesc în
ţară începând cu februarie 1868 (ibid.).
19
/. Vochescu, V. Bercheşan, op. cit., pp. 37-38, şi V. Jinga, Moneda şi pro-
b l e m e l e ei contemporane, voi. I, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1981, p. 48.
24
confecţionate la Paris, în atelierele Băncii Franţei şi aveau cupiura
(valoarea nominală) de 5, 10, 20, 50, 100 şi 500 lei. Emisiunea era
garantată prin valoarea moşiilor la data respectivă (care trebuie să fie
de două ori mai mare decât valoarea întregii emisiuni).
Circulaţia biletelor ipotecare a fost stabilită până în anul 1885,
20
când Banca Naţională a reuşit să răscumpere majoritatea acestora.
Imposibilitatea statului de a despăgubi Banca Naţională a dus la
prelungirea perioadei de răscumpărare până la 30 iunie 1912, timp în
care trebuiau vândute moşiile cu care s-au garantat emisiunile bilete-
lor ipotecare.
Sub aspectul emisiunii monetare sau al circulaţiei băneşti până
în anul 1914, când primul război mondial începe să influenţeze
întreaga viaţă social-politică şi economică a României, nu se constată
probleme deosebite.
De menţionat este faptul că, din 1867 şi până în 1935, moneda
românească este confecţionată preponderent în străinătate: Bruxelles,
Hamburg, Londra, Paris etc. După 1935 baterea monedei româneşti
s-a făcut exclusiv la Bucureşti.
Primul război mondial poate fi considerat ca un moment impor-
tant şi în istoria banului românesc. Astfel, dacă până atunci bancnote-
le care se preschimbau pe aur au circulat paralel cu monedele de aur
şi argint, de la această dată emisiunile de monedă din metal preţios
(din aur şi argint) au devenit excepţii, practicate doar la evenimente
deosebite din viaţa ţării.
1.3 Natura şi funcţiile banilor
în economia contemporană
în concepţia clasicilor economiei politice, fondatori ai teoriei
valoare-muncă, banii sau moneda reprezintă o marfă specială, detaşa-
tă de celorlalte mărfuri, care îndeplineşte rolul de echivalent general
în procesul schimbului.
Astăzi există diferite opinii cu privire la bani. Astfel, se consi-
deră că banii sunt „un instrument acceptat de toată lumea în schimbul
10
Banca Naţională a României a fost înfiinţată printre ultimele din Europa,
prin Legea din 29 aprilie 1880 (ibid.).
25
 21
mărfurilor sau serviciilor sau la plata unei datorii" , sau „moneda ca
instrument comod de efectuare a schimburilor va fi ca uleiul în roţile
economiei reale: ea va uşura funcţionarea lor, dar nu va juca decât un
rol secundar"22. Alteori, se afirmă că moneda „este un semn - con-
cretizat într-o hârtie, o piesă sau o cifră înscrisă în cartea unei bănci -
care simbolizează dreptul de a lua o parte din ceea ce este produs şi
oferit vânzării, în cadrul naţiunii, unde această monedă este recu-
noscută"23. Paul Samuelson, laureat al premiului Nobel, referindu-se
la bani în condiţiile actuale, spunea că „moneda este o pură convenţie
socială"... sau că „moneda este intermediarul modern al schimburilor
şi unitatea de calcul în care sunt exprimate preţurile şi datoriile"24.
Ţinând seama de opiniile exprimate în literatura de specialitate,
ca şi de realităţile din economia de piaţă actuală, se poate formula
următoarea definiţie: banii reprezintă un instrument economic gene-
ral acceptat, de măsurare, şi de mijlocire a schimburilor, de efectuare
a plăţilor, de transferare a titlurilor de proprietate de la o persoană la
alta; ei exprimă dreptul deţinătorilor de a cumpăra bunuri sau alte
monede naţionale pe teritoriul ţării emitente.
Caracterizarea conţinutului şi rolului banilor necesită cunoaşte-
rea şi a funcţiilor pe care ei le îndeplinesc. Dincolo de diferenţele de
opinii, exprimate în literatura economică despre bani, există nume-
roase elemente comune, pe baza cărora pot fi puse în relief mai multe
funcţii ale banilor 25 :
• Funcţia de calcul, de măsură a valorii şi de etalon al
preţurilor. Aceasta constă în folosirea banilor la măsurarea cheltuie-
lilor de producţie şi rezultatelor, la efectuarea de calcule economice
prin care se stabileşte costul activităţilor desfăşurate sau programate
în viitor, se apreciază eficienţa, se determină preţul bunurilor, al tran-
zacţiile imediate şi al celor viitoare etc. Această funcţie are o particu-
laritate faţă de celelalte funcţii, şi anume, în momentul efectuării de
21
Henri Guitton, Economie politique, Dalloz, Paris, 1976, p. 10, apud
Costinel Lazăr (et al.), Teorie economică generală, Ed. Economică, 1993,
p. 41.
Michel Didier, Economie - Ies răgles du jeu, Economica, Paris, 1984, p.
96, apud ibid.
23
J.M. Albertini, Leş ruages de l'economie naţionale, Paris, 1988, p. 169,
apud ibid.
2
Paul Samuelson, L'economique, voi. I, pp. 384-385, 401, apud ibid., p. 42.
25
Ibid., pp. 44-45.
26
calcule economice şi de măsurare în bani, nu este necesară prezenţa
fizică a sumelor de bani respective (de exemplu, pentru evaluarea
producţiei de cărbune, de zeci de miliarde de Iei, nu este necesară
această cantitate de bani), ci banii se folosesc doar ca instrument de
calcul, de măsurare.
Pentru exprimarea în bani, adică pentru calcularea preţurilor,
este necesar etalonul monetar; aceasta înseamnă o unitate de măsu-
ră care poartă denumiri monetare naţionale (de exemplu, leu, dolar,
liră sterlină, franc, rublă, coroană, zlot etc.), căreia i se atribuie o anu-
mită valoare, în condiţiile etalonului aur, valoarea unităţii monetare
era exprimată într-o anumită cantitate de aur, considerată ca unitate
de măsură: de exemplu, conţinutul în aur al monedei noastre naţiona-
le, leul, era stabilit, în anul 1954, la 0,148112 gr. aur fin, faţă de
0,888671 gr. aur fin la dolarul S.U.A., faţă de 2,13281 gr. aur fin la
lira sterlină şi faţă de 0,987417 gr. aur fin la rublă.
în condiţiile actuale, când s-a renunţat la etalonul aur, valoarea
banilor pe piaţa internă este reprezentată de puterea lor de cumpărare.
Astfel, s-a trecut la etalonul valutar, în sensul că stabilirea valorii
monedelor naţionale respective are loc prin raportarea la dolar, la lira
sterlină sau la alte valute, formându-se astfel cursul oficial (din 1976
nici o monedă nemaifiind convertibilă în aur).
• Funcţia banilor ca mijloc de circulaţie, în cadrul aces-
teia, banii participă ca intermediar sau mijlocitor al schimburilor, al
tranzacţiilor de vânzare-cumpărare. Trecerea din posesia unei mărfi
în posesia altei mărfi are loc prin monedă. Ca mijloc de circulaţie,
banii, prin cantitatea şi prin viteza lor de circulaţie, facilitează enorm
schimburile de mărfuri.
• Funcţia banilor ca mijloc de plată constă în folosirea
lor pentru achitarea mărfurilor şi serviciilor cumpărate, pentru plata
salariilor, dobânzilor, chiriilor, impozitelor şi taxelor, pentru restitui-
rea creditelor etc.
• Banii sunt folosiţi ca rezervă de valoare sau putere de
cumpărare în aşteptare, la agenţii economici şi la populaţie. Este vor-
ba de economisirea şi acumularea unor sume băneşti în vederea unor
activităţi viitoare sau de sume băneşti constituite ca mijloc de precau-
ţiune necesar unor cheltuieli neprevăzute.
• Banii sunt, de asemenea, folosiţi în cadrul relaţiilor inter-
naţionale, în acest caz, este vorba de funcţia de bani universali,
care, în prezent, este îndeplinită de către valute, adică acele monede
27

naţionale recunoscute pe plan internaţional ca mijloc de cumpărare,
de plată şi de rezervă (dolarul S.U.A., lira sterlină, francul francez,
marca germană, yenul etc.). Tot în acest sens, se utilizează şi unităţi
monetare convenţionale - DST (Drepturi Speciale de Tragere), ECU
(European Currency Unit) - până la l ianuarie 1999, dată după care
ECU a fost înlocuit cu EURO.
îndeplinirea acestor funcţii presupune prezenţa, în economie, a
unei anumite cantităţi de bani. Masa bănească (sau masa monetară)
reprezintă cantitatea de bani aflată în circulaţie, la un moment dat. Ea
se concretizează în totalitatea mijloacelor de circulaţie şi de plată,
existente în economie, sub forma banilor în numerar şi a banilor în
cont. Determinarea masei băneşti necesară în economie ia în conside-
rare cantitatea de bunuri şi servicii ce urmează a fi realizate în perioa-
da respectivă, nivelul preţurilor şi al tarifelor, viteza de circulaţie a
banilor, relaţiile de credit etc.
Folosirea banilor în activitatea economică, în viaţa socială în
general, este legată de puterea lor de cumpărare; aceasta reprezintă
cantitatea de bunuri materiale şi servicii care pot fi obţinute cu o
unitate monetară, la un moment dat. Puterea de cumpărare a banilor
se află în raport invers proporţional faţă de preţuri; creşterea acestora
atrage după sine scăderea puterii de cumpărare a banilor (cu aceeaşi
sumă de bani se obţine o cantitate mai mică de bunuri) şi, invers,
reducerea preţurilor duce la mărirea puterii de cumpărare a banilor.
In general, nivelul de dezvoltare a economiei, corelarea ofertei cu
cererea de bunuri, starea generală a economiei favorizează caracterul
relativ stabil al puterii de cumpărare a banilor.
1.4. Masa monetară şi echilibrul monetar
1.4.1. Structura şi dinamica masei monetare26
Toate semnele monetare constituie împreună masa monetară.
Aceasta reprezintă o mărime eterogenă formată din suma activelor
care pot fi utilizate pe teritoriul unei ţări pentru cumpărarea de
26
După Măria Bodnar (et al.), Finanţe - monedă, A.S.E., Bucureşti, 1994,
pp. 226-228.
28
bunuri şi servicii şi pentru achitarea datoriilor. Din punct de vedere
al proprietăţii, această masă monetară se află în posesia gospodă-
riilor, întreprinderilor, instituţiilor financiare, statului şi străinătăţii.
La început, masa monetară s-a considerat că ar fi constituită din
moneda cu valoare integrală din metal preţios şi din moneda divizio-
nară. Ulterior, au fost acceptate şi bancnotele. Abia în ultimele dece-
nii s-a admis ca făcând parte din masa monetară şi banii de cont, dat
fiind că şi aceştia, ca şi numerarul, servesc la operaţiuni de încasări şi
plăţi.
Potrivit literaturii de specialitate, structura masei monetare
este dată de:
/ numerar
• monede principale şi divizionare, bancno-
te la populaţie;
/ banii de cont
• depunerile la vedere;
• soldurile creditoare ale conturilor curente
la bănci (cu excepţia activelor altor bănci
la banca centrală);
• depozitele în conturi curente deschise la
oficiile poştale (serviciile de cecuri
poştale).
Astăzi se manifestă tendinţa de scădere permanentă a ponderii
numerarului în masa monetară în favoarea banilor de cont (= 90%).
Sistemul Rezervei Federale 2 7 din S.U.A. utilizează mai mulţi indi-
catori ai masei monetare, în funcţie de înţelesul care se dă acesteia:
M, = numerarul şi depozitele la vedere^accepţiunea tradiţională
a termenului - masă monetară în sens restrâns;
M2 = M, + depunerile bancare la termen + conturile de econo-
mii la băncile comerciale = M! + cvasibani = masa mone-
tară în sens larg; ,
M3 = M2 + depunerile la termen la casele de economii, casele
de ajutor reciproc şi cooperativele de credit;
M4 = M2 + certificatele de depozit negociabile;
M5 = M3 + marile certificate de depozit negociabile.
Ca urmare a introducerii de noi instrumente de plată şi de noi
metode bancare de administrare a activelor financiare, sfera noţiunii
'Cf. ibid.
29
se lărgeşte din ce în ce mai mult.

2
NOTĂ: 1.4.2. Echilibrul monetar *
Dată fiind structura masei monetare, atât în sens larg cât şi în sens
restrâns, este evident că reglarea ei se află aproape exclusiv în mâinile Este o componentă a echilibrului general economic. Poate fi
băncilor: ale băncii centrale pentru sfera circulaţiei bancnotelor şi ale
prezentat (ca tendinţă) drept concordanţa dintre masa banilor în
celorlalte bănci pentru sfera circulaţiei banilor de cont.
înS.U.A., în 1985: circulaţie şi cantitatea de bani necesară circulaţiei bunurilor şi servi-
M, = 625 mild. S, din care 171 numerar (25% M,; 6,6% ciilor precum şi derulării normale a tuturor operaţiilor economice
MJ; care se realizează prin intermediul banilor.
• M! = 2564 mild. $; O circulaţie monetară sănătoasă se reflectă în stabilitatea
• M} = 3214 mild. î; preţurilor, apreciată la nivel macroeconomic, în medie şi ca tendinţă.
• M4 = 3684 mild. S. Cu alte cuvinte, în condiţii de echilibru monetar, puterea de
In Franţa, în 1987 - la 100 F masă monetară - IO F erau numerar, cumpărare a monedei se conservă şi, pe această bază, şi cursul ei
iar 90 F monedă scripturală., valutar.
Cât timp au circulat monede cu valoare intrinsecă şi bancnote
In România se folosesc încă următoarele agregate monetare convertibile, echilibrul monetar se stabileşte în mod spontan, în pre-
(vezi tabelul 1.3): zent el nu mai este caracteristic decât unor economii, majoritatea
• MI format din numerar şi fiind confruntate cu dezechilibre cronicizate. în condiţiile circulaţiei
• depozitele agenţilor economici în conturi bancare; monedei fiduciare, fără valoare proprie, masa monetară are o tendinţă
• MI format din MI plus cvasimoneda. Aceasta cuprinde:
• depozitele populaţiei la CEC; 28
Ibid.
• depozitele în valută ale persoanelor fizice.
Problema echilibrului monetar are şi o expresie matematică.
• Primul care s-a ocupat de această problemă pare a fi fost Marx
Tabelul nr. 1.3. şi el a denumit această expresie matematică, legea circulaţiei banilor:
D i n a m i c a structurii masei monetare în România jrp,Qi+S-C-Cr
în perioada l ian. 1991 -3 martie 1992
M=-
' — - ««^^^ Perioada IrvingFisher(1911):
3 1 martie
1 ian. 1991
1992
Componenta "
• numerar în circulaţie 18,0 17,18
• A. Marshall - Şcoala de la Cambridge:
• depozite ale agenţilor economici 30,6 55,48 TPB
M=
• depozite ale populaţiei 48,5 23,10 v
• depozite în valută 2,9 4,24 unde: k =—
i =
proporţia în care populaţia, în ansamblu, vrea ca masa mo-
TOTAL 100 100 netară să exprime valoarea mărfurilor schimbate în cursul unui an. Este
[Sursa: M. Bodnar, op. cit., p. 228] rezultantă dobânzilor particularilor privind cheltuirea sau economisirea bani-
lor, păstrarea lor ca activ.

30
31
de creştere permanentă, necorelată, de regulă, cu creşterea economică
(PNB). Statul intervine prin măsuri de politică monetară pentru a
stabili această concordanţă şi a asigura astfel stabilitatea preţurilor, în
condiţiile liberei circulaţii a monedelor convertibile aceste măsuri nu
mai sunt suficiente, ele trebuie corelate cu politica valutară şi politica
financiară.
1.4.3. Lecturi suplimentare
Despre inflaţie"
Inflaţia este înmulţirea materială a semnelor monetara - creşterea
în general a masei monetare - sau creşterea preţurilor; ea exprimă o stare
de supraîncărcare, peste nevoile circulaţiei, a unui mediu economic la
care se adaugă, în acelaşi timp, creşterea preţurilor.
A) Inflaţia prezintă unele aşa-zise avantaje:
/ cu ajutorul său se procură uşor şi repede mijloacele de care
statul are nevoie;
/ nu necesită urcarea impozitului - măsură anticipată oricăror
guverne;
/ urmările sale nu se văd imediat, constituind o problemă
pentru cei ce se succed la cârma treburilor publice;
/ nu afectează de la început toată populaţia, ci numai pe cei
care au capital în numerar.
Principala trăsătură a procesului inflaţionist o reprezintă creşterea
preţurilor, care este generală şi continuă. O creştere generală a preţuri-
lor se înregistrează la toate produsele şi serviciile, chiar dacă ea se mani-
festă cu intensităţi deosebite. Creşterea continuă apare deoarece proce-
sul inflaţionist se manifestă ca un cerc vicios: creşterea de preţuri se
reflectă în costuri, ceea ce generează o creştere ulterioară a preţurilor.
Procesul, odată început, continuă de la sine, chiar dacă nu este alimentat.
B) Măsurarea inflaţiei ridică probleme conceptuale şi practice
legate de aprecierea valorii banilor, în cadrul unei economii date, nivelul
preturilor este măsura doică a valorii monedei naţionale. Cei mai folosiţi
29
După Luminiţa Roxin, Inflaţia, apărută în lucrarea Finanţe - monedă, aut.
M Bodnar (et al.), A.S.E., Bucureşti, 1994, 229-235.
32
indicatori ai indicelui preţurilor se bazează pe media ponderată a preţu-
rilor de vânzare ale bunurilor şi serviciilor curente. Aceştia sunt: PNB în
preţuri constante, indicele preţurilor producătorilor, indicele consuma-
torilor.
Amploarea fenomenului inflaţionist este exprimată prin rata infla-
ţiei. Aceasta se exprimă în procente, pentru o perioadă de timp dată şi se
calculează ca diferenţă între indicele preţurilor şi 100.
în funcţie de valorile acestui indicator, putem întâlni următoarele
situaţii:
a) rata inflaţiei este nulă; în acest caz se apreciază că există un
echilibru monetar şi se asigură stabilitatea puterii de cumpă-
rare a monedei;
b) rata inflaţiei este pozitivă - dezechilibru monetar caracteri-
zat prin diminuarea puterii de cumpărare a monedei naţio-
nale şi inflaţie;
c) rata inflaţiei este negativă - situaţie caracterizată prin echi-
libru monetar şi creşterea puterii de cumpărare a monedei
naţionale - deflaţie.
C) Formele inflaţiei
a) In funcţie de nivelul ratei inflaţiei, din punct de vedere al inten-
sităţii lor, procesele inflaţioniste pot fi:
• latente sau târâtoare: rata inflaţiei 2-5% pe an;
• deschise sau declarate: rata inflaţiei în jur de 10%
pe an;
• galopante: rata inflaţiei peste 20% pe an.
b) Din punct de vedere al consecinţelor procesului inflaţionist la
nivel macroeconomic:
• inflaţia simplă sau clasică: nu afectează ritmul de
creştere al PIB sau chiar contribuie la creşterea aces-
tuia şi la reducerea ratei şomajului;
• stagflaţie: proces caracterizat prin inflaţie deschisă
sau galopantă şi stagnare economică. Creşterea ratei
inflaţiei atrage capitalul productiv în sfera circulaţiei,
investiţiile nu sunt rentabile, şomajul creşte;
• hiperinflaţie: rata inflaţiei depăşeşte nivelul de 100%
pe an, indicatorii valorici sunt distorsionaţi, creşterea
preţurilor nu mai reflectă adevăratul raport între
cerere şi ofertă, ratele înalte ale dobânzii descu-
rajează investitorii dar nu pot proteja băncile de
erodarea capitalului avansat, se creează o stare de
dezechilibru economic general şi apar conflicte
sociale.
33
 D) Cauzele inflaţiei sunt numeroase, iar de cele mai multe ori nu
acţionează independent asupra e c h i l i b r u l u i monetar, în funcţie de aceste
cauze, există patru t i p u r i de inflaţie:
I ) inflaţie prin cerere; în acest caz dezechilibrul monetar se produce
la n i v e l u l macroeconomic ca urmare a creşterii n i v e l u l u i cererii agregaţi
sau în urma d i m i n u ă r i i ofertei agregate; efectul este oricum acelaşi, cere-
rea apare ca fiind mai mare faţă de ofertă.
Creşterea cererii agregate, concretizată în creşterea lichidităţii eco-
nomiei, poate avea drept cauze:
S d e f i c i t u l bugetar cvasi-pcrmancnt şi de valoare mare (peste
3% din valoare PNB);
/ introducerea bruscă în circulaţie a unor economii anterioare
sau a unor sume rezultate d i n l i c h i d ă r i de plasamente;
/ excedentul de durată al balanţei de plăţi dacă excedentele
valutare sunt monetizate (transformate în monedă naţională)
sau moneda naţională nu se apreciază;
/ emisiunea arbitrară de monedă de război.
Reducerea ofertei agregate este determinată de grave tulburări ale
e c h i l i b r u l u i economic şi social provocate de:
• cauze naturale sau calamităţi ca: seceta, inundaţia, cutremu-
rul, uraganul, furtuna de zăpadă;
• cauze sociale ca: războiul, răscoala, revoluţia, epidemia.
2) Inflaţia prin costuri este determinată de creşterea costurilor de
producţie ca urmare a:
/ creşterii c h e l t u i e l i l o r cu munca vie datorită:
% creşterii salariilor peste creşterea productivităţii
muncii în urma unei sporite presiuni sindicale;
^ creşterii cotei de contribuţii la asigurările sociale
sau de impozit pe venitul personal (salarii);
/ creşterii cheltuielilor materiale determinate de:
"î> suspendarea unor subvenţii la produse şi servicii
de bază (de exemplu energie);
"î> creşterea fiscalităţii sau înlocuirii unor taxe şi
impozite;
/ d o m i n a ţ i e i monopolurilor sau o l i g o p o l u r i l o r pe mai multe
pieţe care permit creşterea p r o f i t u l u i de monopol.
3) Inflaţia structurală este generată de cauze economice deşi se
manifestă pe plan monetar. Este expresia unor dezechilibre grave şi
persistente în structura economiei ca de exemplu între:
/ agricultura subvenţionată şi celelalte ramuri - cazul Franţei;
/ sectorul primar subvenţionat şi celelalte sectoare ale econo-
miei, cazul României, o lungă perioadă de timp;
34
/ sectorul secundar producător de b u n u r i de capital faţă de
sectorul terţiar şi sectorul secundar producător de b u n u r i de
consum - cazul Româpiei şi a altor ţări în perioada in-
d u s t r i a l i z ă r i i (1948-1989).
4) Inflaţia importată poate să apară în două s i t u a ţ i i :
• când o economie naţională este dependentă de i m p o r t u l de
resurse primare (cazul clasic al şocurilor) sau t e h n o l o g i c
(cazul ţărilor în curs de dezvoltare);
• când balanţa de plăţi prezintă sistematic excedente; aceste
excedente pot genera inflaţie în două feluri:
^ în mod direct prin creşterea f l u x u r i l o r nete de capi-
tal spre economia respectivă;
1> în mod indirect prin monetizarea excedentului ba-
lanţei comerciale de către banca centrală.
i
:
'E) Efectele procesului inflaţionist
Cele mai semnificative consecinţe ale inflaţiei se înregistrează prin
intermediul redistribuirii suplimentare de venit naţional. Această
redistribuire se manifestă pe mai multe planuri:
/ între sectoare şi ramuri ale economiei. Sectorul terţiar este
favorizat în detrimentul primelor două sectoare. Capitalul se
orientează către ramuri cu ciclu de producţie mai scurt căci,
pentru aceeaşi rată a profitului şi acelaşi capital avansat,
profitul real va fi mai p u ţ i n afectat de i n f l a ţ i e decât în
ramurile cu ciclu mediu sau lung;
/ între membrii societăţii. Inflaţia afectează veniturile reale
ale celor cu v e n i t u r i fixe (neindexate) între care o parte d i n
salariaţi, funcţionarii p u b l i c i , pensionari, rentieri. Creditorii
neprotejaţi de rate v a r i a b i l e ale dobânzii sunt în pierdere
datorită procesului de erodare a dobânzii şi chiar a capitalu-
rilor, cei care au economisit îşi văd aceste economii depre-
ciate. Pe de altă parte, sunt avantajaţi debitorii care îşi ram-
bursează creditele contractate într-o monedă depreciată,
câştigă cei care speculează şi împrumută pentru a investi;
/ pe plan internaţional, între ţări, prin export de inflaţie,
atunci când cursurile valutare reacţionează cu încetinire sau
în sens contrar.
F) Politici antiinflaţioniste
Reprezintă un set de instrumente şi decizii folosite pentru restabili-
rea echilibrului monetar, fiind întrebuinţate instrumente specifice politi-
c i i monetare, valutare şi fiscale. Acest set de măsuri mai este denumit şi
deJMje ceea ce. în acest context, ar însemna un proces de reducere a
35
masei banilor în circulaţie, cu efecte economice. Conform teoriei mone-
tare însă, deflaţia reprezintă un dezechilibru monetar, invers celui infla-
ţionist, caracterizat printr-o reducere generală a preţurilor.
a) Politici antiinflaţioniste bazate pe măsuri de politică 'monetară
sunt cele mai frecvent folosite deoarece asigurarea stabilkăţii puterii de
cumpărare a monedei naţionale reprezintă obiectivul central al politicii
monetare.
în acest caz, măsurile sunt implementate de banca centrală şi
vizează:
/ devalorizarea: atunci când restabilirea echilibrului se face
prin reducerea puterii de cumpărare a monedei naţionale; a
avut efecte sensibile în perioada etalonului aur şi a etalo-
n u l u i aur-devize; după trecerea la etalonul putere de cum-
părare a devenit un instrument folosit mai rar, cu o eficienţă
mai redusă. Devalorizarea poate.fi folosită şi ca instrument
de politică valutară pentru promovarea exporturilor;
/ vânzarea de t i t l u r i ale datoriei publice pe piaţa liberă sau
d i m i n u a r e a n i v e l u l u i cumpărării de t i t l u r i pe această piaţă
de către banca centrală;
f bilă;
/ creşterea n i v e l u l u i taxei oficiale a scontului sau stabilirea
unor platforme mai ridicate pentru n i v e l u l maxim al diferi-
telor rate ale dobânzii percepute / oferite de bănci;
/ plafonarea v o l u m u l u i creditelor acordate de bănci, în
funcţie de destinaţia acestor credite. Primele afectate sunt
creditele de consum;
/ stabilizarea monetară sau reforma monetară care implică o
schimbare a semnelor băneşti aflate în circulaţie sau chiar a
u n i t ă ţ i l o r monetare si o restructurare a sistemului monetar.
Preschimbarea vechilor semne monetare se poate face inte-
gral sau parţial la un singur raport de schimb sau folosind
raporturi diferite în funcţie de proprietar şi sursa semnelor
preschimbate;
/ plafonarea sau îngheţarea preţurilor şi a salariilor.
b) Politicile antiinflaţioniste bazate pe măsuri de politică fiscală se
adoptă, de regulă, în sprijinul instrumentelor de politică monetară atunci
când inflaţia este deschisă şi lupta împotriva inflaţiei este declarată
obiectiv politic prioritar. Ele vizează:
• restabilirea e c h i l i b r u l u i bugetar, considerat o măsură in-
directă din punct de vedere al combaterii inflaţiei, elimi-
nându-se una din cauzele inflaţiei;
« achitarea datoriei statului la banca centrală din veniturile
bugetare ordinare;
36
• obţinerea upor excedente bugetare, folosite pentru rambur-
sarea datoriei s u i t u l u i |sau pur şi s i m p l u urniâiul a II s t e r i l i -
zate de banca centrală (nemonetizate)].
Combaterea f e n o m e n u l u i i n f l a ţ i o n i s t urmăreşte oprirea procesului
de creştere a preţurilor, o rată a i n f l a ţ i e i între 0-3% f i i n d considerată
chiar benefică pentru economie.
Din punct de vedere al consecinţelor economice, f e n o m e n u l i n v e r s
al celui inflaţionist - deflaţia - reprezintă un pericol la fel de mare.
Reducerea preţurilor diminuează profitul făcând, în u n e l e cazuri, impo-
sibilă continuarea activităţii. Numărul mare de falimente are ca efect o
reducere - atât nominală cât şi reală - a v o l u m u l u i a c t i v i t ă ţ i i şi creşterea
şomajului.
c) Măsuri de politică economică. Pentru oprirea creşterii preţurilor,
politicilş_monetare şi fiscale acţioneazji în p r i m u l rând asupra cererii
solvabile, urmărind reducerea masei monetare. Dacă însă se adoptă doar
aceste măsuri, eficacitatea lor este redusă deoarece:
/ o serie de cheltuieli au un caracter relativ rigid (amortizare,
materiale, salarii, c h e l t u i e l i bugetare) şi comprimarea lor ar
naşte o reacţie socială negativă, sau pur si s i m p l u imposi-
/ restabilirea e c h i l i b r u l u i bugetar se poate realiza fie p r i n
creşterea impozitelor şi taxelor (ceea ce reduce p r o f i t u l şi
deci i n i ţ i a t i v a de a investi) sau prin reducerea cheltuielilor
(ceea ce poate duce la reducerea i n v e s t i ţ i i l o r p u b l i c e pro-
ductive) în ambele cazuri efectele fiind de reducere a v o l u -
m u l u i producţiei;
/ creşterea n i v e l u l u i dobânzilor scumpeşte creditul s t i m u l â n d
economiile, descurajând i n v e s t i ţ i i l e (cu efect p o s i b i l reduce-
rea v o l u m u l u i p r o d u c ţ i e i ) şi atrăgând c a p i t a l u r i străine sub
forma plasamentelor financiare şi nu a i n v e s t i ţ i i l o r directe;
/ creditul fiind p l a f o n a t (chiar temporar), băncile forţate să
plaseze resursele p r i m i t e spre fructificare - se vor orienta
mai ales către operaţii speculative sau către piaţa financiară
internaţională;
/ devalorizarea are ca efect creşterea v o l u m u l u i e x p o r t u l u i şi
reducerea i m p o r t u l u i , deci în final reducerea v o l u m u l u i
mărfurilor şi s e r v i c i i l o r oferite spre vânzare pe piaţa internă.
Toate aceste măsuri pot avea deci efecte pozitive asupra cererii
solvabile (diminuând-o) şi negative asupra ofertei de bunuri şi servicii
(reducând-o de asemenea), în acest caz, dezechilibrul monetar se poate
menţine, în ciuda eforturilor depuse pentru a-1 elimina.
Din această cauză este necesară integrarea unor măsuri de politică
economică, cu caracter eeneral. ne lan ea cele de ordin monetar si fiscal.
37
Creşterea producţiei sau cel puţin păstrarea aceluiaşi nivel pentru oferta
agregată devine o condiţie necesară, în acest sens, plafonarea creditului
trebuie să fie selectivă, reducerea cheltuielilor bugetare să nu afecteze
CAP. II.
semnificativ n i v e l u l i n v e s t i ţ i i l o r p u b l i c e productive, iar ratele dobânzii la CREDITUL ŞI SISTEMUL BANCAR
creditele pentru investiţii să fie mai reduse decât la celelalte credite, în
acest scop, băncile pot fi compensate cointeresate sau obligate să promo-
veze o astfel de politică de credite prin pârghii financiare specifice (rate 2.1. Creditul: conţinut, funcţii şi caracteristici
ale dobânzii stabilite administrativ, plafoane minime pentru credite pro- 2.2. Formele creditului
ductive, monopolul cumpărării obligaţiunilor publice la emisiune, acope- 2.2.1. Lecturi suplimentare: Creditul ipotecar...
rirea diferenţei dintre dobânda de piaţă şi cea percepută etc.). 2.3. Titlurile de credit
Oricare ar fi însă tactica adoptată de guvern şi banca central^, 2.4. Principiile creditului bancar
combaterea i n f l a ţ i e i este o acţiune costisitoare ale cărei efecte le suportă 2.5. Băncile şi rolul lor. Sistemul bancar
şi guvernul (austeritate bugetară şi n e m u l ţ u m i r i ) şi băncile (cerere mai
redusă pe p i a ţ a c r e d i t u l u i ) şi p o p u l a ţ i a (reducerea v e n i t u r i l o r reale) şi
agenţii economici (scumpirea resurselor financiare necesare pentru con-
tinuarea sau dezvoltarea activităţii). Aceste costuri sunt cu atât mai ridi-
cate cu cât măsurile necesare se adoptă mai târziu şi nu sunt amortizate.

39
38

CAP. II.
CREDITUL ŞI SISTEMUL BANCAR
„Creditul este timp sau bani. Este timp care se
dă aşteptând bani sau bani care se dau aşteptând un
timp."
[Emmanuel de Size]
Alături de monedă, creditul şi sistemul bancar constituie un
suport important al vieţii economice, căruia, în condiţiile contempo-
rane, îi revine un rol d i n ce în ce mai mare.
2.1. Creditul: conţinut, funcţii
şi caracteristici
Potrivit literaturii de specialitate 1 , economia de piaţă presupune
libertatea creditului, respectiv posibilitatea întreprinzătorului de a
avea acces liber la capital, pe baza mecanismului pieţei, precum şi
libertatea proprietarului capitalului de a şi-1 valorifica în aceste
condiţii.
Cuvântul credit are o origine latină, „credere" desemnând încrederea
pe care creditorul o are în debitor.
Existenţa unor relaţii de credit este atestată arheologic din cele mai
vechi timpuri, încă înainte de apariţia băncilor. Codul lui Hammurabi de la
începutul m i l e n i u l u i al II-lea î.e.n. conţine reglementări referitoare la rapor-
turile de creditare. La fenicieni, greci şi romani, precum şi în evul mediu,
activitatea cămătarilor era considerată un „rău necesar". R e l a ţ i i l e de credit au
devenit i n d i s p e n s a b i l e pentru funcţionarea mecanismului economic abia în
t i m p u r i l e moderne, odată cu dezvoltarea pieţelor financiare.
[Sursa: M. Bodnar (et al.), op. cit., p. 185]
1
Costinel Lazăr, Gh. Gorincu, Liana Enahe, Teorie economică generală,
Ed. Economică, Bucureşti, 1993, pp. 96-98.
40
Creditul este o relaţie bănească care ia naştere în legătură cu
acordarea de împrumuturi băneşti sau sub formă de bunuri materiale
şi servicii unor persoane fizice sau juridice, iar rambursarea urmează i
să se efectueze la o dată ulterioară, numită scadenţă".
Caracterizând s p e c i f i c u l c r e d i t u l u i , V i r g i l Madgcaru scria că.
p r i n credit se înţelege „schimbul de b u n u r i actuale contra b u n u r i l o r
viitoare, valorificarea unei obligaţii viitoare pentru o afacere prezen-
tă. Deci, creditul este o afacere în care prestaţiunea şi contraprestaţiu-
nea sunt separate în timp" 3 .
Relaţia bănească de credit presupune:
a) un raport j u r i d i c contractual, p r i n care o persoană, n u m i t ă
creditor, pune la dispoziţia altei persoane, n u m i t ă debitor,
o sumă de bani, un bun material sau s e r v i c i u , evaluate în
bani;
b) suma respectivă sau p r e ţ u l b u n u l u i respectiv se rambur-
sează creditorului, de către debitor, după o a n u m i t ă
perioadă, n u m i t ă scadenţă;
c) pentru folosirea î m p r u m u t u l u i , debitorul plăteşte credito-
rului un anumit preţ, sub forma dobânzii.
Creditul este, în economia de piaţă, o formă specifică de mişca-
re a capitalului care este dat cu împrumut, având un rol deosebit ca
forţă ce dirijează resursele, capacităţile de producţie, eforturile uma-
ne spre anumite obiective, lucru reflectat de|funcţiile creditului:)
a) funcţia distributivă, dată de aceea'clTiîbbilizează resurse-
le băneşti d i s p o n i b i l e în economie, redistribuindu-le, şi de
acordarea de împrumuturi;
b) sporeşte forţa de a c ţ i u n e productivă a c a p i t a l u l u i , p r i n
faptul că pune în mişcare forţe economice latente;
c) este un important factor al creşterii economice, ca urmare
a r o l u l u i său în procesul transformării economiilor în
investiţii;
d) prin libertatea creditului în economia de piaţă, acesta
contribuie la proliferarea întreprinderilor mici şi mijlocii,
stimulându-se concurenţa;
' M. Negruş, F i n a n ţ a r e a s c h i m b u r i l o r i n t e r n a ţ i o n a l e . Politici. Tehnici,
Ilumanitas, Bucureşti, 1991, p. 87, apud Costinel Lazăr (et al.), op. cit., p. 96.
1
V Madgearu, Curs de economie politică, Bucureşti, 1944, p. 200, apud
Ihkl
41
 e) creditul are şi funcţia de emisiune monetară a banilor de
cont;
f) are un rol important în desfăşurarea relaţiilor economice
externe.
Creditului, în general, îi sunt specifice următoarele caracte-
ristici 4 :
• Subiecţii relaţiei de creditare, care sunt creditorul şi de-
bitorul. Creditorul este persoana fizică sau juridică care avansează
condiţionat, pentru un interval de timp, capital. Debitorul este
persoana fizică sau j u r i d i c ă care, în s c h i m b u l dreptului de folosinţă
asupra obiectului c r e d i u l u i , se obligă să restituie creditorului, după o
anumită perioadă, suma primită sau contravaloarea bunurilor sau
serviciilor avansate împreună cu dobânda aferentă.
In funcţie de natura lor, subiecţii relaţiei de creditare pot fi
persoane particulare, agenţi economici sau state, întreprinderea şi
populaţia apar frecvent atât în postura de debitor cât şi în postura de
creditor. Pe plan intern, de regulă, statul este debitor dar în raportu-
rile internaţionale statul poate să apară atât ca debitor cât şi în postura
de creditor.
• Rambursarea creditului presupune restituirea sumei
avansate - sau a contravalorii mărfii transferate - plus dobânda
aferentă la un termen convenit de comun acord şi anume scadenţă.
Termenele de rambursare sunt foarte variate şi în funcţie de aceasta,
creditele se pot clasifica în:
/ credite pe termen foarte scurt - până la 24 de ore;
/ credite pe termen scurt - până la un an;
/ credit pe termen mediu - până la 5-7 ani;
/ credit pe termen lung - până la 50 sau chiar 100 de ani.
Rambursarea creditului - deşi obligatorie - nu este niciodată
certă. Suma de bani sau marfa care constituie obiectul creditului este
avansată în schimbul p r o m i s i u n i i de rambursare, iar operaţia compor-
tă riscuri: riscul de rambursare şi riscul de imobilizare.
Riscul de rambursare decurge din aceea că, la scadenţă, debi-
torul ar putea fi incapabil să-şi onoreze obligaţiile faţă de creditor.
Aceasta poate duce la o amânare a plăţii sau la o pierdere definitivă
pentru creditor.
4
C f. M. Bodnar (et al.), op. cit., pp. 185-198.
42
Riscul de imobilizare constă în aceea că pe toată durata relaţiei
de credit, creditorul (deşi proprietar al sumei de bani sau al m ă r f i i
avansate) nu se poate servi de obiectul creditului deoarece a cedat
debitorului dreptul de folosinţă asupra acestuia. Riscul de imobilizare
este accentuat de riscul de rambursare a cărui producere face ca
subiectul creditor să nu se poată folosi de obiectul creditului n i c i
după scadenţă.
Pentru minimizarea acestor riscuri creditorul s o l i c i t ă debitoru-
l u i garanţii. Garanţia reprezintă un mijloc de asigurare a e x e c u t ă r i i
obligaţiei debitorului. G a r a n ţ i i l e pot fi personale sau reale.
Garanţia personală, g i r u l sau c a u ţ i u n e a reprezintă angajamen-
t u l unei terţe persoane de a onora o b l i g a ţ i i l e d e b i t o r u l u i în cazul în
care acesta este în incapacitate de plată, în prezent aceste garanţii
sunt mai ales instituţionale, pentru debitorii persoane juridice garan-
tând mai ales băncile.
Garanţia reală presupune afectarea unui lucru (al d e b i t o r u l u i
sau al unei alte persoane) pentru asigurarea executării o b l i g a ţ i e i
debitorului. Garanţiile reale pot fi asigurate prin:
/ reţinere: dreptul creditorului de a păstra un bun al debi-
t o r u l u i atâta vreme cât acesta nu a fost achitat integral;
/ gajare: remiterea de către debitor a unui bun în garanţia
creditului. Conferă creditorului titular al gajului drepturi
de:
• preferinţă - de a fi plătit înaintea altora în cazul
vânzării;
• urmărire - în cazul schimbării proprietarului;
• reţinere - păstrare a obiectului gajului în cazul
incapacităţii de plată a debitorului.
/ ipotecarea: acordarea de drepturi asupra unui bun i m o b i l
fără deposedare şi cu publicitate. Conferă creditorului
dreptul de preferinţă şi pe cel de urmărire.
NOTĂ:
Existenţa garanţiilor minimizează dar nu elimină riscurile specifice
relaţiei de creditare. Lichidarea garanţiilor (exercitarea dreptului creditoru-
lui în cazul incapacităţii de plată a debitorului) presupune efectuarea de
cheltuieli suplimentare şi prelungirea perioadei de imobilizare a fondurilor.
Decizia de creditare trebuie să fină seama de toate riscurile pe care le
implică acest proces si ea trebuie luată în funcţie de aprecierea globală,
43
calitativă şi cantitativă a solvabilităţii debitorului potenţial.
• Dobânda este suma pe care debitorul o plăteşte creditorului la
scadenţă pentru folosirea unui capital o perioadă determinată de timp.
Mărimea ei depinde de valoarea creditului avansat, perioada de
timp cât a fost folosit acest capital şi de n i v e l u l ratei dobânzii.
Rata dobânzii exprimă raportul procentual dintre dobândă (D)
şi capitalul avansat (Ca) pentru o anumită perioadă de timp:
E x e m p l u . Dacă pentru suma de 100.000 lei s-au încasat de la
debitor după o lună 1 10.000 lei, atunci dobânda a fost de 10.000 lei.
Rata dobânzii pentru o lună (rata lunară a dobânzii) a fost de:
100.000
în mod curent, rata dobânzii se exprimă fără a se face referite la
perioada de timp, deoarece aceasta este considerată implicit a fi de l
an (rata anuală a dobânzii), în exemplul de mai sus, rata dobânzii a
fost de 12 x 10= 120%.
NOTA:
Rata dobânzii este considerată ca un preţ al capitalului împrumutat.
Nivelul său se stabileşte separat pe piaţa fiecărui instrument financiar, în
funcţie de cerere şi ofertă.
Oferta de capital de împrumut este asigurată de resursele temporar
disponibile din economie care au următoarele \tsurse:
1. surse degajate în cadrul circuitului productiv al capitalului
sub forma:
a) capitalului fix - înlocuirea mijloacelor fixe nu se face
în mod continuu, în măsura în care acesta se consumă, ci
doar atunci când ele sunt scoase din funcţiune. Valoarea
lor este însă recuperată treptat pe seama amortizării
acumulate:
b) capitalului circulant - momentul încasării contravalorii
produselor şi serviciilor vândute nu coincide cu momen-
tul angajării cheltuielilor; încasările sunt practic zilnice
în timp ce aprovizionările se fac la anumite termene,
prevăzute în contractele de livrare;
c) rezultatelor financiare, care se realizează, la fel, o dată
cu încasarea produselor finite dar care sunt folosite pe-
riodic (pentru plata impozitelor, taxelor, pentru constitui-
44
rea fondurilor proprii sau pentru plata dividendelor ele. i.
Toate aceste fonduri temporar disponibile apar evidenţiate in contu-
rile bancare ale agenţilor respectivi şi reprezintă o parte a resurselor de
c • r editare.
2. sursele băneşti temporar disponibile ale instituţiilor publice
(bugetare); finanţarea funcţionării acestora se face de la buget prin interme-
diul unor conturi bancare alimentate periodic, iar cheltuielile au un caracter
continuu;
3. sursele băneşti temporar disponibile ale statului care apar
datorită decalajului existent între momentul încasării veniturilor bugetare şi
re/ al angajării cheltuielilor bugetare. Aceste resurse sunt evidenţiate în
contul curent al Trezoreriei şi cele ale administraţiilor teritoriale ale finan-
ţelor publice, conturi deschise la sucursalele BNR;
4. disponibilităţile băneşti temporare ale populaţiei provenite
îndeosebi prin decalajul existent intre veniturile încasate periodic şi chel-
tuielile cu caracter preponderent continuu;
5. resursele băneşti disponibile pe termen relativ îndelungat, ale
populaţiei si agenţilor economici. Plasarea acestor sume se poale Jace in
investiţii sau in acordări de credite (sub forma depozitelor bancare sau ii
cumpărării de obligaţiuni), opţiunea investitorului fiind determinată de o
xc-ne de factori precum remunerarea si riscuri/e.
Oferta de capital de împrumut este corelată direct proporţional cu
ruta dobânzii: cu cât mai ridicat este nivelul ratei, cu atât mai mulţi agenţi;
vor deveni creditori iar tot mai puţini debitori. .—•'
Cererea de capital de împrumut este determinată de aceiaşi factori:
a) circuitul productiv al capitalului care poate genera cheltuieli
înainte de formarea fondurilor corespunzătoare sau pentru care
aceste fonduri sunt insuficiente (înlocuirea unui utilaj uzat
înainte de termen sau cu unul mai scump);
b) nevoi temporare, ale stalului (deficit bugetar sezonier) sau ale
populaţiei (contractare de credite pentru cumpărarea de bunuri
de folosinţă îndelungată);
c) nevoi de finanţare pe termen lung ale statului (deficitul buge-
tului administraţiei centrale), populaţiei (construcţii sau cumpă-
rări de locuinţe) sau agenţilor economici (investiţii)
Cererea de capital variază invers proporţional cu nivelul ratei
dobânzii Cu cât rata dobânzii va f i mai redusă, cu atât mai mare va f i
volumul creditelor pe care le va controla populaţia sau agenţii economici;
rata dobânzii se determină pe piaţă (cf. ibid.).
Nivelul ratei dobânzii pe piaţă, plătită de debitori, poartă nume-
le de rată nominală a dobânzii. Aceasta exprimă raportul de schimb
dintre banii de ai şi cei de mâine. Dacă rata nominală a dobânzii (de
45

pe piaţă) este de 15% pe an, atunci înseamnă că un leu de astăzi
echivalează cu 1,15 leu peste un an.
în condiţiile în care puterea de cumpărare a banilor nu este
constantă (când se manifestă inflaţie / deflaţie) atunci rata nominală a
dobânzii este mai puţin importantă pentru creditor şi debitor, în acest
caz este important e stabilit n i v e l u l ratei reale a dobânzii care
exprimă raportul de schimb dintre b u n u r i l e şi serviciile prezente (care
pot fi consumate imediat) şi cele viitoare. Nivelul ei depinde de
5
nivelul ratei nominale a dobânzii şi de n i v e l u l ratei inflaţiei astfel :
unde: rr = rata reală a dobânzii;
rn = rata nominală a dobânzii;
r, = rata inflaţiei.
• Acordarea creditului
Acordarea creditului presupune acordul de voinţă a celor două
părţi implicate. Din acest punct de vedere creditarea este o operaţie
facultativă. Uneori însă, în cadrul creditului public, creditarea capătă
un caracter obligatoriu impus prin forţa coercitivă a statului debitor.
Datorită riscurilor pe care le implică relaţia de creditare, creditorul
trebuie să se informeze, să se documenteze sau să apeleze la agenţii
specializate înainte de a consimţi să acorde creditul.
Dacă aducem la acelaşi numitor, atunci:
r„+l-n-l r n -ri
în cazul în care rata inflaţiei are valori scăzute (sub 10%) atunci numitorul
poate fi aproximat cu l iar rata reală cu diferenţa dintre rata nominală şi rata
i n f l a ţ i e i . De exemplu, pentru o rată a inflaţiei de 2% şi o rată nominală a
dobânzii de 10% formula prescurtată indică o rată reală de 8% iar cea
-| = 7,84% .
0,2 + 1
Dacă însă rata i n f l a ţ i e i ar fi de 50% pe an. iar rata nominală a dobânzii ar fi
de 20% pe an. atunci formula prescurtată ar indica o rată reală a dobânzii de
1+0,2
-30% pe an, iar formula completă o rată egală cu -1 = -20% .
1+0,5
Aşadar, d i n punct de vedere teoretic, orice rată a inflaţiei pozitivă implică un
proces de erodare a dobânzii sau chiar a capitalului avansat (cf. ibid., p. 193).
46
Consimţământul se poate acorda pentru:
/ o tranzacţie simplă, ca de exemplu acordarea u n u i c r e d i t
direct, cumpărarea unei obligaţiuni etc.;
/ o tranzacţie multiplă, ca de exemplu deschiderea u n e i
l i n i i de credit sau eliberarea unei cărţi de credit; în acest
caz între cele două părţi există o relaţie de creditare
deschisă: împrumuturile efective sunt contractate de debi-
tor la intervale de timp liber alese.
• Consemnarea şi transferabilitatea creditului
Consemnarea este o trăsătură clasică a c r e d i t u l u i şi presupune
înscrierea termenilor relaţiei de creditare în documente numite titluri
de credit. Există însă şi relaţii de creditare neconsemnate care se
încheie doar prin acord verbal între cele două părţi şi sunt bazate pe
încredere personală, cum ar fi de exemplu acordarea de credit pe
piaţa interbancară.
T r a n s f e r a b i l i t a t e a c r e d i t u l u i presupune transferul t i t l u l u i de
credit. Acesta poate face obiectul u n e i operaţii de vânzare-cumpărare
p r i n care se realizează cesiunea creanţei adică cedarea dreptului de a
încasa suma înscrisă în titlul de credit (suma totală de încasat la
scadenţă de la debitor). Vânzarea/cumpărarea titlurilor de credit se
poate face astfel:
1) direct, între investitori, sub forma transmiterii unor cecuri,
andosării, scontării sau rescontării unor cambii.
Transmiterea prin andosare (sau gir) constă în înscrierea pe
verso-ul cambiei a f o r m u l e i „ P l ă t i ţ i l u i X la o r d i n u l acestuia" după
care urmează semnătura beneficiarului care a cedat dreptul de a înca-
sa suma. Toţi cei care andosează o cambie sunt solidar răspunzători
de plata cambiei de către o bancă, la un preţ numit valoare actuală
(V,) a cambiei şi calculat ca diferenţă între valoarea nominală (V„)
$i scont (S). Scontul este dobânda pe care o percepe banca la această
operaţie şi este realizat de bancă (încasat) în momentul în care
cambia este onorată de debitor. Scontul se calculează după formula:
S= ,unde:
360-100
l reprezintă numărul de zile din momentul scontării până la scaden-
|ă (timp cât cambia este păstrată de bancă);
s taxa scontului exprimată în procente pe an.
47
 Valoarea actuală a cambiei se poate calcula astfel:
36.000
t -s
v, =v n i-
36.000
2) indirect, în cadrul pieţelor financiare. Pe aceste pieţe atât
vânzătorul cât şi cumpărătorul sunt reprezentaţi de agenţi. Preţul
titlului de credit - cursul acestuia - se stabileşte în funcţie de cerere
şi ofertă, dar acestea depind în mare măsură de nivelul ratei dobânzii
pe piaţă, pentru scadenţe similare, precum şi de nivelul dobânzii la
instrumentul respectiv, astfel:
C = V n • -5- , unde:
r t u l şi rotaţia capitalului ocupat în sfera producţiei şi c i r c u l a ţ i e i , în
P
C = cursul instrumentului respectiv;
V n = valoarea nominală a instrumentului;
r; = rata dobânzii la instrumentul care face obiectul tranzacţiei;
rp = rata dobânzii pe piaţă.
NOTĂ:
în funcţie de rapiditatea cu care se face transferul lor, titlurile de
credit pot f i mai mult sau mai puţin lichide. Lichiditatea unui instrument este
asigurată de posibilitatea vânzării lui rapide si cu cheltuieli minime.
2.2. Formele creditului
Referindu-ne la formele creditului 6 (determinate în baza unor
criterii cum sunt: subiecţii relaţiei de creditare, obiectul acesteia,
sursa fondurilor împrumutate, durata relaţiei de creditare), arătăm că
acestea sunt următoarele:
(A) C r e d i t u l comercial este creditul acordat de furnizor cum-
părătorilor, sub formă de livrări de mărfuri, executări de lucrări sau
6 prin care o persoană, numită subscriitor, semnatar sau emitent, se obligă,
Tratarea acestei problematici urmăreşte l i n i a regăsită în două importante
lucrări: C. Lazăr (et al.), Teorie economică generală, Ed. Economică, 1993,
pp. 97-99 şi Măria Bodnar (et al.). F i n a n ţ e - monedă, ASE, Bucureşti,
1994, pp. 198-204.
48
prestări de servicii, cu plata la o dată ulterioară. Această formă de
credit este o practică străveche care însoţeşte, în mod firesc, d r u m u l
mărfii de la producător la consumator. Necesitatea acestei forme de
credit în economia de piaţă a apărut ca urmare a f a p t u l u i că u n i i
întreprinzători au m ă r f u r i deja fabricate pentru vânzare sau au capaci-
t ă ţ i pentru executarea de lucrări şi prestarea de servicii, iar alţi agenţi
economici au nevoie de aceste mărfuri, lucrări sau s e r v i c i i , dar nu
dispun de mijloacele băneşti pentru a le cumpăra. Creditul comercial
favorizează desfacerea producţiei respective înainte ca agentul
economic cumpărător să dispună de mijloace băneşti pentru a le cum-
păra. Creditul comercial favorizează desfacerea producţiei respective
înainte ca agentul economic cumpărător să dispună de cantitatea de
bani necesară. Pe această cale, creditul comercial accelerează c i r c u i -
economia contemporană, creditul comercial este o formă predilectă
prin care furnizorul finanţează activitatea c u m p ă r ă t o r u l u i , acoperind
o parte semnificativă a resurselor financiare ale î n t r e p r i n d e r i l o r : 10-
15% în SUA, 20-22% în Franţa, 30-35% în J a p o n i a . în România.
creditul comercial a fost interzis în 1949, întreprinderile u t i l i z â n d ca
surse doar fondurile proprii, creditele bancare şi resursele a s i m i l a t e
celor proprii atrase (provenind, mai ales, din pasive stabile).
De regulă, în cazul c r e d i t u l u i comercial, o b l i g a ţ i a de rambur-
sare se consemnează într-un instrument de credit specific, care este
cambia 7 , utilizându-se însă şi trata 8 ori b i l e t u l la ordin 9 . Aceste
documente îndeplinesc atât funcţia de credit pe termen scurt, cât şi pe
aceea de instrument de plată. Creditul comercial decurge din intere-
sele comune ale p ă r ţ i l o r în creşterea f l u i d i t ă ţ i i s c h i m b u r i l o r şi în
Cambie: efect de comerţ, t i t l u de credit pe termen scurt, întocmit într-o
anumită formă, susceptibilă să c i r c u l e pe calea g i r u l u i , prin care emitentul,
n u m i t trăgător, dă ordin unei alte persoane, numită tras. să plătească necon-
d i ţ i o n a t o sumă de bani determinată, unei a treia persoane, numită beneficiar,
la o anumită dată (scadenţă) şi într-un a n u m i t loc. Cambia este transmisibilă
p r i n andosare şi negociabilă pe piaţa c a p i t a l u l u i .
Trată: una din formele cambiei.
Bilet la ordin: t i t l u de credit, negociabil, u t i l i z a t ca instrument de plată,
expres sau necondiţionat, să plătească într-un anumit loc şi la o anumită dată
precis stabilită, o sumă de bani altei persoane, n u m i t ă beneficiar. Acest t i t l u
de credit poate fi transmis pe calea g i r u l u i .
49

diminuarea cheltuielilor de organizare, amenajare şi întreţinere a
depozitelor etc. Totodată, el este un mijloc de concurenţă, deoarece
acordarea de facilităţi în domeniul creditului, de către furnizor, este o
cale suplimentară de atragere a clientelei, în acelaşi timp, creditul
comercial are anumite limite, volumul său depinzând de mărimea
capitalului disponibil al firmelor din producţia şi circulaţia mărfurilor
şi de regularitatea revenirii capitalurilor la întreprinzătorii respectivi,
în economia de piaţă, creditul comercial are o mare audienţă şi dato-
rită faptului că el poate fi lesne transformat în credit bancar, prin
operaţia de scontare 1 0 a cambiilor şi a altor efecte de comerţ, de către
beneficiarii acestora, în scopul obţinerii, înainte de scadenţă, a dispo-
nibilităţilor băneşti cuvenite.
(B) Creditul bancar
Reprezintă acea relaţie de credite în care unul din subiecţi este
o bancă, iar obiectul creditului este o sumă de bani. Creditul bancar
se realizează sub două forme:
/ atragerea de către bancă a resurselor temporar disponibile
ale populaţiei sau ale agenţilor economici sub forma
depozitelor resurselor bancare; în acest caz banca este
debitor;
/ fructificarea c a p i t a l u l u i propriu al băncilor şi al resurselor
t i t u l a r i l o r de conturi prin acordarea de credite bancare sau
cumpărarea de t i t l u r i de credit; în aceste operaţii active
banca este creditor şi, prin extensie de limbaj, în vorbirea
curentă acesta este sensul care se acordă creditului bancar.
Prin dubla ipostază în care apare, banca acţionează ca un inter-
mediar între debitorii şi creditorii primari asigurând o mai eficientă
10
Scontare: operaţiune prin care beneficiarul unei cambii, poliţe sau a altui
efect de comerţ face transmiterea acestora către o bancă, înainte de scadenţă,
în vederea încasării contravalorii acestora, banca reţinând taxa scontului,
corespunzător timpului de aşteptare şi pentru eventualele riscuri care trec
asupra b ă n c i i . Scont: sumă de bani, egală cu dobânda ce se cuvine băncii
pentru achitarea anticipată (scontarea) a unei cambii, poliţe etc., inclusiv
c o m i s i o n u l perceput pentru compensarea cheltuielilor efectuate cu operaţia
de scontare. Efectele de comerţ cu plata la vedere nu se pot sconta, ci numai
cele care au scadenţă la termen.
50
c i r c u l a ţ i e a c a p i t a l u l u i de împrumut. Debitorii îşi acoperă în acest fel
deficitul de resurse de finanţare, creditorii îşi plasează resursele exce-
dentare şi le fructifică, iar câştigul b ă n c i i este asigurat de d i f e r e n ţ a
dintre dobânzile încasate de la debitori şi cele plătite creditorilor.
Creditarea agenţilor economici în România se efectuează de
către bănci prin intermediul c o n t u l u i curent şi a unor conturi speciale
de împrumut, în baza prevederilor legale referitoare la s o c i e t ă ţ i l e
bancare, a instrucţiunilor Băncii Naţionale a României şi a statutelor
si normelor de creditare proprii fiecărei bănci.
Conturile bancare ale agenţilor economici prin care se poate
face acordarea şi rambursarea creditelor sunt:
a) conturile curente sunt conturile prin care se fac încasările şi
p l ă ţ i l e dispuse de agenţii economici, în vederea deschiderii c o n t u l u i
curent agentul economic va prezenta băncii cererea t i p de deschidere
;i contului însoţită de o serie de documente specifice.
în creditul c o n t u l u i curent se înscriu încasările d i n vânzarea
produselor şi serviciilor, încasările de creanţe precum şi creditele
acordate de bancă.
în debitul contului curent se înscriu valorile plăţilor efectuate
pentru aprovizionări, impozite, taxe, prime de asigurare precum şi
rambursarea creditelor bancare (vezi fig. 2. l . l).
Debit C o n t u l curent Credit
l ' l a ţ i pentru: încasări din vânzări
- aprovizionare încasări d i n prestarea de servicii Ş'
- impozite executarea de l u c r ă r i
- taxe încasări d i n creanţe
- prime de asigurare
- comisioane
Fig. 2.1.1. C o n t u l c u r e n t
Soldul creditor al contului curent reflectă existenţa unui dispo-
n i b i l bănesc al t i t u l a r u l u i , în timp ce soldul debitor reflectă creditul
acordat de bancă.
b) conturile de credite restante sunt conturi speciale care se
deschid pentru a avea evidenţa separată a creditelor nerambursabile
la scadenţă şi modul de rambursare a acestora. Pentru aceste credite
se percepe o dobândă majorată, penalizatoare.
51

c) conturile simple de împrumut se deschid pentru anumite
categorii de credite a căror evidenţă se ţine separat (de exemplu
credite pentru stocuri).
(C) Creditul obligatar
11
Creditul obligatar reprezintă acea formă a relaţiilor de credit
care este consemnată într-un titlu de credit pe termen lung numit
obligaţiune.
Obligaţiunea este un document - o hârtie de valoare prin care
se consemnează promisiunea debitorului emitent e a plăti la scadenţă
capitalul avansat. Valoarea acestuia, înscrisă pe obligaţiune, se
numeşte valoare nominală a o b l i g a ţ i u n i i . Tot pe acest document se
înscrie şi rata dobânzii ce se cuvine creditorilor deţinători. Aceasta
poate fi fixă sau variabilă şi în funcţie de valoarea ei, a capitalului
avansat şi a p e r i o d i c i t ă ţ i i p l ă ţ i l o r dobânzilor, suma pe care creditorul
" Creditul obligatar a cunoscut o dezvoltare explozivă după cel de-al doilea
război mondial în toate ţările industrializate datorită:
/ agravării deficitelor bugetelor publice;
/ avantajelor pe care această formă de finanţare le reprezintă pentru
părţile implicate;
/ pentru debitor, creditul obligatar reprezintă - faţă de emisiunea de
acţiuni - avantajul că nu duce la d i l u a r e a d i v i d e n d u l u i unitar. Evident că
emiterea de o b l i g a ţ i u n i afectează rata d i v i d e n d u l u i pentru că dobânzile
trebuie plătite înainte de a se determina valoarea p r o f i t u l u i de repartizat,
dar nu în aceeaşi măsură ca e m i s i u n e a de acţiuni (pentru că drepturile
creditorilor sunt l i m i t a t e şi ca valoare şi în timp, în vreme ce drepturile
noilor acţionari, nu);
/ pentru creditor, creditul obligatar prezintă avantajul garantării unui venit
fix d i n dobânzi, spre deosebire de acţiune a cărei deţinere nu garantează
încasarea u n u i venit fix.
Amploarea deosebită a creditului obligatar privat a dus la creşterea impor-
tanţei agenţiilor de evaluare financiară - rating. Contra unui comision plătit
de debitorul emitent sau de potenţialul creditor interesat de cumpărarea de
o b l i g a ţ i u n i ale u n u i anumit emitent - aceste agenţii asigură o informare
sintetică asupra calităţii debitorului şi emisiunii respective sub forma unor
c a l i f i c a t i v e ierarhice desemnate prin notaţii specifice. Cea mai cunoscută
firmă de î n t i n g este Standard & Poor's d i n S.U.A. cu calificative de la AAA
la D [ci', ibid, pp. 201-202].
52
i încasează periodic se calculează astfel:
- dacă dobânda (renta) se plăteşte a n u a l :
100
- dacă dobânda (renta) se plăteşte s e m e s t r i a l :
Vn
2-100
unde: D - dobânda (renta);
V„ - valoarea nominală a o b l i g a ţ i u n i i ;
r - rata anuală a dobânzii pentru obligaţiunea respectivă,
exprimată în procente.
Dacă obligaţiunea este nominală, atunci creditorul-deţinător
este înregistrat în evidenţa debitorului-emitent şi plata dobânzii se
face periodic la d o m i c i l i u l c r e d i t o r u l u i (prin cec) sau prin virament
direct în contul său bancar. Dacă obligaţiunea este la purtător, a t u n c i
ea este emisă/transmisă împreună cu un set de tichete (cupoane)
detaşabile care trebuie prezentate la banca d e b i t o r u l u i e m i t e n t pentru
a se putea încasa dobânda.
Debitorii-emitenţi pot fi:
/ statul - prin Trezorerie, prin a u t o r i t ă ţ i locale sau prin
instituţii, agenţii, întreprinderi de stat;
/ întreprinderile private din orice sector al economiei,
inclusiv i n s t i t u ţ i i l e financiare, ca băncile sau societăţile de
asigurări.
Creditorii-cumpărători ai obligaţiunilor pot fi orice persoane
li/.i ce sau juridice deşi, în unele state, există r e s t r i c ţ i i referitoare la
calitatea creditorilor şi valoarea totală a o b l i g a ţ i u n i l o r cumpărate de
un singur creditor (îndeosebi în ceea ce priveşte o b l i g a ţ i u n i l e emise
de stat).
NOTĂ:
Garanţia se asigură în mod diferit în funcţie de emitent:
* pentru titlurile datoriei publice garantarea se poate face:
o global prin capacitatea emitentului de a încasa venituri
publice:
o separat, prin afectarea veniturilor provenite dintr-o
anumită sursă doar pentru rambursarea creditului con-
tractat prin emisiunea respectivă de obligaţiuni;
* pentru titlurile private de credit, rambursarea este asigurată

prin:
o garanţii simple - dreptul de creanţă al deţinătorului
obligaţiunii asupra activului debitorului emitent, drept
care se exercită in caz de faliment înaintea drepturilor
de proprietate ale acţionarilor dar după onorarea crean-
ţelor altor creditori care deţin titluri de credit ipotecar
sau gajuri;
o garanţii suplimentare oferite de regulă de o bancă; pen-
tru un comision, acesta se angajează să onoreze obliga-
ţiile scadente ale emitentului în cazul în care acesta
amână sau încetează plăţile.
Rambursarea împrumuturilor contractate prin plasare de obligaţiuni
se face după perioade de timp care depăşesc un an. Dobânzile se plătesc
periodic, iar capitalul avansat se restituie la scadenţă, odată cu plata ultimei
rente (cupon).
Transferabilitatea este asigurată de existenţa unei pieţe secundare a
acestor titluri de credit, lichiditatea fiind mai mare în cazul obligaţiunilor
publice.
Sumele imobilizate de emitent sunt folosite pentru acoperirea nevoilor
financiare pe termen lung si sunt asimilate, din punct de vedere al
destinaţiei, resurselor proprii.
(D) C r e d i t u l ipotecar
Reprezintă acea formă a relaţiilor de credit caracterizată printr-o
garanţie explicită - ipoteca. Consemnarea acestei relaţii este şi ea
specifică deoarece se face în cadrul unui acord în care sunt prevăzute
următoarele:
/ proprietatea folosită drept garanţie;
/ dacă aceasta mai este grevată de alte ipoteci;
/ c o n d i ţ i i l e de rambursare;
/ penalităţile în caz de rambursare anticipată;
/ c o n d i ţ i i l e în care debitorul îşi poate pierde proprietatea,
în funcţie de condiţiile de rambursare se practică:
• credite ipotecare cu rate fixe prin care se restituie o parte
din capitalul avansat şi din dobânda'cuvenită creditorului;
această sumă este constantă datorită ratei fixe a dobânzii
şi rambursării eşalonate, în tranşe identice, a capitalului
avansat; este forma clasică a creditului ipotecar;
• împrumut pe ipotecă cu dobânzi variabile folosit în
perioadele de variabilitate accentuată a ratelor dobânzii;
54
• credite ipotecare cu rambursarea progresivă prevăd rate
i n i ţ i a l e mai m i c i decât rata constantă şi rate f i n a l e supe-
rioare; sunt folosite ca mijloc promoţional pentru a atrage
clienţii cu venituri mici în prezent dar cu bune perspective
de ameliorare a situaţiei financiare (mai ales tinerii căsă-
toriţi sau proaspeţi absolvenţi de institute de învăţământ
superior).
Fiind garantat cu proprietăţi imobiliare a căror valoare în timp -
de regulă nu se reduce, creditul ipotecar se foloseşte pentru finanţarea
pe termen lung, cu scadenţe mai mari de 5 a n i , care pot să ajungă
până la 20-30 de a n i . Aceasta i m p l i c ă o m o b i l i z a r e de resurse pe
termen lung pentru creditor. Din această cauză dezvoltarea pieţelor
secundare ale t i t l u r i l o r de credit ipotecar a reprezentat una d i n condi-
ţ i i l e cele mai favorabile pentru extinderea sferei c r e d i t u l u i ipotecar.
2.2.7. Lecturi suplimentare:
Creditul ipotecar, astăzi, în economia
românească 1 2
Cadrul legal
în Monitorul Oficial nr. 174/24.04.2000 s-au p u b l i c a t Normele
metodologice de aplicare a Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar
pentru investiţii imobiliare (emitenţi BNR şi CNVM), precum şi Ordinul
i n . 4 pentru aprobarea R e g u l a m e n t u l u i nr. 2/2000 de aplicare a Legii nr.
190/1999 (emitent CNVM). în Monitorul Oficial nr. 154/13.04.2000 a
l'osl publicat Ordinul nr. 3 al CNVM pentru aprobarea Normelor meto-
dologice de aplicare a Legii nr. 190/1999, ordin care a fost abrogat prin
Ordinul nr. 4. Practic, între Ordinul nr. 3 şi Ordinul nr. 4 există diferenţe
doar de t i t l u şi de un articol, respectiv a fost înlăturat art. 13 din O r d i n u l
n i , 3).
Cele două acte normative din M. Of. nr. 174/2000 urmăresc
uearea cadrului legal de desfăşurare a a c t i v i t ă ţ i i de acordare a creditelor
ipotecare şi de constituire a operatorilor de pe piaţa imobiliară.
Cf. y. Anescu, R. Anescu, „Creditul ipotecar", apărut în T r i b u n a Econo-
lelnr. 25/2000, pp. 34-35.
55

Actorii de pe piaţa creditului ipotecar
în baza acestor acte normative, pe piaţa i m o b i l i a r ă îşi desfăşoară
activitatea legată de creditele ipotecare două t i p u r i de agenţi: creditorii
ipotecari - băncile comerciale, Agenţia Naţională pentru Locuinţe,
CEC-ul şi fondurile ipotecare.
Dacă în ceea ce priveşte creditorii ipotecari, constituirea lor este
reglementată de legile p r i v i n d societăţile bancare (Legea nr. 58/1998),
privind ANL şi CEC-ul, pentru fondurile ipotecare, Regulamentul nr.
2/2000 al CNVM stabileşte anumite condiţii de constituire şi funcţio-
nare.
Astfel, un fond ipotecar poate fi c o n s t i t u i t de m i n i m c i n c i persoa-
ne fizice sau j u r i d i c e sub două forme:
/ societate pe acţiuni prin subscriere simultană a capitalului
social de către acţionari - în baza prevederilor Legii nr.
31/1990 a societăţilor comerciale cu modificările ei ulterioa-
re, republicată în M. Of. nr. 33/1998. Actul constitutiv poate
fi publicat, la cererea şi pe c h e l t u i a l a acţionarilor, în Moni-
torul Oficial Partea a IV-a, integral sau în extras.
/ societate c i v i l ă particulară - în baza prevederilor Codului
c i v i l . Regulamentul nr. 2/2000 stabileşte, sub sancţiunea
n u l i t ă ţ i i absolute, obligativitatea publicării contractului de
societate în M o n i t o r u l Oficial.
Practic, aceasta ultimă formă de organizare a fondurilor ipotecare
este un contract şi nu o persoană juridică, aşa cum este o societate
comercială. Acest tip de organizare a fost folosit de legiuitor şi în cazul
cabinetelor de avocatură ori a cabinetelor medicale.
Conform art. 1419 din Codul civil, „societatea este un contract
prin care două sau mai multe persoane se învoiesc să pună ceva în
comun cu scopul de a împărţi foloasele ce ar putea deriva". Societatea
c i v i l ă particulară este, conform art. 1499 din Codul civil, „aceea ce are
ca obiect oarecare lucruri determinate sau uzul lor, ori fructele lor", pre-
cum şi „aceea [...] prin care mai multe persoane se alcătuiesc sau pentru
o întreprindere determinată sau pentru e x e r c i ţ i u l u n e i meserii sau a altor
profesiuni".
în cazul nostru, prin coroborare cu prevederile art. 2 alin. 4, obiec-
t u l e x c l u s i v de a c t i v i t a t e în cazul o r i c ă r u i fond - societate comercială sau
c i v i l ă - trebuie să fie a c h i z i ţ i a de creanţe ipotecare şi privilegiate,
finanţarea construcţiilor imobiliare, emiterea de t i t l u r i de valoare.
Capitalul social m i n i m al u n u i fond ipotecar este de cinci mii.
USD.
Regulamentul nr. 2/2000 stabileşte, de asemenea, că în timpul
f u n c ţ i o n ă r i i f o n d u l u i administrarea va fi asigurată de o societate de
administrare, eestiunea si auditarea de un cenzor extern independent.
56
supravegherea şi c o n t r o l u l de CNVM care are i n c l u s i v d r e p t u l de a r i d i c a
autorizaţia de funcţionare.
Pentru a putea funcţiona, f o n d u l ipotecar t r e b u i e să o b ţ i n ă mai
întâi o autorizaţie de la CNVM care esle a u t o r i t a t e a î n d r e p t ă ţ i t ă să
decidă asupra legalităţii şi oportunităţii f o n d u l u i .
Celelalte aspecte privind funcţionarea f o n d u l u i sunt reglementate
prin contractul de societate.
Creanţele ipotecare
In baza contractului de credit ipotecar se nasc creanţe ipotecare ce
pot fi ulterior cesionate.
In baza creanţelor, c r e d i t o r i i ipotecaţi şi t i t u l a r i i creanţelor cesio-
nate pot emite t i t l u r i ipotecare în l i m i t a a 75% d i n valoarea n o m i n a l ă
totală a creanţelor. Tot în baza acestor creanţe, c r e d i t o r i i ipotecari pot
emite obligaţiuni ipotecare în l i m i t a a 60% din valoarea creanţelor. Dar,
în cazul în care se emit şi t i t l u r i de valoare şi o b l i g a ţ i u n i , valoarea lor nu
poate depăşi plafonul de 75% d i n valoarea nominală totală a creanţelor.
Sistemul de a c o r d a r e a c r e d i t e l o r ipotecare
Normele metodologice prevăd m o d u l de acordare, garantare şi
derulare a creditelor ipotecare. C r e d i t o r i i ipotecari vor c o n s t i t u i comitete
de risc în i n t e r i o r u l u n i t ă ţ i i pentru acordarea c r e d i t e l o r cu valori mari.
Pentru organizarea acordării creditelor, c r e d i t o r i i ipotecari vor
trebuie să adopte norme interne p r i n care se vor s t a b i l i c o n d i ţ i i l e de cre-
ditare, dobânzile aplicate, valoarea maximă a c r e d i t u l u i , m o d u l de eva-
luare a bonităţii c l i e n t u l u i (pentru persoane fizice şi persoanele juridice).
Solicitanţii de credite trebuie să prezinte documentele prevăzute în art. 7
din Norme.
S o l i c i t a n ţ i i de credite t r e b u i e să c o n s t i t u i e g a r a n ţ i i reale - ipoteci
de rangul I sau p r i v i l e g i i - dar a căror valoare nu poate fi mai mică de
120% d i n valoarea c r e d i t u l u i .
In contractul de credit încheiat între bancă, ANL sau CEC şi
persoana fizică j u r i d i c ă ce îl solicită se vor menţiona: valoarea creditului,
termenul pentru care se acordă şi datele scadenţelor, garanţiile consti-
tuite, dobânda aplicată, precum şi dobânda ce se va percepe în cazul
întârzierii plăţii ratelor scadente, modul de acordare a sumelor eşalonat
sau integral.
Pe parcursul derulării creditului, până la scadenţă, creditorii vor
urmări permanent bonitatea debitorilor lor în aşa fel încât să se protejeze
în caz de insolvabilitate/faliment.
57

(E) Creditul de consum
în acest caz relaţia de creditare se caracterizează prin obiectul
creditului: finanţarea cumpărării de mărfuri sau servicii de către
populaţie.
Subiecţii relaţiei de credit sunt:
/ creditorul, care poate fi la rândul său:
• creditorul primar: comerciantul care onorează
cererile c l i e n ţ i l o r conform necesităţilor acestora,
urmând ca achitarea contravalorii mărfurilor şi ser-
v i c i i l o r să se facă ulterior;
• creditorul secundar: o mancă ce asigură refinan-
ţarea comerciantului prin preluarea creanţelor
acestuia asupra cumpărătorilor-debitori;
/ debitorul - cumpărător al mărfurilor sau serviciilor.
Obiectul creditului poate fi reprezentat de cele mai diverse
bunuri şi servicii, cu modificări substanţiale în timp şi diferenţe mari
de la o ţară la alta în funcţie de legislaţie şi amploarea sferei credi-
t u l u i de consum.
Rambursarea se poate face:
• neeşalonat, în funcţie de posibilităţile cumpărătorului
până la un termen maxim convenit, modalitate clasică de rambursare
în cadrul relaţiei de credit primar, când obiectul creditului comercial
îl reprezintă mai ales bunuri de valoare redusă;
• eşalonat - cu plata obligaţiilor la termene fixe, stabilite de
comun acord de cele două părţi; reprezintă modalitatea actuală de
rambursare cu cea mai mare frecvenţă.
Cea mai populară formă de credit de consum o reprezintă credi-
tele revolving acordate prin intermediul cărţilor de credit eliberate de
către bănci c l i e n ţ i l o r solvabili.
Consemnarea relaţiei de creditare se face prin documente speci-
fice (contracte) încheiate între:
• vânzător şi cumpărător;
• cumpărător şi bancă;
• vânzător şi bancă.
NOTĂ:
Gradul de dezvoltare a creditului de consum, prin volumul acestuia,
poate avea influenţe semnificative asupra echilibrului monetar deoarece
58
/H'rmite consumul in prezent cu plata ulterioară: In perioadele in care.
,-reditu/ de consum este în expansiune, diferenţa (pozitiva) dintre valoarea
bunurilor şi serviciilor cumpărate pe credit şi valoarea ratelor scadente la
creditele de consum contractate anterior poate exercita presiuni inflaţioniste
iisupra nivelului general al preţurilor bunurilor de consum dacă volumul
acestora nu sporeşte corespunzător. Din această cauză creditul de consum
reprezintă sfera creditului cu cea mai mare incidenţă a reglementărilor şi
controlului autorităţilor monetare.
Dincolo de aceste potenţiale efecte negative asupra stabilităţii
monetare, creditul de consum are influenţe pozitive asupra creşterii nivelului
de trai al populaţiei precum şi asupra expansiunii economice prin accele-
rarea desfacerii producţiei şi creşterea volumului acestora.
2.3. Titluri de credit
Titlurile de credit sunt acele instrumente financiare prin care se j
13
asigură consemnarea unor raporturi de credit . Sunt reprezentate prin f
documente scrise cu caracteristici formale (dimensiuni, calitatea /
hârtiei, desen) şi de conţinut (date referitoare la raportul de credit pe /
care îl consemnează) standardizate.
Pe lângă funcţia p r i n c i p a l ă de consemnarea unei relaţii de
creditare, t i t l u r i l e de credit, prin circulaţia lor, îndeplinesc şi funcţia
de mijloc de plată. Stingerea unor o b l i g a ţ i i ale b e n e f i c i a r u l u i se poate
face prin transmiterea unui t i t l u de credit aflat în posesia sa (prin
transmiterea d r e p t u l u i de creanţă pe care îl are asupra debitorului). In
general această transmitere este condiţionată de acceptarea t i t l u l u i de
credit de către partener, dar există şi titluri de credit a căror acceptare
este impusă prin lege - bancnotele.
în funcţie de scadenţa c r e d i t u l u i pe care îl consemnează t i t l u r i l e
de credit pot fi:
/ titluri de credit pe termen scurt: efectele de comerţ sau
cambiile, certificatele de depozit, bonurile de Tezaur,
obligaţiunile fără cupon;
/ titlurile de credit pe termen mijlociu şi lung: notele şi
13
Cf. Măria Bodnar, Luminiţa Roxin, Finanţe - monedă, A.S.E., Bucureşti,
1994, pp. 205-210.
59
 obligaţiunile;
/ titluri de credit fără scadenţă: bancnotele.
în funcţie de modalitatea de identificare a beneficiarului de
sumă, există două tipuri de titluri de credit:
• titlurile nominale pentru care precizarea beneficiarului
(nume, prenume, domiciliu/sediu social, număr de cont
ş.a.) este obligatorie;
• t i t l u r i l e la purtător de care beneficiază cel care le depu-
ne spre încasare la debitor sau banca acestuia.
• Titlurile de credit pe termen scurt
Cuprind o gamă largă de instrumente financiare cu scadenţe sub
un an care circulă prin andosare (gir) sau scontare.
A. Cambia - reprezintă obligaţia scrisă de a plăti sau de a face
să se plătească la scadenţă o anumită sumă de bani.
în funcţie de tipul de relaţie de credit pe care o consemnează,
cambiile pot fi:
/ cambiile comerciale sau reale prin care sunt consemnate
raporturi de credit comercial între beneficiar şi furnizor;
/ cambiile financiare (de bronz) emise în vederea obţinerii
unei sume de bani; nu exprimă contravaloarea unui
transfer de mărfuri sau servicii.
în funcţie de numărul celor menţionaţi pe faţa titlului de credit,
cambia poate fi de două tipuri: biletul la ordin şi trata.
a) b i l e t u l la ordin cuprinde numai două nume: al debitorului
plătitor şi al creditorului beneficiar. Debitorul este emitentul său.
Cuprinde următoarele informaţii: data şi locul întocmirii documen-
tului, suma („bun pentru n lei"), obligaţia de plată („voi plăti contra
acestui bilet la ordinul lui..."), creditorul, scadenţa, debitorul. Poate
circula prin andosări succesive până la scadenţă şi se poate sconta la
bancă.
b) trata (sau poliţa) cuprinde trei nume; ea reprezintă un
înscris prin care creditorul - n u m i t trăgător - dă ordin debitorului său
- numit tras - să plătească la scadenţă sau la prezentare o anumită
sumă de bani unui terţ - numit beneficiar. Trata este emisă de credi-
tor (trăgător) şi conţine următoarele informaţii: data şi locul întocmi-
r i i documentului, suma de plată (bun pentru ... m lei), scadenţa
(eventual), obligaţia - ordinul de plată („veţi plăti contra acestei trate
60
la ordinul lui..."), beneficiarul de sumă şi creditorul (trăgătorul). Sub
semnătura acestuia, în partea inferioară a tratei, se înscriu numele şi
adresa debitorului (tras). Acceptul acestuia este necesar p r i n semnă-
tura lui. Ca şi biletul la ordin trata poate c i r c u l a prin andosare sau
scontare.
Aceste instrumente, dincolo de forma lor m a n u a l ă , standardi-
zată deja în secolul al X V l - l e a , au cunoscut în timp o mare d i v e r s i t a t e
de forme adaptate nevoilor celor implicaţi în raportul de creditare.
B. Cecul este o trată trasă asupra unei bănci (tras) de către un
titular de cont bancar (trăgător), beneficiarul fiind un terţ. Plata se
poate face prin disponibil în cont - caz în care t i t u l a r u l este creditor -
sau prin acordarea de credit bancar dacă disponibilul în cont este
insuficient sau nu există.
Primele cecuri s-au folosit în Anglia după 1742, iar regimul
juridic al cecului a fost unificat pe plan internaţional în anul 1931
prin convenţia de la Geneva. Documentul trebuie să cuprindă urmă-
toarele informaţii: data şi locul completării cecului, ordinul de plată
(„plătiţi în schimbul acestui cec la ordinul lui..."), numele benefi-
ciarului (eventual), suma de plată, scadenţa (eventual) şi semnătura
titularului contului. Formularele sunt puse la dispoziţia titularului de
către banca la care este deschis contul. ~^
Beneficiarul poate fi acelaşi cu trăgătorul. Cecul poate fi
nominal (caz în care numele b e n e f i c i a r u l u i este specificat) sau la
purtător (cecul este onorat oricui îl prezintă spre încasare). De cele
mai multe ori, scadenţa nu apare pe cec, el fiind un instrument la
vedere; este onorat în m o m e n t u l prezentării la bancă. Există însă şi
posibilitatea specificării unei date începând cu care - sau până la care
cecul poate fi onorat. Şi cecul poate circula p r i n andosare, ca şi
celelalte forme ale cambiei. Cecul obişnuit' 4 se încasează la prezenta-
Alături de cecul obişnuit care provine dintr-un carnet fără l i m i t ă de sumă
omis de bancă, mai există următoarele tipuri de cecuri:
• cecul certificat - sau garantat - eliberat din carnete cu l i m i t ă de sumă;
pentru acestea banca garantează existenţa disponibilităţilor acoperitoare
prin blocarea sumei respective într-un cont separat;
• cecul barat prin două linii pe aversul său; beneficiarul unui astfel de
cec nu poate fi decât o bancă sau un titular de cont la banca asupra
căruia a fost tras;
61
rea la orice bancă. Dacă banca ce a onorat plata nu este şi emitenta
cecului atunci acesta este transmis spre banca emitentă sau spre o
casă centrală de compensare, fiecare bancă din sistem achitând doar
diferenţa dintre valoarea plăţilor pe care le are de făcut şi valoarea
cecurilor pe care le-a onorat pentru alte bănci.
Faţă de plăţile în numerar, plata cu ajutorul cecului prezintă
avantajul unor cheltuieli mai reduse pentru suportul material,
transport, asigurare, pază şi înregistrare. Cu toate acestea, pe măsura
dezvoltării economiei, a raporturilor de schimb naţionale şi interna-
ţionale, pe măsura amplificării volumului plăţilor prin intermediul
cecurilor şi această modalitate de plată a devenit greoaie şi
ineficientă.
C. Certificatele de depozit - sunt înscrisuri eliberate de bănci,
prin care se atestă dreptul deţinătorului de a încasa la scadenţă o anu-
mită sumă de la banca emitentă. Această sumă reprezintă valoarea
unui depozit la termen şi dobânda aferentă. Scadenţele sunt sub un an
- cele mau multe emisiuni având scadenţa la 3 sau 6 luni. Pot fi
nominale sau la purtător, cu dobânzi fixe sau indexate, în monedă
naţională sau în valută. Au valori nominale mari, cu plafoane
minime, fiind destinate mai ales investitorilor instituţionali. Cele mai
multe certificate de depozit sunt negociabile, chiar şi cele nominale,
iar existenţa unei pieţe secundare dezvoltate, în majoritatea ţărilor,
asigură instrumentul l i c h i d i t a t e sporită, în România au fost oferite
pentru prima dată de Banca Comercială Română în anul 1992, cu
scadente la 3 l u n i .
cecul de v i r a m e n t care nu se încasează în numerar, ci serveşte doar la
virarea unei sume de bani din contul trăgătorului în alt cont; este folosit
pentru achitarea facturilor, a unor impozite, taxe sau prime de asigurare;
cecul roşu, pentru virament între t i t u l a r i i de cont la aceeaşi bancă;
cecul de c ă l ă t o r i e care se prezintă ca o bancnotă, cu o valoare nominală
imprimată dar care trebuie să poarte semnătura titularului, data şi locul
p l ă ţ i i ; poate fi folosit pentru achitarea unor mărfuri sau servicii la maga-
zine sau pentru a fi transformat în numerar - la bancă;
cecul poştal, folosit pentru efectuarea p l ă ţ i l o r între localităţi lipsite de
agenţii ale băncilor trase şi unde plata se face la oficiul poştal;
cecul d o c u m e n t a r a cărui onorare este condiţionată de existenţa unor
documente prin care să se ateste existenţa, îmbarcarea sau expedierea
u n e i a n u m i t e mărfuri d i n partea beneficiarului.
62
D. Bonurile de tezaur - sunt t i t l u r i pe termen scurt emise do
Trezorerie, fiind deci t i t l u r i ale datoriei p u b l i c e . Sunt cel mai repre-
zentativ instrument al pieţei monetare datorită următoarelor t r ă s ă t u r i •
^ risc al creditării practic n u l , deoarece d e b i t o r u l emitem
este statul. Acest fapt le face să fie folosite drept garanţie ( m o b i l i a r ă )
pentru diverse tipuri de credite, drept mijloace de plată în locul
numerarului (la operaţiuni la termen) şi drept plasament pentru
excedente temporare ale autorităţilor locale;
/ lichiditatea maximă. Convertirea acestor active financiare
în numerar se face rapid şi cu cheltuieli minime, deoarece instrumen-
tul este omogen iar piaţa l u i foarte eficientă. O aproximare corectă a
gradului de lichiditate este dată de diferenţa dintre preţul cerut şi cel
oferit care este sub 1% (în SUA între 0,02% şi 0,04%);
/ avantaj fiscal. V e n i t u r i l e realizate din plasamente în bo-
nuri de tezaur (diferenţa dintre valoare nominală şi preţul la care ele
pot fi dobândite) poate fi scutit de impozite şi taxe (în SUA de toate
impozitele şi taxele locale şi statale). Ca urmare, faţă de plasamentul
în certificate de depozit, de exemplu, bonurile de tezaur devin cu atât
mai atractive cu cât n i v e l u l fiscalităţii şi al dobânzilor sunt mai
ridicate;
/ valoarea nominală accesibilă şi investitorilor individuali,
fiind mică faţă de valoarea nominală a altor instrumente ale pieţei
monetare (certificate de depozit, spre exemplu).
Circulă la valoarea actuală care se determină pe piaţă, în funcţie
de raportul dintre cerere şi ofertă. La scadenţă, ultimul deţinător
încasează valoarea nominală înscrisă pe bon.
E. O b l i g a ţ i u n i l e fără cupon (rentă) sunt un hibrid: un titlu de
credit pe termen scurt obţinut dintr-un titlu de credit pe termen lung.
La origine se află o emisiune obişnuită de o b l i g a ţ i u n i de stat, la care
anual sau semestrial se încasează renta (cuponul). O parte din emi-
siune este cumpărată de bănci care negociază fiecare cupon ce trebuie
încasat, separat de titlu de credit principal - obligaţiunea. Cupoanele
negociate au scadenţe de 6 l u n i sau un an, în funcţie de periodicitatea
rentelor.
F. Cărţile de credit sunt titluri de credit fără o scadenţă precisă
deoarece sunt un instrument bazat pe o l i n i e de credit revolving
deschisă de bancă clientului său. Este un instrument de plată modern
care tinde să înlocuiască cecul, mai ales pentru plăţi curente de
valoare medie. Cartea de credit se prezintă sub forma unui dreptunghi
de plastic, de format aproximativ A7, care cuprinde două grupe de
informaţii:
/ formale - tipul de carte, numele titularului şi numele
cărţii;
/ memorate (pe o bandă magnetică) - numărul contului
bancar, eventual şi d i s p o n i b i l u l în cont. Aceste informaţii nu sunt
accesibile decât după introducerea unui cod secret, cunoscut doar de
titular. Acest cod este generat aleator şi transmis titularului odată cu
cartea. Cartea de credit permite - ca şi cecul - efectuarea de plăţi în
cadrul d i s p o n i b i l u l u i din cont şi în cadrul plafonului liniei de credit
deschise.
Sunt folosite ca mijloace de plată pentru obţinerea de produse şi
servicii, dar şi pentru a obţine numerar la ghişee bancare automate.
• Titlurile de credit pe termen mediu şi lung
T i t l u r i l e de credit pe termen mediu şi lung sunt notele şi obliga-
ţiunile, diferenţa dintre ele reprezentând-o scadenţa: medie pentru
note şi lungă pentru o b l i g a ţ i u n i . Denumirea generică a instrumentului
este cea de o b l i g a ţ i u n e . (Aprofundarea cunoştinţelor privihd^ aceste
titluri ţine de Studiul pieţelor financiare.)
• Titlurile de credit fără scadenţă
T i t l u r i l e de credit fără scadenţă sunt bancnotele. La originea
acestora au fost b i l e t e l e de bancă, titluri de credit la purtător -şi la
vedere, emise de oricare bancă. B i l e t u l de bancă era convertibil în aur
deoarece atesta existenţa unui depozit bancar. Ulterior, dreptul de a
emite bilete de bancă a fost rezervat, prin lege, doar băncii centrale
n u m i t ă şi bancă de emisiune, în prezent bancnotele emise de banca
centrală sunt considerate doar mijloace de plată şi trebuie acceptate
de toţi în schimbul unor mărfuri, servicii sau pentru achitarea unei
datorii. Au valori nominale (cupluri) diferite, în funcţie de puterea de
cumpărare a banilor şi nevoile circulaţiei monetare.
64
2.4. Principiile creditului bancar
Efectuarea operaţiunilor de creditare prin intermediul i n s t i t u ţ i i -
r bancare au ca p r i n c i p i u f u n d a m e n t a l p r u d e n ţ a b a n c a r a , precum
alte p r i n c i p i i , după cum urmează 1 ':
Credibilitatea care reprezintă suportul moral, e l e m e n t u l psiho-
logic fără de care c r e d i t u l nu poate exista. Dobândirea î n c r e d e r i i
presupune cunoaşterea a g e n t u l u i economic sau persoanei fizice,
atât referitor la calităţile morale şi profesionale, cât şi a r e p u t a ţ i e i
sale privită prin calitatea produselor şi serviciilor, a r e l a ţ i i l o r cu
partenerii, precum şi a situaţiei sale patrimoniale şi financiare.
Forma contractuală presupune ca toate operaţiile de credit şi
garanţie ale băncilor să fie consemnate în documente contractua-
le, din care să rezulte clar toţi termenii şi toate c o n d i ţ i i l e respecti-
velor tranzacţii.
Destinaţia creditului este p r i n c i p i u l care obligă î m p r u m u t a t u l
de a utiliza creditul în concordanţă cu scopul pentru care a fost
acordat şi, totodată, dă dreptul băncii de a urmări respectarea
modului de utilizare.
In s i t u a ţ i a când împrumutatul încalcă c o n d i ţ i i l e contractului de
credit, banca va putea întrerupe imediat, fără preaviz, utilizarea
c r e d i t u l u i aprobat.
( G a r a n t a r e a c r e d i t u l u i . P o t r i v i t acestui p r i n c i p i u , orice credit
trebuie garantat cu bunuri mobile sau imobile sau t i t l u r i de
valoare aflate în patrimoniul î m p r u m u t a t u l u i . Garanţiile asigură-
t o r i i reprezintă p r i n c i p a l u l mijloc preventiv p r i n care se d i m i -
nuează r i s c u l i n s o l v a b i l i t ă ţ i i în rambursarea î m p r u m u t u l u i .
R a m b u r s a r e a la termen este p r i n c i p i u l care conferă echilibru
î n t r e g u l u i proces de creditare şi asigură c o n d i ţ i i l e pentru reluarea
c o n t i n u ă a acestui proces de acordare, u t i l i z a r e şi rambursare,
înfăptuirea acestui principiu constă în determinarea reală a capa-
c i t ă ţ i i împrumutatului de a realiza venituri, alegerea şi conveni-
rea garanţiilor asigurătorii, precum şi supravegherea permanentă
Cf. G/i. Bistriceanu, F i n a n ţ e , E.D.P., Bucureşti, 1995, pp. 95-96.
65
 credite de natura mijloacelor fixe.
Ipoteca c o n v e n ţ i o n a l a de rangul I este admisă drept garanţie
a modului de utilizare a creditului.
Nerambursarea la termen a ratelor prevăzute în contract atrage .i-.upra:
a.
b u n u r i l o r i m o b i l e prin n a t u r a lor (clădiri, c o n s t r u c ţ i i ) :
după sine plata de dobânzi penalizatoare, precum şi declanşarea
b.
b u n u r i l o r i m o b i l e prin destinaţie (maşini, u t i l a j e şi alte-
procedurii de executare silită.
• Dobânda reprezintă interesul care stă la baza oricărei operaţii de le asemenea);
c. b u n u r i l o r i m o b i l e ce urmează a se c u m p ă r a sau
credit, constituind taxa (preţul) pe care o (îl) percepe banca
construi din credite.
pentru capitalul împrumutat, de la clientul său.
Cesiunea de creanţă (cedarea d r e p t u l u i de creanţă) este admi-
• Garanţiile creditului sunt reprezentate de valorile patrimoniale
să drept garanţie dacă priveşte drepturi de încasat certe, iar împru-
pe care împrumutatul le constituie gaj în favoarea băncii pentru
ca aceasta să aibă, astfel, reducerea la m i n i m u l posibil a riscului mutatul predă băncii î n s c r i s u l (contractul) în care sunt înscrise aceste
de nerambursare la termen a creditului. drepturi.
Scrisoarea de g a r a n ţ i e bancara, dacă a fost emisă de o i n s t i -
La g i r u l propriu-zis, băncile agreează, de regulă, cele două
t u ţ i e bancară agreată, iar aceasta se angajează în mod irevocabil să
forme ale sale prevăzute de legislaţia în vigoare, respectiv: a) gajul
plătească ea însăşi suma neachitată de debitorul p r i n c i p a l .
cu deposedare şi b) gajul fără deposedare.
Stocurile de m a t e r i i prime, materiale şi m ă r f u r i destinate 1
• Gajul cu deposedare se poate constitui asupra:
consumului sau vânzării imediate, sunt admise în garanţia creditului
• depozitelor în valută convertibilă aflate în contu-
Iii cel mult 60% din valoarea de achiziţie, dar numai agenţilor econo-
rile personale ale membrilor asociaţi sau giranţilor
m i c i cu credibilitate faţă de bancă.
agentului economic;
Dreptul de gaj general se constituie asupra tuturor b u n u r i l o r
• obiectelor din metale preţioase, expertizate legal
mobile şi imobile prezente şi viitoare, inclusiv a celor care se vor
şi evaluate la preţul de achiziţie;
procura din credite, consemnându-se această clauză în contractul de
• t i t l u r i l o r de valoare, formate din acţiunile şi obli-
împrumut care se încheie între bancă şi debitorul său.
g a ţ i i l e cotabile la bursă, precum şi din cambii şi
Volumul creditului solicitat şi al dobânzilor aferente va fi
bilete la ordin ce se iau în garanţie la 90% din
integral acoperit cu garanţii. Alegerea tipurilor de garanţii se face
valoarea lor.
în funcţie de destinaţia creditului.
• G a j u l fără deposedare se constituie asupra:
Raporturile juridice dintre bancă şi împrumutat asupra garan-
• b u n u r i l o r mobile p a t r i m o n i a l e de natura materii-
ţiilor constituite se sting, de regulă, după rambursarea integrală a
lor prime, materialelor, semifabricatelor şi produ-
selor finite sau mărfurilor, elemente evaluate la creditelor şi dobânzilor.
preţurile de a c h i z i ţ i e din care se deduce o marjă de
risc de 20%;
• b u n u r i l o r mobile de n a t u r a mijloacelor fixe, la
valoarea rămasă dacă gradul de uzură nu depăşeşte 2.5. Băncile şi rolul lor. Sistemul bancar
50%, valoare din care se deduce o marjă de risc de
20%; Deşi u n i i istorici afirmă existenţa unor instituţii de tip bancar
• b u n u r i l o r mobile ce urmează a se procura din încă în epoca antică, totuşi instituţii bancare în accepţiunea modernă
credite, de natura materiilor prime, materialelor, pot fi considerate băncile italiene 1 6 , ai căror precursori sunt Veneţia
semifabricatelor şi mărfurilor, evaluate la preţ de
achiziţie din care se deduce o marjă de risc de 20%; '" Cezar Basno (et al.), Monedă. Credit. Bănci, E.D.P., Bucureşti, 1997, p. 191.
• b u n u r i l o r mobile ce urmează a se procura din
67

66
(1171) şi Genova (1407), iar pentru cele nordice, Amsterdam (1609),
Hamburg (1619), Roterdam (163 5) etc.
Apariţia băncilor moderne este strâns legată de dezvoltarea
comerţului cu cetăţile îndepărtate şi acumularea capitalului monetar,
în special pe această bază, expresie a dezvoltării producţiei manu-
facturiere şi a expansiunii generale a economiei. Legate de nevoile
comerţului şi desfăşurând principalele operaţiuni prin intermediul
efectelor comerciale, în mod firesc, băncile au primit atributul de
comerciale.
17
în apariţia băncilor, tradiţia şi literatura de specialitate acordă
17
Ibid. După Prof. dr. Luminiţa Roxin, op. cit., p. 244, apariţia şi evoluţia
băncilor poate fi sintetizată astfel:
..Organizarea bancara începe încă d i n antichitate, cu trapeziţii la greci şi
argentarii la romani, agenţi care practicau pe o scară relativ extinsă
următoarele operaţii:
- schimbul de monedă;
- efectuarea de plăţi de pe o piaţă pe alta;
- păstrarea de capitaluri.
Prima bancă în adevăratul sens al c u v â n t u l u i se consideră a fi instituţia
înfiinţată în 1 1 7 1 de Dogele Michele al Xl-lea sub numele de Banco di
Venezia cu scopul principal de a face operaţiuni de administrare a banului
public pentru cetate. Ulterior s-au înfiinţat printre altele, Banca de Barcelona
(1341) şi Banca di Sân Giorgio (1470) din Genova^ în 1584 apare, tot la
Veneţia, prima bancă ce avea autorizaţia să primească depozite şi să acorde
împrumuturi particularilor - Banco di Rialto. Au urmat băncile din: Milano
(1593), Hamburg (1619), Niirnberg (1621), Rotterdam (1635), Londra
(1694), Paris (1716). în România prima bancă a fost Banca Naţională a
Moldovei (1857) cu sediul la Iaşi şi sucursale la Galaţi şi Bucureşti. Condu-
cătorii băncii s-au aventurat în operaţii speculative şi după un an banca a dat
faliment, în 1871 se înfiinţează la Bucureşti Casa de Depuneri şi Consemna-
ţ i u n i iar în 1871, la Sibiu, Institutul de credit şi economie Albina. Dezvolta-
rea s i s t e m u l u i bancar românesc s-a amplificat după anul 1880, anul înfiinţării
Băncii Naţionale a României.
Alic momente importante suni:
1919-înfiinţarea casei de Consemnaţiuni a Băncilor din Bucureşti;
1926 - organizarea Serviciului de Viramente în cadrul Băncii Naţionale a
României;
1934 - Legea pentru organizarea şi reglementarea comerţului de bancă;
1946 - etatizarea Băncii Naţionale a României;
1948 - dizolvarea şi lichidarea majorităţii băncilor;
1968 - î n f i i n ţ a r e a băncilor specializate pentru agricultură şi comerţ exterior.
68
un loc important zarafului, preţuitor al monedelor şi intermediar al
c i r c u l a ţ i e i monetare.
Agenţii economici deţinători ai monedelor aveau în moneda
bătută un sprijin important în desfăşurarea schimburilor şi în dezvol-
tarea economică, dar utilizarea banilor presupunea şi aspecte defici-
tare pentru aceştia.
Astfel deplasarea banilor la locurile de utilizare implica u n e l e
costuri de transport asociate cu riscul, respectiv c h e l t u i e l i l e de preve-
nire a furturilor. De asemenea, deosebit de negativă pentru proprieta-
r i i monedelor era faptul că deţinerea în sine nu aducea n i c i un profit.
Toate acestea au orientat pe d e ţ i n ă t o r i i de capital sub forma de
monede să încredinţeze acest depozit u n u i intermediar, zaraful sau
a l t e i persoane, în scopul unei păstrări sigure, şi al unei remunerări
sub formă de dobândă, decurgând d i n folosirea d e p o z i t u l u i de către
intermediar ca resursă de creditare.
Astfel neajunsurile deţinătorilor de capital monetar sunt înlătu-
rate şi se creează făgaşul unei continue şi ample valorificări a căpiţa»
l u l u i monetar aparţinând agenţilor economici. Trebuie să remarcăm,
de asemenea, că resursele din depozite c o n s t i t u i e t e m e i u l rcdistribu-
| i c i capitalurilor prin credite acordate de bănci. Noi intermediari, ce
se afirmă, satisfac cerinţe, de pregnantă u t i l i t a t e , pentru întreaga v i a ţ ă
economică şi hotărâtoare pentru progresul ei.
In economia modernă, un rol deosebit de important în funcţio-
narea pieţei capitalului şi în desfăşurarea relaţiilor monetare şi finan-
ciare, interne şi externe, îl au instituţiile bancare. JETăncaJeste o uni-
tate economică specializată, care organizează c i r c u l a ţ i a băneas-
că, efectuează operaţiuni de încasări şi plăţi în n u m e r a r şi decon-
liiri între agenţii economici, mobilizează mijloacele băneşti tem-
porar disponibile în economie, acordă credite, emite t i t l u r i de
credit, emite şi pune în vânzare h â r t i i de valoare etc.
i RoluTiiâjiciîarjîn economia de piaţă rezultă din principalele lor
funcţii 18 , ca mijlocitori şi centre de credit şi de casă ai agenţilor eco-
nomici, având ca scop obţinerea de profit: mobilizează capitalurile
In 1934 numărul băncilor era de 1204, dar ele au suferit un proces pronunţat
de concentrare, astfel că în 1941 existau doar 387 de bănci, în 1939 funcţio-
nau în România şi 5044 de bănci populare."
" Vezi C. Kiriţescu, Moneda, mică enciclopedie, Editura Ştiinţifică şi Enci-
clopedică, Bucureşti, 1982, apud Costine! Lazăr, op. cil., p. 99.
69
 băneşti inactive, veniturile disponibile şi economiile populaţiei şi le
transformă în capital de împrumut sau le plasează în diferite afaceri;
emit şi pun în vânzare diferite titluri de credit; efectuează decontări
între agenţii economici; prestează şi alte servicii financiare la dispo-
ziţia agenţilor economici şi populaţiei (păstrarea disponibilităţilor
băneşti, mijlocirea decontărilor fără numerar, servicii de consultanţă
şi plasament pentru mijloacele băneşti ale clienţilor etc.). Astfel,
băncile contribuie la lărgirea activităţii economice pe calea creditului,
la accelerarea vitezei de rotaţie a capitalurilor, la micşorarea cheltuie-
lilor de circulaţie şi a masei băneşti necesară circulaţiei. Ele îndepli-
nesc un rol important în calitate de intermediar între debitori şi
creditori, fiind specializate în constituirea şi mişcarea capitalului de
împrumut.
Deci, băncile efectuează următoarele operaţiuni:
a) operaţiuni principale pasive (atragerea de disponibilităţi
băneşti, sub formă de depuneri în cont, depuneri de eco-
nomii etc.);
b) operaţiuni principale active (acordare de credit, scontare
de cambii şi alte efecte de comerţ) 19 ;
c) operaţiuni accesorii (incaso, depozite în custodie, servicii
de casă etc.).
în orice ţară cu economie de piaţă există, în prezent, numeroase
bănci şi tipuri de bănci, care sunt structurate după anumite criterii şi
care alcătuiesc un sistem bancar dezvoltat şi integrat în economia
naţională a fiecărei ţări. în cadrul sistemului bancar, se disting băn-
cile centrale (de regulă, câte una în fiecare ţară), băncile specializate
şi instituţiile speciale de credit.
A) banca centrală ocupă un loc deosebit în cadrul sistemului
bancar. Ea este, în economia contemporană, principala instituţie prin
intermediul căreia guvernele realizează politica monetară, valutară,
de plăţi şi de credit, în contextul şi subordonată politicii generale
economice a ţării. Prin poziţia pe care această bancă o are în cadrul
s i s t e m u l u i bancar, ea este „banca băncilor", ca urmare a atribuţiilor
care îi sunt conferite pe l i n i a orientării şi supravegherii activităţii
19
' E f e c t e de comerţ] t i t l u r i de credit prin care se constată obligaţia unei
persoane, n u m i t ă debitor, de a da sau a face ceva unei alte persoane, numită
creditor, la o anumită dată. Din categoria efectelor de comerţ fac parte:
cambia, biletul la ordin, cecul, mandatul şi warantul.
70
tuturor băncilor, asigurării unei înalte funcţionalităţi întregului sistem
bancar.
Rolul m u l t i f u n c ţ i o n a l al băncii centrale rezultă din fu_nctiNe
pe care le îndeplineşte:
• funcţia de emisiune a monedei naţionale, funcţie în care
banca centrală are un rol primordial şi preponderent în
creaţia monetară;
• reglarea circulaţiei monetare interne;
• emisiunea instrumentelor de credit, aplicând, în acest do-
meniu, politica monetară şi de credit a guvernului;
• acordă credite statului şi băncilor comerciale sub forma
rescontului 20 de cambii, împrumuturilor pe gaj de efecte
comerciale, lombardarea21 de efecte publice etc.;
• efectuează operaţiuni de decontare între băncile comer-
ciale şi păstrează depozitele acestora;
• primeşte şi păstrează rezervele de aur ale s t a t u l u i ;
• realizează politica valutară a ţării;
• administrează rezervele bugetare şi valutare ale statului;
• reprezintă statul în relaţiile valutare şi de credit internaţio-
nale etc.
Resursele băncii centrale sunt: capitalul propriu, capitalul de
rezervă; depunerile băncilor specializate, ale diferitelor firme şi ale
statului; emisiunea de bancnote, care constituie cea mai importantă
sursă.
Modul de organizare şi funcţionare a băncii centrale diferă de la
(ară la ţară, aşa cum este prevăzut în s t a t u t u l fiecărei bănci naţionale.
B. Băncile specializate/- ca termen generic utilizat pentru a
desemna orice altă bancă decât banca centrală - cuprind instituţiile
care derulează operaţiuni specifice activităţii bancare. In cadrul
:
" Rescontare: scontarea, la banca centrală, a unei cambii, poliţe etc. care au
fost deja scontate. Reprezintă, deci, operaţiunea prin care o bancă v i n d e
băncii centrale, înainte de scadenţă, cambii aflate la ordinul său, pentru a
accelera rotaţia capitalului şi în vederea lărgirii plasamentului. Rescont:
sumă de bani, egală cu dobânda cuvenită băncii centrale, pentru achitarea
anticipată a unei poliţe deja scontată, i n c l u s i v comisionul perceput pentru
acoperirea cheltuielilor ocazionate de operaţia de rescontare.
;l
bombardare: operaţie prin care băncile acordă împrumuturi sau avansuri
garantate cu efecte publice, care se depun în gaj.
71

structurilor bancare ale ţărilor cu economie de piaţă dezvoltată,
băncile specializate sunt foarte diversificate, ele putând fi diferenţiate
după tipul operaţiunilor sau după sfera teritorială de cuprindere. Cele
2
mai frecvent întâlnite sunt" :
• Bănci de depozit (uneori denumite şi bănci de afaceri),
care realizează cea mai mare parte a activităţii lor pe plan intern, prin
atragerea de depozite şi acordarea de credite, pe termen scurt şi
mijlociu, firmelor şi persoanelor fizice, în unele ţări (SUA, Germania
etc.), ele se ocupă şi cu emisiunea şi plasarea hârtiilor de valoare,
acordarea de credite de gaj de hârtii de valoare societăţilor financiare
etc. Totuşi, în multe privinţe, activitatea acestor bănci este
complementară băncilor comerciale.
• Băncile comerciale, îşi desfăşoară activitatea atât pe plan
intern, cât şi pe plan internaţional. Activitatea lor este foarte diversă
şi, prin aceasta, ocupă un loc deosebit de important în cadrul siste-
m u l u i bancar: acordarea de credite firmelor; acceptarea de depuneri
de la alte bănci şi firme; administrarea averilor; plasamentul împru-
muturilor; finanţarea schimburilor comerciale ale ţării unde sunt
amplasate; acordarea de credite pe termen mijlociu şi lung pentru
export, mobilizând, în acest scop, fonduri prin emiterea de obliga-
ţiuni; acordă credite filialelor bancare sau comerciale aflate în străi-
nătate; realizează operaţiuni de schimb valutar, atât pe plan naţional,
cât şi la cererea unor bănci, firme sau ţări străine; mobilizează
împrumuturi pentru diferiţi solicitanţi străini; efectuează operaţiuni
de comision, care constau în îndeplinirea dispoziţiilor primite din
partea c l i e n ţ i l o r , operaţiuni în care nu sunt, în mod nemijlocit, anga-
jate fondurile proprii ale băncii (operaţiuni de remitere, acreditive,
operaţiuni de incaso).
• Bănci specializate în finanţarea comerţului exterior, au
ca obiect de activitate atât operaţiuni de casă, cât şi operaţiuni de
credit p r i v i n d derularea raporturilor economice internaţionale.
• Bănci ipotecare, acordă .împrumuturi în numerar sau în
scrisuri funciare, de regulă pe termen lung, garantate cu ipotecă
asupra terenurilor sau clădirilor debitorului.
• Bănci locale, care operează pe plan intern, au ca principa-
lă activitate servirea clientelei locale, formate din firme mici şi mij-
l o c i i , precum şi persoane particulare. Activitatea lor cuprinde atra-
" Cos/inel La-ăr. op. cit., pp. 101-102.
72
i'.erea de depozite, acordarea de credite, a d m i n i s t r a r e a a v e r i l o r etc.
• Casele de e c o n o m i i sunt i n s t i t u ţ i i bancare, cu o reţea
v,istă de mobilizare a d i s p o n i b i l i t ă ţ i l o r băneşti ale p o p u l a ţ i e i , p r i n
d i f e r i t e instrumente de economisire. Resursele pe care le d e ţ i n s u n t
plasate în hârtii de valoare, în împrumuturi acordate băncilor
comerciale, altor agenţi economici, statului şi propriei c l i e n t e l e .
C. Instituţiile speciale de credit cuprind bănci cooperatiste, so-
cietăţi de asigurare, societăţi de finanţare a trusturilor de construcţii etc.
Banca Naţională a României, ca „bancă a băncilor", este banca
centrală a statului, având personalitate j u r i d i c ă . Este organul u n i c de
e m i s i u n e al s t a t u l u i şi stabileşte reglementările în d o m e n i u l monetar,
de credit, valutar şi de p l ă ţ i . Ea realizează supravegherea a c t i v i t ă ţ i i
tuturor societăţilor bancare, le refinanţează şi asigură l i c h i d i t a t e a
sistemului bancar.
Societăţile bancare - respectiv băncile comerciale şi celelalte
bînci - sunt persoane juridice române şi se supun reglementărilor
stabilite de către Banca Naţională a României pentru înfăptuirea poli-
t i c i i monetare, de credit, valutare şi de plăţi, de asigurare a prudenţei
bancare şi de supraveghere a societăţilor bancare.
Potrivit legislaţiei adoptate, toate societăţile bancare d i n Româ-
nia, inclusiv sucursalele băncilor străine aflate în ţara noastră, pot
efectua gama completă de operaţiuni băneşti atât în monedă naţio-
nală, cât şi în valută, atât cu persoane fizice şi j u r i d i c e române, cât şi
străine. Această autorizare acordată societăţilor bancare, de a efectua,
cu sau pentru orice c l i e n t , toate genurile de tranzacţii, stimulează
competiţia pentru atragerea clientelei, prin ridicarea calităţii servi-
c i i l o r oferite.
P r i n c i p i i l e ! de bază ale a c t i v i t ă ţ i i bancare în R o m â n i a
constau în 2 : u n i v e r s a l i z a r e a o p e r a ţ i u n i l o r ; înlăturarea m o n o p o l u l u i
proprietăţii de stat şi a „sectorizării" pe categorii de operaţiuni;
încurajarea concurenţei l o i a l e ; respectarea r e g u l i l o r prudenţiale şi de
securitate, care să asigure atât protecţia b ă n c i i , cât şi a c l i e n ţ i l o r e i ;
desfăşurarea a c t i v i t ă ţ i i bancare sub supravegherea Băncii N a ţ i o n a l e a
României care, prin urmărirea m o d u l u i în care s o c i e t ă ţ i l e bancare
respectă regulile precise ale „comerţului cu bani" şi prin instrumente
de politică monetară, asigură stabilitatea monedei naţionale. Astfel,
activitatea bancară din ţara noastră se corelează tot mai mult cu
Ibid.
 T a b e l u l 2.5.2.

Număr l o c u i t o r i
Ţara Număr de bănci Număr de u n i t ă ţ i pe unitate
bancară
standardele internaţionale în domeniul reglementării bancare.
24 Belgia 3.050 13.145 1.985
în prezent, sistemul bancar din România este format aproape
Franţa 888 42.383 1.314
în exclusivitate din bănci comerciale cu vocaţie de bănci universale
chiar dacă, în titulatura lor, unele din aceste bănci îşi limitează activi- Italia 1.101 29.431 1.929
tatea la anumite domenii economice sau la o anumită specializare Germania 4.359 61.595 735
bancară (de exemplu, Banca Agricolă, Banca Română pentru Marea Britan ie 666 42.816 1.331
Dezvoltare, Banc Post etc.). Ca excepţie de la regulă se poate da 1.055 8.260 1.780
Olanda
exemplul Casei de Economii şi Consemnaţiuni care are statut de
Suedia 147 5.497 1.539
bancă specializată în atragerea de economii de la populaţie şi care în
general nu are tendinţe de diversificare a obiectului de activitate. [Sursa: Banque des Reglements Internationaux -
Această lipsă a specializării băncilor pe domenii stricte de activitate Systemes de p a i e m e n t dans onze pays dăveloppcs.
este un fenomen normal în condiţiile progresului tehnic în informati- Paris, 1996, apud C. Rotam, ibid., p. I3()|
că, precum şi dezvoltării unor instrumente şi produse financiare
Lista băncilor româneşti şi a sucursalelor băncilor străine
bancare moderne, însă, pe de altă parte, în cazul României este o
deschise în România era, la data de 31 august 1998, următoarea 25.
consecinţă a n i v e l u l u i extrem de redus al concurenţei pe piaţa ban-
cară comparativ cu alte state cu tradiţie în economia concurenţială.
Situaţia băncilor autorizate să funcţioneze în România era, la 31
august 1998, comparativ cu a n i i 1995 şi 1997, următoarea:
" s P o t r i v i t u n u i comunicat al F o n d u l u i de garantare a dcpo/.itclor în sistemul
Tabelul 2.5.1. bancar, lista băncilor ai căror deponenţi (persoane fizice) beneficiază de
garantarea rambursării depozitelor constituite la acestea, în l i m i t e n u m a i
Număr locuitori pe
legale, este următoarea:
Număr de bănci Număr de unităţi*' unitate bancară
• Bănci - persoane j u r i d i c e : Banca Comercială Română; Banca
Bănci comerciale (mii persoane)
Agricolă; Banca Română pentru Dezvoltare - Groupe Societe Generale;
199*1 1997 1998 1995 1997 1998 1995 1997 1998
Mindbank; Banca Comercială Ion Tiriac; Banc Post; Eximbank; Banca
Societăţi bancare Românească; Banca de Credit Industrial şi Comercial; Banca Transilvania;
32 1.112 1.377 1.417 21 17 16 Banca de Credit şi Dezvoltare ROMEXTERRA; Banca Internaţională a
- persoane 22 26
Religiilor; Banca Turco-română; A l p h a Bank România;- Banca Columna;
Sucur sale sau Banca de Credit PATER; ABN AMRO Bank; RoBank; C i t i b a n k România;
12 17 7 12 22 3.286 1.917 1.045 West Bank International Commercial Black Şea Bank; Banca Română de
repre?,entanţe ale 7
bănci or străine Scont; Banca Unirea; Libra Bank; Banca Daewoo; Raiffeisenbank:
i\ 17 16 Demirbank; Bank-Austria Creditanstalt România; Romanian International
TOTAL 29 38
; Hank; BNP - Dresdner Bank; Banca Carpatica; Banca Dacia Felix; Banca de
* Exceptând u n i t ă ţ i l e CEC.
|Sursa: Banca Naţională ;\ României, apud. C. Rotam, op. cit., ibid.] I n v e s t i ţ i i şi Dezvoltare; Volksbank România.
• Sucursale ale băncilor străine (în Bucureşti): Frankfuit Bukarest
Bank AG; MISR Romanian Bank; Banque Franco-Roumaine; ING Bank
Pentru comparaţie, situaţia băncilor din unele ţări vest-europene
N.V.; National Bank of Greece; Banca Italo-Romena SpA; United Garanţi
în ceea ce priveşte numărul şi densitatea concurenţei era, la data de Bank International N.V.
31 decembrie 1995, următoarea:
75
^ Constantin Rotam, Sistemul bancar românesc şi integrarea eurppeană,
Editura EXPERT. Bucureşti, 2000, p. 129.

74
 bănci în România, în consecinţă 2 6 , sistemul bancar funcţionează greoi
Tabelul 2.5.3. şi cu mari dificultăţi, mai ales în ceea ce priveşte u t i l i z a r e a sau
Reţeaua bancară din România la 31 august l')98
introducerea de instrumente moderne de e c o n o m i i şi plată, deşi
Număr Număr
Banca Banca aparent dificultatea manifestată cel mai acut în s i s t e m u l bancar este
unităţi unităţi
realizarea decontărilor.
0 1 2 3
ABN Ambro 3 Daewoo Bank 1
Albina 11 Demirbank 1
Banca Anglo-Românâ 1 Deutche Bank - 1
Kredit Anstalt 1 Eximbank 2
Astra Română 5 EXPRESS Bank 1
Banca Agricolă 296 Frankfurt Bucharest Bank 1
Banca de Credit Industrial
6 Banca Franco-Română 3
şi Cooperatist
Banca ION TIRIAC 28 Banca Naţională a Greciei 1
Banca Comercială Română 249 ING Bank 3
Banca Dacia Felix 15 Banca Italo-Română 1
Banca Internaţională a
97 LIBRA Bank 2
Religiilor
Bankcoop 230 Mindljahk 11
Banca Mării Negre 1 MISR Romanian Bank 3
BNP DRESDA* 1 MKB 1
Banc Post 117 PARIBAS 1
Banca Românească 10 Pater Bank 2
BANCOREX 55 Romanian International Bank 1
Banca Română de
173 Raiffescn Zentral Bank 1
Dezvoltare
Banca Transilvania 26 ROBANK 1
Banca Bucureşti 9 ROMEXTERRA 6
Credit Bank 45 Societe Generale 3
Chase Manhatan 1 Banca Turco-Română 7
Citi Bank 1 Banca Unirea 5
Columna 3 West Bank 5
Commerz Bank 1
' Fără u n i t ă ţ i l e Casei de Economii şi Consemnaţiuni
[Sursa: Banca Naţională a României,
apud C. Rotaru, ibid., pp. 130-131]

Aşa cum se vede, totalul de 1439 de unităţi bancare deschise la

31 august 1998 nu este suficient pentru acoperirea necesarului de
"'' C. Rotaru, op. cit., p. 1 3 1 .

77
76
 CAP. III.
CAP. III.
BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

3.1. înfiinţarea B.N.R. 3.1. înfiinţarea B.N.R.

3.2. Reglementarea funcţionării B.N.R.
3.2.1. Politica monetară şi valutară
Literatura de specialitate 1 s u s ţ i n e că despre o dezvoltare pe
3.2.2. Emisiunea monetară baze moderne a economiei româneşti se poate v o r b i începând cu a
3.2.3. Operaţiuni cu băncile doua jumătate a s e c o l u l u i al 19-lea. în această perioadă asistăm la o
3.2.4. Supravegherea bancară dezvoltare rapidă a căilor de comunicaţie, prin construirea cu ajutorul
3.2.5. O p e r a ţ i u n i pe c o n t u l s t a t u l u i capitalului străin de căi ferate, drumuri, reţele telefonice şi telegra-
3.2.6. Operaţiuni cu aur şi active internaţionale fice, precum şi la o înflorire a activităţii comerciale. Acest avânt al
3.2.7. Conducerea şi administrarea B.N.R. dezvoltării economice s-a datorat într-o mare măsură reformelor
3.2.8. Situaţii financiare legislative din timpul domnitorului Al.I. Cuza 2 .
3.3. Dispoziţii speciale şi s a n c ţ i u n i aplicabile, prevăzute în Statutul
Dinamizarea economiei a dat un puternic imbold organizării
B.N.R. creditului, slab dezvoltat până atunci'.
în această perioadă exista o breaslă a împrumutătorilor de bani,
în cadrul căreia se distingeau cinci categorii: băncile, bancherii,
casele de schimb, împrumutătorii şi zarafii 4 . Activitatea acestora se

1
D.D. Şaguna, C.F. Donoaica, Drept bancar şi v a l u t a r , Ed. Proarcadia,
Bucureşti, 1994, pp. 37-42. Ţinem să precizăm că, în ce priveşte istoricul
H.N.R., datele expuse îşi au drept sursă (în întregime) lucrarea citată a i c i ,
fapt pentru care aducem, şi pe această cale, cele mai profunde m u l ţ u m i r i
autorilor.
•' Kste vorba despre Codul penal şi de procedură penală (1864), Codul c i v i l şi
procedură civilă (pus în aplicare la l dec. 1865), Legea Curţii de Casaţie şi
Justiţie (1864), Legea pentru organizarea judecătorească (1865), Legea pen-
tru reglementarea proprietăţii rurale-(l 864), Legea pentru înfiinţarea Curţii
de Conturi (1864) şi Legea pentru contabilitatea generală a statului (1864),
c f. ibid., p. 68.
1
înainte de 1865, în privinţa reglementării creditului şi organizării comercia-
le existau cele două pravile ale l u i Caragea şi Calimach, ce cuprindeau preve-
deri extrem de restrânse în acest domeniu, cf. ibid.
Băncile erau ocupate îndeosebi cu însărcinările date de stat pentru diferite
operaţiuni cu străinătatea sau interne. Bancherii efectuau operaţii de scont, de
efecte publice, împrumutau pe ipotecă şi efectuau p l ă t i cu străinătatea.

79
78
desfăşura cu foarte mare greutate datorită lipsei unor instrumente
adecvate şi a unor reglementări moderne în acest domeniu.
In vederea î n l ă t u r ă r i i acestor n e a j u n s u r i şi stopării haosului
monetar ce exista în acea perioadă, a fost adoptată legea din 10
aprilie 1867 privind „înfiinţarea u n u i nou sistem monetar naţional şi
fabricarea monedelor naţionale", prin care s-a introdus sistemul
5
monetar al U n i u n i i Monetare Latine , bazat pe bimetalismul aur şi
argint şi care afirma suveranitatea naţională pe plan monetar.
Războiul din 1877 a împiedicat însă procesul de aplicare a pre-
vederilor acestei legi, guvernul f i i n d obligat să emită bilete ipotecare
pentru a s u p l i n i lipsa de numerar şi bonuri de tezaur.
Un alt aspect important al dezvoltării sistemului monetar din
acea perioadă a fost crearea unui i n s t i t u t de emisiune. Ideea creării
u n u i institut de emisiune a fost formulată încă din anul 1832, ea fiind
reluată în 1848. în anul 1957 această idee s-a încercat a fi pusă în
practică prin î n f i i n ţ a r e a Băncii Naţionale a Moldovei cu sprijinul
d o m n i t o r u l u i A l . I . Cuza. Mai târziu, în 1860 I. Brătianu depune pen-
tru prima dată la Parlament un proiect de lege în acest sens.
Toate aceste încercări au rămas fără succes în această perioadă
datorită opozanţilor acestei idei 6 .
Cu toate greutăţile întâmpinate pe l i n i a înfiinţării unei astfel de
instituţii, c o n d i ţ i i l e obiective existente în economia românească în
acea perioadă au prevalat unor interese particulare. Astfel, în februa-
rie 1880, guvernul prezidat de I. Brătianu depune Parlamentului
proiectul de lege pentru înfiinţarea unei bănci de scont, circulaţie şi
emisiune, sub numele „Banca Naţională a României", lege care a fost
promulgată la 17 aprilie 1990.
Casele de schimb făceau împrumuturi şi comerţ de efecte, împrumutătorii
făceau operaţiuni de î m p r u m u t u r i . Zarafii schimbau monedele străine, [cf.
C./. Băicoianu. Istoria p o l i t i c i i monetare şi a Băncii N a ţ i o n a l e 1880-1914,
Bucureşti, 1932, p. 86, (voi. I I , partea 1), apud. i b i d . ]
5
U n i u n e a Monetară Latină fusese creată la 1865 şi definitivată prin
convenţia din 20 i u l i e 1866, intervenită între Franţa, Belgia, Italia şi Elveţia,
ulterior aderând şi alte ţări. Ibid., p. 69.
6
..Bancherii erau p u ţ i n încântaţi de această idee, văzând în Banca Naţională
un concurent de temut, căci simţeau cum scontul poliţelor cu dobândă scăzu-
tă le va lua din mâini o bună parte d i n beneficiile realizate până atunci. De
asemenea, vedeau în Banca Naţională un substitutor al majorităţii operaţiu-
n i l o r ce Ic făceau ei...", cf. C./. Bâicoianit. op. cit., p. 96, apud. ibid.
80
Dintre principalele/cauzejcare au determinat î n f i i n ţ a r e a B ă n c i i
Naţionale a României, menţionăm:
/ necesitatea, pentru noua clasă în formare - b u r g h e z i a -.
de a procura „bani ieftini", în vederea d e z v o l t ă r i i sale;
/ nevoile statului care era nevoit să apeleze la c a p i t a l u l
străin, în lipsa unui organ bancar naţional care să-1 sprijine în situa-
ţiile grele şi care să îndeplinească rolul de mijlocitor între capitalul
străin şi piaţa internă;
/ necesitatea înfăptuirii reformei monetare pe care războiul
o întrerupsese şi crease noi d i f i c u l t ă ţ i prin emiterea b i l e t e l o r ipoteca-
re pe care viitorul organ de e m i s i u n e trebuia să le retragă;
/ solicitările din d o m e n i u l agricol, care suferea mari pier-
deri în lipsa u n u i organ de scont şi e m i s i u n e ;
/ necesitatea afirmării independenţei economice, prin crea-
rea unui institut naţional de emisiune, impusă de cucerirea indepen-
denţei politice în urma r ă z b o i u l u i de independenţă d i n 1877.
Cu ocazia dezbaterilor parlamentare asupra legii de înfiinţare a
B ă n c i i Naţionale, două au fost problemele în j u r u l cărora s-au purtai
principalele d i s c u ţ i i : natura c a p i t a l u l u i şi proprietatea acestuia. In pri-
vinţa naturii capitalului au existat două o p i n i i : prima susţinea consti-
tuirea acestei instituţii cu capital integral românesc, iar cea de-a doua
susţinea necesitatea concesionării acesteia u n u i grup de bancheri
străini, în privinţa proprietăţii asupra c a p i t a l u l u i au existat şi aici
două o p i n i i . Prima susţinea ca s t a t u l să d e ţ i n ă proprietatea asupra
c a p i t a l u l u i băncii, deoarece i n i ţ i a t i v a privată nu ar fi avut sorţi de
i/.bândă în înfiinţarea u n u i capital privat al acestei instituţii, văzând în
aceasta o garanţie ca statul să nu abuzeze în momentele grele de emi-
s i u n e a biletelor peste nevoile pieţei.
Faţă de aceste considerente, prin art. 5 din legea din 17 aprilie
1880 s-a prevăzut ca statul să participe la capitalul băncii cu o treime,
iar restul de două treimi să fie vărsat de sectorul particular prin
subscripţie publică.
în vederea p u n e r i i în a p l i c a r e a prevederilor l e g i i din 17 a p r i l i e
1X80, se constituie, conform art. 2 din statutul Băncii Naţionale, „o
societate anonimă prin acţiuni, care va exista între guvernul
României, ca subscriitor al unei treimi din capital, şi între toţi;
subscriitorii care vor adera la statutele de faţă prin acoperirea restului,
capitalului".
81

In elaborarea acestei legi o mare influentă a avut-o legislaţia
«misiunea monetară, în acest sens, art. 12 s t i p u l a că Banca N a ţ i o n a l ă
ă, cea mai avansată din Europa în acel moment. Inspirat de
aceasta, art. 9 stabilea opera^unile pe care banca urma să le facă, şi
anume:
'continuare, prin art. 14 se consacra c o n v e r t i b i l i t a t e a b i l e t e l o r emise
/ să sconteze sau să cumpere poliţe, bilete la rodin, sau alte
efecte având ca obiect operaţiunile de comerţ, în limitele stabilite de
statut;
/ să sconteze bonuri de tezaur, însă numai până la
concurenţa de 20% din capitalul vărsat;
/ să facă comerţ cu aur şi argint;
/ să încaseze efectele ce îi vor fi remise de particulari sau
de diferite instituţii;
/ să facă avansuri de fonduri pe bucăţi sau pe amanete de
aur ori argint;
/ să primească sume în cont curent şi în depozit, titluri,
metale preţioase şi monede de aur şi argint;
/ să facă avansuri în cont curent sau pe termene scurte, pe
depozite de efecte publice naţionale, înscrisuri funciare sau alte
valori garantate şi în condiţii ce se vor fixa periodic de consiliul de
administraţie împreună cu consiliul cenzorilor şi sub aprobarea
ministerului de finanţe.
în efectuarea acestor operaţiuni banca avea o poziţie privile-
giată, prevăzută în partea finală a art. 9 care, prin derogarea de la
dispoziţiile art. 1687 şi 1689 d i n codul civil, stipula că banca „prin
s i m p l a remitere în m â i n i l e sale a efectului depus, constatat printr-un
act sub semnătură privată, este în drept, de îndată după expirarea
termenului a v a n s u l u i şi fără să fie trebuinţă de vreo punere în
întârziere sau chemare în judecată, să dispună de efectul depus, spre
a-şi încasa cu preferinţă avansul făcut pe dânsul, cu dobânzile şi
celelalte cheltuieli".
De asemenea, art. 9 prevede şi o p e r a ţ i u n i l e interzjse a fi
efectuate de către bancă, şi anume:
• să facă împrumuturi pe ipoteci;
• să facă împrumuturi pe propriile sale acţiuni;
• să ia parte direct sau indirect la întreprinderi industriale
sau comerciale;
• să aibă alte p r o p r i e t ă ţ i i m o b i l i a r e decât cele strict nece-
sare s t a b i l i m e n t e l o r sale.
82
Operaţiunea cea mai importantă a unei bănci centrale este
privilegiul de a emite bilete de bancă la purtător şi obligaţia de a
a o rezervă metalică de o treime d i n suma b i l e t e l o r emise, în
de bancă, precizându-se că acestea „vor fi p l ă t i b i l e la prezentare la
biroul băncii în aur sau în moneda n a ţ i o n a l ă de argint".
Acordarea acestui p r i v i l e g i u B ă n c i i Naţionale a avut ca menire.
pe de o parte emiterea de bilete de bancă cu însemnele n a ţ i o n a l e , ca
expresie a suveranităţii monetare, iar pe de altă parte, realizarea u n e i
circulaţii fiduciare potrivită n e v o i l o r economice ale ţ ă r i i .
Primele bancnote ale B ă n c i i Naţionale a R o m â n i e i au fost puse
în circulaţie la 28 noiembrie / 10 decembrie 1880. Ele erau v e c h i l e
bilete ipotecare de diferite valori, transformate în bancnote prin a p l i -
carea unei ştampile care purta t i t u l a t u r a băncii şi care acoperea denu-
mirea de bilete ipotecare.
Legat de acest aspect al p r i v i l e g i u l u i de e m i s i u n e , trebuie
precizat că România, profitând de experienţa în d o m e n i u l monetar a
altor ţări, a reuşit, prin înfiinţarea Băncii N a ţ i o n a l e în acea perioadă,
să evite haosul monetar generat de p l u r a l i t a t e a b ă n c i l o r de emisiune,
cum s-a întâmplat în Franţa şi Anglia, în schimbul acordării acestui
privilegiu de emisiune Banca Naţională avea obligaţia, conform art.
l, „să facă serviciul de casierie Statului fără nici o indemnizare", în
condiţiile ce urmau a fi stabilite printr-o lege ulterioară.
După cum prevedea art. 4 din legea din 17 a p r i l i e 1880, privi-
legiul de emisiune era acordat Băncii Naţionale pe o perioadă de 20
de ani, ulterior acest termen fijrid succesiv extins.
Atât legea din 10 aprjlîe 1867, referitoare la crearea sistemului
monetar naţional, cât şi legea din 17 a p r i l i e 1880 referitoare la înfiin-
ţarea Băncii Naţionale, prevedeau un sistem monetar bimetalist (aur
şi argint). Având în vedere scăderea v a l o r i i argintului pe plan mon-
dial, ca urmare a descoperirii unor mari zăcăminte din acest metal, ca
şi tendinţa celorlalte ţări de introducere a u n u i sistem monetar
monometalist, în anul 1889 s-a aprobat introducerea e t a l o n u l u i aur în
sistemul monetar din România. Ca urmare prin legea din 15 iunie
1890 s-au adus modificări corespunzătoare legii de înfiinţare a Băncii
Naţionale.
Prin trecerea la monometalism, Banca Naţională trebuia să
deţină o rezervă metalică de aur de cel puţin 40% din suma biletelor
83
 emise.
O altă modificare importantă adusă legii din 17 aprilie 1880 a
avut loc prin legea din 18 ianuarie 1901, prin care s-a aprobat
vinderea cotei deţinute de stat în Banca Naţională, in aceste condiţii,
Banca Naţională a devenit o bancă particulară, privilegiată însă, în
care statul îşi păstra dreptul său de control în virtutea privilegiului
acordat.
în privinţa organizării Băncii Naţionale, legea din 17 aprilie
1880 prevedea, în cuprinsul art. 17-26, că idrninistrareajacesteia se
realizează prin Consiliul de administraţie format din şase directori şi
i un guvernator care „precede Consiliul de administraţie" şi „face să se
execute deciziile lui". De asemenea, în cadrul băncii funcţionează un
• Consiliu de şapte cenzori care, împreună cu Consiliul de administra-
ţie, formează Consiliul general.
Guvernatorul Băncii Naţionale era ,numit de guvern, pe o
perioadă de cinci ani. Doi directori şi trei cenzori erau numiţi de
guvern iar restul, respectiv patru directori şi patru cenzori, erau
numiţi de Adunarea generală a acţionarilor.
Guvernul îşi menţine aceleaşi drepturi în privinţa numirii
administraţiei băncii şi după vânzarea cotei din capitalul băncii care
îi aparţinea.
în baza prevederilor art. 25 şi 17, guvernul numea un comisar
care avea dreptul să controleze toate o p e r a ţ i u n i l e băncii, având şi
dreptul de a se opune la executarea oricărei măsuri care ar fi contrară
legii, statutelor sau intereselor s t a t u l u i .
Prevederile art. 21 interziceau guvernatorului Băncii Naţionale
să „poată fi în acelaşi timp membru în veriunul din Corpurile
Legiuitoare", sau să ocupe „veri o altă funcţiune sau a face veriun
comerciu". în anul 1882, s-a încercat, însă fără a se reuşi, modifica-
rea art. 21 prin acordarea posibilităţii guvernatorului de a figura în
Parlament, ca senator sau deputat.
84
3.2. Reglementarea funcţionării B.N.R.
„încrederea în s i s t e m u l bancar t r e b u i e să se
bazeze pe o c o m b i n a ţ i e între supravegherea exercita-
tă de banca centrală, o l e g i s l a ţ i e funcţională a f a l i -
m e n t u l u i bancar şi transparenţa în p u b l i c a r e a s i t u a ţ i e i
financiare a băncilor.
Supravegherea d i n partea B.N.R. nu poate li
înţeleasă ca un control preventiv, pentru că un aseme-
nea control pentru 45 de bănci (câte există în Româ-
n i a - n.n.) ar ii t e h n i c i m p o s i b i l şi, în plus, ar consti-
tui un nonsens practic, pentru că ar a n u l a concurenţa
şi responsabilitatea b ă n c i l o r .
Pentru ca băncile sa nu mai ţie prflduitc din
interior, în afară de supravegherea B.N.R. trebuie St
existe frica de f a l i m e n t a conducerii acestora ţi
obişnuinţa raportării s i t u a ţ i e i financiare a băncilor
faţă de public."
[Mugur hărescu, în „Frica de faliment...", în
C u r e n t u l f i n a n c i a r d i n 5 i u n i e 1999, p. 1 3 ]
Banca Naţională a României este banca centrală a s t a t u l u i
român, având personalitate juridică; sediul central este în Bucureşti
şi, potrivit legii 7 , poate avea sucursale şi agenţii în capitală şi în alte
localităţi din ţară.
Obiectivul fundamental al Băncii Naţionale a României este
asigurarea stabilităţii monedei naţionale, pentru a contribui la
stabilitatea preţurilor.
Pentru aceasta, elaborează, aplică şi răspunde de politica mone-
tară, valutară, de credit, de plăţi, precum şi de autorizarea şi suprave-
gherea prudenţială bancară, în cadrul p o l i t i c i i generale a statului,
urmărind funcţionarea normală a sistemului bancar şi participarea la
promovarea unui sistem financiar specific economiei de piaţă.
De asemenea, colaborează cu autorităţile publice centrale şi
7
Legea nr. 101/26 mai 1998 p r i v i n d Statutul B.N.R., publicată în M. Of. nr.
203/1 iunie 1998, art. 1-4.
85

locale.
în vederea îndeplinirii obiectivului său fundamental, Băncii
Naţionale a României i se solicită punctul de vedere asupra actelor
normative ale autorităţilor publice, care privesc direct politica mone-
tară, activitatea bancară, regimul valutar şi datoria publică.
La elaborarea proiectelor bugetelor administraţiei publice cen-
trale, Banca Naţională a României este consultată în ceea ce priveşte
stabilirea c o n d i ţ i i l o r împrumuturilor sectorului public, iar pentru
necesităţile proprii şi ale autorităţilor publice, elaborează studii şi
analize privind moneda, regimul valutar, creditul şi operaţiunile siste-
mului bancar şi de plăţi.
Pe baza împuternicirii date de Parlament, Banca Naţională a
României poate participa la organizaţii internaţionale cu caracter
financiar, bancar, monetar sau de plăţi şi poate să devină membru al
acestora. Apoi, poate participa, în numele statului, la tratative şi
negocieri externe în probleme financiare, monetare, valutare, de
credit şi de plăţi, precum şi în domeniul autorizării şi supravegherii
bancare.
Banca Naţională a României exercită drepturi şi îndeplineşte
obligaţii care revin României în calitate de membru al Fondului
Monetar Internaţional, inclusiv utilizarea facilităţilor acestei instituţii
de finanţare pe termen mediu şi lung pentru nevoile balanţei de plăţi
şi consolidarea rezervelor internaţionale ale ţării.
De asemenea, poate încheia, în nume propriu sau în numele
statului, în contul şi din dispoziţia acestuia, acorduri de decontare şi
de plăţi sau orice alte contracte având acelaşi scop cu instituţii
publice sau private care îşi au sediul în străinătate.
3.2.1. Politica monetară şi valutară
în cadrul p o l i t i c i i monetare pe care o promovează, Banca
Naţională a României utilizează 8 proceduri şi instrumente specifice
pentru operaţiuni de piaţă monetară, de creditare a băncilor şi de
control al lichidităţii prin rezerve m i n i m e obligatorii.
• Operaţiuni pe piaţa monetară
Banca Naţională a României poate sconta, dobândi, lua în gaj
sau vinde creanţe, t i t l u r i sau alte valori asupra statului, băncilor sau
:
C f . I b i d . . art. 5-12.
86
altor persoane juridice şi poate atrage depozite de la bănci, în condi-
ţiile pe care le consideră necesare pentru a realiza obiectivele p o l i t i c i i
monetare.
• Operaţiuni de creditare
Banca Naţională a României poate acorda credite în c o n d i ţ i i de
rambursare, garantare şi dobândă, care se stabilesc prin reglementări
proprii, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
Creditarea pe „descoperit de cont" este interzisă.
• Rezerve minime obligatorii
/ Banca Naţională a României elaborează şi aplică p o l i t i c a
p r i v i n d cursul de schimb, stabileşte şi urmăreşte r e g i m u l
rezervelor minime obligatorii pe care băncile trebuie să le
menţină în conturi deschise la aceasta.
/ Pentru depozitele în valută, rezervele o b l i g a t o r i i se
constituie numai în valută.
/ La rezervele minime obligatorii, va bonifica dobân/.i cel
p u ţ i n la n i v e l u l ratei dobânzii m e d i i la depunerile la vede-
re practicate de b ă n c i l e comerciale.
Politica valutară
Banca Naţională a R o m â n i e i elaborează şi aplică politica pri-
vind cursul de schimb, stabileşte şi urmăreşte aplicarea r e g i m u l u i
valutar pe teritoriul României.
Banca Naţională a României este agent al s t a t u l u i în ceea ce
priveşte aplicarea reglementărilor legale vizând c o n t r o l u l valutar la
persoanele juridice cărora le-a acordat autorizaţie şi de la care este în
drept să solicite şi să primească toate i n f o r m a ţ i i l e şi orice documente
necesare îndeplinirii atribuţiilor ce-i revin, fiind împuternicită a lua
măsuri pentru impunerea respectării reglementărilor sale.
• Stabilirea regimului valutar
în administrarea regimului valutar, Banca Naţională a României
răspunde de:
/ emiterea reglementărilor cu privire la operaţiunile cu acti-
ve externe şi aur, în vederea protejării monedei naţionale;
/ elaborarea balanţei de plăţi şi a altor lucrări privind pozi-
ţia investiţională internaţională a ţării;
/ stabilirea cursurilor de schimb pentru operaţiuni proprii
87
 desenul şi alte c a r a c t e r i s t i c i t e h n i c e ale b a n c n o t e l o r ş i
pe piaţa valutară, calcularea şi publicarea cursurilor medii
monedelor m e t a l i c e .
pentru evidenţa statistică;
/ Bancnotele poartă semnătura g u v e r n a t o r u l u i B ă n c i i
/ autorizarea cursurilor de schimb pentru operaţiuni proprii
Naţionale a României şi a c a s i e r u l u i central.
pe piaţa valutară, calcularea şi publicarea cursurilor medii
pentru evidenţa statistică; / Falsificarea sau contrafacerea bancnotelor şi m o n e d e l o r
/ autorizarea şi retragerea autorizaţiei, precum şi suprave- metalice constituie infracţiune şi se pedepseşte conform
legii.
gherea persoanelor j u r i d i c e care au obţinut autorizaţia de
a efectua tranzacţii valutare; / Dispoziţiile legale privitoare la t i t l u r i l e la purtător pier-
/ stabilirea de platforme şi alte limite pentru deţinerea de dute sau furate nu sunt aplicabile bancnotelor şi monede-
active externe şi operaţiuni cu aur şi active externe pentru lor metalice emise de Banca Naţionala a României.
persoane j u r i d i c e şi fizice; / Grafica bancnotelor şi a monedelor metalice este prote-
/ stabilirea p l a f o n u l u i şi a condiţiilor îndatorării externe a jată prin înregistrarea la Oficiul de Stat pentru I n v e n ţ i i şi
persoanelor juridice şi fizice care intră sub incidenţa regi- Mărci din România. Orice reproducere color a acestora, la
m u l u i valutar; scara 1 / 1 , parţială sau integrală, în scop p u b l i c i t a r , de
informare sau în alte scopuri comerciale se poate face
/ păstrarea şi administrarea rezervelor internaţionale ale
numai cu acordul prealabil, în scris, al Băncii Naţionale a
statului.
României.
• Reglementări v a l u t a r e
• Programul de emisiune m o n e t a r ă
Banca Naţională a României elaborează reglementări privind
monitorizarea, controlul tranzacţiilor valutare pe teritoriul ţării şi / Banca Naţională a României elaborează programul de
emite autorizaţii pentru transferuri în străinătate, tranzacţii pe pieţele emisiune a bancnotelor şi a monedelor metalice, astfel
încât să se asigure necesarul de numerar în strictă concor-
valutare şi pentru alte operaţiuni specifice.
danţă cu nevoile reale ale c i r c u l a ţ i e i băneşti.
• Monitorizare şi raportare
Pentru monitorizarea tranzacţiilor valutare, persoanele juridice / Suma totală a bancnotelor şi monedelor metalice în
autorizate să desfăşoare operaţiuni valutare raportează Băncii Naţio- circulaţie, care exclude rezerva de numerar, se evidenţiază
nale a României asupra tranzacţiilor efectuate, prin documente ale ca pasiv în contabilitatea Băncii Naţionale a României.
căror formă şi conţinut se stabilesc de aceasta. / Tranşa de numerar în circulaţie, emisă de Banca Naţiona-
lă a României peste n i v e l u l rezervelor internaţionale
stabilite, trebuie acoperită integral de următoarele active:
3.2.2. Emisiunea monetară
• t i t l u r i de stat deţinute în portofoliul de investiţii;
• active rezultate din credite acordate băncilor şi
Banca Naţională a României este unica instituţie autorizată să
altor persoane juridice, în c o n d i ţ i i l e legii;
emită însemne monetare, sub formă de bancnote şi monede metalice,
" cecuri, cambii şi alte t i t l u r i de credit scontate sau
ca m i j l o a c e legale de plată pe t e r i t o r i u l României 9 .
deţinute în portofoliu.
Moneda n a ţ i o n a l ă este l e u l , iar s u b d i v i z i u n e a acestuia, b a n u l .
Bancnotele şi monedele metalice emise şi neretrase din circula- j
• î n s e m n e l e monetare
ţie de către Banca Naţională a României reprezintă însemne moneta- l
/ Banca N a ţ i o n a l ă a R o m â n i e i este singura în drept să
re care trebuie acceptate la valoarea nominală pentru" plata tuturor ;'
stabilească valoarea n o m i n a l ă , d i m e n s i u n i l e , greutatea,
obligaţiilor publice şi private.

" I b i d . . an. 1 3 - 1 9 .

89
• Emisiunea şi punerea în c i r c u l a ţ i e a î n s e m n e l o r monetare
/ Banca Naţională a R o m â n i e i asigură tipărirea bancnotelor
şi baterea monedelor metalice şi ia măsuri pentru păstra-
rea în siguranţă a celor care nu sunt puse în circulaţie,
precum şi pentru custodia şi distrugerea, când aceasta este
necesară, a matriţelor, cernelurilor şi a bancnotelor şi
monedelor metalice retrase din circulaţie.
/ Banca Naţională a României distribuie emisiunea mone-
tară realizată şi administrează rezerva de numerar sub
formă de bancnote şi monede metalice.
/ Bancnotele şi monedele metalice uzate sau necorespunză-
toare vor fi retrase din circulaţie şi distruse de către Banca
Naţională a României, înlocuindu-se cu bancnotele şi/sau
cu monedele metalice noi.
/ Banca Naţională a României înlocuieşte, fără taxe şi
comisioane, bancnotele şi monedele metalice emise şi
neretrase din circulaţie.
/ Banca Naţională a României poate refuza înlocuirea
bancnotelor şi a monedelor metalice care prezintă defor-
mări, sunt i l i z i b i l e sau dacă lipseşte mai mult de 40% din
suprafaţa lor. Aceste însemne monetare vor fi retrase din
circulaţie şi distruse fără acordarea de compensaţii deţină-
torilor, exceptând cazurile speciale menţionate în regula-
mentele proprii.
•/ Banca Naţională a României nu poate fi obligată să acor-
de compensaţii pentru bancnotele sau monedele metalice
care au fost pierdute, furate, distruse, contrafăcute sau
falsificate.
• Schimbarea î n s e m n e l o r monetare
/ Banca N a ţ i o n a l ă a României poate hotărî anularea sau
retragerea d i n c i r c u l a ţ i e a oricăror bancnote sau monede
metalice care au fost emise şi, în locul acestora, punerea
în c i r c u l a ţ i e a altor t i p u r i de însemne monetare.
/ Modalitatea şi perioada de preschimbare se publică în
Monitorul Oficial al României şi în cel puţin două ziare
de circulaţie naţională.
/ La expirarea perioadei de preschimbare, bancnotele şi
monedele metalice retrase din circulaţie nu mai pot fi
u t i l i z a t e pentru plata o b l i g a ţ i i l o r p u b l i c e ş i p r i v a t e .
/ Suma totală a bancnotelor şi monedelor metalice retrase
din circulaţie, dar nepreschimbate în termenul s t a b i l i t , se
scade din totalul n u m e r a r u l u i în c i r c u l a ţ i e înregistrat în
evidenţele contabile şi se înregistrează ca venit al B ă n c i i
Naţionale a României.
3.2.3. Operaţiuni cu băncile'"
• Creditarea băncilor
In cadrul p o l i t i c i i sale monetare, valutare, de credit şi p l ă ţ i .
Banca Naţională a României poate acorda băncilor credite pe terme-
ne ce nu pot depăşi 90 de zile, garantate cu:
/ titluri de stat provenite din emisiuni p u b l i c e cu scadenţe
de plată în termen de minimum un an de la data consti-
tuirii garanţiei prin remiterea lor în portofoliul Băncii
Naţionale a României;
S cambii şi bilete la ordin trase sau subscrise pentru plata
unor prestaţii comerciale, industriale sau agricole de către
persoane juridice eligibile, potrivit normelor emise de
banca Naţională a României;
</ warante sau recipise de depozit emise cu privire la bunuri
fungibile sau alte bunuri valabil asigurate contra riscurilor
de pierdere, distrugere sau deteriorare;
/ depozite constituite la Banca Naţională a României sau la
alte persoane j u r i d i c e agreate de Banca Naţională a Româ-
niei, constând din orice active pe care aceasta le poate
vinde, cumpăra ori tranzacţiona.
în scopul limitării r i s c u l u i de sistem bancar şi de plăţi, în mod
excepţional, Banca Naţională a României poate acorda băncilor şi
alte credite negarantate sau garantate cu alte active decât cele sus-
menţionate (art. 27).
• Conturi bancare
Banca Naţională a României deschide câte un cont curent pen-
Iru Trezoreria s t a t u l u i , pentru fiecare bancă şi pentru fiecare sucursa-
lă a unei bănci, persoană j u r i d i c ă străină, autorizată să funcţioneze în
' Cf. ibid., ait. 20-25.
91

România; de asemenea poate deschide conturi curente de decontare şi
alte conturi pentru case de compensaţii interbancare rezidente, pre-
cum şi pentru bănci centrale şi i n s t i t u ţ i i internaţionale nerezidente.
Prin conturile curente se efectuează decontarea finală şi irevo-
cabilă a operaţiunilor de încasări şi plăţi între titularii de conturi.
• Sistem de plăţi
Banca Naţională a României emite reglementări generale pri-
vind instrumentele de plată, coordonează şi supraveghează sistemele
de plăţi de interes naţional şi stabileşte măsurile necesare pentru pre-
venirea şi eliminarea oricărei s i t u a ţ i i care periclitează buna funcţio-
nare a sistemelor de plăţi.
Banca Naţională a României poate asigura servicii de compen-
sare, depozitare şi plată p r i n i n t e r m e d i u l c o n t u r i l o r deschise în
evidenţele sale şi poate, pe cont propriu ori în numele şi pe contul
statului, să participe la aranjamente de compensare, depozitare şi
plată sau la alte contracte având acest scop, încheiate cu instituţii
centrale sau cu organizaţii colective de specialitate, p u b l i c e şi private,
având sediul în străinătate.
Pentru prevenirea şi l i m i t a r e a r i s c u r i l o r de plată şi credit, Banca
Naţională a României prestează s e r v i c i i de colectare şi difuzare, la
cerere, contra cost, de date şi informaţii privind incidentele de plăţi şi
riscurile de creditare în sistemul bancar, în condiţii de asigurare a
secretului o p e r a ţ i u n i i bancare.
3.2.4. Supravegherea bancară"
Banca Naţională a R o m â n i e i are competenţa exclusivă de auto-
rizare a funcţionării băncilor şi răspunde de supravegherea pruden-
ţială a băncilor pe care le-a autorizat să opereze în România, în
conformitate cu prevederile Legii bancare.
Pentru asigurarea v i a b i l i t ă ţ i i şi funcţionării sistemului bancar,
Banca Naţională a României este împuternicită:
/ să emită reglementari, să ia măsuri pentru impunerea
respectării acestora şi să aplice s a n c ţ i u n i legale în cazurile
de nerespectare;
/ să controleze şi sfl verifice pe baza raportărilor primite şi
Cf. ibid., art. 26.
prin inspecţii la faţa l o c u l u i registrele, c o n t u r i l e şi orice
alte documente ale băncilor autorizate, pe care le consi-
deră necesare pentru î n d e p l i n i r e a a t r i b u ţ i i l o r sale de
supraveghere.
12
3.2.5. Operaţiuni pe contul statului
• Contul Trezoreriei s t a t u l u i
Banca Naţională a României ţ i n e în e v i d e n ţ e l e sale c o n t u l
curent general al Trezoreriei s t a t u l u i , deschis pe n u m e l e M i n i s t e r u l u i
Finanţelor.
Funcţionarea contului curent general al Trezoreriei statului şi
înregistrarea operaţiunii în acest cont se stabilesc prin c o n v e n ţ i i
încheiate între Banca Naţională a României şi M i n i s t e r u l F i n a n ţ e l o r .
• Operaţiuni cu Trezoreria s t a t u l u i
Banca Naţională a R o m â n i e i p r i m e ş t e î n c a s ă r i l e pentru conlul
curent general al Trezoreriei s t a t u l u i şi efectuea/ft p l ă ţ i l e în limiln
disponibilităţilor existente în acest cont.
Potrivit legii, nu se percep comisioane la decontarea operaţiuni-
lor prin contul curent general al Trezoreriei s t a t u l u i , deschis în evi-
denţele sale, dar se plătesc dobânzi la d i s p o n i b i l i t ă ţ i l e din acest cont.
în cursul exerciţiului financiar anual, pentru acoperirea
decalajului temporar dintre î n c a s ă r i l e şi p l ă ţ i l e din contul curent
general al Trezoreriei statului, Banca N a ţ i o n a l ă a României
poate acorda î m p r u m u t u r i cu termene de rambursare de cel
m u l t 180 de zile şi în c o n d i ţ i i de d o b â n d ă la n i v e l u l pieţei, pe bază
de convenţii î n c h e i a t e cu M i n i s t e r u l Finanţelor.
Suma totală a î m p r u m u t u r i l o r acordate nu poate depăşi în
nici un exerciţiu financiar anual echivalentul a 7% din veniturile
bugetului de stat realizate în a n u l precedent, iar s o l d u l perma-
nent al î m p r u m u t u r i l o r acordate şi nerambursate nu poate de-
păşi în nici un moment suma totală rezultată din dublarea capi-
talului şi a fondului de rezervă al Băncii Naţionale a României.
Banca Naţională a României poate acţiona ca agent al statului
în stabilirea băncilor e l i g i b i l e a primi depozite ale Trezoreriei statu-
lui, în condiţii care vor fi stabilite împreună cu Ministerul Finanţelor.
!
Ibid., art. 28-30.
93

• Operaţiuni cu titluri de stat
în baza convenţiilor încheiate în prealabil cu Ministerul Finan-
ţelor şi în conformitate cu reglementările proprii, Banca Naţională a
României poate acţiona ca agent pe contul statului, în ceea ce pri-
veşte:
/ plasarea e m i s i u n i l o r de titluri de stat şi alte efecte nego-
ciabile de îndatorare a statului român;
/ exercitarea f u n c ţ i i l o r de agent de înregistrare, depozitare
şi transfer al t i t l u r i l o r de stat;
/ plata capitalului, dobânzilor, comisioanelor şi a spezelor
aferente;
/ executarea decontărilor în contul curent general al Trezo-
reriei statului;
/ alte operaţiuni în conformitate cu obiectivele şi responsa-
b i l i t ă ţ i l e principale ale băncii centrale;
/ efectuarea de plăţi aferente celor de mai sus prin conturi
deschise în evidenţele sale, inclusiv a celor aferente servi-
c i u l u i datoriei emitenţilor şi altor costuri de tranzacţionare
şi operare.
împrumuturile pe bază de t i t l u r i de stat se efectuează conform
convenţiilor încheiate între Banca Naţională a României şi Ministerul
Finanţelor, prin care se stabilesc cel puţin următoarele elemente:
valoarea împrumutului, data scadenţei, rata dobânzii şi modul de
calcul al dobânzii pe toată durata creditului, costurile serviciului
datoriei, precum şi date p r i v i n d t i t l u r i l e de stat negociabile, emise
pentru fiecare împrumut.
3.2.6. Operaţiuni cu aur şi active internaţionale'3
Banca Naţională a României, respectând regulile generale pri-
v i n d lichiditatea şi riscul specific activelor externe, stabileşte şi men-
ţ i n e rezerve i n t e r n a ţ i o n a l e , în astfel de condiţii încât să poată deter-
m i n a periodic mărimea lor exactă, rezerve alcătuite cumulativ ori
selectiv din următoarele elemente:
/ aur deţinut în tezaur în ţară sau depozitat în străinătate;
/ active externe, sub formă de bancnote şi monede metalice
11
Ibid.. art. 31-32.
94
sau d i s p o n i b i l în conturi la bănci sau la a l t e i n s t i t u ţ i i
financiare în străinătate, e x p r i m a t e în acele monede şi
d e ţ i n u t e în acele ţări pe care le s t a b i l e ş t e Banca N a ţ i o n a l a
a României;
/ orice alte active de rezervă recunoscute pe plan interna-
ţional, i n c l u s i v dreptul de a efectua cumpărări de ia
Fondul Monetar Internaţional în cadrul tranşei de rezervă,
precum şi d e ţ i n e r i l e de drepturi speciale de tragere;
/ cambii, cecuri, bilete la ordin, precum şi o b l i g a ţ i u n i şi
alte valori m o b i l i a r e , negociabile sau nu, emise sau garan-
tate de persoane j u r i d i c e nerczidentc, c l a s i f i c a t e în prime-
le categorii de către agenţiile de apreciere a riscurilor,
recunoscute pe plan i n t e r n a ţ i o n a l , exprimate şi p l ă t i b i l e în
valută în locuri acceptabile pentru Banca Naţională a
României;
/ bonuri de tezaur, obligaţiuni şi alte t i t l u r i de stat, emise
sau garantate de guverne străine sau de i n s t i t u ţ i i finan-
ciare interguvernamentale, negociabile sau nu, exprimate
şi plătibile în valută în locuri acceptabile pentru Banca
Naţională a României.
Banca Naţională a României urmăreşte, împreună cu Ministerul
Finanţelor, menţinerea rezervelor internaţionale la un n i v e l pe care îl
apreciază ca fiind adecvat tranzacţiilor externe ale statului.
Dacă există pericolul diminuării rezervelor internaţionale până
la un nivel care ar periclita tranzacţiile internaţionale ale statului,
precum şi în cazul în care diminuarea s-a produs, Banca Naţională a
României prezintă Guvernului şi Parlamentului un raport privind
situaţia rezervelor i n t e r n a ţ i o n a l e şi cauzele care au condus sau care
pot conduce la o astfel de reducere. Raportul va conţine recomandări
şi propuneri de măsuri necesare pentru preîntâmpinarea sau remedie-
rea situaţiei.
In privinţa administrării rezervelor internaţionale, Banca Naţio-
nală a României este autorizată, în condiţiile pe care le stabileşte şi le
poate modifica periodic, să efectueze următoarele operaţiuni:
• să cumpere, să vândă şi să facă alte tranzacţii cu lingouri
şi monede din aur şi cu alte metale preţioase;
• să cumpere, să vândă şi să facă alte tranzacţii cu valute;
• să cumpere, să vândă şi să facă alte tranzacţii cu bonuri
de tezaur, obligaţiuni şi alte t i t l u r i emise sau garantate de
95

guverne străine sau de organizaţii financiare interguverna-
mentale;
• să cumpere, să vândă şi să facă alte tranzacţii cu valori
mobiliare emise sau garantate de bănci centrale, de insti-
tuţii financiare internaţionale, de societăţi bancare şi
nebancare;
• să deschidă şi să ţină conturi la bănci centrale şi autorităţi
monetare, societăţi bancare şi la instituţii financiare
internaţionale;
• să deschidă şi să ţină conturi şi să efectueze operaţiuni de
corespondent pentru instituţii financiare internaţionale,
bănci centrale şi autorităţi monetare, societăţi financiare şi
bancare, o r g a n i z a ţ i i interguvernamentale din străinătate,
precum şi pentru guverne străine şi agenţiilor lor.
3.2. 7. Conducerea şi administrarea
4 dă de 6 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului.
Băncii Naţionale a României'
• Conducerea B ă n c i i N a ţ i o n a l e a R o m â n i e i
Banca N a ţ i o n a l ă a R o m â n i e i este condusă de un c o n s i l i u de
administraţie.
Conducerea e x e c u t i v ă a Băncii Naţionale a României se exer-
cită de către guvernator, prim-viceguvernator şi de doi viceguverna-
tori, în c o n d i ţ i i l e s t a b i l i t e prin regulamentul intern aprobat de consi-
l i u l de administraţie.
Activitatea c o n s i l i u l u i de administraţie este reglementată de
p r e v e d e r i l e S t a t u t u l u i şi de regulamentele Băncii Naţionale a
României.
C o n s i l i u l de a d m i n i s t r a ţ i e hotărăşte, în c o n d i ţ i i l e legii:
/ p o l i t i c i l e în d o m e n i i l e monetar, valutar, de credit şi de
plăţi, urmărind aducerea la îndeplinire a acestora;
/ m ă s u r i l e în d o m e n i u l autorizării şi supravegherii pruden-
ţiale a băncilor pe care le-a autorizat;
/ direcţiile principale în conducerea operaţiunilor şi răspun-
derile ce revin personalului Băncii Naţionale a României;
/ organizarea internei, i n d e m n i z a ţ i i l e , s a l a r i i l e şi alte drep-
I b i d . . un. 33-3X.
turi băneşti ale p e r s o n a l u l u i ;
/ delegarea temporară a c o m p e t e n ţ e l o r s a l e către c o n d u c e -
rea executivă, a t u n c i când s i t u a ţ i i s p e c i a l e pot i m p u n e
această soluţie.
Consiliul de administraţie al Băncii N a ţ i o n a l e a României este
compus din 9 membri, astfel:
• un preşedinte, care este şi guvernator al Băncii N a ţ i o n a l e
a României;
" un vicepreşedinte, care este şi prim-viceguvernator;
• şapte membri, dintre care doi sunt şi viceguvernatori, i a r
c e i l a l ţ i cinci membri nu s u n t s a l a r i a ţ i ai Băncii N a ţ i o n a l e
a României.
Membrii C o n s i l i u l u i de a d m i n i s t r a ţ i e al B ă n c i i Naţionale a
României, cu nominalizarea conducerii executive, sunt n u m i ţ i de
Parlament, la propunerea comisiilor permanente de specialitate ale
celor două Camere ale Parlamentului, iar n u m i r i l e se fac pe o perioa-
în cazul descompletării C o n s i l i u l u i de a d m i n i s t r a ţ i e , completa-
rea locurilor vacante se face pe f u n c ţ i a respectivă şi n u m a i pentru
perioada rămasă până la expirarea m a n d a t u l u i celor î n l o c u i ţ i , cu
respectarea prevederilor sus-expuse.
Revocarea din f u n c ţ i e a oricărui membru al c o n s i l i u l u i de
administraţie se face de Parlament, la propunerea c o m i s i i l o r perma-
nente de specialitate ale celor două Camere ale P a r l a m e n t u l u i , pentru
fiecare caz în parte, dacă:
/ nu mai este e l i g i b i l datorită unor s i t u a ţ i i de i n c o m p a t i b i l i -
tate şi conflict de interese;
/ împotriva acestuia a fost pronunţată o condamnare penală
cu pedeapsa privativă de libertate şi dacă hotărârea este
definitivă;
/ în t i m p u l mandatului s-a angajat în a c ţ i u n i vădit inadec-
vate, care prejudiciază în mod substanţial interesele
Băncii Naţionale a României.
N u m i r i l e , retragerile şi revocările din f u n c ţ i e ale membrilor
Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României se
publică în Monitorul Oficial al României.
La şedinţele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a
României pot participa ministrul finanţelor şi directorul Trezoreriei
starului, fără drept de vot.
97
• I n c o m p a t i b i l i t ă ţ i şi conflicte de interese
Membrii C o n s i l i u l u i de administraţie al Băncii Naţionale a
României nu pot fi parlamentari sau membri ai unui partid politic şi
nu pot face parte din autoritatea judecătorească sau din administraţia
publică.
Membrilor consiliului de administraţie şi angajaţilor cu funcţii
de conducere ai Băncii Naţionale a României li se interzice să repre-
zinte, direct sau indirect, vreun interes financiar, comercial sau de
altă natură care i-ar pune într-o poziţie în care interesul lor personal
ar intra în conflict cu o b l i g a ţ i i l e şi îndatoririle lor faţă de Banca
Naţională a României.
Fără aprobare expresă a Consiliului de administraţie al Băncii
Naţionale a României:
a) pe timpul mandatului lor, guvernatorul, prim-viceguvernato-
rul şi viceguvernatorii nu îşi vor consacra capacităţile profesionale
altor interese decât celor ale Băncii Naţionale a României şi nu vor
putea ocupa nici o altă funcţie, remunerată sau onorifică, în societăţi
comerciale financiare, bancare sau nebancare, cu excepţia activităţii
didactice;
b) pe durata cât este angajat cu contract individual de muncă la
Banca Naţională a României, nici un salariat al acesteia nu va putea
deţine concomitent o altă funcţie, remunerată sau onorifică, la o
societate comercială sau un a l t agent economic care, prin activitatea
sa statutară, urmăreşte obţinerea de profit.
• A t r i b u ţ i i l e g u v e r n a t o r u l u i Băncii Naţionale a României
/ Dispune măsuri pentru executarea dispoziţiilor legale, a
hotărârilor c o n s i l i u l u i de administraţie, precum şi a altor
reglementări privind Banca Naţională a României. Guver-
natorul poate delega prim-viceguvernatorului şi vicegu-
vernatorilor unele dintre atribuţiile sale, în condiţiile
stabilite de c o n s i l i u l de administraţie.
/ Numeşte în funcţie personalul din aparatul central al
Băncii Naţionale a României şi pe directorii sucursalelor
şi ai agenţiilor.
/ Reprezintă Banca Naţională a României în relaţiile cu
t e r ţ i i , semnând, direct sau prin persoane împuternicite de
el, toate tratatele sau convenţiile încheiate.
/ în numele c o n s i l i u l u i de administraţie, guvernatorul pre-
zintă Parlamentului, până la data de 30 iunie a anului
98
următor, raportul anual al B ă n c i i N a ţ i o n a l e a R o m â n i e i ,
care cuprinde:
a) principalele e v o l u ţ i i economice, f i n a n c i a r e , mone-
tare şi valutare;
b) politica monetară în a n u l precedent şi o r i e n t ă r i l e
pentru anul următor;
c) reglementările şi supravegherea prudenţială bancară;
d) activităţile Băncii Naţionale a României, b i l a n ţ u l
anual şi contul de profit şi pierderi.
NOTĂ:
în cazul absenţei sau imposibilităţii guvernatorului de a acţiona,
acesta va fi suplinit deprim-viceguvernator.
• Comisia de cenzori
/ Comisia de cenzori, formată din 5 membri, dintre care
unul este preşedinte, se numeşte în c o n d i ţ i i l e art. 34 alin.
(3) şi (4) din Statutul Băncii N a ţ i o n a l e a României.
/ Comisia de cenzori verifică respectarea normelor legale
privind evaluarea patrimoniului Băncii Naţionale a Româ-
niei, întocmirea bilanţului contabil şi a contului de profit
şi pierderi, în concordanţă cu registrele, existenţa valorilor
în casă, precum şi a t i t l u r i l o r în proprietate sau primite în
gaj, cauţiune sau custodie, precum şi execuţia bugetului
de venituri şi c h e l t u i e l i .
/ A n u a l , comisia de cenzori întocmeşte un raport asupra
b i l a n ţ u l u i contabil şi c o n t u l u i de profit şi pierderi, precum
şi asupra execuţiei b u g e t u l u i de v e n i t u r i şi c h e l t u i e l i .
• Expertiza externă
Conturile şi evidenţele Băncii Naţionale a României vor putea
fi supuse analizei unor firme de audit financiar, care vor fi selectate
de către consiliul de administraţie pe bază de licitaţie.
3.2.8. Situaţii financiare"
• Capitalul Băncii Naţionale a României este de 100 miliarde lei
şi aparţine în întregime statului.
l5
C f . ibid, art. 39-48.
99

Majorarea c a p i t a l u l u i va fi efectuată prin utilizarea parţială a
profitului net anual, până la un n i v e l echivalent cu 5% din pasivele
monetare agregate din b i l a n ţ u l de la sfârşitul fiecărui exerciţiu
financiar anual.
Capitalul de 100 miliarde lei se constituie prin preluarea capita-
l u l u i înregistrat la data de 31 decembrie 1997, de 5 miliarde lei, şi
prin alocarea sumei de 95 miliarde lei de la fondul de rezervă al
Băncii Naţionale a României.
Pasivele monetare agregate ale Băncii Naţionale a României se
stabilesc ca sumă totală a bancnotelor şi monedelor metalice în circu-
laţie şi a valorilor mobiliare emise, precum şi a soldurilor creditoare
ale tuturor conturilor deschise, pe t i t u l a r i , în evidenţele sale.
• Fondul de rezervă al Băncii N a ţ i o n a l e a României se consti-
tuie în l i m i t a unei cote de 20% d i n profitul brut până când acesta
ajunge să fie egal cu capitalul propriu, după care cota respectivă
se reduce la 10% până când fondul de rezervă ajunge să fie egal
cu d u b l u l c a p i t a l u l u i propriu şi, ulterior, cota se stabileşte la 5%.
• P l a n u l de c o n t u r i
O p e r a ţ i u n i l e B ă n c i i N a ţ i o n a l e a României sunt contabilizate
potrivit p l a n u l u i propriu de conturi, avizat de Ministerul Finanţelor,
pe exerciţii financiare anuale, începând cu data de .1 ianuarie şi
terminând cu data de 31 decembrie.
Banca Naţională a României va menţine conturi şi evidenţe şi
va întocmi rapoarte a n u a l e care să reflecte o p e r a ţ i u n i l e şi rezultatele
financiare, inclusiv provizioanele constituite pentru credite neperfor-
mante, în conformitate cu legislaţia în domeniu şi cu principiile
acceptate pe plan internaţional pentru băncile centrale.
Bugetul de venituri şi cheltuieli
• Bugetul a n u a l de venituri şi c h e l t u i e l i se aprobă de Consiliul
de a d m i n i s t r a ţ i e al Băncii N a ţ i o n a l e a României şi se verifică în
execuţie de comisia de cenzori.
• C o n t u l de profit şi pierderi
Pentru fiecare exerciţiu financiar anual, profitul sau pierderea
Băncii Naţionale a României se calculează, în concordanţă cu stan-
dardele contabile internaţionale, ca diferenţă între veniturile şi cheltu-
i e l i l e d i n activitatea operaţională.
în cazul în care în b i l a n ţ u l B ă n c i i N a ţ i o n a l e a României valoa-
100
rea activelor scade sub suma angajamentelor, f o n d u l u i de rezervă şi a
c a p i t a l u l u i propriu, M i n i s t e r u l F i n a n ţ e l o r va transfera B ă n c i i Naţio-
nale a României, la cererea acesteia, t i t l u r i de stat n e g o c i a b i l e la pre-
ţ u l p i e ţ e i , în sumă necesară a c o p e r i r i i acestui deficit, în termen de 5
ani aceste t i t l u r i de stat vor fi răscumpărate prin u t i l i z a r e a p r o f i t u r i l o r
nete realizate de Banca Naţională a României sau vor fi renegociate.
• Reevaluarea activelor şi pasivelor
Banca Naţională a României efectuează anual reevaluarea acti-
velor şi pasivelor exprimate în aur, argint, alte metale şi pietre preţio-
ase, drepturi speciale de tragere şi monede străine, ca urmare a modi-
ficării valorii sau a c u r s u l u i în lei al acestora, iar diferenţele rezultate
se evidenţiază într-un cont special de reevaluări.
• Determinarea şi utilizarea p r o f i t u l u i net
/ Profitul brut al Băncii Naţionale a României se constiUiic
numai din veniturile nete din activitatea operaţională.
/ Diferenţele favorabile nete din reevaluări, după deducerea
pierderilor nete din operaţiuni, se alocă contului special de
reevaluări.
/ Profitul net al Băncii Naţionale a României se alocă şi se
utilizează în următoarea ordine de prioritate:
a) pentru creşterea c a p i t a l u l u i propriu până la un
nivel echivalent cu 5% din pasivele monetare agre-
gate, înregistrate în b i l a n ţ la s f â r ş i t u l fiecărui exer-
ciţiu financiar anual;
b) pentru răscumpărarea t i t l u r i l o r de stat transferate
Băncii Naţionale a României de către M i n i s t e r u l
Finanţelor, în c o n d i ţ i i l e prevăzute la art. 43 alin (2)
din Statutul B.N.R.;
c) pentru constituirea fondului de dezvoltare;
d) pentru fondul de participare a salariaţilor la profit,
în limita a 10%;
e) pentru alte destinaţii care se stabilesc de către
C o n s i l i u l de a d m i n i s t r a ţ i e al Băncii Naţionale a
României;
f) profitul rămas se virează în totalitate la bugetul de
stat, până cel mai târziu la data de l i u n i e a urmă-
torului exerciţiu financiar anual.
• Repartizarea pierderilor nete
Dacă într-un exerciţiu financiar anual Banca Naţională a Româ-
101
niei înregistrează o pierdere netă, aceasta se repartizează astfel:
/ dacă pierderea netă este compusă din pierderi nete din
operaţiuni şi diferenţe nefavorabile nete din reevaluări,
suma pierderilor nete din operaţiuni se suportă, în ordine,
din fondul de rezervă şi din capitalul propriu, iar suma
diferenţelor nefavorabile nete din reevaluări se alocă
contului special de reevaluări;
/ dacă pierderea netă este compusă din venituri nete din
operaţiuni şi diferenţe nefavorabile nete din reevaluări,
veniturile nete din operaţiuni se constituie în profit brut,
iar diferenţele nefavorabile nete din reevaluări vor fi
alocate contului special de reevaluări;
/ dacă pierderea netă este compusă din pierderi nete din
operaţiuni şi diferenţe favorabile nete din reevaluări, pier-
derea netă se acoperă, în ordine, din fondul de rezervă şi
din capitalul propriu;
/ dacă pierderea netă este compusă din pierderi nete din
operaţiuni şi diferenţe favorabile nete din reevaluări, pier-
derea netă se acoperă, în ordine, din fondul de rezervă şi
d i n capitalul propriu;
/ dacă pierderea netă nu se acoperă din fondul de rezervă,
c a p i t a l u l propriu şi d i s p o n i b i l u l din contul special de
reevaluări, pentru suma rămasă Ministerului Finanţelor va
transfera Băncii Naţionale a României titluri de stat, în
c o n d i ţ i i l e prevăzute la art. 43 a l i n (2) din Statutul B.N.R.
NOTĂ:
Pentru eventualele erori la plăţi sau la înregistrări în conturile
titularilor, Banca Naţională a României răspunde numai până la limita
sumei eronat plătite sau înregistrate în cont, inclusiv de penalităţile aferente
care se varsă la bugetul de stat, suportate de titularii de cont în cazurile
prevăzute de lege dacă este sesizată cu reclamaţie scrisă până la expirarea
termenului stabilit si comunicai titularilor de cont.
Bilanţul anual ţi contul de profit ţi pierderi al Băncii Naţionale a
României, certificate de comisia de cenzori, după adoptarea lor de către
consiliul de administraţie, se publică în Monitorul Oficial al României.
102
3.3. Dispoziţii speciale şi sancţiuni aplicabile
prevăzute de Statutul B.N.R.16
Operaţiunile comerciale efectuate de Banca Naţională a Româ-
niei, care se reflectă în bugetul de venituri şi cheltuieli, în bilanţul
anual şi în contul de profit şi pierderi, sunt supuse controlului ulterior
al Curţii de Conturi.
Banca Naţională a României este împuternicită să emită regle-
mentările necesare pentru a pune în aplicare şi a impune respectarea
prevederilor legale. Acestea pot fi sub formă de regulamente, ordine,
norme şi circulare, având caracter obligatoriu pentru persoanele juri-
dice publice şi private precum şi pentru persoanele fizice.
De asemenea, Banca Naţională a României contribuie la armo-
nizarea regulilor şi practicilor privind colectarea, prelucrarea şi distri-
buirea informaţiilor statistice în domeniile sale de competenţă.
în acest scop colectează informaţii statistice primare, care sunt
necesare pentru aducerea la îndeplinire a atribuţiilor sale legale, de la
autorităţile publice, bănci, instituţii financiare şi alte persoane juri-
dice şi fizice.
Băncile şi celelalte persoane juridice publice sau private, care
au fost autorizate sau care au conturi la Banca Naţională a României,
sunt obligate să furnizeze acesteia orice date sau informaţii solicitate
pentru aducerea la îndeplinire a atribuţiilor stabilite prin lege.
Banca Naţională a României poate publica astfel de date şi
informaţii, 'în întregime sau în parte, dar numai în forma agregată.
în privinţa garanţiilor speciale, Statutul B.N.R. prevede urmă-
toarele:
/ Convenţiile, contractele sau orice alte aranjamente de
creditare încheiate de Banca Naţională a României constituie titluri
executorii, în caz de neplată pentru întregul sold al creanţei de plătit,
inclusiv dobânzile sau alte costuri aferente.
/ Organele de stat financiare sau judecătoreşti execută
creanţa Băncii Naţionale a României pe baza simplei notificări din
1
Cf. ibid., art. 49-60.
103
partea acesteia.
/ în cazul în care d e b i t o r u l nu îşi î n d e p l i n e ş t e a n g a j a m e n -
tele asumate, Banca Naţională a R o m â n i e i este în drept să procedeze
la recuperarea creanţelor prin executarea garanţiilor, astfel:
a) vânzarea totală sau parţială, pe contul debitorului, a
titlurilor şi efectelor care i-au fost date în garanţie,
în termen de maximum 3 zile, după o simplă soma-
ţie printr-un act extrajudiciar;
b) din venitul rezultat din vânzare se recuperează
creanţele, avansurile, dobânzile şi orice alte cheltu-
ieli efectuate de Banca Naţională a României, iar
eventualul surplus rămas se remite debitorului.
Unele aspecte privind operaţiunile în favoarea terţilor rezultă
din următoarele prevederi:
• Banca Naţională a României efectuează unele operaţiuni
în favoarea terţilor, numai în condiţiile prezentării documentelor pe
care le considera necesare şi poate, ori de câte ori consideră necesar,
să ceară constituirea de garanţii reale sau personale.
• Cu excepţia cazurilor în care Statutul B.N.R. autorizează
în mod expres aceasta, Banca Naţională a României nu va acorda
asistenţă financiară sub formă de credite, angajamente de resurse,
preluare integrală sau parţială a obligaţiilor aferente unui împrumut
ori altui instrument de îndatorare, asumare a unei datorii sau a unui
pasiv adiacent ori în vreo altă formă.
• Cu respectarea prevederilor sus-menţionate, Banca Naţio-
nală a României ţioate^
a) să investească resursele sale financiare în valori
mobiliare cu grad mare de lichiditate, emise de
debitori cu bonitate;
b) să achiziţioneze, în cursul executării creanţelor pe
care le are, orice fel de drepturi care pot fi valorifi-
cate;
c) să acorde salariaţilor săi câte un credit pentru lo-
cuinţe şi credite pentru bunuri de folosinţă îndelun-
gată, cu dobândă la n i v e l u l dobânzii medii lunare
de la băncile comerciale.
în legătură cu specificul funcţionării B.N.R., mai trebuiesc pre-
cizate următoarele:
/ Capitalul Băncii Naţionale a României, fondul de rezervă
şi provizioanele de risc, lingourile, monedele şi alte obiecte din aur,
argint şi din alte metale şi pietre preţioase sunt scutite de taxe şi
impozite.
/ Membrii Consiliului de administraţie şi salariaţii Băncii
Naţionale a României sunt obligaţi să păstreze secretul asupra
oricărei informaţii nedestinate publicării, de care au luat cunoştinţă în
cursul exercitării funcţiilor lor, şi nu vor folosi aceste informaţii
pentru obţinerea de avantaje personale, orice abatere fiind pedepsită
conform legii.
/ Dezvăluirea secretului profesional bancar se poate face în
cadrul unei proceduri judiciare, numai în condiţiile aprobate de
Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României.
/ Banca Naţională a României nu poate participa cu capital,
direct sau indirect, la nici o societate comercială sau regie autonomă,
cu excepţia propriilor sale întreprinderi de imprimare a biletelor de
bancă şi de batere a monedei metalice şi a altor societăţi care pot
contribui la realizarea atribuţiilor sale.
/ Banca Naţională a României poate face -investiţii imobi*
liare numai pentru necesităţile sale de funcţionare şi pentru nevoile
colective ale personalului, stabilite de consiliul său de administraţie.
/ Toate reglementările emise de Banca Naţională a Româ-
niei se publică în Monitorul Oficial al României.
/ Banca Naţională a României va deschide şi va menţine un
registru public al reglementărilor sale publicate în Monitorul Oficial
al României.
/ Periodic, se vor publica raportul anual, rapoarte privind
balanţa de plăţi şi poziţia investiţională internaţională a ţării, buletine
privind evoluţia monedei şi a creditului, studii şi alte materiale
cuprinzând informaţii destinate publicităţii.
• Sancţiuni
Pentru nerespectarea reglementărilor emise de către Banca
Naţională a României, în cazurile care nu cad sub incidenţa Legii
bancare, conducerea executivă a Băncii Naţionale a României poate
aplica următoarele sancţiuni:
• avertisment scris;
• amendă de la l milion lei la 10 milioane lei;
amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat;
• suspendarea, pe un termen de până la 90 de zile,
105
 parţială sau totală, a autorizaţiei acordate de Banca
Naţională a României;
• retragerea autorizaţiei acordate de Banca Naţională
a României.
Contestaţiile pot fi făcute în termen de 15 zile de la data comu-
nicării sancţiunii şi se soluţionează de Consiliul de administraţie al
Băncii Naţionale a României în maximum 30 de zile de la primirea
acestora.
In termen de 15 zile de la comunicare, deciziile Consiliului de
administraţie al Băncii Naţionale a României pot fi contestate la
Curtea Supremă de Justiţie.
CAP. IV.
REGLEMENTAREA ACTIVITĂŢII
BANCARE ÎN ROMÂNIA
4.1. Activităţile efectuate de bănci
4.2. Autorizarea băncilor. Cazurile de retragere a autorizaţiei de către
B.N.R.
4.3. Organizarea şi conducerea băncilor
4.4. Secretul profesional
4.5. Cerinţe operaţionale privind activitatea societăţilor bancare
4.5.1. Cerinţe de capital
4.5.2. Cerinţe prudenţiale
4.5.3. Acţionari semnificativi
4.5.4. Tranzacţii interzise
4.5.5. Documente contractuale, registre şi evidenţe
4.5.6. Conturi, situaţii financiare şi controlul acestora
4.6. Transferul de fonduri
4.7. Supravegherea prudenţială a băncilor
4.8. Măsuri de remediere şi sancţiuni
4.9. Supravegherea şi administrarea specială a băncilor
4.9.1. Măsuri de instituire a supravegherii speciale a băncilor
4.9:2. Măsuri de administrare specială a băncilor

107
 a) acceptarea de depozite;
b) contractarea de credite, operaţiunile de factoring şi scon-
CAP. IV. tarea efectelor de comerţ, inclusiv forfetare;
c) emiterea şi gestiunea instrumentelor de plată şi de credit;
REGLEMENTAREA ACTIVITĂŢII d) plăţi şi decontări;
BANCARE ÎN ROMÂNIA e) leasing financiar;
f) transferuri de fonduri;
Pe teritoriul României, orice persoană care desfăşoară activitate g) emiterea de garanţii şi asumarea de angajamente;
bancară are obligativitatea deţinerii unei autorizaţii emise de Banca h) tranzacţii în cont propriu sau în contul clienţilor cu:
Naţională a României'. • instrumente monetare negociabile (cecuri, cambii,
certificate de depozit);
• valută;
• instrumente financiare derivate;
4.1. Activităţile efectuate de bănci • metale preţioase, obiecte confecţionate din acestea,
pietre preţioase;
Băncile, persoane juridice române, şi sucursalele băncilor • valori mobiliare;
străine pot desfăşura, în limita autorizaţiei acordate, următoarele i) intermedierea în plasamentul de valori mobiliare şi
activităţi 2 : oferirea de servicii legate de acesta;
j) administrarea de portofolii ale clienţilor, în numele şi pe
riscul acestora;
Cf. Legii bancare nr. 58/5 martie 1998, publicată în M. Of. nr. 121/23 k) custodia şi administrarea de valori mobiliare;
martie 1998, art. 1 , 3 şi 4-6: Activitatea bancară în România se desfăşoară 1) depozitar pentru organismele de plasament colectiv de
prin B.N.R. şi prin bănci, putându-se autoriza şi alte persoane juridice, cu valori mobiliare;
respectarea Legii bancare (care se aplică şi sucursalelor din România ale m) închirierea de casete de siguranţă;
băncilor străine). Interdicţiile prevăzute de lege sunt următoarele:
n) consultanţă fmanciar-bancară;
• Se interzice oricărei persoane, care nu are autorizaţie emisă de Banca
Naţională a României, să utilizeze denumirea de bancă sau derivatele o) operaţiuni de mandat.
denumirii de bancă, în legătură cu o activitate, un produs sau un servi- Băncile pot desfăşura activităţile prevăzute de legislaţia privind
ciu, cu excepţia cazului în care această utilizare este stabilită sau recu- valorile mobiliare şi bursele de valori prin societăţi distincte, speci-
noscută prin lege sau printr-un acord internaţional, sau când, din con- fice pieţei de capital, care vor funcţiona sub reglementarea şi supra-
textul în care este folosit cuvântul bancă, rezultă neîndoielnic că nu este vegherea Comisiei Naţionale a Valorilor mobiliare, cu excepţia
vorba de activităţi bancare. activităţilor care, potrivit acestei legislaţii, pot fi desfăşurate în mod
• Se interzice oricărei bănci străine să se angajeze direct într-o activitate direct de către bănci.
bancară în România, cu excepţia cazului în care activitatea este desfă-
Operaţiunile de leasing financiar vor fi desfăşurate de către
şurată într-o filială constituită ca bancă, persoană juridică română, sau
printr-o sucursală, pentru care a fost emisă o autorizaţie de către Banca bănci, pri societăţi distincte, constituite în acest scop.
Naţională a României.
• Se interzice oricărei persoane, alta decât o bancă autorizată sau o socie-
tate autorizată conform legii, să se angajeze în activităţi de acceptare de
depozite.
2
Ibid., art. 8.

108
109

4.2. Autorizarea băncilor. Cazurile de
retragere a autorizaţiei de către B.N.R.
Aşa cum am arătat mai sus, băncile, persoane juridice române,
pot funcţiona numai pe baza autorizaţiei emise de Banca Naţională a
României. Ele se constituie sub forma juridică de societate comer-
cială pe acţiuni, în baza aprobării Băncii Naţionale a României, cu
respectarea prevederilor legale în vigoare, aplicabile societăţilor
comerciale.
Aceste prevederi se aplică în mod corespunzător şi în cazul
sucursalelor băncilor, persoane j u r i d i c e străine.
Băncile străine au obligaţia să notifice Băncii naţionale a
României deschiderea de reprezentanţe în România, în conformitate
cu reglementările date de aceasta.
Reprezentanţele băncilor străine îşi vor limita activitatea la acte
de informare, de legătură sau de reprezentare şi nu vor efectua nici un
fel de operaţiuni supuse dispoziţiilor legii bancare.
Cererea de autorizare va fi înaintată Băncii Naţionale a Româ-
niei în forma stabilită de aceasta. Documentaţia care trebuie să înso-
ţească cererea, termenele şi procedura de autorizare vor fi stabilite
prin reglementările Băncii Naţionale a României.
Condiţiile în care autorizaţia poate fi acordată vor fi reglemen-
tate de Banca Naţională a României şi se vor referi, fără a fi limita-
tive, la:
a) calificarea şi experienţa profesională a conducătorilor
băncii;
b) nivelul minim al capitalului social subscris, care trebuie
vărsat, în formă bănească, în totalitate, la momentul
constituirii;
c) studiul de fezabilitate al băncii;
d) acţionarii semnificativi şi fondatorii băncii;
3
Cf. ibid., art. 9-18. Băncile care au fu/.ionat sau care au rezultat în urma
d i v i z ă r i i unei u n i t ă ţ i bancare sunt obligate sft obţină autorizaţia B.N.R. [ibid.,
art. 20],
e) structura acţionarului;
f) sediul băncii;
g) auditorul independent.
Banca Naţională a României poate cere unui solicitant să pre-
zinte orice informaţie şi documente suplimentare, dacă cele prezen-
tate sunt incomplete sau insuficiente.
In termen de cel mult 4 luni de la primirea cererii, Banca
Naţională a României va aproba constituirea unei bănci sau va
respinge cererea şi va comunica în scris solicitantului hotărârea sa,
împreună cu motivele care au stat la baza acesteia, în cazul respin-
gerii cererii.
în termen de două luni de la comunicarea aprobării de consti-
tuire, în vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare vor fi prezentate
Băncii Naţionale a României documentele care atestă constituirea
legală a băncii, în cazul băncilor care se constituie pe calea subscrip-
ţiei publice, termenul de prezentare a acestor documente este de 8
luni.
Banca Naţională a României decide cu privire la autorizarea
funcţionării unei bănci în termen de cel mult 4 luni de la data primirii
documentelor.
Potrivit legii bancare, cererea de autorizare.y.a_fiirespîris5, dacă:
a) documentaţia prezentată este incompletă sau nu este
întocmită în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare;
b) documentaţia prezentată este insuficientă pentru a deter-
mina dacă:
• banca va desfăşura o activitate în conformitate cu
legea;
• onorabilitatea, pregătirea şi experienţa profesiona-
lă a conducătorilor băncii şi calitatea acţionarilor
semnificativi sunt corespunzătoare pentru îndepli-
: .nirea obiectivelor prevăzute în studiul de fezabili-
tate şi a activităţilor financiar-bancare propuse a fi
desfăşurate;
c) capitalul social este mai mic decât nivelul minim stabilit
de Banca Naţională a României;
d) forma juridică este alta decât societate pe acţiuni;
e) din evaluarea studiului de fezabilitate şi/sau din rapoar-
tele anuale ale băncii străine, după caz, rezultă că banca
nu poate asigura realizarea obiectivelor propuse în condiţii
 compatibile cu buna funcţionare a sistemului bancar şi cu
regulile unei practici bancare prudente, care să asigure
clientelei o siguranţă satisfăcătoare, sau acestea nu cores-
pund condiţiilor existente în cadrul segmentului de piaţă
ce urmează a fi acoperit de serviciile oferite de bancă;
f) conducătorii băncii, administratorii sau cenzorii acesteia
nu au onorabilitatea necesară, calificarea şi experienţa
profesională adecvate funcţiilor lor, potrivit art. 25 d i n
legea bancară, sau cu privire Ia care a fost luată una dintre
măsurile prevăzute la art. 69 sau 70 din aceeaşi lege;
g) calitatea fondatorilor sau a acţionarilor semnificativi nu
corespunde nevoii garantării unei gestiuni sănătoase şi
prudente a băncii, pentru cauze cum ar fi:
• puterea financiară a acestora nu este suficientă
pentru a evita dependenţa de dividendele distribui-
te sau de alte avantaje pe care le-ar putea obţine de
la bancă, în vederea satisfacerii obligaţiilor lor
financiare în primii 3 ani de activitate a băncii;
• sursa fondurilor utilizate pentru obţinerea partici-
paţiei este un credit intern;
• condamnări penale;
• persoanele juridice care au calitatea de fondator
sau de acţionar semnificativ sunt în funcţiune de
mai puţin de 3 ani;
h) înainte de obţinerea aprobării de constituire, fondatorii au
făcut comunicări publice asupra înfiinţării sau funcţionării
băncii;
i) nu sunt respectate prevederile prezentei legi sau regle-
mentările date în aplicarea acesteia.
NOTĂ:
Aceste prevederi se aplică, în mod corespunzător, si în cazul sucur-
salelor băncilor străine, cererea de autorizare fiind înaintată Băncii Naţio-
nale a României de către banca străină respectivă.
Banca Naţională a României poate retrage autorizaţia unei
bănci sau unei filiale româneşti, u n e i filiale sau sucursale a unei
bănci străine, astfel:
• la cererea băncii;
• ca sancţiune;
12
pe baza unuia dintre următoarele motive:
a) banca nu a început operaţiunile pentru care a fost
autorizată, în termen de un an de la primirea autori-
zaţiei, sau nu şi-a exercitat, de mai mult de 6 luni,
activitatea de acceptare de depozite;
b) autorizaţia a fost obţinută pe baza unor declaraţii
false sau prin orice alt mijloc ilegal;
c) acţionarii au decis să dizolve şi să lichideze banca;
d) a avut loc o infuzie sau o divizare a băncii;
e) autoritatea competentă din ţara în care are sediul
banca străină ce a înfiinţat o sucursală în România
i-a retras acesteia autorizaţia de a desfăşura activităţi
bancare;
f) s-a retras autorizaţia băncii a cărei filială este.
Hotărârea Băncii Naţionale a României de retragere a autori-
zaţiei se comunică în scris băncii, filialei sau sucursalei în cauză,
împreună cu motivele care au stat la baza acesteia, şi se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I, precum şi în două publicaţii
de circulaţie naţională.
Hotărârea de retragere a autorizaţiei produce efecte de la data
publicării ei în Monitorul Oficial al României sau de la o dată
ulterioară, specificată în hotărârea respectivă.
începând cu data intrării în vigoare a hotărârii de retragere a
autorizaţiei, băncii, filialei sau sucursalei respective i se interzice
angajarea în orice operaţiune financiară.
4
4.3. Organizarea şi conducerea băncilor
Diversele aspecte privind organizarea şi conducerea băncilor se
stabilesc prin actele constitutive ale acestora în conformitate cu
legislaţia comercială şi cu respectarea dispoziţiilor legii bancare
române.
în toate actele ei oficiale, banca trebuie să se identifice în mod
clar printr-un minim de date: firma sub care banca este înmatriculată
în registrul comerţului, capitalul social, adresa sediului principal,
'Ibid., art. 21-28.
113
 numărul şi data înmatriculării în registrul comerţului, numărul şi data
înmatriculării în registrul bancar.
Banca este angajată prin semnătura a cel puţin doi conducători,
având competenţele stabilite prin actele constitutive proprii, sau a cel
puţin două persoane împuternicite de către aceştia, în conformitate cu
regulamentele proprii ale băncii şi cu reglementările emise de Banca
Naţională a României în acest sens.
Fiecare bancă va avea un regulament propriu de funcţionare,
aprobat de organele statutare, prin care va stabili cel puţin:
a) structura organizatorică a băncii;
b) atribuţiile fiecărui compartiment al băncii şi relaţiile din-
tre acestea;
c) atribuţiile sucursalelor şi ale altor sedii secundare ale
băncii;
d) atribuţiile comitetului de risc, comitetului de administrare
a activelor şi pasivelor, comitetul de credite; înfiinţarea
acestor comitete este obligatorie în desfăşurarea activităţii
băncii;
e) competenţele şi răspunderea conducătorilor băncii, direc-
torilor executivi, şefilor sucursalelor şi ai altor sedii
secundare ale băncii şi ale altor salariaţi care se angajează
în operaţiuni financiar-bancare în numele şi contul băncii;
f) sistemul de control intern al băncii.
Conducătorii băncii trebuie să fie rezidenţi în România, să
exercite exclusiv funcţia în care au fost numiţi şi cel puţin 5 ani în
activitatea financiar-bancară şi să nu fi cauzat, prin activitatea lor,
falimentul unei societăţi comerciale.
Persoanele desemnate în calitate de conducători ai băncii
trebuie să fie aprobate de Banca Naţională a României înainte de
începerea exercitării funcţiei.
NOTĂ:
Banca Naţională a României poate să stabilească şi alte reguli ţi
norme etice şi profesionale pentru calitatea şi activitatea personalului
bancar.
în cazul în care consiliul de administraţie al băncii deleagă o
parte dintre competenţele sale unui comitet de direcţie, potrivit legii,
toţi conducătorii băncii vor face parte din acesta.
l 14
în acest caz, preşedintele c o n s i l i u l u i de administraţie conduce şi
comitetul de direcţie.
Administratorii băncii pot fi numai persoane fizice, în număr de
cel mult 11. Termenului mandatului lor nu poate fi mai mare de 4
ani, cu posibilitatea de a fi realeşi.
în afară de condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare referi-
toare la administratori, o persoană nu poate fi aleasă în consiliul de
administraţie al unei bănci, iar dacă a fost aleasă, decade din man-
datul său, dacă:
a) este salariat al băncii în cauză, cu excepţia conducătorilor
acesteia;
b) este salariat, administrator sau cenzor la o altă bancă. Fac
excepţie salariaţii şi administratorii unei bănci, în cazul în
care sunt aleşi administratori la o filială a băncii;
c) în ultimii 5 ani i s-a retras aprobarea de către Banca
Naţională a României, potrivit art. 6 din Legea bancară,
sau a fost înlocuită, potrivit art. 70 din aceeaşi lege, ca
urmare a unei măsuri de remediere luate de bancă.
în legătură cu cenzorii societăţilor bancare, arătăm că pot fi
cenzori ai unei bănci numai persoanele fizice care au calitatea de
expert contabil sau contabil autorizat cu studii superioare, în condiţii-
le legii, şi au experienţă de cel puţin 5 ani în domeniul financiar-ban-
car, precum şi societăţile de expertiză contabilă autorizate să desfă-
şoare această activitate pe teritoriul României.
NOTĂ:
Nu pot fi cenzori ai unei bănci persoanele care, potrivit art. 70 din
legea bancară au fost în ultimii 5 ani înlocuite ca urmare a unei măsuri de
remediere luate de o bancă.
Legea face o serie de referiri şi la conflictul de interese 5 . Astfel,
administratorul notifică în scris băncii natura şi întinderea interesului
sau relaţiei sale materiale, dacă:
a) este parte a unui contract cu banca;
b) este administrator al unei persoane juridice care este parte
a unui contract cu banca;
c) are un interes material sau o relaţie materială cu o persoa-
nă care este parte dintr-un contract cu banca, cu excepţia
;
Ibid., art. 29-34.
15
 contractelor de depozit sau de păstrare de valori.
Obligaţia arătată mai sus revine administratorului atunci când a
cunoscut sau trebuia să cunoască faptul că a fost încheiat sau este în
curs de a fi încheiat un astfel de contract.
Administratorul unei bănci este obligat ca, ori de câte ori este
necesar, dar nu mai puţin de o dată pe an, să prezinte, în scris, consi-
liului de administraţie al băncii o declaraţie din care să rezulte nume-
le şi adresa asociaţilor săi şi date referitoare la interesele materiale de
natură financiară, comercială, agricolă, industrială sau de altă natură
ale administratorului şi ale familiei sale.
Un administrator care are un interes material sau o relaţie mate-
rială, în sensul arătat, nu va participa la dezbaterile asupra contrac-
tului şi se va abţine de la vot asupra oricărei probleme legate de acest
contract, dar, în scopul realizării cvorumului necesar luării unei deci-
zii asupra contractului în cauză, administratorul va fi considerat
prezent.
NOTĂ:
Un interes este considerat material, In sensul celor arătate mai sus,
dacă se referă la averea, afacerea sau interesele familiei (soţului/soliei,
rudelor şi afinilor până la gradul al doilea inclusiv) persoanei care are
interes.
Când un administrator nu declară un conflict de interese, pot avea loc
următoarele:
a) banca, un acţionar al acesteia sau Banca Naţională a României
poale cere instanţei judecătoreşti anularea oricărui contract in
care acesta are un interes material nedeclarat, potrivit celor
prevăzute în prezentul capitol:
b) Banca Naţională a României poate cere băncii suspendarea
administratorului pe o perioadă care să nu depăşească un an
sau înlocuirea acestuia.
4.4. Secretul profesional
Potrivit legii 6 , banca va păstra confidenţialitatea tuturor tranzac-
ţiilor şi serviciilor pe care le oferă, inclusiv cu privire la identitatea
' Ibid., art. 35-37.
116
titularilor conturilor.
Personalul unei bănci, supus prevederilor prezentei legi, nu are
dreptul de a folosi sau de a dezvălui, nici în timpul activităţii, nici
după încetarea acesteia, fapte sau date care, devenite publice, ar
dăuna intereselor ori prestigiului unei bănci sau vreunui client al
acesteia.
Prevederile de mai sus se aplică şi persoanelor care obţin infor-
maţii de natura celor arătate, din rapoarte ori alte documente ale
băncii.
Orice membru al c o n s i l i u l u i de administraţie al unei bănci,
precum şi toate persoanele care participă la activitatea băncii sunt
obligate să păstreze secretul profesional. Informaţii privind sumele
depuse şi operaţiunile efectuate pe numele persoanelor fizice şi juri-
dice se vor transmite numai titularilor sau reprezentanţilor lor legali,
iar în cauzele penale în care s-a pus în mişcare acţiunea penală împo-
triva titularului, la cererea scrisă a procurorului sau a instanţei jude-
cătoreşti. Personalul băncii nu poate uza, în folos personal, de infor-
maţiile bancare pe care le deţine sau de care a luat cunoştinţă în orice
mod.
Prevederile sus-menţionate se aplică şi persoanelor care obţin,
din activitatea de control şi supraveghere sau din rapoarte ori docu-
mente ale băncii, informaţii de natura celor arătate mai sus.
4.5. Cerinţe operaţionale privind activitatea
societăţilor bancare
în activitatea lor7, băncile se supun reglementărilor şi ordinelor
emise de Banca Naţională a României, date în aplicarea legislaţiei
privind politica monetară, de credit, valutară, de plăţi, de asigurare a
prudenţei bancare şi de supraveghere bancară.
Băncile îşi organizează întreaga activitate în conformitate cu
r e g u l i l e unei practici bancare prudente şi sănătoase şi cu cerinţele
legii.
Modificările în situaţia băncii sunt supuse aprobării Băncii
Naţionale a României, în c o n d i ţ i i l e stabilite de aceasta prin regle-
7
Ibid., art. 38-39.
17
mentări. înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor privind
respectivele modificări se va face numai după obţinerea acestei
aprobări.
în statutele lor, băncile nu vor putea stabili excepţii de la
principiul potrivit căruia o acţiune dă dreptul la un singur vot.
Acţiunile emise de bănci vor putea fi numai nominative.
în vederea funcţionării, în termen de 30 de zile de la obţinerea
autorizaţiei, fiecare bancă este obligată să deschidă cont curent la
Banca Naţională a României, conform reglementărilor emise de
aceasta. Transferurile băneşti operate prin înscrieri în contul curent
deschis în evidenţele Băncii Naţionale a României sunt irevocabile şi
necondiţionate.
4.5.1. Cerinţe de capital *
Capitalul social al unei bănci trebuie vărsat, integral şi în formă
bănească, la momentul subscrierii.
Capitalul social minim este stabilit de Banca Naţională a
României.
La constituire, aportul de capital va fi vărsat într-un cont, cu
dobândă la vedere sau la termen, deschis la o bancă, persoană juridi-
că română, sau la o sucursală a unei bănci străine autorizate să
funcţioneze pe teritoriul României. Contul de capital va fi blocat
până la înmatricularea băncii în registrul comerţului.
Băncile trebuie să menţină în permanenţă un nivel minim al
capitalului social, în formă bănească, în conformitate cu reglemen-
tările Băncii Naţionale a României.
Sucursalele băncilor străine vor menţine în permanenţă un
capital de dotare, la nivelul prevăzut prin reglementările Băncii
Naţionale a României, pentru capitalul social minim al băncilor,
persoane juridice române.
Băncile pot majora capitalul social, pe lângă subscrierea de noi
aporturi în formă bănească, potrivit legislaţiei în vigoare, şi prin
utilizarea următoarelor surse:
a) primele de emisiune sau de aport şi alte prime legate de
capital integral încasate, rămase după plata şi acoperirea
cheltuielilor neamortizate efectuate cu astfel de opera-
1
Ibid., art. 40-43.
ţiuni, precum şi rezervele constituite pe seama unor astfel
de prime;
b) dividendele din profitul net cuvenit acţionarilor după
plata impozitului pe dividende potrivit legii;
c) rezervele din influenţele de curs valutar aferente aprecie-
rii disponibilităţilor în valută reprezentând capital social
în valută;
d) rezervele constituite din profitul net, existente în sold
potrivit ultimului bilanţ contabil;
e) diferenţele favorabile din reevaluarea patrimoniului pot fi
incluse în rezerve şi utilizate pentru majorarea capitalului
social.
Trebuie cunoscut că orice modificare a nivelului capitalului so-
cial al unei bănci este supusă aprobării Băncii Naţionale a României.
Băncile repartizează 20% din profitul brut pentru constituirea
unui fond de rezervă, până când fondul astfel constituit egalează
capitalul social, apoi, maximum 10%, până în momentul în care fon-
dul a ajuns de două ori mai mare decât capitalul social. După atinge-
rea acestui nivel, alocarea de sume pentru fondul de rezervă se face
din profitul net.
De asemenea, băncile repartizează din profitul brut sumele
destinate constituirii rezervei generale pentru riscul de credit, în
limita a 2% din soldul creditelor acordate.
4.5.2. Cerinţe prudenţiale
La acordarea creditelor, băncile urmăresc ca solicitanţii să pre-
zinte credibilitate pentru rambursarea acestora la scadenţă, în acest
scop băncile cer solicitanţilor garantarea în condiţiile stabilite prin
normele lor de creditare.
9
Potrivit legii bancare , băncile trebuie să respecte următoarele
cerinţe prudenţiale atunci când acestea sunt prevăzute de reglemen-
tările Băncii Naţionale a României:
a) nivelul minim de solvabilitate, determinat ca raport între
nivelul fondurilor proprii şi totalul activelor şi elemen-
telor în afara bilanţului^ppnderate în funcţie de gradul lor
de risc;
' Ibid., art. 44-50.
119
 b) expunerea maximă faţă de un singur debitor, exprimată
procentual, ca raport între valoarea totală a acesteia şi
nivelul fondurilor proprii ale băncii;
c) expunerea maximă agregată, exprimată procentual, ca
raport între valoarea totală a expunerilor mari şi n i v e l u l
fondurilor proprii;
d) n i v e l u l minim de lichiditate, determinat în funcţie de
scadenţele creanţelor şi angajamentelor băncii;
e) clasificarea creditelor acordate şi a dobânzilor neîncasate
aferente acestora şi constituirea provizioanelor specifice
de risc;
f) poziţia valutară, exprimată procentual în funcţie de nive-
lul fondurilor proprii;
g) administrarea resurselor şi plasamentelor băncii;
h) extinderea reţelei de sucursale şi alte sedii secundare ale
băncii.
Băncile, persoane juridice române, pot deschide pe teritoriul
României sucursale şi alte sedii secundare (agenţii şi alte asemenea)
în condiţiile prevăzute de reglementările Băncii Naţionale a Româ-
niei, lucru valabil şi în cazul sucursalelor băncilor străine.
Apoi, băncile, persoane juridice române, pot deschide reprezen-
tanţe şi sucursale sau pot înfiinţa filiale în străinătate, numai cu apro-
barea prealabilă a Băncii Naţionale a României, conform reglementă-
rilor emise de aceasta.
Este important de reţinut că o bancă nu poate efectua repartizări
din profit pentru dividende, dacă, în urma acestei repartizări, banca
înregistrează un nivel de solvabilitate sub cel minim prevăzut de
reglementările Băncii Naţionale a României.
Valoarea totală a investiţiilor pe termen lung ale unei bănci, în
valorile mobiliare emise de o societate comercială care nu este anga-
jată în una sau mai multe din activităţile financiare prevăzute la art. 8
din Legea bancară, nu poate depăşi:
a) 20% din capitalul social al societăţii comerciale respec-
tive; şi
b) 10% din fondurile proprii ale băncii.
Valoarea totală a investiţiilor pe termen lung ale băncii, în
valorile mobiliare emise de asemenea societăţi comerciale, nu poate
depăşi 50% din fondurile proprii ale băncii.
Valoarea totală a i n v e s t i ţ i i l o r unei bănci în valori mobiliare,
120
efectuate în nume şi cont propriu, nu poate depăşi nivelul de 100%
din fondurile sale proprii, cu excepţia celor în titluri de stat.
NOTĂ:
împrumuturile acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca
sau personalului acesteia, inclusiv familiilor acestora, pot fi permise numai
în condiţiile stabilite de reglementările Băncii Naţionale a României.
4.5.3. Acţionari semnificativi"'
Orice persoană, care intenţionează să achiziţioneze o partici-
paţie de cel puţin 5% din capitalul social al băncii, trebuie să obţină
aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a României, în conformitate
cu reglementările emise de aceasta.
Aceeaşi aprobare este necesară şi în situaţia în care orice acţio-
nar semnificativ intenţionează să-şi majoreze participaţia sa, astfel
încât proporţia capitalului social deţinut să atingă sau să depăşească
niveluri reprezentând multipli de 5%.
4.5.4. Tranzacţii interzise
Băncile nu pot desfăşura următoarele operaţiuni":
a) angajarea în tranzacţii cu bunuri mobile şi imobile. Se
exceptează tranzacţiile cu astfel de bunuri necesare desfăşurării acti-
vităţii şi pentru folosinţa salariaţilor, precum şi tranzacţiile cu bunuri
mobile şi imobile dobândite ca urmare a executării creanţelor băncii.
Bunurile mobile şi imobile, dobândite ca urmare a executării
silite a creanţelor, altele decât cele necesare desfăşurării activităţii şi
pentru folosinţa salariaţilor, se vând de către bancă în termen de un
an de la data dobândirii lor. Pentru bunurile imobile, termenul poate
fi prelungit cu aprobarea Băncii Naţionale a României;
b) achiziţionarea propriilor acţiuni în vederea reducerii
capitalului social, care face obiectul unei aprobări prealabile a Băncii
Naţionale a României;
c) acordarea de împrumuturi sau furnizarea altor servicii
clienţilor, condiţionată de vânzarea sau cumpărarea acţiunilor băncii;
10
Ibid., art. 51-52.
"Ibid., art. 53.
121
 d) acordarea de credite garantate cu acţiunile emise de
bancă;
e) primirea de depozite, t i t l u r i sau alte valori, când banca se
află în încetare de plăţi;
O angajarea în acceptarea de depozite, dacă majoritatea de-
pozitelor provine de la angajaţii băncii. Se exceptează operaţiunile
fondurilor de plasament şi alte operaţiuni financiare bazate pe princi-
piul mutualităţii.
4.5.5. Documente contractuale, registre şi evidenţe
Fiecare bancă întocmeşte şi păstrează, la sediul său principal,
documente şi evidenţe 1 2 , în limba română, cuprinzând:
a) contractul de societate şi statutul, precum şi toate actele
adiţionale prin care acestea au fost modificate;
b) un registru al acţionarilor săi, potrivit legii;
c) minutele şi hotărârile adunării generale a acţionarilor;
d) minutele şedinţelor şi hotărârilor consiliului de admi-
nistraţie;
e) registrele şi înregistrările contabile care evidenţiază clar şi
corect situaţia activităţii sale, explicarea tranzacţiilor şi
situaţiei sale financiare, astfel încât să permită Băncii
Naţionale a României să determine dacă banca s-a confor-
mat reglementărilor legale;
O reglementările referitoare la desfăşurarea activităţii, pre-
cum şi toate amendamentele acestora;
g) alte înregistrări care sunt cerute potrivit legii ori prevede-
rilor reglementărilor Băncii Naţionale a României.
NOTĂ:
Fiecare bancă întocmeşte şi păstrează la sediul principal sau la sediile
sale secundare un exemplar al documentaţiei de credit adecvate şi orice
informaţii privitoare la relaţiile sale de afaceri cu clienţii şi cu alte persoane
pe care Banca Naţională a României le poate prevedea prin reglementări şi
care se pun la dispoziţia personalului autorizat al Băncii Naţionale a
României, la cererea acestuia.
Toate operaţiunile de credit şi garanţie ale băncilor trebuie
consemnate în documente contractuale din care să rezulte clar toţi termenii
Ibid., art. 54-56.
122
şi toate condiţiile respectivelor tranzacţii. Aceste documente trebuie păstrate
de bănci şi puse la dispoziţia personalului autorizat al Băncii Naţionale a
României, la cererea acestuia.
Contractele de credit bancar, precum şi garanţiile reale şi personale,
constituite în scopul garantării creditului bancar, constituie titluri execu-
torii.
De la data investirii cu formula executorie a contractului de credit,
dobânzile se vor calcula în continuare şi se vor evidenţia de către bancă, în
afara bilanţului contabil, împreună cu creditele respective.
4.5.6. Conturi, situaţii financiare şi controlul
acestora
Băncile trebuie să ţină permanent evidenţa contabilă, în
concordanţă cu prevederile legii contabilităţii şi ale reglementărilor
specifice date în aplicarea acesteia, şi să întocmească situaţii finan-
ciare adecvate, pentru a reflecta în mod corespunzător operaţiunile şi
condiţia lor financiară. Evidenţa contabilă şi situaţiile financiare ale
unei bănci trebuie să reflecte, de asemenea, operaţiunile şi situaţia
financiară a filialelor, sucursalelor şi a celorlalte sedii secundare, pe
bază individuală şi, după caz, pe bază consolidară.
Banca Naţională a României stabileşte reguli privind ţinerea
contabilităţii şi a bilanţului contabil, care trebuie aprobate în prealabil
de către Ministerul Finanţelor.
Băncile sunt obligate să prezinte Băncii Naţionale a României
situaţiile lor financiare constând în elemente ale bilanţului contabil,
precum şi alte date cerute de Banca Naţională a României, la terme-
nele şi în formele stabilite prin reglementări.
Bilanţul contabil al băncilor nu va fi acceptat ca având valabi-
litate legală de către autorităţile în drept, fără să fi fost verificate şi
semnate de cenzorii băncii.
Prevederile de mai sus se aplică şi sucursalelor băncilor străine,
atribuţiile cenzorilor fiind îndeplinite de experţi contabili, de conta-
bili autorizaţi cu studii superioare sau de societăţi de expertiză conta-
bilă, autorizate să desfăşoare această activitate pe teritoriul României.
Sucursalele băncilor străinextatocmesc bilanţ contabil, care va
cuprinde atât activitatea lor, cât şi a sediilor secundare subordonate
acestora. Fiecare bancă va numi un auditor independent. Nu poate fi
numit auditor al unei bănci decât o societate de expertiză contabilă,
autorizată în condiţiile legii să desfăşoare această activitate în
123
 România.
Auditorul independent întreprinde următoarele:
a) va acorda asistenţă băncii în ţinerea evidenţei contabile,
în conformitate cu legislaţia contabilă din România şi cu
reglementările Băncii Naţionale a României;
b) va întocmi un raport anual şi îşi va expune opinia sa, din
care să rezulte dacă situaţiile financiare prezintă o ima-
gine fidelă a condiţiei băncii;
c) va analiza practicile şi procedurile controlului intern şi ale
cenzorilor şi, dacă consideră că acestea nu sunt corespun-
zătoare, va face recomandări băncii pentru remedierea
acestora;
d) va informa Banca Naţională a României cu privire la
orice act fraudulos al unui administrator sau angajat, care
ar putea avea drept consecinţă o pierdere semnificativă.
NOTĂ:
Fiecare bancă publică bilanţul contabil, după aprobarea lui de către
adunarea generală a acţionarilor, împreună cu opinia auditoriului indepen-
dent asupra acestuia, informa si la termenele stabilite de Banca Naţională a
României şi de Ministerul Finanţelor.
4.6. Transferul de fonduri
Transferul de fonduri 1 3 este organizat ca parte a activităţii ban-
care, în scopul finalizării decontării şi prevenirii riscurilor de neplată.
Fiecare bancă poartă răspunderea pentru legalitatea şi disciplina
transferului de fonduri între sediile sale.
Autorizarea sistemelor de transfer de fonduri şi a persoanelor
juridice care fac transfer interbancar de fonduri se face de către
Banca Naţională a României.
Mijloacele de plată scripturale şi circuitele de transfer de fon-
duri se aprobă, în prealabil, pentru fiecare bancă, de către Banca
Naţională a României, în interesul protejării consumatorului de astfel
de servicii şi încurajări unor plăţi, fără numerar, eficiente.
13
Ibid., art. 63-65.
124
în vederea întăririi disciplinei plăţilor fără numerar şi a redu-
cerii costului activităţii bancare, Banca Naţională a României poate
autoriza, la cerere, o persoană juridică să funcţioneze în calitate de
casă de compensaţii interbancare.
Nici un aranjament colectiv de efectuare a compensărilor reci-
proce şi decontărilor interbancare nu poate funcţiona pe teritoriul
României fără autorizarea prealabilă a Băncii Naţionale a României.
în afara decontărilor, persoanele juridice prevăzute mai sus pot
primi, la cerere, autorizaţia Băncii Naţionale a României de a efectua
şi alte servicii de administrare de fonduri pe termen de maximum o zi
lucrătoare, precum şi orice alte servicii care ar putea contribui la
îndeplinirea scopului prevăzut în actele lor constitutive şi în normele
lor de lucru.
4.7. Supravegherea prudenţială
14
a băncilor
Banca Naţională a României supraveghează activitatea bănci-
lor, persoane juridice române, şi a sucursalelor băncilor străine, pe
baza raportărilor de prudenţă bancară făcute potrivit legii şi regle-
mentărilor Băncii Naţionale a României, precum şi prin inspecţii:
1
la sediul băncilor, al sucursalelor şi al altor sedii secun-
dare din ţară şi din străinătate;
• la sediul sucursalelor băncilor străine şi al sediilor secun-
dare subordonate acestora.
Inspecţiile la sediul băncii se efectuează de către personalul
Băncii Naţionale a României, împuternicit în acest sens, sau de către
auditori independenţi numiţi de Banca Naţională a României.
în cazul sucursalelor şi filialelor băncilor străine, echipele de
inspecţie pot include şi reprezentanţi ai autorităţii de supraveghere
bancară ale statelor respective.
Informaţiile referitoare la băncile străine care desfăşoară activi-
tăţi UT România pot fi furnizate autorităţilor de supraveghere bancară
din ţara de origine, numai în condiţiile de reciprocitate.
Ibid., art. 66-68.
125
 Băncile sunt obligate să permită personalului Băncii Naţionale
a României şi auditorilor independenţi, numiţi potrivit prevederilor
legale, care efectuează inspecţia, să le examineze evidenţele, contu-
rile şi operaţiunile şi să furnizeze toate documentele şi informaţiile
legate de administrarea, controlul intern şi operaţiunile băncii, astfel
cum vor fi solicitate de către aceştia.
4.8. Măsuri de remediere şi sancţiuni 15
în situaţia în care Banca Naţională a. României constată că o
bancă şi/sau oricare dintre administratorii, directorii executivi sau
cenzorii acesteia se fac vinovaţi de:
a) încălcarea unei prevederi din legea bancară ori a regle-
mentărilor sau ordinelor emise de Banca Naţională a
României în aplicarea legii;
b) încălcarea oricărei condiţii sau restricţii prevăzute în
autorizaţia emisă băncii;
c) efectuarea de operaţiuni fictive şi fără acoperire reală;
d) neraportarea, raportarea cu întârziere sau raportarea de
date eronate privind indicatorii de prudenţă bancară ori
alţi indicatori prevăzuţi în reglementările Băncii Naţionale
a României;
e) nerespectarea măsurilor stabilite prin actele de control sau
în urma acestora;
O periclitarea credibilităţii şi viabilităţii băncii prin admi-
nistrarea necorespunzătoare a fondurilor ce i-au fost în-
credinţate,
Banca Naţională a României poate aplica următoarele
sancţiuni:
a) avertisment scris dat băncii;
b) limitarea operaţiunilor băncii;
c) amendă aplicabilă băncii, între 0,1 şi 1% din capitalul
social, sau administratorilor, directorilor executivi sau
cenzorilor, între 1-6 salarii medii/bancă din luna prece-
dentă, la data constatării faptei. Amenzile încasate se fac
Ibid., art. 69-74.
126
venit la bugetul de stat;
d) retragerea aprobării date conducătorilor băncii;
e) retragerea autorizaţiei băncii.
Banca Naţională a României, în urma constatărilor, poate lua
următoarele măsuri:
a) încheierea unui acord scris cu consiliul de administraţie al
băncii, care să cuprindă un program de măsuri de reme-
diere;
b) obligarea băncii aflate în culpă să ia măsuri de remediere
a consecinţelor faptelor constatate;
c) instituirea măsurilor de supraveghere specială şi de
administrare.
Constatarea faptelor descrise în prezentul capitol, care consti-
tuie încălcări ale disciplinei bancare, se face de către personalul
Băncii Naţionale a României, împuternicit în acest sens.
Actele de aplicare a măsurilor şi sancţiunilor se emit de către
guvernator sau viceguvernatori, în cazurile prevăzute în reglemen-
tările Băncii Naţionale a României emise în acest sens.
Aplicarea sancţiunilor redate mai sus se prescrie în termen de 2
ani de la data săvârşirii faptei.
Aplicarea sancţiunilor nu înlătură răspunderea materială, civilă,
administrativă sau penală, după caz.
Exerciţiul dreptului de vot al acţionarilor semnificativi, ca-
re nu au obţinut aprobarea Băncii naţionale a României, con-
form prevederilor Legii bancare, este suspendat.
Banca Naţională a României dispune acţionarilor semnificativi,
despre care am făcut referite mai sus, să-şi vândă, în termen de 3
luni, acţiunile deţinute peste participaţia aprobată de Banca Naţională
a României. După expirarea acestui termen, dacă acţiunile nu au fost
vândute, Banca Naţională a României dispune băncii anularea acţiu-
nilor respective, emiterea unor noi acţiuni purtând acelaşi număr şi
vânzarea acestora, urmând ca preţul încasat din vânzare să fie
consemnat Ia dispoziţia dobânditorului iniţial, după reţinerea cheltu-
ielilor ocazionate de vânzare.
Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la o lună
la 2 ani sau cu amendă săvârşirea de către persoanele fizice a faptelor
inserate la n. subsol nr. l - Cap. 4, la care se adaugă şi fapta oricărei
persoane de a desfăşura activitate bancară pe teritoriul României fără
autorizaţie emisă de Banca Naţională a României.
127

4.9. Supravegherea şi administrarea specială
a băncilor
Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de supra-
veghere prudenţială bancară, poate hotărî măsuri de instituire a
supravegherii speciale şi de administrare specială a băncilor 16 .
4.9.1. Măsuri de instituire a supravegherii speciale
a băncilor
Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României poate
hotărî măsuri de instituire a supravegherii speciale a băncilor, pentru
încălcarea legii sau a reglementărilor prudenţiale emise de Banca
Naţională a României, constatată în urma efectuării acţiunilor de
supraveghere şi/sau analizei raportărilor băncilor, precum şi în cazul
constatării unei situaţii financiare precare. Supravegherea specială se
asigură printr-o comisie instituită în acest scop, formată din 5-7 spe-
cialişti din cadrul Băncii Naţionale a României, dintre care unul va
îndeplini funcţia de preşedinte şi unul, pe cea de vicepreşedinte.
Atribuţiile acestei comisii se stabilesc de consiliul de admi-
nistraţie al Băncii Naţionale a României şi se referă, în principal, la:
a) urmărirea modului în care conducerea băncii acţionează
pentru stabilirea şi aplicarea măsurilor necesare remedierii
deficienţelor înscrise în actul de control întocmit de
organele de inspecţie ale Băncii Naţionale a României;
b) avizarea actelor de decizie ale organelor statutare ale
băncii, referitoare la situaţia financiară şi la încadrarea în
reglementările prudenţiale, precum şi la obligarea la
suspendarea sau desfiinţarea unor asemenea acte;
c) modificarea reglementărilor proprii ale băncii;
d) limitarea şi/sau suspendarea unor activităţi şi operaţiuni
bancare pe o anumită perioadă;
e) orice alte măsuri care se consideră necesare pentru reme-
dierea situaţiei băncii.
16
Ibid., art. 75-82.
128
Comisia de supraveghere specială nu se substituie conducerii
băncii.
în perioada exercitării supravegherii speciale, adunarea genera-
lă a acţionarilor, consiliul de administraţie şi conducătorii băncii nu
pot hotărî măsuri contrare celor dispuse de comisia de supraveghere
specială.
Membrii comisiei de supraveghere specială au acces la toate
documentele şi registrele băncii, fiind obligaţi să păstreze secretul
privind operaţiunile bancare.
Comisia de supraveghere specială prezintă rapoarte periodice
consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României asupra
situaţiei băncii.
în funcţie de concluziile rezultate din aceste rapoarte consiliul
de administraţie al Băncii Naţionale a României hotărăşte asupra
încetării sau continuării supravegherii speciale, fără a se depăşi însă o
perioadă mai mare de 120 de zile de la instituirea măsurii de supra-
veghere specială.
în cazul în care în activitatea băncii se constată în continuare
deficienţe grave, consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a
României poate hotărî, de la caz la caz, trecerea la măsuri de admi-
nistrare specială a acesteia.
4.9.2. Măsuri de administrare specială a băncilor
Măsurile de administrare specială a băncii se pot dispune în
situaţia în care Banca Naţională a României constată sau este sesizată
cu privire la următoarele situaţii:
a) măsurile de supraveghere specială nu au dat rezultate într-o
perioadă de până la 120 de zile;
b) există date certe care conduc la concluzia că banca va
deveni insolvabilă în următoarele 90 de zile.
Valoarea activului şi pasivului băncii se calculează în confor-
mitate cu procedurile de evaluare prevăzute în reglementările Băncii
Naţionale a României.
Pentru determinarea valorii activului şi pasivului unei bănci la o
dată ulterioară, se vor lua în considerare şi veniturile şi cheltuielile
anticipate ale acesteia până la data respectivă.
Activitatea de administrare specială este efectuată de un admi-
nistrator special, stabilit de consiliul de administraţie al Băncii Naţio-
129
nale a României. Administratorul special poate fi şi o persoană
juridică specializată, constituită conform legii. NOTĂ FINALĂ:
Administratorul special preia integral atribuţiile consiliului de Actele emise în aplicarea legii bancare pot f i contestate in termen de
administraţie al băncii supuse regimului de administrare specială. 15 zile de la comunicarea acestora la consiliul de administraţie al Băncii
Pe perioada aplicării administrării speciale se suspendă dreptul Naţionale a României, care se pronunţă prin hotărâre în termen de 30 de
de vot în privinţa numirii şi revocării administratorilor şi dreptul la zile de la data sesizării.
dividende al acţionarilor, activitatea consiliului de administraţie şi a Hotărârea consiliului de administraţie poate f i atacată la Curtea
Supremă de Justiţie, în termen de 15 zile de la comunicare [cf. art. 83 din
cenzorilor, precum şi dreptul la remuneraţie al administratorilor şi
Legea 58/1998].
cenzorilor. Băncile şi sucursale/e bănci/or străine, autorizate la momentul intrării
Administratorul special înfiinţează, de îndată, compartimentele în vigoare a legii bancare, sunt considerate că deţin o autorizaţie emisă
din cadrul băncii, precum şi sediile secundare ale acesteia cu privire potrivit prevederilor prezentei legi [cf. art. 84 din Legea 58/1998].
la luarea unor astfel de măsuri. Cererile de autorizare nesoluţionate la data intrării în vigoare a legii
Administratorul special administrează banca stabilind condiţiile bancare şi care nu sunt conforme cu prevederile acesteia pot f i retrase şi
optime pentru conservarea activelor şi încasarea creanţelor în intere- prezentate din nou de titularii cererilor, în conformitate cu prevederile legii
sul deponenţilor şi al altor creditori. [cf. art. 85 din Legea 58/1998].
Pentru băncile, persoane juridice române, fi sucursale/e băncilor
Potrivit legii, un anunţ privind instituirea administrării speciale
străine, ale căror organizare, administrare, situaţie financiară ţi operaţiuni
se publică în Monitorul Oficial al României şi în mai multe ziare de nu sunt conforme cu cerinţele legii bancare sau cu reglementări/e date în
circulaţia naţională. aplicarea acesteia, Banca Naţională a României stabileşte, prin reglemen-
în termen de 45 de zile de la numire, administratorul special tări sau ordine, perioada în care acestea trebuie să se încadreze in preve-
prezintă un raport scris consiliului de administraţie al Băncii Naţio- derile legii bancare [cf. art. 86 din Legea 58/1998J.
nale a României cu privire la starea financiară a băncii şi posibilitatea
redresării situaţiei acesteia din punct de vedere al pasivelor băncii,
situa(ia recuperării activelor, costul menţinerii activelor şi situaţia
lichidării debitelor.
In termen de 15 zile de la primirea raportului administratorului
special, consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României
decide asupra prelungirii activităţii administratorului special, pe o
perioadă limitată, sau retrage autorizaţia şi sesizează instanţa
competentă pentru declanşarea procedurii de lichidare a băncii.
Administratorul special, a cărui activitate a fost prelungită,
prezintă periodic evaluarea situaţiei financiare a băncii.
Dacă consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României
constată, pe baza informărilor administratorului special, că banca s-a
redresat din punct de vedere financiar şi se încadrează în parametrii
de supraveghere prudenţială stabiliţi prin lege şi prin reglementările
Băncii Naţionale a României, măsurile de administrare specială vor
înceta şi banca îşi va relua activitatea sub controlul organelor sale
statutare.

130
131
 CAP. V.
REGLEMENTAREA EFECTUĂRII CAP. V.
OPERAŢIUNILOR VALUTARE REGLEMENTAREA EFECTUĂRII
OPERAŢIUNILOR VALUTARE
5.1. Deţinerea şi utilizarea activelor în valută
5.2. Conturi în lei ale nerezidenţilor
5.3. Piaţa valutară
5.4. Obligaţia de repatriere
5.1. Deţinerea şi utilizarea activelor în valută
5.5. Operaţiuni valutare efectuate pe teritoriul României
5.6. Controlul valutar în conformitate cu Regulamentul B.N.R. nr. 3/19971, rezidenţii
şi nerezidenţii au dreptul să dobândească, să deţină şi să utilizeze
instrumente de plată, valori mobiliare şi diverse active exprimate în
valută2.
Astfel, rezidenţii şi nerezidenţii pot deschide conturi în valută
la bănci şi la orice alte entităţi stabilite prin lege; rezidenţii au dreptul
să cumpere şi să vândă în mod liber sume în valută contra lei pe piaţa
valutară din România prin intermediarii autorizaţi. Persoanele juridi-
ce rezidente, pentru operaţiunile de cumpărare de valută, au obligaţia
de a proba cu documente natura operaţiunii valutare şi suma soli-
citată3.
Accesul pe piaţa valutară are la bază Normele privind funcţio-
narea pieţei valutare - N.R.V.l şi Normele privind efectuarea
operaţiunilor de schimb valutar cu numerar şi substitute de
numerar pentru persoane fizice pe teritoriul României - N.R.V.2.

N.R.V.1:
I. Condiţii de participare
1. Rezidenţii — persoane juridice, în vederea desfăşurării unei
activităţi de intermediere pe piaţa valutară din România, trebuie să obţină
autorizaţia de la Banca Naţională a României.

1
Publicat în M. Of. nr. 395/31 dec. 1997 şi modificat prin următoarele
Circulare B.N.R.: nr. 7/25 mai 1998 - M. Of. nr. 201/29 mai 1998, nr. 25/29
dec. 1998 - M. Of. nr. 514/30 dec. 1998, nr. 22/10 sept. 1999 - M. Of. nr.
449/15 sept. 1999, nr. 26/27 sept. 1999-M. Of. nr. 487/8 oct. 1999 şi f.n./24
dec. 1999-M. of. nr. 631/24 dec. 1999.
2
A se vedea sensul acestor termeni în anexa nr. 3.
3
Cf. art. 3, al. (1), din Regulament B.N.R. nr. 3/1997.
132
 2. Condiţiile minime ce trebuie să fie îndeplinite, pentru participanţi
pe piaţa valutară ca intermediar autorizat, sunt următoarele:
a) existenţa unui capital social adecvat;
b) existenţa unei autorizaţii de funcţionare; nu poate fi autorizată
participarea pe piaţa valutară a intermediarilor faţă de care a fost iniţiată
procedura legală de reorganizare şi lichidare judiciară;
c) existenţa unei structuri organizatorice distincte şi a unui spaţiu
specific pentru activitatea de intermediere valutară;
d) reglementarea prin norme proprii privind;
* proceduri de lucru cu clienţii;
' relaţia cu alţi itnermediari (modul de comunicare, de
confirmare şi de decontare a tranzacţiilor);
* competenţele şi limitele valorice până la care se poate
angaja fiecare arbitrajist, precum şi limitele de lucru cu
ceilalţi intermediari autorizaţi;
* penalizările convenite in relaţia cu clienţii, precum şi cu
alţi intermediari, în cazul nerespectării termenelor di'
decontare a tranzacţiilor;
* sistemul de evidenţă contabilă a operaţiunilor valutare;
e) desemnarea personalului implicat in activitatea de schimb
valutar, respectiv lista nominală a arbitrajiştilor, vechimea în profesie,
inclusiv vechimea în activitatea de schimb valutar, precum şi nominalizarea
ar b itrajistu Iu i-şef;
f) relaţii de corespondent stabilite prin conturi deschise în străi-
nătate, pentru cel puţin următoarele 4 valute: USD, GBP, CHF, EUR.
g) existenţa unui sistem operaţional specific, respectiv:
* echipament informaţional specific lip Reuters sau Dow
J o ne s;
* echipamente tehnice specifice pentru plăţi şi comunicaţii
(linii telefonice interne şi internaţionale, sistem de
înregistrare a convorbirilor telefonice, telex, SWIFT, fax
etc.).
II. Principii de desfăşurare a tranzacţiilor pe piaţa valutară inter-
bancară
a) Principii generale
3. Piaţa valutară interbancară din România funcţionează în fiecare zi
lucrătoare între orele 9,00 şi 14,00.
4. Intermediarii autorizaţi să participe pe piaţa valutară sunt obligaţi
să afişeze permanent, în timpul orelor de funcţionare a pieţei valutare
interbancare, cursurile de schimb informative ale leului (vânzare/cumpă-
rare), la vedere (spot) şi Ia termen (forward):
134
a) prin sisteme de difuzare a informaţiei tip Reuters sau Telerate,
pentru cel puţin următoarele valute:
* dolarul american (UDS),
• euro (EUR);
* marca germană (DEM);
Ura sterlină (GBP);
• francul elveţian (CHF);
b) la ghişee/e de lucru se vor afişa si cursurile valutelor ţărilor parti-
cipante la euro.
Cotaţia este directă şi are ca bază unitatea monetară a României -
leul (fără subdiviziuni).
Cursul de schimb informativ la termen va fi cotat pentru cel puţin
următoarele scadenţe:
- o lună (IM);
- trei luni (3M);
- şase luni (6M);
- nouă luni (9M);
- douăsprezece luni (12M).
5. Intermediarii autorizaţi să participe pe piaţa valutară interbancară
au obligaţia să citeze, atât pentru clienţi, cât şi pentru ceilalţi intermediari
autorizaţi, cursuri de schimb ferme sau informative, la solicitarea acestora.
în situaţia în care cotaţia fermă, suma în valută şi data valutei sunt
acceptate de client sau de intermediarul autorizat, tranzacţia este conside-
rată încheiată şi se execută necondiţionat.
6. Marja dintre cursurile de vânzare şi cele de cumpărare va fi deter-
minată liber pe piaţa valutară interbancară.
7. Cursurile cotate de bănci pot fi diferite în funcţie de natura
operaţiei (operaţie în cont sau cu numerar) sau de raporturile cu clienţii,
precum şi în concordanţă cu politica proprie de trezorerie [...]
b) Principii în relaţia intermediar-client
9. Ordinele de vânzare/cumpărare de valută ale clienţilor (rezidenţi şi
nerezidenţi - persoane fizice şi juridice), titulari de conturi, se completează
conform anumitor modele {...].
Rezidenţii pot participa la piaţa valutară interbancară cu ordine de
cumpărare de valută pentru rambursarea creditelor şi achitarea dobânzilor
şi comisioanelor aferente unui credit sau împrumut în valută acordat de o
bancă rezidentă.
Pentru sumele în valută cumpărate pe piaţa valutară şi neutilizate în
termen de 30 de zile de la data expirării termenelor de plată, conform
destinaţiei iniţiale sau pentru alte operaţiuni valutare curente, băncile vor
proceda la cumpărarea sumelor respective la cursul pieţei din ziua efectuării
operaţiunii.
10. în situaţia în care clientul nu acceptă cotaţia fermă a intermedia-
135
 rului, acesta poate opta pentru un ordin de vânzare/cuimpărare la curs semnături, telex - chei telegrafice, SWIFT - chei SWIFT). Reconfirmarea
limitat; valabilitatea în timp a unui astfel de ordin va fi indicată în mod trebuie să includă cel puţin următoarele elemente:
expres de către client.
* partenerul de tranzacţie;
11. Tranzacţiile încheiate se execută necondiţionat de către intermc
* data încheierii tranzacţiei;
diari şi se confirmă clienţilor prin extras de cont. Pentru tranzacţiile înche-
* data valutei;
iate pe bază de ordine la curs limitat, intermediarii pot percepe clienţilor
* valuta (valutele) tranzacţionatâ(e);
comisioane.
* sumele tranzacţionale;
12. Intermediarii autorizaţi pot accepta primirea ordinelor de cumpă-
* tipul tranzacţiei;
rare/vânzare la vedere sau la termen de la clienţi şi prin alte modalităţi de
* cursul de schimb la vedere (snot) sau la termen (forward);
teletransmisie (fax, SW1FTetc.), prin sistem computerizat [...].
* corespondenţii părţilor;
Documentaţia aferentă operaţiunii (inclusiv formularul DPVE / for-
* modalitatea de încheiere a tranzacţiei (telefon, telex, Reuters
mularul CDA) va fi înaintată băncilor în maxim 5 zile bancare [...].
dealing).
13. Intermediarii autorizaţi si arbitrajistii acestora au obligaţia de a
23. Instrucţiunile de plată şi decontare vor f i trimise în cel mai scurt
asigura executarea cu prioritate a ordinelor clienţilor în timpul orelor de
timp, de regulă în aceeaşi zi [...].
funcţionare a pieţei valutare interbancare şi de a nu concura executarea
24. La primire, documentele de mai sus se verifică şi, pentru eventuale
ordinelor acestora cu ordinele în nume şi în cont propriu.,
diferenţe, părţile vor lua legătura în vederea soluţionării situaţiei pe cale
14. Confidenţialitatea este esenţială pentru păstrarea reputaţiei .fi
amiabilă. In caz de litigiu, părţile pot recurge la instanţe de arbitraj
creşterii eficienţei pieţei valutare interbancare; intermediarii autorizaţi au
obligaţia de a păstra secretul profesional si de a nu dezvălui identitatea preconvenite.
Banca Naţională a României poate arbitra litigii apărute in aplicarea
clientului [...].
prevederilor prezentelor norme, dar numai după ce părţile implicate dove-
c) Principii în relaţia intermediar-intermediar
desc că au epuizat toate posibilităţile de soluţionare pe cale amiabilă [...].
16 Conducerile executive ale intermediarilor autorizaţi să opereze pe
piaţa valutară interbancară din România vor controla activitatea perso-
nalului implicat în astfel de operaţiuni; totodată vor răspunde pentru modul IH. Dispoziţii finale
in care acest personal cunoaşte si respectă prevederile prezentelor norme şi
26. în aplicarea prevederilor legale, băncile vor raporta la Banca
ale celorlalte reglementări legale [...].
Naţională a României - Direcţia politică monetară - operaţiunile de vân-
19. Conducerile executive ale intermediarilor autorizaţi vor lua
zare şi cumpărare de valută efectuate de rezidenţi şi nerezidenţi.
măsuri ca personalul implicat (de regulă, arbitrajistii) să nu încheie, pe baza
Raportarea se va efectua zilnic între orele 16,00-17,00 ale zilei
unor înţelegeri cu caracter oneros sau pentru profitul personal, tranzacţii la
cursuri de schimb în afara pieţei valutare interbancare. curente pentru ziua curentă de lucru [...J.
20. Conducerile executive ale intermediarilor autorizaţi vor lua
măsuri ca personalul implicat, în special arbitrajistii; N.R.V.2
L Categorii de persoane juridice care pot fi autorizate de Banca
• să nu dezvăluie elemente aferente unor tranzacţii valutare
Naţională a României să efectueze schimb valutar în numerar şi substitute
încheiate cu clienţii sau cu alţi intermediari;
de numerar pentru persoane fizice
* să nu se viziteze reciproc la locul de muncă (sala de arbitraj)
1. Operaţiunile de schimb valutar pentru persoane fizice pe teritoriul
fără aprobarea expresă a conducerilor executive.
României pot fi efectuate legal numai de următoarele categorii de persoane
21. Conducerile executive ale intermediarilor autorizaţi vor lua
măsuri pentru delimitarea atribuţiilor şi departajarea activităţilor de piaţă juridice:
valutară pe compartimente distincte, conform practicilor internaţionale a) bănci;
(front office, back offlce, cifru si corespondenţă bancară). b) case de schimb valutar, organizate ca persoane juridice conform
22. Tranzacţiile între intermediari se încheie In nume propriu, prin Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, cu modificările ulterioare,
confirmare intre arbitrajişti (telefonic, telex, Reuters dealing) si reconfirmări având ca obiect unic de activitate schimbul valutar, autorizate de Banca
letrice şi telex sau SWIFT, codificare corespunzător (letric - specimene de Naţională a României;
c) alţi intermediari autorizaţi.

136
137
 //. Condiţii pentru acordarea autorizaţiilor de funcţionare persoa-
nelor juridice menţionate la cap. I
2. Condiţiile genera/e obligatorii de autorizare a operaţiunilor de
schimb valutar cu numerar şi substitute de numerar pentru persoane fizice
sunt:
.al) solicitantul să facă dovada posesiei spaţiului de lucru destinat
exclusiv schimbului valutar, cu acces public direct şi adresă identificabilă.
Se consideră în posesia casei de schimb valutar acele spaţii dobândite pe
baze contractuale, cu condiţia ca loialitatea operaţiunilor legate de activi-
tatea de schimb valutar să fie efectuate numai de persoana juridică autori-
zată de Banca Naţională a României. La contractele de închiriere cu persoa-
ne fizice este necesară dovada înregistrării acestora la organele teritoriale
ale Ministerului Finanţelor.
a2) în cazul în care contractul prin care s-a dobândit spaţiul nu este
încheiat cu proprietarul acestuia, sunt necesare consimţământul scris al
proprietarului, privitor la activitatea de schimb valutar în spaţiul respectiv,
precum şi dovada deţinerii în proprietate a spaţiului, în cazul în care spaţiul
se află în clădiri cu destinaţie de locuinţă, consimţământul va f i dat de
asociaţia de locatari;
a3) nu pot fi înfiinţate puncte de schimb valutar amplasate în garaje,
chioşcuri, alte construcţii similare, în locuri izolate, la etajele sau subsolu-
rile clădirilor cu destinaţie de locuinţă;
b) solicitantul să notifice numele si sediul băncilor unde are deschis
contul (conturile);
c) personalul de conducere şi cel angajat al societăţii trebuie să
prezinte certificatul de cazier judiciar;
d) solicitantul trebuie să aibă asigurată, pentru fiecare punct de
schimb valutar în parte, dotarea necesară derulării activităţii de schimb
valutar;
dl) ghişeu care să asigure izolarea casierului de ceilalţi lucrători ai
casei de schimb valutar, precum şi de clienţi;
d2) tehnică de calcul şi programe care să asigure emiterea buletinelor
de schimb valutar, evidenţa operaţiunilor şi întocmirea raportărilor în forma
şi în structura solicitate de Banca Naţională a României;
d3) aparat de verificare a autenticităţii bancnotelor;
d4) condiţii necesare păstrării în deplină securitate a valorilor (casă
de bani).
3. Condiţiile specifice fiecărei categorii de persoane juridice autori-
zate sunt:
3.1. pentru bănci:
- băncile pot efectua operaţiuni de schimb valutar cu numerar şi
substitute de numerar pentru persoane fizice, în incinta tuturor sediilor
băncilor (centrale, sucursale, agenţii), cu înregistrările corespunzătoare
138
aferente operaţiunilor şi cu respectarea prezentelor norme;
3.2. pentru case de schimb valutar:
a) obiectul unic de activitate, conform actului constitutiv, U constituie
schimbul valutar cu numerar şi substitute de numerar pentru persoane fizice;
b) solicitantul, constituit conform Legii nr. 31/1990, cu modificările
ulterioare, trebuie să prezinte dovada existenţei capitalului social vărsat şi a
disponibilităţilor în lei/valută convertibilă în contul casei de schimb valutar.
Disponibilităţile totale vărsate nu pot f i mai mici de 500 milioane în lei sau
în echivalent valută convertibilă, după caz.
Evaluarea disponibilităţilor în valută convertibilă existente în conturi
bancare se va face la cursul de schimb înscris pe extrasele de cont bancare;
dovada existenţei capitalului social, respectiv a disponibilităţilor (în lei sau
în valută convertibilă) se va face prin prezentarea unui document bancar
(extras de cont) care să atesteze existenţa sumei în contul casei de schimb
valutar. Data extrasului de cont va f i aceeaşi cu data depunerii documenta-
ţiei pentru autorizare la sucursala Băncii Naţionale a României.
Prin disponibilităţi proprii se înţelege: fondurile total declamate la
autorizare, cele rezultate din activitatea de schimb valutar şi majorările
ulterioare de capital. Disponibilităţile proprii ale unei case de schimb
valutar nu pot f i mai mici decât cele prevăzute la cap. II pct. 3.2. lit. b);
c) în cazul în care casa de schimb valutar înfiinţează un punct de
schimb valutar situat în cadrul unui spaţiu comercial (altele decât cele din
hoteluri sau agenţii de turism) în care se desfăşoară şi alte activităţi, ampla-
sarea punctului de schimb valutar va f i strict delimitată de restul spaţiului
prin pereţi despărţitori care să asigure manipularea şi păstrarea în deplină
siguranţă a va/orilor;
3.3. pentru alţi intermediari — societăţi comerciale care deţin în
administrare unităţi hoteliere:
- licenţa de turism şi certificatul de clasificare, emise de Ministerul
Turismului, care să ateste dreptul de a caza turişti străini.
III. Autorizarea persoanelor juridice care pot efectua schimb valutar
cu numerar şi substitute de numerar pentru persoane fizice
4. Casele de schimb valutar vor depune o cerere scrisă la sucursale
Băncii Naţionale a României din judeţul în care îşi au sediul social, dacă
sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la cap. II p<d. 2 şi pct. 3.2; cererea va f i
însoţită de următoarele documente (în fotocopie, în două exemplare):
a) certificatul de înmatriculare eliberat de Registrul comerţului,
însoţit de: actul constitutiv al societăţii comerciale, cererea de înscriere de
menţiuni, dacă este cazul, şi hotărârea judecătorească de înfiinţare;
b) dovada posesiei spaţiului, cu respectarea condiţiilor prevăzute
la cap. IIpct. 2 lit. al), a2), a3) şi pct. 3.2 lit. c);
c) dovada (extrasul de cont) existenţei în cont la o societate ban-
139
 cară a disponibilităţilor minime prevăzute la pct. 3.2 lit b);
d) certificatul de cazier judiciar, aşa cum este prevăzut la cap. II
pct. 2 lit. c);
e) orice acte sau documente justificative, solicitate de către Banca
Naţională a României - Direcţia generală operaţiuni monetare, valutare şi
de credit , în vederea autorizării.
5. Societăţile comerciale care- deţin în administrare unităţi hoteliere
clasificate si avizate de Ministerul Turismului, pentru a primi turişti străini,
vor depune la sucursala Băncii Naţionale a României din judeţul în care îşi
au sediul social o cerere scrisă, însoţită de unele documente specifice.
6. In termen de 7 zile de la primirea documentaţiei complete solicitate
de Banca Naţională a României, sucursala judeţeană a Băncii Naţionale a
României va analiza documentaţia si va verifica cele prezentate. Un exem-
plar din documentaţia prezentată de solicitant, semnat si ştampilat, pe fieca-
re filă, pentru conformitate cu originalul, împreună cu referatul întocmit de
sucursala Băncii Naţionale a României, vizat de consilierul juridic al
acesteia şi cu avizul semnat de conducerea sucursalei, vor fi remise Băncii
Naţionale a României - Direcţia generală operaţiuni monetare, valutare şi
de credit.
7. In baza documentaţiei prezentate, Banca Naţională a României -
Direcţia generală operaţiuni monetare, valutare şi de credit va transmite
sucursalei judeţene autorizaţia de funcţionare sau îi va comunica respin-
gerea cererii.
8. In cazul încetării definitive a activităţii de schimb valutar, persoa-
nele juridice autorizate vor transmite sucursalei/agenţiei Băncii naţionale a
Româniţi In raza căreia îşi are sediul social originalul autorizaţiei de
funcflonare, în cel mult 5 zile calendaristice de la data încetării activităţii; în
situaţia încetării definitive a activităţii unui punct de schimb valutar, persoa-
na juridică autorizată va notifica Băncii Naţionale a României, în termen de
5 iile calendaristice de la data încetării activităţii. "
Băncile, casele de schimb valutar şi societăţile comerciale care deţin
in administrare unităţi hoteliere pot cumpăra valută şi prin intermediul
aparatelor automate de schimb valutar, numai cu autorizarea prealabilă a
Băncii Naţionale a României. In situaţia în care se solicită autorizarea
operaţiuni/or de cumpărare de valută prin intermediul aparatelor automate
de schimb valutar, se va depune o cerere însoţită de documentaţia tehnică a
aparatului respectiv.
începând cu 24 decembrie 1999, potrivit Circularei B.N.R. f.n. din aceeaşi
dată(M.Of. nr. 631/24 decembrie 1999), art. 2, denumirea Direcţia generală
operaţiuni monetare, v a l u t a r e şi de credit se înlocuieşte cu Direcţia
politici financiar-bancare.
140
IV. Funcţionarea persoanelor juridic* autoritate Să efectueze opera-
ţiuni de schimb valutar cu numerar fi substituţi de numerar
9. Persoanele juridice autorizate pot încept efectuarea operaţiunilor
de schimb valutar numai după emiterea autorizaţiei de funcţionare de către
Banca Naţională a României.
Numai personalul angajat în cadrul societăţii solicitante are dreptul
să efectueze operaţiuni de schimb valutar.
10. Băncile pot înfiinţa puncte de schimb valutar în alte spaţii decât în
incinta sediilor lor, cu îndeplinirea unor condiţii speciale, înfiinţarea
acestor puncte de schimb valutar va fi comunicată Băncii Naţionale a
României în vederea luării în evidenţă prin atribuirea unui cod statistic.
11. Casele de schimb valutar pot avea în cadrul lor un număr
nelimitat de puncte de schimb valutar, cu condiţia să fie îndeplinite toate
cerinţele şi să înştiinţeze Banca Naţională a României în vederea luării în
evidenţă prin atribuirea unui cod statistic.
12. Pentru situaţiile în care solicitanţii organizează mai multe puncte
de schimb valutar la aceeaşi adresă, vor înştiinţa Banca Naţională a
României cu privire la numărul punctelor de schimb valutar organizate şi
specificarea amplasării în spaţiul respectiv.
13. Băncile şi casele de schimb valutar vor solicita în scris Băncii
Naţionale a României luarea în evidenţă - prin atribuirea unui cod statistic
- a punctelor de schimb valutar, inclusiv a aparatelor automate de schimb
valutar ce urmează a f i înfiinţate/instalate atât în sediile proprii, cât şi în
afara acestora, transmiţând totodată în două exemplare, lunar, în prima
decadă, sucursalei/agenţiei Băncii Naţionale a României din judeţul în care
îşi au sediul social lista completă cuprinzând sediile/amplasamentele unde
se efectuează operaţiuni de schimb valutar pentru persoane fizice. Sucursa-
la/agenţia va transmite un exemplar al listei Direcţiei politici financiar-
bancare .
Codul statistic atribuit şi comunicat de Banca Naţională a României
va f i înscris în mod obligatoriu pe ştampila punctului de schimb valutar în
maximum 10 zile de la data atribuirii codului. Orice modificare a listei inter-
venită ulterior va fi comunicată B.N. R. [...] în vederea luării în evidenţă.
14. Băncile pot vinde valută convertibilă sub formă de numerar şi
substitute de numerar, iar casele de schimb valutar pot vinde valută conver-
tibilă sub formă de numerar contra lei persoanelor fizice rezidente, în
conformitate cu prevederile art. 3 din Regulamentul B.N.R. nr. 3/1997.
15. Băncile şi casele de schimb valutar pot cumpăra valută converti-
bilă sub formă de numerar şi substitute de numerar contra lei de la persoane
fizice rezidente sau nerezidente, cu respectarea prevederilor din acelaşi
regulament.
' Fostă Direcţia generală operaţiuni monetare, valutare şi de credit.
141
 16. Persoanele fizice nerezidente pot cumpăra valută convertibilă suh
formă de numerar şi substitute de numerar contra lei de la bănci, dar numai
până la concurenţa sumei evidenţiate ca fiind schimbată anterior în ba:n
unui buletin de schimb valutar iniţial emis de un intermediar autorizat.
La efectuarea operaţiunilor de restituire de valută sub forma numera-
rului sau substitutelor de numerar, banca va menţiona pe versoul buletinului
datele operaţiunii iniţiale de vânzare de valută convertibilă de către nere-
zident, persoană fizică: banca, respectiv unitatea bancară, data operaţiunii,
suma în valută convertibilă cumpărată, confirmate cu numele şi semnătura
lucrătorului care a făcut menţiunile.
Originalul buletinului de schimb valutar iniţial va fi reţinut de către
bancă la efectuarea ultimei operaţiuni de vânzare în scopul restituirii.
l 7. Societăţile comerciale deţinătoare de unităţi hoteliere pot efeclui:
la recepţia hotelului numai operaţiuni de cumpărare de valută convertibilă
sub formă de numerar ţi substitute de numerar contra lei de la persoane
fizice, clienţi ai acestora. Sumele în valută convertibilă cumpărate pot fi
utilizate de societăţile comerciale în condiţiile regulamentului.
18. Casele de schimb valutar pot cumpăra şi vinde în mod liber valută
convertibilă pe piaţa valutară interbancară, prin intermediului băncilor, în
limita disponibilităţilor proprii, cu respectarea prevederilor normelor
N.R.V.l.
19. Intermediarii autorizaţi care primesc ordine de vânzare/cumpăra-
re de valută convertibilă de la casele de schimb valutar au obligaţia să
aplice aceleaşi principii de cotare, acceptare şi executare ca şi pentru
ceilalfi clienţi. La primirea ordinelor de vânzare sau cumpărare emise de
casele de schimb valutar se va verifica înscrierea de către acestea în caseta
de identificare a clientului a abrevierii C.S. V. şi a codului primit de casa de
schimb valutar la autorizare [...].
20. Operaţiunile de vânzare/cumpărare se fac pe bază de buletin de
identitate sau paşaport individual, legal valabile. Se interzice înscrierea în
buletinul de identitate sau în paşaportul individual a vreunei menţiuni
privind efectuarea unei operaţiuni de schimb valutar.
21. Orice bancnotă sau monedă falsă prezentată la schimb valutar va
fi reţinută pe bază de proces-verbal şi apoi predată organelor de poliţie
abilitate, pe bază de adresă semnată şi ştampilată de către conducerea
societăţii autorizate ori de către împuternicitul acesteia, la care se anexează
procesul-verbal de constatare.
Procesul-verbal de constatare va f i înlocuit în trei exemplare, semnate
şi ştampilate de către lucrătorul punctului de schimb valutar care a făcut
constatarea falsului,' în procesul-verbal se vor menţiona datele personale ale
posesorului (nume, prenume, adresa, actul de identitate), precum şi seria,
numărul şi caracteristicile falsului pentru fiecare bancnotă si monedă.
22. Societăţile autorizate de Banca Naţională a României să efectueze
142
operaţiuni de schimb valutar pentru persoane fizict Iţi stabilesc în mod liber
cursurile de schimb, atât cele de cumpărare, cât si cele de vânzare. Pentru
schimbul valutar pe bază de substitut de numerar se pot stabili cursuri de
schimb valutar diferite faţă de cele practicate pentru numerar.
23. Cursurile de schimb valutar pot f i modificate în cursul aceleiaşi
zile lucrătoare, cu condiţia afişării listei cursurilor în vigoare şi înregistrării
corespunzătoare în toate documentele ce stau la baza operaţiunilor de
schimb valutar,
24. Listele cursurilor de vânzare/cumpărare pentru valuta convertibilă
şi substitute de numerar vor f i afişate, la loc vizibil, pe perioada programului
zilnic de lucru. Afişarea listelor cursurilor de schimb valutar se va face fără
includerea comisionului, acesta urmând să fie evidenţiat separat.
Listele cursurilor de schimb valutar, semnate de persoanele împuter-
nicite de conducerea societăţilor autorizate, purtând ştampila acestora, se
vor păstra ca documente justificative, urmând ca la sfârşitul zilei de lucru să
fie anexate la registrul tranzacţiilor împreună cu buletinul de schimb
valutar.
25. Societăţile autorizate vor lua măsurile corespunzătoare în vederea
asigurării disponibilităţilor în lei şi valută convertibilă, necesare satisfacerii
tuturor solicitărilor de cumpărare şi de vânzare de valută convertibilă. '
26. Refuzul nejustificat de efectuare a unei tranzacţii (fie cumpărare,
fie vânzare de valută convertibilă şi substitute de numerar) de către o
societate autorizată se sancţionează în conformitate cu prevederile art. 60
din Legea 101/1998 privind Statutul B.N. R.
27. Pentru operaţiunile de schimb valutar se pot încasa comisioane
numai în lei. Comisioanele practicate vor f i evidenţiate distinct în listele de
cursuri de schimb valutar. Procentul de comision aplicat asupra cursului de
vânzare va fi egal cu cel aplicat cursului de cumpărare.
V. Conturile în valută convertibilă şi în lei ale caselor de schimb
valutar
28. Casele de schimb valutar îşi păstrează disponibilităţile proprii în
valută convertibilă şi în lei in conturi deschise la bănci autorizate din
România şi în casieriile caselor (punctelor) de schimb valutar.
29. Disponibilităţile în valută convertibilă ale unei case de schimb
valutar vor f i utilizate numai pentru operaţiuni de schimb valutar.
Evaluarea disponibilităţilor în valută convertibilă se face la data con-
trolului sau raportării utilizând cursul valutar în conformitate cu prevederile
în vigoare.
VI. Cerinţe de evidenţă şi raportare privind schimbul valutar pentru
persoane fizice
30. Pentru fiecare tranzacţie vor fi întocmite buletine de schimb valu-
143
 tar tipizate [...].
31. Buletinele de schimb valutar vor fi emise, înregistrate, evidenţiatt]
şi utilizate ca documente cu regim special, în care scop vor purta în nmd\
obligatoriu antet, serie şi număr de ordine imprimate. Buletinele de schimb
valutar se întocmesc în două exemplare, fund obligatorie completarea lor cu
toate datele prevăzute în formular. Pe buletinul de schimb valutar, la rubricii
nr. l „Numele şi prenumele", se va trece numele titularului buletinului r/r
identitate sau al paşaportului individual.
Buletinele de schimb valutar emise de aparatele automate vor ti
întocmite într-un singur exemplar, fund obligatorie completarea lor cu tonii-
dalele necesare.
32. Originalul buletinului de schimb valutar, datat, semnat ţi ştampilai
de punctul de schimb valutar, se înmânează clientului, iar exemplarul 2 se
ataşează lucrătorului şi cu ştampila punctului de schimb valutar. Buletinele
de schimb valutar anulate se păstrează la locul efectuării operaţiunii.
34. Se va tine un registru zilnic al tranzacţiilor, indicând cumpărările
şi vânzările de valută convertibilă, cecurile de călătorie şi cărţile de credit,
pe feluri de valute, sumele în lei plătite, respectiv încasate în cadrul acestor
operaţiuni, precum şi comisioanele practicate.
35. Intermediarii autorizaţi să efectueze operaţiuni de schimb valutar
au obligaţia să afişeze la loc vizibil programul de lucru pentru fiecare punct
de schimb valutar în parte şi să-l respecte [...].
VIL Sancţiuni
38. In situaţia încălcării prezentelor norme de către persoanele
juridice autorizate de Banca Naţională a României să efectueze operaţiuni
dt schimb valutar cu numerar şi substitute de numerar pentru persoane
fizice, se pot aplica sancţiunile prevăzute la art. 60 din Legea nr. 101/1998
privind B N. R.
39. In situaţia suspendării temporare totale a autorizaţiei de funcţio-
nare, autorizaţia va fi depusă pe toată durata sancţionării la sucursala jude-
ţeană a Băncii Naţionale a României în raza căreia societatea sancţionată
are sediul social, iar operaţiunile de schimb valutar vor di sistate la toate
punctele de schimb valutar ale acesteia.
40. In cazul retragerii de către Banca Naţională a României a autori-
zaţiei de funcţionare, societăţile respective au obligaţia de a restitui sucur-
salei Băncii Naţionale a României în raza căreia au sediul social originalul
autorizaţiei de funcţionare.
41. In cazul retragerii autorizaţiei de funcţionare unei case de schimb
valutar, acţionarii acesteia îşi pierd dreptul de a deschide o altă casă de
schimb valutar pentru o perioadă de 5 ani.
42. Casele de schimb valutar a căror autorizaţie de funcţionare a fost
suspendată temporar pentru încălcarea prevederilor în vigoare îşi pierd
144
Dreptul de a înfiinţa noi puncte de schimb valutar pe perioada următoarelor
fase luni de la data sancţionării.
VIII. Dispoziţii finale
43. Casele de schimb valutar au obligaţia de a respecta programul
afişat la toate punctele de schimb vaftttar. In baza unei comunicări preala-
bile transmise sucursalei Băncii Naţionale a României pe raza căreia îşi
desfăşoară activitatea de către casa de schimb valutar, activitatea unor
puncte de schimb valutar poate f i întreruptă din motive obiective pentru o
perioadă de maximum 30 de zile calendaristice din momentul încetării acti-
vităţii, comunicare ce va fi transmisă Direcţiei generale operaţiuni moneta-
re, valutare şi de credit.
In cazul în care punctele de schimb valutar nu îşi reiau activitatea la
expirarea termenului de 30 de zile, punctul de schimb valutar respectiv va f i
desfiinţat şi casa de schimb valutar va notifica Băncii Naţionale a României
în maximum 5 zile lucrătoare de la expirarea perioadei de 30 de zile.
44. In situaţiile în care conducerea casei de schimb valutar nu se
conformează comunicării Băncii Naţionale a României ori scrisoarea reco-
mandată prin care se face comunicarea este returnată, Banca Naţională a
României va retrage autorizaţia de funcţionare a casei de schimb valutar
respective, care se va publica în Monitorul Oficial al României, operaţiunile
de schimb valutar efectuate după publicare fiind considerate neautorizate
legal [...].
Rezidenţii pot efectua în mod liber şi fără restricţii operaţiuni
valutare curente, în condiţiile legii, ale regulamentului şi ale norme-
lor de aplicare a acestuia (la toate acestea, noi făcând referire în
capitolul de faţă).
Operaţiunile valutare de capital pot fi efectuate numai cu auto-
rizarea prealabilă a Băncii Naţionale a României 4 (conform preve-
derilor din Normele privind modul de autorizare şi de raportare a
operaţiunilor valutare de capital - N.R.V.3, publicate în M. Of. nr.
395/31 decembrie 1997), făcând excepţie de la prevederile de
autorizare indicate mai sus băncile, pentru următoarele operaţiuni,
efectuate în nume şi în cont propriu:
/ tranzacţiile cu instrumente specifice pieţei monetare în
străinătate;
4
Cu excepţia celor prevăzute de lege, a celor care nu sunt prevăzute în
Normele privind modul de autorizare şi raportare a operaţiunilor valutare de
capital -N.R.V.3, precum şi a celor de natura datoriei publice externe.
145
 / garanţiile, avalurile şi alte facilităţi auxiliare (în cazul în
care operaţiunea de capital a fost autorizată de Banca Naţională a
României);
/ operaţiunile în conturi curente şi de depozit în valută,
deschise în străinătate la societăţi bancare şi alte instituţii asimilate
acestora;
/ schimbul de valută contra valută;
/ credite şi împrumuturi financiare cu termen de rambur-
sare mai mic de un an.
Plăţile externe pentru importurile de mărfuri, executarea de
lucrări şi prestările de servicii se pot efectua doar în conformitate cu
Normele privind efectuarea plăţilor externe pentru importurile
de mărfuri, executarea de lucrări şi prestări de servicii (N.R.V.4).
N.R.V.4:
Băncile vor asigura controlul bancar în cazul plăţilor externe în
valută f i în lei, efectuate în conformitate cu prevederile regulamentului şi ale
normelor; plăţile externe sunt cele efectuate de rezidenţi în favoarea
nerezidenţilor.
1. In cazul plăţilor în avans pe bază de ordin de plată
1.1. Băncile vor executa ordinele de plată la extern în avans, pentru
importuri de mărfuri, executări de lucrări şi prestări servicii dispuse prin
formularul „DISPOZIŢIE DE PLATĂ VALUTARĂ EXTERNĂ" (DPVE) sau
formularul „CERERE DE DESCHIDERE ACREDITIV" (CDA), pe bază de
documente, respectiv contractul extern sau orice alt document cu astfel de
valoare. Băncile vor urmări justificarea realizării importurilor, executării
lucrărilor ţi prestărilor serviciilor, respectiv a repatrierii valutei în cazul
plăţilor în avans pentru care nu s-a livrai marfa, nu s-a executat lucrarea
sau nu s-a prestat serviciul.
1.2. Persoanele rezidente, care dispun efectuarea de plăţi externe
reprezentând avansuri pentru importuri de mărfuri, inclusiv importuri
temporare (leasing), executări de lucrări şi prestări servicii, au obligaţia ca,
în cel mult 15 zile calendaristice de la intrarea mărfii pe teritoriul României,
inclusiv în zonele libere, executării lucrării ori prestării serviciului, să
prezinte, spre justificare, băncii prin care s-a efectuat plata avansului la
extern documentele care fac dovada realizării importului în cauză, execu-
tării lucrării sau prestării serviciului, între aceste documente vor fi incluse,
în mod obligatoriu, factura externă şi documentul care să ateste intrarea
mărfurilor importate în ţară, respectiv Declaraţia vamală de import sau,
după caz, documentele specifice zonelor libere prin care se confirmă intra-
146
rea mărfurilor importate în zona liberă şi care trebui* Sa precizeze denu-
mirea mărfii, cantitatea si valoarea acesteia (proces-verbal etc.) şi să fie
vizate de-administraţia zonei libere în care au intrat.
Plăţile în avans pentru importurile destinate lucrărilor de construcfii-
montaj în străinătate se vor justifica pe baza facturării externe definitive şi a
documentului vamal care atestă intrarea mărfii pe teritoriul ţării respective;
în situaţia efectuării plăţii în avans pentru importuri din ţara unde are loc
lucrarea, justificarea se va realiza pe baza facturii externe definitive şi a
documentului care atestă recepţia mărfii. Justificarea plăţii în avans pentru
executarea de lucrări sau prestarea de servicii se face pe baza facturii
externe definitive ori a altui document justificativ specific.
în cazul plăţilor externe in avans pentru importuri pentru care nu s-a
livrat marfa, nu s-a executat lucrarea, nu s-a prestat serviciul în termenul
contractual prevăzut ori nu s-a restituit avansul plătit, repatrierea sumelor,
respectiv justificarea avansurilor cu documentele menţionate, se va efectua
în maximum 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen
contractual de livrare, de executare sau de prestare.
în situaţia în care în documentele menţionate mai sus nu este stabilit
un termen de livrare, de executare sau de prestare, termenul maxim de
justificare a avansului va fi de 90 de zile calendaristice de la data plăţii
externe în avans.
în anumite situaţii (confiscări în favoarea statului de către organele
abilitate, marfă lipsă cantitativ înainte de vămuire, dar intrată pe teritoriul
României) se vor lua in considerare, în vederea justificării plăţii în avans,
documentele emise în acest sens de organele respective.
1.3, Sumele plătite în avans, nejustificate cu documente de către
persoanele rezidente în termenele stabilite la pct. 1.2 sau nerepatriate sunt
asimilate sumelor în valută nerepatriate şi se aplică sancţiunile prevăzute de
lege. Nu se aplică sancţiunile menţionate pentru sumele în avans nejustifi-
cate ori herepatriate aflate în litigiu, pentru care au început procedurile
judiciare, în termenele prevăzute la pct. 1.2, precum şi pentru cazurile de
forţă majoră confirmate de organele competente.
în cazul returnării mărfii pentru care s-a efectuat justificarea plăţii în
avans, persoanele rezidente sunt obligate să justifice avansul achitat în
termen de 45 de zile calendaristice de la data ieşirii mărfii returnate prin
frontiera vamală.
2. în cazul plăţilor în cadrul acreditivelor documentare domiciliate
în România şi al scrisorilor de garanţie bancară
2.1. Băncile vor efectua plăţi/e pentru aceste importuri pe baza docu-
mentelor prevăzute in acreditive care să asigure livrarea mărfii pe teritoriul
României, din care, in mod obligatoriu, factura externă şi documentul de
147
 transport (scrisoare de trăsură, conosament maritim sau fluvial, frachl
aerian etc.); în cazul achiziţiilor destinate lucrărilor efectuate în străinătate,
plata se va efectua în baza aceloraşi documente (factura externă şi documen-
tul de transport) ori a facturii externe şi documentului care atestă recepţia
mărfii în cazul achiziţiilor realizate în ţara respectivă; în situaţia efectuării
de lucrări şi prestări de servicii, plata externă se va efectua pe baza
documentelor ce atestă efectuarea lucrării ori prestarea serviciului.
2.2. In cazul în care acreditivele documentare sau scrisorile de
garanţie prevăd efectuarea unor plăţi externe fără prezentarea documentelor
de transport care să ateste livrarea mărfii pe teritoriul României (ex.: plata
contra recipise de depozitare a mărfurilor pe teritorii străine, contra certifi-
cate de preluare spre expediere ,,prise în charge " sau pe bază de ,, letter oj
indemnity"), acestea vor fi considerate plăţi în avans şi vor fi supuse
prevederilor pct. l din prezentele norme.
3. In cazul plăţilor contra documente la incasso
Plăţile externe efectuate în baza documentelor transmise la incasso
vor f i efectuate de bănci numai contra acestor documente, între care docu-
mente de transport care să ateste livrarea mărfii, iar în lipsa documentelor
de transport, numai pe baza prezentării de către ordonatorul plăţii a facturii
externe si a Declaraţiei vamale de import pentru mărfurile intrate pe terito-
riul României sau a altui document care atestă ajungerea la destinaţie a
mărfii.
In situaţia efectuării de lucrări şi prestări de servicii în străinătate,
plata externă se va efectua pe baza documentelor ce atestă efectuarea
lucrării ori prestarea serviciului.
4. în cazul plăţilor prin ordin de plată a importurilor sosite/achi-
ziţiilor
Băncile vor efectua plăţile externe dispuse de ordonator, numai după
prezentarea documentelor care să ateste sosirea mărfii pe teritoriul
României, dintre care, în mod obligatoriu, factura externă şi Declaraţia
vamală de import ori a documentelor specifice zonelor libere precizate la
pct. 1.2 alin. l, emise pe numele titularului plăţilor externe; la efectuarea
plăţilor pentru importuri/achiziţii destinate lucrărilor de construcţii-montaj
în străinătate/ţară, se va prezenta, în mod obligatoriu, factura externă şi
documentul vamal care să ateste intrarea mărfii pe teritoriul ţării respective;
în situaţia când achiziţia a fost realizată din ţara unde are loc lucrarea,
plata externă se va efectua pe baza facturii externe şi a documentului care
atestă recepţia mărfii.
148
5. în cazul plăţilor pentru mărfuri cumpărate pentru revănzare, fără
tranzitarea teritoriului României
5.1. In cazul în care derularea operaţiunii de comerţ internaţional
începe printr-o plată la extern, pe baza facturii externe, aceasta va fi
evidenţiată de banca respectivă ca plată în avans, justificarea acesteia
jacându-se pe baza facturii externe definitive şi a documentului vamal sau a
documentului care atestă intrarea/recepţia mărfii în (ara de destinaţie.
5.2. In situaţia în care derularea operaţiunii de comerţ internaţional
începe prin încasarea integrală în avans de la extern, aceasta va f i evidenţia-
tă de bancă ca încasare anticipată pe baza contractului extern ori a facturii
pro forma, iar efectuarea plăţii la extern a contravalorii mărfii respective se
va efectua pe baza facturii externe definitive.
6. Reglementări comune
6.1. Plăţile externe pentru importurile de mărfuri pot f i dispuse de
persoane rezidente, îndreptăţite să efectueze operaţiuni de comerţ exterior
prin completarea formularului DPVE/CDA, conform normelor privind
circuitul acestor formulare, şi care au calitatea de importatori atestată prin
înscrierea la pct. 8 din Declaraţia vamală de import şi sunt titularii
facturilor externe în baza cărora efectuează aceste plăţi.
De asemenea, formularele DPVE/CDA se utilizează şi în cadrul celor-
lalte categorii de plăţi externe şi de persoane.
In cazul efectuării importurilor prin comisionari, plăţile externe pot fi
efectuate atât de comisionari cât şi de comitenţi, pe baza documentelor
prevăzute de norme şi a contractului de comision.
6.2. în cazul plăţilor externe aferente operaţiunilor de leasing şi
importurilor pe credit, băncile vor efectua plăţile dispuse numai la prezen-
tarea autorizaţiei Băncii Naţionale a României al cărei număr va fi înscris
corespunzător în formularele DPVE/CDA.
6.3. Se consideră justificate plăţile externe pentru care s-a livrat
marfa, s-a executat lucrarea sau s-a prestat serviciul ori s-a repatriat suma
plătită în avans în condiţiile prevăzute la pct. 1.2. Justificarea se face în
aceleaşi condiţii şi când se schimbă specificaţia mărfurilor.
6.4. Băncile vor efectua plăţile externe prevăzute în prezentele norme,
pe bază de documente originale.
Plăţile externe ordonate de clienţi pot fi efectuate de către bănci şi pe
baza datelor transmise prin sistem computerizat (Electronic Banking) sau
alte modalităţi de teletransmisie (fax, SWIFT etc.), urmând ca în maxim 5
zile lucrătoare băncile să intre în posesia documentelor originale respective.
In vederea efectuării plăţilor externe prin sistem computerizat sau prin alte
modalităţi de teletransmisie, clienţii vor transmite în mod obligatoriu infor-
149
 mafiile necesare efectuării transferului extern, prevăzute în formularele
DPVE/CDA, precum şi In documentele de plată.
Acceptarea efectuării plăţilor in aceste condiţii se va face doar pentru
clienţii agreaţi.
In situaţia livrării, către un nerezident, de mărfuri care nu tranzitează 5.2. Conturile în lei ale nerezidenţilor
frontiera României, plăţile externe şi justificarea acestora se vor efectua
astfel:
* in cazul plăţilor în avans, plata externă se efectuează pe bază în România, potrivit Regulamentului B.N.R. nr. 3/1997, cap. 2,
de documente (contract extern sau orice alt document cu astfel art. 9-11, nerezidenţii pot dobândi, deţine şi utiliza instrumente de
de valoare): justificarea plăţilor în avans se face pe baza plată, valori mobiliare, precum şi orice alte active exprimate în lei, în
facturilor externe; condiţiile legii, ale regulamentului şi ale normelor emise în aplicarea
* în cazul celorlalte categorii de plăţi, pe baza facturii externi;. In acestora.
situaţia efectuării de lucrări si prestări de servicii în România, Nerezidenţii pot deschide la bănci conturi curente în moneda
plata externă se va face pe baza documentelor ce atestă efectua-
rea lucrării ori prestarea serviciului.
naţională (leu), (conturi tip A şi conturi tip B - purtătoare de dobândă
6.5. Pentru toate categoriile de plăţi externe prevăzute în prezentele la vedere):
norme, băncile vor înscrie pe originalul documentelor ce justifică plata • Conturi tip A - în aceste conturi se pot efectua:
externă, inclusiv pe autorizaţia Băncii Naţionale a României, suma si data - încasări din:
efectuării plăţii externe, pe care le vor confirma cu semnătura lucrătorului a) vânzări de sume în valută contra lei;
bancar şi cu ştampilă. In cazul plăţilor contra documente la încasare se va b) operaţiuni valutare curente cu rezidenţi, prevăzute
reţine doar copia de pe centralizatorul facturilor. de actele normative;
Băncile vor reţine la dosarele de plăţi fotocopii de pe documentele c) transferuri din contul tip B;
originale prin care s-au justificat plăţile externe şi pe care au făcut menţiuni
prevăzute în prezentele norme. d) dobânzi bonificate la disponibilităţile în conturile
tip A şi B;
La solicitarea efectuării unui transfer extern din disponibilităţile - plăţi pentru:
valutare proprii, rezidenţii au obligaţia de a proba cu documente a) operaţiuni valutare curente cu rezidenţi, prevăzute
natura operaţiunii valutare, scop în care vor completa formularul de actele normative;
„DISPOZIŢIE DE PLATĂ VALUTARA EXTERNĂ" sau formula- b) cumpărări valută;
rul „CERERE DE DESCHIDERE ACREDITIV", după caz. Modele- c) transferuri în contul tip B.
le acestor formulare, precum şi instrucţiunile de completare şi utiliza- • Conturi tip B - în aceste conturi se pot efectua:
re se regăsesc în Normele privind circuitul formularelor „Dispo- - încasări din:
ziţie de plată v a l u t a r ă externă" (DPVE) şi „Cerere de deschidere a) vânzări în valută contra lei;
acreditiv" (CDA) - N.R.V.8, publicate în M. Of. nr. 395/31 decem- b) operaţiuni valutare de capital prevăzute de lege sau
brie 1997. prin prezentul regulament;
Pentru persoanele fizice rezidente, în situaţia în care scopul c) operaţiuni valutare de capital autorizate de Banca
transferului extern nu poate fi probat cu documente, este suficientă Naţională a României;
completarea pe principiul bona fide a formularului DPVE; nerezi- d) transferuri din contul tip A;
denţii pot transfera în străinătate fără restricţii disponibilităţile valuta- - plăţi pentru:
re deţinute în conturi deschise la bănci în condiţiile legii, ale regula- a) operaţiuni valutare de capital prevăzute de lege;
mentului şi ale normelor de aplicare a acestora. b) operaţiuni valutare de capital autorizate de Banca
naţională a României;
c) cumpărări de valută contra lei;
150
151
 d) transferuri în contul tip A.
Nerezidenţii pot transfera sume între cele două conturi, cu con-
diţia respectării prevederilor de mai sus privind încasările şi plăţile
din aceste conturi.
Trebuie precizat că operaţiunile valutare curente în lei între
rezidenţi şi nerezidenţi, precum şi între nerezidenţi sunt interzise,
făcând excepţie:
• plăţile efectuate de rezidenţi în favoarea nerezidenţilor,
sub formă de profit, dividende, dobânzi şi alte venituri
realizate în condiţiile legii;
• plăţile efectuate de nerezidenţi, persoane fizice, în favoa-
rea rezidenţilor, pe durata şederii acestora în România;
• operaţiunile valutare curente între rezidenţi şi nerezidenţii
menţionaţi la art. l pct. 1.2 lit a.2 (anexa nr. 3).
Sumele în lei deţinute de nerezidenţi în conturile tip A şi B pot
fi convertite în valută prin intermediul pieţei valutare; convertirea în
valută a sumelor în Iei deţinute de nerezidenţi se face în următoarele
condiţii:
a) pentru sumele deţinute în conturile A şi B, nerezidenţii tre-
buie să prezinte documente justificative prevăzute de lege, autorizaţia
Băncii Naţionale a României, după caz, precum şi orice alte docu-
mente prevăzute de regulament şi de normele de aplicare a acestora;
b) pentru sumele deţinute în contul tip A şi provenite, din
operaţiuni valutare curente, de la rezidenţi, nerezidenţii trebuie să
probeze că încasarea iniţială de la un rezident a avut loc cu cel mult
180 de zile calendaristice anterior datei solicitării convertirii.
5 c) rezidenţii - persoane fizice care realizează venituri în
5.3. Piaţa valutară
Operaţiunile de vânzare şi/sau cumpărare de valută pe piaţa
valutară se pot efectua numai prin intermediarii autorizaţi de către
Banca Naţională a României, în condiţiile stabilite prin regulament şi
5
Organizarea şi funcţionarea pieţei valutare în România sunt prevăzute în
Normele privind funcţionarea pieţei valutare - N.R.V.l şi în Normele
privind efectuarea operaţiunilor de schimb valutar cu numerar şi substi-
tute de numerar pentru persoane fizice pe teritoriul României -
N.R.V.2., redate, selectiv, în paginile anterioare.
152
normele de aplicare a acestuia. Fac excepţie operaţiunile de schimb
valutar efectuate între persoane fizice în mod incidental.
în acest context este important de reţinut că, în aplicarea
prevederilor legale privind statutul său, Banca Naţională a României:
a) reglementează şi supraveghează piaţa valutară;
b) autorizează şi supraveghează intermediarii pieţei
valutare;
c) comunică zilnic, spre publicare, lista cursurilor
pieţei valutare.
5.4. Obligaţia de repatriere
Rezidenţii sunt obligaţi să transfere sau să repatrieze în valută
convertibilă şi/sau monedă naţională toate sumele dobândite din
operaţiuni cu străinătatea, mai puţin taxele, comisioanele şi alte chel-
tuieli aferente (corespunzător cu uzanţele bancare internaţionale), în
conformitate cu reglementările legale, prevederile regulamentului şi
ale normelor de aplicare ale acestora.
în acest scop, rezidenţii vor întreprinde toate demersurile nece-
sare pentru convertirea în valută convertibilă sau în monedă naţională
a sumelor obţinute în alte valute.
Fac excepţie de la obligaţia de repatriere:
a) băncile - pentru activităţile desfăşurate în baza autoriza-
ţiei de funcţionare;
b) rezidenţii - persoane juridice autorizate de Banca Naţio-
nală a României să deţină conturi valutare în străinătate;
valută în străinătate.
NOTĂ:
Urmărirea şi controlul încasărilor valutare aferente exportului de
bunuri se realizează prin formularul „DECLARAŢIE DE ÎNCASARE
VALUTARA" (DIV) potrivit prevederilor din Normele privind controlul
valutar asupra încasărilor din exporturi şi din celelalte operaţiuni cu străi-
nătatea - N.R. V.9, publicate în M. Of. nr. 395/31 decembrie 1997.
Rezidenţii pot deschide şi menţine conturi în valută şi/sau
monedă naţională în străinătate numai cu autorizaţia prealabilă a
153
Băncii Naţionale a României care se va elibera potrivit prevederilor
din Normele privind autorizarea deschiderii şi f u n c ţ i o n ă r i i
conturilor în străinătate ale rezidenţilor - N.R.V.5.
N. R. V. 5:
I. Emiterea autorizaţiei
1. Potrivii prevederilor cap. IV din regulament, rezidenţii, cu excep-
ţiile prevăzute, pot deschide şi menţine în străinătate conturi în valută şi/sau
in monedă naţională in conformitate cu prevederile regulamentului.
In vederea obţinerii autorizaţiei, rezidenţii completează şi depun la
sucursalele Băncii Naţionale a României, în funcţie de sediul social al soli-
citantului, o documentaţie în două exemplare, respectiv o cerere-tip conform
anexei la prezentele norme, însoţită de documentele care justifică necesi-
tatea deschiderii contului în străinătate, după cum urmează:
* actul constitutiv al solicitantului, conform legii, documente pri-
vind înfiinţarea acestuia sau documente care atestă autorizarea
activităţii în condiţiile legii;
* dovada înregistrării persoanei juridice la Oficiul Registrului
comerţului si la Direcţia generală a finanţelor publice şi contro-
lului financiar de stat judeţeană sau municipiului Bucureşti sau
alt act de înregistrare la organele abilitate;
* cererea de înscriere de menţiuni pentru filialele sau sucursalele
înfiinţate ulterior în baza legislaţiei romane, după caz;
* actul doveditor al înmatriculării sucursalelor, filialelor din
străinătate, inclusiv traducerea autorizată în care se menţionea-
ză că sucursalele ori filialele româneşti, încheiate şi semnate cu
partenerii străini, inclusiv traducerea autorizată a acestora în
limba română;
* avizul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale pentru reparti-
zarea plafonului de muncă (în cazul persoanelor juridice româ-
ne care execută lucrări în străinătate în ţările cu care există
acorduri în acest sens);
* situaţia rezultatelor financiare şi a obligaţiilor fiscale pentru
ultima luna (trimestru), vizate de organele fiscale teritoriale;
* declaraţia pe propria răspundere a solicitantului privind totali-
tatea conturilor deţinute de acesta în străinătate;
* orice acte sau documente justificative ale operaţiunii, solicitate
de către Banca naţională a României.
Solicitanţii răspund de autenticitatea documentaţiei prezentate.
2. Poate fi autorizată deschiderea şi funcţionarea de conturi în
străinătate pentru următoarele situaţii:
a) organizarea şi funcţionarea de şantiere de construcţii-montaj şi
instalaţii în străinătate sau executarea de lucrări şi prestări de servicii în
154
străinătate;
b) operaţiuni valutare de capital prevăzute la pct. 1.17.2 din
regulament (vezi anexa nr. 3);
c) deţinerea şi utilizarea de disponibilităţi valutare în străinătate
pentru care solicitantul aduce dovezi că nu pot fi executate în conformitate
cu prevederile valutare în vigoare;
d) litigii între rezidenţii prevăzuţi la pct. l din norme şi nerezi-
denţi, aflate în curs de soluţionare sau soluţionate, precum şi regularizări cu
autorităţile financiare/judiciare din ţările respective;
e) înfiinţarea şi funcţionarea, cu respectarea cerinţelor legislaţiei,
de filiale şi sucursale ale rezidenţilor, care nu sunt constituite ca persoane
juridice în străinătate.
3. Autorizaţia de deschidere şi funcţionare de conturi în străinătate
cuprinde condiţiile de funcţionare a contului respectiv, obligatorii pe toată
durata valabilităţii acesteia.
Deţinătorul autorizaţiei are obligaţia să comunice Băncii Naţionale a
României orice modificare a condiţiilor iniţiale de autorizare şi funcţionare
a contului, în scopul modificării corespunzătoare a acesteia.
4. Autorizaţiile se emit pe termen de maximum un an, termen după
care vor fi reînnoite pe baza documentaţiei prezentată cu 30 de zile înainte
de data expirării [...].
II. Controlul privind autorizaţiile emise
5. Sucursalele Băncii Naţionale a României iau în evidenţă rezidenţii
autorizaţi să aibă conturi la bănci în străinătate, verifică modul de respecta-
re a condiţiilor de funcţionare a contului prevăzute în autorizaţie, cel puţin
trimestrial, şi raportează Băncii Naţionale a României rezultatele verificării
printr-un act constatator f...J
6. In cazul nerespectării condiţiile prevăzute în autorizaţie, cu
excepţia prevederilor pct. 3 alin 2 şi pct. 4 din prezentele norme, sucursalele
Băncii Naţionale a României stabilesc termene de remediere a acestora de
către deţinătorul contului în străinătate, în limita a 30 de zile lucrătoare de
la data constatării. Măsurile luate vor fi comunicate în scris Băncii Naţiona-
le a României, conform pct. 5 din prezentele norme.
7. Sucursalele Băncii Naţionale a României propun Direcţiei politici
financiar-bancare retragerea autorizaţiei în situaţia în care deficienţele
constatate nu au fost remediate în termenul de 30 de zile lucrătoare de la
data actului constatator al organelor de control ale sucursalei.
8. Pe baza actului constatator al sucursalei, Banca Naţională a
României va retrage autorizaţia, după caz, în următoarele situaţii:
a) în cazul refuzului persoanei autorizate de a da tot concursul şi de a
pune la dispoziţia organelor Băncii Naţionale a României actele şi documen-
155
 tele necesare verificării fi controlului asupra autorizaţiei emise;
b) în cazul nerespectăni prevederilor pct. 3 alin. 2 şi pct. 6 din
prezentele norme.
9. Ca urmare a retragerii autorizaţiei, titularul contului care continuă
să menţină contul în străinătate intră sub incidenţa prevederilor legale.
10. Nerespectarea termenelor de repatriere a încasărilor în valută
prevăzute în autorizaţie se sancţionează conform prevederilor legale.
11. Băncile nu vor efectua operaţiuni valutare în conturile bancare din
străinătate ale rezidenţilor neautorizaţi de Banca naţională a României.
Fac excepţie de la obligaţia de obţinere a autorizaţiei Băncii
Naţionale a României pentru deschiderea conturilor în valută urmă-
toarelor categorii de rezidenţi:
a) băncile - pentru activitatea desfăşurată în baza autori-
zaţiei de funcţionare;
b) reprezentanţele, agenţiile, birourile persoanelor juridice
române care nu sunt înregistrate ca persoane juridice în
străinătate - pentru cheltuieli curente necesare desfăşu-
rării activităţii acestora;
c) ambasadele, consulatele sau alte reprezentanţe ale
României în străinătate;
d) rezidenţii - persoane fizice şi juridice ce deţin proprietăţi
imobiliare pentru sumele reprezentând cheltuieli şi taxe
aferente întreţinerii şi administrării proprietăţii pe perioa-
da deţinerii de drept;
e) rezidenţii - persoane fizice pe perioada şederii în străi-
nătate; pentru rezidenţi, excepţia se referă şi la menţinerea
conturilor după încheierea şederii/activităţii în străinătate;
f) rezidenţii - pentru sumele în valută a căror repatriere este
obstrucţionată temporar în baza unor prevederi legale în
vigoare în ţara respectivă.
5.5. Operaţiuni valutare efectuate
pe teritoriul României
Pe teritoriul României încasările şi plăţile între rezidenţi se
realizează în moneda naţională (leu).
Fac excepţie de la prevederile alineatului precedent următoarele
156
categorii de rezidenţi autorizate prin regulament să efectueze opera-
ţiuni valutare pe teritoriul României:
a) băncile - pentru operaţiuni prevăzute în autorizaţia de
funcţionare;
b) persoanele juridice - care efectuează plăţi în valută decur-
gând din contracte de comerţ exterior (export, import de
bunuri), pe baza contractelor de comision între comisionar
şi comitent şi a contractelor de comerţ exterior respective;
c) persoanele fizice şi juridice - pentru operaţiuni valutare
reprezentând taxe sau ce decurg din acte de comerţ
derulate în zone libere, porturi, aeroporturi, puncte de
control al trecerii frontierei de stat, trenuri internaţionale,
la bordul aeronavelor şi vanelor, pe parcurs extem;
d) persoanele fizice şi juridice - care beneficiază de preve-
deri legale exprese ce le dau dreptul de a efectua opera-
ţiuni valutare pe teritoriul României;
e) persoanele fizice - pentru operaţiuni valutare între ele cu
caracter incidental;
f) persoanele juridice - pentru operaţiuni valutare ce decurg
din organizarea sau prestarea de lucrări/servicii externe
(transport, turism internaţional).
Operaţiunile valutare între categoriile de rezidenţi, menţionate
mai sus, se pot efectua numai pe baza acordului de voinţă al părţilor .
NOTĂ:
Persoanele fizice şi juridice care pot fundamenta necesitatea
operaţiunilor valutare între rezidenţi pot solicita autorizarea Băncii
Naţionale a României în conformitate cu Normele privind modul de
autorizare a operaţiunilor valutare pe teritoriul României - N.R.V.6,
publicate în M. Of. nr. 395/31 dec. 1997.
6
Băncile vor credita conturile c l i e n ţ i l o r acestora cu numele de valută
încasate de la rezidenţi în condiţiile încadrării corecte în prevederile art. 18
din Regulamentul B.N.R. nr. 3/1997 sau în baza copiei de pe autorizaţia dată
deB.N.R.
157

5.6. Controlul valutar
Rezidenţii şi nerezidenţii sunt obligaţi să efectueze operaţiuni
valutare în conformitate cu prevederile regulamentului la care am
făcut referire mai sus.
Băncile răspund de aplicarea corectă a regulamentului pentru
operaţiunile dispuse de clienţi acestora, putând solicita clienţilor lor
informaţiile necesare şi orice document justificativ, iar Banca Naţio-
nală a României supraveghează şi controlează respectarea prevede-
rilor regulamentului de către rezidenţi şi nerezidenţi.
Introducerea sau scoaterea în/din România de sume în valută
efectivă (în numerar), precum şi de sume în monedă naţională efecti-
vă se efectuează în limitele şi în condiţiile prevăzute în Normele
privind sumele în numerar, în valută şi în lei care pot fi introduse
şi scose în/din România - N.R. V.7.
N. R. V. 7:
• Sumele în valută efectivă (numerar) care pot ft introduse în România
1. Prin valută efectivă (numerar) se înţelege numerar sub forma
bancnotelor străine şi monedelor străine, în circulaţie.
In categoria persoanelor fizice se includ şi persoanele fizice care sunt
reprezentante ale persoanelor juridice.
2. Persoanele fizice pot intra în ţară cu sume în valută efectivă în
echivalent la maximum 10.000 dolari S.U.A./pi'moiină/călătorie, fiind obli-
gate să declare organelor vamale române sumele în valută efectivă aflate
asupra lor, care depăşesc echivalentul a 10.000 dolari S. U.A.
3. Sumele în valută efectivă (numerar) ce depăşesc limita a 10.000
dolari S. U. A. se depun la organele vamale din punctele de trecere a frontie-
rei de stat a României.
Pentru aceste sume, organul vamal va întocmi o chitanţă de con-
semnare în două exemplare, conţinând elementele necesare de identificare a
depunătorului şi a sumei în valută (numele şi prenumele depunătorului,
numărul şi seria paşaportului, ţara care l-a eliberat, felul valutei şi suma,
data intrării, dala ieşirii din România). Chitanţă de consemnare se datează
şi se semnează de către organul vamal care a întocmit-o şi care va aplica,
totodată, pe aceasta ştampila sa personală, originalul fiind înmânat
depunătorului.
Organele vamale eliberează sumele consemnate în punctele de control
158
al trecerii frontierei de stat.
Termenul maxim de eliberare a sumelor consemnate de către organele
vamale este de 3 ani de la data depunerii. Eliberarea sumelor consemnate se
face, pe baza cererii depunătorului, la ieşirea din ţară şi cu reţinerea de la
acesta a originalului chitanţei de consemnare. După aceste termen sumele în
cauză se fac venit la bugetul de stat conform reglementărilor în vigoare.
Sumele consemnate nu sunt purtătoare de dobânzi în favoarea depunăto-
rului.
• Sumele în valută efectivă (numerar) care pot fi scoase din România
4. Persoanele fizice pot ieşi din (ară cu sume în valută efectivă
(numerar) echivalente cu maximum 10.000 dolari S. U.A/persoană/călătorie.
5. La ieşirea din România, persoanele fizice sunt obligate să declare
organelor vamale româneşti sumele în valută efectivă (numerar) aflate
asupra lor care depăşesc echivalentul a 10.000 dolari S. U.A. şi să le depună
la organele vamale care vor întocmi chitanţe de consemnare pe numele
titularilor, sumele urmând a f i eliberate la întoarcerea în ţară.
Sumele neridicate în termen de 3 ani se fac venit la bugetul de stat
conform reglementărilor în vigoare.
• Introducerea şi scoaterea de sume în lei în/din România
6. Persoanele fizice nu pot introduce sau scoate în/din România sume
efective (numerar) mai mari de 500.000 lei/persoană/călătorie, cu excepţia
persoanelor fizice rezidente în Republica Moldova ori în România ce pot
scoate şi introduce din/în România cu ocazia călătoriilor efectuate în cele
două ţări sume în numerar până la maximum 4.000.000 lei/persoană/călă-
torie.
Sunt admise la introducerea/scoaterea în/din România bancnote şi
monede, indiferent de valoare lor nominală.
7. La ieşirea din România, persoanele fizice menţionate la pct. 6 de
mai sus au obligaţia să declare, la solicitarea organelor vamale, sumele în
lei care depăşesc plafonul de 500.000 lei, respectiv 4.000.000 lei/persoa-
nă/călătorie şi să le depună organelor vamale care vor întocmi chitanţa de
consemnare.
Depunătorilor care sunt cetăţeni români sau cetăţeni străini li se
restituie aceste sume la întoarcerea din călătorie, respectiv cu ocazia unei
noi călătorii în România.
Termenul maxim de restituire este de 3 ani. După expirarea acestui
termen, sumele în cauză se fac venit la bugetul de stat.
• Alte dispoziţii
8. Sumele in valută şi/sau in lei nedeclarate organelor vamale, pe care
le au asupra lor persoanele fizice la intrarea/ieşirea în/din România, care
depăşesc limitele stabilite în normele prezente, constituie contravenţie si se
sancţionează conform dispoziţiilor legale în vigoare.
9. Sumele în valută efectivă care depăşesc limitele prevăzute mai sus,
159
 introduse sau scoase în/din România de către bănci, în baza documentelor
justificative semnate de persoanele legal desemnate de acestea, nu se supun
autorizării Băncii Naţionale a României.
10. In situaţii speciale se pot introduce sau scoate sume in valută
şi/sau In lei în/din România mai mari decât cele prevăzute anterior numai cu
autorizarea prealabilă a Băncii Naţionale a României în conformitate cu
prevederile normelor N.R. V.6, publicate în M. Of. nr. 395/31 dec. 1997.
NOTĂ:
In cazul existenţei unor incertitudini privind tranzacţiile din categoria
operaţiunilor valutare curente sau de capital, persoanele fizice şi juridice se
pot adresa Direcţiei politici financiar-bancare din cadrul Băncii Naţionale a
României.
Banca Naţională a României îşi rezervă dreptul de a refuza emiterea
autorizaţiilor din considerente ce ţin de imperative de politică valutară şi de
situaţia balanţei de plăţi într-o anumită perioadă. Documentele prezentate
B.N.R., redactate în limbi străine, vor fi însoţite de traduceri autorizate.
160
Anexa nr. l
EXPLICAŢII
ale unor termeni şi expresii (din conţinutul lucrării) şi unităţile
monetare ale diverselor state 1
acţionar semnificativ - persoana care deţine cel puţin 5% din acţiu-
nile unei bănci;
afiliată a unei bănci - o filială a băncii respective sau o societate
comercială pentru care banca este filială ori o societate comer-
cială care, împreună cu banca respectivă, se află sub controlul
comun al altei societăţi comerciale;
aparat bancar - 1. ansamblu coerent al diferitelor categorii de bănci
care funcţionează într-o ţară; 2. înlănţuirea logică a operaţiilor
şi tranzacţiilor active şi pasive efectuate de unităţile bancare;
Este organizat având în centru banca centrală care înfăptuieşte
politica monetară, valutară şi de credit a statului;
autorizaţie - actul emis de Banca Naţională a României, care acordă
dreptul de a desfăşura activităţile specificate în aceasta;
baht - unitatea monetară a Thailandei (l baht = 100 stags);
balboa - unitatea monetară a statului Panama (l balboa = 100
centimes);
ban - 1. subunitate monetară românească, în urma reformei mone-
tare din 1867 a înlocuit paraua ca subdiviziune a leului; 2. de-
numire generică pentru orice instrument monetar;
Banca Naţională a României - banca centrală a statului român,
având personalitate juridică; atribuţiile acesteia sunt cele pre-
văzute în Legea privind Statutul Băncii Naţionale a României
şi în legea bancară; are la origini prima bancă centrală a
României înfiinţată prin Legea nr. 17/29 aprilie 1880;
bancă - persoana juridică autorizată să desfăşoare, în principal, acti-
vităţi de atragere de depozite şi de acordare de credite în nume
şi în cont propriu;
bancnotă - 1. ban de credit; 2. ban de hârtie emis de o bancă (germ.
bank + note); 3. etalon al definirii valorii paritare a monedelor
naţionale;
1
După Legea bancară nr. 58/5 martie 1998, publicată în M. Of. nr. 121/23
martie 1998, art. 3 şi /. Vochescu, K Bercheşan, Bancnota şi falsificatorii
de bancnote, Ed. Şansa, Bucureşti, 1996, pp. 313-318.
161
 bani de război - bani emişi de o putere străină ocupantă a terito-
riului ţării ocupate;
bilon - aliaj folosit pentru confecţionarea de monede, în compoziţia
căruia intră metale comune;
bimetalism - bază a unor sisteme monetare în cadrul căreia două
metale - aurul şi argintul - servesc ca echivalent general.
Reforma monetară din 1867 din România s-a bazat pe
bimetalism;
b o l i v a r - u n i t a t e monetară a Boliviei (l b. = 100 centisimos);
bursă neagră - imitaţie neoficială sau ilegală a bursei, în cadrul
căreia se negociază clandestin, de regulă, valută;
capital - valoarea patrimoniului net, calculată ca diferenţă între total
active şi pasivele reprezentând obligaţii, evidenţiate în bilanţul
contabil conform reglementărilor Băncii Naţionale a Româ-
niei. La constituire, acesta reprezintă capitalul social;
circulaţie bănească - mişcarea masei banilor aflaţi în circulaţie,
indiferent de forma banilor, ca urmare a operaţiunilor de înca-
sări şi plăţi;
colon - unitate monetară a statelor Costa Rica (l c. - 100 centimos)
şi Salvador (l c. = 100 centavos);
conducătorii băncii - persoanele, cel puţin două, care, potrivit acte-
lor constitutive şi/sau hotărârii organelor statutare ale băncii,
sunt împuternicite să conducă şi să coordoneze activitatea
zilnică a acesteia şi sunt investite cu competenţa de a angaja
răspunderea băncii. Aceştia sunt preşedintele şi vicepreşe-
dintele/vicepreşedinţii consiliului de administraţie, în cazul
băncilor, persoane juridice române, şi directorii împuterniciţi
să angajeze legal în România banca străină autorizată să
funcţioneze pe teritoriul României, printr-o sucursală;
convertibilitate - însuşirea legală a unei monede de a putea fi
preschimbată cu o altă monedă în mod liber, prin vânzare-
cumpărare pe piaţă, în condiţiile stabilite de banca centrală;
cordoba - unitate monetară a statului Nicaragua (l c = 100
centravos);
coroană - unitate monetară a mai multor state: 1. Cehia şi Slovacia
(l c = 100 haler); 2. Danemarca (l c = 100 Ore); 3. Islanda
(l c = 100 aurar); 4. Norvegia (l c = 100 ore); 5. Suedia (l c =
1006re);
credit - orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul
162
dreptului la rambursarea sumei plătite, precum şi la plata unei
dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice
prelungire a scadenţei unei datorii sau orice angajament de
achiziţionare a unui titlu care încorporează o creanţă sau a
altui drept la plata unei sume de bani. Din punct de vedere al
scadenţei, creditul poate fi:
- pe termen scurt, a cărui durată de rambursare nu depăşeşte
12 luni;
- pe termen mediu, a cărui durată de rambursare este cuprinsă
între l şi 5 ani;
- pe termen lung, a cărui durată de rambursare depăşeşte 5
ani;
cruzeiro - unitate monetară a Braziliei (l c = 100 centavos);
cupiură - valoare nominală înscrisă pe bancnotă;
curs valutar real - curs valutar care reflectă raportul real între
puterile de cumpărare ale monedelor comparate;
depozit - sumă de bani încredinţată în următoarele condiţii:
- să fie rambursată în totalitate, cu sau fără dobândă sau orice
alte facilităţi, la cerere sau la un termen convenit de către
deponent cu depozitarul;
- să nu se refere la transmiterea proprietăţii, la furnizarea de
servicii sau la acordarea de garanţii;
dinar - a) unitate monetară a mai multor ţări, dintre care exemplifi-
căm cu câteva: 1. Algeria (l d = 100 centime); 2. Irak (l d =
1000 fils); 3. Iugoslavia (l d = 100 para); 4. Kuweit (l d =
1000 fils); 5. Libia (l d = 100 dirhami); b) denumirea unor
monede romane, arabe, slovene, moldoveneşti, transilvănene.
Conform mai multor cercetători, de la dinarul banal emis de
Slavonia în 1255, apoi de la dinarul banal emis la Cluj în
1333, derivă actuala denumire românească de ban;
documentaţie de credit - documentaţia care stă la baza unei con-
venţii intervenite între o bancă şi o altă persoană pentru acor-
darea unui credit şi cuprinde cel puţin:
- situaţii financiare curente ale solicitantului de credit şi ale
oricărui garant al acestuia, inclusiv proiecţia fluxurilor finan-
ciare pentru perioada de rambursare a creditului şi de plată a
dobânzilor;
- o descriere a modalităţilor de garantare pentru plata inte-
grală a datoriei şi, după caz, o evaluare a bunurilor care fac
163
 obiectul garanţiei;
- o descriere a modalităţilor de garantare pentru plata inte-
grală a datoriei şi, după caz, o evaluare a bunurilor care fac
obiectul garanţiei;
- o descriere a condiţiilor creditului, cuprinzând valoarea cre-
ditului, rata dobânzii, schema de rambursare şi obiectul debi-
torului sau scopul pentru care a solicitat creditul;
- semnătura fiecărei persoane care a autorizat creditul în
numele băncii;
dolar - unitate monetară a mai multor state, dintre care menţionăm:
1. S.U.A. (l d = 100 cents); 2. Australia (l d = 100 cents);
3. Canada (l d = 100 cents); 4. Liberia (l d = 100 cents);
d r a h m ă - a) unitate monetară a Greciei (l d = 100 lepta); b) monede
bătute pe actualul teritoriu al României în oraşul pontic
Histria;
emisiune bănească - a) operaţia de creare a semnelor băneşti şi de
stocare a acestora la emitent în vederea punerii lor în circu-
laţie; b) operaţiunea prin care numerarul creat (realizat) este
pus în circulaţie de emitent;
escudo — unitate monetară a Portugaliei (l e = 100 centavos);
etalon aur - bază a sistemului monetar naţional în care aurul ser-
veşte ca echivalent general unic (sistemul monometalist), sau
împreună cu argintul (sistemul bimetalist);
expunere - orice angajament asumat de o bancă faţă de un singur
debitor, indiferent dacă este efectiv sau potenţial, evidenţiat în
bilanţul contabil sau în afara bilanţului, incluzând, fără a se
limita la acestea:
- credite;
- efecte de comerţ scontate;
- investiţii în acţiuni şi alte valori mobiliare;
- efecte de comerţ avalizate;
- garanţii emise;
- acreditive deschise sau confirmate;
filială - persoana juridică în care o altă persoană sau grup de per-
soane care acţionează împreună deţine 50% sau mai mult din
acţiunile cu drept de vot sau o participaţie semnificativă care
permite acestora să exercite controlul efectiv asupra conduce-
rii sau politicilor filialei;
fonduri proprii - fondurile proprii ale căror metodologie de calcul şi
164
nivel minim sunt stabilite de Banca Naţională a României;
forint - unitate monetară a Ungariei (l f = 100 fileri);
franc - unitate monetară a mai multor state, dintre care enumerăm:
1. Franţa (l f = 100 centimes); 2. Belgia (l f = 100 centimes);
3. Africa Centrală (l f CFA = 0,02 fr. francezi); 4. Elveţia
(l f. = 100 centimes); 5. Luxemburg (l f = 100 centimes);
grup de persoane care acţionează împreună - două sau mai multe
persoane care au încheiat un acord, în vederea obţinerii sau
exercitării drepturilor de vot, pentru a înfăptui o politică
comună faţă de bancă. Se consideră existenţa unui acord:
- între soţi, rude şi afini până la gradul al doilea inclusiv, pre-
cum şi între aceştia şi societăţile aflate sub controlul efectiv al
acestora;
- între o societate, preşedintele consiliului de administraţie şi
administratorii acesteia;
- între o societate şi societăţile asupra cărora ea deţine direct
sau indirect puterea de control;
- între societăţile aflate sub controlul efectiv al aceleiaşi sau al
aceloraşi persoane;
gulden - unitate monetară a Olandei (l g = 100 cenţi);
inflaţie - noţiune legată de masa banilor aflaţi în circulaţie. Se pro-
duce când în circulaţie se află o masă mare de bani fără valoa-
re în raport cu aurul şi celelalte mărfuri. Cauza imediată este
dezorganizarea economică şi financiară. Nu există inflaţie fără
creare de monedă;
lege monetară - act normativ prin care se stabilesc condiţiile emi-
siunii, circulaţiei şi retragerii din circulaţie a banilor dintr-o
ţară;
lek - unitate monetară a Albaniei (l l = 100 quindarka);
leu - unitate monetară a României (l l = 100 bani). După părerea
specialiştilor, denumirea vine de la talerul-leu, monedă olan-
deză din argint cu mare circulaţie în România în sec. 14-16.
Devine monedă efectivă a României în 1868, prin efectul
Legii din 4 mai 1867 care a adoptat primul sistem monetar al
României;
leva - unitate monetară a Bulgariei (l l = 100 stotinki);
liră - unitate monetară a mai multor state, dintre care: 1. Regatul
Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (l l = 100 pence) -
lira sterlină; 2. Irlanda (l l = 100 new pence); 3. Liban (l l =
165
 100 piaştri); 4. Turcia (l l = 100 curus);
marcă - unitate monetară a două state: 1. Germania (l D.M. = 100
pfenning); 2. Finlanda (l m = 100 pennia);
măsuri de remediere - măsuri de înlăturare a consecinţelor uneia
sau unora dintre faptele prevăzute Ia art. 69 din Legea bancară
şi care pot include:
- stabilirea unui plan de majorare a fondurilor proprii;
- înfiinţarea de către consiliul de administraţie al băncii a unor
comitete pentru supravegherea administrării creditului, gestiu-
nea activelor şi pasivelor sau a controlului intern;
- suspendarea administratorilor pe o perioadă care să nu depă-
şească un an sau înlocuirea acestora;
- înlocuirea directorilor executivi şi a cenzorilor;
- îmbunătăţirea măsurilor de control intern;
mijloace de plată străine - termen generic pentru valute, monede
ale altor state şi devize, utilizat în legislaţia română;
monedă - piesă din metal (aur, argint, cupru, fier, bilon etc.) care se
prezintă sub forma unui disc plat şi serveşte ca mijloc de plată
(uneori şi de tezaurizare, când este din aur). Are dimensiunile,
forma, inscripţiile, greutatea şi aliajul stabilite prin lege a sta-
tului emitent. Denumirea a fost extinsă asupra oricărui semn
bănesc;
ordin - act emis de Banca Naţională a României în aplicarea legii
bancare sau a unei reglementări emise în baza legii bancare şi
care este obligatoriu pentru una sau mai multe bănci;
para - subunitate a leului vechi, utilizată de la dispariţia talerului -
leu până la reforma monetară din 1867, deşi s-a încercat să fie
menţinută ca subdiviziune şi în continuare;
persoană - persoana fizică, juridică sau orice grup de persoane care
acţionează împreună şi care constituie sau nu constituie o
persoană juridică;
peseta - unitate monetară a Spaniei (l p = 100 centimos);
peso - unitate monetară a mai multor ţări latino-americane: 1. Argen-
tina (l p = 100 centavos); 2. Bolivia (l p = 100 centavos);
3. Cuba (l p = 100 centavos); 4. Columbia (l p = 100
centavos); 5. Uruguay (l p = 100 centesimos);
preţ - expresie în bani a valorii mărfurilor;
putere circulatorie - putere oferită unei monede prin legea monetară
de a servi la piaţă prin simpla cedare a monedei;
166
reformă monetară - modificare sau înlocuire a legii monetare şi a
altor acte normative privind elementele sistemul bănesc dintr-
o ţară;
reglementare - act normativ emis de Banca Naţională a României în
aplicarea legii bancare şi care este obligatoriu pentru toate
băncile, în această categorie se includ: regulamente, norme,
circulare şi alte acte cu caracter general, emise de Banca
Naţională a României;
rublă - unitate monetară a fostei U.R.S.S. şi, în prezent, a unor state
membre ale C.S.I. (l r = 100 copeici);
rupie - unitate monetară a mai multor state: 1. India (l r = 100
paise); 2. Indonezia (l r = 100 sen); 3. Mauritius (l r = 100
cents);
societate aflată sub control efectiv - societatea în care o persoană
fizică sau juridică: - deţine cel puţin 50% din drepturile de
vot; - are dreptul de a numi sau de a înlocui majoritatea
membrilor consiliului de administraţie; - poate decide asupra
gestiunii şi politicii financiar-bancare în baza unui acord
încheiat cu alţi acţionari sau asociaţi;
sucursală - unitate operaţională fără personalitate juridică a unei
bănci şi care efectuează în mod direct toate sau unele dintre
activităţile băncii, în limita mandatului dat de aceasta;
supravegherea prudenţială bancară - stabilirea unor norme şi
indicatori de prudenţă bancară şi urmărirea respectării acesto-
ra, în scopul prevenirii şi limitării riscurilor bancare şi, prin
aceasta, asigurarea stabilităţii şi viabilităţii întregului sistem
bancar;
tezaurizare - deţinere neproductivă a unor valori de către o persoană
fizică sau juridică. Este opusă investirii sau reinvestirii bani-
lor, circulaţiei lor continue;
un singur debitor - orice persoană sau grup de persoane fizice şi/sau
juridice faţă de care banca are o expunere şi care sunt legate
economic între ele în sensul că:
- una dintre persoane exercită asupra celorlalte, direct sau
indirect, putere de control;
- nivelul cumulat al împrumuturilor acordate reprezintă un
singur risc de credit pentru bancă, întrucât persoanele sunt
legate într-o asemenea măsură încât, dacă unele dintre ele vor
întâmpina dificultăţi de rambursare, alta sau celelalte vor
167
 întâmpina dificultăţi similare, în cazul acestor persoane se vor
lua în considerare, fără a fi limitate, următoarele situaţii:
- sunt filialele aceleiaşi persoane;
- au aceeaşi conducere;
- garanţii încrucişate;
- interdependenţă comercială directă, care nu poate fi substi-
tuită într-un termen scurt;
yen - unitate monetară a Japoniei (l y = 100 sen);
yuan - unitate monetară a Chinei (l y = 10 yiao);
zair - unitate monetară a Zairului (l z = 100 makuta);
zlot - unitate monetară a Poloniei (l z = 100 groszy);
168
Anexa nr. 2
INSTRUMENTE DE PLATĂ*
CECUL
1. DESPRE CEC
CECUL, în afara numerarului şi cărţilor de plată, este cel mai
folosit instrument pentru a face plăţi la magazin, restaurant etc.
CECUL este definit ca o instrucţiune scrisă dată unei bănci de a
plăti cuiva valoarea menţionată în acea instrucţiune.
CECUL este un instrument de plată utilizat de titularii de
conturi bancare cu disponibil corespunzător în aceste conturi. Dispo-
nibilul este creat printr-un depozit bancar, din operaţiuni de încasări
sau prin acordarea unui credit bancar.
CECUL este un instrument de plată care pune în legătură, în
procesul creării sale, trei persoane: trăgătorul, trasul şi beneficiarul.
Instrumentul este creat de trăgător care, în baza unui disponibil
constituit în prealabil de o societate bancară, dă un ordin necondiţio-
nat acesteia, care se află în poziţie de tras, să plătească la prezentare,
o sumă determinată, unei terţe persoane sau însuşi trăgătorului aflat
în poziţie de beneficiar.
Cele trei persoane care sunt puse în legătură prin cec fac toate
operaţiile legate de acest instrument în nume propriu: trăgătorul
emite cecul, posesorul legitim îl încasează, iar trasul îl plăteşte.
Pentru ca trăgătorul să poată emite cecuri, banca îi eliberează
acestuia (clientul său) formulare de cecuri în alb, dacă acesta deţine
un disponibil corespunzător în cont.
Posesorul carnetului de cecuri completează formularul, îl
semnează şi îl predă beneficiarului care, la rândul său, îl va prezenta
băncii sale pentru încasare.
Pentru a fi valabil, CECUL trebuie să conţină menţiunile
obligatorii cuprinse în Legea nr. 59/1934 asupra cecului, modificată
prin Legea nr. 83/1994.
Standardul obligatoriu de conţinut al cecului este prezentat în
figura nr. l.
După lucrarea cu acelaşi titlu, prefaţată de Mugur Isărescu, editată de
B.N.R., 1994, pp. 3-21.
169
 Adresa sediului
DENUMIREA SI/SAU SIGLA SOCIETĂŢII BANCARE TRASE
societăţii bancare trasa
c) girarea - operaţiune prin care se transmit, odată cu
PUHilIin tcnirobulacMIu! . l l l l l 1 1 1 l remiterea, şi toate drepturile rezultate din cec. Ea este o menţiune
specială făcută pe verso-ul cecului în favoarea oricui, inclusiv în
MltM} ' WMl)

favoarea trăgătorului. Noul beneficiar poate, la rândul său, să gireze

cecul.

3. PLATA CECULUI

Cecul este plătibil numai la vedere (la prezentare).

Figura nr. l - Standardul de conţinut al cecului -faţă
2. TRANSMITEREA CECULUI
Posibilităţile de circulaţie (transmitere) ale unui cec sunt:
a) simpla remitere - cazul cecului la purtător care în momen-
tul emiterii, nu indică expres beneficiarul sau poartă menţiunea „la
purtător". Acest cec va fi plătit fie persoanei desemnate ca beneficiar,
fie deţinătorului cecului.
b) cesiunea de creanţă ordinară - atunci când cecul este emis
pe numele unei anumite persoane şi conţine menţiunea „nu la ordin";
în acest caz numai persoana nominalizată poate să-1 încaseze.
1 ) OIRANT
l •
0<r«t oatr*
2) OtRANT
Girat c»tr«
Figura nr. 2 - Standardul de conţinut al cecului - verso
Termenele de prezentare la plată a cecurilor emise şi plătibile în
România sunt:
• 8 zile, dacă cecul este plătibil chiar în localitatea în care a
fost emis;
« 15 zile, în celelalte cazuri
şi se calculează începând cu ziua următoare datei emiterii cecului.
Prezentarea cecului după expirarea termenului legal are ca efect
pierderea dreptului legal de acţiune (regres) împotriva giranţilor
anteriori în cazul în care cecul nu ar fi plătit.
Toate persoanele care în orice calitate s-au obligat prin cec
(trăgător, giranţi) sunt responsabile solidar în ceea ce priveşte plata
cecului respectiv, cu toate că obligaţiile au fost asumate în momente
diferite.
4. TIPURI DE CECURI
CECUL LA PURTĂTOR - prezentat mai sus;
• CECUL BARAT - trăgătorul sau posesorul unui
cec poate face o barare prin înscrierea a două linii paralele,
orizontale sau oblice pe faţa cecului; aceasta înseamnă că bene-
ficiarul va trebui să recurgă la serviciile unei bănci pentru înca-
sarea sumei înscrise pe cec, încasarea în numerar direct de la
banca trăgătorului nefiind posibilă.
Bararea poate fi:
• generală: dacă nu prezintă nici o menţiune între cele
două l i n i i ;
• specială: dacă între cele două linii este menţionată
denumirea unei bănci.
Bararea generală poate fi transformată în barare specială. Ope-
raţiunea inversă este interzisă.

170
171
 Standardul obligatoriu de conţinut al cecului barat este pre-
zentat în figura nr. 3.
DENUMIREA SI/SAU SIQLA SOCIETĂŢII BANCARE TRASE
Figura nr. 3 - Standardul de conţinut al cecului barat -faţă
• CECUL CERTIFICAT - prin care banca (trasul) confirmă pe
cec existenţa disponibilului necesar efectuării plăţii şi persoana
care a emis cecul (trăgătorul) nu mai poate retrage din contul său
această sumă până la expirarea perioadei de prezentare.
• CECUL DE CĂLĂTORIE - prin care trăgătorul poate condiţio-
na plata acestuia de identitatea dintre semnătura persoanei care a
primit cecul (posesorul) şi semnătura persoanei care încasează
respectivul cec la prezentare, în fapt, posesorul depune o primă
semnătură pe cec în momentul în care îl cumpără; a doua oară o
face în momentul încasării, în prezenţa funcţionarului banca de la
ghişeul băncii, sau în momentul efectuării unei plăţi în prezenţa
beneficiarului.
Acest tip de cec oferă un mijloc de plată uşor şi în acelaşi timp
sigur.
Standardul obligatoriu de conţinut al cecului de călătorie este
prezentat în figura nr. 4.
172
«jS§.* DENUMIREA SI/SAU SIGLA SOCIETĂŢII BANCARE TRASE , """ "*ulul
Figura nr. 4 - Standardul de conţinut al cecului de călătorie -faţă
5. EXEMPLUL NR. l - circulaţia u n u i cec
• Societatea comercială „Atlas" S.A. achiziţionează de la maga-
zinul societăţii comerciale „Star" S.A. produse electronice în
valoare de 5 milioane lei.
> Societatea comercială „Atlas" S.A. are cont curent deschis la
Banca X, iar societatea comercială „Star" S.A. la Banca Y.
> în baza disponibilului din contul curent, Banca X eliberează un
carnet de cecuri societăţii comerciale „Atlas" S.A.
> La achiziţionarea mărfii, reprezentantul societăţii comerciale
„Atlas" S.A. completează o filă din carnetul de cecuri cu datele
şi suma reprezentând contravaloarea produselor electronice cum-
părate, o semnează şi o înmâna reprezentantului magazinului.
' Din acest moment, societatea comercială „Atlas" S.A. se află în
postură de trăgător, Banca X are calitatea de tras şi societatea
comercială „Star" S.A. pe aceea de beneficiar.
Societatea comercială „Star" S.A. prezintă cecul la Banca Y care
îl transmite băncii X pentru încasare.
Banca X achită cecul Băncii Y.
Astfel se stinge datoria societăţii comerciale „Atlas" S.A. faţă de
societatea comercială „Star" S.A.
173
 3. CAMBIA
•r-(
1. DESPRE CAMBIE
C*
x 5
< «s
ea 3
<
H
S
.2 CAMBIA este obligaţia scrisă de a plăti sau de a face să se
</3 .^ U -- c 1
plătească, la scadenţă, o sumă de bani determinată.
i-x rt
O
CAMBIA este un titlu de credit, sub semnătură privată, care
<"?
: tt-c
o (5) Prezintă cecul la banca Y
u ^i U pune în legătură în procesul creării sale 3 persoane: trăgătorul, trasul
S CQ C
şi beneficiarul. Titlul este creat de trăgător în calitate de creditor care
w
1— (
on CQ (L)
J3
dă ordin debitorului său numit tras să plătească o sumă fixată la o
K dată determinată în timp, fie unui beneficiar, fie la ordinul acestuia
< din urmă.
nJ Pentru a fi valabilă, CAMBIA trebuie să conţină menţiunile
P
obligatorii cuprinse în Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului
la ordin modificată prin Legea nr. 83/1994.
^
K iâ
s i X Kfl Standardul obligatoriu de conţinut al cambiei este prezentat în
u 1 "o
C
<d
«
"5.
CQ 3
figura nr. 5.
m 1 -0
03 « 3
U
O
U
o TRĂGĂTOR r,.»,,.^-^™^ CAMBII

Q 1
>
1-,
O.
3 I
U
U
y
K3

Ic
1 i 1 i 1 i i i 1
V)
2
< -s ca
ca
U

DO
c
'N
<
u c«in«., ^
Adr«M.
«
.
^^^
—« 1 1 111 1A1 1f1 1 I 1 ţ
L**ul •«««•M

u
S 1 "3u
L.
C i«
O,
© ACCEPTAT f ** i
1111111I1
w s uu W5
U ^—/
© *• • "&' ' *'*,$'»* ' tfte&ft LMWptMH
M C (^ l - 1
0
M MM b ••«m* «M

K S u Vi*)»* •• r*pr*Kti<>

""""""* *"w*Mulul
U .H "6 TRAS

co -g ce;u d* ..
AVALIZAT
Adr«u
c
P)
© p«ntru
CMftKal

Contnr
-—'
OvwMtli t.a.
»*mn« t UP* •« Jlatulul L.-B.

u
C 00

"3 1 X ipuBq EjdnsB

333 un 33EJJ „SV~UV„'D'S(?) Figura nr. 5 - Standardul de conţinut al cambiei -faţă
"5.
eu £< s«s <
U
J,
«i
H
5
i~r 'i

< ' 2. ACCEPTAREA

z GD
x >cd
• VH
W U H unoso ap pq
l iniSUJBO EZESJSqip 35 (T) Acceptarea este angajamentul luat de către tras, faţă de orice
C/3
posesor legitim de a plăti cambia la scadenţă.
Trasul nu este obligat prin lege să accepte dar, dacă acceptă, el
devine debitorul (obligatul) principal.

174 175
 Prezentarea cambiei la acceptare poate fi:
• facultativă, putând fi făcută oricând până la scadenţă, sau
• obligatorie, atunci când trăgătorul indică expres în titlu
acest fapt, fixând sau nu, un termen pentru prezentare sau
atunci când cambia este plătibilă la un anume timp de la
vedere, în termen de un an de la data emiterii.
Prezentarea la acceptare va putea fi făcută oricând, dacă
trăgătorul nu a fixat un termen pentru prezentare, dar nu mai târziu de
data scadenţei. Prezentarea la acceptare poate fi făcută atât de
posesorul cambiei, cât şi de un simplu deţinător al ei, la domiciliul
trasului.
Acceptarea este înscrisă într-o rubrică specială pe cambie. Ea se
exprimă prin cuvântul „acceptat" sau orice altă expresie echivalentă
şi este semnată de tras. Simpla semnătură a trasului pusă pe faţa
cambiei este socotită acceptare.
Trasul poate restrânge acceptarea la o sumă mai mică decât
aceea prevăzută în cambie.
3. TRANSMITEREA
Cambia poate fi transmisă în următoarele moduri:
a) prin gir
CAMBIA este un act prin care posesorul cambiei numit girant
transferă altei persoane numite giratar toate drepturile izvorând din
cambie.
Girul poate fi făcut chiar în folosul trasului, indiferent dacă a
acceptat sau nu, al trăgătorului sau al oricărui alt obligat. Aceştia pot
să gireze din nou cambia.
Girul trebuie să fie necondiţionat şi semnat de către girant.
Toate menţiunile privind circulaţia cambiei prin gir se fac pe
verso-ul ei.
176
1 ) GIRANT
Glr«tcatr«
Data
2) GIRANT
Girat catra
Figura nr. 6 - Standardul de conţinut al cambiei - verso
b) prin cesiune de creanţă ordinară
Dacă trăgătorul a înscris în cambie menţiunea „nu la ordin",
titlul se transmite prin cesiune de creanţă ordinară.
Cesiunea de creanţă este un act prin care creditorul numit
cedent transferă dreptul său de creanţă unei alte persoane numită
cesionar.
Spre deosebire de gir, cesiunea de creanţă ordinară devine vala-
bilă numai începând din momentul notificării debitorului sau din
momentul în care debitorul o acceptă prin act autentic.
4. AVALIZAREA
Avalul reprezintă angajamentul necondiţionat prin care un terţ
sau un semnatar al cambiei, (avalistul) altul decât trăgătorul sau
acceptantul, devine garant pentru obligaţiile unui co-obligat faţă de o
cambie (avalizatul).
Avalul se dă pe o cambie sau pe un act separat utilizându-se
una din expresiile „pentru aval" sau „pentru garanţie" urmate de
semnătura avalistului. Avalistul este obligat să indice persoana pentru
care dă avalul.
177
 5. SCADENŢA
9. EXEMPLUL NR. 2 - circulaţia unei cambii
Scadenţa este termenul la care CAMBIA trebuie plătită. Ea
Societatea comercială „Omega" S.A. a livrat la 30 mai 1994
trebuie să indice cu precizie ziua sau termenul maxim în interiorul
către Societatea comercială „Car" S.A. utilaje în valoare de 14
căruia creditorul trebuie să se prezinte la plată. Scadenţa trebuie să
milioane lei. Termenul de plată este l iulie 1994.
rezulte cu precizie din textul cambiei. Scadenţa poate fi:
De asemenea, societatea comercială „Omega" S.A. trebuie să
• la vedere;
restituie Băncii X ultima rată a unui credit, în valoare de 14
• la un anume timp de la vedere;
milioane lei, scadent tot la l iulie 1994.
• la un anume timp de la data emiterii;
Societatea comercială „Omega" S.A. emite o cambie care trebuie
» la o dată fixă.
plătită de societatea comercială „Car" S.A. direct Băncii X.
Din momentul completării cambiei societatea comercială
6. PLATA
„Omega" S.A. are calitatea de trăgător, societatea comercială
„Car" S.A. se află în poziţie de tras, iar Banca X este beneficiarul
Posesorul cambiei care nu este plătibilă la vedere trebuie să o
cambiei.
prezinte la plată în ziua scadenţei sale sau la cel mult două zile de la ' Societatea comercială „Omega" S.A. remite cambia Băncii X.
acesta. Această prezentare trebuie efectuată în locul desemnat pe La data de l iulie 1994, Banca X încasează suma de pe cambie
cambie. Cel care plăteşte cambia poate pretinde ca aceasta să-i fie de la societatea comercială „Car" S.A. în acest fel se achită
predată cu menţiunea de achitare scrisă de posesor. Posesorul nu creditul acordat pentru societatea comercială „Omega" S.A. de
poate refuza o plată parţială, în caz de plată parţială, cel care plăteşte către Banca X şi totodată datoria societăţii comerciale „Car" S.A.
(trasul) poate cere să i se facă pe cambie menţiunea de plată şi să i se
faţă de societatea comercială „Omega" S.A.
dea o chitanţă.
Trasul care face plata înainte de scadenţă o face pe riscul său.

7. SCONTUL

Scontul este o formă de credit acordat de către o bancă

posesorului cambiei; la prezentarea pentru scontare, banca îi achită
contravaloarea, înainte de scadenţă, percepându-i un comision (taxa
scontului), în urma acestui act, banca respectivă devine beneficiarul
cambiei.

8. PROTESTUL

în caz de neplată la scadenţă de către tras, posesorul unei

cambii trebuie să facă un protest înainte de a putea face recurs împo-
triva celorlalţi semnatari ai cambiei (care sunt solidar obligaţi faţă de
el). Dacă o cambie este „încasată" de către o bancă, aceasta trebuie să
facă protestul în caz de neplată.

178 179
 E x e m p l u l n r . 2. S C H E M A DE C I R C U L A Ţ I E

S . C . " O M E G A " S.A.

-Trăgător-

oo
o

S. C. " C A R " S. A . (5)Lt scadenţa achită suma

Banca X
-Tras- (si astfel se sting ambele creanţe) -Beneficiar-

o co G. 3
p; "^
Ol
5' P o & f f - p g- % |L H H g" «
0
£J 3_ N
C 3 ;*) . \ S o— 3S^p< a „.

iin
3 7 O. 1 ! l r ^w
cr P> c: E» t « o.'g S, S - -,
:e deoarece

jwra nr. 7 -
BILETUL

o
3 3
D- l
I- ^§ F n
l S. '3a^ ^p s ^SaSSS
<s-orsoQr-
-
o
a- Du
AVALIZAT

O. re s ' o .33 — 5 2 ° 3 m 5 £ . m M
5' re~
"ŞL
|
6
o
p
S" p<
r 3 0 S g < a » < a _ o r ' =E B r w
1
Ol
co
P
0
S. W > o
r : ;
3 g - ^ « S - S g - « g > 8 - > «s
re 3
(
^ ' — 1 3 — > P — _ P < _ ^ - - C X HH
3"
3 cr C/l C/î O
3
__. i <,<§•§.» g p g" | 3 = 0 g. « g r *.
O §• 3 l u
E
C re re <-^- o Î ; ; Î * ii!!
• S t - - & 3 l = - c « S o ? « W
2 î % 1 t o r ^ c r " — rePOP^b H 2
| f $ :
ransmii

p c/5
C 3 s
:-•• s
^^i^SÎ^Sga ^ S
î ] 1}
S O •o -5
S C
p X/5 re ?
o 3 00 ţ~i ' ;?; ^^gj-flspg r H
re_" P re re o o - . - . O ' ^ S p W ^ - a o r e > Es
re O
P O
p o re T3 O -ă n
ş
-5-;'
ţ-^1* N>
5 |sl|8ir^§§g§ o ^
X/l M
re o 5' ••-t
a S' -1
m S
o •a 3 o sS^-
5' S S 5' 5' " ° S ° 1 5's o. e c g |. g 5
° o
*"
i
H
cr P -t/î OQ o_ H *•
£ •^rare 3 " re Q. — p< p -* JS
OQ' re
:
?
P p 3 3' £'
i
co" o- "i"i.'3
EL g cr go.-^cTa.g 0
g C E. g r e r e o O Q o T 3 Z,
\
*•
cr OQ re c 3 r5" * r.i*.' E
re
5 ->';. ?;'* z z ^ o „H:3S 5:s.3 2
o
p re" O
c
*^_
ss
li K m oT '"S V
gcîre '&3- 0 "
c; OQ cr D.re = ;^:
:•* *"
=• 0 "* C
- i 3 ^ w ° T 3
X/l

o
Ol
c" 3 OQ' p B" E- i 8 p o H s r. s s-
n —n j-
o> P
re o
P" 3, t ""• 2-.§. ^ 3 «. 3 S g o
ă.
T3
o oT re" p<
•-"ţ
» 2. g. S - C T - H S " 0; ^
p 0
ă' î
- t o 12 3 g^gggg- "
-^ 3- o
re

o 3
p •-t
p 5' X/5 N
o
re C O r-*
re X/l
C 3
P>
C i
d<
"
i

L!
!-l
- |
M
* _ §-. s-.l
„ ii g ^ s - g i s ' s
3
tll-lli
^T'cr re~o P3±i- 3

w — ^-. 3 p OQ — . f» pi
"H C/1 2L 3 C
p< n> oT O. 3 ^
1 C
•- -
m h:, C m^- rr. r-
co< V3
: — BX
' 't r-i-H
nv H.
 Regulile referitoare la plată, scadenţa, girarea, protestul cambiei
sunt aplicabile şi b i l e t u l u i la ordin.

2. E X E M P L U L NR. 3 - c i r c u l a ţ i a u n u i bilet la ordin

H
U
•n/
& • --i
%
• Societatea comercială „Beta" S.A. încheie un contract cu socie-
tatea comercială „Construct" S.A. pentru construirea unei hale de
producţie în valoare de 500 milioane lei, urmând ca suma să fie
achitată într-un termen de 30 zile de la recepţia halei. c
O u

• După încheierea contractului, societatea comercială „Beta" S.A. rj 03

completează un bilet la ordin prin care se obligă să plătească
suma de 500 milioane lei societăţii comerciale „Construct" S.A.
• Din acest moment societatea comercială „Beta" S.A. se află în
poziţie de emitent, iar societatea comercială „Construct" S.A.
este beneficiarul biletului la ordin.
• La scadenţă, aceasta din urmă prezintă b i l e t u l la ordin, pentru
u e3
încasarea sumei, fie la societatea comercială „Beta" S.A., fie
băncii acesteia.
&
HH a
•Ho
• Societăţii comerciale „Construct" S.A. i se achită contravaloarea U •5M JS
O u
biletului la ordin.
w a

o C
u
-a
oo
c

u
2
l
e
O—t l

w ©

u
C/3

p<
eu
K
W

182
183
 5. ORDINUL DE PLATĂ
Pentru a fi valabil, ordinul de plată trebuie să conţină menţiu-
1. DESPRE ORDINUL DE PLATĂ n i l e obligatorii cuprinse în Regulamentul B.N.R. nr. 8/19.08.1994
privind ordinul de plată.
ORDINUL DE PLATĂ este o dispoziţie necondiţionată, dată Standardul obligatoriu de conţinut al ordinului de plată pe
de către emitentul acesteia unei societăţi bancare receptoare de a suport hârtie este prezentat în figura nr. 8.
pune la dispoziţia unui beneficiar o anumită sumă de bani la o anu-
mită dată.
O astfel de dispoziţie este considerată a fi ordin de plată dacă: ORDIN DE PLATA-
a) societatea bancară receptoare intră în posesia sumei
respective fie prin debitarea unui cont al emitentului, fie
prin încasarea ei de la emitent, şi
b) nu prevede că plata trebuie să fie făcută la cererea mmnmm M M
beneficiarului.
Pe „drumul" parcurs de ordinul de plată de la plătitor la bene-
ficiar se pot interpune mai multe societăţi bancare, acestea efectuând TţTi
«i l l i
succesiv operaţiuni de recepţie, autentificare, acceptare şi executare a .h
ordinului de plată. Toată această serie de operaţiuni poartă denumirea
de transfer-credit.
Ordinul de plată poate fi emis pe suport clasic (hârtie) sau pe
suporturi neconvenţionale (magnetic, electronic). Figura nr. 8 - Standardul de conţinut al ordinului de plată

2. PARTICIPANŢI

Participanţii într-un transfer-credit sunt următorii:

/ emitentul (non-bancar sau bancar) este persoana care
emite un ordin de plată pe cont propriu;
/ plătitorul (client al societăţii bancare iniţiatoare sau însăşi
societatea bancară iniţiatoare) sau primul emitent;
/ beneficiarul (client al societăţii bancare destinatare sau
însăşi societatea bancară destinatară);
/ societatea bancară iniţiatoare este prima societate bancară
emitentă a unui ordin de plată;
/ societatea bancară destinatară este ultima societate ban-
cară din lanţul transferului-credit, cea care recepţionează şi acceptă
ordinul de plată pentru a pune la dispoziţia beneficiarului suma de
bani înscrisă în acesta.
în derularea transferului-credit pot interveni şi societăţi bancare
intermediare, altele decât societatea bancară iniţiatoare sau societatea

184
185
 bancară destinatară.
Aceste trei tipuri de societăţi bancare pot fi emiţătoare, atunci
când emit ordinul de plată sau receptoare, atunci când îl recepţio-
nează.
3. OPERAŢIUNI
în vederea aducerii la îndeplinire a dispoziţiei plătitorului
exprimată prin emiterea ordinului de plată, societăţile bancare
participante în cadrul transferului-credit respectiv trebuie să efectue-
ze în ordine următoarele operaţiuni:
1. recepţia - procedura de recunoaştere a primirii ordinului de
plată;
2. autentificarea - procedura prin care se determină că ordinul
de plată a fost emis de persoana indicată ca emitent pe ordinul de
plată;
3. acceptarea - procedura prin care se recunoaşte ca valabil un
ordin de plată recepţionat, sau
- refuzul - procedura utilizată în cazul în care o societate
bancară receptoare decide că nu este posibil să execute un ordin'de
plată dat de un emitent sau că executarea ar determina costuri excesi-
ve ori întârzieri în finalizarea transferului-credit;
4. executarea - procedura de emitere a unui ordin de plată
acceptat anterior.
4. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PARTICIPANŢILOR
Derularea unui transfer-credit se desfăşoară pe baza unor prin-
cipii de procedură din care decurg obligaţii, respectiv drepturi pentru
contrapartidă, riguros stabilite ale participanţilor, astfel:
• emitentul - obligaţii în legătură cu:
o emiterea ordinului de plată;
o plata pentru ordinul de plată emis.
• plătitorul - obligaţia plăţii spezelor bancare aferente procesării
ordinului de plată.
• societatea bancară iniţiatoare - obligaţii privind:
o returnarea sumei în caz de nefmalizare a transfe-
rului-credit;
o plata dobânzilor de întârziere (în situaţia în care
186
întârzierea plăţii i se datorează).
• societatea bancară receptoare - obligaţii cu privire la:
o recepţia;
o autentificarea;
o acceptarea sau refuzul;
o executarea ordinului de plată recepţionat, inclusiv
intervalul de timp obligatoriu în care trebuie să facă
aceasta;
o plata dobânzii de întârziere (în situaţia în care
întârzierea plăţii i se datorează).
• societatea bancară destinatară - obligaţii referitoare la:
o recepţia;
o autentificarea;
o acceptarea sau refuzul;
o punerea fondurilor la dispoziţia beneficiarului;
o plata dobânzii de întârziere (în situaţia în care
întârzierea plăţii i se datorează).
5. FINALIZAREA TRANSFERULUI-CREDIT
Finalizarea transferului-credit se face atunci când societatea
bancară destinatară acceptă ordinul de plată în favoarea beneficia-
rului.
6. EXEMPLUL NR. 4 - circulaţia unui ordin de plată
• Societatea comercială „Alfa" S.A., în vederea efectuării unor
reparaţii, recurge la serviciile Societăţii comerciale „Sigma" S. A.
• Societatea comercială „Alfa" S.A. hotărăşte ca plata serviciilor
prestate de societatea comercială „Sigma" S.A. să se efectueze
printr-un ordin de plată.
• în acest scop societatea comercială „Alfa" S.A. emite un ordin
de plată al cărui beneficiar este societatea comercială „Sigma"
S.A.
• Ordinul de plată este prezentat de către plătitor băncii la care are
deschis cont curent, respectiv Banca X, care este societatea ban-
cară iniţiatoare.
• Banca X efectuează succesiv operaţiunile de recepţie, autentifi-
care, acceptare şi, în final, executare a ordinului de plată primit
187
către Banca Y, la care are deschis cont curent societatea comer-
cială „Sigma" S.A., Banca Y care are calitatea de societate Anexa nr. 3
bancară destinatară. LISTA
în momentul acceptării ordinului de plată de către Banca Y, principalilor termeni definiţi potrivit
transferul-credit este finalizat. Regulamentului privind efectuarea operaţiunilor valutare
Ulterior, această societate bancară va credita contul clientului
său, societatea comercială „Sigma" S.A., cu suma înscrisă pe 1.1. Rezidenţii
ordinul de plată primit. a) persoane juridice:
în acest fel, societatea comercială „Sigma" S.A. îşi recuperează al) instituţiile publice, regiile autonome, societăţile comer-
contravaloarea serviciilor prestate. ciale, asociaţiile, cluburile, ligile şi orice alte persoane juridice cu
caracter lucrativ sau nonprofit, înregistrate sau autorizate să desfă-
şoare activităţi în România;
SCHEMA DE CIRCUIT PENTRU a2) persoanele fizice şi asociaţiile familiale autorizate în con-
formitate cu prevederile Decretului-lege nr. 54/1990 privind organi-
zarea şi desfăşurarea unor activităţi economice pe baza liberei
iniţiative, cu modificările ulterioare;
a3) filialele, sucursalele, reprezentanţele, agenţiile şi birouri-
SOCIETATE BANCARA SOCI ETATE BANCARA
le, înregistrate şi/sau autorizate să desfăşoare activităţi în România,
INTERMEDIARA INTERMEDIARA
ale persoanelor juridice străine;
a4) ambasadele, consulatele sau alte reprezentanţe ale Româ-
niei în străinătate;
a5) sucursalele, filialele, reprezentanţele, agenţiile şi birourile
firmelor româneşti care desfăşoară activităţi şi nu sunt înregistrate în
străinătate ca persoane juridice;
b) persoane fizice:
bl) persoanele fizice, cetăţeni români cu domiciliul în Româ-
nia atestat cu act de identitate emis de organele abilitate prin lege;
b2) persoanele fizice de altă cetăţenie şi persoanele fără
cetăţenie (apatrizi) cu domiciliul în România, atestat cu act de
identitate emis de organele abilitate prin lege.
1.2. Nerezidenţi
a) persoane juridice:
al) persoanele juridice cu sediul în străinătate, care nu sunt
înregistrate şi/sau autorizate să desfăşoare activităţi în România;
ORDINUL DE PLATA
* Publicat în M.Of. nr. 395/31 decembrie 1997 şi modificat prin următoarele
Circulare B.N.R.: nr. 7/25 mai 1998 [M. Of. nr. 201/29 mai 1998], nr. 25/29
dec. 1998 [M. OF. nr. 514/30 dec. 1998], nr. 22/10 sept. 1999 [M. Of. nr.
449/15 sept. 1999], nr. 26/27 sept. 1999 [M. Of. nr. 487/8 oct. 1999] şi
f.n./24 dec. 1999 [M. Of. nr. 631/24 dec. 1999.
188
189
 a2) ambasadele, consulatele sau alte reprezentanţe ale altor
ţări în România, precum şi organizaţiile internaţionale sau reprezen-
tanţe ale unor astfel de organizaţii care funcţionează în România;
a3) sucursalele, filialele, reprezentanţele, agenţiile şi birourile
persoanelor juridice româneşti care desfăşoară activităţi şi sunt înre-
gistrate în străinătate ca persoane juridice;
b) persoane fizice:
b l ) persoanele fizice, cetăţeni străini, care lucrează în cadrul
ambasadelor, consulatelor şi reprezentanţelor altor ţări în România
sau în cadrul unor organizaţii internaţionale sau reprezentanţe ale
acestora care funcţionează în România;
b2) persoanele fizice, cetăţeni străini, precum şi persoanele
fără cetăţenie (apatrizi), cu domiciliul în străinătate.
1.3. Valută - moneda naţională a unui stat utilizată în tranzacţii
internaţionale, precum şi monedele compuse, cum ar fi DST (Drep-
turi Speciale de Tragere), ECU (Unitatea Europeană de Cont)'.
1.4. Valute convertibile - valutele agreate şi menţionate în
lista cursurilor pieţei valutare, comunicată de Banca Naţională a
României.
1.5. Credite de comerţ internaţional - creanţele sau angaja-
mentele derivând din acordarea unui credit de către furnizor cumpă-
rătorului sau de către cumpărător furnizorului în cursul operaţiunilor
de comerţ internaţional, inclusiv servicii; astfel de credite pot fi acor-
date şi de terţi, alţii decât partenerii contractului de comerţ inter-
naţional.
1.6. Credite financiare - creanţele sau angajamentele derivând
din acordarea directă (şi nu prin emisiune de obligaţiuni ori alte titluri
de credit) de fonduri financiare de către un creditor către un debitor.
1.7. Leasing financiar - operaţiunea de închiriere de bunuri, al
cărei termen este mai mare de un an şi valoarea de achiziţie a bunuri-
lor urmează a fi recuperată în proporţie de cel puţin 75% de locator;
celelalte operaţiuni de leasig se încadrează în categoria de leasing
operaţional.
1.8. Străinătate - teritorii în afara frontierei de stat a Româ-
niei.
1.9. Valori m o b i l i a r e româneşti - valorile mobiliare emise de
un rezident.
' După l ian. 1999, ECU a fost înlocuit cu EURO.
190
1.10. Valori mobiliare străine - valorile mobiliare emise de
un nerezident.
1.11. Instrumente de plată - numerar şi substitute de numerar,
cum ar fi: cecurile de călătorie, cecurile personale, cărţile de credit,
cărţile de debit, cecurile aferente cărţilor de credit.
1.12. Investiţie directă - investiţia care se realizează prin aport
de fonduri financiare, bunuri mobile şi imobile sau orice alte drepturi
de proprietate ce pot fi evaluate în bani prin crearea sau extinderea
unei societăţi comerciale integral deţinute, a unei filiale, sucursale,
prin achiziţionarea integrală a unei societăţi existente ori participarea
parţială într-o societate nouă sau existentă, în scopul stabilirii de
relaţii economice durabile, cu sau fără posibilitatea de a exercita o
influenţă directă asupra administrării societăţii.
1.13. Investiţie de portofoliu - investiţia (alta decât aceea de
la punctul anterior) care se realizează prin intermediul următoarelor
categorii de instrumente: valori mobiliare specifice pieţei de capital,
instrumente specifice pieţei monetare, instrumente de plasament co-
lectiv, operaţiuni în conturi curente, operaţiuni în conturi de depozit.
1.14. Intermediar autorizat - băncile, casele de schimb valu-
tar, alte entităţi nebancare autorizate de Banca Naţională a României
să funcţioneze pe piaţa valutară în calitate de broker sau dealer.
1.15. Broker - intermediarul autorizat care funcţionează pe
piaţa valutară în nume propriu, dar numai în contul clienţilor săi, pe
baza ordinelor acestora, contra unui comision.
1.16. Dealer - intermediarul autorizat care funcţionează pe
piaţa valutară atât în nume şi în cont propriu, cât şi în nume propriu şi
în contul clienţilor.
1.17. Operaţiuni valutare - încasările, plăţile, compensările,
transferurile, creditările, precum şi orice alte tranzacţii exprimate în
valute şi care se pot efectua prin transfer bancar, în numerar, cu
instrumente de plată sau prin alte modalităţi de plată agreate sau
acceptate de bănci.
în aceste categorii se includ şi operaţiunile exprimate în mone-
da naţională (leu), atunci când sunt efectuate între rezidenţi şi nere-
zidenţi.
Operaţiunile valutare pot fi:
1.17.1. Curente - operaţiunile efectuate între rezidenţi şi
nerezidenţi, care nu sunt de natura operaţiunilor de capital, aşa cum
sunt ele definite la pct. 1.17.2 şi care decurg, fără a se limita, din:
191
 1.17.1.1. tranzacţii de comerţ internaţional, inclusiv servicii,
alte tranzacţii curente, precum şi credite de comerţ internaţional şi
alte facilităţi bancare aferente, cu termene iniţiale de rambursare mai
mici de un an;
1.17.1.2. repatrierea veniturilor nete sub formă de dividende,
dobânzi etc. provenind din operaţiuni de capital;
1.17.1.3. remiteri de sume moderate* reprezentând cheltuieli
curente de întreţinere a membrilor familiei (soţ, soţie, copii, persoane
aflate în întreţinere).
1.17.2. De capital - operaţiunile valutare efectuate între
rezidenţi şi nerezidenţi, care decurg din:
1.17.2.1. Investiţii directe:
a) în România ale nerezidenţilor;
b) în străinătate ale rezidenţilor.
1.17.2.2. Lichidarea investiţiilor directe:
a) în străinătate de către rezidenţi;
b) în România de către nerezidenţi.
1.17.2.3. Investiţii imobiliare (achiziţionare de terenuri, cum-
părare sau construire de clădiri, altele decât cele reprezentând investi-
ţii directe):
a) în România ale nerezidenţilor;
b) în străinătate ale rezidenţilor.
1.17.2.4. Operaţiuni cu valori mobiliare specifice pieţei de
capital (acţiuni sau alte valori mobiliare de natură participativă, pre-
cum şi obligaţii sau alte titluri de credit cu scadenţă iniţială, de regu-
lă, mai mare de un an);
a) admiterea valorilor mobiliare româneşti pe pieţe de capital
străine pentru:
a l ) emisiune prin plasament sau ofertă publică;
a2) introducerea pe o piaţă de capital străină recunoscută;
b) admiterea de valori mobiliare străine pe pieţe de capital
româneşti pentru:
bl) emisiune prin plasament sau ofertă publică;
b2) introducerea pe piaţa de capital românească;
c) tranzacţii cu valori mobiliare în România de către nerezi-
denti:
' Prin sume moderate se înţelege acele sume aferente cheltuielilor curente de
întreţinere ce pot fi justificate ulterior, inclusiv cu documente.
192
c i ) cumpărare;
c2) vânzare;
d) tranzacţii cu valori mobiliare în străinătate de către r e z i d e n ţ i
d l ) cumpărare;
d2) vânzare.
1.17.2.5. Operaţiuni cu i n s t r u m e n t e specifice pieţei mone-
tare (efecte de comerţ, titluri de stat emise de administraţia public;!
centrală sau locală, alte t i t l u r i emise de agenţii g u v e r n a m e n t a l e şi
instrumente derivate, precum şi orice alte valori mobiliare cu scaden-
ţe iniţiale, de regulă, mai mici de un an):
a) admiterea de instrumente ale pieţei monetare româneşti pe
pieţe monetare străine pentru:
a l ) e m i s i u n e prin plasament sau ofertă p u b l i c ă ;
a2) introducere pe o piaţă monetară străină recunoscută;
b) admiterea de instrumente ale pieţei monetare străine pe piaţa
monetară românească pentru:
b l ) emisiune prin plasament sau ofertă publică;
b2) introducerea pe piaţa monetară românească;
c) tranzacţii cu instrumente ale pieţei monetare în România de
către nerezidenţi:
ci) cumpărare;
c2) vânzare;
c3) acordare de î m p r u m u t u r i către rezidenţi prin intermediul
altor instrumente ale pieţei monetare;
c4) atragerea de împrumuturi de la rezidenţi prin intermediul
altor instrumente ale pieţei monetare;
d) tranzacţii cu instrumente ale pieţei monetare în străinătate de
către rezidenţi:
d l ) cumpărare;
d2) vânzare;
d3) acordare de împrumuturi către nerezidenţi prin intermediul
altor instrumente ale pieţei monetare:
d4) atragerea de î m p r u m u t u r i de la nerezidenţi prin intermediul
altor instrumente ale pieţei monetare.
1.17.2.6. Operaţiuni cu instrumente de p l a s a m e n t colectiv
(acţiuni şi alte t i t l u r i cu caracter participativ la societăţi/fonduri de
investiţii, fonduri m u t u a l e etc.):
a) admiterea instrumentelor de plasament colectiv româneşti pe
 pieţe financiare străine pentru:
al) emisiune prin plasament sau ofertă publică;
a2) introducerea pe o piaţă financiară recunoscută;
b) admiterea instrumentelor de plasament colectiv străine pe
piaţa financiară românească pentru:
b l ) emisiune prin plasament sau ofertă publică;
b2) introducerea pe o piaţă financiară recunoscută;
c) tranzacţii în România ale nerezidenţilor;
ci) cumpărare;
c2) vânzare;
d) tranzacţii în străinătate ale rezidenţilor:
d l ) cumpărare;
d2) vânzare.
1.17.2.7. Credite de comerţ i n t e r n a ţ i o n a l (cu termen de ram-
bursare mai mare de un an), cu sau fără participarea unui rezident în
tranzacţia comercială respectivă:
a) acordate de nerezidenţi rezidenţilor;
b) acordate de rezidenţi nerezidenţilor.
1.17.2.8. Credite financiare şi î m p r u m u t u r i , inclusiv leasing
financiar:
a) acordate de nerezidenţi rezidenţilor;
b) acordate de rezidenţi nerezidenţilor.
1.17.2.9. Garanţii, avaluri, facilităţi financiare auxiliare:
a) în cazuri legate direct de comerţul internaţional în care
participă un rezident;
a l ) acordate de nerezidenţi în favoarea rezidenţilor;
a2) acordate de rezidenţi în favoarea nerezidenţilor.
b) în cazuri legate direct de operaţiuni de mişcări internaţionale
de capital în care participă un rezident:
b l ) acordate de nerezidenţi în favoarea rezidenţilor;
b2) acordate de rezidenţi în favoarea nerezidenţilor.
c) în cazuri nelegate direct de comerţul internaţional sau de
mişcări internaţionale de capital sau în cazuri în care nici un rezident
nu participă la operaţiunile respective:
c i ) acordate de nerezidenţi în favoarea rezidenţilor;
c2) acordate de rezidenţi în favoarea nerezidenţilor.
1.17.2.10. Operaţiuni în conturi curente:
a) deschise de nerezidenţi la bănci şi la alte entităţi stabilite de
lege:
194
a l ) în monedă naţională;
a2) în valută;
b) deschise de rezidenţi în străinătate la bancă şi alte instituţii
asimilate acestora;
b l ) în monedă naţională, în ţările cu care România are aranja-
mente de convertibilitate regională;
b2) în valută.
1.17.2.11. Operaţiuni în conturi de depozit:
a) deschise de nerezidenţi la bănci şi la alte entităţi stabilite de
lege:
al) în monedă naţională;
a2) în valută;
b) deschise de rezidenţi în străinătate la bănci şi alte instituţii
asimilate acestora:
bl) în monedă naţională în ţările cu care România are aranja-
mente de convertibilitate regională;
b2) în valută.
1.17.2.12. Schimb valutar:
a) efectuat în România de nerezidenţi:
al) cumpărare de monedă naţională contra valută;
a2) vânzare de monedă naţională contra valută;
a3) schimb de valută contra valută;
b) efectuat în străinătate de către rezidenţi:
b l ) cumpărare de valută contra monedă naţională;
b2) vânzare de valută contra monedă naţională;
b3) schimb de valută contra valută.
1.17.2.13. Asigurări de viaţă (transfer de capital reprezentând
prime, anuităţi, despăgubiri, alte transferuri) decurgând din contractul
de asigurare de viaţă:
a) contracte de asigurare de viaţă încheiate între rezidenţi
persoane fizice şi societăţi de asigurare nerezidente;
b) contracte de asigurare de viaţă încheiate între societăţi de
asigurare rezidente şi persoane fizice nerezidente.
1.17.2.14. Transferuri ale persoanelor fizice:
a) cadouri, donaţii;
b) moşteniri şi dote;
c) plata unor datorii ale imigranţilor în ţara de origine;
d) transferuri de active ale imigranţilor;
e) câştiguri din jocurile de noroc;
195
 f) economii ale lucrătorilor nerezidenţi.
1.17.2.15. A l t e t r a n s f e r u r i :
a) transferuri de capital guvernamentale (ajutoare, iertare de
datorie etc.);
b) achiziţii de active nemateriale/nefinanciare (brevete, mărci
de fabrică, licenţe, patente etc.);
c) disponibilizarea conturilor blocate ale nerezidenţilor;
d) sponsorizări.
1.18. Bănci - societăţile bancare/sucursalele băncilor străine
autorizate de Banca Naţională a României să funcţioneze în
România.
1.19. Piaţa v a l u t a r ă se defineşte ca o piaţă continuă în care se
efectuează vânzări şi cumpărări de valute contra monedei naţionale
sau alte valute la cursuri de schimb determinate liber de intermediari
autorizaţi de Banca Naţională a României să participe în nume şi în
cont propriu şi/sau în nume propriu şi în contul clienţilor.
1.21. Piaţa valutară interbancară este acel segment al pieţei
valutare care priveşte operaţiunile şi raporturile principalilor interme-
diari autorizaţi ai pieţei valutare - băncile.
Alţi termeni uzuali :
• Operaţiuni la vedere (spot)
O operaţiune de vânzare/cumpărare valute cu decontare după
două zile de la data încheierii tranzacţiei, la cursul de schimb
între părţi (curs spot), în cazul în care ziua de decontare este o zi
nelucrătoare, decontarea are loc în următoarea zi lucrătoare. (Fac
excepţie cazurile în care între părţi există alte convenţii.)
Prezentul nomenclator cuprinde expresii uzuale şi înţelesul lor general
acceptat; folosirea lor va duce la evitarea neînţelegerilor ce ar putea apărea în
timpul încheierii unei tranzacţii.
în toate cazurile, valuta/valutele tranzacţionată(e) trebuie clar specificată(e).
în anumite cazuri, evidente, unii termeni pot fi utilizaţi atât pentru operaţiuni
de fructificare de fonduri, cât şi pentru operaţiuni de schimb valutar (cf.
ibid.).
196
• Operaţiuni la termen (forward)
O operaţiune de vânzare/cumpărare valute cu decontare după mai
mult de două zile de la data încheierii tranzacţiei, la cursul de
schimb stabilit între părţi (curs forward). în cazul în care ziua de
decontare este o zi nelucrătoare, decontarea are loc în următoarea
zi lucrătoare. (Fac excepţie cazurile în care între părţi există alte
convenţii.)
• Operaţiuni swap
O operaţiune de cumpărare şi vânzare simultană a aceleiaşi sume
în valută cu decontarea la două date de valută diferite (de regulă
spot şi forward) la cursuri de schimb stabilite (spot şi forward) la
data tranzacţiei.
• Data tranzacţiei
Data la care se încheie tranzacţia.
• Data valutei (value date)
• Data la care se face decontarea tranzacţiei:
• value today (same day value) - data valutei este aceeaşi
cu data tranzacţiei;
• value tomorrow - data valutei este ziua lucrătoare urmă-
toare faţă de data tranzacţiei;
• spot - data valutei este două zile lucrătoare de la data
tranzacţiei;
• forward - orice dată a valutei ulterioară decontării spot.
• Poziţie deschisă
Diferenţa dintre totalul tranzacţiilor la vedere şi totalul tranzac-
ţiilor la termen efectuate într-o valută sau dintre totalul activelor
şi pasivelor în valută pentru care se asumă un risc valutar.
• Poziţie închisă
Cumpărări şi vânzări într-o valută sau active şi pasive care se
echilibrează pe total, negenerând o poziţie deschisă.
• Cotaţie fermă (firm quotation)
Cotarea unui preţ ferm care angajează banca. Este recomandată
adăugarea unor restricţii de timp sau de sumă („ferm pentru un
minut" sau „ferm pentru un milion").
• Cotaţie orientativă (for info only)
Cotaţii care nu sunt ferme, datorită imposibilităţii de a tran-
zacţiona din anumite motive (depăşirea limitei de expunere
etc.).
197
Cotaţie directă Anexa nr. 4
O cotaţie este directă atunci când moneda naţională este expri- Lista valutară m i n i m a l ă
mată în funcţie de o unitate monetară a altei valute, numită de
bază (ex. USD/DEM, USD valuta de bază). Tara Valuta Acronim Cod
Cotaţie indirectă
Austria Şiling austriac ATS 040
O cotaţie este indirectă când o valută este exprimată în funcţie de
Australia Dolar australian AUD 036
o unitate monetară naţională, numită de bază (ex. GBP/USD,
Belgia Franc belgian BEF 056
GBP valuta de bază).
Ordin la curs limitat Canada Dolar canadian CAD 124
Ordin ce trebuie executat până la cursul limită indicat de client, Elveţia Franc elveţian CHF 756
înţelesul termenului limitat este „vindeţi cu cel puţin" în cazul Germania Marcă germană DEM 276
unui ordin de vânzare şi „cumpăraţi cu cel mult" în cazul unui Danemarca Coroană daneză DKK 208
ordin de cumpărare. Ordinele trebuie să specifice perioada pentru Egipt Liră egipteană . EGP 818
care sunt valabile (numărul de zile). Spania Pesetă spaniolă ESP 724
Punct (pip) Finlanda Marcă finlandeză FIM 246
Ultima cifră a unei cotaţii. Franţa Franc francez FRF 250 .
Marea Britanic Liră sterlină GBP 826
Grecia Drahmă grecească GRD 300
Irlanda Liră irlandeză IEP 372
Italia Liră italiană ETL 380
Japonia Yen japonez JPY 392
Republica Leu moldovenesc
MDL 498
Moldova
Olanda Gulden olandez NLG 528
Norvegia Coroană suedeză NOK 578
Portugalia Escudo portughez PTE 620
România Leu românesc ROL 642
Suedia Coroană suedeză SEK 752
Rusia Rublă RUR 643
Turcia Liră turcească TRL 792
Statele Unite Dolar SUA USD 840
*** DST XDR 960
*** EURO EUR 954

După Normele privind circuitul formularelor „Dispoziţie de plată valutară

externă" (DPVE) şi „Cerere de deschidere acreditiv" (CDA), emise de BNR,
publicate în M.Of. nr. 395/31 dec. 1997.

198 199
 BIBLIOGRAFIE (18)* * * Legea bancară nr. 58/5 martie 1998, publicată în M. Of. nr.
121/23 martie 1998.
(19)* * * Legea privind Statutul B.N.R. nr. 101/26 mai 1998,
(1) Anescu, Vlad, Anescu, Ruxandra, „Creditul ipotecar", publicat în publicată în M. Of. nr. 203/01 iunie 1998.
revista Tribuna Economică nr. 25/2000, pp. 34-35. (20)* * * Regulament nr. 3/23 decembrie 1997, emis de B.N.R.,
(2) Axenciuc, Victor, Istoria economică a României, Ed. Fundaţiei privind efectuarea operaţiunilor valutare, publicat în
„România de mâine", Bucureşti, 1997. M. Of. nr 395/31 decembrie 1997.
(3) Bistriceanu, Gh; Ana, Gh., Finanţe, EDP, Bucureşti, 1995.
(4) Bodnar, Măria; Pătrăşcoiu, Lidia; Roxin, Luminiţa, Finanţe —
monedă, ASE, Bucureşti, 1994.
(5) Bostan, Ionel, Drept financiar, Ed. Media-Tech, Iaşi, 1999.
(6) Chirică, Lefter; lonescu, Romeo Victor, Sinteze de economie
politică, Ed. Economică, Bucureşti, 1997.
(7) Kiriţescu, Costin C., Idei contemporane în acţiune, Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 1996.
(8) Kiriţescu, Costin C., Moneda. Mică enciclopedie, Ed.
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982.
(9) Lazăr, Costinel (et al), Teorie, credit, bănci, EDP, Bucureşti,
1997.
(\Q)Lămătic, Gheorghe, Structura şi funcţionarea sistemelor
economice, Ed. Sanvialy, Iaşi, 1998.
(l l)Manolescu, Gheorghe, Moneda şi ipostazele ei, Ed. Economică,
Bucureşti, 1997.
(I2)$aguna, Dan Drosu; Donoaica, Const. FI., Drept bancar şi
valutar, Ed. Proarcadia, Bucureşti, 1994.
(l3)Turcu, Ion, Operaţiuni şi contracte bancare, Ed. Lumina Lex,
Bucureşti, 1994.
(14) Vochescu, /.; Bercheşan, V., Bancnota şi falsificatorii de
bancnote, Ed. Şansa, Bucureşti, 1996.
(\5)Whitehead, Geoffrey, Economia, Ed. Sedona, Timişoara, 1997.
(16)Zaharescu, Barbu, Economie politică, Ed. Cartea Românească,
Bucureşti, 1948.
(17)* * * Circularele B.N.R. de modificare a Regulamentului B.N.R.
nr. 3/23 decembrie 1997 privind efectuarea operaţiu-
nilor valutare (nr. 7/25 mai 1998 - M. Of. nr. 102/29
mai 1998, nr. 25/29 dec. 1998-M. Of. nr. 514/30 dec.
1998, nr. 22/10 sept. 1999 - M. Of. nr. 449/15 sept.
1999, nr. 26/27 sept. 1999 - M. Of. nr. 487/8 oct. 1999
şi f.n./24 dec. 1999 - M. Of. nr. 631/24 dec. 1999).

200 201
 CUPRINS

CAP. I. BANII
1.1. Inconvenientele trocului, apariţia şi evoluţia monedei
1.2. Apariţia circulaţiei băneşti pe teritoriul României
1.3. Natura şi f u n c ţ i i l e banilor în economia contemporană
1.4. Masa monetară şi e c h i l i b r u l monetar
1.4.1. Structura şi dinamica masei monetare
1.4.2. Echilibrul monetar
1.4.3. Lecturi suplimentare: Despre inflaţie

CAP. II. CREDITUL ŞI SISTEMUL BANCAR

2.1. Creditul: conţinut, funcţii şi caracteristici
2.2. Formele creditului
2.2.1. Lecturi suplimentare: Creditul ipotecar...
2.3. Titluri de credit
2.4. Principiile creditului bancar
2.5. Băncile şi rolul lor. Sistemul bancar

CAP. III. BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

3.1. înfiinţarea B.N.R.
3.2. Reglementarea funcţionării B.N.R.
3.2.1. Politica monetară şi v a l u t a r ă
3.2.2. Emisiunea monetară
3.2.3. Operaţiuni cu băncile
3.2.4. Supravegherea bancară
3.2.5. Operaţiuni pe contul s t a t u l u i
3.2.6. Operaţiuni cu aur şi active internaţionale
3.2.7. Conducerea şi administrarea Băncii Naţionale a
României
3.2.8. Situaţii financiare
3.3. Dispoziţii speciale şi sancţiuni aplicabile prevăzute
de Statutul B.N.R.

203
CAP. IV. R E G L E M E N T A R E A A C T I V I T Ă Ţ I I B A N C A R E
ÎN R O M Â N I A 107
4 . 1 . A c t i v i t ă ţ i l e efectuate de b ă n c i 108
4.2. A u t o r i z a r e a b ă n c i l o r . Cazurile de retragere a a u t o r i z a ţ i e i
decătreB.N.R. ' 110
4.3. Organizarea şi conducerea băncilor 113
4.4. Secretul profesional 116
4.5. Cerinţe operaţionale privind activitatea societăţilor bancare 117
4.5.1. Cerinţe de capital 118
4.5.2. Cerinţe prudenţiale 119
4.5.3. Acţionari semnificativi 121
4.5.4. Tranzacţii interzise 121
4.5.5. Documente contractuale, registre şi evidenţe 122
4.5.6. Conturi, s i t u a ţ i i financiare şi controlul acestora 123
4.6. Transferul de fonduri 124
4.7. Supravegherea prudenţială a băncilor 125
4.8. Măsuri de remediere şi s a n c ţ i u n i 126
4.9. Supravegherea şi administrarea specială a băncilor 128
4.9. l . Măsuri de i n s t i t u i r e a supravegherii speciale a
băncilor 128
4.9.2. Măsuri de a d m i n i s t r a r e specială a băncilor 129

CAP. V. R E G L E M E N T A R E A E F E C T U Ă R I I
OPERAŢIUNILOR V A L U T A R E 132
5. l . Deţinerea şi u t i l i z a r e a a c t i v e l o r în valută 133
5.2. Conturile în l e i a l e n e r e z i d e n ţ i l o r 151
5.3. Piaţa valutară 152
5.4. Obligaţia de repatriere 153
5.5. Operaţiuni valutare efectuate pe teritoriul României 156
5.6. Controlul valutar 158

Anexa nr. 1. E x p l i c a ţ i i ale unor termeni şi expresii (din

conţinutul lucrării) şi unităţile monetare ale
diverselor state 161
Anexa nr. 2. Instrumente de plată 169
Anexa nr. 3. Lista p r i n c i p a l i l o r termeni definiţi potrivit
Regulamentului privind efectuarea operaţiunilor
valutare 189
BIBLIOGRAFIE 200

204