You are on page 1of 3

Femeia în

secolul XX
Secolul XX este, poate, perioada cea mai densă şi accelerată ca derulare a faptelor
istorice, contradictorie şi complexă, fericită dar şi dramatică prin consecinţele unor procese şi
fenomene istorice derulate în plan spiritual, politico-militar sau social. Privit prin prisma
evenimentelor desfăşurate în secolul XX putem afirma se poate spune că secolul XX a fost un
secol al conflictelor. Omenirea a trecut prin două conflicte armate majore respectiv: primul a fost
Marele Război din 1914-1916 ( numit şi Primul Război Mondial din 1939 o dată cu izbucnirea
celui de Al Doilea Război Mondial din 1939-1945) în care părţile angajate în conflict au făcut uz
de tot ceea ce înseamna tehnologie existentă în epocă la finalul căruia s-a produs o ruptură
decisivă faţă de Vechea Ordine Mondială (căderea celor 4 imperii German, Austro-Ungar,
Otoman şi Rus).
Începuturile dar în egală măsură finele acestui veac au marcat profund conştiinţa
contemporanietăţii. Nu puţini au fost aceia care, în jurul anului 1900, vorbeau de sfârşitul unei
perioade numită Belle Epoque şi trăiau angoasa unui timp ce li se părea ostil. Acestea fiind doar
câteva elemente care conduc nu numai la nevoia de a cunoaşte istoria secolului XX ci mai ales la
înţelegerea cauzelor care au determinat o evoluţie sau alta din acest veac, la descifrarea
mecanismelor sociale, politice, ideologice, spirituale care să permită oamenilor să nu mai repete
erorile "de parcurs" în evoluţia societăţii.
Societatea supusă asprului şoc al războilului va ieşi pretutindeni transformată, marcată de
opoziţia dintre noii bogaţii şi noii sărăciti care va deveni o temă privilegiată romanelor şi
pieselor de teatru după război. Astfel, Primul Război Mondial va oferi femeilor un loc în
societate. Femeile constituiau la sfârşitul războiului, pînă la 35% din personalul industrial din
Germania şi Marea Britanie. Munca femeilor, care înainte caracteriza doar lumea agricolă şi
muncitorească, caracterizează de acum şi burghezia. Birourile, profesiunile liberale se deschid
femeilor care vor accede la posturi de răspundere. Condiţia femeii se schimbă, feminismul
înregistrează progrese. În unele ţări (Rusia, Marea Britanie, Germania) femeile obţin drept de
vot. Emaniciparea femeii devine unul din sloganurile perioadei imediate postbelice. Semn vizibil
al noilor libertăţi cucerite de femei, moda se transformă, fustele se scurtează, apar tunsorile “á la
garçonne”. Aceste libertăţi vor şoca bineînţeles, pe tradiţionalişti.
Ca şi în alte ţări europene,în acest secol XX, în România s-a afirmat mişcarea feministă,
vizând obţinerea unui statut nou al femeii în societate, care să cuprindă egalitatea în drepturi cu
bărbatul şi accesul la funcţii publice. Această mişcare s-a bazat pe activitatea intelectualelor, pe
acţiunilor unor organizaţii proprii, pe sprijinul politicienilor şi al unei părţi din presă. Formele de
acţiune erau diverse: de la conferinţe, memorii către guvern şi parlament, activităţi culturale,
articole în presă, opţiuni pentru unele curente şi idei politice, comparaţii cu contextul european.
Mişcarea s-a bucurat de sprijinul unor personalităţi ca: regina Maria, Nicolae Lupu, Iuliu Maniu,
Ion Mihalache, Dinu Brătianu ş.a. Treptat, unele dintre vechile mentalităţi care plasau femeia sub
tutela bărbatului şi în afara vieţii social-politice au fost depăşite, femeile obţinând importante
drepturi. De a se încadra la CFR, de a urma diverse facultăţi, de a deveni avocat, profesor
universitar, de a fi alese în consiliile comunale şi judeţene (legea de organizare a administraşiei
din 1929). O problemă importantă, dar nerezolvată decât în anul 1939 a fost cea a dreptului de
vot pentru parlament.
În cadrul partidelor s-au constituit secţii feministe care activau pentru împlinirea
programului politic prin articole în presă, propagandă electorală, întruniri ş.a. De asemenea,
îndeosebi la oraş, femeile s-au apropiat mai mult de arta de a fi frumoase, arătând interes pentru
modă, tunsoare, practicarea sportului, plajă ş.a.
În Franţa femeile cer recunoaşterea personalităţii lor proprii şi au reuşit să vadă încununate
de success o pare din cererile lor, prin înfiinţarea unui secretariat de stat pentru condiţia femeii,
prin legalizarea avorturilor, a procedurii mult mai rapide de divorţ, prin adoptarea unei legislaţii
ce consfinţeşte progresiv egalitatea femeii şi a bărbatului în cea ce priveşte condiţiile de muncă.
Spre sfârşitul secolului XX, feminismul nu mai constituia o orientare proeminentă, dar
multe dintre obiectivele sale îşi va păstra actualitatea şi sunt larg împărtăşite la nivelul opiniei
publice, ca şi al unor forţe politice. Deşi se făcuseră progrese considerabile în privinţa participării
femeilor pe piaţa muncii, precum şi în viaţa politică (feminismul având, fără îndoială, o
contribuţie în această privinţă), egalitatea de şanse a femeilor cu barbăţii rămâne o problemă de
actualitate pe agenda publică.
Ariile în care femeile nu pot lucra se micşora din ce în ce mai mult. Există, e adevărat
anumite domenii în care nu se întâlnesc la fel de des ca şi bărbaţii: domenii tehnice, domenii în
care se cere multă forţă fizică. Existu însă şi domenii în care se considera că sunt mult mai
potrivite decât bărbaţii, în general domenii în care este necesară multă rabdare şi o bună
înţelegere a diversităţii umane, cum ar fi relaţiile cu clienţii. Problema apare în acele munci pe
care şi bărbaţii şi femeile le pot îndeplini cu acelaşi succes.
Acum nu se mai aşteapta nimeni ca femeile să îşi petreacă cea mai mare parte a timpului
acasă. Nu mai sunt obligate să îşi folosească întreaga energie făcând o munca care nu este
apreciată şi care nu le oferă în nici un fel independenţî. Această schimbare a venit odată cu
educaţia şi cu acceptarea femeilor în posturi care implică asumarea responsabilităţii.
În concluzie femeia a fost întodeauna prin frumuseţea ei fizică şi morală, marele stimulant al
vieţi pentru omul normal, pentru pictor, sculptor, muzician, poet, cât şi pentru filosof şi omul de
ştiinţă o muză. De asemena femeia este cea prin care se continuă viaţa şi totodată cea care a
luptat pentru drepturile ei.

You might also like