PARTEA JNTAI:
PERSONAJELE
In 1 977, cflnd i-a aparut cartea de fata, ROGER GERARD
jiCHWARTZENBERG avea 33 de ani si era deja on nume cunos-
cut Tn publictsfica si Tn lumea universitara franceza. Editorialist fa
,,1/Express" si ,,Le Monde", profesor de stitnte politics la
Universitatea Paris II, el a publicat pana la acea data eseuri
socio-politice si manuals, precum Campania prezidentiala din
1965 (P.U.F., 1967), Razboiul de succesiune. Alegeri'le prezi-
dentialodin 1969 (P.U.F., 1969), Socio/og/epo/?r/ca(1974).
Cartea STATUL SPECTACOL Eseu asupra si Tmpotriva
Star-sistemulUi ?n polltica tntreprinde o analiza lucida a
mecansimelor puterii politico Tn democratiile occidentale, influ-
Rntate decisiv Tn ultimele decenii de mass-media. Ea se constitute
Tntr-un avertisment adresat societatii civile si oricarui cetatean de
rand cu privire la ffjocul secund" al puterii, atat de diferit de
aparentele care hotarasc de cele mai multe ori optiunile elec-
toratului.
Semnificatia unui asemenea demers pentru Tnt@legerea actiu-
nii close! politico din Romania de azi este cu atat mai relevanta
si mai actuala cu cat aceasla clasa, desi Tn formare, pare a-si fi
apropriat stratagemele spectacolului politic Tnainte de a-si fi
definit coerent programele.
EDITURA
AJtSdata, potitica tnsemna idei. AstSzi, politics tnseamnS per-
soane. Sau mai degrabS personaje. Pentru c3 fiecare conducStoi se
pare cS-si alege o functie §i !?i ia un rol. Ca la spectacol'.
Ca atare, Statul insusi se transforms In realizator de spectacril,
in ..producStor" de spectacol. Deci, politica devine regie. Fierare
conducator tsi etaleazS calitstile ^i pozeazi !n vedeta. Astfel SR
produce personalizarea puterii. Termenul este fldel etimologiei
sale, persoani venind din latinescul persona care mseamnS mascS
de teatru.
PUTEREA PERSONAL1ZATA
Cu cStva timp In unnS, puterea era o notiunc abstracts. Un 1
concept rece §i impersonal pentru juristii austeri care nu voiau sf
cunoascS decSt constitutiile 51 codurile de legi. In acele timpui<
puterea era aproape anonimS. As,a tncepea demccratia. Mai IntSi cr
lupta impotriva monarhiei, apoi tmpotriva dictaturii. Pe scurt j
impotriva autoritStii personale.
AstSzi, puterea are o fatS: aceea a conducStorului care o exercitS
Din abstracts, a devenit figurativS. Deci, puterea se umanizeazS, ss
msufleteste si prinde viatS. Se personalizeazS. fn sensul pe care
Littr6 II dS cuvSnuiiui ,,a personaliza": ,,a tmprumuta o existent?-
personals unui concept abstract sau unui lucru fSrS viatS". )<
^ Astazi spectacolul esle la putere. Nu se mai afla doar in societate. AlSl de mult a
progresal raul. Astazi, nu ne putem tntreba care sunt raporturite dintre speclacol §F
societate in general, cum o facea Guy Hebord tn 1967. Este din pacate supmstniclur?
politica a societatii, Statul ttisusi care se transfonna Tn fntreprindere de spectaco!, f
 Un bSrbat - sau o femeie - personified puterea pentru ca el (sau
ea) personifies grupul in care se exercita aceasta putere. El se
identifica cu acest grup care se recunoaste fn el. Se impune, prin
prestigiu, prin ascendent, prin popularitate - ca expresie autentica
a natiunii, a poporului si a partidului - ca simbol.
Acest conducator simbolizeazft puterea: o reprezintd mtr-o forma
vizibila; el mcameazA puterea: o fntrupeazS Jntr-un corp, ti Jmpru-
muta abstractiei o forma umana, materials si sensibiia.
Astfel de cuvinte - a simboliza, a reprezenta, a tntruchipa -
apartin si vocabularului spectacolului. Sarah Bernhardt se identifica
cu Aiglon. De Gaulle reprezintS Franja. Ce declara el la 6 iunie
1958, la Oran? ,,Franta este aici... Ea este aici in persoana mea, pe
care ea a mandatat-o pentru a o conduce"1.
Din aceasta personalizare a puterii trebuie sa distingem puterea
personaia, chiar dacfl cele douS concepte coexista adesea.
Puterea personaia desemneaza o realitate institutionaia: o sin-
gura persoana concentreaza sau controleaza toate puterile. Ea
stapineste toate elementele aparatului de Stat - ceea ce Bertrand de
Jouvenel numea ,,sala masinilor". Aceasta este confuzia puterilor
din dreplul constitutional clasic. Este tirania anticS, monarhia abso-
luia sau dictatura contemporana.
I Personalizarea puterii este de alta natura. Ea nu se raporteaza la
domeniul institutional, ci la psihologia colectiva. Un persona] sim-
bolizeaza natiunea, statul sau partidul. El reprezinlS puterea grupu-
J lui care se incarneaza in el. Astfel se afirma ,,puterea ca figura",
puierea dotata cu un chip - si uneori cu o masca - puterea mfatisatS
de un detinator reperat si v3zut de toatS lumea.
I Personalizarea poate exista tara pulere personaia (Churchill,
Roosevelt). Dimpotriva, poate exista putere personaia fara perso-
nalizare (cazul domnului Boumediene la mceputul carierei).
I Insa, cele doua fenomene coexista frecvent (Stalin, Mao), unul
ptoducandu-i pe ceiaialt. Adesea, ,,seful istoric" ajunge sa comro-
leze toate puterile (cazul domnului Bourguiba). De cele mai multe
ori, eel care monopolizeazS aparatul de Stat (dupa o lovitura de Stal,
de exeinplu) sfarseste prin a reprezenta grupul fn ochii natiunii
J (cazul domnului Boumediene).
1
Citat din Emmanuel Bert, Principal et libertt, Paris, 1962.
8
Cu toate acestea, puterea ca figura este uneori puterea in per-
soana, in sensul negativ al termenului. CSnd conducatorul suprem
nu rfiprezinta nimic altceva decat figurantul suprem adus in scenS si
transformat in vedeta de adevaratele puteri (grupuri economice si
financiare, birocrati etc.) cu scopul de a distrage atentia. Nu repre-
zinta decSt dublura pusa In fata reflectoarelor, asupra careia se
concentreaza luminile si privirile publicului. fn timp ce puterea
reaia se exercita Jn alta parte, In umbra, departe de imaginea ecla-
tantS, proiectata de puterea oficiaia.
\ IMAGINEA PUTERII |
Omul politic incearcS din ce !n ce mai mult sa-s,i impuna o
/ imagine proprie care sa capteze ^i sa fixeze atentia publicui-i.
Aceasta imagine este o reproducere, mai mult sau mai putin fideia,
a sa. Este ansamblul de tr3saturi alese pentru a fi prezentat in fata
\ opiniei publice. Este o selectie, o recompunere.
Aceasta macheta la scara redusa inseamna deci o reprezentare
figurativa a realitatii si in acelasi timp o reconstructie a ei. Aceasia
reconsiructie aminteste de munca artistului. Dar, de aceasta daiS
artistul lucreaza asupra lui insusi - ca in cazul aulobiografiei sau
autoponretului. Sculptorul isi sculpteaza propria statuie, isi modeleazS
propria argiia. Este In acelasi timp artist si model, creator si creatie.
Aceasta muncS asupra lui Jnsusi, aceasta producers de arta por-
nind de la el insusi scoate in evidenta o admiratie excesiva, lipsita de
orice modestie. Un narcisism care 51 facea pe Mussolini sa-si fixeze
urmatorul obiectiv: ,,S3 faci din propria viatS capodopera ta"1. Este
ceea ce se cheama arta happening -ului, const§nd in propria punere
in scena. Autoglolificarea este o arta veche de cand lumea. CSnd
Cezar scrie De Bella Gallico, face altceva decat s3 pozeze in fata
concetatenilor sai? Nu se prezinta in chip de vedeta? PSrasesie
expunerea faptelor pentru a se ocupa mai indeaproape de portretul sau".
Ce altceva face Napoleon cSnd dicteazS ,,Memoriul de Smnte-He-
1927,
dovada de abnegate pe
prezint en singur.' 1
^ Speclaco! baMt pe impRtviza^ii sponlane.
3 Vezi A. Rambaud, L'Art de la deformation historiqut: dans les Coinmentaires
Ctsar, Annales de 1'Univetsile de Lyon, 1953.
lene", dec^t sS-si impuna pentru generatiile viitoare/vopria viziune
asupra personajului sau? ParSseste recompunerea realitatii ici si
colo pentru a acredita mai bine interpretarea sa.
De ce at4tea griji, de ce atStea eforturi, pentru a fSuri ieri, ca si
astazi, o astfel de imagine? Interesul este de douS ori mai mare. Mai
intai, imaginea te face cunoscut sau recunoscut. Ea creeazS sau
consolideaza notorietatea, servindu-se de simboluri vizibile si tangi-
bile. Imaginea, indeajuns de creionata si de individualists, capteaza
interesul publicului. Profilul, suficient de lucrat, retine atentia.
Apoi, imaginea este schita - si substitutul - unui program. Un
atare profit, astazi, anunta o atare actiune mSine. Imaginea dinamicS
a lui Kennedy garanteaza programul ,,Noi Frontiere". In acelas,i
mod, imaginea modernista a lui Giscard d'Estaing tncerca, tn 1974,
sa simbolizeze un conducator domic sa ,,aduc3 schimbarea" '. Deci,
imaginea serveste drept indiciu. Ea arata caracteristicile - reale sau
presupuse — performantele in utilizarea unor asemenea ,,produse"
sau ,,m3rci" politice. A vorbi despre ,,imaginc de seama" nu consti-
iuie, prin urmare, un exces.
Imaginea conducatorului devine echivalentul marcii de fabrics si
de comert care ajuta la departajarea produselor unui fabricant sau
a marfurilor unui vSnzator. Acest semn distinctiv simbolizeazS ori-
ginalitatea si valoarea produsului: ,,Persil albeste eel mai bine ru-
fele", ,,Dupont guverneaza eel mai corect". Cu aceste lozinci
candidatul devine un produs de marca, usor identificabil si bine
calibrat. Cel putin asa se crede.
Odaia imaginea astfel creionata si difuzata, ea trebuie men-
tinuta. Ccl putin pentru o perioada destul de lungS. EvitSnd oricc
ruptura brutaia, orice schimbare prea brusca a tonului, a stilului, a
alurii, afisAnd imaginea constants a unei personalitati solide. Pe
scurt, respectand ,,regula de aur a coerentei imaginii" 2.
Pentru ca nu a tinut cont de aceasta reguia, domnul Chaban-Del-
mas si-a compromis sansele in 1974. Din 1969 pSna In 1974, el si-a
creat o imagine dinamica, a unui om plin de elan si de buna dispo-
zitie, sarilor si surii/ator care sS cultive sporlul si pr ietenia. Pe scurt,
imaginea unui frate. Dupa moartea lui Pompidou, Chaban-Dclmas
' Dupa anlifra7.a care serveste drept lititl car\ii lui Miehel Poniatowski, Ciinduirc te
changement, Paris, Fayard. 1975
~ Vezi Jean Cazeneuve, L'lloinine l^tespcctatcur, Paris, Denoel-Goiuhier, 1974, p
184-194.
10
a Incercat s3-i ia rolul. Afisele sale II arStau sever, preocupat. S a
apucat s3 vorbeasca rar si apasat. Si-a impus sa nu mai surSdS
Gravitatea - in sensul ei primar, de Ineetineaia, - a devenit reguia
sa. Prin urmare, imaginea parintelui.
Aceasta suprapunere a doua imagini diferite tn aceeast perioada;,
chiar si In aceeasi campanie, a contribuit la esecul s3u. Deconcertat,
publicul nu mai reciinostea vechiul ,,produs" Chaban si nn era
convins de noua sa imagine. Cum spun specialist!! fn publicitate, estp
mai usor s3 creezi o imagine de marc3 decfit sa b schimbi. Ce s-ar
intSmpla daca Jaguar ar dori s3 preia imaginea lui Peugeot?
Prin urmare, este important sa-si mentina imaginea pe rare si-a
compus-o. Rezultatul: numero^i cotiducatori sunt prizonierii -pro
priei lor imagini. Nu o pot schimba. Sunt constrSns,! s3 p3stre?,e rolul
pe care ei insisi si 1-au distribuit.
Din cauza c3 nu si-a modificat profilul de erou distant si rece, de
Gaulle a trebuit sa Indure balotajul din 1965 si esecul din 1969 P<
24 martie 1976, dupa semnalul de alarma dat de alegerile locale,
Giscard d'Estaing a incercat, un moment, un stil nou de alocutiune
televizata. Nu-i lipsea nimic: fata grava s,i costumul tnchis la culoare.
debitul uniform si privirea rece, mimica sobrS si biroul solemn,
Totul numai pentru a se rupe de'alura juvenilS si de tonul ..necris-
pat", plin de verva oratorica. In zadar. Acest nou persona], cu
contra-rol, ii zSpaceste pe francezi. Si Giscard d'Estaing isi reia
imediat vechea imagine, complet opusa.
Omul politic trebuie s3 accepte deci sa joace permanent perso-~
najul pe care si 1-a ales. Trebuie sa consimta alinierea la imagines
care sprijina propaganda electoraia. Traieste astfel ca un prizonie'1
intr-un rol delerminat, ca un actor, captiv al propriului mit.
' C3ci, ceea ce conteaza este productia de mituri si de simboluri.
^chiar si fara o legatura directa cu realitatea. Mitul ti esle suficient.
Bineinteles, e mai bine sa nu se disocieze prea mult realitatea dp
imagine. Dar, realitatea are mai putina importanta. EsentialvO este
ca ea sa fie crezuta si acceptata. Chiar daca imaginea e confectionata
Chiar daca este lingusitoare sau aranjata. Asa cum pictorul !s<
\ ,,aranjeaz3" modelul princiar.
Oare nu il sfatuieste Machiavelli pe Print s3 disocieze ,,a fi" <l?
,,a p2rea"? Printul nu poate renunta la viclenia vulpii si la forj.i
Icului. Trebuie sa triseze si sa ucida. Dar, pentru a-si lini^ti supusii,
11

r e necesar ,,sa se prefacS si sS se transforme", compunSnd un alt
persona]. Ca si Ferdinand Catolicul, rSzboinicul fSra cuvSnt care
afi-jeaza o imagine caritabilS si religioasS.
^_i ,,Lumea vede bine ceea ce es^ti pe dinafara si putini vad ceea ce
es.ti pe ilinauntru; iar cei putini nu indrSznesc sa contrazicS opinia
iiiultimii, care are de partea ei maretia Statului care-i sustine...
Pentru ca poporul nu judeca dcciii ceea ce vede..." '.
^ DupS MachiavelH, narta de a minti" a progresat din punct de
vtdere tehnic cu estiva profesionis.ti in publicitate, In mass-media s,i
in managements campaniilor electorate, fn Du Mensonge en politi-
ifat, Hannah Arendt denunta aceste practici: ..Politica e facuta, pe
de o parte, prin fabricates unei anume ,,imagini", si, pe de alts parte,
priii arta de a face ca aceasta imagine sa fie credibila" 2.
tlespre ce este vorba? Despre manipularea opiniei publice pen-
tru a o face sa eumpere o anuniiia marca, politics de aceastS data.
Despre ,,vanzarea" unei imagini pe o piata electoraia, cu riscul de a
abuza si a tnsela, depSsind sau trucand realitatea.
Adevarul nu mai conteazS, El devine un concept demodat pentru
piofesionistii care confunda imaginea cu imaginatia. Cu aj utorul lor
arta politica Is.i dezvdlta, din ce In ce mai mult, partea de compozitte
s,i de machiaj. Ca si arta dramatica.
STAR-SISTEMUL IN POLITICA
/^ Omul politic ar avea sansa sa fie el tnsusi, autemic. Dar, prefers
I si.se deghizeze, adicS sa simuleze sau sa disimuleze, fabricflnd un
I personaj care capteaza atenfia sj frapeazS imaginatia, interpretSnd
M^n rol ce este cSteodata unul de compozitie.
De asemenea, din vocabularul spectacolului, politica imprumutS
termeni ca nvedete politice". Mereu aflate In ,,spectacol", ocupand
..scena politica" s.i captivSnd ,,publicul" cu ,,jocul" lor.
Ambitia oricui este sa devinS personajul central, sa detina rolul
principal. Pentru ca politica a Imprumutat de la lumea spectacolului
practica stur-sistemuKii, atSt de vehiculat hi anii '20 -'50, si care
rena^te astS/.i cu ajutorul unui Robert Redford, Dustin Hoffman sau
Burbra Streisand. De acum, reflectoarele puterii sunt concentrate si
'1 Nicook) Machiavelli, LcPrince, rcedilat la Paris, Seghers, 1972, p. 144-145.
Hannah Arendt, flu Mensonge a la violence, Paris, Calmann-Livj), 1972, p. 15.
12
ele asupra catorva supers,taruri. Nimeni nu mai angajea/.a un hugci
mare !nlr-un film - sau intr-un partid - daca pe afis nu se gasesc una
sau mai multe vedele cunoscute.
Cunoastem efectul star-sislemului In cinema. Altadata, filmul era
cei care Isi punea amprenta asupra interpretuiui. fn zilele noasire,
starul reduce intregul spectacol la un simplu suport sau stativ pentru
performanta. Nu mai judecam un actor dupa talentul sau in inter-
pretarea unui film. JudecSm filmul dupa posibilitaiile acestuia de a
servi actorul.
In acest fel, vedeta unui film conteazS infinit mai mull ilecai
scenariul sau regia. In acela^i mod vedeta unui partid oculteaxa
programul s,i mijloacele. Ea nu serve^te acest program, f 1 reduce la
un simplu suport, o simplS ,,platforma" pentru promovarea sa.
Cu acelasi egocentristn furios, cu aceleasi capricii cu !ji ale staru-
rilor de cinema penlru care nimic nu conteazS decSt ele insele. Cat
valoreazS masinistii sau figurantii pentru o vedeiS a ecranului? Cat
valoreazS mililaiitii sau aderentli pentru un slar politic transfer mat
in mil viu? Asa este politica la singular, politica eului sau egopoiiti
ca. As,a este viata politics redusa la un solo cental dc un singur
instrumentist.
AstSzi, spectacolul politic se focalizeazS in jurul unei superve-
dete. SingurS pe scenS, ea monopolizeazS atcnlia publicului pe o
singura partiturS. In maniera in care un ,,idol" al music-hall-ului
alege formula one-man show ^i suprima astfel toate celclalte ivu-
mere. Pentru a centra intregul spectacol asupra peisoanci sale.
Starul inseamnS totul. Restul nu repre/.inlS nimic. Nimic, aiiica
figuranti impinsi tn spatele scenei, spectator! impinsi in umbra sSlii
sail a cabinet de votare. Asa se realizeazS supershmv-ul politic,
superproductia care se deruleazS pe ecranul puterii. Cu o singurS
persoanS vizatS.
|«-^Aceasta politica a slar-sistemului prives,te in principal dreapta.
Este chiar una dintre liniile care o separS de stanga. Astfel, ele
corespund unor valori si unei laclici diferile.
Printre valorile dreptei desaipcrim adeseu respcctul elitelor,
cultul sefului - chiar ,,cultul eului" - individualismul impins cStei>-
•->. \
Cu siguran(i), aceasta devierc exisld, do asemenea - cu u uarecarc ostcnta^ie! - ce
culmineaza chiar in ,,cultul penioiialita\ii" la uncle rcgimun a^a'/iw: ,,socialistc", ct.,
infra, pag. 40. Insa pot li claiiificate, in mod real, de stanga acesle sistenie care nu
respecta pluralismul denuMTalic?
13
data pans la egocentrism si gustul succesului personal. Citeodata
chiar, acest elitism se coloreazS si cu o anume arogantS, chiar cu un
anume dispret pentru mase. DimpotrivS, slanga crede fundamental
In egalitatea oamenilor si in efortul colectiv.
Mai mult, la dreapta, politica star-sistemului corespunde unei
tactici deliberate. De fapt, dreapta i§i limiteazS ambitiile la a conser-
va, a administra societatea asa cum este. AdicS a consimti numai la
ciiteva reforme minore, de detaliu. Conservatorii nu strSlucesc ni-
ciodata prin precizie doctrinarS sau inventivitate ideologies.
AdevSratul program al dreptei este: ,,Eu voi mentine". Dar, cum
acest manifest nu este nici prea exaltant, nici prea accesibil, dreapta
prefers sS aducS schimbarea. Prefers sg deplaseze dezbaterea pu-
blicgjieja programe S£r£ persoane, punSnd accentul pe stilul si
personalitatea candidatilor, pentru a vorbi cSt mai putin pe fondul
problemelor.
Tucru care s-a putut observa foarte bine in campania prezi-
dentiala din 1974. Jn acest mare spectacol de revistS, ,,majoritaiea"
a mizat totul pe imaginea personals a candidatilor. DimpotrivS,
Francois Mitterrand a fost mSndria stSngii. A dus o campanie dc o
mare calitate, de o mare demnitate, bazatS pe orientSrile sale. A
adus mereu in prim-plan continutul programatic al candidaturii
sale. A refuzat sa-si imite adversarii, care se prezentau cu un discurs
ultrapersonalizat .
ROLURILE
Pentru conducStorii care pun persoana inairitea programului
iSrna'ne de re/olvat problema casling-ului, a distribute! de roluri.
RSmSne sa-si aleaga imaginea convenabiia.
Bineinteles, aceste vedete politice isi proiecteazS o imagine de
mareS, imagine compusa In proportii apreciabile din diferite
trasaturi si influente de la diverse mituri. Dar, ele se specializeazS
* Vezi Syfvie Colhard, La Campa&ut prtsidentiellf df Francois Mitterrand en 1974,
p. 188-!89.~Trebuie, de aseraenea, octal acest sondaj SOFRES, t^eali?at la 14 mai
1974: printre alegatorii dc ssanga, 66% apreciau programul 5" 24% numai
p^rsonaHtatea candidalului; dinipotriva, printre ategatorii de dreapta 53% apreciau
profilul candidatultji ^i 28% erau intcresa(i numai de programul sau (7-e Figaro din
16 mai 1974).
14
repede In cSteva mari roluri ale repertoriului politic. Rapid ele is
gSsesc etichete si se cantoneaza tn cSteva mari roluri stereotipe, Ii>
cSteva personaje tipice pSnS la caricaturizare.
lata eroul: distant, rece, omul de exceptie, mSntuitor, sef provi-
dential si adesea idol. Pe scurt, echivalentul monstrului sacru sau
deus ex machina din teatru.
Este apoi omul obisnuit, the common man, domnul ToatS-Lu-
mea. Extras dintr-o politics de mSna a doua. Decl, rolul secundar
promovat 5n prim-plan.
Este apoi liderul sarmant, care incearca* mai degrabS sS seducS
decfit sS convinga. Pe scurt, junele-prim.
Este apoi parintele natiunii, figura tutelara a autoritatii. Omolo- '
gul tatSlui nobil din teatru.
Si In cele din, urmS apar starurile politice feminine. Unii le
numesc dive sau primadone. Aljii le distribuie In functii mai mo
deste.
Adaptate oricSrui moment al conjuncturii si al psihologiei colecr
live, aceste diverse roluri se succed si titularii cunosc aproape o
rotatie la conducerea statului si a guvernului.
Pe perioade lungi, eroii obosesc. Cum S3 traiesti mereu In epo-
pee? Vine atunci omul simplu, opusul acestuia, modest si linistii.
Dar cum s& traiesti mereu In banalitate si plictiseaia? Vine atunt i
liderul sarmant, care seduce, uimeste, dar si tngrijoreazS prin insta
bilitate. Se poate trai mereu In schimbare sau In surprizS? Vine
atunci tatai. Pentru a da mcredere prin ponderate, prin experient?
Mai ales In perioade dificile.
Acest ciclu nu este, binelnteles, mecanic. Dar, privind politica
ultimilor 20-30 de ani, gasim cSteva exemple.
in Statele Unite, ,,eroului" Roosevelt II urmeaza common man-u\
Truman sau ,,omul obisnuit", Eisenhower, care II precede pe ,,lide-
rul ^armant" Kennedy, urmat de pSrintele Johnson.
In cea de-a V-a Republics; ,,eroului" de Gaulle ii urmeaza ,,omul
comun" Pompidou, care-1 precede pe ,,liderul sarmant" Ciscaxd
d'Rstaing, cSruia li va urma ,,parintele" Barre sau poate In 1978 un
alt parinte iesit din afara majoritatii actuate.
,,Fiecare om este o exceptie", spunea Kierkegaard. Dar
fiecare om politic pare cS a devenit un stereotip.
15
 EROII
siu tfipoara&oria*
Villiersdel'Isle-Adam
(citat de Charles de Gaulle)
Este un lucru cert ca marele rol la care viseaza mons,trii sacri ai
/ politicii tl constitute omul ilustru, eroul. Acest semizeu al mitologiei
amice, tntre cer si pamant, este omul de exceptie, destinat sa triumfe
si sa ajunga apoi la apoteoza. Omul viteaz, plin de fervoare s,i de
glorie. Idolul oferit cultului muritorilor. Este mantuitorul, aproape
un mesia. Este conducatorul providential, genial, reprezentantul
geniului national. Este profetul rasei sale, mereu solemn, sublim, cu
em&zS.
O tntreaga generatie de ,,eroi" indoielnici a marcat perioada de
ilinaintea razboiului si chiar a razboiului: tn frunte cu Mussolini,
Hitler, Franco, Petain. De aici 5! disparitia gradata a eroilor pentru
o perioada scurta de timp.
Franco nu va disparea decSt tn 1975, dupa 40 de ani de putere
ahsoluta. Iar de Gaulle reapare incepand cu 1958, pentru o cu totul
alia cauza si 11 ani de conducere eroica. Dupa demisia sa de la
Elysee, ti va face o vizita lui Caudillo ca sS-i spunS: ,,Dumneavoastra
sunte;i generalul Franco. Eu am fost generalul de Gaulle".
lit 84 de ani, maresalul Tito reprezinta lugoslavia. Singur. fn
U.R.S.S., Stalin s-a stins tn 1953, iar tn 1956, la al XX-lea Congres
:.,•• angajeaza destalinizarea. Deja ,,cultul personalitafii" renascuse o
lima cu Brejnev. In Romania, Geausescu se impune ca stapan abso-
lui. fn China, Tchang Kaichek conduce o scurta perioada si moare
in 1975.
Dar, Mao domneste pflna tn 1976 - ca hnparat al Celestului
imperiu - iar Hua Kuo-feng ti succede la conducere. fn Coreea de
Nord maresalul Kim Ir-Sen continua cu rabdare sa-si consolideze
gloiia. Pentru ca Lumea a Treia sa devina spatiul tricontinental al
16
charismei. tn America Latina, Peron reca^tiga, Jn 1973, o putere
pierdutS tncS din 1955, dar moare to 1974. In Cuba, Fidel Castro este
in felul sau un alt Lider Maximo, tn Orientul Apropial, Nasser
domneste ca un Zalm si moare ca un faraon. fn Tunisia, Bourguiba
rSmane ,,Luptatorul suprem". In fine, tn Africa Neagra, eroii tsi
prezideaza propriul cult, asupra unei lumi netnsemnate. Cu pre-
sedintii Senghor, Houphou6t-Boigny, Ahidjo, Kenyatta sau Nye-
rere, mtr-o lume mai mare generalul Mobutu, mares,alul Amin si
tinparatul Bokassa 1.
TEORIA DESPRE EROI
Cam peste tot, eroii domnesc s,i prospera, pentru a conflrma
tezele ganditorilor politici care le acorda atentie chiar din antichi-
tate. Xenofon face apologia sefului si elogiul eroilor, a celui care
cere respect prin ascendentul s3u, prin superioritate perceptibilS si
pentru oamenii simpli. fn Politico, Aristotel recunoaste exceptia
geniului pentru anumiti indivizi eminenti care se impun tara obsta-
cole ca stapfini absoluti, ca ,,un zeu tntre oameni".
fn Discursurile sale Machiavelli admite, de asemenea, omui de
exceptie adus de tmprejurari excepjionale este ,,Legislatorul" - sau
JFondatorul" - omul singur care stabileste sau restabileste un rcgim,
<a Lycurgue sau'Solon, este ,,Dictatorul" Investit, cum se imampla
la Roma, cu o magistratura legaia si temporara, cfind staiui trebuia
,,s8 se apere tmpotriva evenimentelor extraordinare" *.
Rousseau tl urmeaza tndeaproape pe Machiavelli. Si el tolereazS
,,omul exceptional" in doufi cazuri exceptionale: ,,Ixgislatorul,"
penlru a fonda statul si a face legile, ,,Dictalorul", pentru a-i asigura
supravietuirea" 2.
Aceste douS ipoteze tnca mai corespund conducerii eroice de
asta/i. ,,Fondalorul" este atSt de prezent in Lumea a Treia decolo-
nizata pentru a stabili un stat nou dupa cucerirea independentei.
,,Salvatorul" se afia la conducere tn unele tari, chiar dezvoltale,
confruntate cu o criza grava.
1
!n Caielele sale, Montesquieu da aceasta definite: ,,Dictator - remediu extrem
(x^ntru situa(ii disperale. Este o divinitate care vine din cer pentru a descurca lucrurile
tnrflcite".
2
Jean-Jacques Rousseau, Du contrat social, caitea IV, cap. VI, reeditata ta Paris,
Seghers, 1971, p. 226-229.
17
 Vin apoi ,,eroii" lui Carlyle1. Prezicatori, profeti, sefi de inspi-
ratie divina, care sunt ghizi infailibili. Nu-si trag puterea de la
oameni, ci din Istorie, Destin, de la Dumnezeu. Acest conducator
providential se inconjoara de mister pentru a afirma caracterul
supranatural al vocatiei sale, Estet si artist al politicii, el guverneazS
cu ajutorul semnelor divine, mobilizSnd mat degraba simturile celor
guvernati, decSt judecata lor.
Cu sigurama ,,eroul" lui Carlyle este activ, dar reprezinta o forts
linistita. Nu are acea violentS brutala si salbatica ce-1 anima pe
,,supraomul" lui Nietzsche, care-i va influenta atat de mult pe d'An-
nunzio, pe Mussolini sau pe Hitler.
Cel mai bun analist al conducerii eroice este Max Weber, care
distinge trei tipuri de autoritate §1 de legitimitate. Autoritatea tra-
ditionaia se fondeazS pe uzanta si obicei. Ca aceea a seniorului
feudal sau a monarhului ereditar. Autoritatea legal-rationala, ba-
za ta pe institutii, pe un statut, este aceea a guvernantului tntr-un slat
modern. Nu ne supunem persoanei, ci functiei cu care Constitutia
1-a Investit. Si, in fine, autoritatea charismatic^ a profetului, a erou-
lui, a sefului de razboi, a demagogului.
/*• Charismatic vine din grecescul charisma, care Jnseamna gratie.
/ In teologie, charisma defineste un bar particular conferit de gratia
/ divina. Max Weber introduce acest termen In politics pentru a defini
/ ,,calitatea extraordinara a unui personaj care e, ca sa spunem asa,
dotat cu o forta si airacteristici supranaturale sau supraomenesti ori
M eel putin iesite din comun, inaccesibile muritorilor sau, chiar rnai
\ mult, considerat ca un trimis al Domnului sau ca exemplu, si in
\ consecinta admis ca sef".
/" Unii conducatori ies din obisnuit, se evidentiaza de restul prin
/ ascendent, prin strSlucire. Ei forteaza admit alia si adeziunea prin
/ acest talent personal, prin harul gratiei care valoreaza cat toate
V^ traditiile sau institutiile la un loc.
Din 1932, de la Le Fil de I'epee, de Gaulle aduce un omagiu
,,personalitStilor puternice" si harului lor: ,,Ceea ce Alexandru eel
Mare nuinea «speranta sa», Cezar, «norocul sau», Napoleon,
«steaua sa»... Semenii lor resimt tn prezema acestora impresia unei
0 ianuarie 1814: ,,Vorbi(i despre Iron. Dar ce este tronul? Cfiteva bucafli de lemn
forte naturale care trebuie sS comande evenimentele." in fata lor_
' Thomas Carlyle, L?s Hiros a k culu des htrm, 184ft
18
. Pentru eg ,,unii^ameni raspandesc, chiar de
nastere, un val de auloritate"1?
Nu s-ar putea defini mai bine autoritatea charismatica sau ceca
ce Stanley Hoffmann denumeste ,,autoritatea eroicS" pentru a o
opune ,,autoritStii de rutina", aceea a ,,conducStorului obisnuit'".
EROII SI MUNCA LOR
Acesta este eroul cu func(iile si munca sa, ca Hercule. C3ci, acest
monstru sacru indeplineste o tripia funct,ie: este creator de specta-
_col, datator de sperante si de certitudini.
*-" Mai mult decat orice alt conducStor personalizat, eroul este un
showman, un om de spectacol. Pentru el leadership si showmanship
se confunda. Pentru el ..scena politica" este Intr-adevSr o scena,
pentru a stabili o intalnire fata in fats, teatraia, cu publicul, rupam*
cu monotonia autoritstii de rutina. El este omul-orchestra, omul
miracol, omul-sarbatoare, mereu aflat Jn reprezenta|ie.
^- Acest om de spectacol este 51 un datator de visuri. Ca si cum
puterea ar trebui sS asigure o functie oniricS. ,,FSrS viziuni, poporul
piere", ne asigurS Biblia. Si Chateaubriand sfStuieste sS ,,conducem
francezii prin iluzii". Atunci ghidul se ridicS deasupra prozaicului
cotidian pentru a schita o perspectiva nobila, cu partea sa de mil si
de vis, de minunStie si de irationalitate. Astfel eroul devine profet,
daca nu chiar vizionar.
Intr-un sistem putin dezvoltat, aceastS func^ie profeticS si poe-
ticS e decisiva. Dar, ea isi pSstreazS importanta sa si in societStile
industriale avansate. In acest univers de statistic!, In aceasta lume
mecanica si materialists condusa de tehnicieni, poporul viseazS la
noi guru pentru a ISrgi orizontul, pentru a schita un viitor colectiv
mai putin monoton, mai putin abstract, mai uman.
In afarS de splendoare si vis, eroii rSspfindesc certitudine. StS-
pani pe deznSdejde, ei ajutS la depSsirea angoasei, a incerlitudinii
din perioadele de schimbare, dificile. In spatele ghidului, poporul se
1
Charles de Gaulle, Le Fil de I'fpee, Paris, p. 24 si 77. - Sa ne araintim raspunsul
dat de Napoleon urarilor - sau mai degraba criticilor - Corpului legislativ, la 1
acoperite cu catifea. TotuI depinde de eel ce e asezat pe el. Tronul este un om, si acest
ora2 sunt eu, cu voin^a mea, cu caracterul si renumele meu."
Stanley Hoffmann, Essaissur la France, Paris, Seuil, 1974, cap. IV, p. 91-159.
' 19
simte In siguranta, pentru c3 eroii nu se pot insela. Ei vad mereu
Jeparte, clar si just.
' Fascismul se bazeaza pe acest cult ai conducatorului si pe dogma
infailibilitatii sale. In spatele Ducelui, poporul italian nu putea
euooaste eroarea sau esecul. Articolul 8 din Decalogul militiilor
fasciste afirma: ..Mussolini are tntotdeauna dreptate." Nazismul, de
asemenea, este un act de incredere tn persoana Filhrerului, idolatri-
iai ca stapan absolut. ,,Nu amcon^tiinta, spune Goering, cons, tiinta
mea se numeste Adolf Hitler."
Raiiiane tntrebarea: cum isi acredileazi eroii imaginea? tn reali-
tate, ..marele om" mizeazS !n principal pe douS resorturi: distanja §i
orgoliul.
Eroul debanalizeaza si remitizeaza puterea. El o transforma !n
ceva transcendental, fascinant, misterios. O activitate stranie sj sacra
pe care o realizeaza in secret 31 de la distanta.
Obsesia sa este iesirea din obisnuit, ceea ce-1 situeaza la polul
opus fata de common man-ul, atat de familiar si bortom, pe acelasi
picior cu concetatenii sai. Eroul cultiva separarea si addnceste dis-
lanta, este departat, m,1iulru, trufas, la distant^ de ceea ce este
comun si cotidian. Domnes,te deasupra celorlalti, deasupra poporu-
iui, din tnaltul Cerurilor sau In Olimp, superior s,i suveran, el isj
cauta loc in legenda.
Aceasta distanta mareste prcstigiul, compunSnd o imagine mi-
(ica. Dar, ea are si un alt avantaj: se plaseaza la adapost de plSngeri
:>i pericole. Departe de mase, pianand deasupra acestora, ricfa
candu-si aparitia decit pentru ceremonii, ritualuri, idolul scapa
coiistimtei critice.
Daca tarul ar fi stiut, lucrurile nu s-ar mai fi petrecut asa. Sunt
consilierii rai, functionarii rSi. Jarul e numai bunatate ^i justitie. Nu
slie ce se urzeste fn spatele sau... La randul sau, Stalin a protitat si
cl de distanta politica. Din nou nemultumirea popular?. 1-a ocolit pe
liderul de la Kremlin pentru a-1 viza pe maistrul-^ef, seful de samier
sau de brigada, tacut responsabil pentru exploatarea dura.
AceastH distanta mSndra, maiestuoasa, nu exclude din timp in
limp apropierea condescendenta. CSteodata prin^ul se apropie de
bunii si loialii sai supusi, se amesteca cu ei, fScSndu i sa simta
intregul pret al acestei condescenden(e. Se dSruies,te adulatiei lor
apropiate. Ca $i regii, pretinsi facatori de minuni, care ating scrofu-
20
lele In ziua sacrS . Aiunci el se ,,scalda in multime" sau se invita la
dineu la compatriotii sai, tnnebuniti de recunostinta. Apoi revine in
tnaltul Cerurilor sau la Elysee.
Cea mai buna teorie a distanfei se gaseste in Le Filde I'ipfe. De
Gaulle celebreaza, tacS din 1932, cultul conducatorului, al ,,omului
de caracter". ,,Nimic nu se face fara oameni mari" 2. ,,Armatelor ca
si popoarelor ce au in frunte bravi conducatori, restul le vine de la
) sine" 3, ..pentru ca oamenii mi «g. pn> «1ifjrj£"sa d<* fantul de a fi
condusi, asa cum nu se pot dispensa de mSncare, de bauturS si de
Atunci cum sa se impuna? A treia parte a cSr^ii se intituleaza
^..Despre prestigiu" si are ca motto aceste cuvinte din Villiers de
1'Isle-Adam: ,,fn pieptul sau ts.i poarta gloria." Este un dictionar de
retete pentru a fascina opinia publics. Bineinfeles, prestigiul rezulti
dintr-un ,,har natural", un ,,§arm inexprimabil". Dar, aceasta ,,strSiu-
cire" innSscutS se poate cultiva. mLa $ef, ca si la artist, talentml
trebuie cizelat prin practicS." Ce-i de facut?
Mai total trebuie pSstratS distanta fata de popor. ,,Un astfel de
sef e distant, pentru ca automated nu vine HrS prestigiu, iar presti-
giul fara tndepSrtare. Dedesubtul lui se murmurS cu voce sc&'attSi
despre irialtimea ^i exigenjele sale" 5. Astfel, se asigurS ,,ascendei»-
tul siSpanului".
Apoi, e important sa fie tntretlnut misterul, iar puterea sS fie
transformatS in enigma. ..Prestigiul nu exists fSrS mister, pentru c£
nu prea se respects ceea ce se cunoafte prea bine si nu exists om
mare pentru apropiatii lui" 6.
De asemenea, nu vom nega ..important^ atitudinii". Ca estep ai
poiiticii, eroii i^i iau voluntar o anumita atitudine, o jio>,i fiji
1
In mesajul dm radiotelevizat, din 31 decembrk 1974, Giscanj d'Esumg, catt
reveniae din Antilele franoeze, declara: nM-au primil cu ochii si cu mdinile. Ond
m-am tnton din Antile, mainile meie emu pline de zgdrieturi facule de mainile lor
cflod
2
tncercau si-mi strings mana"(L« Figaro, 1 ianuarie 1975.)
Charles de Gaulle, op. cit., p.183.
' Ibid, p.38.
4
5
Ibid, p. 74.
Ibid, p. 55.
6
Ibid, p. 78. ,•_;
21
 pregatesc interventiile cu grija §i fac din asta ,,o arta". Isi calculeaza
aparitiile ca Amilcar din Salammbd. fsi mSsoara gesturile publice ca
Cezar. Astfel, ,,este cunoscuta grija lui Napoleon de a se arSta mereu
In tmprejurSri in care spiritele sa fie impresionate" '.
Oracolul rSmSnea sibilin: ,,Sobrietatea discursului accentueazS
relieful atitudinii. Nimic nu tnal|S autoritatea mai mult decSt tSce-
rea... Astfel, instinctul oamenilor tl dezaprob:! pe sUpanul care
risipeste fraze. Imperatoria brevitas, spuneau romanii" 2.
Deci, actiunea conducStorului trebuie s3 poarte mereu ,,marca
grandorii" si ,,caracterul elevat". ,,Trebuie S3 JinteascS sus, sS pri-
veascS in perspectiva, sS judece intr-un context mult mai larg, des-
prinza'ndu-se astfel de tiparele impuse" 3.
Pentru acesti ..conducatori de oameni", rasplata este solitudinea.
,,Conducatorul se lipseste de privilegiile prieteniei, familial itatii fi
chiar ale abandonului. El se dedica acestui sentiment de solitudine
care este, dupa Faguet, ,,napasta oamenilor superior!" 4.
Primul prefedinte al celei de-a V-a Republic; franceze va urma
aceste percepte, guvernSnd ,,puternic s,i solitar", ca Moise al lui
Vigny, distant, rece si trufaf, deasupra celor rtoua camere, deasupra
partidelor, deasupra lumii obisnuite.
Aceasta atitudine putea sS convina, din 1958 pSn9 in 1962, In
timpul crizei algeriene. Pe perioade mai lungi, ea uimefte si plic-
tisefte, S-a observat foarte bine la alegerile prczidcmiale din 1965,
cSnd de Gaulle a utilizat doua procedee ,,eroice": misterul § i tacerea
pentru a pasira distanta tntre el si ceilalti, toti ceilalli, inclusiv
electoratul.
Primul tur de scrutin trebuia sa alba loc pe 5 decembrie. Gene-
ralul va fi sau nu candidat? Nimeni nu stia. PSnS fn noiembrie,
tactica a fost cea a misterului ;i a suspansuluL Pentru a tulbura
opinia publics si a-i captiva atenfia, de Gaulle a ama'nal pSna tn
ultimul moment anuntarea deciziei.
SS ne amintim Le Fit de I'tptee: ,,Prestigiul nu poate exista fSra
mister... Trebuie deci ca manifestSrile lui sS se bazeze pe un anumit
element pe care ceilalti si nu-1 poata sesiza, care s«-i intrige, sa-i
emo^ioneze si sa-i (in3 cu rasuflarea taiata. Aceasta este important:
!
2
Ibid, p. 79-80.
Ibid, p. 80-81.
3 3
4
Ibid, p. 8«-87.
Ibid, p. 89.
22
pentru ca un sistem sa nu cedeze, un partid pSstreaza, in sine,
secretul unei surprize cu care riscS sS intervinS m orice moment" '
La 27 octombrie, fara !jiicn(a Consiliului de Ministri, minis*.)'-'
informatiilor a anunfat o alocufiune a generalului de Gaulle pentn<
3 noiembrie. JurnalUftilor care se agitau sa cunoascS intent,iile pre
sedintelui, domnul Peyrefitte le-a raspuns: ,,Ne mtrebam si noi o> y
voi" 2.
La 3 noiembrie, la iesirea din consiliu, la tntrebarea pusS doin
nului Peyrefltte dacS au fost furnizate alte precizari, acesta r«s
punde: ,,La sfSrsitul reuniunii, generalul de Gaulle a repetat cS f<*- vi>
adresa na\iunii mSine si cS mini^trii fac parte din natiune" *. Chiar
§i primul-ministru Pompidou nu va fi avertizat decSt to dupa-aroia?,->
de 4, de decizia sefului statului.
Pe 4 noiembrie, toata Franca e numai ochi 51 urechi pentm ?
urmari o alocutiune radiotelevizata, de opt minute. De Gaulle ;'w
apel la ,,adeziunea sincera §i masivS a cetatenilor" pentru a-1 ret nves
ti In funcjie. DacS nu, ,,Fran{a va trebui sa suporte - dar de data
acesta fSra nici un recurs posibil - o confuzie a statului fi ••"•<
dezastruoasa decfit aceea pe care a cunoscut-o alta data" .
(Mats misterul risipit, unneazS tactica tacerii. Dupa aceafil
foarte scurtS interventie - pe care presa a rezumat-o astfel: ,,e« sf>«
haosul" -, generalul a estimat cS a spus destul. Pentru a rS'n4>"
deasupra tuturor, pentru a nu se plasa la nivelul celorlalti candid?-
la funcfia de la Elysee, el nu-^i mai utilizeazS timpul de ant<*n3 I"
radioteleviziune.
Aceasta atitudine distanta, la periferia dezbaterii democratic •
contrariaza pe francezi. Apoi, in extremis, de Gaulle tsi reviziiifsf
pozitia 51 Jnregistreaza doua alocufiuni difuzate pe 30 noiem»tie s;
3 decembrie. In total, in campania pentru primul scrutin, nu va
utiliza decSt 23 de minute din cele doua ore de emisie oferite fiecSnii
candidat. lar aceasta tactica distanta nu va fi strains de baloMjul <Un
5 decembrie.
Pentru turn I al doilea, seful statului consimte fn cele din urmS $9
se comporte ca un candidat ^i tsj utilizeaza tot timpul de emisi<
Astfel, pe 13, 14 fi 15 decembrie, radioteleviziunea transmite tr»'
1 Ibid, p. 78-79.
2
U Monde din 28 octombrie 19«5.
Le Montk din 4 noiembrie 1965.
4
Le Monde din 6 noiembrie 1965.
23
 ri, de o jumState de orS fiecare, tntre general §i Michel Droit.
Decorul: doua fotolii puse fata in fats, Intr-un coif de salon la Elysee,
Imediat, francezii descopera un alt personaj, care descinde de pe
piedestalul sSu si rcnunta la orice solemnitate. Stil spontan si in tint.
Cuvinte familiare |i bonome. Mi§c8ri din cap si clipiri din ochi. Si,
in gura lui deus ex machina din turul al doilea cateodala limbajul lui
Sganarelle: ,,Putem sSri pe scaune ca iezii, strigSnd Europa! Europa!
Europa!..." * ,,Franta nu este stdnga! Fratila nu estedreapta! "2, ,,Nu
\'& mai obosiji cu aceste vorbe goale!"3.
Un nou limbaj, un nou personaj: eroul s-a transformat !n om
obi^nuit, conducStoruI s-a transformat tn prcscdinte-ccta'tean.
Fiinta deosebita a devenit unul dintre noi pentru a-si asigura reale-
gerea.
Dar, odata scrutinul trecut, generalul se retntoarce fn Olimp.
RcartoptS stilul vechi, jupiterian si solemn. Recreeaza, tntre el si
tancezi, distanta cedata cu regret pentru un moment. Totul reintra
in normal.
f ntr-un anume fel, mai '68 este o revolta tmpotriva acestei puteri
mandre si departate. Si de Gaulle recurge la acelasi procedeu: tonul
blajin folosit in dezbaterile cu Michel Droit. Pentru a doua oara, sub
presiunea francezilor, eroul schimba distanta cu proxjmitatea,
raaretia contra familiaritajii. Din nou, marele om se transforma tn
bonom.
', & vofmuri. Oamenii plflngeau pe strgzi. jecredeau abandoua^i
«—
/ Al doilea resort al puteftreroice este tnfumurarea. Plin de orgo-
liu, eroul nu se indoieste o clipa de geniul sau, de puterea sa, fiind
I gata sa cada tn narcisism §i tn admirafia propriului personaj.
L • Modelul insusi al autoglorificSrii este Stalin, care da numele s3u
unor orase si lasa sa se construiascS peste tot monumente tntru
gloria sa. tn 1948, se pregSteste o Biagrafie prescurtatS. Hru^ciov
oxjilica modul tn care a fost facuta aceasta, tn al sau Raport la eel
de-al XX-lea Congres.
1 1 France-Soir, 16 aprilie 1975.
Le Monde 16 decembrie 1965.
- Le Monde 17 decembrie 1965.
e Monde 15 decembrie 1965.
24
tnainte de publicare, s-au supus spre aprobare proiectele textului
lui Stalin. ,,E flatat si glorificat ca un zeu ;i considerat ca un in^elept
infailibil, eel mai mare set, eel mai mare strateg din toate timpurile".
Cu toate acestea, Stalin mai adauga ;i mai ajusteazS cu propria mana ;i
alte elogii. Printre manuscrise, aceasta remarca scrisa cu mSna sa: ,,Cu
toate ca isi asuma hincuile de partid ^i de stat cu o abilitate desavaqitS
si se bucura de ajutorul fara rezerve al tntregului popor sovieiu,
Stalin a ignorat orice vanitate, pretence sau glorificare personal^."
Alfi conducatori ^ociali^ti" au facut tn asa fel tncSt s3 fie cSnta^
cu propriile lor laude. leri, Mao lasa sS-i fie organizat cultul. Astazi,
presedintele nord-coreean Kim Ir-Sen tnchiriaza periodic pagini tn
presa occidentals pentru publicitate. FarS modestie. lata o mostrS:
,,Marile si nemuritoarele Idei Ciu-Ce constitute chintesenta idei-
lor revolutionare ale lovara^ului Kim Ir Sen, lider iespecial si mult
iubit, eminent gflnditor si teoretician \\ geniu al umanitfttii. Ele
constituie principalul curent ideologic al epocii noastre. Astazi
ideile Ciu-Ce sunt tn centrul tuturor ideilor progresiste ale uma
nitatii, iar a le studia si a le tnva^a reprezinia tenditita ncstavilita a
epocii" l.
Profetul celei de ,,a treia cai", colonelul Gadafi publics lucrarea
Canea verde pentru a aduce ,,solufia teoreticS definitivS a problemei
aparatului de guvernatnant" 2. Dupa acesta, chiar §i cuvintele lui
Bourguiba pareau nuantate. fn 1969, ..Comandantul suprem" se
confeseaza: ,,Aai0> doi ani am avut un accident cardiacSe cre
_
" aveamTjecSrun singur gSndjjceseTOtntSmpJacu ei?... Trebuia sa ma
TacTHneTDaca mureanytotul ar fi fost repus in discu^ie" .
Atunci, cum sa nu~fie acceptate~e1ogiile spontane ale tunisieni-
lor? Ca acest poem primit de cotidianul L 'Action de la un cititor care
celebreaza proclamarea domnului Bourguiba ca presedinte pe viatfi,
tn 1975:
,,Glorie comandantului suprem
Onoare geniului s&u superior
Binecuv&ntatti fle munca sa rodnicA
Generataare de bucurii extreme" *. ,
^ Moammar El Gadafi^e tivrt i*er^Paris,Cujas,1976.
^4 Inleiviu de Thierty Maulnier, Le Figaro, 10 ianuarie 1969.
ReprodusS de Le Monde, 13-14 apnlie 1975.
25
 EROUL SI MONARHUL
Presedinte pe viata pentru c3, f3rS sa ne dam seama, personali-
zarea puterii devine putere personals. Monopolizand statul, eroul
se comporta ca un ,,monarh", }n sensul etimologic al cuvantului.
Este domic sa coiflande singur, s3 guverneze fara sa imparts puterea
cu nimeni, se comporta in maniera unui rege.
Titlul de presedinte pe viata are, pentru el, sensul de privilegiu
de autoguvernare. P3rSnd cS le garanteazS perenitatea functiei, el a
sedus mai multi conducStori: Tito (Jugoslavia), Bourguiba (Tuni-
sia), Marias Nguema (Guineea Ecuatoriaia), Kamazu Bands (Mala-
wi), Amin (Uganda) si Bokassa (Republica Centrafricana).
Pe 31 decembrie 1965, o lovitura de stat militarS !1 plaseaza pe
acest fost cBpitan al armatei franceze tn fruntea Republicii Centra-
fricane, presedinte al Consiliului Revolutiei. Presedinte pe viata al
partidului unic, detinatorul a vreo zece portofolii ministeriale, Jean-
Bedel Bokassa1 devine In scurt timp presedinte pe viata al republicii
si maresal. fsi atribuie atStea decoratii incat pentru a le purta pe
toate va trebui sa-si lungeasca vestonul cu fireturi, inspirat din tinuta
maresalului Ney. Sunt toate acestea suficiente pentru gloria sa? Nu.
Pe 4 decembrie 1976, maresalul se proclamafmparat sub numele
de Bokassa I si tsi pune coroana imperiaia, comandata la un bijutier
din Pia^a Vend6me. Un decret transfera ,,eurtea imperiaia" de la
Bangui la Beringo, ,,locul s3u de origine ancestraia". Stipuleaza ca
impSratul nu poate apare In public decSt ,,cu titlu exceptional"
pentru marile ceremonii .
Se organizeazS protocolul: orice persoana care II abordeaza pe
Bokassa I trebuie ,,sa salute de la sase pa§i distanta, efectu^nd o
usoara inclinare a capului Inainte". Pentru a raspunde la intrebarile
sale, in timpul unei discutii, trebuie sa se spunS; ,,Da, Majestate
imperiaia." ,,Daca situatia impune intr-adevfir un iflspuns negativ",
interlocutorul trebuie sa ,,evite s3 spunS un nu brutal" '.
Chiar si in Franta, eroul se transforma cfiteodata in monarh.
Bineinteles, 13ra sa ia oficial acest titlu. F3ra s3 cada in excese
' Pentru moment se va reboteza Salah Eddine Ahmed Bokassa, dupa Tnf^lnirea cu
cokmeiul
2
Gadafi §i dupa discu^ia avuta cu acesta despre Islam.
Li-Monde, 22decembrie 1976.
^ Comunicat oficial semnat de primul-ministru, Ange Patass£, ?i difuzat, la 8
decembrie 1976, de radioui centrafncan (1-eMonde, lOdecembrie 1976).
26
cornice, dar regasind imediat matricea vechiului regim, relnviind m\
stil regal, mostenire a memoriei colective.
Petain isi compune un personaj monarhic. La 10 iulie 1940.
Statul francez inlocuieste Republica. La 11 iulie, tn cele trei ,,Acte
constitutionale", maresalul fsi atribuie puterile unui rege al Frantei
SS recitim ,,Actul constitutional nr. 2 In legatura cu stabilirea pule
rilor sefului statului francez":
,,Noi, Maresal al Frantei, sef al Statului francez, tn conformitaie
cu Legea constitutional^ din 10 iulie 1940, decretam:
Articolul 1: Sefu! Statului francez are plenitudinea puterii guvei
namentale. El numeste si revocS ministrii si secretarii de stat care.
nu sunt responsabili decfit in fata sa.
Articolul 2: Exercita puterea legislativa tn Consiliul de Mi-
nistri..."
Tolul este prezent: pluralul majestatii si tntreaga putere exec"
tiva si legislativa. La patru ani de la victoria Frontului Popular...
Mai departe, P6tain i§i organizeaza pseudomonarhia, cu portre-
lul sSu pe holuri, cu scrisori de la copiii din §coli, cu ceremonialui
meschin de la H6tel du Pare, din Vichy, cu ceremonialul pompos ;<(
vizitelor In provincie, cu ceremoniile religioase tn biserici, care reff
alianta tronului cu altarul.
Pentru o cu totul aha cauzS, de Gaulle va reveni la aceasts
alitudine regaia. Deja, cu cSteva decenii tnainte, el terminS scoala
de razboi cu mentiunea bine - In loc de un foarte bine dorit - n.
aceste observalii: ,,Ofiter inteligent, cultivat si serios; straiucire si
indemSnare; are caracter. Pierde, din nefericire, datorita sigurantei
excesive afisate, severitatea cu care judeca opiniile altora si atitudi
nea sa de rege In exit" '.
Pentru a V-a Republica, de Gaulle va fl ,,monarhul republican"
pe care Debrfi si Monick II visau inca din 1943. Un ,,monarh" ales,
lireste, dar immai pentru 12 ani: durata medie a unei domnii sub
Vechiul Regim.
Constitutia din 1958 se tnscrie tn acest project. Ea II plaseaza pe
presedintele republicii in pozitia monarhului. li da puterea suprema
a ,,arbitrajului", deasupra dezbaterilor cotidiene si a inlereselor
particulare. Face din presedinte gardianul interesului national sau
al ,,profltului comun" cum ar fi spus juristii regelui, deasupra paiti
1
Jean Lacouture, De Gaulle, Paris, Seuil, 1965, p. 27.
27
 <ielor, grupurilor de presiutie, fraetiunilor, postal in sanul institutii-
lor ca staiuia Comandorului, ca un deus ex inachina gata sa descindS
din Olimpul sSu pentru a redresa cursul destinului colectiv.
fn orice caz, aceasta este maniera In care generalul interpreieaza
constitutia ,,sa", cu o majestate regalS. De fapt, Charles de Gaulle
este aproape un Charles XI. A V-a Republics se transforms in
monarhie electivS,. bazata pe referendumul plebiscitar care
retnnoieste periodic omagiul supusilor cStre suveran.
La alegerea sa la Elysee, generalul marturisea, in alocutiunea
radiotelevizata, din 28 decembrie 1958: ,,Conducator al Frantei si sef
al statului republican, voi exercita puterea suprema tn toate sensu-
rile pe care, de astazi, ea le comporta."
Cinci ani mat tSrziu, la conferin^ de presS din 31 decembrie
1964, prezinta definitiv noile Table ale Legii: ,,Trebuie s3 fie bine
inteles ca autoritatea indivizibiia a statului este conferita tn intre-
girae presedintelui de catre poporul care 1-a ales si nici o altS
autoritate nu exista, nici ministeriaia, nici civiia, nici niilitara, nici
judiciarS care sa nu fie conferita si mentinuta de el..." Adica ,,Statul
sunt eu", in maniera ilustrului s3u predecesor.
La originea acestei sigurante maiestuoase se afla, la de Gaulle,
semimentul unei duble legitimitati, analoage cu cea a celor doi
Bonaparte. Napoleon I domnea In acelasi timp prin gratia divinS si
prin gratia poporului, prin sacrul conferit de Notre-Dame si prin
pfebiscitul cetStenilor. La r.indul s3u, de Gaulle prezideaza prin
gratia istoriei s.i prin sufragiul universal. Prin apelul din 18 iunie si
prin referendumul poporului francez.
tnvestitura istorica primeaza si depasesie. fnvestitura populara.
Mai presus de legitimitatea republican^ si institutionaia exists sen-
timentul unei legitimitati proprii s,i personate. Exista bineinteles
referendumurile (din 1958, 1961 §i 1962) si alegerile prezidentiale
din 1965. Dar, exists mai ales actul de la 18 iunie 1940 si vocatia
istorica a anilor 1940-1945. Pentru toji cei care au cunoscut rSzboiul,
ca si pentru el insusi, de Gaulle nu era un conducStor ca toti ceilalti
si avea mai mult decSt altii dreptul de a guverna Franta.
fn ochii generalujui, aceasta fnvestitura istorica realiza o
legaturS indivizibiia cu natiunea, o legatura mistica, in sensut pe
care-1 avea acest cuvSnt In vechea Franta. El se Insurase cu Franta
la 18 iunie 1940, cum altadata regii Frantei primeau inelul nuptial
28
in ziua sacra. Or, casatoria este un juramSnt elern pe care nimeni
nu-1 poate rupe, decal prin moarte. De aceastS aliantS, aproape
carnala, cu natiunea va face marturie presedintele Pompidou la
disparitia predecesorului sau: ,,Generalul de Gaulle a murit.
Franla e vaduva."
Timp de 30 de ani, din 1940 pSnS In 1970, generalul s-a compor
tat precum tncarnarea insasi a legitimitatii nationale, tn sanul sau la
marginea institutiilor. Descriind astfel plecarea sa de la putere, in
ianuarie 1946, el noleaza tn Memoriile sale:
,,m a>nducatorul tinut deoparte oamenii continuau S3 vadS un
it! de detinator desemnat al suveranitatii, un refugiu dinairite ales.
Sc eoncepe cS aceasta legitimitate rSm£ne latentS tn cursul unei
perioade fara temeri. Dar, se §tie ca aceasta legitimitate se va im-
pune, prin consens general, de tndata ce patria ar fi, inca o data,
destrSmata si amenintata.
Felul meu de~a fi, pe parcursul timpului, era comandat de aceasta
misiune pe care. Franta continua s3 mi-o incredin^eze... Toti cei cu
care aveam de-a face, la nivel de stat, luau aceeasi atitudine ca si
c5nd, ca autoritate suprema, ti primeam in palatele naiiuriii" .
Acest ,,rege in exil1' tsi poartS cu el legitimitatea. Acest monarh
farS iron aminteste de regii urmSriti de un uzurpator. Charles de
Gualle, retras la Colombey ^i vizitat de ,,legitimi^tii" sSi, seamSna cu
Charles X, la Praga sau la Goritz.
in 1958, rechemat in fruntea guvernului, si apoi a statului, de
Gaulle cumuleazS din nou legitimitatea istorica si cea electoralS,
legitimitatea personaia si cea institutionaia. Politica ratified istoria
l_a 28 decembrie, evocSnd alegerea sa la Elysee, generalul declarS:
,,Misiunea nationaia, care cade in sarcina mea de 18 ani, este, de
aceasta data confirmatS."
Este deci amintita legatura particulars care tl asociaza cu Franta,
pe deasupra procedurilor si textelor constitu^ionale. La 29 ianuarie
1960, In momentul baricadelor din Alger, generalul proclama:
,,Ei bine! Draga si batrana mea tarS, iatS-ne dar Impreuna, tnca
o data, tn fata unei grele tncercari. tn virtutea mandatului cu care am
fost investit si a legilimitatii pe care o Incarnez de 20 de ani, va cer
tuturor sS m2 sXis^ineti, indiferent ce va urma".
1
Charles de GauHe, Mttnoires de guerre, tomul III, Le salut, Paris, reed. I .ivre Jc
Poche, 1959, p. 334.
29
 AfirmS deci, foarte clar, dubla sa autoritate: aceea care vine din
investitura populara, din referendum, si aceea, anterioara si superi-
oarfl. care vine din istorie si din destin, dacS nu din providenla.
Astfel, de Gaulle se prezinta ca depozitarul legitimitatii ,,de 20
de ani". Adica dintr-un moment In care nu era Investit cu nici o
obligatie constitutionals. Deasupra institutiilor republicane este
aceasta aura istorica, aceasta alura de drept divin, in stilul si tonul
celor ,,40 de regi care au (Scut Franja".
PSna in ultima zi, ,,conducStorul Frantei" va fi un rege hi repu-
blics. Ce poate fi mai regal dccal acest presedinte republican care
restaureaza Trianonul, se gSndeste la Vincennes isi viseaza fastul
vechii Frante? Charles de Gaulle era Hcut pentru Reims, Versailles
si Saint-Denis. Nu pentru Palatul Bourbon, Elysee si Colombey. In
ciuda sufragiului universal, el era ultimul dintre Capetieni, prin
gratia istoriei, daca nu prin gratia divinS.
EROUL si DIVINITATEA)
^——- =-*
Evident, eroul intretine raporturi privilegiate cu divinitatea. Ca
in mitologie, el este jumatate zeu, este la jumStatea distantei Intre
zei si muritori, delegat de primii pe langa cei din urma.
20 noiembrie 1975, Generalul Franco se stinge din viata dupa o
lunS de agonie si aproape 40 de ani de domnie. Ca un idol de temut
al religiei ancestrale s,i al Spaniei integriste.
Succesor si predecesor al Reyes Catolicos, Franco se credea ade-
sea innobilat de Divina providenta. El afirma in 1937: ,,Dumnezeu
a incredintat viata patrici In mSinile noastre pentru a o adiministra".
In alte locuri, referinta la dreptul divin este explicita. Franco era
proclamat ,,Sef militar al Spaniei prin vointa lui Dumnezeu". Statu-
tul Falangei il declara ,,responsabil In fa^a lui Dumnezeu si In fata
istoriei", iar ,,intelectualii" regimului insista asupra acestei functiuni:
,,Esle o adevarata misiune, o misiune crestina !n fa|a Domnu-
lui" !.
Izolat in palatul Prado, in eticheta sj fastul monarhiei castiliene,
instalat intre Velasquez §i Zurbaran, Caudillo adauga legitimitatea
providentialS legitimitatii charismatice.
1 Mi^care politico-religioasa cu tendinfe puritane a imusulmanilor arabi.
Francisco Javier Cond^, Representacion poliaca y regimen espanof, Madrid, 1945.
30
Acest resort teocratic animfl, bineinteles, si ultimele monarhii
traditionale. Astfel, Hassan al II-lea apartine unei familii care dom-
neste in Maroc din 1640 si se declara descendent al profetului. El
explica: ,,Nu Hassan al II-lea este eel care este venerat, ci tnos.teni-
torul unei dinastii... Oamenii nu se inclinain fata persoanei mele, ci
in fata liniei de descendenti ai profetului" *. La fel ca si califul,
suveranul reuneste puterea spirituals si temporaia. In virtutea
ConstitutieidinlOmartiel972(art.l9), ,,Regele,-4mJre/Afo«min»ic
(Comandant al credinciosilor), vegheazS la respectarea Islamului" 2.
La fel, regele Khaled al Arabiei apare ca un garant al Legii si al
Traditiei. Imam al credinciosjlor, p3zitor al locurilor sfinte, monar-
hul wahabit3 isi fondeazS puterea pe dreptul divin.
Musulman si el, maresalul Amin lmp8rtS§este poporului visele
sale, care il pun in legSturS cu Divinitatea pentru a-i realiza coman-
damentele. Visul reprezintS aprobarea divina fata de actele sale
Dar, presedintele ugandez nu abuzeaza de aceste voci si revelatii. de
acest rit al profetului.
,,Aveti deseori astfel de vise?" II intreaba un jurnalist.
,,Numai cSnd e necesar" 4.
Uneori insa, autoritatea eroica evadeaza din dreptul divin petitrv
a si organiza propriul cult, pe fondul ateismului sau pagSnismulut
Pe scurt, eroul il inlocuieste pe Dumnezeu. Devine substitutu! sSu
functional, furnizSnd aceleasj servicii fidelilor: securitale, certitu
dine, liniste. Si pentru cS puterea nu se poate lipsi de sacru, atunci
ea insAsi va reprezenta sacrul.
Nietzsche il anunta pe seful care se vrea titanic. DupS moartea
Divinitatii, eroul i se substituie. ,,Supraomul, explica Nietzsche,
distruge idolii, se impodobeste cu atributele lor. Apoteoza aventurii
umane este glorificarea omului-Dumnezeu."
Propaganda fascista sau nazista creeaza o religie noaH: religia
siaiuluj si a sefului s3u providential. Ea il transforms pe acest
salvator intr-un idol al unui nou cult, adorat, adulat, proslSvit.
Totul tinde sa promoveze o divinitate de substituire -Ducele sau
Fuhrerul, inventSnd un nou rit sacru: a'paritia la balconul pnlatnlui
' Interviu In Nouvel Observateur, din 6 iulie 1970
^ Vezi Mohamed Ben Hafndane, La personnalisation dupouvoir au
pentru D.E.S. in |tiin;e politice al Univ. Paris II, 1976.
4
Interviu de Jonathan Broder, Playboy, editia frana nceza, septembrie 1976.
31
 din Venecia, pentru a se oferi adoratiei multimii tnnebunite sau
ceremoniile wagneriene de la Nurnberg. Cel de-al Ill-lea Reich si
marii sai preo(i au pus tn sccna un substitut al lui Walhalla.
Pentru o cu totul altS cauzS, Uniunea Sovieiica dewolta, de
asemenea, o pseudoreligiozitate tn jurul sefilor s3i. Cu toate acestea,
luti-o scrisoare cStre Wilhelm Bloss, Marx scria: ,,CJJnd am aderat
la societatea secrets a comuniftilor, Engels s.i cu mine am tScut-o cu
conditia ca din statut sS fie tnlaturata orice referin(a la adoraf ia super
strjioasa a autoritStii." lai Intemationala proclamS;
Aft* exists salvator suprem
Nici Dumnezeu, nici Cezar, nici tribun.
De o jumatate de secol tncoace, tmbalsSmat tn sicriul lui din
sticia, Lenin ramine expus privirilor pline de venerajie ale multjmii.
Dar, tnca din timpul vietii, Stalin devine obiectul ,,cultului persona-
liiatii" pe care Hru^ciov II va denunfa la al XX-lea Congres al
P.C.U.S., !n 1956, tn al sau ,,raport secret".
CULTUL PERSONALITATH
Cultul personalitatu debuteaza tn 1929, o data cu a cincizecea
aniversare a lui Stalin, cu un fast neuzitat pSna atunci si se irisialeaza
incepancl cu anii '30, dupa InfrSngerea opozitiei de siSnga si de
dreapta, cand Stalin, elimindndu-fi adversarii, ramSiic tnconjurat
nuniai de oameni obscuri.
Stalin tncurajeaza personal torentul de elogii la adresa lui, care
nu tnceteazS pSna la disparrfia sa, tn 19531. Roy Medvedev tl descrie
orchestrdnd acest concert 2de proslaviti, stimul&nd panegiricele, ac-
ceptind omagiile excesive .
Aceasta propaganda provoaca delirul colectiv al unei tari tntregi,
al miscarii comunis te Internationale. Chiar si condamna(ii la moarte
. Ani4 gloria secretarului general, tnainte de a fi tmpu^cat, Kamenev
declara: ,,tmi implor flii sa-^i tnchine viaja marelui Stalin" 3. Cu
|>ii jin timp tnainte de a fi asasinat, Kirov, chiar daca i se opunea lui
1 1
Cel de-al XXIII- lea Congres va lux hotirtrca ca cele doui decenii, din 1933 p«na
hi 1953t sd fie cunoscute ca ,,perioada cultului personaliuiu'i."
* Roy Medvedev, Sulinismul, Pans, Seuil, 1972, p.194-199.
3
Victor Serge, SdzcfiuilUs, p.23.
32
Stalin, tl numea ,,cel mai mare om al tuturor timpurilor si al tuturor
popoarelor" '.
Veneratia a atins apogeul dupa marile epurSri, dintre anii 1936-
1938. JncepSnd cu 1938, observa Ilya Ehrenburg, ar fi mai corect sS
folosim termenul ,,cult" tn sensul religios de origine. In mintea a
milioane de oameni, Stalin s-a transformat tntr-un semizeu mitic"".
S-a preschimbat intr-un idol glorificat, tntr-un zeu pSm£ntean ce
suscita adoratie s,i teams respectuoasa. Cultul personalitSjn devine
o stranie varietate laicS a cons,tiintei religioase tntr-o orSnduire
socialists. Descriind aceastS ,,zeificare a lui Stalin", Medvedev no-
teaza: ,,Ca toate cultele, §i acesta tncearcS sS transforme partidul
comunist tntr-o organizatie ecleziastica, cu o deosebire foarte clarS
fntre enoriasi si marii preotj de sub oblSduirea carjei papale... La fel
cum credinciosii ti atribuie lui Dumnezeu toate putt-rile..., tot asa se
regasesc tn Stalin toate virtutHe" '.
Idolul Suprem exercitS o adevaratS magie. Toti ti sunt devotati.
Fiecare ti cSntS gloria, ca un servitor fidel al noului cult. LJn Cant
pentru Stalin vorbeste despre m3retia-i supraomeneascS:
Tu, Stalin, te afli deasupra
Spatiilor celeste
Si doar gandurile tale
Sepot avanta mai sus.
Soarele lumineaza mai tare . ' •
Decat stelele si luna
Insa, Stalin, mintea ta - - •
E mult mai stralucitd decat soarele' .
Si un alt jwem ti celebreazS geniul de neegalat:
„ Stelele din zori id asculta vointa,
Geniul tau ineviilahil se inalta toanai la Ceruri,
iarprivirea-tipatrunzatoare strabate abisurile Oceanului"5
El reprezintS tntelepciunea universala, este chiar Dumnezeu:
„ O, tu, Stalin, parinte al popoarelor,
Tu care foci ca omul sa se nascd,
2
Jean-Jacques Marie, Sutoi.Paris, Seuil, 1967, p.186.
No\yMir, 1962, nr.5, p.152.
' Roy Medvedev, Slalittistnul, Paris, Seuil, 1972, p. 412-416.
. Zx>zulia, Lakhouti si Ceatcikov, Versurifi cAntece despre Statin, p. 52-53.
5
Pravda, 27 noiembrie 1936.
33
 Tu care hrdnesti farana,
Tu care retntinerefti veacurile,
Tu care fad elogiulprimaverii,
Tu care fad lira sa cante...
Tu care eftifloarea primaverii mete,
Soarele reflectat tn mil
De suflete omenesti..." *.
Aleksandr Prokofiev spune: nStalin... si nu mai adaug nimic...
Totul este inclus tn acest mime atSt de mare. Totul: partidul, patria,
viata, dragostea, nemurirea, totul" 2.
Cliiar si Paul Eluard i§i are locul In acest cor:
HIar Stalin pentru noi e prezent pentru maine
lor Stalin astazi risipefte durerea
Increderea estefructul minfii luipline de iubire
Manunchiul U e ratiune, atat de perfect este...
Cad oamenii si viata l-au alespe Stalin
Ca sa tntruchipezepepamantsperantele fara sfarsit"
DUMNEZEU S-A STINS
Pieirea lui Dumnezeu este o idee de nesuportat pentru credin-
ciosi. La fel, moartea eroului divinizat tnsea minS un cataclism pentru
cei fldeli acestui tip nou de cult. Ea provoacS o tristete si o suferintS
cumplite.
In zorii zilei de 6 martie 1953, este anuntata moartea lui Stalin:
,,Inima prietenului lui Lenin, continuatorul inspirat al cauzei sale,
cSrmaciul partidului si al poporului, a tacetat &St mai bats..."
Trupul neinsufletit a fost depus In Sala Coloanelor, acoperit cu
flori rosii si cu multe alte plante. In curSnd el II va tmaini pe Lenin,
In mausoleul din Piata Rofie. Femei care plangeau Isi tineau pruncii
ridicati deasupra capului ca sS poatS vedea mai bine ramasitele
pSinamesti ale lui Stalin. Marsurile funebre sporeau starea de
tristete generals.
1
Rakhimov, tn/Vavda din 28 august 1936.
2
Literaftfmaia Oazeta din 30 decembrie 1936. - Despre toate aceste elogii, vezi
Jean
3
Jacques Marie, Stalin, Seuit, 1967, p. 185-18*.
Paul Eluard, Joseph Staline, tn Cottiers du communismc, ianuarie, 1950.
34
Un popor Intreg isi traia disperarea, rascolit de o indignare mutS:
oare Dumnezeu nu mai este nemuritor? De aici si sentimentul unei
greseli a destinului, a unei nedreptati Ingrozitoare. De aici si isteria
colectivS a funeraliilor lui Stalin. Cum au fost mai tSrziu cele ale lui
Nasser, sau chiar cele ale lui de Gaulle, cu multimea care defila cane
Arcul de Triumf, In plina noaple, sub biciuirea ploii, strivits. cHi-
nuita.
Conducatorul plin de farmec nu dispare In delir. Desi, mull mai
dramatica in sine, anuntarea mortii lui Kennedy a fost primitS in
liniste. Dimpotriva, eroul moare dramatic, In hohotele de plSns si TM
durerea multimii. Funeraliile sale - a c3ror rSnduiaia a pus-o, ade
sea, el singur la punct - alcatuiesc ultima lui reprezentajie, leatralS.
melodramatica.
fn aceste momente consternarea cuprinde chiar si pe cele mai
inalte spirite.
In 1953, Mao Tze-Tung scria acest articol:
. ,,Cel mai mare geniu al epocii actuate, marele conducator al
miscSrii comuniste Internationale, tovarasul de lupta al nemurito-
rului Lenin, tovarasul losif Visarionovici Stalin si-a luat rimas him
pentru totdeauna de la aceasta lume...
Toate operele tovarasului Stalin reprezinta documente mnrxisi
nepieritoare. Am fost alaturi de el, i-am cerut mereu sfatul si uitot
deauna am g3sit, tn operele lui, forta inlelectuala... L-am pieidnt
acum pe marele nostru conducator si pe eel mai sincer ptieten: pe
Iovar8sul Stalin. Este o mare nenorocire! Ea ne pricinuieste o
tristete imposibil de redat In tuvinte" .
Foarte curSnd, Mao tsi va organiza si el - sau va 13sa sa i se
oiganizeze - propriul cult. In epoca Micutei C3rti Rosii, catelusrnul
noii religii, el va fi tratat ca egalul unui zeu, HcSndu-i-se portrete si
cioplindu-i-se statui la nesfSrsit, citat de milioane de chinezi, ca sf
cum ar reprezenla CuvSntul tnsusi, creditat chiar cu puteri miracu-
loase. Va fi adulat, elogiat, idolatrizat cum putini dintre ImpS'R 1 . 1 ;
Olestului Imperiu au fost inaintea lui.
Acest cult aminteste, intr-adevar, de indelungata traditie de s"
punere fata de Imparati, de care poporul chinez n-a scSpal prea
1
Citat din Stuart Schram, Mao Tie-Tung, Paris, ArmaiTd Colin, 1963, p. 382-384:
iuspirat din: ZMI Weida de Yougi, Pekin. 1953.
35
usor . Asa cum $i Stalin 1-a preluat, accentuSndu-1 §i mai mult,
pastrand iraditia tarilor.
fn Atnintirile sale, Hru^ciov fi comparS pe cei doi idoli: ,,Dac5
titchidetj ochii, daca auziti ce spun chinezii lui Mao si daca tuiocuili
,,tovarasul Mao" cu Btovara^ul Stalin", v3 veti face o idee despre felul
tn care decurgeau lucruiile In zilele noastre... Oameni ca Mao §i
Stalin se aseamanS eel pu(in dintr-un punct de vedere: ca sa ramanS
la putere, trebuie neapSrai ca autoritatea lor sa fie plasata tn fnaltul
cerului" 2.
La urma unnelor, Mao descrie el insiisi buna folosin|a a acestei
venera(ii: ,,ExistS douS feluri de cult al personalitatii. Unul este eel
drept, adicS acela care are ca object ideile corecte ale lui Marx,
Engels, Lenin si Stalin. Trebuie ca noi s8-i veneiSm vefnic; daca nu
vom venera ideile s,i persoanele, va fi din cale afarS de rSu. AdevSrul
se atla fn niaJnile lor, atunci de ce nu i-am venera?... Un grup trebuie
sa-si venereze seful; daca nu-1 va venera, va fl foarte rSu. Al doilea
I'd de cult al personalitatii este unul incorect; el consta tn a urma
orbe^te, fara judecata, iar acest lucru nu este drept... Nu este cultul
personalitatii care pune probleme, ci asemanarea lui sau nea-
seminarea cu Adevarul" '.
fn 1966, o data cu tnfaptuirea revolutiei culturale, GSrzile Rosii
devin slujitoarele deosebit de active ale cultului lui Mao. Pe 18
august, acesta prezideazS prima lor manifestable. Defileaza peste un
milion de oamenitn Piaja Pacii Celeste, agitand Micuta Carte Rosie,
tn timp ce cSniau: ,,Ca sa navighezi pe mSri, depinde numai de
Carmaci". Din zori si pSna la amiaza, tn picioare pe terasa care
domina tntreaga piata, imhracat tn uniforma Armatei de Eliberare,
Mao saints noile batalioane ale revolujiei. PflnS la sfSrsitul lui
noiembrie, va prezida tncS de sapte ori aceste adunari enorme ^i va trece
in revista noua milioane de OSrzi Ro^ii, care veneau din toata China
Este §i epoca tn care Lin Piao, marele organizator al cultului lui
Mao, tl acopera cu laude, numindu-1 ,,marele comandant suprem",
,,mSre{ul cSrmaci", chiar fi ,,tmparatul Tsin". Pretutindeni se
tnmultesc busturile, statuile, tablourile. Iar Mao, tncarnarea unei
1 iniaturS de la putere, de-acum tnainte, asa-zisa ,,clica antipartid" sau
Potrivil credin;ei populare, cutremurde de pamint anuntau mosrtea imparatilor.
Or !n 1976, China a suferit mai mulle seisme, ca acela de la Tang-Chan, pe 28 iulie...
J1 Nikila Hrusciov.Xminiiri, Paris, Laffont, 1971.
Mao Tze-Tung, Mama Cant Roue. Scrieri, discursuri si convorbin, 1949-1971,
Paris, Flammarion, 1975, p. 44.
36
umanitSti sublime, devine un zeu insufletit, adorat de noua sute de
milioane de supusi.
De aceea, la 9 septembrie 1976, tristetea Chinei a fost infinit mai
mare, cSnd Mao s-a suns din via^S, la vSrsta de 82 de ani. Ca si to
cazul lui Stalin, s-a petrecut aceeasi ratacire a unui popor inireg,
care Isi pierde divinitatea tutelara.
Doliul a tinut zece zile. fn Piata Tien An-men, milioane de
diinezi defileazS la picioarele monumentului tnchinat Eroilor Po-
porului. Schela, care domina imensa piata cu cei 40 de inecri ai sai,
are tn mijloc un portret urias a lui Mao. In fata ei se tnclina tineri si
bairSni cu ochii in lacrimi. fn interiorul Marelui Palat al Poporului,
reprezentantii natiunii defileaza prin fata trupului netnsufletit.
fn sfaTsit, a sosit si ziua de 19 septembrie, cSnd au loc funeraliile.
Toata tara s-a oprit in loc. La ora 15 fix, noua sute de milioane de
chinezi tncremenesc in pozitia de drepti si pastreaza trei mjnute de
tScere, in timp ce sirenele uzinelor, ale vapoarelor si ale trenurilor
tiuie fSrS contenire. Peste un milion de persoane s-au strSns la
Pefcin, tn Piata Tien An-men, tncepSnd cu ora sapte si jumatate, ca
si asculte, in fata unei imense fotografii alb-negru a lui Mao, elogiul
funebru rostit de Hua Kuo-Feng.
Cufundata in tacere §i durere profunda, o tntreaga natiune, miiia,
este indoliata dupa zeul chinez. fn Piata Tien An-men se va construi
i medial, in cinstea lui, un mausoleu a carui prima pialrS o va pune
Hua Kuo-Feng, pe data de 24 noiembrie. DupS cum, si conducatorii
sovietici au tnceput prin a depune rSmasitele pamSntesti ale lui
Slalin, in Piata Rosie.
DINTR-UN CULT fNTR-ALTUL
lata ca un nou idol tsi face intrarea: Hua Kuo-Feng, devenit
|irim-vi(«presedinte al partidului si prim-ministru, in 1976. In
sSptSmSnile ce au urmat dupa stingerea din viata a lui Mao, aceastS
cSpetenie a ,,pragmaticilor" ia masuri tmpotriva ,,radicalilor" si
,,banda celor patru". Este vorba despre v3duva lui Mao, Chiang Ching,
Wang Hong-Wen, al doilea vicepresedinte al partidului, Chang Chun-
Chiao, primvice prim-ministru si doctrinarul Yao Wen-Yuan.
37
 De acum inainte, pentru Agentia China NouS, acesti conducStori
,,si~au arStat adevSrata culoare politics si au devenil ulterior la fel
de dezgustStori si dispretuiti, precum mizeria de cfline" *.
Devenit presedinte al partidului, Hua Kuo-Feng fncepe deja ,
sS-si organizeze propriul cult. Patru zile de manifestatii ale maselor
populare din intreaga China, culmineaza la Pekin, pe data de 24
octombrie 1976, cu un miting de un milion de persoane, care i!
proclama pe Hua Kuo-Feng urmas al ,,Marelui Cfirmaci". Imbracat
din nou cu haina militara, el apare pentru prima oara la tribuna
istoricS de la intrarea in Piata Tien An-men, unde Mao insusi
prezidase odinioara manifestable maselor populare. Acum,
primeste la rSndul lui omagiile vibrante ale poporului chinez. S(
aceasta doar la sase saptSmSni de la moartea lui Mao.
La hotarele Chinei, Coreea de Nord practica si ea cultul perso-
nalitS tii, in folosul maresalului-presedinte Kim Ir Sen, ,,conduc3to-
rul respectat si mult tubit", ..soarele natiunii".
Statuile sale din bronz aurit sunt instalate in toate locurile unde se
spune c3 s-ar fi afirmat in lupta tmpotriva japonezilor. Portretul lui este
prezent peste tot - ca acela al lui Big Brother. Saw! natal este un loc de
pelerinaj continuu si fortat. Cele 2 896 de coltisoare de tara in care s-a
oprit pentru a-si oferi sfaturile populatiei sunt considerate, de aseme-
nea, ..locuri sfinte". Locul pe care a slat intr-o zi tn metrou a fost
imbracat in satin si nu a mai fost folosit niciodata. In fine, la Phenian,
in muzeul revolutiei coreene, ii sunt consacrate 95 de incaperi.
Ca s3 nu mai vorbim despre cartile inchinate gloriei lui, care se
intiluleazS Tovarasul Kim Ir Sen este un g&nditor si un teorelician de
geniu sau Presedintele Kim Ir Sen, omul care conduce Asia si lumea
mtreaga. lar odele ce-i sunt adresate nu pot fi numarate:
Spune tu, furluna din cdmpiile Manciuriei
Spune ru, noapte inflnita din padurea deasa
Care este partizanul fard egal din istorut noastrd
Care este patriotul fard egal din lumea intreaga?
Chiar §i in U.R.S.S., In ciuda condatnnSrii sale in cadrul celui
de-al XX-lea Congres din 1956, cullul personalitatii renaste, in
1 j
2
Scrisoare oficiala din 23 octombrie 1976, Le Monde, din 24-25 octorabrie 1976,
l<e Monde din 21 mai 1975.
38
folosul lui Leonid Brejnev, care se afia la conducerea partidului, din
1964.
Februarie-martie 1976. La tribuna celui de-al XXV-lea Congres,
loti vorbitorii sovietici aduc un omagiu - uneori foarte tnfiacarat -
,,meritelor personale". E. Sevardnadze, primul-ministru al Georgiei
declara:
„ Una dintre cele mai mari calitati ale lui Leonid Ilici este aceea
cS nu se Imbraca in toga supraomului... O InattS competent, anver-
gura, pragmatism, umanism, loialitate, tSrie de caracter, arta de a
pStrunde in sufletele oamenilor, capacitatea de a instaura un climat
de incredere, de respect si de exigents Intre oameni, climat care
exclude frica oarba, egoismul, pofta §i suspiciunea, iata, acestea sunt
calitatile, printre multe altele, pe care ar trebui sa le imprumutSin
de la Leonid Brejnev" '.
Nici Rasidov nu este mai putin entuziast: Brejnev este ,,t>mi!l
politic, nu numai, eel mai eminent, ci si eel mai influent din epoca
noastrS... Se distinge printr-o modestie f8ra margini, primr-un ta-
lent straiucit, prin optimism revolutionar, printr-o pozitie dc clasa
ferma, prin mSretia sufleteasci si prin farmecul personal" 2.
lar secretarul general continua sS primeascS omagiile fidelilor
sai care se succed la tribuna. Kunaiev Ii lauda ,,eforturile de Titan"
Rasulov II descrie ca pe un ,,mare om de stat $i de partid, do tat cu un
imens talent organizatoric, cu o energie fSra margini, profund cu
noscator al vietii, un om cu un suflet mare si sensibil". Voos ii salii'S
nesecatul ..spirit de initiativa, energia inepuizabila si imensa capad
tate de munca". Oriskiavicius se inclina In fata ,,unui om cu sufle t
mare, care poarta in el cele mai frumoase calitati de om cu «O»
mare" '. Fiecare prim-secretar din Republicile Uniunii isi are cuvin
tele lui de lauda. Si aceasta, f3r3 tndoiaia, spre nemultumirea lui
Brejnev, care afirmase urmStoarele In raportul s3u de activitate: in
Partidul Comunist Sovietic nu este loc pentru aceia ,,care se Incon-
joarS de lingusitori si de trSmbitari" 4.
1
Le. Monde din 2 martie 1976. - Vezi §i fn L 'Humanity din 1 martie, muUe ex'.rase
despre aceste ..elogii la adresa lui Leonid Brejnev".
- L* Monde din 2 martie 1976. - Rasidov, Kunaiev, Rasulov, Voos si Grisktavicitis
sunl,, respecttv, prim-secretari ai Uzbekislanului, Kazahstanuiui, Tadjikistanuti'i
l^to
toniei si Lituaniei.
4
I
Ibid
Ibid.
 Si 101 usi elogiile sforaitoare cominuau sa curgS. Pe data de 8 mai
1976, sarbatoarea nationals a victoriei, Brejnev este avansat la gra-
dul de maresal, trecgnd deci In vSrful ierarhiei militare, la fel ca si
Stalin. In aceea^i zi are loc dezvelirea buslului s3u din bronz, !n
Ucraina, la Dnieprodzerjinsk, orasul natal. La televiziune este trans-
misa ceremonia, prezidata de Sterbinski, membru !n biroul politic si
prim-secretar al Ucrainei, care afirma': ,,Meritele lui Leonid Brejnev
ca strateg si eminent organizator al aparSrii patriei noastre sunt bine
cunoscute... Comunist tnfl§c3rat, reprezentantul pleiadei glorioase
a conducatorilor de tip leninist, ali meritat respectul si recunostinta
cea mai ailSnca a tuturor comunistilor, a poporului sovietic, a lulu-
tor oamenilor cinstiti de pe aceasta planets" '.
Pe 14 octombrie, la Kremlin, cu ocazia unei alte ceremonii,
Kirilenco declara la rSndul sau: ,,Leonid Ilici, primesti cu
indreptatire dragostea ptofunda a milioanelor de oameni de pe
planeta noastra... Optimismul, fncrederea fn progresul omenirii
tasnesc din vorbele tale ca un izvor... Es.ti iubit de partid si de popor,
Leonid Ilici!"2
Laudele nesfarsite sunt exacerbate cu ocazia apropierii celei de-
a 70-a aniversari a lui Brejnev. Portretul In culori este reprodus In
treizeci de mii de exemplare. fn ziare si la televiziune sunt multipli-
cate datele biografice 51 rezumatele ceremoniilor premergatoare. Se
pune fn v^nzare un album cu fotografii intitulat Leonid Ilici Brejnev,
opera unei vieti, opera unei epoci, care fl prezinta ca pe unul dintre
rSspunzatorii victoriei din 1945 $i ai succeselor spatiale. Esle proiec-
tat si un film, Isloria unui comunist, care li expune cariera.
Conducatorii din tarile surori - printre care Honecker, Jivkov
Gierek, Kadar, fedenbal si Raul Castro - se succed pe la Moscova
penlru a-i aduce un omagiu personal lui Brejnev si sfl-l acopere cu
decoratii: ,,medalii de aur", ,,stele de aur", ,,ordine ale libertatii" etc.
Asemenea unor magi ai comunismului, veniti sa aduca tam&a si
sinirna3.
fn sfSrsit, dummies 19 decembrie este apoteoza. Pravda iese de
sub tipar in mod exceptional de opt pagini, dintre care sase fi sunt
dedicate lui Brejnev, cu fotografia fn pagina tntaX La ora 11 fncepe,
1 L'Aurore din lOmai 1976siLcMonde din U mai 1976.
jLe Monde 16 octombrie 1976.
5
Lc Figaro din 9 decembrie 1976 }i Le Monde din 11 fi 18 decembrie 1976.
40
la Kremlin, o grandioasa ceremonie - transmisa fn direct la televi-
ziune - la care aststa principalii conducatori ai U.R.S.S., ai tarilor si
ai xartidelor surori.
Podgorni ti confera secretarului general al cincilea Ordin al lui
Lenin, a doua Stea de aur a eroilor sovietici si Sabia de Onoare a
Armatei Rosii, pentru a saluta ,,meritele sale eminente tn intarirea
capacitatii de aparare a for^elor armate ale U.R.S.S." '. fn sl'Srsit, tn
dupa-amiaza aceleiasi zile, are loc un dineu de mai multe ore care
i-a adunat laolaltS pe invitatii straini si pe conducatorii sovietici,
care au pronuntat mai mult de treizeci de discursuri.
Ritualul, pus la punct pana la cele mai mici amanunte, este o
adeziune a lingusitorilor. Mare^alul - secretar general - se aseamana
cu un (ar rosu, aureolat cu toate virtujile ^i intrustal tntr-o icoana.
Dupa opt ani de la raportul lui Hru^ciov, dupa opt ani de la demo-
larea statuii ,,genialului Stalin", U.R.S.S. a restabilit un nou cult al
personalitatii cu tot cortegiul lui neghiob de figuri pioase si de
linguseli grosolane.
!N LOCUL LUI DUMNEZEU
fnsa, alii conducatori au mers si mai departe: spre un soi Ue
autozeificare. Ca sa completeze sau chiar sa inlocuiasca religia pi e
zenta cu propriul cult, fn acest punct, fetisismul si idolatria inceteaza
sS mai fie, dear, niste metafore, devenind realitate. SituSndu-se la
acelasi nivel cu sacrul, puterea isi atribuie o dimensiune religioas£L
Ca si Promeleu, eroul Incearca s8 hire secretul de la zei.
Presedinte al Republicii Ghana pSna !n 1966, Kwarn^ Nfcruinah
isi creeazS propria imagine mistica. Aceasta semizeificare a sa isi are
obSrsia in anii 1949-1950, mainte chiar de cSs. tigarea independentei,
in 1957. Descriind campania electoraia din 1951, care tntrevedea
triumful lui Nkrumah, un ziarist facea urmatoarea remarca: ,,Afosl
zeificat cu adevSrat de catre poporul s3u care 1-a tnzestrat cu virtutea
si imanenta universaia ale unui spirit ancestral... fn imnurile care !i
sunt inchinale, numele lui tl mlocuieste pe eel al lui Christos" 2.
\LeMontU din 21 decembrie 1976.
1
Daily Telegraph din 16 ianuarie 1951.
41
 Accra Evening News il numeric astfel: ,,oel mai mare african al
generatiei noastre", ,,Katamento" (eel ce nu-si va caica juramSnlul
niciodata), ,,Oyea Dieyie" (fnnoitorul tuturor lucruriior), ,,Osagye-
fo" (aducatorul de victorii), ,,Kodokurni" (marele o$tean), ,,Kasa-
krepo" (eel care vorbeste in numele tuturor), ..MSntuitorul" si
,,Messia".
Mai 1961. Au loc dezbateri In Parlamentul din Accra tn legSturS
cu transformarea casei natale intr-un muzeu al natiunii. Alefii gha-
nezi il compara pe Nkrumah cu Confucius, cu Mahomet, cu SfSntul
Francisc de Assist, cu Shakespeare s.i cu Napoleon. Unii dintre ei
chiar fac o paraleia Intre discursurile sale s,i cele ale lui Buddha ori
juramSntul lui lisus IScut pe Muntele Maslinilor.
Jeane Rouch vorbeste despre vizita sa In rdndul pionierilor care
recitau urmatoarea litanie:
monitorul: „ Nkrumah este perfect"
pionierii: „ Nkrumah este seful nostru "
monitorul: „ Nkrumah este Messia al nostru "
pionierii: „ Nkrumah este nepieritor"'.
frt prezent, in Zair, si pre^edintele Mobutu !§i otganizeaza pro-
priul cult, spun^nd cu sinceritate: ,,Eu sunt s^ful. fmi place ca
poporul meu sa mfl iubeasca. fti face plScere sa te 5111 iubit. Unii $i-ar
da viata pentru asta" 2.
Joseph Desire Mobutu, fiul unui bucatar al misionarilor catolici,
devine Mobutu Sese Seko Kuku Ngwendu wa Zabanga (cocosul care
c^nta victoria, razboinicul care se duce din lupta in luptS, fara a
putea fi oprit). I se spune ,,Mobutu Creatorul", ,,Mobutu Ziditorul".
I se acorda aceste titluri: ,,Conducatorul Revolutiei Zaireze", ,,Ma-
rele CSrmaci", ,,Tatai Natiunii Zaireze".
Pe strazile din Kinshasa $i pe cele din alte orase, pe pancarte verzi
sta scris: ,,Mobutu Sese Seko, salvatorul nostru! Unicul nostru
conducator!" Portretele lui sunt prezente peste tot, cu inscriptia: „ fti
multumim, Cetatene Presedinte!" Grupuri ,,animatoare" de tip chi-
nez parcurg strazile sI3vindu-i meritele.
De dimineata p3n3 seara, postul de radio national Vocea Zairului
ii face un adevBrat ornagiu in stil african. ,,Tu esti fatal meu -Mobutu
1
2
Jeane Rouch, Ghana, Lausanne, Ed. Rencontre, 1964, p. 71.
Auloportret de Jean-Francois Chauvel, difuzat in august 1975 la TFI: cf. Le
Monde, din 9 august 1975.
42
Sese Seko - Tu esti zeul meu - Kuku Ngwendu wa Zabanga", as,a ti
prosiavesc grupurile de cSmareti viap s,i luptete sale, tn fiecare sear*
inaintca telejurnalului de la ora 20, pe ecran defileaza timp de saizeci <'
secunde niste norisori care lasa s3 se intrevada cu intermiten^e divirp
figurS a ,,conducatorului" daivSzator. Este zeul Mobutu1.
in toate ciadirile publice exists portrete ale pres^dintelui Mobu-
tu, lar biroul politic al M.P.R., al MiscSrii Populare Revohr(ionare,
partidul unic pe care 1-a creat tn 1967, a hotarfit ca loate locurile pe
care le-a frecventat sa fie considerate locuri de venerat,ie public*.
Etoctorul Nkrumah isi dezvoltase propria doctrina filosofiexi
religioasi, ,,nkrumaismul", ..con^tientismul"2.
PreluSnd exemplul s3u, generalul Mobutu impune Mmob«tis
mul". Dupa opinia secretarului permanent al M.P.R., mobutismut
constituie ,,o suma a trei componente care sunt urmatoarele: gSndi-
rea, invataturile si activitatea Presedintelui-Fondator al M.P.R3 lar
in introducerea Constitutiei se spune: ,,Noi, poporul zairez, suntem
strSns uniti in sSnul Miscarii Populare Revolutionare, crediecioas?
raobutismului".
Cu c5t mobutismul se dezvolta mai mult, cu atSt relajiile cu
Biserica Catolica se degradeazS mai tare, fn decembrie 1974, CrSdu-
nu) Inceteaza s3 mai fie o zi de sarbatoare. Guvernul ordonS sft <ie
luate crucifixurile din scolile destine - nafionalizate - 5! din spits
Icle religioase §i sa fie inlocuite cu portretele generalului Mobutu.
fnvatatura creslina este interzisa tn toate ^colile. tn locul ei se tnvatS
mobulismul. Postul de radio, unde se vorbea despre Mobutu ra
despre un ..cSrmaci" si un ,,tata al najiunii", !1 considers acum un
,,Messia" si il ataca pe Christos, ,,profetul evreu razvrStil" 4- Astfel
are loc zeiftcarea eroului.
CU-ATAT MAI GREA VA FI CADEREA
Cu toate acestea, eroul sfSrs^te pe ici, pe colo, prin a p9t»?i
puterea. Secerat de moarte - ca Stalin, Franco sau Mao - el reali
1
A se vedea, spre exeraplu, rcportajul lui Pascal Dclobel, fn Ftms-MfrvJi dm ^
august 1975.
" Claude.Richard M'Bissa, PtrsonatizarcapuKrii frt Ghana: fcnomemd Fflmvn**fi-
raoon pentru D.E.S. tn sttinfe politice la Universitatea Paris H, 1975.
^ Mpongo Bokafco Bautohnga, Personalaareaptaeriipnn Mobuiu Sese Scko, rapt»rt
^>entru D-E S. tn stiinje politice la Universitatea Paris II, 1975.
' lx Figav din 20 martie 1975.
43
 cu siupoare c3 nu este nemuritor. tniaturat de hazardul unei Connetabil. Truman il tnlocuieste pe Roosevelt. Attlee ti succede
campanu electorale potrivnice - ca de Gaulle In 1969 - sau de o liii Churchill. ,,Leul.cel batr^n" promitea ..sange, sudoare si lacrimi".
loviturS de stat - ca tn cazul lui Peron, m 1955 si al lui Nkrumah, in Cu Attlee, ,,viata este aici, simplS si linistita". Poate prea lini^tita.
1966. Aceasta cgdere a ejflului tine de patru factor.!. Cunoastem opinia lui Churchill despre succesorul sau: ,,Un taxi gol
Mai tntai, esecul. OuvernSnd prin fapte de vitejie, eroul nu se se opreste In fata Camerei Comunelor. Attlee coboarS din el", tn
poate lipsi de succes, din victoria tn victorie. Puterea charismaticS sfarsit, in 1953, Nikita tirusciov, popular, dacS nu chiar vulgar, t!
poaie comporta unele riscuri: generalul victories s3 fie tnfrSnt,. inlocuieste pe maresalul Stalin, supranumit si tarul rosu (Je la Krem-
profetul sS raspandeasca oracole false si asta tn ciuda gloriei lui deci lin. O data cu el, omul cumsecade ti succede omului providential si
a puterii lui. ii demoleaza cultul.
fn mod paradoxal, eroul poate, de asemenea, s8-si altereze Zeului terestru ti succede un om dintre oameni. Un ucrainean
reusita si s3 sufere ,,o rSsturnare de situate". Ca si dictatura de tip solid. Un om din mediul rural, atasat de glia lui si specialist in
i oman, autoritatea eroicS se impune, mai ales, tn perioadele de criza. cultivarea porumbului. Cu via^a de familie, cu sotia lui, Nina, cu
Atunci cSnd criza care a generat-o a ajuns la final, puterea charisma- ginerele Adjubei. Si cu zicatorile populare. Cu tncSliarnintea lui care
ticS tsi pierde baza initials si ratiunea de a exisf a. De Gaulle tsi vede chinuie tribuna de la O.N.U., ca sS arate dezaprobarea fata de vreun
prestigiul degradat, dupS terminarea problemelor din Algeria. orator.
Odata pericolul trecut, adio cucernicie! In mod evident, acest antierou cu gusturi si apucSturi simple tl
Apoi, democratia - atunci eSnd ea exista- nu iubeste autoritalea intruchipeaza, cu brutalitate, pe celalalt personaj: omul obisnuit.
eroica. SfidStor si semet, seful charismatic ti stSnjeneste pe cetatenii
de rfnd prin culmea gloriei sale. Pe termen nelimitat, aceastg guver-
nare distanta si dispretuitoare slfirscste prin a lovi tn sentimentele
iiernocratice.
!n fine, intervine si oboseala. Cad maretia oboseste. Cum ai
putea trai vesnic tn epopee, tn cSntecul de vitejie? fn Inraina unei
glorii sustinute? Shakespeare nu poate fl zilnic pe afls.
Spiritul public ti ideiuifica pe sefii prestigiosi cu perioadele
dramatice, tulburatoare. Apoi, un popor tntreg - sfSsiat, viaguit -
aspira la calmul de dupa furtuna. lesim din Istorie pentru a ne
iiitoarce in politica. O politick mai calma, mai obisnuita. O politica
ce paraseste sunetele tnalte, pentru a reveni la un ton mai bl^nd.
Marile figuri de la cSrma sunt abandonate tn favoarea oamenilor
obisnuiti, ce incarneaza virtuti obisnuite. Ne tntoarcem catre
cetatenii simpli, apti sa reprezinte oameni de r^nd. Din acest mo-
ment, eroul il considera pe omul obisnuil opusul lui. Si, totodata,
succesorul lui.
Eroului ti urmeazS antieroul. In acest sens, in 1969, Pompidou
este considerat ,,anti-de Gaulle" '. Cum fusese deja si Gouin, tn
1946. Atunci caiid acest om cumsecade, meridional, M tnlocuise pe
1
L^JUis Vallon, L'Anti-de Gaulle, Paris, Seuil, 1969.

44