3.

GAZE IDEALE

3.1 Legile de bază ale gazelor ideale

Agentul de lucru cel mai utilizat în maşinile şi instalaţiile termice este gazul. Deoarece
studiul gazelor reale este complicat a fost conceput un gaz ipotetic numit gaz ideal, definit prin
următoarele condiţii:
- moleculele gazului sunt perfect sferice şi perfect elastice;
- volumul propriu al moleculelor este neglijabil în raport cu volumul total ocupat de gaz;
- forţele de interacţiune moleculară sunt neglijabile.
Gazele din natură, la presiuni mici şi temperaturi mari, se aproprie de gazul ideal, iar legile
pentru aceste gaze reale prezintă abateri mici de la legile gazului ideal.
În domeniul de presiuni şi temperaturi uzuale pentru funcţionarea maşinilor şi instalaţiilor
termice, gazele tehnice urmează legile gazului ideal cu abateri relativ reduse. Datorită acestui fapt
au putut fi deduse experimental legile gazelor ideale. Aceste legi nu sunt însă aplicabile vaporilor,
care sunt gaze aflate în vecinătatea domeniului lor de lichefiere.

Pentru 2 stări ale gazului, 1 şi 2, au fost deduse experimental următoarele legi:

a) Legea Boyle – Mariotte (pentru evoluţia izotermă, T = cst)

p1 V1 = p 2 V2 = pV = cst

b) Legea lui Gay – Lussac (pentru evoluţia izobară, p = cst)

V1 / V2 = T1 / T2 = cst

c) Legea lui Charles (pentru evoluţie izocoră, V = cst)

p1 / T1 = p 2 / T2 = cst

d) Legea lui Avogadro: Toate gazele ideale care se află la aceeaşi presiune, temperatură şi
volum conţin acelaşi număr de molecule.

Kilomolul este o unitate de măsură pentru cantitatea de substanţă şi reprezintă cantitatea de

substanţă care conţine N A = 6,023 ⋅10 26 molecule.
N A = nr. lui Avogadro şi reprezintă numărul de molecule conţinute în 12 kg de izotop C12
care are masa moleculară 12.

Masa moleculară a unui gaz este un număr adimensional care arată de câte ori masa unei
molecule din gazul respectiv este mai mare decât a 12-a parte din masa moleculei izotopului de
carbon C12 .
Masa molară este masa unui kmol de substanţă exprimată în kg, care are ca număr tocmai
masa moleculară a acestei substanţe. Se notează cu M i
Ex.: M O 2 = 32kg / kmol ; M N 2 = 28kg / kmol
Rezultă relaţia pentru masa de substanţă m = n ⋅Mi (3.1)
unde: m = masa substanţei [ kg ]
M i = masa molară [ kg / kmol ]
n = nr. kilomoli [ kmol ]

Volumul molar, notat VM = volumul unui kmol de substanţă

19
 Din legea lui Avogadro şi din definiţia pentru kmol, rezultă următoarea consecinţă: volumul
unui kmol de substanţă este acelaşi pentru toate gazele ideale aflate în condiţii egale de presiune şi
temperatură.
Dacă 1 şi 2 sunt două gaze aflate la aceeaşi presiune p şi temperatură T
M M M
⇒ VM = i = 1 = 2 = cst (3.2)
ρi ρ1 ρ2

În condiţii normale fizice ( p N = 760 torr , t N = 0°C ) volumul unui kmol de gaz, indiferent
de natura gazului, are întotdeauna valoarea:
VMN = 22 ,4 m 3 / kmol

Metrul cub normal.

Pe lângă kilomol şi kilogram, ca unităţi de măsură a cantităţii unei substanţe, se mai
foloseşte metrul cub normal [m 3 N ] = cantitatea de gaz cuprinsă în volumul
de 1 m3 în condiţii normale fizice.
1 kmol are volumul 22,4 m3, rezultă că 1 m3N reprezintă a 22,4-a parte dintr-un kmol.
1 kmol = Mi [kg] = 22,4 m3N

3.2 Ecuaţia termică de stare a gazelor ideale

Pentru 1 kg de gaz ideal, se consideră 1şi

2 două stări oarecare ale gazului.

Indiferent de poziţia punctelor 1 şi 2, se

poate ajunge din starea 1 în starea 2 printr-o
evoluţie izotermă 1-x apoi o evoluţie izobară x-
2.
1 = cst 2 = cst
p 1 , v 1 , T1 T → p 2 , v x , T1 p → p 2 , v 2 , T2

Figura 3.1

Din relaţiile între parametrii de stare pentru cele două evoluţii, rezultă:
p 1 v1 = p 2 v x ⇒ v x = p1 v1 / p 2 
v x T1 
=  ⇒ p1 v1 / p 2 = v 2 ( T1 / T2 )
v 2 T2 

⇔ p1v1 / T1 = p 2 v 2 / T2 = pv / T = cst = R i
unde Ri este constanta caracteristică a gazului ideal [J / kg K]
( )( )
[ R i ] = [ p] [ v] / [ T] = N / m 2 m 3 / kg / K = N m / kg K = J / kg K
⇒ p v = R iT ecuaţia termică de stare a gazului ideal

Pentru o cantitate m de gaz : p v m = m R i T adică p V = m Ri T

20
 V m
Pentru sisteme deschise p = Ri T sau p V = m Ri T
τ τ
unde τ este timpul în care gazul parcurge sistemul deschis, iar V şi m sunt debitele volumic,
respectiv masic.

Constanta universală a gazului ideal

Considerăm 1 şi 2 două gaze ideale diferite aflate la aceeaşi presiune şi temperatură (1 şi 2

nu sunt 2 stări ale aceluiaşi gaz).
p1 = p 2 = p p1 p2 p
Rezultă că T = T = T (3.3)
T1 = T2 = T 1 2

De asemenea, pentru aceste condiţii, din consecinţa Legii lui Avogadro rezultă că volumul molar
ρ1 M1
este acelaşi (volumul unui Kmol de gaz): ( VM )1 = ( VM ) 2 = M1 / ρ1 = M 2 / ρ 2 ⇒ = (3.4)
ρ2 M2
m p
Din ecuaţia termică de stare p V = m R i T rezultă că densitatea ρ = = ⇒
V R iT
p1 p p
ρ1 = = ⇒ ρ1 R1 = şi
R1T1 R1T T
p2 p p ρ1 R 2
ρ2 = = ⇒ ρ2 R 2 = ρ1R 1 = ρ 2 R 2 ⇒ = (3.5)
R 2T2 R 2T T ρ 2 R1
M1 R 2
Din relaţiile (3.4) şi (3.5) rezultă: = sau M1 R1 = M 2 R 2 = M i R i (pt. că 1 şi 2 sunt
M 2 R1
două gaze oarecare)
not
M i R i = const . = R constanta universală a gazului ideal (nu depinde de
natura
gazului ideal)
   
[ R ]SI = [Mi ] [ R i ] =  kg ⋅ J  =  J 
kmol kg K 
 kmol K 
  

Valoarea constantei universale R

Pentru 1 kmol de gaz (n=1), în condiţii normale fizice, ecuaţia termică de stare este:
p ( VM ) N 760 ⋅ 133,3 ⋅ 22,4 J
p N ( VM ) N = M i R i TN ⇒ R = M i R i = N = = 8314
TN 273,15 kmol K
Din relaţia de mai sus se poate calcula constanta caracteristică a gazului dacă se cunoaşte
masa molară Mi
R  J 
Ri =  kg K 
Mi  

Altă formă a ecuaţiei termice de stare:

Din relaţia 3.1: m = n Mi şi din ecuaţia termică de stare pV = mRiT rezultă că

pV = n Mi Ri T sau pV = n R T unde n reprezintă numărul de kmoli de substanţă

3.3 Ecuaţiile calorice de stare şi căldurile specifice ale gazelor ideale

Experienţa lui Joule

21
 Se consideră, într-un recipient A, un gaz oarecare aflat la o presiune mică, deci apropiat de
caracteristicile gazului ideal. Rezervorul A este legat de un alt rezervor B printr-o conductă pe care
este montat un robinet. Iniţial, în rezervorul B se creează vid. Cele două rezervoare sunt izolate şi
termic şi mecanic de mediul exterior. Ansamblul este prevăzut cu un termometru.

Faza 1)
în A gaz (presiune mică ⇒ ≈ gaz
ideal)
în B vid

Faza 2)
se deschide robinetul ⇒ volumul se
dublează, presiunea gazului scade.

Experimental s-a constatat că T = const.

Figura 3.2

Gazul nu a schimbat cu mediul exterior energie nici sub formă de lucru mecanic (L) nici
sub formă de căldură (Q). Din PT1 (∆ U = Q - L) rezultă că energia internă a rămas
constantă (∆ U = 0). Dar presiunea p şi volumul V s-au modificat. Rezultă că energia internă U nu
depinde la gazul ideal de presiunea p şi volumul V.
⇒ Legea lui Joule: Energia internă a unui gaz ideal nu depinde nici de volumul său nici de
presiunea sa ci depinde doar de temperatură.
 ∂u 
⇒ în ecuaţiile calorice de stare 2.14 şi 2.15 din capitolul 2   =0 ⇒ du = c v dT - pentru
 ∂v T
gaz ideal.
ec.term.stare
Din definiţia entalpiei: i = u + pv = u + R i T ⇒ i = i( T ) - entalpia gazului ideal
pv = R i T
 ∂i 
depinde doar de temperatură ⇒
 ∂p 
 =0 ⇒ di = c p dT - pentru gaz ideal
 T
Deci, ecuaţiile calorice de stare pentru gaz ideal sunt : du = cv dT (3.6)
di = cp dT (3.7)

Relaţia Robert – Mayer

Din ecuaţiile calorice de stare pentru gaz ideal, 3.6 şi 3.7 ⇒
di = c p dT ⇒ c p = di / dT ; du = c v dT ⇒ c v = du / dT rezultă cp − c v = ( di − du ) / dT
dar i = u + pv ⇒ di = du + d( pv ) ⇒ c p − c v = [ du + d( pv ) − du ] / dT = d( pv ) / dT
Din ecuaţia termică de stare pv = R i T ⇒ d ( pv ) = R i dT
⇒ cp −cv = R i Relaţia Robert-Mayer
Relaţii de calcul pentru cp şi cv
cp
Se defineşte exponentul adiabatic: k=
cv
Din c p −c v = R i şi cp / cv = k

22
 Ri
⇒ c v = c p − R i = k c v − R i ⇔ c v ( k − 1) R i ⇒ c v =
k −1
( )
⇒ c p = c v + R i = c p / k + R i ⇔ c p (1 − 1 / k ) = R i ⇒ cp =
k Ri
k −1
(cp se determină experimental)

Căldurile specifice pentru gazul ideal

c p = di / dT ; c v = du / dT (doar pentru gaz ideal)
Energia internă şi entalpia gazelor ideale depind doar de temperatură ⇒ căldurile specifice
depind de temperatura gazului. Totuşi, căldurile specifice ale gazelor ideale monoatomice (He, Ar,
etc.) nu depind de temperatură. Aceste gaze ideale se numesc gaze ideale perfecte. Pentru celelalte
gaze ideale cp şi cv cresc cu creşterea temperaturii. Aceste gaze se numesc gaze ideale semiperfecte.

Pentru gazele ideale perfecte cp , c v ≠ f ( T ) ⇒ecuaţiile calorice de stare pot fi integrate direct:
du = c vdT , di = cpdT ⇒ u 2 − u1 = c v ( T2 − T1 ) şi i 2 − i1 = c p ( T2 − T1 )

Pentru gazele ideale semiperfecte, c p , c v = f ( T ) În acest caz, se operează cu călduri specifice

t2 t2
medii, notate: cp şi cv .
t1 t1
2
t2
Din relaţia di = c p dT ⇒ i 2 − i1 = ∫ cp dT = c p ( t 2 − t1 )
1
t1
2

t2 ∫cpdT t2 t
⇒c p =1 ⇒ cv = c p 2 −R i
t1 t 2 −t1 t1 t1

În tabele termodinamice, pentru fiecare substanţă se dau căldurile specifice medii la

presiune constantă sub două denumiri:
1. căldura specifică reală la temperatura medie tm=(t1 + t2) / 2
t
2. căldura specifică medie pe intervalul de temperatură 0 - t cp
0

Valoarea căldurii specifice medii între t1 şi t2, necesară în aplicaţii practice, se calculează
astfel:
t2
t2 t
t 2 t1
∫ cpdT 0 
t2  t2
 t1 cp ⋅ t 2 −cp 1 ⋅ t1
1   = 1  c dT − c dT  ⇒ c t 2 = 0 0
t1 ( t 2 − t1 ) t 2 − t1  t∫ ∫  t 2 − t1  ∫ ∫
cp = = c dT + c dT
1
p
0
p
 0
p
0
p


p
t1 ( t 2 − t1 )

t2
Interpretarea geometrică: cp .
t1
reprezintă înălţimea dreptunghiului
care are aceeaşi arie cu aria suprafeţei
de sub curba cp (T)

Figura 3.3

23
 3.4 Transformările simple ale gazelor ideale

Transformările simple sunt acele transformări care respectă de la starea iniţială (1) la starea
finală (2) aceeaşi lege de transformare.

Pentru fiecare transformare simplă se va studia:

-relaţia între parametrii de stare;
-reprezentarea grafică în coordonate p V;
-L12 Lt12 Q12 ∆ U ∆ I

În aceste transformări, dacă gazul este ideal perfect c p , c v ≠ f ( t ) iar dacă gazul este ideal
semiperfect, căldurile specifice sunt cele medii.
Relaţiile de calcul pentru mărimile menţionate mai sus se deduc din următoarele relaţii
prezentate în capitolele anterioare:
p V = m Ri T (3.8) cp −cv =Ri (3.13)
k Ri R
δq =du + p dv =du +δl (3.9) cp = ; cv = i (3.14)
k −1 k −1
cp
δq = di − v dp = di + δl t (3.10) k= (3.15)
cv
du = c v dT (3.11)
di = c p dT (3.12)

a) Transformarea izocoră (la volum constant, V = const, dV = 0)

Legea transformării: p1 / p 2 = T1 / T2
2
L 12 = ∫ p dV = 0
1
2
L t 12 = − ∫ V dp = − V( p 2 − p1 ) = V( p 1 − p 2 ) ⇒
1
aria haşurată

Conform definiţiei şi exemplului prezentat

Reprezentarea grafică
în coordonate pV
la lucrul mecanic tehnic sau lucrul mecanic util,
acesta este diferit de zero în cazul izocorei. Spre
exemplu, în cazul admisiei în cilindru la presiunea
p2 până la volumul V urmată de o răcire izocoră,
deci şi micşorare a presiunii de la p2 la p1, apoi
evacuare la presiunea p1, se obţine lucrul mecanic
tehnic, adică la arborele maşinii, egal cu diferenţa
celor două lucruri mecanice de admisie şi evacuare,
chiar dacă lucrul mecanic al transformării este zero.
Din (3.9): dU = δQ − p ⋅ dV ⇒ dU = δQ
( 3.11)
⇒ Q12 = U 2 − U 1 = ∆U = m c v ( T2 − T1 )

24
 ( )
(3.12)
dI = m c p dT = c p / c v m c v dT = k dU = k δQ ⇒
I 2 − I1 = ∆I = k Q12

Figura 3.4

b) Transformarea izobară (la presiune constantă, p = const, dp = 0)

Legea transformării: V1 / V2 = T1 / T2

( 3.9 ) 2 ( 3 .8 )

Reprezentarea grafică L 12 = ∫ p dV = p ( V2 − V1 ) = m R i ( T2 − T1 )
1
L12 > 0 la încălzire (T2>T1)
( 3.10 ) 2
L t12 = − ∫ V dp = 0
1
dp = 0
Din (3.10): δQ = dI − V dp = dI
⇒ Q12 = I 2 − I 1 = m c p ( T2 − T1 )
U 2 − U 1 = m c v ( T2 − T1 )

Transformarea izobară se întâlneşte la

încălzirea şi răcirea gazelor în
schimbătoare de căldură

Figura 3.5

c) Transformarea izotermă (la temperatură constantă, T = cst, dT = 0)

p1 V1 = p2 V2 = p V = const

Din (3.9) şi (3.10) δQ = dU + δL = dI + δL t

dT = 0 ⇒dU = 0 ; dI = 0
⇒ δQ = δL = δL t
⇒ Q12 = L 12 = L t12

⇒ Energia transmisă unui gaz sub formă de

Reprezentarea grafică
căldură în timpul unei destinderi izoterme se
transformă integral în lucrul mecanic. Deci,
sub aspectul transformării căldurii în lucru
mecanic, transformarea izotermă este cea
mai avantajoasă.

25
 Pentru determinarea mărimilor din relaţia
anterioară, se calculează L12 :
2
L12 = ∫ p dV
1

Figura 3.6

În relaţia p1 V1 = p2 V2 = p V = const
p = presiunea unui punct oarecare , deci p este o variabilă.
p1 = presiunea unui punct fix 1, deci p1 este o constantă.

2 2 p1V1 =p 2 V2
p V p V dV ( 3 .8 ) V2 p1
p= 1 1 ⇒ L12 = ∫ 1 1 dV = p1 V1 ∫V = m R i T ln = m R i T ln
V 1
V 1
V1 p2

d)Transformarea adiabatică (fără schimb de căldură cu mediul exterior, δ Q = 0)

Ecuaţia adiabatei:
Din (3.9) şi (3.10) δQ = dU + p dV = m ⋅ c v dT + pdV = 0
δQ = dI − V dp = m ⋅ c p dT − V dp = 0

m ⋅ c p dT = V dp cp V dp
⇒
m ⋅ c v dT = −p dV
⇒ =k=− ⇔ k p dV = −V dp : (pV ) ⇒
(:) cv p dV
k ( dV / V ) = −dp / p
Prin integrare k ln V = −ln p +const . ln V k + ln p = const . ⇔ ln pV k = const .
⇔ p Vk = const. ecuaţia adiabatei (se justifică denumirea lui k=cp/cv de exponent adiabatic)

Relaţia între T şi V este T Vk-1 = const.

Reprezentarea grafică
Observaţie: Înclinarea
adiabatei faţă de izotermă
rezultă matematic din ecuaţiile
celor două curbe (pVk=const,
respectiv pV1=const) datorită
faptului că cp / cv = k > 1

Figura 3.7

δQ =dU +p dV =0 ⇒ −dU = p dV =δL

Ri
⇒ L 12 = − ∆U = U1 − U 2 = m ⋅ c v ( T1 − T2 ) = m ( T1 − T2 )
k −1
26
 2
δQ = dI + δL t = 0 ⇒ δL t = − dI ⇒ L t12 = − ∫ dl = I1 − I 2 = m c p ( T1 − T2 )
1
⇒ L t12 = k L 12

e) Transformarea politropă

( δq ) p ( δq ) v
S-a definit anterior: cp = şi c v =
dT dT
Deci căldurile specifice cp şi cv depind de natura transformării (la p = const. respectiv la v =
const).Dacă transformarea este oarecare, adică politropă, se defineşte căldura specifică politropă cn
ca fiind căldura primită de unitatea de masă în această transformare politropă pentru a-şi mări
temperatura cu unitatea de grad.
δq
cn = ⇒ δq = c n dT (3.16)
dT

Ecuaţia politropei:
Din (3.9), (3.11), (3.16): δq = du + p dV = c v dT + p dv
δq = c n dT ⇒c v dT + p dv = c n dT (3.17)
Din (3.10), (3.12), (3.16): δq = di − v dp = c p dT − v dp
δq = c n dT ⇒c p dT − v dp = c n dT (3.18)
( c v − c n ) dT = − p dv cv −cn p dv
=−
 ( c p − c n ) dT = v dp
Din relaţiile (3.17) şi (3.18) rezultă:  (:)
cp −cn v dp

 cv − cn
 v dp = −p dv : ( pv )
 cp − cn
 
 cn− c v  dp dv dp  c n − c p  dv
 =− = − 
 cn− c p  p v p c − c  v
  n v 
c n − c p not dp dv
Se notează cu n expresia: =n ⇒ = −n
cn − cv p v
Similar cu demonstraţia de la ecuaţia adiabatei, rezultă ecuaţia politropei: p vn = const.

Pentru cantitatea m de gaz:

p Vn = const. ecuaţia politropei
n = exponent politropic n ∈ (- ∞, + ∞)

Din relaţia de definire a lui n rezultă: cn −cp = n cn −n cv

n−k
cn ( n − 1) = n c v − c p = n c v − k c v = c v ( n − k ) ⇒ cn = cv
n −1

Transformările simple studiate înainte sunt cazuri particulare ale transformării politrope
n
(pV =const)
izocora n = ±∞ ⇒ cn = c v
izobara n = 0 ⇒ cn = cv k ⇒ cn = cp
izoterma n = 1 ⇒ cn = ∞
adiabată n = k ⇒ cn = 0

27
 Reprezentarea grafică

Figura 3.8

Similar cu relaţia de la adiabată: T Vn-1 = const. (de demonstrat)

Din relaţia (3.16) rezultă: Q12 = m cn (T2 – T1)

3.5 Amestecuri de gaze ideale

3.5.1 Generalităţi

În practică se utilizează şi amestecuri de gaze inactive chimic între ele, spre exemplu aerul
(N2, O2), gazele rezultate din arderea unui combustibil în aer (CO2, CO, N2)etc.
Aceste amestecuri intime de gaze ideale se comportă din punct de vedere termodinamic ca
un sistem de sine stătător cu proprietăţi fizice distincte de cele ale componenţilor dar determinate de
aceşti componenţi. Deoarece un amestec de gaze ideale este tot un gaz ideal, pentru a-l caracteriza
este suficient să se determine constanta caracteristică a gazului (Ram) şi o mărime termică a
amestecului, de exemplu căldura specifică(cp,am sau cv,am).
Considerăm mai multe gaze ideale de naturi diferite aflate la aceeaşi presiune p şi
temperatură T, de mase diferite mi şi volume Vi despărţite prin pereţi mobili (Figura 3.9, cazul 1)
Dacă în volumul total V s-ar afla doar gazul i, acesta s-ar destinde de la volumul Vi la
volumul V, presiunea ar scădea de la p la pi iar temperatura ar rămâne constantă conform
experienţei lui Joule.(cazul 2). Presiunea pi se numeşte presiune parţială şi, conform legii lui
Dalton:
n
p1 + p2 +…..pi = p sau p = ∑pi
i =1
Dacă în cazul 1 se înlătură pereţii mobili, gazele se amestecă de la sine, prin difuzie (datorită
agitaţiei moleculare), menţinându-şi temperatura constantă. În starea finală, după difuzie, amestecul
se comportă ca un singur gaz având temperatura T, volumul V, presiunea p şi masa m, iar fiecare
gaz va avea masa mi, presiunea parţială pi , volumul V, temperatura T (cazul 3).
n
Conform ecuaţiei de conservare a masei m = ∑ mi
i =1
n
mi
Se defineşte gi participarea masică a unui component gi =
m
⇒ ∑gi = 1
i =1
n
V
Se defineşte ri participarea volumică a unui component ri = i
V
⇒ ∑ri = 1
i =1

28
 Figura 3.9

3.5.2 Masa molară a amestecului Mam şi relaţia dintre gi şi ri

m i Vi ⋅ ρ i ρ
gi = = = ri ⋅ i (3.19)
m V ⋅ ρ am ρ am

În cazul 1, fiecare gaz are presiunea p şi temperatura T. Conform consecinţei legii lui
Avogadro rezultă că volumul ocupat de 1 kmol din fiecare gaz este acelaşi (VM)
M M M M am ρi Mi
VM = 1 = 2 = ..... = i = ⇒ = (3.20)
ρ1 ρ2 ρi ρ am ρ am M am
( 3.19 )( 3.20 ) Mi
⇒ g i = ri ⋅ (3.21)
M am
M ∑ ri M i
Însumând pentru cele i componente: ∑ g i = ∑ ri M i ⇔ 1 = M
am am
⇒ M am = ∑ri M i masa moleculară a amestecului (3.22)
( 3.21)( 3.22 ) ri ⋅ M i
⇒ gi = relaţia dintre gi şi ri (3.23)
∑ ri M i
3.5.3 Constanta caracteristică a amestecului Ram

Ecuaţia termică de stare a componentei i în cazul 3:

pi ⋅ V = m i R i T ⇔ p1 ⋅ V = m1R1T
p2 ⋅ V = m2R 2T
.........................
p i ⋅ V = m i RT (+)
∑pi V = ∑mi R iT
29
 legea Dalton
⇔ V ⋅ ∑ pi = T ∑ mi R i ⇒ p ⋅ V = T ⋅ ∑ mi R i (3.24)
Ecuaţia termică de stare a amestecului în cazul 3 p ⋅ V = m R am ⋅ T (3.25)
( 3.24 )( 3.25 )
⇒ mR am ⋅ T = T ⋅ ∑ m i R I ⇒ R am =
∑ mi R i = mi R = g R n
R am = ∑ g i R i (3.26)
m
∑m i ∑ i i i =1

3.5.4 Căldurile specifice ale amestecului cvam , cpam

Energia internă a amestecului este egală cu suma energiilor interne ale fiecărui component:
n
U am = ∑ U i Diferenţiind relaţia, rezultă: d ( U am ) = d ( ∑ U i ) d( U am ) = ∑( dU i )
i =1
m c vam dT = ∑ ( mi ⋅ c vi ⋅ dT ) m ⋅ c vam ⋅ dT = dT ( ∑ mi ⋅ cvi ) : dT
⇒ m ⋅ c vam = ∑ mi ⋅ c vi

c vam =
∑ m i ⋅ c vi =∑
mi
⋅ c vi = ∑ g i c vi
m m
n
c vam = ∑ g i ⋅ c vi relaţia de calcul a cvam în funcţie de căldurile specifice ale componenţilor şi
i =1
participaţiile lor masice
n n
Similar, pornind de la entalpia amestecului Iam = ∑ Ii ⇒ cpam = ∑ g i ⋅ cpi
i =1 i =1

30