Frusescu Eugen Catalin

Cresterea economica, dezvoltarea economica si

progresul economic

Evolutia economica dupa criza economica mondiala din

1929-1933 si in deosebi dupa cel de al doilea razboi mondial a
concentrate atentia specialistilor asupra problemelor activitatii
macroeconomice pe termen mai indelungat. Aceasta atentie a
generat teorii si modele ale cresterii economice.
Printre economistii cu preocupari si rezultate remarcabile in
acest domeniu sunt considerati E. Domar, M. Allais si Fr. Perrox
in Franta precum si economisti din tari in curs de dezvoltare.
In dinamica lor activitatile economice pot inregistra cresteri,
stagnari si chiar scaderi. Ca atare evolutia economiei nationale
prezinta oscilatii in timp, manifesta disfunctii si reculuri ale
fluxurilor reale si monetare.
Cresterea economica este un process complex, care
vizeaza sistemul economic in ansamblul sau si in dinamica sa. In
problema continutului cresterii economice s-au conturat opinii
diferite. Cresterea economica se deruleaza intr-un anumit cadru
spatial si temporal.
 Prin continutul sau, cresterea economica inseamna o
evolutie pozitiva, ascendenta a economiei nationale, dar care
nu exclude oscilatii conjuncturale, chiar si regrese
economice temporare. Aprecierea ca o economie nationala
inregistreaza o crestere economica se bazeaza pe existenta
tendintei cresterii positive reale.

Utilizarea conceptelor de crestere economica zero si de

crestere economica negative corespund unor ratiuni de politica
economica sin u unor elaborari teoretice.

Cresterea economica zero semnifica situatia in care

rezultatele economice absolute si populatia totala sporesc in
acelasi ritm, nivelul rezultatelor pe locuitor ramanand
constant.

Pe planul politicii economice o asemenea rata de crestere

era argumentata de promotorii ei ca singura reactie sociala
normala fata de caracterul tot mai restrictive al resurselor naturale
si de destabilitizare tot mai pronuntata a echilibrului ecologic. In
consecinta societatea ar trebui sa limiteze voluntar ritmul cresterii
economice. O astfel de optiune este discutabila. Daca pentru
tarile puternic industrializate pare acceptabila, pentru tarile cu
nivel economic redus ar insemna accentuarea decalajelor in
raport cu tarile dezvoltate economic.

Cresterea economica negative evidentiaza acea situatie

in care rezultatele macroeconomic ape locuitor au o tendinta
de scadere, mentinandu-se insa sub control o serie de
corelatii fundamentale de echilibru, ceea ce presupune
compromisuri rezonabile, acceptabile pe planul eficientei
economice si al bunastarii sociale.
 Cresterea economica negative exprima intentia de legitimare
sau justificare a unei situatii de fapt, sau a unei perspective
nefavorabile.

Cresterea economica exprima acele modificari ce au loc

intr-un anumit orizont de timp si intr-un anumit spatiu, in
sporirea dimensiunilor rezultatelor macroeconomice, in
stransa legatura cu factorii lor determinanti.
Aceste rezultate pot fi masurate prin intermediul unor
indicatori sintetici semnificativi pentru aprecierea dinamicii
economicea unie tari. Din multitudinea acestor indicatori o
semnificatie relevanta o au produsul intern brut, produsul
national brut si venitul national, in termeni reali, atat in totalitate
cat si pe locuitor.
Intelegerea continutului procesului cresterii economice
necesita luarea in considerare a urmatoarelor elemente:
a) cresterea economica este dependenta de dinamica
macroeconomica, determinate de factori specifici de
dinamica demografica, determinate de factori biologici
si sociali;
b) dinamica rezultatelor macroeconomice trebuie privita
pe o perioada suficient de lunga, pentru a se delimita
expansiunea conjuncturala pe termen scurt din cadrul
ciclului de afaceri, de cresterea economica propriu-
zisa, ce se manifesta ca tendinta dominanta in cadrul
unei perioade mai mari de timp;
c) cresterea economica are in vedere rezultatele
macroeconomice reale, cele corectate cu marimea
deflatorului;
d) din punct de vedere cantitativ, expresia sintetica a
cresterii economice este ritmul produsului national
brut sau a produsului intern brut pe locuitor.
 Esenta cresterii economicen poate fi conturata si mai bine
printr-o analiza comparative a acesteia cu alte procese ce
exprima dinamica macroeconomica si cu care se
interconditioneaza, cum sunt: dezvoltarea economica,
progresul economic, progresul social, reproductia largita.

Astfel, cresterea economica, ca process macroeconomic, nu

surprinde modificarile calitative din fizionomia si structura
economiei nationale, din nivelul de trai, aspecte ce sunt puse in
evidenta prin conceptual de dezvoltare economica.

Dezvoltarea economica a unei tari evidentiaza

ansamblul transformarilor cantitative si calitative ce survin in
structurile economico sociale si stiintifico-tehnice, in
mecanismele economice precum si in modul de gandire si in
comportamentul economic al oamnilor.

Pe fondul dezvoltarii economice se desfasoara, in timp si

spatiu, procesul cresterii economice. Prin urmare, raportul dintre
cresterea economica si dezvoltarea economica este unul de la
parte la intreg. Orice dezvoltare economica presupune si o
crestere economica, darn u orice crestere economica
inseamna si o dezvoltare economica.

Progresul economic reprezinta procesul istoric de inaintare

a unei economii nationale de la inferior la superior, care se
manifesta in esenta, prin sporirea productivitatii muncii si a
produsului national pe locuitor, in conditiile modernizarii structurii
pe ramuri a economiei nationale. El este un process complex cu
intensitati diferite in evolutia economica a societatii.
 Progresul economic este influentat de o multitudine de
factori, printer care mai importanti sunt:
- bogatiile naturale si posibilitatea atragerii lor in circuitul
economic;
- cantitatea si calitatea potentialului uman;
- structura pe ramuri a productiei;
- nivelul dezvoltarii cercetarii tehnico-stiintifice si gradul
aplicarii cuceririlor ei in activitatea economica;
- intensitatea si eficienta participarii economiei nationale la
diviziunea mondiala a muncii etc.

Progresul social exprima evolutia progresiva a societatii, ce

implica imbunatatirea conditiei umane, ridicarea pe o treapta
superioara a modului de viata a omului. El are la baza progresul
economic cu care se impleteste organic si se apreciaza nu numai
in raport cu starea initial, ci si cu cea finala.

Factorii si tipurile cresterii economice

Principalii factori care asigura sporirea continua a venitului

national, sau a produsului intern brut se grupeaza in factori directi
si factori indirecti.
In categoria factorilor directi, care influenteaza cresterea
economica in mod nemijlocit, se includ: potentialul uman,
resursele naturale, capitalul si calitatea combinarii acestora. O
mai buna combinare a factorilor de productie se concretizeaza intr-
o mai inalta productivitate a factorilor e productie, deci intr-un spor
mai mare de venit national la una si aceeasi masa de factori de
productie.
 Factorii indirecti isi exercita influenta pozitiva sau negativa
prin intemediul celor directi, amplificandu-le sau diminuandu-le
contributia. Astfel de factori sunt:
- rata economiilor si investitiilor
- progresul stiintifico-tehnic
- sistemul financiar
- capacitatea de absorbtie a pietei interne
- schimburile internationale
Asupra procesului cresterii economice isi pun amprenta si o
serie de fenomene din sferele extraeconomicului:
- aspectele culturale
- conjuncture politica interna si internationala
- reglementarile juridice si modul de aplicare al acestora
- militarizarea economiei nationale etc.
Atat factorii directi, cat si cei indirecti ai cresterii economice
trebuie abordati sub aspect tridimensional: cantitativ, calitativ si
structural.
Latura cantitativa vizeaza modificarea dimensiunilor
factorilor de productie (cresterea capitalului folosit, a resurselor de
munca atrase, sporirea investitiilor, a exportului etc.).
Dimensiunea calitativa se refera la sporirea eficientei, a
randamentului economic in folosirea fiecarui factor de crestere
economica.
Dimensiunea structurala se concretizeaza in modificarile si
innoirile in structura factorilor, in proportiile in care se asigura
combinarea lor.
In procesul complex de crestere economica, la fiecare factor
exista o interactiune compensatoare intre dimensiunea
cantitativa si cea calitativa, mediata de latura structurala; deficitul
cantitatii unui factor poate fi compensat printr-o crestere a eficientei
utilizarii lui.
 Factorul uman. Sub aspectul cantitativ trebuie sa fie analizat
din punct de vedere global, al structurii polpulatiei si al repertitiei
sale geografice. Latura calitativa, adica productivitatii muncii,
depinde de nivelul de calificare, de adaptarea la noile structuri ale
economiei si organizarea acestuia.
Factorul material al cresterii economice este reprezentat de
toate resursele naturale de care dispune o tara care nu constituie
o conditie indispensabila, nici suficienta a cresterii. Multe tari au
ramas subdezvoltate, cu toate ca dispun de resurse considerabile
neexploatate. Alte tari (Elvetia, Japonia, Israel), care dispun de
resurse naturale modeste au cunoscut si cunoaste o crestere
rapida.
Cantitatea factorului material are caracter restrictiv datorita
limitelor fondurilor de investitii, caracterului epuizabil al unor resurse
naturale si limitelor regenerarii lor.
Natura calitativa prin care factorul material participa la
cresterea economics o constituie productivitatea capitalului real,
eficienta economica a utilizarii resurselor naturale. Prin structura
si nivelul adecvate cerintelor productiei, factorul material
determina randamente superioare, contribuie la cresterea
economica.

Factorul progres tehnic sau tehnologic, in calitate de

neofactor, are in prezent un rol deosebit in procesul cresterii
economice. Potentialul de inovare de a induce, progres si eficienta
este practic, nelimitat, constituind o sursa de importanta strategics.
Cantitativ acest factor se concretizeaza in proportia investitiilor
pentru cercetare-dezvoltare, in PNB, calitativ, in eficicenta directa,
in eficienta sectorului cercetarii.
Acest factor are si efecte indirecte sau eficienta propagata,
concretizata in avantajul competitiv al celorlalti factori si in
dinamica economica de ansamblu.
 Progresul tehnic indus prin inovare determina efecte multiple,
cum sunt:
- cresterea randamentului sistemului de productie, a
productivitatii muncii si a capitalului;
- realizarea de economii prin reducerea costurilor totale;
- sporirea profitului si a resurselor investitiilor;
- limitarea si reducerea costurilor ecologice etc.
Factorul informational, preponderent neofactor, este
esential in cresterea economica. Sectoarele in care el se
manifests cu prioritate sunt: eleetronica, robotica, telematica,
biotehnologiile etc.
Intr-o perioada sau alta, pot sa predomine latura cantitativa
sau calitativa a factorilor cresterii economice. Atunci cand
apropierea indicatorilor macroeconomici este rezultatul influentei
preponderente a laturii cantitative, al extinderii utilizarii factorilor
de productie, cresterea este de tip extensiv; in situatia
influentei preponderente a laturilor calitative ale factorilor de
productie, cresterea economica are un caracter intensiv, ea fiind
suportul progresului economic al tarilor dezvoltate din acest punct
de vedere.
In teoria si practica economica contemporana este intalnit si
tipul intermediar de crestere economica in care laturile cantitative,
respectiv cele calitative contribuie relativ in egala masura la
obtinerea rezultatelor macroeconomice. Durata lui de existenta
este conditionata de factorii interni, dar si de conjunctura mondiala.
Bibliografie:

1. “Macroeconomia” – Ion Lungu (EX PONTO – Constanta –

2009)
2. “Economie politica; Macroeconomie” – Prof. Univ. Dr.
Victor Ploae (Ex Ponto – Constanta – 1999)
3. “Economie – Manual pentru clasa a XI-a” – Prof. gr. I
Georgeta Georgescu, Prof. gr. I Elena Viorica Mocanu –
Editura Didactica si Pedagogica 2006
4. Gherasim, T. Microeconomie, vol. 1+2, Bucureşti,
Editura Economică, 1993, 1994
5. Nedelea, Şt. Microeconomie aplicată, Bucureşti,
Editura ASE, 2003

Frusescu Eugen Catalin