MiniDictionar

Baletul clasic este o formă a dansului care se exprimă prin mişcări precise ale corpului, bazându-se în
special pe arătarea unor linii estetice ale acestuia.

Operă este un termen desemnând o formă de teatru, fiind deseori denumită teatru liric, în care întreaga
acţiune se desfăşoară total sau predominant utilizând muzică şi cântat. Opera utilizează multe din
elementele teatrului vorbit sau dramatic, precum ar fi scenariul, costumele, decorurile, mişcarea scenică
şi interpretarea. În ciuda acestor asemănări, interpreţii operei trebuie să posede în primul rând calităţi
vocale deosebite, care conferă genului muzical identitatea sa definitorie.

Opereta este o compoziţie muzical-dramatică de proporţii mari, similară operei, şi derivată din aceasta,
scrisă pe textul unui libret dramatic cu conţinut agreabil, cel mai adesea umoristic, cu situaţii artificiale şi
adesea neverosimile, în care cupletele cântate de solişti şi cor alternează cu dialoguri vorbite şi cu dansul,
totul însoţit de muzică interpretată de o orchestră.

Muzicalul, sau musical este un gen de spectacol muzical și teatral cu o intrigă narativă redusă, motiv
pentru cântece și balet. Muzicalul era doar un spectacol ușor, de divertisment, de muzică și dans. Cu
timpul acesta a devenit din ce în ce mai sofisticat.

Bel canto este un stil de interpretare în muzica vocală, caracterizat prin puritatea liniei melodice, originar
din Italia secolului al şaptesprezecelea, luând amploare în decursul secolului al nouăsprezecelea, epocă
muzicală denumită Epoca Bel Canto. Interpretarea bel canto se caracterizează prin perfecţiunea
echilibrului vocal, printr-un legato bine ponderat, un registru vocal uşor înalt, agilitate şi flexibilitate de
bună factură şi un anumit timbru specific, ce ar putea fi caracterizat drept "dulce".

Un contratenor este o voce masculină a cărei gamă vocala este echivalenta cu cea a unui
contralto, mezzo-soprana, sau (mai rar) o soprană, de obicei, prin utilizarea de falsetto, sau mult mai
rar voce normală sau modala.

Coregrafia reprezintă o disciplină care are ca scop conştientizarea, ordonarea şi producerea unor mişcări
ale corpului, ale căror semnificaţie se leagă de dans. Coregrafia este o artă practicată de comunităţile
omeneşti din cele mai vechi timpuri, transmisă între generaţii mai întâi pe cale intuitivă (prin experienţă)
şi mai apoi organizat ca o disciplină de sine stătătoare. Coregrafia reprezintă organizarea mişcărilor
(figuri şi paşi) în vederea producerii de spectacole de dans sau balet. Artistul care îndeplineşte această
sarcină se numeşte coregraf.

Libret (din italiană libretto = cărticică) este denumirea dată textului unei lucrări de muzică cultă
de mare întindere (operă, operetă, oratoriu), sau al unei broşuri care conţine explicaţia unei
pantomime sau a unui balet clasic. De multe ori, libretul este realizat prin adaptarea unui roman
sau al altui gen de operă literară.
Suita este o lucrare muzicală instrumentală alcătuită din mai multe părţi scrise în aceeaşi
tonalitate, dar contrastante prin caracter şi prin mişcare. Practic, este o compoziţie muzicală,
constând dintr-o serie de piese instrumentale, unite într-o operă de proporţii mai mari. Nici un
termen nu poate desemna mai bine genul muzical la care se raporteaza. Un numar impresionant
de lucrari scrise pentru un singur instrument, pentru formatii de camera sau orchestrale poarta
denumirea de suita. Prin suita se intelege un gen muzical alcatuita din mai multe lucrari
contrastante ca expresie si dinamica.

Actul este o unitate acţională dramaturgică, în a cărui alcătuire intră scene / tablouri („cânturi“),
după care se lasă cortina, „pauza de cortină“ marcând: fie pregătirea „intrării într-un act nou“, „în
receptarea următorului act...“, fie faptul că întreaga piesă de teatru se reduce la un singur act.

Pantomima este o altă latură a teatrului, aşa-numitul "teatru mut", în care acţiunea este sugerată
cu ajutorul mişcărilor scenice şi poate fi întâlnită în combinaţie cu un background muzical.
Pantomima nu prea se mai joacă pe scenele teatrelor în general, decât a acelor teatre specializate
în acest domeniu şi poate în anumite festivaluri axate pe acest gen teatral. Pantomima este bazată
mai mult pe simboluri şi sugestii, deoarece nu se folosesc replici, decât mişcări care sugerează
anumite dorinţe, senzaţii şi idei. Pantomima poate reprezenta o soluţie pentru actorii amatori, care
vor să se afirme într-un mod plăcut şi uşor de acceptat de public, fiind ajutaţi desigur de regizori
pe măsură.