TEHNICĂ FARMACEUTICĂ

CURS NR 1

INTRODUCERE ÎN TEHNICA FARMACEUTICĂ

Tehnica farmaceutică este ştiinţa care studiază noţiunile teoretice şi

practice necesare realizării medicamentelor atât în farmacii cât şi în industria de
medicamente.
Clasificarea tehnicii farmaceutice:
1. Tehnica farmaceutică industrială.
2. Tehnica preparatelor în farmacie.
Tehnica farmaceutică se ocupă cu transformarea substanţelor
medicamentoase într-un produs cu o formă adecvată locului şi modului de
administrare la bolnavi. Adultul standard (cel din prospecte) se consideră de 70
kilograme corp.
Medicamentele pot fi de următoarele tipuri:
1. Medicament alopat – medicina alopată.
2. Medicament homeopat – medicina homeopată.
1. Medicamentele alopate
În această categorie intră marea majoritate a produselor farmaceutice.
Legea care guvernează alopatia este Contraria contrariis curantum (ceea ce
este contrar) simptomelor vindecă.
2. Medicamentele homeopate
Cea de-a 2 parte se numeşte medicina homeopată. Legea care
guvernează este Similia similibus curantum (ceea ce este asemănător)
simptomelor vindecă. Preparatele homeopate folosesc doze infinit de mici.
Exemplu: Oscilococcinum – vaccin antigripal de tip oral.
În afară de aceste medicamente mai sunt produse cosmetice şi produse
dietetice.
Formularea medicamentelor:
Formularea medicamentelor parcurge o serie de etape absolut obligatorii:
1. Verificarea dozelor (conform tabelelor).
2. Alegerea excipienţilor.
3. Elaborarea tehnicii de elaborare.
4. Optimizarea formulării şi a tehnicii de preparare.
5. Studiul aparaturii şi a ustensilelor folosite în procesul de fabricaţie.
6. Studiul stabilităţii fizico – chimice şi asigurarea conservării.
Un medicament este considerat stabil în condiţii determinate de
compoziţia şi modul de preparare până când nu prezintă semne organoleptice
de alterare (culoare, miros, aspect).
Preparatul este considerat activ când cantitatea principiului activ
nemodificat nu coboară sub 90% din valoarea declarată şi până când în
această limită de scădere a conţinutului de substanţă activă produsă de
degradare nu este toxică (în prospectul medicamentului).
Conform Farmacopeei Române X termenul de valabilitate pentru
produsele industriale s-a stabilit la 5 ani.
1
 Conform Farmacopeei Române IX (anterioară) termenul de valabilitate
pentru produsele industriale s-a stabilit la 3 ani.
Pentru preparatele care se execută în farmacie pentru care formula se
prescrie în cantităţi mici sau se prepară la cerere, stabilitatea preparatului este
redusă în timp 7 – 10 zile.
Conservarea:
Se referă la limitarea poluării microbiologice prin adaos de conservanţi
potriviţi (aspirină, acid citric, vitamina C, benzoat de sodiu).
Condiţionarea medicamentelor:
Condiţionarea medicamentelor se împarte în:
- condiţionare primară;
- condiţionare secundară.
Condiţionarea secundară se realizează numai în industrie.
După Farmacopeea Română X condiţionarea se face în locuri ferite de
lumină – flacoane de culoare brună, flacon opac sau flacon alb pe care se
lipesc indigo, staniol, hârtie de culoare neagră. După Farmacopeea Română X
flacoanele trebuie să fie bine închise şi păstrate la loc uscat (260 C, umiditate
60% relativă).
Medicamentul (O. M. S. = Organizaţia Mondială a Sănătăţii)
Medicamentul este o substanţă sau o asociere de substanţe care
modifică un proces fiziologic sau patologic în beneficiul celui care îl foloseşte.
La noi în ţară medicamentul este definit ca orice substanţă sau amestec
de substanţe sau produse de origine vegetală sau animală utilizate în vederea
modificării sau studierii unui sistem fiziologic sau a unei stări patologice cu
scopul vindecării sau diagnosticării precum şi prevenirii unor suferinţe.
Formele farmaceutice:
Formele farmaceutice sunt formele sub care substanţele active şi
excipienţii sunt prelucrate pentru administrarea adecvată pe o anumită cale într-
un anumit mod (comprimate; capsule; parenterale – injectabile, perfuzabile;
unguente; supozitoare; drajeuri; suspensii pediatrice; ovule; pilule; aerosoli;
colire).
Substanţa activă este responsabilă de efectul terapeutic.
Excipienţii sunt substanţe ajutătoare la prepararea produselor
farmaceutice.
Clasificarea medicamentelor:
1. Medicamente industriale – tipizate sau specialităţi farmaceutice.
2. Medicamente oficinale – sunt cele care au monografie în
Farmacopeea Română X, formulare şi definiţie bine definită şi se
prepară după reguli stricte.
Exemple: Soluţia de rivanol, tinctura de iod.
3. Medicamente magistrale – se execută în farmacii, la cerere, pe baza
unei reţete care este individuală.
Compoziţie:
1. Medicamente simple – alcătuite dintr-o singură substanţă activă.
2. Medicamente compuse – alcătuite din mai multe substanţe active.
Exemplu: Fervex.
Toxicitate:
2
 1. Medicamente obişnuite = ANODINE – pot fi consumate până la
câteva grame fără a produce perturbări în organism.
2. Medicamente active = EROICE – nu produc modificări fiziologice,
consumate de ordinul centigramelor.
Exemple: Rivanol, Anestezină, Rezorcin.
3. Medicamente foarte puternic active = TOXICE – consumate în
cantitate foarte mică produce moartea.
Medicamentele foarte puternic active se păstrează la SEPARANDA –
este un loc special amenajat la farmacie sau la depozit cu etichetă şi cheie.
Medicamentele toxice se păstrează la VENENA – se ţin în dulap cu uşi
duble şi cheiţă care se găseşte la farmacist.
Etichetarea substanţelor anodine se face cu cerneală neagră pe etichete
albe. Pentru substanţele eroice etichetarea se face cu cerneală roşie pe
etichetă albă. Pentru substanţele toxice se face cu alb pe etichetă neagră,
borcanul trebuie să aibă desenul cap de mort şi atenţionarea ATENŢIE
OTRAVĂ!.