CONFERINTE INTERALIATE IN PERIOADA CELUI

DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

CONFERINTELE DE LA YALTA SI POTSDAM

CONFERINTA DE LA YALTA( 4- 11 FEBRUARIE 1945)

Dupa multe schimbari de data si loc din diverse motive, intr-un final s-a stabilit ca data
sa fie de 4 februarie pana in 11, iar locul sa nu fie altul decat Yalta. Atat locul intalnirii cat si
data favorizau guvernul sovietic. Mai intai, pentru ca Roosevelt si Churchill erau din nou
obligati sa faca un voiaj lung si obositor, de mii de kilometrii, in conditii precare 1. Deci,
aceasta conferinta a avut loc intre cei trei mari ai Europei: Stalin, Churchill si Roosevelt.
Dupa ce l-a intalnit pe Churchill in Malta, presedintele Roosevelt a ajuns la Yalta pe 3
februarie. La Yalta a sosit destul de nelinistit. Patru proleme principale nu erau inca rezolvate:
Problema Organizatiei Natiunilor Unite, problema ocuparii Germaniei, problema poloneza,
conditiile in care va intervenii Uniunea Sovietica impotriva Japoniei dupa capitularea
germana2.
Stalin a tinut cont de sanatatea precara a lui Roosevelt, astfel ca lucrarile plenare s-au
tinut la Livadia. Delegatia britanica a fost cazata in palatal Vornotov( la 5 km de Livadia),
sovieticii in palatul Iusupov( se afla la jumatatea distantei dintre Livadia si palatul Vornotov),
iar americanii au fost cazati exact in palatul din Livadia.
In urma intelegerii intervenite, Roosevelt si Churchill urmau sa se intalneasca mai intai
in Malta pentru a stabili o conduita comuna cu privire la problemele ce aveau sa fie analizate
la Yalta3. Obiectivele presedintelui Roosvelt: terminarea cat mai repede a razboiului pentru a
se inceta pierderile de vieti omenesti, al doilea obiectiv era acela de a participa la organizarea
pacii mondiale pe o lunga durata.

1
Charles de Gaulle, Memoires de guerre, Le salut, tome III, 1944-1946, Paris, Ed. Plon, p. 78, in Leonida
Loghin, Mari conferinte internationale, 1939-1945, Bucuresti, Ed. Politica, 1989, p.406.
2
Jean-Baptiste Duroselle, Istoria relatiilor internationale 1919-1947, vol. I, Bucuresti, Ed. Stiintelor Sociale si
Politice, 2006, p.300.
3
Winston Churchill, La seconde guerre mondiale,tome premier(1), Libraire Plom, Paris, p. 348, in Leonida
Loghin, op. cit. ,p. 409

1
 Prima sedinta plenara a Conferintei a fost fixata pe data de 4 februarie la ora 17, si i-a
vizat succesiv pe sefii celor doua delegatii. Dupa doar 10 minute delagtii celor trei s-au asezat
in jurul mesei rotunde, astfel s-a deschis una dintre cele mai importante conferinte din timpul
celui de-al doilea razboi mondial. Maresalul Stalin a fost cel care a deschis official lucrarile
conferintei.
-delagatia Marii Britanie: W. Churchill, A. Eden, Alanbrooke, Alexander( feldmaresali), sir
Charles Portal( maresal al aerului).
- delegatia sovietica: Stalin(maresal), Molotov, Hudeakov( maresal de aviatie),
Kuznetov( amiralul), Antonov(generalul de armata).
- delegatia SUA: Roosevelt, Edward Stettinius, Marshall( general), King si Leahy( amiralii).
S-au discutat opt puncte importante in cele 7 zile ale conferintei:
* Primul punct de pe ordinea de zi a fost intitulat “Infrangerea Germaniei si scurtarea duratei
razboiului”; aceasta problema va fi analizata de militari pe toata durata conferintei; scopul
final fiind stabilirea strategiei si fixarea mijloacelor adecvate pentru a pune capat razboiului ce
dura de sase ani4. Generalu Antonov a prezentat situatia de pe frontul sovieto-german, apoi
generalul Marshall situatia de pe frontul occidental , dupa aceste prezentari a urmat un schimb
de pareri pe tema militara intre cei prezenti la aceasta conferinta. Dupa numai 50 de minute
lucrarile primei plenare a luat sfarsit si a urmat dineul oferit de Roosevelt.
* Cel de-al doilea punct a fost discutat a doua zi, pe data de 5, unde s-au continuat lucrarile
conferintei. S-au dezbatut probleme fundamentale politice si militare, desfasurate pe trei
categorii de intruniri: a reprezentantilor militari, sedinte zilnice de lucru ale ministrilor de
externe la care se rezolvau si se elaborau documente solicitate de cei trei sefi de guverne si
plenarele zilnice tinute dupa-amiaza in palatul din Livadia 5. Tot in aceasta zi, ministrii de
externe s-au intrunit pentru a se pune de accord cu continutul comunicatului pentru presa si
televiziune, privind desfasurarea conferintei de la Yalta.
* Pe baza indicatiilor sefilor de delegatii, militarii s-au reintalnit in data de 8 februarie, pentru
a rediscuta masurile privind scurtarea duratei razboiului. Cu acest prilej s-au analizat
urmatoarele probleme: folosirea proiectilelor teleghidate impotriva Germaniei naziste si a
Japoniei imperialiste, aprovizionarile petroliere pe teatrele de razboi, modalitatile echiparii
armatei grecesti, situatia fostilor prizioneri de razboi aliati aflati in teritoriile ocupate de
fortele Natiunilor Unite si altele6.

4
Arthur Conte, Yalta ou la partage du Monde, Editions Recontre, Paris, 1964, p.206 in Leonida Loghin, op. cit.,
p. 415.
5
Arthur Conte, op.cit.,p. 302, in Leonida Loghin, op.cit., p. 418.
6
Arthur Conte, op.cit., p. 338, in Leonida Loghin, op.cit., p. 420.

2
* Ziua de 9 februarie a fost una de intensa activitate. In primul rand pentru ca s-au convocat
comandamentele american si englez unde s-au pus de accord asupra planurilor operationale
pentru toate fronturile, cooperarea dintre gruparile de forte pe plan strategic si perspectivele
sfarsitului razboiului; in al doilea rand, in preocuparile fundamentale ale conferintei de la
Yalta, un loc prioritar l-a ocupat problema “dezmembrarii Germaniei, ocupatiei si controlul
ei”.
Presedintele a propus sa se analizaze mai intai problema Germaniei, cu prioritate zonele de
ocupatie si dezmembrarea ei. Considera ca demembrarea Germaniei trebuie rediscutata
plecand de la varianta impartirii ei in cinci state independente7. Premierul sovietic considera
ca trebuia sa se discute si forma de administratie a Germaniei, se impunea si discutarea
chestiunii reparatiilor de razboi, a despagubirilor si a compensariilor acestora de catre Reich-
ul german. Trebuia sa se stabileasca si zonele de ocupatie pentru fiecare mare putere si sa se
clarifice daca Frantei i se acorda zona de ocupatie sau nu 8. Churchill a sustinut cu tarie de la
inceputul si pana la sfarsitul conferintei ca Frantei ar trebui sa i se acorde o zona de ocupatie
si sa intre in organismele de control ale Aliatilor privind chestiunea germana. Stalin s-a opus
acestui lucru sustinand ca ar crea un precedent pentru alte state cum ar fi: Belgia, Olanda,
Polonia. A argumentat acest lucru prin considerentul ca, Franta s-ar considera a patra mare
putere . Referitor la zona de ocupatie franceza in Germania, ministrii de externe au fost de
accord. In final, cei trei sefi au convenit sa i se atribuie Frantei atat zona de ocupatie, cat si
dreptul de a participa in comisiile de control asupra Germaniei9.
Guvernul sovietic a elaborat un plan cu privire la reparatii: reparatiile sa nu fie
percepute in bani, ci in natura; despagubirile in natura sa fie efectuate prin prelevari unice, din
avutia nationala a Germaniei aflata atata in teritoriul ei cat si in afara statului german, prin
livrari anuale de marfuri, toate dupa terminarea razboiului. Germania anihilata economic:
80% din utilajele industriei grele germane , 100% din productia avioanelor, a combustibilului
sintetic, a inreprinderilor militare specializate. Termenul a fost stabilit la 10 ani, iar prelevarile
din avutia nationala, la 2 ani dupa terminarea razboilui. S-a creat o comisie speciala pentru
reparatii formata din reprezentanti ai celor trei mari puteri, cu sediul la Moscova10.
* Marti, 6 februarie, au inceput dezbaterile cu privire la “conservarea pacii generale si a
securitatii internationale”. Infiintarea unui organism international menit sa apere pacea si
securitatea in lume. S-a mai discutat punctul de vedere american referitor la problemele

7
Krimskaia konferentiia, doc. 6, pp. 59-60, in Leonida Loghin, op.cit. , p. 421.
8
Krimskaia konferentiia, doc. 6, p. 60, in Leonida Loghin, op.cit. , p. 422.
9
Harry L. Hopkins, op. cit., p. 848, in Leonida Loghin, op.cit. , p.425
10
Krimskaia konferentiia, doc. 6, pp. 70-72, in Leonida Loghin, op.cit. , p. 426.

3
ramase in litigiu, adica procedura de vot in Consiliul de securitate 11. Potrivit propunerilor
americane, procedura de votare implica doua elemente fundamentale: pentru mentinerea pacii
generale se impunea unanimitatea membrilor permanenti si, in al doilea rand, sa se respecte
egalitatea tuturor membrilor organizatiei12.
Premierul britanic considera ca asezarea pacii depinde de prietenia si colaborarea celor
trei mari puteri, dar ca toate natiunile, inclusiv cele mici, sa aiba deplina libertate de a-si
exprima opiniile. Premierul sovietic a dorit ca in organsimul international sa fie inca trei
republici: Lituania, Bielorusia si Ucraina.
* La 8 februarie, Eden a prezentat propunerile in numele colegilor sai. A recomandat
convocarea conferintei la 25 aprilie 1945 in SUA, la care sa fie invitate toate statele angajate
direct in razboiul contra Axei. Atata Churchill cat si Stalin au avut obiectiuni, pareri si
propuneri cu privire la includerea sau nu a unor state ; Roosevelt a propus sa se aprobe
raportul ministrilor de externe.
* La 6 februarie a inceput si dezbaterea problemei poloneze care a constituit si va constitui si
dupa aceasta conferinta una dintre cele mai controversate chestiuni ale diplomatiei. Problema
lui Roosvelt era ca in Polonia sa se formeze un guvern de unitate nationala. Daca pentru
britanici problema poloneza “ era o chestiune de onoare”( Churchill), pentru guvernul sovietic
nu era numai o chestiune de onoare ci si una de securitate( Stalin). Guvernul sovietic trebuia
sa-si asigure securitatea sa proprie intarind Polonia atat pe plan intern, cat si pe plan
extern( Prin coridorul polonez, Uniunea Sovietica a fost lovita de 2 ori de dusmanul numit
Germania)13
* Conferinta de la Yalta a clarificat “problema intrarii Uniunii Sovietice in razboi cu
Japonia” ( dezbateriile au avut loc in 8 februarie). Reuniunea bilaterala a militarilor sovietici
si americani a fost apreciata ca un factor pozitiv si a usurat luarea deciziilor privitoare la
intrarea Uniunii Sovietice in razboi. Neutralizarea Japoniei urma sa se efectueze prin
intensificarea la maximum a bombardamentelor aeriene.
Spre sfarsitul lucrarilor conferintei s-a analizat “situatia din Iran”: dezbateri aprinse in
legatura cu retragerea trupelor aliate din aceasta tara si a folosirii resurselor petroliere, fara a
se ajunge la un rezultat concludent14.
Cu privire la Iugoslavia participantii au recomandat respectarea acordului Tito.

11
Krimskaia konferentiia, doc. 8, p. 81, in Leonida Loghin, op.cit. , p. 428.
12
Krimskaia konferentiia, doc. 8, p. 83, in Leonida Loghin, op.cit. , p. 429.
13
Winston Churchill, op. cit., 12, p. 21, in Leonida Loghin, op.cit. , p. 432.
14
Krimskaia konferentiia, doc. 11, p.121, in Leonida Loghin, op.cit. , p. 440.

4
 In urma negocierilor dintre ministrii de externe s-au semnat doua acorduri paralele, dar
cu acelasi continut: primul de Molotov cu Eden, al doilea cu generalul Grizlov si John Deane:
ingrijirea fostilor prizioneri ai puterilor aliate, asigurandu-le cazare, hrana, imbracaminte,
asistenta sanitara, pana ce vor putea fi repatriati15.
* Cea de-a opta sedinta a acestei conferinte s-a desfasurat pe data de 11 februarie . S-au
discutat si s-a aprobat capitol cu capitol din comunicatul final si protocolul conferintei. Cei
trei sefi de guverne au hotarat ca textul comunicatului sa fie dat publicitatii si difuzat la radio
pe data de 12 februarie, concomitant la Moscova, Washington si la Londra 16. Conferinta a luat
sfarsit la ora 12,50 dupa opt zile de activitate intensa.
Conferinta de la Yalta se constituie, astfel, intr-o pagina de referinta a istorieicontemporane,
care deschidea portile marilor sperante ale umanitatii dornica de pace si securitate dupa sase
ani de razboi, de crancene confruntari cu dusmanul secolului-fascismul- sub toate formele sale
de manifestare. Yalta reprezenta, la timpul acela, nu numai victoria fortelor aliate, ci si a
ratiunii17

CONFERINTA DE LA POTSDAM( 17 IULIE- 2 AUGUST 1945)

In cursul primaverii anului 1945, relatiile dintre sovietici si anglo-americani devin

incordate. Inainte de moartea lui Roosevelt( 12 aprilie) apar unele neintelegeri. Succesorul lui
Roosevelt, Harry Truman, nu este pregatit in nici o privinta sa-si asume sarcinile presedintiei
15
Ibidem, doc. 29, p. 263, in ibidem, p. 440.
16
T.I.P., pp. 181-182, in ibidem, p. 441.
17
Leonida Loghin, Mari conferinte internationale, 1939-1945, Bucuresti, Ed. Politica, 1989, p. 443.

5
Statelor Unite. In cele din urma, Stalin accepta sa participe la noua conferinta care va avea loc
la Potsdam18. Vor avea loc 13 sedinte plenare de lucru. Aceasta a inceput prin vizitele
protocolare la presedintele Truman a celor doi sefi de delegatii.
Conferinta incepe odata cu data de 17 iulie in vechiul castel al printului mostenitor.
“Formarea consiliului ministrilor de externe” a constituit obiectul primei intalniri. Consiliul
de securitate O.N.U. care-si va incepe lucrarile la putin timp dupa conferinta, trebuia sa
pregateasca tratatele de pace cu Romania, Italia, Ungaria, Finlanda si Bulgaria.
Stalin stia ca Japonia doreste sa negocieze pentru incheierea pacii, insa nu stia ca
Truman este la fel de bine informat in aceasta privinta. Presedintele Churchill sugerease ca la
cea mai apropiata intalnire cu Stalin, daca se va pune in discutie problema japoneza, il va
informa ca poseda o arma fantastica, cu care ar putea pune capat razboiului cu Japonia. La 31
iulie , Presedintele Truman a comunicat acceptul de a intra in razboi.
Stalin cere recunoasterea guvernelor comuniste din Romania si Bulgaria. Capitularea japoniei
era conditionata de mentinerea sau desfintarea dinastiei imperiale Hiro-hito. Totodata, Japonia
va fi constransa sa se bata pana la capat. De fapt, Stalin a venit la conferinta de la Potsdam cu
o serie de revendicari: baze in Dardanele, tutela asupra Libiei, un loc in controlul international
al Tangerului, o cerere de organizare a blocadei Spaniei, o autoritate cuadripartida in bazinul
Ruhr.
“Problema germana”- fiind principala tara invinsa pe care s-a purtat razboiul in Europa
si Africa se cereau rezolvata o gama larga de aspecte.
Pe englezi ii preocupa controlul asupra Rurhului. Americanii au oscilat intre mai multe
variante politice: Planul Morghentau( prevedea transformarea Germaniei intr-o forta
Agricola). La Potsdam s-a acceptat ocuparea regiunii Ruhr de catre britanici.
Ambasadorul Murphy propune un alt proiect: restabilirea monarhiei, habsburgii in
Austria,etc. Un alt sustinator a lui Murphy, generalul de Gaulle, partizan al dezmembrarii
Germaniei si care determina subventionarea monarhiei bavareze19.
Un acrod care prevedea dezmembrarea completa si demilitarizarea Germaniei,
desfintarea partidului national-socialist, abolirea legilor naziste, judecarea criminalilor de
razboi, epurarea membrilor partidului nazist, controlul invatamantului german. Se vor face
eforturi de democratizare si descentralizare a Germaniei 20. Dezbaterile principale cu privire la
reparatii au inceput la 27 iulie dupa inlocuirea lui Churchill si Eden.
18
Jacques de Launay, Mari decizii ale celui de-al doilea razboi mondial, 1942-1945,vol II, Ed. Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti, 1988, pp.386-387.
19
Ibidem pp. 388-389
20
Jean-Baptiste Duroselle, Istoria relatiilor internationale 1919-1947, vol. I, Bucuresti, Ed. Stiintelor Sociale si
Politice, 2006, p. 307

6
 La plenara din 31 iulie, Byres a propus sa se accepte ca 25% din potentialul industrial
al Ruhrului sa fie livrate Uniunii Sovietice in schimbul produselor alimentare, carbune, zinc,
produse petroliere etc.
In stransa corelatie cu reparatiile, pe agenda de lucru a conferintei s-a aflat si “ situatia
marinei de razboi si comerciale a Germaniei naziste”. Churchill i-a propus lui Stalin ca folta
militara de razboi sa fie topita.
Neintelegeri au aparut si in problema Austriei. La 30 aprilie 1945, Churchill l-a
avertizat pe Truman ca in urma instalarii guvernului provizioriul la Viena exista pericolul ca
Austria sa fie scapata de sub controlul lor. In perioada finala a razboiului au aparut disensiuni
si in privinta Iugoslaviei. Maresalul Tito a acceptat planul prezentat de feldmaresalul
Alexander de a coopera cu trupele iugoslave. La 30 aprilie 1945 trupele maresalului Tito au
patruns in Triest si au ocupat o parte din Istria. Cand la 1 mai Divizia 2 neozeelandeza,
comandata de generalul Freyberg, a ajuns al Triest si a gasit punctele cheie sub stapanire
iugoslava. Tito era mai ferm in mentinerea zonei si a portului Triest, dandu-le anglo-
americanilor doar dreptul de a folosi portul. La 12 mai 1945, presedintele Truman isi
manifestase nelinistea in legatura cu cele ce se petreceau in aceasta zona 21. Premierul britanic
era de parere sa se opreasca temporar trimiterea fortelor in Extremul Orient si feldmaresalul
Alexander si generalul Eisenhower sa faca demonstratii de forta.
Fortele militare iugoslave continuau sa puna stapanire pe zone tot mai intinse si sa nu
respecte dorintele britanicilor. Premierul sovietic insista ca trupele iugoslave sa ramana pe loc
si sa traseze o linie de demarcatie pe baza unei intelegeri intre feldmaresalul Alexander si
generalul Tito, controlul asupra regiunii revenind comandamentului suprem aliat22.
Generalul de Gaulle ridicase probleme grave legate de tarile Levandului. Se stabilise
ca Siria si Libanul sa devina independente , iar la 4 mai , Churchill ii propusese sa retraga
concomitent trupele din aceasta zona. Libanul si Siria au rupt relatiile diplomatice cu Franta,
astfel ca au loc ciocniri armate soldate cu peste 200 de morti si raniti.23
Din pricina conditiilor tensionate era necesara o intalnire a celor trei lideri pentru a
aplana disesiunile si gasirea unor solutii rezonabile. Problema cea mai importanta discutata la
Moscova era cea poloneza, a formei de guvernamant a acestei tari. Pe baza hotararilor de la
Ialta si in virtutea faptului ca guvernul provizoriu polonez de unitate nationala a fost
recunoscut de Uniunea Sovietica, se indica recunoasterea lui si de catre guvernele marilor
puteri occidentale. Truman sugereaza urgentarea alegerilor libere in Polonia nu doar pentru
21
Winston Churchill, op. cit., 12, p.212, , in Leonida Loghin, op.cit. , pp. 470-471.
22
Corespondenta…, II, doc. 323, pp. 287-288, in Leonida Loghin, op.cit. p. 473.
23
Winston Churchill, op. cit, pp. 219-221, in Leonida Loghin, op.cit., pp. 474-473

7
respectarea hotararilor de la Ialta, dar si pentru faptul ca in Statele Unite locuiau peste 6
milioane de polonezi care urmareau evolutia evenimentelor din tara lor de origine 24. Cele mai
aspre controverse s-au ivit in jurul problemei frontierei de vest a Poloniei; controverse: Stalin
nu ceda asupra limitei occidentale, iar Truman si Churchill sustineau revenirea la granite din
1937.
Conferinta de la Potsdam a fost, de asemenea, preocupata de “incheierea tratatelor de
pace cu unele tari foste aliate Germaniei naziste si admiterii lor, dupa aceea, in Organizatia
Natiunilor Unite”: Italia, Romania, Bulgaria, Ungaria si Finlanda. Presedintele Truman
propunea sa se analizeze situatia Italiei pentru a se incheia tratatul de pace si a-I crea astfel
conditii de a deveni membra O.N.U.( Italia, primul stat aliat Germaniei care s-a desprins de
Axa)25. Italia era obligate sa plateasca reparatii tarilor impotriva carora a luptat direct-
Uniunea Sovietica, Iugoslavia, Grecia, Albania- fusese de accord si Bevin.
La 20 iulie 1945, in sedinta ministrilor de externe Molotov a propus sa se discute
“regimul teritoriilor sub tutela” pentru a se clarifica daca Italia isi va mentine coloniile din
Africa26.
S-a mai analizat si problema “transferului de populatie germana”(plenara din 25
iulie). Delegatia britanica a cerut sa fie despagubita pentru investitiile facute in
“intreprinderile petroliere din Romania”. Despre “problema orasului si a zonei
Tanger”( propusa de Molotov pe 23 iulie), s-a hotarat internationalizarea ei; regimul si
controlul era efectuat de catre o comisie formata din reprezentantii Marii Britanii, Uniunii
Sovietice, Statelor Unite, Spaniei si Frantei 27. Guvernul sovietic a fost interesat si de
“controlul stramtorilor din Marea Neagra”. La 23 iulie, presedintele Truman a sugerat ca
stramtorile sa fie libere pentru toate navele lumii28.
La 1 august 1945, comisiile numite la 25 iulie pentru definitivarea protocolului si si
comunicatului conferintei isi incheiasera misiunea. La ora 22 are loc ultima sedinta.
Au participat: din partea Statelor unite:Truman, Byres, Davies, Harriman, Pauley,
Matthews, Kleyton si Bohlen; a Uniunii Sovietice: I.V. Stalin, V.M. Molotov, A.I. Visinski,
I.M. Maiski, A.A. Gromiko si Golinski; a Marii Britanii: C. Attlee, Bevin, Cadogan, W.
Heyter si Birse. Cele trei delegatii s-au despartit amabil dupa 16 zile de activitate intensa29
Conferinta de la Potsdam era codificata sub numele de “Terminal”.

24
Berlinskaia konferentiia, doc. 11, p. 107, in ibidem, p.503.
25
Ibidem, doc. 3, pp. 44-45, in Leonida Loghin, op.cit., p. 507
26
Ibidem, doc. 13, p. 134 in ibidem, p. 513.
27
Ibidem, doc. 65, p. 327, in ibidem p. 515
28
Ibidem doc. 16, pp. 148-150, in ibidem p.516.
29
Charles L. Mee op.cit., p. 259 in Leonida Loghin, op.cit, p. 521

8
 La Potsdam, americanii sunt aceia care ofera baza de discutie, o solutie intermediara
intre Planul Morgenthau si cel al generalilor. Aplicarea regulei celor 3 D: denazificare,
dizolvarea cartelurilor, demontarea utilajului industrial. Stalin repurteaza la Potsdam o
incontestabila victorie diplomatica si psihologica.30
“Consideram ca aceasta conferinta a fost un success. Eram ferm convinsi ca acordurile
intervenite vor servi ca baza pentru restabilirea viitoare a stabilitatii europene…violarea
acestor acorduri a transformat insa acest success intr-un esec.”( Byren) 31

BIBLIOGRAFIE

1. Jean-Baptiste Duroselle, Istoria relatiilor internationale 1919-1947, vol.

I, Bucuresti, Ed. Stiintelor Sociale si Politice, 2006;

30
Harry L. Hopkins, The White House Papers, September 1939-January 1942,Eyre et Spottis Woode, London,
1948, p. 324 in Leonida Loghin, op.cit.,
31
Jean-Baptiste Duroselle, Istoria relatiilor internationale 1919-1947, vol. I, Bucuresti, Ed. Stiintelor Sociale si
Politice, 2006, p. 308.

9
2. Leonida Loghin, Mari conferinte internationale, 1939-1945, Bucuresti,
Ed. Politica, 1989

3. Jacques de Launay, Mari decizii ale celui de-al doilea razboi mondial,
1942-1945,vol II, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1988

RADUTIU MONICA
RISE
AN II, gr. 2

10