Secţiunea I

Capitolul I.1
CONSIDERATII GENERALE PRIVIND
TRAFICUL DE DROGURI

Una din formele cele mai active de manifestare a crimei organizate

transnational o reprezinta productia si traficul de droguri. Profiturile deosebite
realizate din aceasta activitate veroasa - care devanseaza cu mult unele afaceri
legale, inclusiv din domeniul industriei petroliere
- au facut ca, pe langa organizatiile mafiote traditionale, sa apara zeci si sute de
grupari si bande criminale care pun in prim planul preocuparilor lor productia si
traficul de droguri. Ingrijorator este faptul ca in unele tari aceasta activitate se
desfasoara sub privirile ingaduitoare ale guvernantilor si sefilor de state care
achieseaza in mod tacit la preocuparile de acest gen ale bandelor criminale
autohtone, motivul fiind usor de dedus.
Organizatiile criminale cu astfel de preocupari isi permit sa detina in posesie
mii de hectare de pamant arabil pentru culturile de plante opiacee, mii de angajati
pentru intreg procesul de fabricare a drogurilor, adevarate armate pentru asigurarea
protectiei, specialisti in domeniul chimiei, informaticii, economico-fmanciar etc.,
mijloace de transport de toate categoriile, inclusiv minisubmarine s.a.m.d.
Orice incercare de a face o evaluare a profiturilor realizate ca urmare a
acestui gen de activitate, la nivel international, ar fi hazardata; estimarile facute,
numai in baza confiscarilor anuale de droguri, releveaza sume de ordinul
miliardelor de dolari.
Castigurile fabuloase ce se realizeaza ca urmare a traficului de droguri au
determinat organizatiile criminale sa declanseze o adevarata ofensiva la nivel

1
mondial, pentru deschiderea si acapararea de noi piete de desfacere a acestor
"produse". Metoda transporturilor de droguri ingerate de curieri sau ascunse pe
corp ori in bagajele de mana, de ordinul sutelor de grame, nu mai este de
actualitate, in prezent fiind folosite mijloace de transport de mare tonaj in care sunt
camuflate zeci si sute de tone de astfel de substante.
Dupa caderea "Cortinei de Fier", tarile fostului sistem comunist au devenit
segmente principale ale rutelor de transport al drogurilor si chiar piete de
desfacere, existand pericolul ca in scurt timp, daca nu se va intreprinde masurile ce
se impun, sa ajunga din urma si chiar sa devanseze statele europene occidentale
unde se inregistreaza, in prezent, cel mai mare numar de consumatori. Strategiile
elaborate si masurile intreprinse pentru combaterea acestui flagel sunt inca firave,
neeficiente, limitandu-se de regula la spatiul national sau la o zona regionala
restransa, fara elaborarea unei strategii globale sau pe zone extinse, cu angajarea
ferma a guvernelor statelor implicate de a coopera la actiunile de contracarare a
activitatii organizatiilor criminale; nu se poate spera intr-o diminuare a acestui
fenomen si cu atat mai mult in eradicarea sa.
Zonele cenusii
Utilizata initial pentru calificarea sectoarelor de cer neacoperit de baleiajul
radarului, aceasta expresie a fost extrapolata, fiind utilizata in prezent si pentru
desemnarea teritoriilor unde puterea este necontrolabila sau legalitatea lipseste cu
desavarsire.
"Zonele cenusii" acopera imense teritorii din Asia Centrala (Afganistan,
Republicile musulmane din fosta U.R.S.S. - Kasmirul, Xinjing) §i din America
Latina (Columbia, Ecuador, Bolivia, Peru). Aici s-au dezvoltat in deceniul anterior
puteri hibride, semipolitice, semicriminale, roade ale unor aliante dubioase
(producatorii de heroina cu luptatorii demobilizati, in Asia; producatorii de
cocaina cu fortele de guerila, in America Latina). Exista in prezent zeci de mii de

2
indivizi inarmati care controleaza sute de mii de km. p., inaccesibili pentru oamenii
legii. Situatiile de acest gen reprezinta unul din cele mai mari pericole care
intuneca orizontul mileniului III si care ar trebui sa preocupe in cel mai inalt grad
organizatiile international angajate in lupta pentru mentinerea pacii in lume si
combaterii crimei organizate transnationale.
Fortele Armate Revolutionare Columbiene (F.A.R.C.), cunoscutele trupe
de guerila comuniste care luptau impotriva regimului aflat la putere, a devenit, in
timp, cel de al "treilea cartel", dupa Medellin si Calli, implicandu-se, alaturi de
acestea, in productia de cocaina –cu deosebire in asigurarea protectiei cultivatorilor
de coca si a transporturilor de cocaina
Agentia Centrala de Informatii din S.U.A., sustine ca si organizatia
ultraumanista "Calea Luminoasa" din Peru, care beneficiaza de ajutorul a numerosi
simpatizanti din tarile C.E.E., din Scandinavia si din S.U.A., este implicata in
afacerile cu droguri.
In Asia Centrala principala "zona cenusie" se intinde de-a lungul frontierelor
Uzbekistanului, Turkmenistanului si Afganistanului. In aceasta zona productia de
opiu a inregistrat cresteri spectaculoase in ultimii ani. Clanurile asiatice produc si
livreaza opium si heroina in marile orase ale fostei U.R.S.S. iar de aici drogurile
penetreaza piata occidentala. Pentru a evidentia mai bine dimensiunile activitatii
desfasurate de clanurile asiatice, un atasat militar occidental in Pakistan descria un
transport de narcotice din Afganistan si Pakistan catre tarile fostei U.R.S.S. ca "un
convoi de camioane precedat de blindate antiaeriene tractate, dotate cu sisteme
radio de comunicare perfectionate."
In urma implicarii in activitatea de producere si traficare a drogurilor
luptatorii mujahedini din Asia si trupele de guerila din America Latina au devenit
adevarate structuri de putere, permitandu-si sa trateze de la egal la egal cu
guvernantii sau chiar sa pretinda preluarea conducerii in stat.

3
 Nici Europa nu a scapat acestui flagel: din Surinam spre tarile de Jos, din
Argentina spre Italia din portul venezuelean Maracaibo spre Palermo, din toate
tarile latino-americane spre Spania, cocaina soseste in cantitati impresionante. O
situatie similara se inregistreaza si in ceea ce priveste heroina din Asia Centrala.
Trei sferturi din aceasta se consuma in tarile C.E.E.; dupa caderea "Zidului
Berlinului" recolta campurilor de mac din Afganistan ajunge in Amsterdam in
circa o saptamana. Anual, aproximativ 150.000 de containere sigilate sunt
expediate pe caile ferate in fostele tari ale U.R.S.S.
Nu se poate face o evaluare certa cu privire la suprafetele arabile destinate
culturilor de plante opiacee. Pentru zona latino-americana se estimeaza ca
suprafetele plantate cu coca variaza intre 155.000-316.000 ha.
"Zonele cenusii" au intrat in preocuparea ecologistilor ca urmare a faptului ca
in acestea se inregistreaza un proces evident de amenintare a echilibrului ecologic.
Apele limpezi din zona Anzilor incep sa sufere ca urmare a poluarii provocate de
rafinarea cocainei. Numai in anul 1991 aceasta "Industrie" a utilizat 23.000 t. de
calciu, 300 t de kerosen si 50 t de acid clorhidric, ale caror reziduuri au fost
deversate, fara nici-o precautie in fluviile si lacurile din vecinatatea laboratoarelor
de fabricare a drogurilor.
"Zonele cenusii" reprezinta, de asemenea, adevarate "depozite" de plasare a
deseurilor toxice, cancerigene, radioactive si contaminate.
Ceea ce ingrijoreaza si mai mult este faptul ca aceste "zone cenusii" se extind
de la an la an. Astfel, in Asia, in regiunea de la nord de Birmania si Thailanda -
celebrul Triunghi de Aur - spre provincia chineza Yunnan, sunt circa 2.000 de km.
de frontiera necontrolabila. Africa sahariana este, de asemenea, amenintata. Cornul
Africii, intre Somalia si Sudan, este din ce in mai inaccesibil, scapand in mod
progresiv de sub control.

4
 "Zonele cenusii" sunt teritorii ideale pentru culturile de plante opiacee si
laboratoarele clandestine de prelucrare a acestora, precum si desfasurarea altor
activitati compatibile cu crima organizata.
Capitolul I.2.
SCURT ISTORIC PRIVIND DROGURILE

Tentatia de a ajunge la stari de euforie isi are radacina in timpuri de mult

apuse, chiar pe vremea dacilor si a romanilor se fumau anumite ierburi cu efecte
afrodisiace si halucinogene (canepa indiana).
Drogurile sunt substante artificiale create de oamenii de stiinta in anumite
situatii limita. Cauzele au fost de regula razboaiele. Efectele drogurilor erau
"benefice" pentru armatele diverselor popoare care trebuiau sa reziste in regim de
razboi, de multe ori fara hrana si fara apa. Asa au luat nastere substantele excitante
- droguri in forma primara. Tot razboaiele au dus la dezastre umane. Astfel, in
secolul al XVII-lea s-a descoperit morfina, un medicament care calma durerile
provocate de rani. Cu timpul s-a realizat ca morfina administrata in mod repetat
duce foarte repede la dependenta fizica si psihica. S-a cautat un inlocuitor si prin
derivarea morfinei cu opium-ul s-a descoperit heroina, care intial se credea ca nu
da dependenta asa de mare ca morfina. In realitate, dependenta de heroina este de
sapte ori mai mare decat cea de morfina.
Dupa primul razboi mondial, aceste substante au inceput sa fie
consumate in toata lumea. Pana la sfarsitul anilor '30, ele erau legale.
Comercializarea lor, in timp, a dus la profituri enorme scoase in afara legii,
drogurile au devenit o sursa inestimabila pentru piata neagra. Flagelul comertului
ilicit de stupefiante pornit din America de Sud si Orientul Mijlociu a cuprins
intreaga planeta.

5
 Romania, prin asezarea sa geografica este tara de tranzit dinspre
Orientul Mijlociu catre Europa de Vest. Ca orice tara de tranzit, in timp, a devenit
si consumatoare.Vanzatorii de iluzii au dus standardul mortii albe si prin baruri,
discoteci, case de tigani si chiar la colt de strada. Traficul de stupefiante a devenit
cea mai rentabila afacere din Romania, castigandu-se astfel sume fabuloase.

Impactul a fost foarte mare in randul tinerilor care din curiozitate, teribilism sau
solidaritate fata de anturaj, au inceput sa consume.
Societatea romaneasca a fost luata prin surprindere de acest flagel al
drogurilor, ivindu-se astfel probleme foarte grave atat in justitie, cat si in lumea
medicala. Reactiile stangace si intarziate ale autoritatilor au favorizat fenomenul
toxicomaniei care a ajuns sa fie devastator. Ce poate fi mai trist si mai ingrijorator
decat sa vezi cum un copil de 13-14 ani, alearga innebunit dupa o doza de heroina?
sau, cum o femeie insarcinata intrata in perioada de sevraj ii porunceste violent
partenerului de viata sa-i prepare doza?; ce poate fi mai tragic decat sa vezi cum un
prunc nevinovat se zbate in pantecele mamei sale, "cerand" portia de drog? Nimic
nu poate fi mai deprimant decat locuinta ori cateva haine si un pat cu asternuturi
invechite si arse, cateva cuie batute in perete, unde candva erau asezate tablouri
(vandute mai apoi), o atmosfera infiorator de apasatoare. Locuinta unui toxicoman
este gura iadului - anti-camera mortii totale "unde viermele nu doarme... plansul si
crasnirea dintilor".
Fenomenul toxicomaniei ia amploare pe zi ce trece. Desi dependentii
de droguri sunt considerati niste delicventi, ei sunt in realitate oameni bolnavi,
ajunsi in stare de iresponsabilitate pentru faptele lor. Incorsetati de suferinta,
dispretuiti si marginalizati, se topesc incet, dar sigur. Se sting neintelesi de nimeni,
sufletele lor zdrobite de durere, se zbat intre minciuna si adevar, intre zi si noapte.
Pe ei nu-i poate ajuta nimeni. Nimeni in afara de Dumnezeu.

6
 În anii 50, inhalarea de cleiuri a fost larg răspândită în rândul
adolescenţilor americani şi suedezi. Adezivii care conţin toluol şi solvenţi volatili
erau picuraţi pe batiste (care apoi au fost ţinute în faţa gurii şi nazului), sau turnaţi
în pungi, pentru inhalarea vaporilor acestora.

Alte substanţe:

Substanţele care se pretează la inhalare (adulmecare) sunt solvenţii

chimici din industrie, bricolaj şi domeniul casnic, precum: cleiuri, diluanţi pentru
adezivi, vopsele şi lacuri, benzina, acetona, butilacetatul, diclormetanul, hexanul,
xilolul, tetraclorura de carbon ("Tetra") şi hidrocarburile fluorurate alifatice.
Diluantul utilizat de pictori pentru culorile lor conţine, de exemplu, toluol.
Cloroformul, sau triclormetanul, este un solvent cu proprietăţi narcotizante care
produce vapori neinflamabili.

Forma de consum: Inhalarea (adulmecarea, germ. schnüffeln) Periculoasă este

mai ales varianta ce utilizează pungi de plastic, deoarece - trase prea mult peste cap
- pot duce la moarte, în cazul instalării rapide a efectului stupefiant şi a intoxicaţiei
necontrolabile de către consumator.

Mod de acţiune a solvenţilor cu efect narcotic:Cele patru stadii ale narcozei:

Analgezia: Este inhibată perceperea durerii, dar şi capacitatea de autocritică

şi orientarea temporo-spaţială.
Excitaţia: Prin inhibarea aproape totală a impulsurilor "frenatoare"
superioare, de la nivel cortical, se produce dezinhibarea centrilor motori inferiori.
În cazul abolirii sau tulburării stării de conştienţă se observă o

7
hiperreactivitate motorică. Acest stadiu de excitatţie nervoasă se combate, în
anesteziologia modernă, prin medicamente miorelaxante.
Toleranţa: Pe lângă scoarţa cerebrală, sunt inhibate şi diencefalul şi măduva
spinării. Tonusul muscular se reduce, starea de conştienţă este abolită, dar inima
mai bate şi respiraţia încă funcţionează.
Paralizie: În acest stadiu sunt afectaţi şi centrii vegetativi ai trunchiului
cerebral, respiraţia şi circulaţia fiind tulburate.
Când narcoticele sunt utilizate ca droguri stupefiante, consumatorul
încearcă să atingă doar primele două stadii. Tinde să atingă acea stare de
buimăceală cu tentă euforică, cu o uşoară tulburare a conştienţei, în care nu mai
percepe problemele personale ce-l chinuie atunci când e treaz şi în care tensiunile
emoţionale şi spirituale sunt aplanate. În această stare, autosugestiile pot deveni
"realitate" prin lipsa conştienţei ancorate în realitatea obiectivă, astfel încât
aurolacul adolescent se transformă în Tarzan sau puternicul Superman al benzilor
sale desenate.

Se deosebesc patru stadii ale acţiunii substanţelor inhalate (adulmecate):

În primul dintre acestea apar: greaţa, dureri la nivelul gambelor, sau senzaţia
de creier sub presiune. În cel de-al doilea se descrie receptivitatea crescută la
stimuli externi, asociată cu o stare de bine şi sentimentul imponderabilităţii, similar
cu starea de ebrietate alcoolică. Al treilea stadiu este comparabil cu un somn
superficial, în care aurolacii cu experienţă îşi "croiesc" anumite vise în timpul zilei.
Al patrulea stadiu este starea de inconştienţă.

Aproape toţi solvenţii au efect toxic în cazul abuzului regulat.

Cloroformul produce leziuni hepatice şi poate determina - în doze prea mari -

8
paralizia respiraţiei, sau cel puţin tulburări central nervoase grave, datorate
hipoxiei cerebrale.

Abuzul de tricloretilenă produce inflamaţii ale nervilor, nevralgii ale

feţei şi suferinţe cardiace, de asemenea condiţionate nervos (prin tulburarea
conducerii impulsurilor). La adolescenţii care au inhalat în mod regulat, timp de
mai mulţi ani, vapori de toluol, au fost observate delirii (vezi delirium tremens, la
cap. Alcoolul) de mai multe zile.

Pe lângă stopul respirator, colapsul cardio-circulator reprezintă o

importantă cauză de deces.

Pot apărea stări confuzionale, cu reacţii de hiperexcitaţie, anxietate şi

panică. În plus, se pot produce arsuri şi combustii (arsuri chimice) ale căilor
respiratorii.

Se remarcă mai ales adolescenţii tineri (10 - 15 ani) din păturile

sociale inferioare. Consumatorii solitari sunt puţini, dar cu atât mai periclitaţi,
deoarece nu acţionează într-un anumit context, îşi păstrează acest obicei multă
vreme şi au suferit, de regulă, un traumatism psihic anterior consumului.

În contextul general al concentrării comunităţii internaţionale asupra

criminalităţii organizate în legătură cu drogurile, Guvernul României şi-a asumat
lupta împotriva traficului şi consumului ilicit de droguri ca o prioritate, adoptând o
abordare coordonată şi multisectorială a acesteia, concretizată în Strategia
Naţională Antidrog pentru perioada 2003-2004. Materializarea concepţiei
Guvernului României în acest domeniu, în perioada 2003-2004, este elocvent
exprimată, printre altele, prin înfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidrog, organ de

9
specialitate cu rolul de a stabili o concepţie unitară privind prevenirea şi
combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

Amploarea acestui fenomen, pe fondul dezvoltării reţelelor de

criminalitate organizată transnaţională, impune o nouă strategie, integrată în plan
intern şi internaţional, ca reacţie în faţa acestei ameninţări.

Continuarea firească a unui proces în desfăşurare, Strategia Naţională

Antidrog 2005-2012 este elaborată în concordanţă cu prevederile noii Strategii
Europene în domeniu şi stabileşte obiectivele generale şi specifice pentru
reducerea cererii şi ofertei de droguri, pentru întărirea cooperării internaţionale şi
dezvoltarea unui sistem global integrat de informare, evaluare şi coordonare
privind fenomenul drogurilor.

Experienţa implementării Strategiei 2003-2004, dificultăţile

întâmpinate şi disfuncţionalităţile puse în evidenţă prin Rapoartele de evaluare
elaborate de Agenţia Naţională Antidrog impun o abordare mai realistă a
combaterii fenomenului drogurilor şi stabilirea unor responsabilităţi clare pentru
toate instituţiile implicate.

Principii

Activitatea de reducere a cererii şi ofertei de droguri este guvernată de

următoarele principii:
1. Principul priorităţii. Problematica prevenirii şi combaterii traficului şi
consumului ilicit de droguri este asumată ca o prioritate de Guvernul
României.

10
 2. Principiul continuităţii. Activităţile desfăşurate pentru reducerea cererii şi
ofertei de droguri au caracter permanent si se bazează pe experienţa
anterioară.
3. Principiul abordării globale, unitare, multidisciplinare şi echilibrate.
Măsurile de reducere a cererii şi ofertei de droguri trebuie să se încadreze în
concepţia internaţională de combatere a fenomenului.
4. Principiul coordonării. Pentru asigurarea unei abordări unitare cu privire la
fenomenul drogurilor, activităţile de reducere a cererii şi ofertei de droguri
trebuie coordonate şi integrate în programe şi instrumente practice, cu
respectarea autonomei funcţionale.
5. Principiul cooperării. Lupta împotriva traficului şi consumului ilicit de
droguri are la bază cooperarea inter-instituţională, atât la nivel naţional cât şi
internaţional.
6. Principiul legalităţii. Întreaga activitate de reducere a cererii şi ofertei de
droguri se desfăşoară cu respectarea prevederilor Constituţiei şi ale
legislaţiei naţionale în materie, precum şi a prevederilor specifice din
tratatele internaţionale la care România este parte.
7. Principiul confidenţialităţii. Datele personale privind consumatorii de
droguri sunt confidenţiale.
8. Principiul complementarităţii şi transparenţei. Implementarea Strategiei
se face în mod transparent, cu participarea societăţii civile alături de
instituţiile guvernamentale, în vederea realizării obiectivelor.

La sfârşitul perioadei 2005-2012, în România va funcţiona un sistem

integrat de instituţii şi servicii publice, care va asigura reducerea incidenţei şi
prevalenţei consumului de droguri în rândul populaţiei generale, asistenţa
medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri şi eficientizarea

11
activităţilor de prevenire şi combatere a producţiei şi traficului ilicit de droguri şi
precursori.

Scopul strategiei este menţinerea la un nivel scăzut a consumului de

droguri în rândul populaţiei generale, în prima etapă (2-4 ani), şi de reducere a
cazurilor de noi consumatori, în a doua etapă, în paralel cu reducerea criminalităţii
organizate în legătură cu drogurile.

Una dintre probleme actuale ale societăţii româneşti o constituie

creşterea cererii de droguri în rândul populaţiei generale şi, îndeosebi, în rândul
tinerilor. Proliferarea fenomenului consumului de droguri în Capitală şi în marile
oraşe a surprins opinia publică prin amploarea şi gravitatea sa.
Primele studiile efectuate în anul 2003 au estimat numărul
consumatorilor de heroină injectabilă din Bucureşti la aproximativ 24.000
persoane, ceea ce reprezintă 1% din totalul populaţiei oraşului.
De asemenea, conform studiului naţional privind consumul de tutun,
alcool şi droguri ilicite "ESPAD 2003", efectuat pe un eşantion de elevi în vârstă
de 16 ani, prevalenţa consumului de tutun este de 64%. În acelaşi timp, un procent
de 80% dintre aceştia au consumat cel putin o data alcool. Totodată, consumul de
amfetamine s-a dublat, iar cel de ecstasy s-a triplat, în comparaţie cu anul 1999.
Deosebit de îngrijorător este consumul de heroină injectabilă,
care va avea consecinţe dramatice pe termen mediu şi lung asupra sănătăţii publice
(creşterea incidenţei HIV/SIDA, hepatitele A, B si C, tuberculoza etc.) şi a ratei
infracţionalităţii asociate traficului şi consumului ilicit de droguri.
Pe baza experienţei acumulate în implementarea Strategiei Naţionale
Antidrog 2003-2004, beneficiind şi de recomandările Uniunii Europene, noua
strategie privind reducerea cereri de droguri susţine înfiinţarea şi dezvoltarea unui
sistem integrat de instituţii şi servicii specializate în domeniu. Acesta va contribui

12
la reducerea prevalenţei consumului de droguri în rândul populaţiei generale, în
special în rândul grupurilor cu risc ridicat de consum, reducerea problemelor
asociate consumului de droguri, asigurarea accesului consumatorilor de droguri la
asistenţa medicală, psihologică şi socială specializată şi reinserţia socială a
acestora.
Sistemul de asistenţă medicală, psihologică şi socială, dezvoltat la
nivel national, va fi structurat pe trei niveluri de intervenţie, incluzând şi reţeaua de
sănătate mintală, reţeaua de asistenţă medicală primară şi serviciile sociale.
Sistemul va include componente publice, private sau mixte acreditate/autorizate şi
va fi coordonat şi monitorizat de către Agenţia Naţională Antidrog în conformitate
cu standardele de calitate.
Primul nivel al sistemului presupune identificarea, atragerea,
motivarea şi trimiterea consumatorilor de droguri spre serviciile specializate,
abordarea necesităţilor sociale şi medicale de bază a consumatorilor de droguri şi
coordonarea necesară cu resursele din nivelul 2 şi 3.
Nivelul doi este constituit din unităţi specializate din sistemul de
Sănătate Publica şi din centrele de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog şi
asigură asistenţa specializată, monitorizarea şi trimiterea spre cel de-al treilea nivel
ca şi coordonarea necesară intre toate nivelurile de intervenţie.
Cel de-al treilea nivel asigură reinserţia socială prin intervenţii
specifice şi prin servicii cu nivel crescut de specializare care sprijină nivelul 2.
Calitatea serviciilor de reducere a riscurilor asociate consumului de
droguri şi a celor de asistenţă medicală, psihologică şi socială va fi îmbunătăţită
prin programe de formare, documentare şi cercetare în acest domeniu, dezvoltate
de Centrul Naţional de Formare, Documentare şi Cercetare în Adicţii din cadrul
Agenţiei Naţionale Antidrog.

13
 Menţinerea la un nivel scăzut comparativ cu cel actual al prevalenţei
consumului de droguri ilicite şi reducerea într-un mod corelat a prevalenţei
consumului de alcool şi tutun în rândul populaţiei generale prin consolidarea
măsurilor de prevenire şi prin dezvoltarea şi întărirea sistemului public de asistenţă
medicală, psihologică şi socială

Secţiunea II
Capitolul II.1

Clasificarea drogurilor

Alcoolul:

Cel mai bine "merge" alcoolul. Este stupefiantul nr. 1 în Germania şi are o istorie
multimilenară. Denumirea de "alcool" provine din limba arabă şi înseamnă "cel
mai nobil". Efectele sale nu sunt însă tocmai nobile: 2,5 milioane de dependenţi în
Republica Federală Germania, 40.000 de morţi anual, din care aproape 1.500
decedaţi în traficul rutier. Băuturile alcoolice sunt considerate "mijloace ce oferă
plăcere" (germ. Genussmittel): Fiecare cetăţean german bea anual cel puţin 13 litri
de alcool pur. Fiecare! Pentru că statistica include şi copiii şi persoanele adulte
care nu consumă alcool. Daunele materiale provocate anual se ridică la 30 de
miliarde de mărci germane. Asta, fără a atribui valoare în bani vieţilor omeneşti
pierdute

Reprezentanţi din clasa alcoolilor:

Metanol, furfurol, alcool izobutilic, alcool izoamilic, acetaldehida, formiatul de

etil. Toate aceste substanţe sunt extrem de toxice. Etanolul este denumirea chimică

14
pentru alcool (corect: Etanolul, sau alcoolul etilic, este cel mai cunoscut dintre
alcooli).Berea are un conţinut alcoolic de două până la patru procente. Vinul
conţine de regulă opt până la zece, vinurile roşii "grele" (de ex. soiul Burgunder)
douăsprezece până la paisprezece procente. Vinurilor dulci (vin de Porto, vin de
Xeres/Sherry) li se adaugă alcool, astfel încât ajung la un conţinut de 18 - 20%.
Whisky-ul, romul, ginul şi coniacul au, de regulă, un conţinut de etanol (alcool
etilic) de 35 - 45 procente.

Acţiune:

Alcoolul acţionează predominant pe sistemul nervos al omului, mai ales pe centrii

ce coordonează funcţiile cerebrale complexe cum ar fi conştienţa şi emoţiile, şi mai
puţin pe funcţiile inferioare, vegetative. Cât de tare este şi cât de mult ţine acest
efect, depinde de concentraţia de alcool din organism, ce se determină din sânge
(alcoolemia) şi se măsoară în grame de alcool la litrul de sânge. Cele mai multe
decese survenite în urma unei intoxicaţii etanolice au evidenţiat o alcoolemie
cuprinsă între 1,8 şi 6,7 grame/l. Concentraţiile letale sunt cuprinse între 5,0 şi 8,0
g/l; 90% dintre persoanele ce prezintă aceste valori decedează.

Unele simptome ale intoxicaţiei alcoolice acute seamănă mult cu cele din
intoxicaţia cu opiacee. Naloxona, un antagonist al opiaceelor care anihilează
efectele morfinei şi heroinei, poate fi eficientă şi în cazul intoxicaţiei cu alcool. De
regulă, nu este însă necesar tratamentul medicamentos; de cele mai multe ori fiind
suficientă spălătura gastrică urmată de perfuzii. Organismul metabolizează în
fiecare oră o parte a alcoolului ingerat. La combustia alcoolului, ca şi la
metabolizarea altor alimente, se eliberează o anumită cantitate de energie. Un
pahar de ţuică are valoarea nutritivă a unui ou. Astfel, la consumatorul (potatorul)
cronic apare, mai devreme sau mai târziu, o stare de avitaminoză, deoarece

15
alcoolicii îşi asigură mare parte din aportul nutritiv sub formă de alcool, care nu
conţine vitamine, dar pentru a cărui metabolizare sunt necesare respectivele
vitamine.

Mahmureala

Consecinţele unei nopţi lungi de petrecere sunt cu siguranţă cunoscute de toată

lumea: o mahmureală puternică. Aceasta se caracterizează prin senzaţia de
presiune la nivelul creierului, cefalee intensă, nervozitate şi iritabilitate crescută,
sensibilitate la stimuli externi, oboseală precoce în cazul efortului fizic, precum şi
transpiraţia profuză şi o stare generală de epuizare, ca după o răceală zdravănă.

Efecte:

Alcoolul are un efect narcotic care se instalează - ca în cazul altor substanţe

narcotice, precum eterul, cloroformul sau gazul ilariant (oxid de azot, N2O - n. tr.)
- după un stadiu iniţial de iritaţie/excitaţie. Această stare de excitaţie se defineşte
însă mai degrabă negativ - prin dispariţia inhibiţiilor - decât pozitiv. Forţa
musculară grosieră creşte după ingestia de alcool în cantităţi mici, fiind redusă
senzaţia de oboseală în timpul stării de excitaţie. În acelaşi timp, performanţa în
ceea ce priveşte rezolvarea de sarcini complicate, cum ar fi conducerea unui
autovehicol, este vizibil afectată, chiar la ingestia de cantităţi reduse.

Se reduce nu doar performanţa generală, ci şi capacitatea de a aprecia propria

performanţă.

Reducerea aptitudinilor autocritice este doar una dintre consecinţele tipice ale
consumului de alcool. Cantităţi mici pot deja slăbi controlul, scad inhibiţia, iar
"supra-eul", aşa cum a denumit Sigmund Freud regulile sociale pe care fiecare

16
individ şi le însuşeşte în cursul vieţii, pierde din semnificaţia sa. Dezinhibarea însă
este rareori completă. Din fericire, concentraţiile de alcool care produc
dezinhibarea totală şi care ar permite trăirea necontrolată a unor impulsuri
agresive, produc un efect narcotic atât de puternic, încât persoana în cauză nu mai
este în stare să comită gesturile pentru care nimic nu le-ar mai inhiba. De
asemenea, se spune că efectul stimulator al alcoolului asupra stării de spirit şi a
emoţiilor se explică prin aceeaşi dezinhibare, asociată cu sugestia socială. Ca multe
alte droguri, alcoolul creşte şi el sugestibilitatea individului. Pentru că reduce
autocritica, consumatorul se vede satisfăcut în aşteptările sale: dacă doreşte să se
înveselească, se va înveseli, dacă aşteaptă ca alcoolul să-l liniştească, el se va
calma. La persoana aflată în stare de ebrietate, se evidenţiază mai ales labilitatea
dispoziţiei şi sugestibilitatea crescută: poate face gălăgie veselă într-un moment, iar
apoi să izbucnească în lacrimi şi să-şi plângă viaţa nereuşită. În acest sens, alcoolul
nu-l înveseleşte şi nici nu-l întristează, ci doar înlătură mecanismele reglatoare care
în mod normal echilibrează oscilaţiile vieţii psihice. Întâi dispar inhibiţiile; apoi
lipseşte capacitatea de a efectua muncă de precizie, intelectuală sau fizică; în final,
este influenţată şi activitatea musculară grosieră, şi conştienţa individului este tot
mai tulburată. În doze foarte mari, alcoolul determină o stare de narcoză - ce se
deosebeşte clar de somnul normal - din care cel ebriat abia poate fi trezit. În doze şi
mai mari, alcoolul devine o toxină cu efect letal. Decesul intervine prin tulburări
ale sistemului nervos central: Centrul respirator al creierului este paralizat, inima şi
circulaţia sanguină se prăbuşesc. Un efect evident al alcoolului se observă la
nivelul vaselor sanguine care se dilată. Concomitent, se produce o contracţie a
vaselor din interiorul organismului, pentru a păstra constantă tensiunea arterială.
Pentru că sângele se răceşte mai repede la suprafaţa corpului, alcoolul accelerează
pierderea de căldură. În acelaşi timp, el paralizează centrul termogenezei în creier

17
care reglează temperatura corpului. Mulţi alcoolici au îngheţat în aer liber,
devenind victime ale acestui mecanism complex.

Alcoolismul:

Fazele alcoolismului, după Jellinek:

1. Faza prealcoolică: obiceiul de a se relaxa cu băutura, cu tendinţa de a creşte

cantitatea ingerată;
2. Faza prodromală: consumul, în secret, de alcool, gândire orientetată mereu
spre consum, apariţia sentimentelor de vinovăţie, "rupturi ale filmului";
3. Consumul prin constrângere: pierderea controlului! Deraierea totală în
relaţiile sociale, accese de furie, gelozie, milă faţă de propria persoană,
preocupare pentru asigurarea unor cantităţi suficiente, băutul de dimineaţă;
4. Faza cronică: decăderea personalităţii, tulburări cognitive. Individul bea
împreună cu persoane din medii sociale inferioare. Pierderea toleranţei la
alcool, tremurături, stări de anxietate, stări de colaps.

Consecinţe fizice/biologice:

 gastrită, ulcer gastric, tulburări de absorbţie a vitaminei B12

 ficat de stază (ficat gras), ciroză hepatică cu varice esofagiene
 impotenţă, polineuropatie (afectarea tuturor nervilor periferici)
 leziuni cerebrale toxice (modificări de caracter, scăderea performanţelor
intelectuale)

Psihoze determinate de consumul de alcool

1. Beţia patologică

18
Este o stare de excitaţie, respectiv sedare declanşată prin consumul de alcool, cu
reunoaşterea defectuoasă a realităţii, iluzii şi halucinaţii. Frica excesivă sau furia,
agresivitatea puternică, starea de afect şi atitudinea violentă pot apărea, în unele
cazuri, deja la ingerarea de cantităţi minime de alcool (probabil în urma unei
predispoziţii individuale, de ex. date de leziuni la nivel cerebral).

Durata acestor manifestări este limitată în timp (5-15 min.). Urmează somnul
terminal şi amnezia evenimentului. Aceste faze sunt greu de apreciat în expertizele
medico-legale.

2. Delirium tremens

Reprezintă o stare gravă în care apar halucinaţii vizuale majore, aprecierea greşită
a realităţii, agitaţie psihomotorie severă, transpiraţii profuze, tremurături, dereglări
periculoase ale frecvenţei cardiace şi tensiunii arteriale. În trecut, starea de
delirium tremens era adesea letală, mortalitatea a scăzut semnificativ în ultimii ani
mulţumită unor medicamente noi.

3. Halucinoza alcoolică

Se aud voci vorbind între ele, precum şi voci comentatoare care judecă persoana
consumatorului. Halucinaţiile complexe de situaţii includ scene de urmărire şi
asediu şi se asociază cu anxietate maximă!

4. Gelozia obsesivă a alcoolicului

Este obsesia adesea incorigibilă, că partenera "merge" cu altul. Se manifestă de

regulă zgomotos şi cu un vocabular ordinar. Originea se găseşte în relaţia
tensionată a cuplului, datorată tocmai consumului de alcool, precum şi în atitudinea
evidentă de refuz din partea partenerei. Se adaugă problema impotenţei,

19
sentimentele de vinovăţie din cauza abuzului de alcool, sentimentul de umilire şi,
nu în ultimul rând, frica de a-şi pierde partenerul de viaţă.

5. Encefalopatia Wernicke

Este o inflamaţie acută a creierului ce poate pune viaţa în pericol (include

somnolenţa, paralizia globilor oculari şi ataxia=tulburarea coordonării mişcărilor).

5. Sindromul Korsakov
6. Tulbuări grave ale memoriei, pacientul confabulează mult.

Fenomene de sevraj:

Hipertensiunea arterială, transpiraţia profuză, tremurături, dureri la nivelul

întregului corp (la nivelul trunchiului), anxietate, predelir, tulburări de somn.

Un sindrom acut de sevraj reprezintă întotdeuana o indicaţie pentru internarea în

spital. Aici, se urmează un tratament cu medicamente psihotrope anxiolitice,
hipotensoare şi perfuzii pentru corectarea pierderii de lichide

Heroina
Heroina sau diamorfma este un drog verificat din clasa "A", extras din opium
de mac (varietatea Papaverum Somniferum Album) si se prezinta sub forma de
pudra de culoare maro sau alba.

20
Opiacee - Opiumul şi substanţe înrudite:Cultivarea macului (din care se extrage
opiumul) se face pe suprafeţe întinse, cu precădere în Orientul apropiat, mijlociu şi
îndepărtat. După perioada de înflorire, planta formează o capsulă rotund-ovalară ce
conţine seminţele acesteia. După o maturare de circa 10 zile, capsulele se incizează
şi se recoltează un latex alb, lăptos. Prin uscare, acesta se colorează spre maron şi
se întăreşte, dobândind o consistenţă asemănătoare cauciucului. Această formă
brută a opiumului se modelează în bulgări, sau aşa-numite "pâini". Culoarea
oscilează între maron şi negru. După prelucrare, opiul brut poate fi mâncat, băut,
injectat sau fumat. Opiumul conţine aproximativ 40 de substanţe active diferite,
numite alcaloizi. Alcaloidul principal este morfina. Morfina se extrage direct din
macul alb (germ. Opiummohn) sau din produsul intermediar.

MARIJUANA
Ce este Marijuana?
Este cel mai frecvent drog ilicit utilizat în lume şi mult mai periculos decît crede
majoritatea urilizatorilor de droguri. Periculozitatea lui şi faptul că a crescut
numărul utilizatorilor şi a scăzut vîrsta la care se începe consumul este un semnal
important de alrmă.
Marijuana se produce din planta numită Canabis Sativa care a fost cultivată pentru
proprietăţile ei psihoactive cu mai mult de 2000 de ani în urmă.
Canabisul conţine mai mult de 400 de substanţe, dar principalul stimulant al
creierului ste substanţa THC ( delta 9-tetratahydrocannabinol ). Puterea de acţiune
a drogului ete determinată de concentraţia de THC care variază în funcţie de mai
mulţi factori ca soiul plantei, climat, sol, timpul de recoltare.

21
Culturile actuale au ajuns să producă cînepă cu un procent de 4-7 ori mai mare de
THC decât aveau culturile din anii ’75, iar concentraţia din haşiş, o răşină extrasă
din florile plantei, este de 5-10 ori mai mare ca cea din cînepa crudă.
Cum se utilizează ?
.Marijuana, ca şi alte produse extrase din cannabis, se fumează cel mai frecvent
sub formă de ţigări, mai rar în pipă.
Unii folosesc ţigările obişnuite pe care le golesc de tutun şi le umplu cu marijuana,
adăugând uneori şi alte droguri îi care cresc efectele halucinogene
Marijuana se mai administrează şi în ceaiuri, sau în ca amestec în prăjituri sau alte
dulciuri.
Cum te afectează ?
Marijuana este un halucinogen mediu care are efectele antidepresive şi
dezinhibitoare ca şi alcoolul. Reacţiile consumatorului sunt înfluienţate puternic de
aşteptările sale şi de experienţele trecute, unii care au încercat drogul pentru prima
oară nu au simţit nimic deosebit.
Efectele fumatului se resimt în general după câteva minute, iar efectul maxim
apare cam la 10-30 de minute
Acestea includ următoarele simptome: uscăciunea gurii şi a gâtului, accelerarea
ritmului cardiac, scad coordonarea şi echilibrul, prelungeşte timpul de reacţie, şi
diminuează memoria recentă. Produce o stare de bine, înoţită de relaxare şi visare,
provocând iluzii consumatorilor mai uşor sugestivi, şi modifică percepţiile, de
aceea este periculos să se conducă maşina, motocicleta sau bicicleta, sau să se
muncească cu utilaje şi maşini în această stare. Dozele mai puternice produc reacţii
mai intense, alterînd puternic percepţiile, provoacă crize de paranoia sau
halucinaţii.
Efectele de moment ale marijuanei dispar după două sau trei ore.

22
Numai că drogul se acumulează în ţesuturile grase, THC fiind o substanţă
liposolubilă şi se depozitează în ficat, plămîni, creier, testicule, şi alte organe.
După două zile de la consumul de Marijuana se mai găseşte încă în urină ¼ din
cantitate totală de THC inhalat. Persistă în urină pînă la trei zile, iar în sînge de la
două la patru săptămîni.
Efectele asupra minţii
Consumul de Marijuana scade capacitatea de a învăţa. Cecetările demonstrează
clar că marijuana scade capacitatea creierului de a acumula şi memora informaţii.
Un studiu efectuat într-un liceu din America în 1995 a demonstrat că incapacitatea
de conccentrare, şi de analiză şi sinteză a persistat şi la 24 de ore după ultima priză.
Studii mai recente efectuate pe loturi de adulţi care nu sunt consumatori şi adulţi
consumatori de marijuana demonstrează că adulţii consumatori au probleme cu
memorarea pe termen scurt, atît la matematică cât şi la folosira cuvintelor scrise
sau vorbite.
Rezultatele finale ale studiului arată clar că marijuana poate provoca pierderi
ireversibile ale capacităţilor intelectuale. Studii efectuate pe animale au arătat că
drogul provoacă modificări ireversibile ale zonelor din creier care sunt
responsabile de memorie şi capacitatea de învăţare.
Impactul asupra corpului
Consumatorul cronic de marijuana este expus la răceli frecvente, pneumonii,
bronşite, emfizem pulmonar şi astmă bronşic, iar cu timpul, datorită deteriorării
plămînilor şi căilor respiratorii, creşte riscul de cancer. Acest risc, determinat de
substanţele chimice toxice din cannabis, este de 5 ori mai mare la fumătorii de
marijuana decît la fumătorii de tabac. Acest drog, scade şi starea de imunitate a
organismului, adică puterea de a lupta cu bolile şi infecţiile.
Marijuana influienţează şi sistemul endocrin, adică secreţia hormonilor, poate
provoca întîrzierea pubertăţii şi reduce prducerea de spermă la tineri, iar la femei

23
tulburări de ciclu şi inhibă ovulaţia. Copii născuţi din mame consumatoare de drog
au o greutatea şi dimensiunile mai reduse decât normal, fiind mai predispuşi la
îmbolnăviri. Studii recente arată că deyvoltarea acestor copii este mai întârziată.
Marijuana ca medicament
Legislaţia noastră ca şi a multor alt ţări din lume, interzice folosirea marijuanei ca
medicament. Unii consumatori au afirmat că acest drog i-a ajutat să scape de
dureri.determinate de cancer, glaucom, sau alte boli, însă interdicţia s-a menţinut
pentru că nu sunt dovezi că marijuana ar prezenta
avantaje faţă de medicamentele folosite acum în acest scop.
Marijuana şi adolescenţii
Deşi consumul de marijuana este primejdios la orice vârstă, tinerii sunt mai
afectaţi, căci pentru ei impactul produs asupra învăţării este major şi pentru că
determină ratarea relaţiilor interpersonale vitale şi alegerea unui stil de viaţă
potrivit pentru dezvoltarea lor ca oameni. Marijuana inhibă maturizarea.
Acest drog este considerat ca şi alcoolul o ’’poartă de intrare’’ pentru alte droguri
şi mai puternice. Studiile arată că studenţii care fumează marijuana riscul de a
consuma cocaină este de 85 de ori mai mare decît la colegii neconsumatori.
Marijuana este periculoasă pentru tineri nu numai ca poartă de intrare pentru alte
droguri ci prin însăţi efectele sale asupra sănătăţii fizice şi psihice. Astfel tinerii
sunt mai des victimele accidentelor de automobil produse de impactul marijuani
asupra judecăţii şi simţurilor. Sexul ocazional, determinat de afectarea judecăţii sau
a efectului dezinhibitor al marijuanei îi face pe tineri vulnerabili nu numai la
posibilitaea de a avea un copil nedorit şi cu probleme de sănătate, dar şi la riscul
unor boli mortale transmise sexual, ca SIDA sau hepatita C.
.Pericolele consumului de Marijuana
Modifică percepţiile şi simţurile
Scade memoria recntă

24
Pierderea puteriide concentrare şi d coordonare
Influienează negativ raţionamentele, judecata
Creşte riscul de accidente
Pierderea motivaţiei
Scade inhibiţiile normale
Creşte riscul de infecţie HIV, şi alte boli cu transmisie sexuală
Creşte frecvenţa bătăilor inimii
Anxietate, atacuri de panică, comportament paranoic
Halucinaţii
Afectează sistemului respirator, de reproducere şi imunitar
Creşte riscul de cancer
Dependenţă psihică

Heroina se extrage prin transformarea morfinei obţinute din opiumul brut,

adăugându-se diferite substanţe chimice într-un proces chimic simplu, în mai multe
etape. Pentru acest procedeu sunt necesare, în general, doar cunoştinţe de bază în
chimie. Gradul de puritate al heroinei însă este în relaţie directă cu priceperea şi
experienţa chimistului care o prepară. În ciuda unor procedee de bază şi a
substanţelor chimice obligatorii pentru obţinerea heroinei, chimistul are o marjă de
libertate suficientă în aplicarea unor metode de producţie individuale. În
consecinţă, formularea heroinei oferite pe piaţa consumatorilor de droguri poate fi
diferită, în funcţie de:

 formularea în timpul procesului de producţie (bulgăre, granule, pulbere)

25
  substanţele chimice şi adjuvanţii adăugaţi, ce determină variaţii ale culorii,
precum şi
 variaţiile în compoziţia chimică.

Heroina pură, "neîntinsă" ajunge foarte rar pe piaţă. De multe ori, laboratoarele de
preparare adaugă încă din producţie anumite substanţe, cu intenţia de a produce
anumite efecte. Astfel, s-a constatat adaosul de stricnină. Această substanţă,
utilizată printre altele ca rodenticid, are efect stimulator, administrată în cantităţi
mici. Consumatorul ar putea, astfel, conştientiza mai bine trăirile din timpul stării
de euforie (germ. Rausch). Acelaşi efect stimulator îl are şi cafeina, frecvent
adăugată heroinei. Făcând abstracţie de aceste amestecuri preparate în laborator,
traficantul "întinde" adesea marfa cu glucoză, lactoză, acid citric sau substanţe
farmaceutice (de ex. paracetamol - subst. activă: acetaminophen, n.tr.). Dacă
traficantul însă nu are la dispoziţie nici unul din aceşti excipienţi, nu ezită să
utilizeze alte substanţe, deosebit de periculoase. Astfel, au fost determinaţi chiar şi
detergenţi, insectidice, var ş.a.

Forme:- pulbere albă - beige-brună (sau granule, ca de ceai solubil, la heroina din
Hong Kong)

Heroina nr.1: heroină Heroina nr.2: amestec de morfină şi heroină Heroina nr.3:
heroină cristalizată cu puritate de 30-60% (Hongkong Rocks) Heroina nr.4: heroină
deosebit de concentrată din Turcia, de puritate de până la 90% ("miere turcească")

Toxice utilizate:Dolantina: un antialgic sintetic care acţionează similar cu morfina

şi dă, de asemenea, dependenţă Codeina. monometileter al morfinei, componentă
principală a multor sucuri expectorante Metadona: opiaceu sintetic cu structură
similară heroinei (mijloc de substituţie) Tilidina: morfină sintetică, substanţa activă

26
din Valoron N Fentanil: Grup de substanţe cu efecte puternice, care sunt utilizate,
de exemplu, ca narcotice (în medicină - n.tr.), dar şi ca droguri sintetice (heroină
sintetică).

Forme de consum:Opiaceele pot fi înghiţite, injectate, prizate, inhalate, fumate

sau administrate ca supozitoare. Heroina fie se prizează, se inhalează (metodă
numită "hailing" sau "blowing"), ori se injectează intramuscular, subcutan (în
ţesutul adipos) sau intravenos, ultima variantă fiind constatată cel mai frecvent.
Pentru injecţia intravenoasă, se plasează într-o lingură o cantitate de 50 - 150 mg
heroină în apă; amestecul se încălzeşte până când cea mai mare parte a substanţei
se dizolvă. Pentru o mai bună solubilitate se adaugă acid citric. Dependenţii de
heroină filtrează apoi soluţia obţinută printr-un tampon de vată sau un filtru de
ţigaretă, o aspiră într-o seringă şi o injectează ulterior în venă. Un dependent de
heroină consumă zilnic 0,5 - 3 g heroină de concentraţie medie. Injecţiile se împart
de regulă în trei, rareori în mai multe doze pe zi.

Efecte şi pericole apărute prin abuz:Heroina are, practic, acelaşi spectru de

acţiune ca şi morfina, în schimb are un efect analgetic de cinci până la 10 ori mai
puternic. În acelaşi timp, heroina este şi puternic euforizantă. La fel ca morfina,
estompează activitatea intelectuală a omului şi influenţează starea sa psihică în
sensul eliminării fricii şi proastei dispoziţii. Sub influenţa heroinei, oamenii par a fi
din cale afară de fericiţi. Nevoile lor sunt complet satisfăcute, au tot ce au nevoie.
Adesea, consumatorii relatează un episod de "flash" (engl. trăsnet), un flux
dinamic, de plăcere ce cuprinde întreg corpul imediat după injectarea în circulaţia
sanguină. Totalitatea efectelor resimţite de către cei care consumă aceste droguri se
mai numeşte "kick" (energie, avânt, putere mobilizatoare). Termenii sugerează
funcţia puternică de amplificare a senzaţiilor prin care aceste opiacee pot domina
comportamentul persoanei dependente, mai ales dacă sunt administrate injectabil.

27
Mulţi consumatori dezvoltă şi o dependenţă faţă de seringă sau ac, indiferent de
drogul administrat. Este apreciată senzaţia ce o dă acul înţepător, "simţi oţelul". Se
injectează orice: de la comprimate dizolvate, metadonă, coniac până la apa
Cantitatea zilnică necesară de opiacee depinde de tipul substanţei şi gradul de
obişnuinţă. Odată cu dispariţia efectului opioid, absenţa stării de fericire este
percepută amplificat în realitatea obiectivă. La o nouă administrare, dispare
depresia, la fel ca simptomele de sevraj fizic. Manifestările de sevraj la
dependenţa de heroină ajung de la tulburări vegetative uşoare (transpiraţii, senzaţie
de frig, frisoane) până la colapsuri circulatorii grave, durere la nivelul membrelor,
abdomenului, oaselor şi muşchilor, tulburări de somn persistente, dureri colicative
şi crize convulsive. Efectul dozei unice dispare mai repede ca la morfină. Durata
efectului este de două-trei ore, spre deosebire de morfină: cinci-şase ore.
Corespunzător, fenomenul de sevraj se instalează mai devreme, adică de două ori
mai rapid ca în cazul morfinei. Consumatorii care sunt deja dependenţi sunt
obligaţi să-şi reinjecteze heroina din ce în ce mai des, pentru a evita sevrajul.
Frecvenţa injecţiilor respectiv a cantităţii injectate per doză trebuie crescută mai
repede, decât în cazul celorlalte stupefiante comparabile ca efect. De acest fapt se
leagă potenţialul criminogen ridicat al heroinei. Deoarece preţul este ridicat şi
cantitatea consumată atinge ordine de mărimi considerabile, dependentului nu-i
rămâne altă posibilitate, decât să-şi asigure cantitatea necesară prin comiterea de
aşa-numite "infracţiuni de procurare". Infracţionalitatea directă şi indirectă legată
de procurarea heroinei apare mai rapid şi se manifestă mai intens decât în cazul
dependenţei de alte substanţe. Având în vedere marja de siguranţă îngustă a
heroinei, adică a diferenţei mici între doza suportabilă şi cea toxică, se constată
frecvent intoxicaţia cu heroină, caracterizată prin pierderea cunoştinţei şi depresia
respitarorie, precum şi prin colapsul circulator şi frecvenţa cardiacă extrem de
joasă. Depresia respiratorie este principala cauză de deces prin supradozare.

28
Potenţialul de dependenţă:Administrarea injectabilă a heroinei de şapte până la
zece ori poate determina, în împrejurări favorizante, dependenţa, cu toate
consecinţele ulterioare. Capacitatea de a da dependenţă a heroinei este extrem de
mare, mai mare decat la orice altă substanţă. Inhalarea şi prizarea de heorină duc,
de asemenea, la dependenţă.

Consecinţe pe termen lung:Dependenţii de heroină prezintă, conform experienţei

clinice, o stare generală puternic alterată.

Spectrul îmbolnăvirilor asociate cu consumul de droguri este larg:

- abcese ale extremităţilor

- carii dentare şi leziuni asociate

- reducerea masei musculare  

- modificări trofice şi leziuni la nivelul picioarelor  

- scabie

- ulceraţii şi flebite (inflamaţii ale venelor) la nivelul membrelor inferioare

- bronşite purulente

- pneumonii  

- boli cu transmitere sexuală

- crize psihiatrice/comportament suicidar

- infecţia HIV

29
 - tuberculoza

- hepatita virală A/B/C Infecţia cu virusul hepatitic C şi B constituie o

problemă deosebită la dependenţii de droguri. La Frankfurt, de exemplu,
infecţia cu virusul C apare la 95% din pacienţi, iar permeabilitatea infecţiei
cu virusul B este de 82%. Deoarece aceste boli se cronicizează foarte des -
hepatita B în circa 20% din cazuri, iar hepatita C in 70% din cazuri, se poate
presupune că aproximativ 75% din dependenţii de heorină suferă de hepatită
cronică. Evoluţia este adesea nefavorabilă, având în vedere că sistemul
imunitar este slăbit la cei mai mulţi dintre consumatori, printre altele printr-o
infecţie concomitentă cu HIV, sau prin suprasolicitarea ficatului în urma
consumului de alcool sau consumului abuziv de alte substanţe. Astfel, tot
mai mulţi pacienţi suferă de afecţiuni dintre cele mai severe.
La femei, de regulă apare o amenoree secundară (absenţa ciclului mentrual)
care este reversibilă după mai multe luni de abstinenţă forţată. Libidoul şi
potenţa sunt reduse semnificativ. Legat de amenoreea frecventă la femei,
aceasta lasă adesea să treacă, neobservată, o sarcină. Sarcina se observă doar
într-un stadiu avansat. Nou-născuţii din mame dependente prezintă un
sindrom de abstinenţă neonatal care apare, de regulă, la 12 - 48 de ore,
ocazional la 96 de ore după naştere. Tabloul clinic al acestui sindrom include
în primul rând insomnia, exagerarea reflexelor, tremoorul (tremurătura
involuntară), vărsături, hiperactivitatea, tonus muscular crescut, dispnee,
febră şi diaree. Mai rar pot apărea: strănutul, transpiraţiile şi crizele
convulsive. Sindromul periclitează în mod serios viaţa nou-născutului.

Actele infracţionale, prostituţia şi viaţa fără un domiciliu stabil sunt coordonatele

unei vieţi la marginea societăţii pentru mulţi dependenţi de heroină. Majoritatea
consumatorilor prezintă, pe lângă boala de dependenţă, şi o afecţiune psihică.

30
Dependenţa ca boală poate fi considerată, în acest caz, o încercare de
autovindecare prin automedicaţie (de exemplu, în cazul unor tulburări
posttraumatice cronice după repetate abuzuri sexuale şi fizice grave trăite în
copilărie).

Opiumul este un latex rezultat dintr-un lichid albicios preluat prin incizia
capsulelor de mac cu ajutorul unui cutit cu.una sau mai multe lame. In contact cu
aerul se inmoaie si capata o tenta neagra ca urmare a oxidarii alcaloizilor fenolitici
pe care ii contine. Amestecat cu apa calda si filtrat opiumul este supus unui sir de
reactii chimice mai intai in mediul bazic, iar apoi in mediu acid pentru a se extrage
morfina de baza. Morfina este solubila in mediul alcalin datorita functiei sale de
fenol; combinata cu amoniac formeaza o sare solubila. Trecerea in mediul acid
(clorhidric, acetic sau tartric) permite recuperarea morfinei baza. Repetand de 3 - 4
ori aceasta operatie traficantii obtin o morfina baza cu puritatea 70 - 90%.
Heroina este fabricata prin reactia morfinei baza cu un reactiv de acetilare;
cel mai des se utilizeaza anhidrida acetica. Insolubila in apa, heroina baza poate fi
fumata dar nu poate fi injectata.
Pentru a fi injectata este tratata cu acid clorhidric, transformandu-se in
clorhidrat de heroina. Sub aceasta forma este vanduta in Europa si S.U.A. Aceleasi
proceduri pot fi aplicate morfinei baza pentru a fi injectabila.

31
 Obtinerea heroinei nu se poate realiza decat de catre chimisti cu mare
experienta deoarece necesita o dozare perfecta a diferitilor reactivi chimici precum
si o respectare stricta a timpilor de deactie si a temperaturilor.
Termenii in argou folositi pentru acest drog sunt: aroma, skag, zahar maro,
"H", Henry.
Consumatorii drogului prezinta urmatoarele simptome: stare de euforie,
somnolenta, pupilele se contracta, apar pete pe maini si picioare.
Administrarea drogului poate conduce la urmatoarele pericole: infectare cu
virusul H.I.V., hepatita, infectii ale sangelui, aparitia de abcese, decesul ca urmare
a unui efort sexual datorita suprasolicitarii inimii; supradoza provoaca decesul.
Principalele centre de cultivare a macului opiaceu si de extragere a heroinei
sunt: Triunghiul de Aur — in Asia de Sud-Est - care include Myanmar, Laos,
Thailanda si China si, Cornul de Aur —in Asia de Sud-Vest, care include
Pakistanul si Afganistanul.
Potrivit estimarilor facute de organizatia Mondiala a Vamilor (W.C.O)
productia ilicita de opium, pe plan mondial in anul 1995, a fost de 7.500 t., din care
s-a extras 75 t. de heroina.
Triadele chinezesti detin monopolul traficului de heroina catre S.U.A., iar
bandele criminale turcesti controleaza traficul acestui drog catre Europa.
Triadele chinezesti sunt recunoscute pe plan mondial si pentru traficarea
heroinei pure sau a "Albului de China".
Gruparile criminale din Tarile de Jos joaca rolul de angrosist in ceea ce
priveste furnizarea heroinei catre alte tari membre ale Uniunii Europene.
Gruparile criminale turce asigura distribuirea in Spania, Danemarca, Suedia
si Anglia, unde au legaturi stranse cu traficantii autohtoni.

32
 La randul lor, gruparile criminale olandeze si iugoslave, sunt deosebit de
active pe piata heroinei, fund implicate in traficarea acesteia in Suedia, Austria,
Luxemburg, Danemarca Norvegia.
Rutele traditionale de transport al heroinei asiatice catre Europa de vest au
fost cele balcanice - via Turcia si prin traversarea Africii de vest.
Cartelurile columbiene, detinatoare a monopolului cocainei pe plan mondial
au inceput sa produca si heroina pe care o exporta, cu precadere, in S.U.A., fara a
scapa din vedere continentul european. In afara de productia proprie de heroina,
cartelurile columbiene obtin acest drog de bandele criminale turcesti in schimbul
cocainei.
Cartelurile mexicane, la randul lor, produc si trafica heroina in cantitati
incomparabil mai mici decat gruparile criminale asiatice.

Cannabisul
Cannabis Satira este o planta care creste in multe regiuni de pe glob, fiind
cultivate si valorificata intr-o serie de tari; in zonele mediteraniene este
insamantata primavara si recoltata la sfarsitul verii.
Sub forma de droguri, cannabisul este traficat si consumat ca: marijuana
(iarba), hasis (rasina) si ulei vegetal.
• Marijuana "iarba" sau "kiflri" se obtine din frunzele sau florile de cannabis;
dupa fecundare, plantele feminine care contin substante active (mai
ales T.H.C. sau tetrahidrocanabinol) sunt puse la uscat timp de doua luni. Dupa

33
aceasta faza frunzele si florile se taie in acelasi mod ca si tutunul. In acest fel se
obtine marijuana care contine aproximativ 10% T.H.C.
Principalele zone de producere a marijuanei sunt Africa de Vest, Caraibe si
America de Sud, iar tarile de destinatie a acestui drog sunt cele vest-europene si
S.U.A.
Potrivit datelor furnizate de Organizatia Mondiala a Vamilor, din totalul de
506 t. de marijuana confiscata pe plan mondial, in 1995, 317 t. au fost capturate in
Europa de Vest.
Traficul cu marijuana este monopolizat de gruparile criminale din Africa de
Vest si cartelurile columbiene si mexicane din America de Sud care coopereaza cu
bandele indigene din Europa de Vest.
• Hasisul sau rasina de cannabis: se obtine prin macinarea mecanica a
plantelor pentru separarea de seminte, tulpini si radacini obtinandu-se o substanta
al carui continut in T.H.C. este de circa 40%. Rasina rezultata este ulterior
transformata in turte de hasis de aproximativ 1 kg sau care sa serveasca extragerii
uleiului de cannabis. Pasta astfel obtinuta este comprimata, fiind ambalata in saci
de canepa. Uleiul recoltat este filtrat si expus la soare aproximativ 7 ore pentru
evaporarea alcoolului. Operatia fmala consta in incalzirea in bain-marie pentru
solidificare si comercializare. Substanta obtinuta dupa incheierea procesului
mentionat contine aproximativ 60% T.H.C.
Semintele de cannabis nu contin nici-o substanta psiho-activa. Acestea sunt
recuperate pentru insamantare sau hranirea pasarilor.
Hasisul sau rasina de cannabis se produce in mai multe tari, cele mai mari
producatoare fiind insa Maroc si Pakistan.
Rutele traditionale de transportare a hasisului marocan catre Europa de Vest,
in special Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, tranziteaza Spania si

34
Franta. Hasisul se transporta atat pe calea aerului cat si pe mare, folosindu-se
ambarcatiuni de mic tonaj.
Traficarea hasisului pakistanez catre Europa Occidentala se realizeaza atat pe
mare cat si pe uscat, folosindu-se rutele balcanice si este monopolizata de grupurile
criminale turce si cele asiatice.
• Cannabisul, sub forma de ulei vegetal este mai putin consumat in Europa,
ponderea detinand-o Statele Unite ale Americii. Spre exemplu, din totalul de 506 t.
de ulei vegetal, confiscat in 1995, pe plan mondial, 504 t. au fost capturate in
S.U.A.
Drogurile extrase din cannabis sunt din clasa ,,B" si se administreaza prin
fumarea de pipe sau tigari, prin inghitire sau amestecate in mancaruri. Termenii in
argou folositi de distribuitori si consumatori sunt: ceai, iarba, stupefiant, tocatura,
ganja, lovitura.
Consumatorii acestor droguri prezinta urmatoarele simptome: lipsa de
coordonare in miscari, ochi inrositi, pupile dilatate, tensiune arteriala crescuta,
tendinta de a roade fara motiv, lipsa de reactie la stimuli externi.
Consumul drogurilor provoaca afectiuni ale plamanilor.
Cocaina

Provenienţă:

Cocaina este extrasă chimic din frunzele tufei de coca. Planta, înaltă de mai mulţi
metri, creşte în zonele tropicale din America de Sud şi pe arhipelagul indonezian
(Malaiezia).

Formă:pulbere albă, floconoasă, cristalină

Consum:Cocaina se prizează sau se injectează

35
Acţiune:Dacă se administrează pe cale orală, cocaina produce stări de stupoare
(euforie), în doze mici şi fenomene de intoxicaţii, în doze mai mari.

Cocaina are efect anestezic asupra terminaţiilor libere nervoase de la nivelul

mucoaselor şi plăgilor. În trecut, cocaina a fost folosită ca anestezic local, azi în
acest scopt sunt utilizaţi derivaţi sintetici ai ei.

Mecanismul de acţiune al cocainei constă în inhibarea resorbţiei

neuromediatorilor adrenergici în structurile de depozitare de la nivelul terminaţiilor
nervoase simpatice. Astfel, sub acţiunea cocainei creşte concentraţia mediatorilor
adrenergici de tipul noradrenalinei. Aceştia vor determina o excitare adrenergică
crescută, deci vor creşte tonusul simpatic general. Acest efect explică de ce cocaina
poate fi utilizată, pe o perioadă limitată, ca substanţă ce creşte performanţele
individului.

[Simpaticotonie = excitabilitate crescută a simpaticului. Determină accelerarea

pulsului, dilatarea pupilelor (midriază), amplificarea transpiraţiilor, inhibarea
peristaltismului intestinal, excitabilitate crescută]

Astfel, cocaina oferă senzaţia subiectivă a creşterii performanţelor şi forţei fizice,

precum şi creşterea obiectivă a anduranţei şi a nivelului maxim de solicitare, până
la epuizarea totală a rezervelor psihice ale individului. Sub acţiunea continuă a
cocainei, nevoia de somn este neglijată, asemenea senzaţiei de foame, astfel încât
individul poate renunţa mai mult timp la aportul alimentar. Dispare sentimentul de
oboseală şi epuizare, dispoziţia se ameliorează iar mobilizarea creşte.

Desigur, toate acestea pot fi susţinute doar un timp limitat. Slăbirea, oboseala,
epuizarea, degradarea fizică şi, în ultimă instanţă, insuficienţa funcţională sunt
consecinţele utilizării pe timp îndelungat a substanţei, pe lângă care apare

36
dependenţa psihică severă care la nici o substanţă nu se instalează atât de
puternic, în timp atât de scurt ca la cocaină.

Starea de euforie:

Stupoarea din timpul consumului de cocaină e caracterizată de o stare generală de

euforie, de senzaţia de fericire supraomenească şi de o stare de mulţumire
supranaturală, de un avânt al tuturor sentimentelor, precum şi de un covârşitor
sentiment de uniune cu lumea - concomitent cu pierderea memoriei trăirilor
generatoare de conflicte şi probleme.

Creşterea mobilizării, dezinhibarea, creşterea capacităţii de a stabili noi contacte,

fanteziile de omnipotenţă şi stimularea sexuală fac şi ele parte din stupoarea dată
de cocaină.

Stupoarea dată de cocaină poate fi împărţită în trei stadii:

Stadiul euforic

Stadiul de stupoare

Stadiul depresiv

Stadiul euforic:

În cazul prizării substanţei, primele modificări euforice apar deja la scurt timp după
administrare. Consumatorii sunt foarte bine dispuşi şi se simt fericiţi. Starea lor de
spirit se îmbunătăţeşte din ce în ce mai mult, astfel încât vor simţi o nevoie
crescută de comunicare (logoree), urmată de o accelerare a proceselor cognitive
(tahipsihie).

37
În paralel, se manifestă o scădere progresivă a discernământului critic, precum şi
pierderea sentimentului de distanţare. Inhibiţiile sunt înlăturate, dispare teama,
contactele devin mai facile. Stadiul euforic, al trăirilor pozitive, caracterizat de
statisfacţie şi fericire, este descris de către consumatori ca scopul propriu-zis, ca
efectul dorit al consumului.

Stadiul de stupoare:

În cel de-al doilea stadiu, al stuporii, pe lângă modificăriile descrise anterior, apar
frecvente aprecieri greşite ale realităţii, pseudohalucinaţii, dar şi halucinaţii optice
şi auditive adevărate. În multe cazuri se descrie un tablou clinic paranoid-
halucinant, cu idei de relaţionare faţă de propriile trăiri. Drogaţii cu cocaină aud
voci ameninţătoare şi dojenitoare. De multe ori afirmă că s-ar vorbi despre ei, că s-
ar şti totul despre ei. În plus, la unii dintre ei se instalează şi halucinaţii tactile sau
mixte în care, de exemplu, cei în cauză simt prezenţa unor animale mici sau a unor
obiecte minuscule pe pielea lor; uneori, ei le şi "văd". Tulburarea conştienţei nu
este semnificativă în timpul stadiului de stupoare.

Stadiul depresiv:

Stadiul al treilea, depresiv, se manifestă în principal prin oboseală, indiferenţă şi

pasivitate, adesea infiltrate de gânduri şi idei suicidare. Acest stadiu este un episod
periculos al consumului de cocaină, deoarece apare riscul latent, necontrolabil al
suicidului, ce se poate actualiza în mod iminent.

Intoxicaţia:

Există, pe de o parte, şocul de cocaină, iar, pe de altă parte, intoxicaţia acută cu

cocaină.

38
Şocul de cocaină se manifestă prin insuficienţă circulatorie gravă şi dispnee severă
ce apar deja la cele mai mici cantităţi. Este vorba de un fel de reacţie de
hipersensibilitate.

Intoxicaţia acută cu cocaină este, în schimb, consecinţa supradozării substanţei.

Caracteristica intoxicaţiei acute cu cocaină este tonusul simpatic foarte crescut,
manifestat prin dilatarea pupilelor, ochii strălucitori (sticloşi), tahicardie (puls
accelerat), roşirea feţei, transpiraţii, hiperventilaţie (accelerarea respiraţiei),
creşterea temperaturii şi creşterea tensiunii arteriale. Excitaţia nervoasă centrală
poate duce la la apariţia unor crize convulsive şi a unor mişcări primitive, dar şi a
unor halucinaţii. În final, tabloul clinic prezentat degenerează în pierderea
cunoştinţei care, împreună cu depresia respiratorie şi prăbuşirea circulaţie sanguine
va duce la deces, dacă nu se aplică măsuri medicale de terapie intensivă.

Dependenţa:

În timpul perioadei de consum, apare o rapidă şi puternică creştere a dozelor de la

0,1 până la 15 g, în cazuri izolate chiar până la 30 g zilnic. Creşte rapid nu numai
frecvenţa administrării, dar şi cantitatea administrată de fiecare dată.
Cocainismul reprezintă dependenţa psihică puternică şi tendinţa puternică de a
creşte doza, în lipsa dependenţei fizice sau a toleranţei faţă de substanţă.
Cocainomania este exemplu cel mai elocvent al dependenţei exclusiv psihice care,
în privinţa efectului ei distructiv este comparabilă cu dependenţa psihică şi fizică
dată de consumul de opiacee.

Fenomenele de sevraj psihic ce apar în abstinenţă sunt adesea atât de puternice,

încât pot duce la tentative de suicid, având în vedere că capacitatea de intervenţie a

39
individului în timpul abstinenţei este păstrată - spre deosebire de cea din sindromul
de abstinenţă a opioidomanului.

Riscuri speciale:

Cocaina, de regulă, se prizează. În consecinţă, mucoasa nazală va prezenta

inflamaţii, ulceraţii şi - în cazurile grave - chiar perforaţii ale septului nazal, ceea
ce va determina o înfundare a nasului şi o modificare corespunzătoare a
fizionomiei.

Pe scena de azi a consumului de droguri, cocaina se consumă, de regulă, în cadrul

unor procese de politoxicomanie. Evident, ea nu a fost disponiblă multă vreme în
cantităţi suficiente pentru a face o reală concurenţă heroinei. În ultimii ani însă, se
pare că îşi găseşte locul pe scena drogurilor. Persoane dependente numai de
cocaină sunt azi o raritate în practica clinică psihiatrică curentă, de cele mai multe
ori substanţa este consumată tranzitoriu sau ocazional în cadrul unei depdendenţe
generale avansate de droguri.

Unii consumatori îşi injectează în mod conştient amestecuri de cocaină şi heroină -

aşa-numitul "speed-ball".

Au fost însă înregistrate şi cazuri în care consumatorilor li s-a vândut "spped-ball"

în loc de cocaină pură. Astfel se induce, în cel mai scurt timp, dependenţa de
heroină a consumatorului de cocaină, fără cunoştinţa şi voinţa acestuia.

Psihoza:

Un efect caracteristic al cocainei îl reprezintă aşa-numitele halucinaţii tactile.

Bolnavii psihotici au senzaţia prezenţei unor vieţuitori minuscule, a unor particule
fine de praf sau a unor obiecte de dimensiuni mici pe pielea lor, pe care pretind,

40
uneori, că le şi văd. În consecinţă, se vor scărpina puternic (prezintă urme de
grataj).

Sechele pe termen lung:

Dependenţii de cocaină prezintă alterări ale caracterului tipice dependenţei. Pot

apărea leziuni cerebrale grave, cum ar fi encefalomalacia ("înmuierea substanţei
cerebrale", n. tr.), ce duc la demenţă. În stadiul final apare o dezintegrare fizică
totală.

Cocaina este un drog verificat din clasa ,,A" care se obtine din frunzele de
coca; frunzele de coca contin intre 0,2 - 1,8% cocaina. Dupa ce sunt puse la uscat
mai multe zile pe suprafete pardosite, frunzele sunt amestecate cu kerosen si
carbonat de calciu, sodiu sau potasiu, dupa care, timp de o noapte sunt calcate cu
picioarele. Cocaina, care este un eter, se transforma in carbonat de cocaina care se
dizolva in kerosen; solutia este filtrata pentru a se elimina reziduurile, dupa care se
amesteca cu acid sulfuric, obtinandu-se sulfatul de cocaina sau pasta de baza care
se precipita si se depune pe fundul vasului. Odata prelevata aceasta pasta este pusa
la uscat inainte de a fi purificata pentru eliminarea kerosenului si a altor impuritati
reziduale. Pentru aceasta se adauga din nou acid sulfuric si permanganat de acetona
sau eter etilic pentru distilarea sulfatului de cocaina. In etapa finala se adauga acid
clorhidric si alcool care duc la formarea unui precipitat de clorhidrat de cocaina
care se cristalizeaza in timp, luand forma finala in care se comercializeaza.
Regiunea andina a Perului, Boliviei si Columbiei este cea mai mare
producatoare de cocaina din lume.
Din punct de vedere istoric, cartelurile columbiene au fost principalele
producatoare de cocaina in regiune, insa, in prezent, Bolivia si Peru detin
primordialitatea. Cartelurile columbiene au ramas, insa, principalele exportatoare

41
de cocaina pe plan mondial, controland intreaga productie din zona latino-
americana.
Cocaina patrunde in Europa, via Ecuador, Brazilia, Venezuela, Caraibe,
Africa sau direct. Desi 80% din cocaina se desface pe piata nord-americana, in
ultimul timp Europa a devenit tinta principala a cartelurilor columbiene.
In cantitati mici, cocaina se fabrica si in Spania, Italia si Liban. Grupurile
criminale din Surinam si Antilele olandeze sunt implicate in traficul cocainei catre
Tarile de Jos.
Grupurile turce obtin cocaina de la cartelurile columbiene in schimbul
heroinei si o introduc in Europa pe rutele balcanice.
Cocaina se administreaza prin prizare si injectare. Consumatorii de cocaina
prezinta urmatoarele simptome fizice: stare de agitatie, euforie, cresterea pulsului
si a tensiunii arteriale, dilatarea pupilelor.
Persoanele care consuma acest drog sunt expuse urmatoarelor pericole:
halucinatii, agitatie, paranoia, convulsii, riscul infectarii cu virusul H.I.V., hepatita.
In randul consumatorilor de droguri se folosesc urmatorii termeni in argou
pentru cocaina: coca, zapada, charlie.
Crack – cocaina

Istoric:La mijlocul anilor 80 a apărut în SUA şi mai târziu în Europa un drog care
seamănă, din punct de vedere al procesului de producţie, cu drogurile sintetice
(engl. designer drugs) şi care poartă numele de Crack (Rock). Numele este derivat
de la sunetul specific de foşnitură (engl. to crackle - a foşni) produs de substanţă în
timpul fumatului. Producţia ieftină a făcut să se constituie o veritabilă scenă a
consumului de crack, mai ales la New York. Narcomania crack a ajuns curând şi în
Republica Federală Germania. În toamna anului 1986, poliţia a deconspirat primul
laborator ilegal de crack la Köln.

42
Forma: Firimituri solide, alb-gălbui. Substanţa seamănă cu bucăţi mici de sare
gemă, de culoare beige.

Forme de consum:De cele mai multe ori, crack se fumează. Poate fi însă şi ingerat
sau injectat.

Producţie:Materia primă este cocaina. Mai exact, este vorba de o cocaină

"întinsă", amestecată cu adaosuri. Baza de cocaină se fierbe cu praf de copt şi apă;
procesul durează circa opt minute. În mod interesant, prin această întindere şi
multiplicare - care ar trebui să slăbească eficienţa drogului - are loc tocmai
amplificarea efectelor tipice ale cocainei. Astfel, în doar câţiva ani, crack a devenit
poate cel mai devastator drog al prezentului.

Acţiune şi dependenţă:Dependenţa de crack poate apărea rapid, uneori chiar după

prima doză. Cauza presupusă ar fi o sensibilizarea enormă a unor arii cerebrale.
Primele molecule de cocaină ajung la creier după doar zece secunde. Astfel,
fumatul de crack seamănă mult cu fumatul de "freebase" - o narco-modă (germ.
Drogenmode - val nou, variantă "la modă" a narcomaniei, n. tr.) cam la fel de
recentă, dar mult mai scumpă: pasta de cocaină se concentrează, cu eter, în forma
cea mai pură, după care se uscă şi se fumează.

Firimiturile de drog, de dimensiunea unei gămălii, care acţionează cam o jumătate

de oră, reprezintă adesea primul pas spre dependenţa de crack. Stimularea iniţială
şi senzaţia creşterii capacităţii de concentrare sunt urmate de o stare de prăbuşire
care afectează tocmai aceste însuşiri.

Pericole ale abuzului:

- pneumonii

43
- hipertensiune arterială

- lipsa apetitului (anorexie)     - usturimea pielii (prurit)

- stare de nelinişte şi confuzie ce ajunge, uneori, până la manifestări paranoide şi

schizofrenoide

Riscuri deosebite:

- stare de epuizare totală, după consum continuu

- vasoconstricţie. Consecinţa: afecţiuni cardiace

- hipertensiune arterială. Consecinţa: accidentul vascular cerebral

- leziuni pulmonare

Drogul este un amestec de cocaina cu o pudra de baza si se comercializeaza

sub forma de bile sau feliute de culoare alba sau galbena.
Se administreaza prin fumare cu pipa sau prin agitarea cutiilor cu crack
perforate deasupra unei surse de caldura si inhalarea fumului rezultat.
Termeni in argou folositi pentru acest drog sunt: crack si rock.
Efectele consumului drogului sunt similare cu cele ale cocainei; este mai
puternic decat cocaina iar afectiunea toxica asupra inimii poate fi fatala. Creeaza o
dependinta puternica fata de drog.

44
 Drogurile sintetice
Drogurile sintetice, fabricate in laboratoare din produse chimice, sunt
categorisite in trei grupe principale, respectiv: stimulente, halucinogene si
depresive.
Consumul de droguri sintetice in Europa de Vest a devenit ceva obisnuit,
acestea nefiind considerate mai periculoase decat alcoolul.
Dintre drogurile sintetice eel mai frecvent intalnite mentionam:
• Amfetaminele (Sulfatul de amfetamind) drog verificat din clasa ,,B", se
comercializeaza sub forma de tablete sau capsule. Pudra are culoare roz, alb sau
galben. Se administreaza prin inspirare pe nas (prizare), inghitire sau se injecteaza.
Consumatorii acestui drog prezinta urmatoarele simptome fizice: gandire
confuza, stare de indispozitie, agresivitate, cresterea tonusului muscular, insomnii.
Pericolul consumarii acestui drog consta in: stari halucinante, de panica,
depresive, stop cardiac, infectare cu virusul H.I.V., hepatite.
Termenii in argou folositi printre. distribuitorii si consumatorii drogului sunt:
viteza, maestru, prietenul maestru.
• L.S.D. (Acid Lysergic) drog verificat din clasa "A", se prezinta sub forma de
tablete, patrate impregnate din hartie, micropicaturi, capsule. Se administreaza pe
cale orala, avand efecte dupa circa 30 de minute. Consumatorii drogului prezinta
urmatoarele simptome fizice: deteriorarea perceptiei, tulburari de vedere si auz,
halucinatii, stari de paranoia, pupile dilatate.
Cei care consuma acest drog, au o comportare imprevizibila si tendinta de a
vorbi despre amintiri din trecut.
Termenii in argou folositi printre distribuitori si consumatori sunt: acid,
calatorie, agatatoare.
• Extazul (Metileum dioximetametamina) sau M.D.M.A.,este un drog
verificat din clasa "A", care se prezinta sub forma de tablete de culoare alba,

45
inscriptionate cu o pasare neagra sau turturea; se produce in Anglia si tarile
Europei de Vest. Extazul se administreaza oral, sub forma de capsule si este
preferat de tineri fiind cunoscut ca drogul dansului dezlantuit.
Consumatorii drogului prezinta urmatoarele simptome fizice: cresterea
energiei, senzatie de sete, insomnii, stare depresiva, transpiratie, cre§terea tensiunii
arteriale, cresterea pulsului.
Drogul ataca caile receptoare catre creier, uneori producand distrugerea totala
a acestora.
Termenii in argou folositi printre distribuitori si consumatori sunt: extaz,
dam, XTX, discuri, biscuiti, dragoste dezlantuita, "faza 4", ,,new-yorkezii".
Potrivit unor estimari, in Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord se
consuma, saptamanal, intre 500.000 - 1.000.000 de doze de extaz.
• M.D.A. sau "EVA " este produs de gruparile criminale din Ungaria
Polonia si Slovacia.
• Meta-amfetamina cristalizata sau „ICE " este produsa de yakuza
japoneza.
Drogurile prezentate mai sus reprezinta numai categoriile si tipurile cele mai
cunoscute si raspandite in masa consumatorilor, existand multe altele, in special in
gama celor sintetice care nu au fost mentionate.
Cel mai mare numar de consumatori de droguri se inregistreaza, in prezent, in
S.U.A.. Olanda, Germania, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord,
Portugalia, Polonia si Slovenia.
Bazinele maritime cele mai uzitate pentru transportul drogurilor in Europa
sunt: Marea Mediterana, Marea Adriatica, Marea Neagra, iar porturile cele mai
solicitate sunt Istambul, Kazmir, cele de pe Coasta de Nord a Portugaliei si, mai
nou, Constanta.

46
 Porturile turcesti Istambul si Kazmir reprezinta principalele puncte de unde
pleaca rutele maritime si terestre balcanice de transport al drogurilor catre Europa
Occidentală.

METADONA

Metadona este un opioid produs pe cale sintetica, cu efect similar morfinei,

elaborata in anul 1942 de fabrica de vopsele Hoechster. A fost patentata in anul
1953 si lansata pe piata ca analgezic forte sub denumirea de POLAMIDONR. Din
anii 1960, metadona a fost utilizata (mai intai in SUA) ca substanta impotriva
sindromului de abstinenta fizica in cadrul dezintoxicarii de heroina.

Ca substituent, metadona este adecvata din mai multe motive:

 Poate fi produsa pe cale sintetica. Astfel, se combate cultivarea opiului si

traficul de produse opiacee.
 Poate fi administrata, fara afectarea semnificativa a eficientei, si sub forma
de comprimate sau picaturi. Picaturile se dizolva de cele mai multe ori in suc
de portocale.
 Are efect mai indelungat decat heroina, deci nu trebuie administrata decat o
data pe zi.
 Datoria instalarii insidioase a efectului in cazul administrarii orale nu se
produce asa-numitul kick (senzatie puternica de euforie, instalata brusc, la
scurt timp dupa administrare). Astfel, lipseste sentimentul euforic care duce
la agravarea addictiei. Daca insa metadona se administreaza intravenos,
efectul este similar unei doze de heroina injectata. Pentru pacientii care nu

47
 suporta metadona pe cale orala, in Elvetia exista posibilitatea de a obtine
metadona ca solutie injectabila.

Compozitie Metadona este un racemic format din doua molecule gemene

(enantiomeri), continute in proportie egala (50%): levometadona ((R)-metadona) si
dextrometadona ((S)-metadona). In Germania, metadona se elibereaza numai in
farmacii si numai prin prezentarea unei retete cu regim special (reteta cu timbru
sec).

Efecte adverse Efect sedativ, transpiratii profuze, euforie, mioza, rar tahicardie,
hipotensiune, constipatie (ca toate opiaceele, are actiune paralitica asupra
peristaltismului intestinal), depresie respiratorie (inhibarea automatismului
respirator).

Intoxicatia Semne ale unei supradoze sunt: depresia respiratorie severa,

hipotensiune marcata, tahicardie, hipertermie, tulburari de constienta pana la coma.

Mod de administrare Levometadona poate fi administrata sub forma de

comprimate, intravenos (i.v.) si intramuscular (i.m.), precum si ca solutie
neinjectabila de picaturi.

In medicina, se administreaza si ca analgezic forte, sarac in efecte adverse, de

exemplu in cazul infarctului miocardic si al durerilor tumorale.

. ECSTASY
Ce este Ecstasy?
Extasz este unul dintre cele mai periculoase droguri care ameninţă tinerii din ziua
de astăzi şi este o substanţă chimică sintetică care poate fi extrasă din uleiul
esenţial de sassafras.

48
Este uşor de fabricat iar efectele sale sunt asemănătoare cu ale amfetaminelor şi
halucinogenelor. De aceea este distribuită masiv de către traficanţi, mai ales la
diferite reuniuni, fiind supranumită şi ‘’party drog’’ sau ‘’drog de discotecă’’sau
concert. Se prezintă sub forma unor pilule de obicei albe, galbene sau maro de
mărimi şi forme diferite, uneori marcate cu semne sugestive.
Acest drog a fost folosit pentru prima oară de în 1914 ca un inhibitor al apetitului,
apoi ca adjuvant în psihoterapie, iar în anii 70-80 a ajuns pe străzi.S-a interzis în
1985. Este considerat ca prioritatea numărul în controlul drogurilor, împreună cu
alte narcotice preecum heroina, cocaina şi LSD-ul.
Impurităţi periculoase
Ecstasz este considerat periculos şi datorită faptului că nu se pot controla
substanţele pe care le conţine, căci fabricanţii acestui drog găsesc greu
ingredientele necesare şi amestecă aditivi de substituţie, rezultând amestecuri
toxice foarte periculoase cu efecte necunoscute.
CUM SE FOLOSEŞTE
Extasy este consumată sub formă de pilule sau aspirată, dar poate fi şi injectată.
Unii introduc pillula în anus pentru a fi absorbită acolo.
CUM TE AFECTEATĂ
Ecstazy este similar cu amfetaminele sau halucinogenele. Energizează sistemul
nervos şi uneori îi face pe consumatori să se simtă bine, feericit şi relaxat, cel puţin
în prima fază. Deşi era numit şi drogul dragostei, Extazy nu este afrosidiac şi nu
îmbunătăţeşte performanţele sexuale.
Efectele aceluiaşi drog sunt diferite de la om la om, depind de asemenea şi de
cantitatea luată, de dozaj, de greutatea, înălţimea, psihicul şi unele afecţiuni pe care
le are consumatorul, şi pot fi de la efecte uşoare, până la efecte severe.
Cele mai grave efecte se întâlnesc la cei care suferă de hipertensiune arterială, boli
de inimă, diabet, epilepsie, boli mentale.

49
severe.
Efectele durează 4-6 ore şi apar după cam 20 de minute de la consum.
Aceste efecte sunt :
Creşterea frecvenţei pulsului
Creşterea temperaturii
Creşterea tensiunii arteriale
Creşterea încrederii
Rinoree
Sentimente de bine, de iubire şi fericire
Pierdeerea apetitului
Alte efecte raportate
Creşterea dozei nu creşte starea de bine, ci cauzează convulsii, comportamente
iraţionale, halucinaţii. Consunatorii declară că au probleme ca insomnia,
anxietatea, paranoia, scăderea puterii de conentrare şi depresia.
SUPRADOZA
Consumul prea mare şi îndelungat de poate duce la :
Temperatură ridicată
Hipertensiune arterială
Halucinaţii
Palpitaţii şi rim cardiac rapid
Probleme respiratorii
Moartea, care se produce fie prin hipertermie, fie prin scăderea natriului din sânge
(hiponatremie), fie prin hiperstimularea sistemului nervos prin atac cerebral sau
cardiac
SIMPTOMELE SUPRADOZEI
Nu te mai simţi bine şi ţi-e cald
Devii confuz, nu mai poţi vorbi bine

50
Dureri de cap
Vomă
Nu tranpiri
Creşterea pulsului deşi nu faci nimic
State de leşin sau de torpoare
Pierderea controlului mişcărilor
Tremurături
Probleme de urinare
Durata efectelor
Aceste efecte pot dura până la 24 de ore, dar de obicei durează 3-4 ore. Unele
efecte au fost raportate şi după 14 zile de la consum.
Efecte pe termen scurt
Dificultăţi psihice ( cofuzie, depresie, tulburări de somn, anxieteate gravă,
comportament paranoic, craving. Aceste efecte apar în timpul consumului şi pot
dura chiar săptămâni după aceea.. Problemele fizice care pot apărea sunt tensiune
în muşchi, clănţănitul dinţilor. Secreţii nazale, vedere în ceaţă, mişcări rapide ale
ochilor, temperatură moderată sau mare, chills or transpiraţii.
Efecte pe termen lung
Studii recente demonstrează că Extazy afectează memoria. Datorită depleţiei de
serotonină pe care o produce se produc dereglări ale somnului, apetitului,
proceselor de gândire şi comportamentelor, ale funcţiilor sexuale, ale simţurilor şi
ale durerii.

Semnele şi simptomele consumului de droguri

Este important să reţineţi că dacă un copil prezintă simptomele de mai sus, nu
înseamnă obligatoriu că este un consumator de droguri. Prezenţa unor simptome
din cele enumerate mai jos poate fi determinată şi de starea de stress a

51
adolescenţilor. Alte simptome pot fi semne ale unei depresii nediagnosticate sau a
altor probleme de sănătate. Oricum aceste simptome merită atenţie mai ales dacă
persistă sau se repetă periodic. O consultaţie la un psiholog, poate fi de mare folos
pentru a-l ajuta pe tânăr să depăşească o situaţie de criză şi să fie ajutat pentru a-şi
dezvolta căi eficiente de rezolvare a problemelor din viaţa sa.
Cheia este schimbarea.; este important să urmăriţi orice schimbare semnificativă a
semnelor fizice, de personalitate, de atitudine sau de comportament.
Semne fizic :
Pierderea /creşterea poftei de mîncare, o inexplicabilă scăderea sau creşterea în
greutate, orice schimbare a obiceiurile alimentare.
Schimarea ritmului mersului, o încetinire sau o înţepenire a mersului, o slabă
coordonare a mmişcărilor
Însomnie, trezirea la ore neobişnuite, o lene neobişnuită
Ochii roşii şi înlăcrimaţi, pupile mai mari sau mai mici decît de obicei, blank stare
Palme umede şi reci, mîini tremurătoare
Faţă roşie sau palidă
Miros de substanţe la expiraţie, din corp sau de pe haine
Foarte activ, excesiv de vorbăreţ
Secreţii nazale ca la răceală, extremităţi reci
Urme de înţepături pe antebraţe sau picioare
Mereu mucos, greţuri şi vome frecvente, sau transpiraţii excesive
Tremurături ale mîinilor, picioarelor sau capului
Puls neregulat
Semne comportamentale
Schimbare în atitudine, comportament sau personalitate fără o cauză aparentă
Schimbarrea prietenilor sau evitarea celor vechi, nu vrea să vorbească despre
prietenii cei noi sau aceştia sunt cunoscuţi ca şi consumatori de droguri.

52
Scimbare în activităţi, hoby-uri sau interese
Scăderea performanţelor şcolare, sau la muncă, întîtzieri la şcoală, absentări
nemotivate sau abandon şcolar
Scimbarea comportamentului acasă, pierderea interesului pentru familie şi
activităţile de familie
Dificultăţi de concentrare, distrat, uituc
O lipsă de motivaţie în general, pierderea energiei, a stimei de sine, o atitudine de
nepăsare
Frecvent hipersensibil, îţi pierde repede cumpătul, sau are resentimente puternice
Stări de iritabilitate sau mînie
Stare de prostraţie sau dezorientare
Comportament excesiv de secretos
Accidente de maşină
Necinste cronică
O nevoie inexplicabilă de bani, fură bani sau obiecte pentru a fi vîndute
Paranoia
Scimbări ale obiceiurilor de toaletă
Simptome specifice fiecărui drog

53
 Capitolul II.2

Prioritatile actuale ale luptei anti-drog

Economia unei tari care produce si exporta droguri devine tot atat de
dependenta de acestea ca si un consumatorr ,,Dezintoxicarea" tarilor aflate intr-o
astfel de situatie este o problema dificila, mai ales cand acestea refuza
"tratamentul".
Reconversia economiilor bazate pe productia de droguri presupune programe
speciale de ajutorare sau, cu alte cuvinte, un proces de substitute a culturilor de
plante opiacee; acest proces este deosebit de dificil deoarece culturile de coca,
cannabis si mac aduc venituri foarte mari in comparatie cu orice alta cultura de pe
o suprafata arabila echivalenta.
Un alt aspect demn de semnalat, invocat adesea de tarile cultivatoare, il
constituie faptul ca plantele opiacee servesc nu numai la producerea drogurilor ci si
a unor medicamente, produse alimentare si furajere. Astfel, din mac nu se extrage
numai opium ci si ulei de gatit, seminte, furaje pentru animate si combustibil, fara
riscuri de intoxicare deoarece principala substanta activa (morfina) nu se afla decat
in peretii capsulelor si in zona superioara a tulpinei.
(1). In America Latina, unde cultura plantelor de coca s-a extins vertiginos in
ultimii 15 ani, s-au initial masuri de distrugere a acestora prin folosirea unor
produse chimice si ierbicide, printre care thebutiron, o substanta mai putin toxica,
cu eficacitate timp de 12 - 18 luni. Programul este coordonat de S.U.A.
si potrivit unor observatori are mai mult un caracter psihologic decat represiv.
In privinta culturilor de mac se aplica asa-zisa tehnica a "pamantului
parjolit". Astfel, numai in anul 1989, au fost arse si defrisate 2.000 ha de plantatii
cu mac in Thailanda si 816 ha. in Pakistan.

54
 (2). Agentia de Combatere a Drogurilor din S.U.A. considera mai oportuna
masura distrugerii laboratoarelor clandestine decat a culturilor.
(3). Divizia pentru Stupefiante a O.N.U. a facut apel la satelitul francez
"Spot", satelitul american "Landsat" precum si cele militare ruse si americane, in
scopul controlarii zonelor sensibile din Bolivia, Thailanda, Peru, Pakistan,
Afganistan, Turcia si India. Fondurile destinate acestui program s-au ridicat la 35
miliarde franci francezi si au servit pentru o perioada de supraveghere de 5 ani
(1991 - 1996).
a. in urma derularii acestui program, de supraveghere prin satelit a culturilor
de mac, Turcia a reusit performanta sa inlature orice cultivatori clandestini ai
acestei plante, respectiv a producatorilor de opium.
b. in ceea ce priveste lupta impotriva culturilor de coca bilantul programului
initiat in acest sens nu este deloc pozitiv; cultivatorii de coca, terorizati de brigazile
militare, antrenate special pentru distrugerea culturilor, au apelat la organizatii
paramilitare in scopul protejarii, cum au fost "Calea luminoasa" in Peru, Fortele de
guerila din Columbia etc.
c. Distrugerea laboratoarelor de cocaina din Columbia in anul 1988, ca
urmare a sprijinului acordat de S.U.A. guvernului Columbian, in valoare de 65 de
milioane de dolari, a avut drept efect triplarea pretului cocainei pe piata drogurilor.
(4). Anumite programe de reconversie sunt in curs de executie la ora actuala
in scopul ajutorarii populatiei din Anzi, precum si pentru preantampinarea migrarii
acesteia in zonele de cultivare a plantelor de coca. De mentionat in acest sens:
proiectele Precom si Ayopuya al Organizatiei "Fratia oamenilor". Programul
Natiunilor Unite Contra Abuzului de Droguri deruleaza, de asemenea, diferite
programe de dezvoltare, atat pe plan agricol cat si social si sanitar, bazate pe
modelul prograraelor aplicate in Asia. Beneficiarele acestui program sunt, in
special, Bolivia, Peru si Columbia.

55
 Eficienta acestor masuri este greu de estimat in prezent dat fiind dezacordul
ce exista intre organizatiile pentru cooperare internationala.
(5). In timp ce O.N.U. finanteaza, via Fnulad, programe de cooperare
internationala destinate ajutorarii tarilor latino-americane in vederea eradicarii
campurilor de coca, Banca Mondiala si F.M.I, impun acestor state o politica
economica ultra-liberala care le determina sa actioneze in mod contrar. F.M.I, nu
poate ignora faptul ca aceste tari nu pot asana situatia dramatica a economiei lor si
onora rambursarea datoriilor decat cu ajutorul veniturilor oculte care aduc anual
miliarde de dolari.
In Continental asiatic situatia se prezinta la fel ca si in America Latina; in
Pakistan nu se mai produce opium ci heroina pulverudenta, Thailanda si-a redus
considerabil culturile de mac dar Bangkok ramane una din placile turnante ale
traficului cu "Albul de China" etc. Atata timp cat exista cererea de droguri,
traficantii vor gasi intotdeauna mijloace sa o satisfaca. Drogurile sintetice sunt
mult mai greu de controlat decat cele provenite din culturile de plante.
(6). Conventia Natiunilor Unite impotriva traficului de stupefiante, semnata
la 19 septembrie 1988 si ratificata de 20 de state, insereaza in art. 12 o serie de
masuri care vizeaza impiedicarea deturnarii in scopuri ilicite a unor produse
chimice pentru a se evita ca aceste produse chimice sa fie folosite in scopuri ilicite.
a. - statele semnatare ale Conventiei se angajeaza sa supravegheze comertul,
in stransa legatura cu producatorii, importatorii, exportatorii, angrosistii si cei care
le desfac en detail.
b. - acestia au obligatia de a semnala autoritatilor competente orice
operatiune suspecta. In plus, orice produs importat sau exportat trebuie sa fie
corect identificat si insotit de documente care sa ateste numele si adresa
intermediarului precum si cele ale destinatarului. Totodata, tarile semnatare ale

56
conventiei se angajeaza sa coopereze si sa faca schimb de informatii susceptibile sa
intereseze serviciile de vama si politia.
Exista, de asemenea, o reglementare privind vanzarea si achizitionarea de
precursori intre tarile membre ale C.E.E. si tari terte precum si o directiva privind
circulatia acestor produse in interiorul Comunitatii Europene.
Produsele chimice, inscrise in anexele Conventiei mentionata mai sus, sunt
insa, limitate ca numar; exista un numar mare de precursori care scapa de sub
control. Pentru atenuarea acestor carente, toate comenzile de produse prohibite
sunt transmise catre OCTRIS in scopul controlarii atat a beneficiarilor cat si a
producatorilor. In cadrul OCTRIS a fost creata o structura, denumita ,,Precursori,
produse chimice si psihotrope", specializata in lupta impotriva deturnarii de
materiale auxiliare drogurilor. Sarcinile acestei structuri constau in distribuirea
catre toate intreprinderile interesate si fabricantii en-detail a unei liste de criterii ce
permite identificarea tuturor tranzactiilor si a cumparatorilor suspecti. Cu alte
cuvinte, a fost pusa la punct o intreaga strategie care face parte din "razboiul total"
declarat drogurilor, traficantilor de droguri si narco-dolarilor.
Pe langa masurile luate pe plan international se impune ca fiecare stat, la
nivel national, cu deosebire cele implicate in productia de droguri, sa elaboreze
strategii proprii de combatere a acestei activitati si sa actioneze cu masuri concrete
impotriva organizatiilor criminale care au astfel de preocupari. .
În contextul general al concentrării comunităţii internaţionale asupra criminalităţii
organizate în legătură cu drogurile, Guvernul României şi-a asumat lupta împotriva
traficului şi consumului ilicit de droguri ca o prioritate, adoptând o abordare
coordonată şi multisectorială a acesteia, concretizată în Strategia Naţională
Antidrog pentru perioada 2003-2004. Materializarea concepţiei Guvernului
României în acest domeniu, în perioada 2003-2004, este elocvent exprimată,
printre altele, prin înfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidrog, organ de specialitate cu

57
rolul de a stabili o concepţie unitară privind prevenirea şi combaterea traficului şi
consumului ilicit de droguri.
Amploarea acestui fenomen, pe fondul dezvoltării reţelelor de criminalitate
organizată transnaţională, impune o nouă strategie, integrată în plan intern şi
internaţional, ca reacţie în faţa acestei ameninţări.
Continuarea firească a unui proces în desfăşurare, Strategia Naţională Antidrog
2005-2012 este elaborată în concordanţă cu prevederile noii Strategii Europene în
domeniu şi stabileşte obiectivele generale şi specifice pentru reducerea cererii şi
ofertei de droguri, pentru întărirea cooperării internaţionale şi dezvoltarea unui
sistem global integrat de informare, evaluare şi coordonare privind fenomenul
drogurilor.
Experienţa implementării Strategiei 2003-2004, dificultăţile întâmpinate şi
disfuncţionalităţile puse în evidenţă prin Rapoartele de evaluare elaborate de
Agenţia Naţională Antidrog impun o abordare mai realistă a combaterii
fenomenului drogurilor şi stabilirea unor responsabilităţi clare pentru toate
instituţiile implicate.
. PRINCIPII
Activitatea de reducere a cererii şi ofertei de droguri este guvernată de următoarele
principii:
Principul priorităţii. Problematica prevenirii şi combaterii traficului şi consumului
ilicit de droguri este asumată ca o prioritate de Guvernul României.
Principiul continuităţii. Activităţile desfăşurate pentru reducerea cererii şi ofertei
de droguri au caracter permanent si se bazează pe experienţa anterioară.
Principiul abordării globale, unitare, multidisciplinare şi echilibrate. Măsurile de
reducere a cererii şi ofertei de droguri trebuie să se încadreze în concepţia
internaţională de combatere a fenomenului.

58
Principiul coordonării. Pentru asigurarea unei abordări unitare cu privire la
fenomenul drogurilor, activităţile de reducere a cererii şi ofertei de droguri trebuie
coordonate şi integrate în programe şi instrumente practice, cu respectarea
autonomei funcţionale.
Principiul cooperării. Lupta împotriva traficului şi consumului ilicit de droguri are
la bază cooperarea inter-instituţională, atât la nivel naţional cât şi internaţional.
Principiul legalităţii. Întreaga activitate de reducere a cererii şi ofertei de droguri se
desfăşoară cu respectarea prevederilor Constituţiei şi ale legislaţiei naţionale în
materie, precum şi a prevederilor specifice din tratatele internaţionale la care
România este parte.
Principiul confidenţialităţii. Datele personale privind consumatorii de droguri sunt
confidenţiale.
Principiul complementarităţii şi transparenţei. Implementarea Strategiei se face în
mod transparent, cu participarea societăţii civile alături de instituţiile
guvernamentale, în vederea realizării obiectivelor.
VIZIUNEA ŞI SCOPUL STRATEGIEI
Viziunea
La sfârşitul perioadei 2005-2012, în România va funcţiona un sistem integrat de
instituţii şi servicii publice, care va asigura reducerea incidenţei şi prevalenţei
consumului de droguri în rândul populaţiei generale, asistenţa medicală,
psihologică şi socială a consumatorilor de droguri şi eficientizarea activităţilor de
prevenire şi combatere a producţiei şi traficului ilicit de droguri şi precursori.

Scopul
Scopul strategiei este menţinerea la un nivel scăzut a consumului de droguri în
rândul populaţiei generale, în prima etapă (2-4 ani), şi de reducere a cazurilor de

59
noi consumatori, în a doua etapă, în paralel cu reducerea criminalităţii organizate
în legătură cu drogurile.
Capitolul II.3.
Prevenirea consumului şi traficului de droguri
Una dintre probleme actuale ale societăţii româneşti o constituie creşterea cererii
de droguri în rândul populaţiei generale şi, îndeosebi, în rândul tinerilor.
Proliferarea fenomenului consumului de droguri în Capitală şi în marile oraşe a
surprins opinia publică prin amploarea şi gravitatea sa.
Primele studiile efectuate în anul 2003 au estimat numărul consumatorilor de
heroină injectabilă din Bucureşti la aproximativ 24.000 persoane, ceea ce
reprezintă 1% din totalul populaţiei oraşului.
De asemenea, conform studiului naţional privind consumul de tutun, alcool şi
droguri ilicite "ESPAD 2003", efectuat pe un eşantion de elevi în vârstă de 16 ani,
prevalenţa consumului de tutun este de 64%. În acelaşi timp, un procent de 80%
dintre aceştia au consumat cel putin o data alcool. Totodată, consumul de
amfetamine s-a dublat, iar cel de ecstasy s-a triplat, în comparaţie cu anul 1999.
Deosebit de îngrijorător este consumul de heroină injectabilă, care va avea
consecinţe dramatice pe termen mediu şi lung asupra sănătăţii publice (creşterea
incidenţei HIV/SIDA, hepatitele A, B si C, tuberculoza etc.) şi a ratei
infracţionalităţii asociate traficului şi consumului ilicit de droguri.
Pe baza experienţei acumulate în implementarea Strategiei Naţionale Antidrog
2003-2004, beneficiind şi de recomandările Uniunii Europene, noua strategie
privind reducerea cereri de droguri susţine înfiinţarea şi dezvoltarea unui sistem
integrat de instituţii şi servicii specializate în domeniu. Acesta va contribui la
reducerea prevalenţei consumului de droguri în rândul populaţiei generale, în
special în rândul grupurilor cu risc ridicat de consum, reducerea problemelor
asociate consumului de droguri, asigurarea accesului consumatorilor de droguri la

60
asistenţa medicală, psihologică şi socială specializată şi reinserţia socială a
acestora.
Sistemul de asistenţă medicală, psihologică şi socială, dezvoltat la nivel national,
va fi structurat pe trei niveluri de intervenţie, incluzând şi reţeaua de sănătate
mintală, reţeaua de asistenţă medicală primară şi serviciile sociale. Sistemul va
include componente publice, private sau mixte acreditate/autorizate şi va fi
coordonat şi monitorizat de către Agenţia Naţională Antidrog în conformitate cu
standardele de calitate.
Primul nivel al sistemului presupune identificarea, atragerea, motivarea şi
trimiterea consumatorilor de droguri spre serviciile specializate, abordarea
necesităţilor sociale şi medicale de bază a consumatorilor de droguri şi
coordonarea necesară cu resursele din nivelul 2 şi 3.
Nivelul doi este constituit din unităţi specializate din sistemul de Sănătate
Publica şi din centrele de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog şi asigură
asistenţa specializată, monitorizarea şi trimiterea spre cel de-al treilea nivel ca şi
coordonarea necesară intre toate nivelurile de intervenţie.
Cel de-al treilea nivel asigură reinserţia socială prin intervenţii specifice şi prin
servicii cu nivel crescut de specializare care sprijină nivelul 2.
Calitatea serviciilor de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri şi a
celor de asistenţă medicală, psihologică şi socială va fi îmbunătăţită prin programe
de formare, documentare şi cercetare în acest domeniu, dezvoltate de Centrul
Naţional de Formare, Documentare şi Cercetare în Adicţii din cadrul Agenţiei
Naţionale Antidrog.
Obiectiv general:
Menţinerea la un nivel scăzut comparativ cu cel actual al prevalenţei consumului
de droguri ilicite şi reducerea într-un mod corelat a prevalenţei consumului de
alcool şi tutun în rândul populaţiei generale prin consolidarea măsurilor de

61
prevenire şi prin dezvoltarea şi întărirea sistemului public de asistenţă medicală,
psihologică şi socială
PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI
Obiectiv general:
Conştientizarea şi implicarea întregii populaţii, în special a copiilor şi tinerilor,
în programe de prevenire a consumului de droguri, universale, selective şi indicate,
în scopul întăririi influenţei factorilor de protecţie şi al reducerii influenţelor
factorilor de risc
A) PREVENIRE ÎN ŞCOALĂ
Obiective specifice:
Dezvoltarea unor atitudini şi practici la nivelul întregii populaţii aflată într-o formă
de învăţământ, prin intermediul programelor şcolare şi de petrecere a timpului
liber, în scopul adoptării unui stil de viaţă sănătos, fără tutun, alcool şi droguri
Creşterea influenţei factorilor de protecţie la vârste mici pentru evitarea sau cel
putin întârzierea debutului consumului de alcool, tutun si droguri
Sensibilizarea şi educarea populaţiei şcolare în scopul evitării consumului
experimental/recreaţional de droguri şi trecerii de la acesta la cel regulat
B) PREVENIRE ÎN FAMILIE
Obiective specifice:
Sensibilizarea, conştientizarea şi motivarea părinţilor în vederea implicării active,
obiective şi corelate a acestora cu celelalte arii de intervenţie preventivă
Oferirea de programe de prevenire care să permită părinţilor să devină activi în în
prevenirea consumului de droguri în cadrul familiei
Dezvoltarea unor programe de formare a părinţilor în vederea creşterii influenţei
factorilor de protecţie şi scăderii celor de risc în consumul de droguri
C) PREVENIRE COMUNITARĂ
Obiective specifice

62
Iniţierea şi derularea de către autorităţile publice locale a unor proiecte în
parteneriat public-privat, de interes local, pentru protecţia antidrog a comunităţilor
proprii cu sprijinul Centrelor judeţene de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog.
Stimularea şi sprijinirea de către autorităţile publice locale, inclusiv financiar, a
iniţiativelor organizaţiilor neguvernamentale ce desfăşoară activităţi de prevenire a
consumului de droguri în comunităţile locale.
Elaborarea şi derularea programelor finanţate de la bugetul de stat pentru
prevenirea consumului de droguri în arii regionale de interes diferenţiate în raport
de numărul consumatorilor, preferinţele de consum, statutul ocupaţional,
caracteristicile grupurilor de risc, particularităţi ale dezvoltării economice, turistice,
de infrastructură, mediu etc.
Iniţierea şi dezvoltarea unor proiecte şi programe adecvate în folosul comunităţilor
locale, pentru consolidarea educaţiei civice, culturale şi spirituale, ce se constituie
în alternativa de viaţă sănătoasă, cultivarea abstinenţei la consumul de droguri,
inclusiv alcool şi tutun, încurajarea formării unui climat social care să împiedice
stigmatizarea şi marginalizarea persoanelor afectate de consumul de droguri.
Crearea oportunităţilor şi stimularea participării mass-media la susţinerea, prin
mijloace specifice, a programelor, proiectelor şi campaniilor antidrog.
Dezvoltarea de programe de informare şi conştientizare a întregii populaţii pentru
dobândirea unei atitudini de toleranţă în scopul diminuării marginalizării şi
stigmatizării consumatorilor de droguri precum şi a unei atitudini de
responsabilitate în prevenirea consumului
Dezvoltarea unui sistem de evaluare şi monitorizare, integrat şi individualizat al
copiilor şi tinerilor aflaţi în situaţii de risc care să favorizeze procesul de
maturizare, integrare socială, educaţie şi formare profesională

63
Sensibilizarea, informarea şi responsabilizarea tuturor mediilor de comunicare în
masă în vederea transmiterii unor mesaje cu caracter preventiv bazate pe evidenţe
ştiinţifice
Dezvoltarea unor programe de informare şi educare antidrog adresate tuturor
persoanelor aflate în serviciul militar, precum şi altor categorii profesionale ce
implică responsabilitate şi risc public.
Extinderea programelor de educaţie pentru promovarea unui stil de viaţă sănătos şi
pentru prevenirea consumului de droguri în rândul tuturor persoanelor aflate în
penitenciare
Îmbunătăţirea prevederilor legislative pentru implementarea măsurilor de protecţie
antidrog şi antidoping a sportivilor.
Crearea şi dezvoltarea unui sistem naţional integrat de servicii specializate de
prevenire a consumului de droguri precum şi a unui sistem naţional de formare
profesională în domeniu, inclusiv elaborarea şi validarea standardelor minime de
calitate a serviciilor de prevenire
Asistenţa medicală, psihologică şi socială, reducerea riscurilor şi reinserţia socială
Obiectiv general:
Creşterea accesibilităţii prin dezvoltarea cantitativă şi calitativă a serviciilor şi a
măsurilor medicale, psihologice şi sociale integrate, individualizate prin evaluare,
planificare, monitorizare şi adaptare continuă pentru fiecare consumator în vederea
întreruperii consumului, a înlăturării dependenţei fizice şi/sau psihice şi/sau a
reducerii riscurilor asociate consumului având ca scop final reinserţia socială a
consumatorilor.
A. REDUCEREA RISCURILOR
Obiectiv general:

64
 Asigurarea accesului consumatorilor de droguri la serviciile de reducere a
riscurilor, prin promovarea şi dezvoltarea programelor şi politicilor adecvate şi
necesare în sistemul de asistenţă, în afara acestuia şi în sistemul penitenciar
Obiective specifice:
Crearea şi perfecţionarea continuă a cadrului organizatoric pentru asigurarea
tuturor măsurilor de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri (schimb
de echipamente medicale sterile, inclusiv ace şi seringi, consiliere psihologică şi
pre/post testare, programe de tratament substitutiv etc.) adresate populaţiei
consumatoare aflată în sistemul de asistenţă, în afara acestuia sau în penitenciare.
Dezvoltarea acţiunilor comunitare şi profesionale care să permită accesul la toate
grupurile de consumatori de droguri în scopul creşterii sprijinului acordat acestora
şi al diminuării marginalizării sociale
Crearea cadrului organizatoric şi de reglementări necesare asigurării vigilenţei
epidemiologice
Dezvoltarea şi îmbunătăţirea cadrului de formare profesională de bază, specializate
şi continue a profesioniştilor care lucrează în domeniul reducerii riscurilor asociate
consumului de droguri
B. ASISTENŢA MEDICALĂ, PSIHOLOGICĂ, SOCIALĂ ŞI REINSERŢIE
SOCIALĂ
Obiectiv general:
Asigurarea accesului universal al populaţiei consumatoare de droguri la sistemul
de asistenţă medicala, psihologică şi socială prin dezvoltarea programelor şi
politicilor adecvate şi necesare adresate populaţiei generale, a celei consumatoare
de droguri aflate în sistemul de asistenţă, în afara acestuia şi în penitenciare în
scopul reintegrării şi reinserţiei sociale a consumatorilor de droguri
Obiective specifice:

65
Dezvoltarea sistemului de asistenţă medicală, psihologică şi socială, pe cel putin
trei niveluri, care să ofere o reţea de resurse (pornind de la modelul creat în centre
de excelenţă), să garanteze accesul consumatorilor şi disponibilitatea generală a
acestor servicii
Creşterea disponibilităţii serviciilor atât ca diversitate şi multidisciplinaritate cât şi
ca răspândire teritorială şi adaptarea acestora la nevoile individuale ale
consumatorilor şi la tipul de consum (unic sau policonsum)
Dezvoltarea resurselor necesare intervenţiilor active de atragere a consumatorilor
care nu au contact cu sistemul de asistenţă sau nu sunt pregătiţi pentru schimbarea
comportamentului precum şi asigurarea asistenţei medicale şi sociale de bază
pentru aceştia
Individualizarea intervenţiilor medicale, psihologice şi sociale prin intermediul
evaluării multidimensionale şi asigurării managementului de caz, aplicate
consumatorilor de droguri care intră în contact cu serviciile de asistenţă într-un
cadru coordonat
Dezvoltarea politicilor şi măsurilor, asigurarea resurselor şi cadrului legal pentru
dezvoltarea şi întărirea serviciilor ambulatorii (nivelul 2 de asistenţă) - element
central al sistemului public de asistenţă medicală, psihologică şi socială - în scopul
asigurării accesului tuturor consumatorilor la acest nivel de asistenţă
Asigurarea şi implementarea cadrului legal pentru dezvoltarea şi definirea rolurilor
specifice şi specializate ale resurselor nivelului trei, ca parte integrantă şi esenţială
a sistemului public de asistenta medicală, psihologică şi socială pentru reabilitarea
şi reinserţa socială a consumatorilor de droguri aflaţi în centre ambulatorii
Dezvoltarea cadrului legislativ şi instituţional care să asigure accesul general şi
timpuriu al copiilor şi tinerilor la servicii psihologice medicale şi sociale specifice
consumului de droguri

66
Dezvoltarea unui program integrat de asistenţă medicală, psihologică şi socială
care să ofere o reţea de resurse şi care să garanteze accesul şi disponibilitatea
generală a tuturor consumatorilor de droguri din sistemul penitenciar în scopul
reintegrării sociale
Dezvoltarea şi implementarea standardizării sistemului de asistenţă medicală,
psihologică şi socială care să permită monitorizarea şi evaluarea proceselor şi
rezultatele acestuia
Dezvoltarea şi îmbunătăţirea cadrului de formare profesională de bază, specializată
şi continuă a profesioniştilor care lucrează în domeniul asistentei medicale,
psihologice şi sociale a consumatorilor de droguri

67
 Secţiunea a III a
Capitolul III.1
Prezent şi tendinţe ale fenomenului

Începând cu anul 1990, factori precum poziţia geografică, deschiderea frontierei de

stat şi nu în ultimul rând, conflictele militare din Irak, Afganistan şi fosta
Iugoslavie au făcut ca ţara noastră să devină un segment activ al "Rutei Balcanice"
de traficare a stupefiantelor şi precursorilor, iar în ultimii ani şi o piaţă de desfacere
a drogurilor.
În prezent, România reprezintă principalul tronson al celei de-a doua "Rute
Balcanice" de transport al drogurilor către Europa Occidentală, care porneşte din
Turcia, traversează Bulgaria, România, Ungaria, Slovacia şi Cehia, până în
Germania şi Olanda.
O altă variantă a celei de-a doua "Rute Balcanice", care include şi un tronson
maritim, este: Istanbul - Constanţa - Bucureşti, spre Ungaria.
Caracterul relativ stabil al rutelor de transport nu exclude şi alte variante care să
vizeze România, depistarea acestora depinzând în mare măsură de abilitatea
instituţiilor implicate în combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi,
mai ales, de modul în care acestea cooperează cu instituţiile similare ale altor state.
Din cazuistica ultimilor ani, rezultă că pentru drogurile sintetice se prefigurează
dezvoltarea unor rute dinspre Vest (Olanda, Belgia, Germania) spre Est (România),
dar şi dinspre Nord (Ţările Baltice, Ucraina) pentru produsele stupefiante de
sinteză (amfetamine, MDMA, LSD şi altele), care ar urma să devină active pe
teritoriul României.
Din evaluarile efectuate rezultă că ţara noastră reprezintă în principal o zonă de
tranzit, doar o parte din cantitatea de droguri tranzitată rămânând în România
pentru consum. În acelaşi timp, România a devenit în prezent şi teritoriu de

68
depozitare, în care drogurile, introduse în special prin frontiera de sud, sunt stocate
pe diferite perioade de timp, iar în final direcţionate spre ţările cu consum ridicat
din vestul Europei.
Ritmul accelerat de creştere a criminalităţii în legătură cu fenomenul drogurilor
este evident după anii '90 şi din ce în ce mai îngrijorător după anul 2001. Spre
exemplu, anul 2003 se caracterizează printr-o creştere cu 13,2% a infracţiunilor
constatate faţă de anul 2002 şi cu 118% faţă de anul 2001.
În anumite perioade, rezultatele obţinute pe linia combaterii traficului şi
consumului ilicit de droguri au fost afectate de repetatele reorganizări ale
structurilor specializate, de lipsa unei pregătiri profesionale adecvate, de
instabilitatea pe posturi a specialiştilor, de dotarea tehnică şi numărul redus al
acestora în raport cu evoluţia şi dimensiunea fenomenului.
Extinderea şi formele concrete de manifestare a fenomenului drogurilor au
impus adaptarea şi modernizarea cadrului legislativ şi instituţional, premise
necesare menţinerii sub control a acestei forme de criminalitate. Acest proces
continuu, a cărui dinamică trebuie să fie în concordanţă cu evoluţia criminalităţii în
domeniu, a înregistrat progrese notabile după 2000, an care a marcat începutul unei
etape de corelare a legislaţiei interne cu cea europeană.
În prezent, sistemul instituţional de reducere a ofertei de droguri se manifestă
concurenţial şi nu complementar şi necesită o coordonare eficientă, alături de
redimensionarea efectivelor în raport cu situaţia operativă, profesionalizarea
angajaţilor, îmbunătăţirea dotării materiale şi a cooperării interinstituţionale, care
să permită o reacţie corespunzătoare la evoluţia criminalităţii organizate în legătură
cu drogurile, delimitarea competenţelor şi administrarea în regim de parteneriat a
resurselor informaţionale.
Tendinţe

69
 Principalele tendinţe privind evoluţia fenomenului criminalităţii în domeniul
drogurilor sunt:
- amplificarea şi diversificarea fenomenului infracţional transfrontalier
- modificarea continuă a rutelor utilizate şi a tipurilor de droguri traficate în
funcţie de cerinţele pieţei ilicite
- extinderea fenomenului infracţional din acest domeniu pe întreg teritoriul ţării
- amplificarea si diversificarea criminalităţii asociate consumului de droguri
- diversificarea modalităţilor de spălare a banilor rezultaţi din operaţiunile ilicite
cu droguri prin racolarea unor specialişti din domeniul financiar-bancar şi
coruperea unor funcţionari publici
- creşterea numărului de consumatori de droguri şi, în special, a celor care
preferă amfetaminele şi cannabisul
Factori de risc
Evoluţia criminalităţii este puternic influenţată de situaţiile, condiţiile şi/sau
elementele interne şi externe care trebuie identificate, analizate şi care constituie
repere pentru stabilirea concepţiei de combatere a acestui fenomen.
Principalii factori de risc care pot influenta nivelul ofertei de droguri sunt:
- Poziţia României la intersecţia principalelor rute tradiţionale utilizate de
traficanţii internaţionali de droguri şi faptul că din anul 2007 ţara noastră va
reprezenta graniţa de Est a Uniunii Europene
- Creşterea fluxului de imigranţi spre România şi alte state membre ale Uniunii
Europene
- Dezvoltarea traficului comercial prin punctele de frontieră cu consecinţe
asupra scăderii timpilor de control
- Creşterea consumului de droguri şi în special a celui de droguri sintetice
- Implicarea în fapte de corupţie a unor funcţionari publici care au atribuţii
directe în activitatea de control la frontieră

70
 - Proliferarea reţelelor teroriste interesate în obţinerea de fonduri din traficul
ilicit de droguri
- Cooperarea insuficientă între instituţiile abilitate în reducerea ofertei de droguri
Obiectiv general :
Reducerea la un nivel cât mai scăzut a infracţionalităţii în domeniul drogurilor şi
a celei conexe, prin eficientizarea activităţilor instituţiilor abilitate în combaterea
criminalităţii organizate în legătură cu drogurile, ca rezultat al îmbunătăţirii şi
extinderii cooperării interinstituţionale interne şi internaţionale, al consolidării
legislative şi instituţionale, specializării personalului din domeniu şi asigurării
resurselor necesare
Obiective specifice:
1. Îmbunătăţirea capacităţii de reacţie a instituţiilor specializate faţă de traficul şi
consumul ilicit de droguri prin:
documentarea operativă a activităţii infracţionale a grupurilor organizate de
traficanţi, a legăturilor infracţionale şi a rutelor utilizate de aceştia, a metodelor şi
mijloacelor de săvârşire a infracţiunilor la regimul drogurilor
corelarea activităţilor de combatere a traficului ilicit cu cele legate de consumul de
droguri şi cu măsurile de asistenţă destinate consumatorilor
corelarea activităţilor de combatere a microtraficului cu cele de prevenire şi
combatere a traficului transfrontalier
dezvoltarea sistemului de analiză operativă a informaţiilor
2.Contracararea riscurilor de către instituţiile abilitate în combaterea traficului
ilicit de droguri prin :
colectarea în sistem informatic a datelor, monitorizarea acestora şi dezvoltarea
analizei strategice
dezvoltarea activităţii de cercetare ştiinţifică şi prognozare a fenomenului
drogurilor

71
dezvoltarea sistemului analizelor de risc
implementarea managementului frontierei la standarde europene şi dezvoltarea
activităţilor specifice antidrog
îmbunătăţirea calităţii controlului vamal
3.Optimizarea activităţii structurilor implicate în reducerea ofertei de droguri şi
creşterea eficacităţii acestora prin:
adoptarea şi dezvoltarea cadrului metodologic de desfăşurare a activităţilor
antidrog în raport cu cele europene
extinderea folosirii tehnicilor şi mijloacelor moderne de investigaţii
facilitarea accesului la bazele de date necesare desfaşurării activitătii de reducere a
ofertei de droguri
fluidizarea schimbului de informatii on-line între instituţii la nivel naţional şi
internaţional şi realizarea schimbului de experienţă şi bune-practici în domeniu
extinderea şi îmbunătăţirea cooperării interinstituţionale
4.Combaterea traficului internaţional de droguri şi precursori prin :
intensificarea acţiunilor operative de cooperare internaţională vizând identificarea
şi anihilarea reţelelor internaţionale de trafic ce desfăşoară activităţi infracţionale
pe teritoriul ţării
intensificarea acţiunilor de identificare a noilor droguri de sinteză şi extinderea
colaborării interinstituţionale interne şi internaţionale în acest scop
participarea la acţiuni internaţionale comune ce au drept obiectiv anihilarea unor
reţele de traficanţi, prin includerea experţilor români în echipele mixte de acţiune
dezvoltarea colaborării internaţionale în vederea impiedicării deturnării
substanţelor stupefiante şi psihotrope şi a precursorilor utilizaţi la fabricarea ilegală
a acestora din circuitul legal în traficul ilicit
participarea activă a României la operaţiunile interstatale: TOPAZ, PURPLE,
PRISM şi altele

72
 5.Intensificarea măsurilor de identificare, sechestrare şi confiscare a bunurilor
folosite la săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri şi precursori şi a
produselor acestor infracţiuni şi folosirea eficientă a fondurilor realizate din
valorificarea acestora pentru susţinerea activităţilor de reducere a cererii şi ofertei
de droguri
6.Prevenirea şi combaterea practicilor de spălare a banilor proveniţi din
infracţiuni la regimul drogurilor şi precursorilor, prin măsuri comune ale
structurilor de luptă antidrog cu Banca Naţionala şi Oficiul Naţional de Prevenire
şi Combatere a Spălării Banilor
7.Prevenirea şi combaterea deturnării precursorilor ce pot fi utilizaţi la fabricarea
ilegală a substanţelor şi produselor stupefiante şi psihotrope
8.Îmbunătăţirea cooperării între instituţiile şi structurile abilitate în combaterea
traficului şi consumului ilicit de droguri şi crearea unei reţele integrate de
informaţii la nivel naţional privind criminalitatea în domeniul drogurilor, prin
implementarea Programului Marea Alianta Româna Antidrog (M.A.R.A.)
9.Perfecţionarea legislaţiei şi a cadrului instituţional în domeniu prin adaptarea
acestora în raport cu evoluţia formelelor concrete de manifestare a infracţionalităţii
în domeniu şi cu prevederile acquisului comunitar
10.Modernizarea dotării tehnice necesare instituţiilor abilitate în combaterea
traficului şi consumului ilicit de droguri la nivelul standardelor internaţionale
11.Dezvoltarea capacităţii manageriale şi a profesionalizării specialiştilor din
domeniu prin programe de cooperare internaţională

73
 Capitolul III.2.
COOPERARE INTERNAŢIONALĂ
Aderarea la Uniunea Europeană determină importanţa specială pe care România
o acordă relaţiilor cu Statele Membre şi instituţiile europene.
Obţinerea statutului de "candidat" şi, începând cu anul 2007, a celui de
"membru", presupune raportarea permanentă la obiectivele şi acţiunile Uniunii.
În domeniul luptei împotriva drogurilor, România va participa activ la
iniţiativele comune şi va asigura o cât mai bună coordonare a activităţilor proprii
cu cele desfăşurate de partenerii europeni, atât în faza de planificare, cât şi în cele
de implementare şi evaluare a acestora.
Totodată, România va intensifica cooperarea cu ţările de origine a drogurilor şi
cu cele aflate pe rutele internaţionale ale traficului de droguri, acţionând permanent
pentru o abordare globală şi acţiuni concertate împotriva reţelelor de traficanţi.
În plan regional, România va utiliza relaţiile bune existente cu toate ţările vecine
pentru a promova şi dezvolta măsuri ce vizează abordarea comună şi integrată a
fenomenului, atât în planul combaterii traficului de droguri la frontiere, dar şi al
transferului de bune-practici în domeniile prevenirii consumului, tratamentului şi
reintegrării socio-profesionale a persoanelor dependente.
Date fiind contextele naţionale asemănătoare, marcate de evoluţiile istorice
similare în ultimele decenii, experienţa României în domeniul construcţiei
instituţional-legislative antidrog poate fi relevantă pentru statele din zonă potenţial-
candidate la aderarea în Uniunea Europeană.
Obiectiv general:
Recunoaşterea internaţională a României ca partener de încredere în efortul
global de reducere a cererii şi ofertei de droguri, atât în cadrul relaţiilor cu Statele
Membre ale Uniunii Europene şi structurile europene specializate, cât şi în cadrul
mai larg al forurilor internaţionale şi relaţiilor cu statele producătoare de droguri,

74
cu cele aflate pe rutele trans-naţionale ale drogurilor şi cu cele având experienţe
relevante în combaterea acestui flagel
Obiective specifice:
1. Dezvoltarea relaţiilor cu partenerii din Statele Membre şi organismele
specializate ale Uniunii Europene, in special prin:
preluarea şi implementarea corespunzătoare a prevederilor acquis-ului specific în
cadrul legislativ şi instituţional naţional
dezvoltarea relaţiilor parteneriale din sfera relaţiilor internaţionale, desfaşurate de
instituţiile naţionale implicate în reducerea cererii şi/sau ofertei de droguri, cu
structurile similare din Statele Membre ale Uniunii Europene, în vederea asigurării
unui transfer eficient de date, informaţii, experienţe şi bune-practici şi desfăşurării
de acţiuni comune
participarea activă a României la activităţile desfăşurate de instituţiile Uniunii
Europene (EMCDDA / REITOX, Grupul Pompidou al Consiliului Europei,
EUROPOL, EUROCUSTOMS, EUROJUST ş.a.) în domeniile prevenirii şi
combaterii traficului şi consumului de droguri
2. Intensificarea relaţiilor cu alte state şi structuri internaţionale implicate în
lupta împotriva drogurilor, prin:
participarea României la activităţile instituţiilor, organizaţiilor şi forurilor
internaţionale ce au ca obiectiv lupta împotriva traficului şi consumului de droguri
(United Nation Office on Drugs and Crime, CND, INCB, Interpol etc.) şi
reducerea consecinţelor negative ale consumului de droguri (UNAIDS, WHO etc.)
intensificarea cooperării bilaterale şi multilaterale cu statele de origine a drogurilor
sau aflate pe rutele internaţionale ale drogurilor
dezvoltarea relaţiilor parteneriale cu state care au experienţă relevantă în domeniile
reducerii cererii şi ofertei de droguri în scopul asigurării transferului reciproc de
experienţă şi know-how

75
 3. Participarea la programe internaţionale privind reducerea cererii şi ofertei de
droguri, prin :
participarea la programele Uniunii Europene privind prevenirea şi combaterea
traficului şi consumului ilicit de droguri, reducerea efectelor asociate abuzului de
droguri, tratamentul şi/sau recuperarea socio-profesională a persoanelor
dependente de droguri
participarea la programele de luptă împotriva drogurilor lansate de către
organizaţiile internaţionale sau structurile guvernamentale şi neguvernamentale din
alte state
susţinerea participării în parteneriat a instituţiilor publice cu organizaţiile
neguvernamentale române la proiecte internaţionale
implicarea tot mai activă a comunităţilor locale (prin instituţiile locale, autorităţile
locale şi reprezentanţii societăţii civile) în proiecte internaţionale (transfer de bune
practici, schimburi de specialişti, foruri bilaterale, regionale sau internaţionale etc.)

Capitolul III.3
Tratamentul juridic al infracţiunilor privind combaterea traficului şi
consumului ilicit de droguri
În lumina Legii nr. 143/ 2000 săvârşirea infracţiunilor legate de droguri presupune
existenţa, sine qua non, prealabilă, a unor măsuri legale care au instituit un regim
juridic precis în ceea ce priveşte desfăşurarea oricăror operaţiuni cu droguri,
anumiţi inhalanţi chimici şi cu substanţe chimice esenţiale, precursori, echipamente
şi materiale care pot fi utilizate la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită de
droguri de mare risc dependogen. Legiuitorul, din considerente bine justificate,
ţinând seama de pericolul social deosebit de ridicat al producerii, deţinerii,
circulaţiei, prescrierii şi administrării acestor substanţe şi produse, cere ca toate
aceste activităţi să se efectueze în mod autorizat236. Cad deci, sub incidenţa

76
sancţiunii penale doar acele operaţii care sunt desfăşurate fără drept, încălcând
normele legale care indică cine, când, cum şi unde se pot derula asemenea activităţi
Normele constitutive ale situaţiei premisă sunt prevederile Hotărârii de Guvern nr.
1359 din 20 decembrie 2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a
dispoziţiilor Legii nr. 143/ 2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit
de droguri238, prevederile Legii nr. 73/ 1969 precum şi Instrucţiunile Ministerului
Sănătăţii şi Familiei nr. 103/ 1970 completate prin Ordinul nr. 189 din 19 martie
2002 al M.S.F. (Art. 62).
83
Constituie infracţiune, conform art. 2 „cultivarea, producerea, fabricarea,
experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în
vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul,
procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor
de risc, fără drept”239. Constituie de asemenea infracţiune săvârşirea faptelor de
mai sus, având ca obiect droguri de mare risc
Obiectul juridic generic este reprezentat de ocrotirea sănătăţii publice ca valoare
socială şi relaţiile sociale care se nasc şi evoluează în jurul şi în strânsă legătură cu
această valoare.
Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie, în opinia celor mai mulţi
specialişti, relaţiile sociale privitoare la sănătatea publică, relaţii a căror existenţă şi
dezvoltare sunt condiţionate de respectarea normelor legale privitoare la producţia,
fabricarea, vânzarea, cumpărarea, circulaţia, deţinerea, transportul, transformarea,
oferirea, livrarea cu orice titlu, procurarea ori alte operaţiuni a substanţelor aflate
sub control naţional.
În cazul agravantei prevăzute la art. 12 alin. 3, obiectul juridic special este
complex, apărându-se, pe lângă valorile sociale mai sus menţionate, şi viaţa
persoanei şi relaţiile sociale care se nasc şi se desfăşoară în jurul acestei valori.

77
Obiectul material este format din substanţele aflate sub control naţional - drogurile
de risc şi drogurile de mare risc enumerate în tabelele –
Subiectul activ al infracţiunii este diferit în raport cu modalitatea de săvârşire a
acesteia.
Astfel, în modalităţile producerii, fabricării, extragerii, preparării, transformării,
oferirii, punerii în vânzare, vânzării, distribuirii, livrării cu orice titlu, trimiterii,
transportului ori altor operaţiuni privind circulaţia drogurilor precum şi în
modalităţile organizării, conducerii, finanţării activităţilor menţionate mai sus,
acesta poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile cerute de lege. În ceea ce
priveşte experimentarea, deşi legea nu prevede nici o calitate specială, considerăm
totuşi că subiectul activ trebuie să posede cunoştinţe de specialitate privind
substanţele folosite şi rezultate pe care le produc, în această categorie intrând
medici, chimişti, farmacişti etc.
Subiectul pasiv este statul ca garant şi ocrotitor al sănătăţii publice. În secundar,
subiect pasiv poate fi persoana a cărei sănătate a fost periclitată ca urmare a
nerespectării circuitului legal al substanţelor aflate sub control naţional. Nu este
necesară îndeplinirea unor condiţii speciale de loc sau timp pentru existenţa
infracţiunii în forma simplă. În privinţa modalităţilor agravate, acestea sunt
prevăzute la art. 14 lit. „c”, unde se consideră că fapta are un pericol social sporit
dacă drogurile au fost trimise şi livrate, distribuite sau oferite unui minor244, unui
bolnav psihic, unei persoane aflate în cură de dezintoxicare sau sub supraveghere
medicală ori s-au efectuat alte asemenea activităţi interzise de lege cu privire la una
din aceste persoane ori dacă fapta a fost comisă într-o instituţie sau unitate
medicală, de învăţământ, militară, loc de detenţie, centre de asistenţă socială, de
reeducare sau instituţie medical educativă, locuri unde elevii, studenţii şi tinerii
desfăşoară activităţi educative, sportive, sociale ori în apropierea acestora. Pentru
reţinerea acestei agravante, se are în vedere calitatea specială a subiectului pasiv

78
sau locul unde s-a comis infracţiunea. Astfel, legiuitorul a dorit ocrotirea în mod
special a anumitor categorii de persoane şi a locurilor în care acestea îşi desfăşoară
activitatea, prin sancţionarea mai gravă a faptelor comise împotriva acestora sau în
respectivele locuri.
Se consideră a avea un pericol social sporit fapta comisă într-o instituţie sau unitate
medicală, de învăţământ, militară etc.
Autorul consideră că participaţia penală este posibilă atât sub forma coautoratului
cât şi sub forma instigării sau a complicităţii.
Latura obiectivă. Elementul material se realizează printr-o acţiune care se poate
înfăţişa sub forma cultivării, producerii, fabricării, experimentării, extragerii,
preparării, transformării, oferirii, punerii în vânzare, vânzării, distribuirii, livrării
cu orice titlu ori altor operaţiuni privind circulaţia
drogurilor.
Prin cultivare se înţelege acţiunea de a însămânţa, răsădi, îngriji plante care conţin
substanţe stupefiante, a lucra pământul, precum şi recoltarea acestor plante. Din ele
trebuie să se obţină substanţe ce fac parte din categoria drogurilor, pentru ca
acţiunea să fie ilicită.
Prin producere de droguri se înţelege realizarea printr-o activitate oarecare
(amestecare, topire, fierbere etc.) a unuia din compuşii chimici care sunt cuprinşi în
această categorie.
Fabricarea presupune producerea acestor substanţe în serie şi în cantităţi mari,
prelucrând materiile prime şi obţinând astfel substanţe ilicite246.
Experimentarea constă în efectuarea de experienţe cu produse sau substanţe
stupefiante, în afara cadrului legal, adică în afara laboratoarelor de analize şi
cercetări ştiinţifice din instituţiile de învăţământ sau institutele de cercetări
ştiinţifice. Constituie infracţiune şi experimentarea substanţelor sau produselor
stupefiante asupra propriului corp, legea nefăcând nici o distincţie în această

79
privinţă, pericolul social fiind acelaşi ca şi atunci când s-ar experimenta asupra
altei
persoane. Spre exemplu247, meritul de a fi descoperit morfina şi de a fi izolat-o
din opiu revine farmacistului german Serturner. În anul 1803, el a izolat şi a descris
primul morfina. Un lucru mai puţin cunoscut îl constituie faptul că acest farmacist
şi-a compromis grav sănătatea făcând experienţe cu morfină asupra propriului său
corp.
Prin extragere se înţelege scoaterea unei substanţe interzise dintr-un compus,
separarea acesteia, folosind diverse procedee practice (topire, fierbere, ardere, etc.).
Prepararea se referă la combinarea a două sau mai multe substanţe, în final
obţinându-se una din substanţele prevăzute ca drog .
Transformarea constă în modificarea, schimbarea unor elemente caracteristice unei
substanţe considerate drog, obţinându-se în final o altă substanţă, de aceeaşi natură,
având însă efecte diferite.
Prin oferire se înţelege acţiunea de a propune cuiva să primească sau de a pune la
dispoziţia acestei persoane a vreuneia din substanţele stupefiante considerate
droguri.
Distribuirea de droguri se realizează prin acţiunea de împărţire, repartizare a
acestor substanţe în mai multe locuri şi la mai multe persoane, acestea urmând ca
la rândul lor să le pună în vânzare şi să le vândă efectiv.
Livrarea cu orice titlu reprezintă acţiunea de a furniza, de a preda substanţe supuse
controlului naţional.
Prin trimitere de produse sau substanţe stupefiante se înţelege acţiunea de a
dispune ca o persoană să ducă, să transporte şi să predea la o anumită destinaţie
aceste produse. Nu este necesar, în cadrul acestei modalităţi, ca persoana care
transportă şi predă la destinaţie substanţele stupefiante să aibă cunoştinţă despre
conţinutul transportului.

80
Transportul acestor droguri înseamnă acţiunea de a le deplasa, de a le căra dintr-un
loc înaltul.
Procurarea presupune acţiunea de a face rost, de a obţine substanţe aflate sub
control naţional. Nu are relevanţă modalitatea faptică prin care se realizează
procurarea de droguri pentru existenţa infracţiunii, cu condiţia ca procurarea să nu
privească consumului propriu.
Prin cumpărare se înţelege acţiunea de a intra în posesia unei substanţe stupefiante
considerate ca făcând parte din categoria drogurilor, plătind contravaloarea
acesteia cerută de vânzător.
Deţinerea constă în fapta persoanei fizice de a ţine, a păstra, la domiciliul său ori în
orice alt loc ştiut de ea, substanţe stupefiante, indiferent dacă este sau nu
consumatoare de droguri şi dacă acestea aparţin ei sau altei persoane.
Prin alte operaţiuni se înţelege orice altă activitate care contravine circulaţiei
legale a substanţelor aflate sub control naţional care fac parte din categoria
drogurilor.
De asemenea, elementul material al acestei infracţiuni, aşa cum rezultă din art. 10
din lege, se mai realizează şi prin organizarea, conducerea sau finanţarea
activităţilor enumerate mai sus.
Organizarea reprezintă demersurile pe care una sau mai multe persoane le fac
pentru constituirea unei asociaţii sau grupări precum şi constituirea efectivă a
acestei organizaţii, naşterea acesteia, având la bază acordul de voinţă al tuturor
participanţilor. Aici se are în vedere existenţa unei structuri determinate, cu sarcini
precise, cu un plan bine pus la punct.
Prin conducerea unei asemenea activităţi se înţelege acţiunea uneia sau mai multor
persoane situate la vârful ierarhiei organizaţiei care supraveghează, dirijează şi
coordonează activităţile ilicite incriminate la art. 2.

81
Finanţarea acestor fapte constă în ajutorul, susţinerea materială concretă, de orice
fel, acordate de una sau mai multe persoane subiectului activ al infracţiunii
prevăzute de art. 2.
Din practica Curţii de Apel Constanţa am reţinut cauza în care C.I. a fost reţinut
pentru încercarea de a comercializa 96,4 g cannabis, iar M.O. pentru activitatea de
distribuire de droguri, fapta lor încadrându-se la acest articol (Decizia penală nr.
50/P din 25 februarie 2003).
Tot din practica aceleiaşi instanţe am reţinut şi faptele lui F.A şi ale lui P.A. care
au încercat să comercializeze 172,46 g de cannabis (Decizia penală nr. 114/P din 2
aprilie 2003).
Fapta lui A.M., care a fost prins în flagrant deţinând cantitatea de 37,759 kg de
rezină de cannabis întruneşte toate elementele constitutive ale infracţiunii
incriminate în prezentul articol.
(Decizia penală nr. 84/P a Curţii de Apel Constanţa din 18 martie 2003).
Cerinţe esenţiale. În viziunea autorului, existenţa elementului material al
infracţiunii
presupune ca cerinţă esenţială ca activităţile mai sus arătate să fie comise „fără
drept”, adică de persoane care nu sunt autorizate să le efectueze. Nu este
satisfăcută această cerinţă în cazul persoanelor juridice sau fizice autorizate să
întreprindă astfel de acţiuni cum ar fi: cultivarea de către o persoană juridică
publică sau privată a unor plante în scopul extragerii de stupefiante, cu autorizarea
organelor competente, farmacistul care deţine legal în farmacie substanţe
considerate droguri etc.
Urmarea imediată. În ceea ce priveşte urmarea imediată legea nu condiţionează
existenţa infracţiunii de producerea unui anumit rezultat, distinct de acţiunea
incriminată, prin simpla desfăşurare a acesteia creându-se o stare de pericol pentru

82
sănătatea publică. În cazul agravantei, prevăzute la art. 12 alin. 3.), fapta trebuie să
aibă ca urmare moartea victimei, forma de vinovăţiefiind praeterintenţia.
Legătura de cauzalitate. În raportul cu urmarea imediată analizată anterior, nu se
pune problema legăturii de cauzalitate între faptă şi rezultat.
Latura subiectivă. Săvârşirea infracţiunii implică din partea subiectului activ,
intenţia care poate fi directă sau indirectă. Pentru existenţa infracţiunii se cere ca
persoana care comite una din infracţiunile incriminate să cunoască faptul că
substanţele care formează obiectul acţiunii fac parte din categoria drogurilor.
Forme. Actele pregătitoare sunt posibile şi se pedepsesc, fiind asimilate ca regim
sancţionator tentativei. Tentativa se pedepseşte (art. 13 alin. 1). Infracţiunea se
consumă în momentul când executarea oricărei dintre acţiunile incriminate este
dusă până la capăt, producându-se urmarea imediată, adică starea de pericol pentru
sănătatea publică. În anumite modalităţi de săvârşire (cultivare, producere,
deţinere) traficul de stupefiante are caracterul unei infracţiuni continue, existând în
consecinţă şi un moment al epuizării, respectiv acela al încetării activităţii
delictuoase.
Modalităţi. Infracţiunea se comite în mai multe modalităţi normative descrise de
lege (cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea,
transformarea, oferirea etc.). Fiecare modalitate normativă poate cunoaşte la rândul
său nenumărate modalităţi faptice de realizare determinate de împrejurările în care
fapta a fost comisă, în raport cu mijloacele de săvârşire etc.
O primă modalitate agravată a acestei infracţiuni este prevăzută la alin. 2 al art. 2
(atunci când faptele prevăzute în alin. 1 au avut ca obiect droguri de mare risc256.
Astfel cum s-a reţinut şi în Decizia nr.8/07.01.2003, a Curţii Supreme de Justiţie
Secţia Penală, la individualizarea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită în varianta
agravantă, este necesar a se ţine cont de circumstanţele faptei şi ale făptuitorului.

83
În modalităţile organizării, conducerii sau finanţării faptelor incriminate în
prezentul articol, pedeapsa este mai gravă.
O altă modalitate agravată apare în cazul în care faptele sunt săvârşite de o
persoană care face parte dintr-o pluralitate constituită de infractori (art. 12 alin. 1),
ori dacă fapta avut ca urmare moartea victimei.
Sancţiuni. Pedeapsa pentru faptele incriminate în alin. 1 este închisoarea de la 3 la
15 ani, iar pentru faptele prevăzute la alin. 2 de la 10 la 20 ani. În cazul organizării,
conducerii sau finanţării acestor fapte, maximul special al pedepselor sporeşte cu
trei ani. În cazul agravantei de la art. 12 alin. 1 şi 3, pedeapsa este detenţiunea pe
viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 de ani.
În toate cazurile se aplică obligatoriu pedeapsa complementară a interzicerii unor
drepturi prevăzute de art. 64 Cod penal.
Dispoziţiile referitoare la măsura de siguranţă a confiscării speciale (art. 17),
cauzele de nepedepsire sau de atenuare a pedepsei (art. 15, 16) se aplică în mod
corespunzător.
Conform art. 15, nu se pedepseşte persoana care, mai înainte de a fi începută
urmărirea penală, denunţă autorităţilor competente participarea sa la o asociaţie sau
înţelegere în vederea comiterii infracţiunii, permiţând astfel identificarea şi
tragerea la răspundere a celorlalţi participanţi.
Persoana care în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi
tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de
droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege
(art. 16).

84
 Bibliografie
- Constituţia României (revizuită), adoptată la 8 decembrie 1991//Monitorul
Oficial al României partea I, nr. 233 din 22.08.2003.
- . Convenţia şi Protocolul cu privire la opiu, încheiate la Geneva, la 19
februarie 1925, cu ocazia Celei de-a doua conferinţe asupra opiului,
promulgate de România prin Decretul nr. 1.578/1928//Buletinul Oficial al
României, partea I, nr. 218/ 1938.
- Convenţia pentru reprimarea traficului ilicit de droguri, semnată la Geneva la
26 iunie 1936 şi ratificată de România prin Decretul-lege nr.
169/1938//Buletinul Oficial al României, partea I, nr.120/27.05.1938.
- Convenţia unică a stupefiantelor, încheiată la New York la 30 martie 1961,
amendată prin Protocolul de la Geneva din 25 martie 1972, la care România
a aderat prin Decretul nr. 626/1973//Buletinul Oficial al României, partea I,
nr. 213/1973.
- . Convenţia asupra substanţelor psihotrope, semnată la Viena la 21 februarie
1971, la care România a aderat prin Legea nr. 118/1992//Monitorul Oficial al
României, partea I, nr. 341/1992.
- . Convenţia asupra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope,
semnată la Viena
- Abraham P., Derşidan E., Codul Penal al României Comentat şi Adnotat –
Bucureşti:
Editura pentru Ştiinţe Naţionale, 2002, 695 p.
- . Aioniţoaie C. ş.a. Tratat de tactică criminalistică.- Craiova: Editura Carpaţi,
1992, 327 p.
- . Alecu Gh. Manual de educaţie antidrog.- Constanţa: Editura C.N.A.P.M.-
S.A., 2003, 86 p.

85
- . Alecu Gh. Traficul şi consumul de droguri – o ameninţare continuă.
Evoluţie şi preocupări.-Braşov: 2002, 247 p.
- Rodica Mihaela Stănoiu, Criminologie Ed. Oscar Print Bucureşti 1998
- Gheorghe Nistoreanu Costică Păun, Criminologie Ed Europa Nova 1996
- Vasile Dobrinoiu Cercetarea faptelor de corupţie Ed Bucureşti 1996
- Raportul Consiliului Europei cu privire la lupta împotriva corupţiei
- Strategia Naţională Anticorupţie 2005 – 2007
- Aurel Dincu Bazele criminologiei Ed Proarcadia 1993
- Tudor Amza Criminologie teoretică Lumina lex Bucureşti 2000
- Florin Sandu Criminologie Ed Alma Mater 2004
- Revista de drept penal, penologie, criminologie şi criminalistică Parchetul
General de pe lângă Înalta Curte de casaţie şi Justiţie nr. 3,4 2002
- Costică Voicu Criminalitatea afacerilor Ed M.I. 1997
- Concepte structuri şi modele europene de prevenire a criminalităţii
- D. Motiu, Teoria generală a dreptului, Ed. Univ. Oradea, 1998
- V. Cioclei, Manual de criminologie, Ed. All Beck, Timisoara, 1998
- A. Dincu, Criminologie, Universitatea Bucuresti, 1984

86
 CUPRINS
Secţiunea I

Capitolul I.1
Consideratii generale privind traficul de droguri

Capitolul I.2.
Scurt istoric privind drogurile
Secţiunea II

Capitolul II.1
Clasificarea drogurilor
Capitolul II.2
Prioritatile actuale ale luptei anti-drog

Capitolul II.3.
Prevenirea consumului şi traficului de droguri

Secţiunea a III a
Capitolul III.1
Prezent şi tendinţe ale fenomenului

Capitolul III.2.
Cooperare internaţională

Capitolul III.3
Tratamentul juridic al infracţiunilor privind combaterea traficului şi consumului
ilicit de droguri

87