Comentariul unei poezii

Comentariu de fond
Introducerea: încadrare într-un context literear (curent), eventuale precizări privind apariția, ideea
generală a textului orientată spre scoaterea în evidență a elementului original (particularitățile lumii
descrise, a construirii unui personaj sau mai multor, principii de viață enunțate, reflecții filozofice
etc.)
Titlul: Ceea ce se poate dezvolta „pe lângă titlu”, adică domeniile cu care cuvintele din titlu intră în
relație, eventuale figuri de stil din titlu, ce se poate presupune citind doar titlul.
Tema: o formulare argumentată privind filonul principal al textului, ideii careia servește întregul
text, pentru ce a fost scrisă opera. Ideea trebuie bine înțeleasă și răsînțeleasă, apoi se va proceda la
enunțarea ei detaliat.
„Epicul”: chiar și o poezie poate fi „povestită”. Pornind cu „Poezia începe cu precizarea că” poți
rescrie textul liric CU CUVINTELE TALE. Recomand înainte de etapa aceasta să te așezi frumos și citind
un vers două se formulezi tare în minte: „de aici înțeleg că”! (lucru esențial) și așa duci până la sfârșit
textul. *De fapt recomand asta înainte de începerea comentariului.
Comentariu de formă
Precizarea elementelor de prozodie: rimă, ritm, măsură, mărimea versurilor, împărțirea în strofe.
Împărțirea poeziei în secvențe poetice în funcție de ideile exprimate. Pentru fiecare secvență oferi
un subtitlu, nu secvența 1, secvența 2, ci „secvența precizării moștenirii spirituale și nu materiale”,
respectiv „secvența ilustrării forței transformatoare a artei”. Acestea sunt pentru începutul poeziei
„Testament”.
Începi pentru fiecare secvență să identifici imaginile artistice (vizuale, auditive sau simple idei, dacă
n-ai imagini) și să arăți prin ce figuri de stil sunt alcătuite. Este esențial verbul „sugerează” sau
„arată”. Evită „eu cred că aici”, ci preferă „poetul realizează prin aceasta”. Ca să nu ai repetiție
alternează „poetul” cu „eul liric”. Evită „autorul”. În comentarea unei figuri de stil mai întâi de toate
trebuie foarte bine să o înțelegi. Las-o să te pătrundă, RE-EXPRIM-O în cuvintele tale în minte și apoi
apucă-te să o comentezi. Nu se poate comentariu de poezie fără să fii în stare să enunți ideile poeziei
în cuvintele tale! Joacă-te cu legarea figurilor de stil care împreună sugerează....pune în evidență
antitezele. Arată cum de la o idee se trece la alta, gen :„după arătarea felului în care oamenii care
preferă cunoașterea rațională sugrumă vraja tainelor poetul prezintă poziția sa de om care preferă
cunoașterea revelatorie”. Cuvântul „lumina” sugerează..., cuvântul „sugrumă” sugerează... Asta este
pentru poezia „Eu nu strivesc...”.
Încheierea: reiei puțin din introducere, mai adaugi ceva nou ce-ți vine în minte după ce ai comentat
până aici și în finalul finalului precizezi ce trebuie să înțelegem din poezie. Evită „din poezie trebuie să
înțelegem”, ci preferă „așadar, poezia prezintă/sugerează/îndeamnă”. Baftă!