Nichita Stănescu (n. Nichita Hristea Stănescu, 31 martie 1933, Ploieşti, judeţul Prahova — d.

13
decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din Bucureşti) a fost un poet, scriitor şi eseist român, ales post-
mortem membru al Academiei Române

Considerat atât de critica literară cât şi de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori
pe care i-a avut limba română, pe care el însuşi o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita
Stănescu aparţine temporal, structural şi formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc
din anii 1960-1970. Nichita Stănescu a fost considerat de unii critici literari, precum Alexandru
Condeescu şi Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime şi intensitate remarcabile, făcând
parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici şi poetici.

A fost laureat al Premiului Herder. În 1981 a fost decorat cu ordinul Meritul Cultural, clasa a II-a.

ACTIVITATEA LITERARA

 1955 - Nichita şi-a adunat poeziile sale „băşcălioase”, scrise, după propriile sale cuvinte, „fără
mamă, fără tată”, într-un volum numitArgotice — cântece la drumul mare şi publicat foarte târziu,
după moartea sa, în 1992, de Doina Ciurea
 1957 - În luna martie, Nichita Stănescu debutează simultan în revistele „Tribuna” din Cluj şi în
„Gazeta literară” cu trei poezii.
 1957-1958 - Este pentru scurt timp corector şi apoi redactor la secţia de poezie a Gazetei
literare (director Zaharia Stancu).
 1960 - La sfârşitul anului debutează cu volumul Sensul iubirii.
 1963 - Are loc prima călătorie peste hotare a poetului în Cehoslovacia.
 1964 - Apare la începutul anului O viziune a sentimentelor, un volum cu care poetul primeşte
Premiul Uniunii Scriitorilor. O cunoaşte pe poeta Gabriela Melinescu, şi în tensiunea relaţiei lor
poetul creează cele mai explozive poeme ale sale.[judecată de valoare]
 1965 - Apare în martie volumul de poezii Dreptul la timp.
 1966 - Publică la Editura Tineretului volumul 11 elegii. Elegiile vor aparea integral însă abia în
anul următor, în prima sa antologie, Alfa.
 1967 - Trei volume ale sale sunt tipărite: Roşu vertical, antologia Alfa şi volumul de poezii Oul
şi sfera.
 1969 - Tipăreşte Necuvintele, care primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor. Mai apare şi volumul
de poezii Un pământ numit România. Este numit redactor-şef adjunct al revistei „Luceafărul”,
alături de Adrian Păunescu.
 1970-1973 - Este redactor-şef adjunct la „România literară”, revistă condusă de Nicolae
Breban.
 1970 - Publică volumul În dulcele stil clasic şi a doua antologie din opera sa cu un titlu
neutru, Poezii. Susţine o rubrică lunară în revista „Argeş”.
 1971 - Apar în Iugoslavia două cărţi traduse: Belgradul în cinci prieteni, ediţie bilingvă de
poezii inedite şi Nereci (Necuvintele).
 1972 - Publică două noi volume de poezii: Belgradul în cinci prieteni şi Măreţia frigului. Pentru
volumul de eseuri Cartea de recitire obţine pentru a treia oara Premiul Uniunii Scriitorilor.
 1973 - Scoate o antologie de poezii de dragoste Clar de inimă.
 1974 - În martie, de ziua lui, are o revelaţie a morţii sub forma unui îngrozitor tunel oranj.
 1975 - Obţine pentru ultima oară Premiul Uniunii Scriitorilor şi i se atribuie Premiul
internaţional „Johann Gottfried von Herder”. Tipăreşte cea de-a patra antologie a sa, Starea
poeziei, în colecţie Biblioteca pentru toţi. Devine publicist comentator la „România literară”. Se
mută în ultima sa locuinţă, din Str. Piaţa Amzei nr. 9.
 1977 - La 4 martie poetul încearcă, în zadar, să-l salveze pe prietenul său Nicolae Ştefănescu,
şi este lovit de un zid care s-a prăbuşit după cutremur. În urma şocului suferă o paralizie de
scurtă durată a părţii stângi a corpului care va lăsa ceva sechele şi după vindecare.
 1978 - Publică volumul de poezii Epica Magna, care primeşte în acelaşi an premiul „Mihai
Eminescu” al Academiei Române
 1979 - Lansează volumul de poezii Opere imperfecte.
Editura Narodna Kultura din Bulgaria îi publică volumul Bazorelief cu îndrăgostiţi,
traducător Ognean Stamboliev.
 1980 - Discul „Nichita Stănescu - o recitare”, realizat de Constantin Crişan in colaborare cu
Augustin Frăţilă, este pus în vânzare de Casa de discuri Electrecord.
 1981 - În august are prima criză hepatică. Aceste crize vor continua în toamnă şi poetul se
internează la spitalul Fundeni.
 1982 - În februarie moare tatăl poetului. Volumul Noduri şi semne, subintitulat Recviem pentru
moartea tatălui este o selecţie din tot ce a scris poetul de la ultima sa apariţie editorială.
 În iulie se căsătoreşte cu ultima sa soţie, Todoriţa Tărâţă (Dora). Călătoreşte
prin Macedonia şi Iugoslavia, înainte să-şi fractureze piciorul stâng în luna noiembrie în Vrancea,
accident care-l va imobiliza în casă timp de şase luni.
 1983 - La finele lunii ianuarie, Nichita Stănescu şi Aurelian Titu Dumitrescu solicită
directorului Editurii Albatros, Mircea Sântimbreanu, publicarea între coperte a
lucrăriiAntimetafizica, Nichita Stănescu însoţit de Aurelian Titu Dumitrescu.
 1983 - La 31 martie, la împlinirea a 50 de ani de viaţă, poetului i se organizează o sărbătorire
naţională.
 Continuă să-i apară traduceri ale poeziilor peste hotare, în special în Iugoslavia. În timpul unei
călătorii în această ţară va avea o criză foarte gravă, ce necesită intervenţia medicilor.
 Pe 12 decembrie, pe la miezul nopţii, durerile din zona ficatului devin îngrozitoare şi este adus
cu salvarea la Spitalul de urgenţă unde crizele sunt extrem de violente şi poetul se stinge din viaţă
fix la orele două şi zece minute. Ultimele sale cuvinte sunt: „Respir, doctore, respir”.
 1985 - Apare volumul inedit Antimetafizica, Nichita Stănescu însoţit de Aurelian Titu
Dumitrescu, Editura Cartea Românească, 1985, (iniţial Nichita Stănescu şi Aurelian Titu
Dumitrescu au publicat în întregime Antimetafizica în suplimentul literar al „Scânteii Tineretului”,
în 1983).
 1992 - Este editată Argotice — cântece la drumul mare, subintitulată „poezii”, ediţie alcătuită,
îngrijită şi prefaţată de Doina Ciurea, Bucureşti, Editura Românul, 1992.
 2001 - În Bulgaria, la Editura Zaharie Stoyanov, apare O viziune a sentimentelor, traducător
Ognean Stamboliev.