Universitatea Româno-Americană

Master Finante, Bănci, Asigurări

IMPACTUL BASEL II ASUPRA PROCESULUI DE

REGLEMENTARE SI SUPRAVEGHERE
Studiu de caz – România

BĂLŢĂŢEANU ALINA MIRELA

Anul I, ZI
GRUPA 2

Bucureşti 2010
 Universitatea Româno-Americană
Master Finante, Bănci, Asigurări

CUPRINS

1. Basel II 3
1.1 Arhitectura Acordului Basel II 3
1.2 Ce este nou în Basel II ? 5
2. Implementarea Acordului de la Basel în pietele bancare din Europa Centrală şi de 7
Est
2.1 Avantaje şi dezavantaje ale implementării Acordului de la Basel II 7
3. Impactul Basel II asupra procesului de reglementare şi supraveghere în România 9
3.1 Strategia şi acţiunile BNR pentru implementarea Proiectului Basel II 9
3.2 Principalii indicatori de analiză a sistemului bancar 10
4. Concluzii 14
5. Bibliografie 15
ANEXA 16

1. Basel II

2
 Universitatea Româno-Americană
Master Finante, Bănci, Asigurări
Comitetul de la Basel pentru Supraveghere Bancarǎ (Comisia de la Basel) al Bǎncii
Reglementǎrilor Internaţionale (BRI) este format din reglementatori bancari din ţǎrile din
Grupul celor 10 (G-10)1. Acesta elaboreazǎ cele mai bune practici de reglementare bancarǎ şi
coordoneazǎ activitǎţile reglementatorilor bancari din ţǎrile din Grupul celor 10, Spania şi
Luxemburg.
Primul Acord de Capital Basel (Basel I) a fost publicat în 1988 pentru a oferi bǎncilor
active pe plan internaţional din ţǎrile membre ale Grupului celor 10 un teren de acţiune
echilibrat cu privire la standardele de capital şi pentru a se asigura cǎ bǎncile au un nivel
stabil al capitalului. Acesta cerea instituţiilor financiare participante sǎ menţinǎ un raport de
12% între capital şi activele ponderate în funcţie de risc.
Basel I a fost implementat în peste 100 de ţǎri şi aplicat atât bǎncilor mari cât şi celor
mici şi mai multor mişcǎri ale caselor de ajutor reciproc. Întrucât reglementarea industriei
financiare a fost consolidatǎ în multe ţǎri, casele de ajutor reciproc au început sǎ se supunǎ
din ce în ce mai mult standardelor de capital ale Băncii Reglementărilor Internaţionale.
Din 2000 pânǎ la 2004 Comitetul de la Basel a lucrat pentru a crea un standard care sǎ
corespundǎ mai bine dispoziţiilor Acordului de a crea cerinţe de capital pertinente.

1.1 Arhitectura Acordului Basel II

Acordul Basel II trebuie să asigure premisele evaluării şi dimensionării capitalului

minim al instituţiilor bancare în funcţie de elementele cheie ale riscurilor aferente activităţii
desfăşurate. Prin elementele sale structurale, acesta permite băncilor adoptarea abordărilor ce
se potrivesc cel mai bine nivelului lor de complexitate şi risc, de la modelele simple la cele
avansate de cuantificare a riscurilor, în scopul stabilirii nivelului adecvat al capitalului. Pe
lângă pilonul avut în vedere în cadrul Acordului Basel I, referitor la cerinţele privind capitalul
minim, prin noua arhitectură se au în vedere doi piloni suplimentari care, în principiu, ar
trebui să constituie suportul, pe de o parte, a unui proces sporit de analiză şi supraveghere
prudenţială, iar, pe de altă parte, al promovării unei mai eficiente discipline de piaţă.
În realitate, prin prevederile sale, Acordul Basel II nu schimbă cerinţele prin adecvarea
capitalului, ci doar îmbunătăţeşte modelele de evaluare a riscurilor. Astfel, pentru
cuantificarea fiecărui risc recomandă mai multe variante şi anume:

1
Ţările membre G-10 sunt: Belgia, Canada, Franţa, Germania, Italia, Japonia, Olanda, Suedia, Elveţia, Marea
Britanie şi Statele Unite ale Americii.

3
 Universitatea Româno-Americană
Master Finante, Bănci, Asigurări
• pentru riscul de credit: abordarea standardizată şi abordarea pe sistemul intern de
rating al băncii. Abordarea standardizată presupune ponderarea activelor bancare pe baza
evaluărilor agenţiilor externe de rating, criteriile de acceptare a evaluării creditelor
cuprinzând aspecte legate de credibilitate, independenţă, transparenţă şi recunoaştere
internaţională. Coeficienţii de risc de credit individual depind de categoria împrumutatului şi
sunt redefiniţi în funcţie de rating-ul acordat de o agenţie specializată. Rating-ul intern poate,
la rândul său, să fie utilizat în două versiuni. Abordarea fundamentală estimează
probabilitatea de nerambursare a fiecărui debitor şi calculează pierderea probabilă totală ca o
cheltuială de capital pe baza unei ponderi de risc. Abordarea avansată, mai complexă,
consideră că o bancă cu un proces de adecvare a capitalului suficient de dezvoltat poate oferi
alte informaţii necesare decât cele furnizate de autoritatea monetară pentru estimarea
probabilităţii de nerambursare a creditelor. Ambele versiuni au la bază coeficienţi de risc
mult mai avansaţi decât cei folosiţi în abordarea standard;
• pentru riscul de piaţă: abordarea standardizată, pe baza unor modele stabilite de
autoritatea de supraveghere şi abordarea pe baza modelelor interne. Asigurarea disciplinei de
piaţă constituie, în intenţia celor care au proiectat Acordul Basel II, fundalul care ar trebui să
determine băncile să-şi conducă activităţile eficient prin informaţii credibile şi oportune, care
să permită operatorilor pe piaţă să realizeze evaluări ale riscurilor bine fundamentate, inclusiv
evaluarea adecvării capitalului deţinut drept tampon împotriva pierderilor şi a expunerilor la
risc;
• pentru riscul operaţional: abordarea standard şi abordarea bazată pe estimările
interne ale băncilor. Acordul prevede trei abordări cu grad de complexitate crescător, care au
la bază determinarea unei anumite cote de capital pentru acoperirea riscului, cotă ce se poate
calcula astfel:
- într-o primă abordare, se stabileşte un indicator de bază, la care se aplică un anumit
procent reglementat de autoritatea de supraveghere;
- într-o a doua abordare, activitatea băncii se divizează pe domenii de afaceri, pentru
care se stabileşte câte un indicator de bază la care se aplică anumite procente
reglementate de autoritatea de supraveghere;
- în fine, într-o a treia abordare, băncile pot folosi sisteme interne de evaluare a riscului
operaţional, care necesită însă validare din partea autorităţii de supraveghere.

1.2 Ce este nou în Basel II?

4
 Universitatea Româno-Americană
Master Finante, Bănci, Asigurări

Basel I a definit o metodǎ standard de calculare a raportului acceptabil dintre

capitalurile şi activele unei instituţii financiare:

Nivelul capitalului deţinut de instituţia financiară / Categorii de active (in funcţie

de risc) = Raport acceptabil capital-active

Raportul minim acceptabil dintre capital şi activele ponderate în funcţie de risc era de 12%
conform Basel I şi odata cu implementarea Basel II devine 8%. Astfel, cerintele de capital in
contextul acordului Basel II sunt mai mici decat cerintele ce au fost implementate de Basel I.
In Romania, o data cu aplicarea acordului de la Basel II, BNR a redus cerinta minima de
capital pentru banci de la 12% la 8% incepand cu 1 ianuarie 2007. Acest fapt a oferit un
avantaj competitiv pe piata bancilor ce au trecut mai repede la Basel II. Valoarea de 8% ( rata
de adecvare a capitalului) s-a calculat pe baza principalelor riscuri ce se pot acoperi din
fondurile proprii de care dispune banca
Basel II diferǎ de Basel I si prin faptul cǎ adoptǎ o abordare mai largǎ şi mai flexibilǎ
în ceea ce priveşte monitorizarea şi managementul riscului şi introduce douǎ noi instrumente
sau piloni care sporesc controlul şi reduc sprijinul pe raportul dintre capital şi active (raportul
dintre capital şi active este cunoscut ca pilonul I). Aceşti doi noi piloni sunt:
Pilonul II
● Un proces de revizuire reglementarǎ (pilonul II) pentru a-i ajuta pe supraveghetori
în analiza riscului.
Pilonul III
● Un cadru al disciplinei de piaţǎ (pilonul III) care dicteazǎ ce informaţii ar trebui
dezvǎluite publicului cu privire la structura capitalului instituţiei.
.
.
Expresia analitică a ecuaţiei prin care noii piloni sunt integraţi este:

Gda = Ct /(Aprc + Aprp + Ppro ) > 8%

unde:
Gda – gradul de adecvare a capitalului;

5
 Universitatea Româno-Americană
Master Finante, Bănci, Asigurări
Ct – capitalul total;
Aprc – active ponderate în funcţie de riscul de credit;
Aprp – active ponderate în funcţie de riscul de piaţă;
Ppro – pierderi potenţiale din riscul operaţional.

Definiţia capitalului s-a modificat doar foarte puţin de la Basel I la Basel II. Capitalul
este format din douǎ tipuri sau niveluri. Nivelul 1 de capital este format din capitalul
permanent al acţionarilor (acţiuni ordinare/acţiuni comune emise şi achitate integral şi acţiuni
preferenţiale necumulative perpetue) şi rezerve deschise nerepartizabile ce sunt create sau
mǎrite prin alocǎri de câştiguri nerepartizate, donaţii de capital şi alte excedente.
Nivelul 2 de capital este format din surse de capital mai puţin sigure şi de aceea nu
poate sǎ reprezinte mai mult de 50% din capitalul total al unei organizaţii. Nivelul 2 de
capital include rezerve latente (nedeclarate), rezerve din reevaluarea activelor, provizioane
generale/rezerve generale pentru pierderi din împrumuturi (rezervele pentru pierderi din
împrumuturi nu sunt aplicabile conform abordǎrilor bazate pe modele interne de rating),
instrumente de capital hibrid (datorii/capitalul acţionarilor) şi datoria subordonatǎ, care nu
poate depǎşi 50% din capitalul total.
De asemenea, s-au operat modificări la nivelul riscului de credit asociat diferitelor
expuneri de credit (vezi Tabelul 1.2.1 din Anexă).

In urma acordului de la Basel II pot aparea si anumite probleme si provocari.

Este bine înţeles faptul că Basel II permite ca sectorul bancar să fie controlat de
autorităţile de supraveghere ale ţării, în conformitate cu condiţiile specifice fiecărei ţări.
Există aproximativ 130 de variante de adaptare ale noului context în temeiul a diferite
jurisdicţii. În acest caz comparaţia la nivel internaţional cu privire la standardele de capital
ale băncilor ar fi greu de realizat pentru ţările ce au adoptat acest sistem şi este probabil ca
obiectivul principal, reducerea inegalităţilor între competitivităţile băncilor, ar putea fi
compromis.
Pe de alta parte, informaţiile ce se doresc a fi expuse prin pilonul III sunt folositoare
pentru analiştii de piaţă şi specialiştii din domeniu însă utilitatea lor pentru omul comun
rămâne un punct de discuţie.

6
 Universitatea Româno-Americană
Master Finante, Bănci, Asigurări
2. Implementarea Acordului de la Basel in pieţele bancare din Europa Centrală
şi de Est

Pentru băncile din Europa Centrală şi de Est, aplicarea Acordului de la Basel va

constitui un test al capacităţii lor de integrare într-o piaţă financiară lărgită, europeană şi apoi
mondială. Importantele schimbări economice şi politice prin care au trecut ţările din Europa
Centrală şi de Est (ECE) în ultima perioadă constituie un fundal unic pentru implementarea
Basel II. Aderarea grupului celor zece la Uniunea Europeană în mai 2004, şi a României şi
Bulgariei în 2007, precum şi creşterea economică puternică din ultima perioadă au încurajat
băncile internaionale să işi creeze reţele în zonă. În plus, piaţa locală are un potenţial
extraordinar : este încă sub-bancarizată şi cererea de produse financiare a crescut spectaculos,
mai ales în 2003 şi 2004. Diviziile de retail ale băncilor au avut rate înalte de creştere, şi
prognozele arată că această evoluţie va continua şi în viitor. Potenţialul zonei este demonstrat
de România, unde creditul de consum a crescut cu 300% în 2003 faţă de 2002. Infrastructura
bancară este de asemenea în plină dezvoltare, prin crearea de birouri de credit. De aceea, o
mare pondere a activelor bancare naţionale sunt deja deţinute de bănci de anvergură regională
sau internaţională. Cele mai mari bănci din ţările ECE sunt deja deţinute de bănci
internaţionale, şi procesul continuă cu privatizări de bănci din Albania, Bulgaria şi Serbia.

2.1 Avantaje şi dezavantaje ale implementarii Acordului de la Basel II

Atât autorităţile de supraveghere, cât şi marile grupuri financiare se declară în

favoarea alinierii la Basel II , printre avantajele previzionate numărându-se:
• îmbunătăţirea managementului riscurilor prin lărgirea ariei de cuprindere a acestora -
băncile vor lua în considerare riscul operaţional şi riscul de piată în cadrul evaluărilor;
• riscul de credit va fi evaluat de către bănci prin utilizarea unor metode diferite de
calcul (sisteme interne de rating);
• creşterea stabilităţii sistemului financiar şi existenţa unei legături mai strânse între
capitalul necesar şi risc;
• băncile centrale vor avea puteri discreţionare în a stabili dacă o bancă are suficiente
resurse pentru intermedierea financiară;
• intărirea disciplinei de piaţă;
• reglementările privind transparenţa vor impune furnizarea către public a unor
informaţii privind nivelul rezervelor, riscurile şi managementul;

7
 Universitatea Româno-Americană
Master Finante, Bănci, Asigurări
• dezvoltarea unor noi structuri profesionale care să se ocupe de monitorizarea
riscurilor.

Totuşi aplicarea prevederilor acordului Basel II poate avea şi anumite consecinţe

negative pentru sistemul bancar autohton, precum:
• costuri ridicate - implementarea acordului presupune un efort financiar şi uman
considerabil din partea băncilor, investiţii în pregătirea personalului şi IT
• introducerea unei discriminări între bănci (indeosebi între băncile mici şi cele mari);
• diminuarea volumului împrumuturilor acordate ţărilor în tranziţie, în special, în cazul
băncilor şi companiilor care beneficiază de un rating scăzut;
• creşterea numărului de fuziuni şi achiziţii între băncile din sistem ceea ce va conduce
la creşterea gradului de concentrare bancară şi aşa destul de accentuată în România;
• modificarea dobânzilor active la credite, în funcţie de calitatea solicitantului de credit,
pentru clienţii cu gradul cel mai mare de risc, dobânzile vor fi mai mari incluzând şi o
primă de risc superioară

3. Impactul Basel II asupra procesului de reglementare şi supraveghere

3.1 Strategia şi acţiunile BNR pentru implementarea Proiectului Basel II

8
 Universitatea Româno-Americană
Master Finante, Bănci, Asigurări
Banca Naţională a României, în calitatea sa de arhitect al managementului activităţii
bancare şi-a fixat următoarele obiective privind implementarea noului Acord2:
• transpunerea în legislaţie a noilor cerinţe prudenţiale;
• dezvoltarea mijloacelor de supraveghere prudenţială adecvate noului context;
• dezvoltarea sistemelor de management al riscurilor la nivelul instituţiilor de credit.
Implementarea Proiectului Basel II presupune parcurgerea următoarelor etape

Etapa 1: iniţierea dialogului şi realizarea schimbului de informaţii cu sectorul bancar :

- realizarea evaluării generale cu privire la instrumentele de management al riscului şi
cunoaşterea poziţiei instituţiilor de credit în ceea ce priveşte opţiunile tehnice de
implementare a Basel II
- informarea şi stabilirea dialogului cu alte autorităţi naţionale (Ministerul Finanţelor Publice,
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare) şi internaţionale (autorităţi de supraveghere din alte
state)
- evaluarea necesităţilor de formare profesională la nivelul sectorului bancar, inclusiv la
nivelul autorităţii de supraveghere

Etapa a 2-a: dezvoltarea mijloacelor pentru realizarea supravegherii sectorului bancar la

standardele impuse de Basel II:
- Formularea poziţiei în legătură cu opţiunile aflate în competenţa de decizie a autorităţii
monetare naţionale
- Derularea studiului de impact cantitativ
- Activităţi de supraveghere a instituţiilor de credit la sediul băncii centrale (off-site)
- Misiuni de evaluare a condiţiilor de implementare a Basel II la sediul instituţiilor de credit
(on-site);
- Transpunerea în cadrul legislativ naţional a directivelor europene
- Elaborarea ghidurilor de validare a modelelor interne de rating ale instituţiilor de credit
- Adaptarea sistemului de raportări prudenţiale ale instituţiilor de credit

Etapa a 3-a: Derularea procesului de validare de către Banca Naţională a României a

modelelor interne de rating ale instituţiilor de credit

2
F. Georgescu, Stadiul pregătirii pentru aplicarea reglementărilor Basel II în sistemul bancar românesc,
FINMEDIA, Managementul riscului în perspectiva Basel II, Ediţia a III-a

9
 Universitatea Româno-Americană
Master Finante, Bănci, Asigurări
Etapa a 4-a: Procesul de verificare la instituţiile de credit a aplicării prevederilor Basel II

3.2 Principalii indicatori de analiză a sistemului bancar

Începând cu 2007, prin implementarea acordului Basel II, piaţa bancară din România
a trecut prin schimbări majore. Alinierea la noile cerinţe a devenit în acelaşi timp o luptă
pentru menţinerea volumului afacerilor, pentru reducerea costurilor iar dacă pentru băncile
mai pregătite a putut reprezenta o oportunitate de a câştiga beneficii de business, pentru
celelalte a putut constitui o probă de supravieţuire. Următorul tabel prezintă evoluţia
principalilor indicatori de analiză a sistemului bancar în perioada analizată 2002-2008.

Tabel 3.2.1 Principalii indicatori de analiză a sistemului bancar:

200 200 200 200 200 200

2 3 4 5 6 7 2008
Adecvarea capitalului
Raportul de sovabilitate 25,0 21,2 20,6 21,1 18,1 13,8 13,8
Efectul de parghie (Fonduri proprii de
nivel 1 / Total active la valoare medie) 11,6 10,9 8,9 9,2 8,6 7,3 8,1
Calitatea activelor
Credite restante si indoielnice / Total
portofoliu credite (val. neta) 0,4 0,3 0,3 0,3 0,2 0,2 0,3
Creanţe restante şi îndoielnice / Total activ
(valoare netă) 0,2 0,2 0,2 0,2 0,1 0,17 0,29
Creanţe restante şi îndoielnice (valoare
netă) / Total datorii 0,3 0,3 0,2 0,2 0,2 0,19 0,32
Creanţe restante şi îndoielnice (valoare
netă) /Total capitaluri proprii 2 2 2,1 1,4 1,5 1,63 3,19
Rata riscului de credit (Expunere
neajustată, aferentă creditelor şi dobânzilor
clasificate în categoriile îndoielnic şi
pierdere/Total credite şi dobânzi
clasificate, exclusiv elementele în afara
bilanţului) 1,1 3,4 2,9 2,6 2,8 3,76 5,95
Profitabilitate
ROA 2,7 2,2 2 1,6 1,3 1,01 1,56
ROE 19,7 15,6 15,6 12,7 10,3 9,43 17

Sursa: www.bnr.ro, Rapoarte anuale

În continuare detaliem evoluţia indicatorilor prezentaţi în tabelul de mai sus si

încercăm sa găsim explicaţii pentru valorile înregistrate în perioada analizată.

10
 Universitatea Româno-Americană
Master Finante, Bănci, Asigurări

Indicatorul de solvabilitate

Este cel mai cunoscut indicator de prudenţă bancară şi prezintă capacitatea băncilor
de a face faţă falimentului debitorilor. Rata solvabilităţii sistemului bancar a avut un trend
descendent ( de la 25% la 31 dec. 2002 la 13,8% la 31 dec. 2008) însă superior limitei
minime reglementate de 8% începând cu ianuarie 2007. Cea mai mare variaţie a indicatorului
de solvabilitate se înregistrează între anii 2006-2007 (5,7 puncte procentuale) fapt ce relevă
influenţa implementării Basel II asupra solvabilităţii bancare. “În anul 2008, toate băncile din
sistem au înregistrat un nivel al solvabilităţii superior cerinţei minime obligatorii (8 la sută),
iar 20 dintre acestea au depăşit media pe sistem a acestui indicator.”3

Efectul de pârghie

Efectul de pârghie reprezintă un indicator de adecvare a capitalului alături de

indicatorul de solvabilitate şi prezintă la fel ca şi acesta din urmă o evoluţie descrescătoare
( de la 11,6% la 31 dec 2002 până la 7,3% la 31 dec 2007, urmând o creştere până la 8,1% la
31 dec 2008). Se poate observa faptul că implementarea Basel II nu a avut un impact major
asupra efectului de pârghie. Trendul crescător, de la 7,3 la sută în decembrie 2007 la 8,1 la
sută în decembrie 2008, poate fi explicat, în principal, prin creşterea mult mai rapidă a
fondurilor proprii de nivel 1 decât a activelor.

Credite restante şi îndoielnice / Total portofoliu credite (valoare netă)

În ultimii ani, creditarea a reprezentat segmentul cel mai agresiv, în condiţiile în care
băncile au urmărit cu precădere majorarea cotei de piaţă prin expansiunea operaţiunilor şi
prin extinderea reţelelor teritoriale. În conjunctura noului mediu concurenţial, pe parcursul
anului 2008 sistemul bancar românesc a trecut de la o extremă la alta, respectiv de la exces de
lichiditate la deficit, de la o activitate agresivă de creditare în primele 3 trimestre la promoţii
de atragere de depozite în ultimele trei luni ale anului.
Analizând datele se observă un trend descendent al ponderii creditelor restante şi
îndoielnice în total credite din 2002 până în 2007, urmând o creştere în 2008. Acest fapt
relevă o îmbunătăţire a modului de gestionare a creditelor restante şi îndoielnice la nivelul
3
www.bnr.ro, Raportul annual 2008

11
 Universitatea Româno-Americană
Master Finante, Bănci, Asigurări
instituţiilor bancare româneşti din 2002 până în 2007 şi o scădere a riscului de credit, urmând
o mai proastă gestionare a acestora în 2008 şi automat o creştere a riscului de credit. O
explicaţie pentru creşterea acestui indicator este şi reducerea volumul creditelor.

Creante restante şi indoielnice / Total active (valoare netă)

Se poate observa o evoluţie constantă a ponderii creditelor restante şi îndoielnice în

totalul activelor ( 0,2%) , excepţii înregistrându-se în 2006 când valoarea indicatorului a fost
de 0,1% si 2008 când indicatorul a avut valoarea de 0,3%. Astfel, pe parcursul celor 3 ani şi o
dată cu implementarea Basel II ponderea creditelor neperformante în totalul activelor
băncilor a crescut conducând la un risc de credit mai ridicat.

Creanţe restante şi îndoielnice (valoare netă) / Total datorii

Urmărind evoluţia ponderii creanţelor restante şi îndoielnice în totalul datoriilor se

determină “povara” acestor creanţe neperformante în raport cu suma datoriilor băncilor. Se
poate observa o tendinţă de scădere a acestui indicator din 31 dec 2002 până în 31 dec 2007,
urmând apoi o creştere până la 31 dec 2008. Acest indicator ca şi ultimii doi de mai sus
relevă o creştere a riscului de credit în anul 2008.

Creanţe restante şi îndoielnice (valoare netă) /Total capitaluri proprii

Pentru o mai bună evidenţiere a impactului creanţelor neperformante asupra activităţii

bancare este necesară şi prezentarea ponderii creanţelor restante şi îndoielnice în totalul
capitalurilor proprii. Se poate observa că cea mai bună valoare pentru acest indicator (adică
cea mai mică) se înregistrează în anul 2005, iar cea mai puţin favorabilă (cea mai mare) în
anul 2008. Şi prin prisma acestui indicator riscul de credit a cunoscut o creştere în 2008.

Rata riscului de credit (Expunere neajustată, aferentă creditelor şi dobânzilor

clasificate în categoriile îndoielnic şi pierdere/Total credite şi dobânzi clasificate,
exclusiv elementele în afara bilanţului)

Acest indicator este prezentat ca o sinteză a indicatorilor privind calitatea activelor

prezentaţi mai sus. Se pot observa o variaţie a ratei riscului de credit în perioada 2002-2008 şi

12
 Universitatea Româno-Americană
Master Finante, Bănci, Asigurări
o tendinţa de creştere în ansamblu a riscului de credit calculat la 31 dec 2002 la valoarea de
1,1% faţă de valoarea acestuia la 31 dec 2008 de 5,95 %. O dată cu implementarea Basel II
în România rata riscului de credit a crescut de la 2,8% în 2006 la 5,95 % in 2008.
Majorarea riscului de credit asumat de sistemul bancar a fost însoţită însă de un trend
descendent al ratei solvabilităţii (13,8 la sută la 31 decembrie 2007, 18,1 la sută la 31
decembrie 2006, 21,1 la sută la 31 decembrie 2005). Deşi în scădere, solvabilitatea sistemului
bancar se situează deasupra limitei minime reglementate (8 la sută începând cu ianuarie
2007), aceasta fiind influenţată de ritmul mai alert de creştere a activelor ponderate în funcţie
de risc în comparaţie cu cel al fondurilor proprii.

ROE şi ROA

Pentru a analiza profitabilitatea sistemului bancar urmărim evoluţia a doi indicatori:

ROE şi ROA. În perioada 2002-2007, ROE a cunoscut un trend descendent, modificarea
procentuală fiind egală cu 52,13%. Din punct de vedere al performanţei
financiare, la nivelul sistemului bancar s-a înregistrat o majorare a
profitului net agregat pe anul 2006. Principalele surse care au contribuit la
constituirea profitului înregistrat la sfârşitul anului 2006 au fost veniturile
nete din dobânzi şi veniturile nete din tranzacţiile cu titluri. Totuşi, în
contextul creşterii presiunilor concurenţiale, au fost consemnate ajustări
la capitolul profitabilitate, respectiv profitul net a avut un ritm mai
moderat de creştere decât activele totale şi capitalurile proprii. Astfel,
comparativ cu finele anului 2005, cei doi indicatori de performanţă
financiară au prezentat valori mai reduse în anul 2006. La nivelul anului 2008
s-a înregistrat o creştere semnificativă de 80% comparativ cu anul 2007. Ca şi ROE, ROA a
urmat acelaşi trend descendent până în 2008 când acest indicator a atins nivelul de 1,56
procente, cu 0,55 mai mare decât în 2007. Contribuţie majore la aceste evoluţii au revenit
expansiunii veniturilor nete din dobânzi.

4. Concluzii

Datorită tranformărilor suferite de pieţele financiare în ultimul deceniu, s-a dovedit că

acordul de la Basel I nu mai era suficient de sensibil la riscurile bancare, aşadar a fost simţită

13
 Universitatea Româno-Americană
Master Finante, Bănci, Asigurări
nevoia implementării unui nou acord (Basel II) care presupune un set nou de standarde în
ceea ce priveşte cerintele de capital minim şi dă posibilitatea băncilor să utilizeze propriile lor
metode în estimarea şi managementul riscului. Adoptarea noului acord a presupus anumite
modificări în structura activelor şi pasivelor instituţiilor de credit. Se poate spune că Basel II
stabileşte pentru bănci metodologii de calcul mai precise a rezervelor de capital pe care
trebuie să le facă luând în calcul riscurile de credit, comercial şi operaţional.
O modificare semnificativă pentru structura băncilor a reprezentat-o reducerea
cerinţei minime de capital de la 12% la 8%. Acest fapt a oferit un avantaj competitiv pe piaţa
băncilor ce au trecut mai repede la Basel II.
La nivel de supraveghere, Basel II permite ca sectorul bancar să fie supravegheat de
autorităţile de supraveghere ale ţării, în conformitate cu condiţiile specifice fiecărei ţări.
Acest fapt poate prezenta un avantaj pentru că se creează o corelare între metodele de
supraveghere bancară şi condiţiile specifice fiecărei ţări, însă totodată reprezintă un
dezavantaj referitor la comparaţia la nivel internaţional cu privire la standardele de capital ale
băncilor.
Se poate spune că acordul de la Basel II, reglementarea la nivel mondial care
stabileşte o legatură directă între capitalul instituţiilor financiare şi riscurile pe care acestea le
implică, este un catalizator al dezvoltării sistemului bancar românesc şi un ajutor pentru
integrarea în UE a sectorului financiar românesc.

5. Bibliografie

14
 Universitatea Româno-Americană
Master Finante, Bănci, Asigurări

*** www.bnr.ro
*** www.bis.org
*** www.wall-street.ro
*** www.arb.ro
1. F. Georgescu, Stadiul pregătirii pentru aplicarea reglementărilor Basel II în sistemul
bancar românesc, FINMEDIA, Managementul riscului în perspectiva Basel II, Ediţia
a III-a
2. N. Dardac, B. Moinescu, Evaluarea cantitativa a riscului de credit din perspectiva
Basel II
3. Tanasa; Y. Dautais, Basel II contributes to the changing face of central and eastern
Europe, Credit Risk International, Mai 2004

ANEXA

Tabelul 1.2.1 Abordarea standard: Ponderi de risc aplicate Basel I vs Basel II

15
 Universitatea Româno-Americană
Master Finante, Bănci, Asigurări
Risc de credit asociat
EXPUNERE expunerilor de credit în
varianta:
BASEL I BASEL II
Administraţii centrale, bănci centrale şi instituţii financiare 0% 0%
internaţionale asimilate acestora (pentru expuneri exprimate şi
finanţate în moneda locală)
Administraţii centrale, bănci centrale şi instituţii financiare 0% 50%
internaţionale asimilate acestora (pentru expuneri altele decât
cele exprimate şi finanţate în moneda locală)
Instituţii de credit – expuneri pe termen scurt finanţate şi 20% 20%
exprimate în moneda locală
Instituţii de credit – expuneri pe termen lung 20% 50%
SSIF*-uri – expuneri pe termen scurt finanţate şi exprimate în 100% 20%
moneda locală
SSIF-uri – expuneri pe termen lung 100% 50%
Expuneri faţă de instituţiile** din grup 20% - 100% 20% - 100%
Administraţii regionale şi locale 20% 100%
Entităţi ale sectorului public 100% 100%
Expuneri retail (include şi expuneri faţă de populaţie) 100% 75%
Expuneri faţă de corporaţii 100% 100%
Credite garantate cu proprietăţi comerciale 100% 100%
Credite garantate cu proprietăţi imobiliare 50% 35%
Expuneri cu grad de risc ridicat (investiţii in titluri de 100% 150%
participare la entităti necotate la bursă)
* societăţi de servicii de investiţii financiare
** instituţii de credit şi SSIF-uri
Sursa: F. Georgescu, Stadiul pregătirii pentru aplicarea reglementărilor Basel II în sistemul bancar românesc,
FINMEDIA, Managementul riscului în perspectiva Basel II, Ediţia a III-a

Graficele principalilor indicatori de analiză a sistemului bancar

Graficul 3.2.1

16
 Universitatea Româno-Americană
Master Finante, Bănci, Asigurări

Raportul desovabilitate

30,0

25,0

20,0

Raportul de
%

15,0
sovabilitate

10,0

5,0

0,0
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Sursa: www.bnr.ro

Graficul 3.2.2
Efectul deparghie(Fonduri proprii denivel 1/ Total activela
valoarem edie)

14

12

10
Efectul deparghie
8 (Fonduri proprii de
%

nivel 1/ Total
6 activelavaloare
m edie)
4

0
2

8
0

0
0

0
0

0
0

0
2

Sursa: www.bnr.ro

Graficul 3.2.3

17
 Universitatea Româno-Americană
Master Finante, Bănci, Asigurări

Crediterestantesi indoielnice/ Total portofoliucredite

(val. neta)

0,5
0,4
0,4
0,3 C redite
restantesi
0,3 indoielnice/
%

0,2 T otal portofoliu

credite(val.
0,2
neta)
0,1
0,1
2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008
0,0

Sursa: www.bnr.ro

Graficul 3.2.4
Creanţe restante şi îndoielnice / Total activ (valoare netă)

0,35

0,3

0,25

0,2 Creanţerestanteşi
%

îndoielnice/ Total
0,15 activ (valoarenetă)

0,1

0,05

0
2

8
5

7
0

0
0

0
0

0
2

Sursa: www.bnr.ro

Graficul 3.2.5

18
 Universitatea Româno-Americană
Master Finante, Bănci, Asigurări

Creanţerestanteşi îndoielnice(valoarenetă) / Total

datorii

0,35

0,3

0,25
C reanţe
0,2 restanteşi
%

îndoielnice
0,15 (valoarenetă) /
T otal datorii
0,1

0,05

0
2

8
0
0

0
0
0

0
2

Sursa: www.bnr.ro

Graficul 3.2.6
Creanţe restanteşi îndoielnice (valoare netă) /Total
capitaluri proprii

3,5

2,5
Creanţerestanteşi
2 îndoielnice(valoare
%

1,5 netă) /Total

capitaluri proprii
1

0,5

0
2

7
3

8
0

0
0

0
0
2

Sursa: www.bnr.ro

19
 Universitatea Româno-Americană
Master Finante, Bănci, Asigurări
Graficul 3.2.7
Ratariscului decredit

4
Ratariscului
%

decredit
3

0
2

8
0

0
0

0
2

Sursa: www.bnr.ro

Graficul 3.2.8
ROA

2,5

2
%

1,5 ROA

0,5

0
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Sursa: www.bnr.ro

Graficul 3.2.9

20
 Universitatea Româno-Americană
Master Finante, Bănci, Asigurări

ROE

25

20

15
%

ROE
10

0
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Sursa: www.bnr.ro

21