ROMANIA,IN PERIOADA

COMUNISTA

.
După încheierea celui de-al doilea război mondial, Uniunea Sovietică a
făcut presiuni pentru includerea în guvernele postbelice a unor
reprezentanți ai Partidului Comunist, recent reintrat în legalitate,
(partidul fusese interzis în 1924 ca urmare a acceptării tezei
cominterniste „a dreptului popoarelor oprimate din România
imperialistă la autodeterminare până la despărțirea de stat”)[2], în
vreme ce liderii necomuniști erau eliminați în mod constant din viața
politică. Regele Mihai I a abdicat datorită presiunilor sovietice pe 30
decembrie 1947 și a plecat in exil, în același timp fiind proclamată
RepubLa începutul carierei sale ca șef al statului, Ceaușescu s-a
bucurat de o oarecare popularitate, adoptând un curs politic
independent față de Uniunea Sovietică. În anii ’60, Ceaușescu pune
capăt participării active a României în Pactul de la Varșovia, deși
formal țara va continua să facă parte din această organizație până la
dizolvarea acesteia. Prin refuzul său de a permite armatei române să ia
parte la invazia Cehoslovaciei alături de trupe ale țărilor membre ale
Tratatului de la Varșovia și o atitudine de condamnare publică activă a
acestui act, Ceaușescu reușește pentru o vreme să atragă atât simpatia
compatrioților săi, cât și pe cea a lumii occidentale.
 În 1974, Ceaușescu își asumă titlul de Președinte al
Republicii Socialiste România. Prin politica sa externă,
condusă cu abilitate, dădea impresia că încearcă să se
elibereze de dominația sovietică, atrăgând simpatia și
aprecierile unor mari lideri politici ca Charles de Gaulle și
Richard Nixon. Cu prilejul vizitelor efectuate în 1971 în
China și Coreea de Nord, Ceaușescu e fascinat de ideea
transformării naționale totale, așa cum era ea prefigurată în
programul Partidului Muncitoresc Coreean și deja pusă în
aplicare sub egida Revoluției Culturale din China. La scurtă
vreme după întoarcerea sa în țară, Ceaușescu începe
transformarea sistemului autohton după modelul nord-
coreean, influențat fiind de filozofia președintelui Kim Il
Sung. Începând cu 1972, Ceaușescu trece la punerea în
aplicare a unui proiect de „sistematizare” a localităților
urbane și rurale.
 programul debutează la sate prin demolări în masă ale
gospodăriilor țărănești și strămutarea familiilor afectate în
apartamente de. Demolarea satelor este de fapt o
încununare a politicii de industrializare forțată, care a dus
la destructurarea societății rurale românești. Apogeul
acestui program a fost însă reprezentat de demolarea a
numeroase monumente istorice, inclusiv biserici și
remodelarea Bucureștiului în stil ceaușist (peste o cincime
din centrul capitalei a fost afectată). Casa Poporului
(sediul Parlamentului) se numără printre cele mai mari
construcții din lume, ocupând in aceasta privință locul doi,
după Pentagon. Proteste venite din partea unor organizații
neguvernamentale internaționale au jucat un rol important
în stăvilirea acestor planuri megalomane și probabil în
salvarea a ceea ce a mai rămas din monumentele istorice
aflate pe lista neagră a dictatorului.
STATURA POLITICĂ A LUI CEAUȘESCU
 Pe parcursul „Epocii Ceaușescu”, România devine al patrulea mare
exportator european de armament. Mai mult, în anul 1986, el a
organizat un referendum pentru aprobarea reducerii cheltuielilor și
personalului Armatei Române cu 5%. Acestea nu îl împiedică să
oblige liceenii la pregătire militară, sub forma Detașamentelor
P.T.A.P., să oblige studentele să facă armata, o zi pe săptămână, în
primii 3 ani de facultate și să organizeze pregătirea militară a
tuturor oamenilor muncii, sub forma Gărzilor Patriotice. În aceeași
perioadă, la inițiativa dictatorului, sunt convocate frecvent mari
„adunări populare” pentru susținerea păcii mondiale, la care
oamenii sunt obligați să se prezinte.
 Principiul „neamestecului în treburile interne” este intens
promovat de către dictatorul care dorea ca nimeni din exterior să
nu-l acuze pentru dezastrul în care se afundă țara. Ceaușescu
patronează un sistem politic de tip comunist, cu partid unic și
alegeri falsificate : P.C.R. câștigă cu 99,7%. Oamenii se prezintă la
alegeri în procent de 99,9% pentru a nu intra în vizorul Securității.
 In ciuda regimului său dictatorial, relativa sa independență
față de Moscova are drept rezultat o atitudine binevoitoare
(deși departe de a fi dezinteresată sau neprofitabilă) din
partea statelor occidentale. Regimul Ceaușescu beneficiază
de unele împrumuturi pentru finanțarea programelor sale
economice. În anii „Epocii Ceaușescu” se construiesc
Metroul din București, Canalul Dunăre-Marea Neagră,
zeci de mii de noi blocuri de locuințe. În ultimă instanță,
datoria creată a devenit o povară pentru economia
românească, între 1971-1982, datoria externă crescând de
la 1,2 miliarde $ la aproape 13 miliarde $. În 1982,
veniturile comerțului exterior al României au scăzut cu
17% față de anul precedent. Ceaușescu s-a văzut pus în
situația de a nu-și putea plăti creditorii occidentali, țara
fiind declarată în incapacitate de plată.
 Ceaușescu a dispus achitarea rapidă a datoriilor externe, fără a mai
lua noi credite. În acest scop, o mare parte a producției agricole și
industriale a țării ia calea exportului, privând astfel populația până
și de cele mai elementare alimente și bunuri de consum. Începând
cu anii 1986-1987 se instituie raționalizarea produselor de bază, iar
benzina și alimente ca pâinea, uleiul, zahărul, făina, orezul au
început să fie distribuite pe bonuri sau cartele.[23] Bunurile
destinate exportului au standarde de calitate ridicată și sunt vândute
de obicei în pierdere, la prețuri de dumping. Bunurile destinate
consumului intern sunt de calitate inferioară, așa că oamenii de rând
sunt bucuroși atunci când pot cumpăra bunuri refuzate la export din
motive calitative. Stimularea forțată a sporului natural al populației
a reprezentat una din prioritățile regimului Ceaușescu. Un element
important al acestei politici este reprezentat de abrogarea, în 1966,
a decretului din 1957 care permitea avorturile la cerere (la acea
dată, avortul nu era permis decât în unele țări comuniste). Prin
decretul 770/1966 se permitea avortul terapeutic efectuat în primele
trei luni de sarcină numai pe baza unor stricte indicații medicale și
în cazuri excepționale.
 Legea educației din 1978 a introdus principiul drag
președintelui al îmbinării învățământului cu producția,
alungând practic din școli multe discipline și punând
liceele și facultățile sub tutela unor uzine și dându-le
planuri de producție. Din punct de vedere practic
rezultatele acestei legături dintre învățământ și producție
sunt neglijabile, greutățile uzinelor tutelare făcând de
cele mai multe ori activitatea productivă a școlilor și
facultăților irelevantă pentru economia națională.
Învățământul a ajuns o instituție de pe băncile căreia
elevii și studenții ies cu o formație intelectuală redusă în
multe domenii de activitate. Numărul studenților era în
continuă scădere.
 După modelul altor dictatori comuniști, ca Mao Zedong
sau Kim Ir Sen, în Capitală încep adevărate lucrări
faraonice, prin care se risipesc enorme fonduri financiare.
Aceste construcții, numite ulterior megalomanice,
culminează cu Casa Poporului, devenită acum Palatul
Parlamentului. Ridicată alături de un bulevard luxos, mai
lung și mai larg decât Champs-Élysées (ce se dorea a fi
"Bulevardul Victoria Socialismului"), Casa Poporului a
ajuns să fie a doua din lume ca mărime, între clădiri
administrative, fiind întrecută doar de Pentagon. De-a
lungul anului 1989, Ceaușescu devine tot mai izolat în
lagărul comunist. În august 1989, el propune o întâlnire la
vârf pentru a discuta problemele comunismului est-
european și a „apărării socialismului” în aceste țări.
Această propunere este însă respinsă atât de către statele
Pactului de la Varșovia, cât și de către China.
 În perioada 1981-1989 în magazine nu se găseau în mod curent carne, ouă,
lapte. „Lipsurile de tot felul, mai ales cele alimentare au devenit acute și
cronice din toamna lui 1981”.[33] Atunci sunt reintroduse cartelele
desființate în 1954, fiind raționalizate pâinea, laptele, uleiul, zahărul și
carnea . La ouă, lapte și produse din lapte (unt, smântână și telemea, aproape
singurul tip de brânză care se găsea) se stătea la cozi interminabile. În loc de
lapte se folosea laptele praf. Cașcavalul[34], urda și cașul erau mărfuri rare
și scumpe, iar celelalte lipseau cu desăvârșire. Iaurtul se putea găsi relativ
frecvent.
 Fructele care se găseau erau numai cele locale (mere, pere, prune, struguri,
cireșe, vișine, pepeni, gutui, caise, piersici). Bananele, portocalele,
mandarinele, lămâile, ananasul (în compot la cutie) erau rare și oamenii
stăteau la cozi uriașe pentru a le cumpăra măcar pentru cei mici de sărbători.
La salate oamenii foloseau suc de lămâie concentrat sau oțet.
 Multe din dulciurile existente (ciocolată, gume, bomboane) erau numai cele
autohtone care erau de proastă calitate, mulți români preferând să le
ocolească pe cele mai multe dintre ele. Ciocolata, guma, bomboanele de
calitate erau rare și se obțineau ori stând la cozi imense, ori printr-o pilă, ori
de la cineva care mai venea din străinătate. Spre sfârșitul perioadei
comuniste, 1987-1989 au început să pătrundă unele produse (gumă, etc) din
Iugoslavia și Polonia
 . Românii se mulțumeau în mod obișnuit cu gemuri și dulcețuri
care erau făcute din fructe autohtone, compoturi, rahat și
tradiționala eugenie. Mierea era scumpă. Prăjiturile și
fursecurile, pe care le puteai cumpăra de la cofetării, erau însă
răspândite și de bună calitate, fiind pregătite natural. Mai
puteau fi găsiți uneori pufuleți sărați sau dulci (rar), pufarine și
stafide.
 Revoluția din decembrie 1989

Evenimentele sângeroase de la Timișoara și București din

decembrie 1989 au culminat cu căderea lui Ceaușescu și a
regimului comunist.
Spre exasperarea majorității covârșitoare a românilor,
Ceaușescu este confirmat în fruntea PCR pentru un nou termen
de cinci ani, la Congresul al XIV-lea al PCR din noiembrie 1989.
La acest congres Ceaușescu denunță Pactul Molotov-Ribbentrop
și cere anularea consecințelor acestuia.
Prima tentativă de organizare a unor proteste ar fi trebuit să se.
 materializeze la Iași, în 14 decembrie 1989, dar
manifestația, ce ar fi urmat să se desfășoare în Piața
Unirii, este dejucată de autoritățile comuniste O tentativă
a regimului de a-l evacua pe pastorul reformat maghiar
László Tőkés din locuința parohială pe care o ocupa de
drept la Timișoara, pe motiv că acesta ar fi fost mutat la
o altă parohie, întâmpină rezistență din partea
enoriașilor, care înconjoară casa parohială într-o
demonstrație de sprijin. Acestora li se alătură și români,
iar demonstrația capătă în scurtă vreme un caracter mai
larg, de protest împotriva regimului comunist. Trupe ale
armatei, miliției și Securității apar la fața locului la 17
decembrie 1989 și deschid focul asupra manifestanților.
 La 18 decembrie 1989, Ceaușescu pleacă într-o vizită oficială
în Iran, lăsându-i soției sale, Elena, și altor colaboratori
apropiați, misiunea de a înăbuși revolta de la Timișoara.
Revolta continuă să ia amploare. După revenirea sa în țară, la
20 decembrie 1989, Ceaușescu ține o cuvântare televizată
dintr-un studio de televiziune amenajat în incinta clădirii CC
al PCR, în care califică evenimentele de la Timișoara drept o
încercare din afară de imixtiune în afacerile interne și de
subminare a suveranității României. Până la cuvântarea lui
Ceaușescu, mediile oficiale de informare evită cu strictețe
orice referință la evenimentele care se derulau în Timișoara,
singurele surse de informare fiind posturile de radio din afara
granițelor țării, precum Radio Europa Liberă și Vocea
Americii. O "adunare populară" în sprijinul regimului este
organizată pentru ziua următoare, 21 decembrie, în fața
sediului CC al PCR, într-un loc care, în urma evenimentelor
acelei zile, poartă azi numele de Piața Revoluției.
 Demonstrația degenerează în mișcare de răsturnare a
regimului. Soții Ceaușescu, surprinși de această turnură a
lucrurilor, se dovedesc incapabili de a păstra controlul
asupra maselor. Populația capitalei se adună în Piața
Revoluției, unde se confruntă cu unități ale miliției și
armatei. Din păcate, raportul de forțe înclină în favoarea
forțelor de represiune, bine reprezentate numeric și bine
înarmate, care până la miezul nopții reușesc să degajeze
piața, omorând zeci și arestând sute de protestatari.
 Cu toată întreruperea transmisiunii televizate a
demonstrației din 21 decembrie, reacția ineptă și
neajutorată a lui Ceaușescu nu scapă neobservată de
telespectatorii din întreaga țară. Până în dimineața zilei
de 22 decembrie 1989, protestele se răspândiseră deja în
toate marile orașe ale României. Moartea în condiții
suspecte a ministrului apărării, generalul Vasile Milea,
 în 22 decembrie de către posturile naționale de radio și
televiziune. Imediat după acest anunț, o ședință
extraordinară a comitetului politic executiv al PCR are loc,
sub conducerea lui Ceaușescu, care cu acest prilej anunță
că preia comanda armatei. Ceaușescu mai face o încercare
disperată de a se adresa mulțimii adunate în fața sediului
CC, dar fără succes. Protestatarii forțează ușile și pătrund
în sediul CC, iar cuplului Ceaușescu nu îi rămâne decât
opțiunea de a fugi cu un elicopter care îi aștepta pe
acoperișul clădirii CC.
Demolarea (în locul restaurării) Bisericii Ienei (sec. XVIII)
în urma avariilor cauzate de cutremurul din 1977
Defilare de 23 August
 Ştefan Voitec înmânându-i lui Nicolae
Ceaușescu sceptrul prezidențial în 1974