Regimul vamal

• Defineşte statutul juridic al mărfii

• Indică:
1)Dacă ( şi în ce condiţii) marfa va fi
supusă controlului vamal;
2) Dacă şi unde vor fi plătite taxele
vamale
 TIPURILE DE REGIM VAMAL
1)Regimurile vamale definitive sau
comune
1.1 Regimul vamal la export
1.2. Regimul vamal la import
2) Regimurile vamale suspensive sau
temporare
2.1 Regimurile de tranzit
2.2. Regimurile economice
• Regimul vamal de export este cel mai
simplu regim vamal solicitat de către o
firmă exportatoare în momentul în care
această exportă definitiv mărfuri în afara
teritoriului vamal.
• Declaraţia vamală la export, completată de
către declarantul vamal – exportatorul sau
un comisionar vamal – presupune
stabilirea de către acesta a valorii în vamă
la export. La export, valoarea în vamă are
de obicei importanţă statistică.
 Valoarea în vamă la export
• Preţul facturat importatorului serveşte ca bază
pentru determinarea valorii în vamă; reducerile
acordate importatorului nu sunt incluse în
calculul valorii în vamă la export.
• În funcţie de condiţia de livrare (Incoterms
2000), cheltuielile de transport trebuie adăugate
sau deduse pentru a avea o valoare franco
frontiera ţării firmei exportatore;
• Onorariile şi comisioanele plătite agenţilor,
comisionarilor vamali şi expeditorilor sunt luate
în calculul valorii declarate dacă acestea sunt
incluse în preţul facturat al bunurilor exportate .
 Regimul vamal la import
• În cazul importurilor, măsurile de politică
comercială vizează, în principal, protejarea
pieţei interne din punct de vedere economic
(sprijinirea producătorilor naţionali în competiţia
cu concurenţii externi) şi socio-cultural
(protejarea sănătăţii publice, a normelor
culturale şi morale din societatea respectivă).
• În acest sens, se utilizează o gamă diversificată
de instrumente de politică comercială, care pot fi
grupate în două categorii: tarifare (adică bazate
pe tariful vamal) şi netarifare .
 Regimul de import definitiv
• încadrarea, dacă este cazul, în contingente de import
pentru ţara exportatoare şi prezentarea în acest sens a
licenţei de import şi a documentului de origine a mărfii;
• respectarea altor restricţii la import (de preţ, cu caracter fito-
sanitar etc.), prezentându-se la vamă documentele
respective;
• declararea valorii vamale, încadrarea tarifară, calculul
taxelor vamale şi plata acestora;
• plata altor taxe la care sunt supuse mărfurile care intră în
circuitul comercial (de exemplu, taxa asupra valorii
adăugate –TVA);
• controlul efectiv al mărfii de către autorităţile vamale.
Mărfurile care cad sub incidenţa regimului vamal definitiv vor fi
supuse procedurii vamale, urmând să primească “liber de
vamă” şi să fie trecute în regimul de mărfuri aflate în
circuitul comercial intern din ţara importatoare.
 UE
• În cazul sistemului vamal din
Uniunea Europeană se întâlnesc
două situaţii în ceea ce priveşte
regimul vamal la importul de
mărfuri: punerea mărfurilor în
liberă practică şi punerea în
consum
 Punerea mărfurilor în liberă
practică
• se realizează ca urmare a plăţii taxelor vamale,
conform tarifului vamal comun (TDC – Tarif
Douanier Commun). Acest regim vamal permite
libera circulaţie a mărfurilor în interiorul Uniunii
Europene, dar nu permite libera dispoziţie pe
teritoriul naţional al unei ţări membre. .
• Regimul vamal de punere în liberă practică
presupune aplicarea măsurilor tarifare
comunitare (perceperea taxelor vamale) şi a
celor de politică comercială (de exemplu,
contingente, acorduri de autolimitare).
Punerea mărfurilor în consum
• înseamnă că marfa importată nu poate fi oferită spre
consum sau comercializată decât după plata diverselor
taxe interne caracteristice fiecărui stat membru, taxe
indirecte şi taxe parafiscale.
• Taxele interioare şi taxele indirecte sunt
percepute de către autoritatea vamală – de exemplu,
în cazul produselor petroliere şi a băuturilor
alcoolice – sau de către alte administraţii – taxe
aplicate producerii şi consumului de băuturi
alcoolice (contribuţii indirecte) ; taxe de garanţie în
cazul metalelor preţioase.
• Taxele parafiscale au un nivel relativ scăzut,
fiind, în general, taxe ad valorem percepute în
beneficiul unor organisme profesionale.
 Regimul de tranzit
• constă în transportul mărfurilor străine
nevămuite de la un birou vamal la altul fără ca
acestea să fie supuse plăţii taxelor vamale şi a
măsurilor de politică comercială, cu
obligativitatea ca astfel de transporturi să se
efectueze sub supraveghere vamală.
• Operaţiunea de tranzit presupune
depunerea unei declaraţii sumare implică şi
constituirea unei garanţii financiare (cauţiune);
autorităţile vamale pot exercita, totodată,
controale materiale (sigilarea mijloacelor de
transport, controlul mărfurilor ).
• Tranzitul comunitar se referă la circulaţia
mărfurilor între două ţări membre ale UE; există
două situaţii diferite, după cum e vorba de
mărfuri având originea extracomunitară şi care
se află în tranzit între două ţări UE (trafic
comunitar extern), sau de mărfuri comunitare
care circulă între două ţări UE (trafic comunitar
intern).
• Regimul TIR (Transit International par Route)
• Regimul TIR permite circulaţia mărfurilor de
origine comunitară sau non-comunitară pe
teritoriul ţărilor semnatare ale Convenţiei de la
Geneva (Convenţia TIR), cu condiţia ca
transportul să se facă fără transbordări, iar cel
puţin o parte a itinerarului să se realizeze pe
cale rutieră.
 Regimurile economice
• Regimul de depozit vamal
• Regimul de admitere temporară
• Regimurile de prelucrare (în lohn)
• Regimul vamal de transformarea sub
control vamal
 Regimul de depozit vamal

• Depozitul vamal se poate utiliza atunci când

există un decalaj în timp între circulaţia
mărfurilor şi comercializarea acestora; acest
regim se aplică atât la import, cât şi la export.
• Antrepozitul vamal este locul agreat de
autoritatea vamală, aflat sub controlul acesteia,
în care mărfurile pot fi depozitate în anumite
condiţii. În antrepozitul vamal, se pot depozita
mărfurile înainte ca ele să fie supuse obligaţiei
de plată a datoriei vamale sau a unor măsuri de
politică comercială –la import sau până la
expedierea lor în străinătate – la export.
 Regimul de depozit vamal
• La export, marfa aflată în depozit vamal este
considerată din punct de vedere juridic ca fiind
în afara teritoriului vamal (adică exportată), chiar
dacă, din punct de vedere fizic, aceasta n-a
părăsit ţara de export.
• Avantajul acestei formule este faptul că marfa
beneficiază de toate efectele fiscale ale
regimului de export (de exemplu, recuperarea
TVA).
• Depozitul vamal la export est utilizat, de regulă,
de către exportatorii care practică distribuţia
directă, cei care constituie stocuri pentru
vânzarea în străinătate, pentru livrările
eşalonate la export etc.
 Regimul de depozit vamal

• La import, depozitul vamal este un regim

suspensiv: vama suspendă aplicarea
formalităţilor de vămuire pentru o perioadă
determinată, la terminarea căreia marfa,
ieşind din depozit, va primi un alt statut.
 Regimul de admitere temporară

• Admiterea temporară este un regim

suspensiv, care se aplică mărfurilor
importate (admitere temporară propriu-
zisă), celor de export (regimul de retur),
precum şi celor aflate în circuit
internaţional (regimul ATA). În plus, există
două cazuri speciale de admitere
temporară la import: mostrele şi
ambalajele.
• Admiterea temporară la import se aplică
mărfurilor importate pentru o durată limitată în
vederea utilizării pentru activităţi comerciale
determinate (participare la târguri şi expoziţii,
încercări, demonstraţii etc.), apoi având loc un
reexport. Ele beneficiază de suspendarea totală
sau parţială a taxelor care ar fi impuse în cadrul
unui regim definitiv.
• Condiţia de bază pentru utilizarea acestui regim
este ca mărfurile să nu sufere nici un fel de
prelucrare sau transformare şi să fie reexportate
în aceeaşi stare , în cadrul unui anumit termen
(de exemplu, maximum doi ani, în UE).
• Regimul de retur se aplică mărfurilor care au
fost exportate temporar şi sunt reimportate; la
import acestea sunt scutite de taxele vamale şi
celelalte taxe specifice regimului comun.
Procedura este mai simplă în acest caz, vama
trebuind totuşi să verifice dacă mărfurile
reimportate n-au făcut obiectul unei prelucrări în
străinătate.
• În UE regimul de retur se aplică mărfurilor care
au fost exportate temporar şi sunt reimportate,
fiind reintroduse în spaţiul comunitar într-un
anumit termen, fără a suferi vreo modificare, cu
excepţia uzurii lor normale.
• Regimul ATA - admission temporaire (fr.) ;
temporary admission (engl.) – este rezultatul
convenţiei vamale din 6 presupune acceptarea
importurile temporare, cu scutire de taxe,
precum şi exporturile temporare, libere de taxe
la reimport.
• Acest regim vamal permite mărfurilor utilizate
temporar în străinătate, cu ocazia târgurilor şi a
expoziţiilor, a misiunilor de prospectare, să fie
reimportate fără plata taxelor vamale
• Produsele la care se aplică acest regim vamal
sunt mostrele, materialele pentru demonstraţii
(materialele profesionale sau cu caracter
ştiinţific, filmele artistice pentru prezentare la
festivaluri etc).
• Ambalajele urmează, în principiu, regimul mărfii
conţinute şi sunt impuse cu aceeaşi taxă.
• Pentru ambalajele destinate unor utilizări
repetate, care circulă în mod regulat în trafic
internaţional, se practică însă, conform unei
convenţii vamale din 1960, admiterea
temporară.
• Acest regim se aplică ambalajelor importate cu
marfa şi care urmează să fie reexportate ,
precum şi acelora importate fără marfă, dar
destinate unui reexport. Reexportul trebuie să
aibă loc într-o perioadă determinată (în UE, şase
luni pentru ambalajele “pline” şi trei luni pentru
ambalajele “goale”).
 Regimurile de prelucrare (în lohn)
• Regimurile de prelucrare răspund unei
necesităţi economice: facilitarea
operaţiunilor de prelucrare pe teritoriul
naţional a unor produse provenind din
import (aşa-numita “perfecţionare activă”
sau lohn-ul activ) sau, simetric,
delocalizarea în străinătate, prin
subcontractare, a prelucrării unor produse
naţionale (“perfecţionarea pasivă” sau
lohn-ul pasiv”).
Regimul de perfecţionare activă
Lohn-ul activ
• Regimul cu suspendare pleacă de la ideea că
materiile prime, materialele etc. importate pentru
a fi încorporate într-un produs finit nu fac decât
să tranziteze teritoriul naţional, nefiind eligibile
pentru aplicarea regimului vamal comun; ele
beneficiază, în consecinţă, de suspendarea plăţii
taxelor legate de vămuire.
Regimul de rambursare presupune faptul că
operatorul importator face plata taxelor vamale
conform regimului comun, dar, după prelucrare,
poate solicita şi va primi rambursarea plăţii în
proporţia pe care o au materiile importate în
valoarea produsului finit exportat.
Regimul de perfecţionare pasivă
Lohn-ul pasiv
• priveşte pe agenţii economici care exportă materiale
şi vederea prelucrării lor în străinătate, urmând să
reimporte produsul finit. La import, aceste produse
nu sunt impuse la valoarea lor integrală, întrucât
aceasta include şi valoarea materiilor prime exportate
anterior, ci numai la diferenţa de valoare
corespunzătoare prelucrării în străinătate (taxare
diferenţială).
• Practic, taxarea diferenţială constă în deducerea din
taxele calculate pentru produsele finite a mărimii
taxelor care s-ar fi achitat asupra materiilor exportate
pentru prelucrare, dacă acestea din urmă ar fi fost
importate din ţara unde se realizează operaţiunile de
prelucrare.
Regimul vamal de transformarea
sub control vamal
• Transformarea sub control vamal permite
prelucrarea sau utilizarea mărfurilor de
origine terţă pe teritoriul vamal al unui stat
fără plata taxelor vamale de import şi fără
aplicarea măsurilor de politică comercială,
pentru a fi supuse unor operaţiuni care le
transformă felul sau starea iniţială.
Produsele rezultate, numite produse
transformate, se introduc în circuitul
economic, cu plata taxelor vamale de
import.
 STATUTUL VAMAL AL MĂRFII

• VALOAREA ÎN VAMĂ
• POZIŢIA TARIFARĂ
• ORIGINEA MĂRFURILOR
 VALOAREA ÎN VAMĂ

• LA EXPORT
» cale maritimă: FOB port de expediţie;
» cale aeriană: franco aeroport de plecare;
» cale terestră: franco frontiera ţării exportatoare.
 VALOAREA ÎN VAMĂ
• LA IMPORT :
– Valoare de tranzacţie : valoarea comercială
a mărfii la punctul de trecere a frontierei la
import (practic valoarea CIF sau CIP)

– Alte metode:
• Valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice
• Valoarea de tranzacţie a mărfurilor similare
• Metoda deductivă
• Valoarea calculată
 POZIŢIA TARIFARĂ

– locul atribuit fiecărei mărfii în tariful vamal,

în funcţie de caracteristicile acesteia
– condiţionează
• mărimea cotei de impunere vamală
• aplicarea măsurilor de politică netarifară
(contingente, licenţe etc.), a normelor, regulilor
sanitare şi fito-sanitare
 ORIGINEA MĂRFURILOR

• Condiţionează:
– nivelul taxelor vamale aplicabile la import;
– statisticile privind evoluţia comerţului
exterior pe zone geografice;
– aplicarea reglementărilor specifice şi
punerea în practică a măsurilor de politică
comercială.
 ORIGINEA MĂRFURILOR
• Mod de determinare (U.E.) :
• mărfurile obţinute integral într-o ţară sunt
originare din acea ţară
• în cazul produselor la realizarea cărora
concură producători din mai multe ţări, se
adoptă principiul transformării (prelucrării)
substanţiale.
• în cadrul unor acorduri ale UE cu anumite ţări
sau grupuri de ţări, se adoptă criteriul
cumulului de origine
 Dovada originii mărfurilor
• Certificatul de origine, model A  în cadrul
sistemului generalizat de preferinţe;
• Certificatul EUR 1  în cazul acordurilor
comerciale încheiate cu AELS;
• Certificatul EUR 1 sau EUR 2  pentru toate
regimurile preferenţiale;
• Certificatul ATR 1  pentru produsele
provenind din Turcia
• Documentul T2L  produsele de origine
comunitară