Academia de Studii Economice

Facultatea de Relații Economice Internaționale

Europa 2020

Prof. îndrumător : Cristina Drăgoi

Studenți : Cristina Bădan
Avrămiuc Bogdan
Grupa 917, Seria A, An 2, REI

București, 2011
Introducere

Europa 2020 reprezintă strategia UE de creştere economică pentru următorii zece ani.
Într-o lume aflată în permanentă schimbare, UE doreşte să devină o economie inteligentă,
durabilă şi favorabilă incluziunii. Aceste trei priorităţi se sprijină reciproc şi sunt în măsură să
ajute UE şi statele membre să obţină un nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă,de
productivitate şi de coeziune socială.

În practică, Uniunea a stabilit cinci obiective majore – privind ocuparea forţei de muncă,
inovarea, educaţia, incluziunea socială şi mediul/energia - care urmează să fie îndeplinite până în
2020. Statele membre vor adopta propriile lor obiective naţionale în aceste domenii. Diverse
acţiuni la nivel european şi naţional vor veni în sprijinul Strategiei.

Pentru a măsura progresele realizate în îndeplinirea obiectivelor Strategiei 2020, au fost stabilite
5 obiective majore la nivelul UE.

Acestea urmează să fie transpuse în obiective naţionale, pentru a reflecta circumstanţele

fiecărui stat membru în parte.

5 obiective europene pentru 2020:

1. Ocuparea forţei de muncă

o o rată de ocupare a forţei de muncă de 75 % în rândul populaţiei cu vârste cuprinse
între 20 şi 64 de ani
2. Cercetare, dezvoltare şi inovare
o un nivel al investiţiilor publice şi private în cercetare şi dezvoltare de 3% din PIB-
ul UE
3. Schimbări climatice şi energie
o reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră (sau chiar cu 30%, în
condiţii favorabile) faţă de nivelurile înregistrate în 1990
o creşterea ponderii surselor de energie regenerabile până la 20%
o creşterea cu 20% a eficienţei energetice
4. Educaţie
o reducerea abandonului şcolar la sub 10%
o creşterea la peste 40% a ponderii absolvenţilor de studii superioare în rândul
populaţiei în vârstă de 30-34 de ani
 5. Sărăcie şi excluziune socială
o reducerea cu cel puţin 20 de milioane a numărului persoanelor care suferă sau
riscă să sufere de pe urma sărăciei şi a excluziunii sociale

Aceste obiective:

 definesc poziţia pe care ar trebui să o ocupe UE în 2020 din punctul de vedere al unor
parametri majori
 sunt transpuse în obiective naţionale, pentru ca fiecare stat să-şi poată urmări evoluţia
 sunt comune şi nu presupun repartizarea sarcinilor, urmând a fi realizate prin acţiuni la
nivel naţional şi european
 sunt interdependente şi se susţin reciproc:
o progresele în plan educaţional contribuie la îmbunătăţirea perspectivelor
profesionale şi la reducerea sărăciei
o mai multă cercetare şi inovare şi o utilizare mai eficientă a resurselor ne ajută să
devenim mai competitivi şi oferă condiţii favorabile creării de noi locuri de muncă
o investiţiile în tehnologii ecologice contribuie la combaterea schimbărilor climatice
şi creează noi oportunităţi de afaceri şi locuri de muncă.
 Toate ţările din UE adaptează la propria lor situaţie cele 5 obiective principale stabilite la
nivelul Uniunii.
 Obiectivele naţionale vor fi folosite pentru a măsura progresele înregistrate în atingerea
obiectivelor generale ale Strategiei Europa 2020.
 Pentru a garanta că fiecare ţară membră pune în aplicare Strategia Europa 2020 ţinând
cont de situaţia sa specifică, cele 5 obiective stabilite la nivelul UE sunt transpuse în
obiective naţionale menite să reflecte măsura în care fiecare ţară poate contribui la efortul
general.
 În acest sens, va avea loc un dialog cu Comisia, pentru a se analiza conformitatea
obiectivelor naţionale cu cele europene.
 Fiecare ţară îşi stabileşte obiectivele naţionale în cadrul programului naţional de reformă,
care trebuie prezentat în luna aprilie a fiecărui an.
Iniţiative majore

UE a identificat noi domenii care ar putea impulsiona creşterea economică şi crearea de noi locuri
de muncă. Ele se află în centrul a 7 iniţiative majore.

În cadrul fiecărei iniţiative, autorităţile europene şi cele naţionale trebuie să-şi coordoneze
eforturile pentru a se sprijini reciproc. Majoritatea iniţiativelor au fost prezentate de către
Comisie în anul 2010.

Creştere inteligentă

Creşterea inteligentă presupune îmbunătăţirea prestaţiei UE în următoarele domenii:

 educaţie (încurajarea procesului de învăţare şi de îmbunătăţire a competenţelor)

 cercetare şi inovare (crearea de noi produse şi servicii care să genereze creştere
economică şi noi locuri de muncă şi să ne ajute să facem faţă provocărilor de ordin social)
 societatea digitală (utilizarea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor)

 Obiectivele UE pentru o creştere inteligentă:

1. un nivel al investiţiilor publice şi private în cercetare şi dezvoltare de 3% din PIB-ul UE;

condiţii mai bune pentru cercetare, dezvoltare şi inovare
2. o rată de ocupare a forţei de muncă de 75 % în rândul populaţiei cu vârste cuprinse
între 20 şi 64 de ani, până în 2020 (prin crearea de condiţii favorabile inserţiei
profesionale, în special pentru femei, tineri, persoane în vârstă sau necalificate şi imigranţi
legali)
3. rezultate mai bune pe plan educaţional, în special
- reducerea abandonului şcolar la mai puţin de 10%
-creşterea până la cel puţin 40% a ponderii absolvenţilor de studii superioare sau
echivalente în rândul populaţiei în vârstă de 30-34 de ani

Cum intenţionează UE să stimuleze creşterea inteligentă?

Cu ajutorul a 3 iniţiative majore:

 1. O agendă digitală pentru Europa , prin care îşi propune să creeze o piaţă digitală unică,
bazată pe internet rapid şi ultrarapid şi pe aplicaţii interoperabile:
o până în 2013: acces universal la internet în bandă largă
o până în 2020: acces universal la internet mult mai rapid (cel puţin 30Mbps)
o până în 2020: o viteză a internetului de peste 100 Mbps în peste 50% din
locuinţele din Europa.
2. O Uniune a inovării , prin care îşi propune:
o să reorienteze politica în materie de cercetare, dezvoltare şi inovare către domenii
care prezintă provocări majore pentru societate (schimbări climatice, utilizarea
eficientă a energiei şi a resurselor, schimbări demografice, sănătatea populaţiei
etc.)
o să consolideze toate verigile din lanţul inovării, de la cercetarea fundamentală la
comercializare.
3. Tineretul în mişcare, prin care îşi propune:
o să-i ajute pe studenţi şi pe stagiari să studieze în străinătate
o să-i pregătească mai bine pe tineri pentru piaţa muncii
o să îmbunătăţească performanţele universităţilor europene şi să le facă mai
atractive pe plan internaţional
o să amelioreze toate aspectele legate de educaţie şi formare (excelenţă academică,
egalitate de şanse etc.)

De ce avem nevoie de o creştere inteligentă?

Creşterea economică mai moderată a Europei în raport cu principalii săi concurenţi se explică
în mare parte prin existenţa unor diferenţe în materie de productivitate cauzate parţial de:

 nivelul mai redus al investiţiilor în cercetare, dezvoltare şi inovare

 utilizarea insuficientă a tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor
 accesul dificil la inovare în anumite sectoare ale societăţii.
De exemplu:

 Întreprinderile europene reprezintă în prezent numai un sfert din piaţa mondială a

tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor, în valoare de circa 2 000 de miliarde de
euro.
 Întârzierea cu care se introduce internetul de mare viteză influenţează negativ
capacitatea Europei de a inova, de a difuza cunoştinţe şi de a comercializa bunuri şi
servicii şi, de asemenea, duce la izolarea zonelor rurale.

Educaţie şi formare

 Circa 25% dintre elevii europeni au dificultăţi la citire.

 Prea mulţi tineri părăsesc sistemele de educaţie/ formare fără să obţină o calificare.
 Numărul persoanelor cu studii medii a crescut, însă calificările acestora deseori nu
corespund cerinţelor de pe piaţa muncii.
 Mai puţin de o treime dintre europenii cu vârste între 25 şi 34 de ani au absolvit o
facultate, faţă de 40% în SUA şi peste 50% în Japonia.
 În clasamentele internaţionale, universităţile europene nu ocupă poziţii de frunte –
doar 2 dintre ele se numără printre primele 20 din lume (a se vedea indicele Shanghai -
ARWU ).

Îmbătrânirea populaţiei

 Pe măsură ce speranţa de viaţă creşte şi natalitatea scade, un număr din ce în ce mai mic
de europeni aflaţi în câmpul muncii trebuie să susţină un număr din ce în ce mai mare
de pensionari şi să finanţeze restul sistemului de protecţie socială.
 În prezent, numărul persoanelor cu vârsta de peste 60 de ani creşte de două ori mai rapid
decât înainte de 2007 (aproximativ două milioane de persoane pe an, faţă de un milion, în
perioada precedentă).
  O economie bazată pe cunoaştere mai dezvoltată le va permite europenilor să rămână în
câmpul muncii mai mult timp şi să reducă presiunea exercitată asupra sistemelor de
protecţie socială.

Creştere durabilă – Pentru o economie mai competitivă, mai ecologică şi mai eficientă din
punctul de vedere al utilizării resurselor

Pentru a asigura o creştere economică durabilă, trebuie:

 să dezvoltăm o economie mai competitivă, cu emisii scăzute de CO2, care să utilizeze resursele
în mod eficient şi durabil
 să protejăm mediul, să reducem emisiile de gaze cu efect de seră şi să stopăm pierderea
biodiversităţii
 să profităm de poziţia Europei ca lider în dezvoltarea de noi tehnologii şi metode de producţie
ecologice
 să introducem reţele electrice inteligente şi eficiente
 să valorificăm reţelele europene pentru a le acorda întreprinderilor (în special micilor
producători) un avantaj competitiv suplimentar
 să îmbunătăţim mediul de afaceri, în special pentru IMM-uri
 să-i ajutăm pe consumatori să aleagă produse şi servicii, în cunoştinţă de cauză.

Obiectivele UE pentru o creştere durabilă:

1. 1. reducerea cu 20%, până în 2020, a emisiilor de gaze cu efect de seră faţă de nivelul din
1990 - UE este dispusă să reducă emisiile chiar şi cu 30%, cu condiţia ca şi alte ţări dezvoltate să
îşi asume angajamente similare şi ca ţările în curs de dezvoltare să contribuie, în măsura
posibilităţilor, în cadrul unui acord global.
2. creşterea ponderii surselor de energie regenerabile până la 20%
3. creşterea cu până la 20% a eficienţei energetice.

Cum intenţionează UE să stimuleze creşterea durabilă?

Cu ajutorul a 2 iniţiative majore:

 1. O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor

Pentru a trece la o economie care utilizează resursele în mod eficient şi emite mai puţin CO2,
trebuie să reducem dependenţa creşterii economice de resurse şi energie, în special prin:

o reducerea emisiilor de CO2

o îmbunătăţirea securităţii energetice
o reducerea cantităţii de resurse utilizate
2. O politică industrială adaptată erei globalizării

UE are nevoie de o politică industrială care să sprijine întreprinderile, în special pe cele mici, în
eforturile lor de adaptare la globalizare, de depăşire a crizei economice şi de trecere la o economie
cu emisii scăzute de CO2:
o sprijinind spiritul antreprenorial, pentru ca întreprinderile europene să devină mai
performante şi mai competitive
o acoperind toate elementele lanţului valoric din ce în ce mai globalizat, de la accesul la
materii prime la serviciile post-vânzare.

O astfel de politică poate fi elaborată doar în strânsă cooperare cu întreprinderile, sindicatele,

mediul academic, ONG-urile şi organizaţiile de consumatori.

De ce avem nevoie de o creştere durabilă?

Dependenţa excesivă de combustibilii fosili

Faptul că depindem atât de mult de petrol, gaz şi cărbune:

 expune consumatorii şi întreprinderile la fluctuaţiile de preţ

 ne ameninţă securitatea economică
 contribuie la schimbările climatice.

Disponibiltatea resurselor naturale

Concurenţa pentru resursele naturale se va intensifica la nivel global şi va exercita
presiuni asupra mediului. Politica de dezvoltare durabilă a UE poate contribui la diminuarea
acestor presiuni.

Schimbările climatice

 Pentru a atinge obiectivele de combatere a schimbărilor climatice, trebuie să accelerăm ritmul de

reducere a emisiilor şi să exploatăm noile tehnologii (instalaţii eoliene şi solare, captarea şi
stocarea carbonului etc.).
 De asemenea, trebuie să consolidăm capacitatea de rezistenţă a economiilor în faţa riscurilor
climatice, precum şi capacitatea de prevenire a dezastrelor şi de reacţie la acestea.

Competitivitatea

 UE trebuie să-şi amelioreze productivitatea şi competitivitatea şi să-şi menţină poziţia de vârf în

domeniul tehnologiilor ecologice, mai ales în raport cu concurenţa sporită din China şi America
de Nord.
 Atingerea obiectivelor europene în domeniul energiei ne-ar permite economisirea, până în 2020, a
60 de miliarde de euro la importurile de petrol şi gaz. Pe lângă avantajul economic, acest fapt ne-
ar permite să îmbunătăţim securitatea energetică.
 Un nivel sporit de integrare a pieţei europene a energiei ar putea contribui la o creştere a PIB-ului
UE cu 0,6% până la 0,8%.
 Dacă UE şi-ar mări ponderea surselor regenerabile la 20%, ar putea fi create 600 000 de noi locuri
de muncă - şi alte 400 000 dacă este atins obiectivul de 20% privind eficienţa energetică.
 Este necesar să ne asigurăm că măsurile care vizează reducerea emisiilor ţin cont de maximizarea
beneficiilor şi de minimizarea costurilor, inclusiv prin utilizarea de soluţii tehnice inovatoare.

Creştere favorabilă incluziunii – O economie cu o rată ridicată a ocupării forţei de

muncă, asigurând coeziunea economică, socială şi teritorială

Creşterea favorabilă incluziunii presupune:

 o rată mai mare de ocupare a forţei de muncă - locuri de muncă mai bune şi mai
numeroase, în special pentru femei, tineri şi lucrători de peste 55 de ani
 creşterea capacităţii de anticipare şi gestionare a schimbării prin investiţii în formare
profesională şi îmbunătăţirea competenţelor
  modernizarea pieţelor muncii şi a sistemelor de protecţie socială
 garantarea accesului tuturor la beneficiile creşterii economice.

Obiectivele UE pentru o creştere economică favorabilă incluziunii:

1. o rată de ocupare a forţei de muncă de 75 % în rândul populaţiei cu vârste cuprinse între 20

şi 64 de ani până în 2020 (prin crearea de condiţii favorabile inserţiei profesionale, în special
pentru femei, tineri, persoane în vârstă sau necalificate şi imigranţi legali)
2. rezultate mai bune pe plan educaţional, în special
– reducereaabandonului şcolar la mai puţin de 10%
- creşterea până la cel puţin 40% a ponderii absolvenţilor de studii superioare sau
echivalente în rândul populaţiei în vârstă de 30-34 de ani
3. reducerea cu cel puţin 20 de milioane a numărului persoanelor care suferă sau riscă să
sufere de pe urma sărăciei şi a excluziunii sociale.

Cum intenţionează UE să stimuleze creşterea favorabilă incluziunii?

Cu ajutorul a 2 iniţiative majore:

1. O agendă pentru noi competenţe şi noi locuri de muncă, prin care îşi propune:
o să ajute cetăţenii să dobândească noi competenţe, să se adapteze la schimbările de
pe piaţa muncii şi să se reorienteze profesional
o să modernizeze pieţele muncii, pentru a spori productivitatea muncii şi rata de
ocupare a forţei de muncă, pentru a reduce şomajul şi pentru a asigura
durabilitatea modelelor sociale europene.
2. Platforma europeană de combatere a sărăciei, prin care îşi propune:
o să asigure coeziunea economică, socială şi teritorială
o să garanteze respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor care suferă de
pe urma sărăciei şi a excluziunii sociale şi să le asigure acestora un trai demn şi un
rol activ în societate
o să sprijine măsurile care favorizează integrarea în comunitate, formarea şi inserţia
profesională şi accesul la protecţie socială.
De asemenea, UE sprijină creşterea favorabilă incluziunii prin proiectele şi investiţiile în
domeniul dezvoltării regionale, prin care reduce discrepanţele dintre regiuni şi asigură accesul
tuturor europenilor la beneficiile creşterii economice.

De ce avem nevoie de o creştere favorabilă incluziunii?

Ocuparea forţei de muncă

 Populaţia activă a Europei este în scădere datorită schimbărilor demografice. Cei aflaţi în
câmpul muncii trebuie să susţină un număr din ce în ce mai mare de persoane inactive.
 UE trebuie să-şi mărească rata de ocupare a forţei de muncă. Aceasta este deosebit de scăzută
în rândul femeilor (63%, faţă de 76% în rândul bărbaţilor, în intervalul de vârstă 20-64 de ani) şi
al lucrătorilor cu vârsta între 55 şi 64 de ani (46%, faţă de 62% în SUA şi Japonia).
 Programul de lucru al europenilor este cu 10% mai scurt decât cel al americanilor sau al
japonezilor.
 Din cauza crizei economice, tinerii şi persoanele disponibilizate îşi găsesc mai greu un loc de
muncă. Rata şomajului în rândul tinerilor a ajuns la 21%.

Competenţe

 În UE, aproximativ 80 de milioane de persoane au doar competenţe de bază şi nu

beneficiază de programe de învăţare de-a lungul vieţii în aceeaşi măsură ca şi persoanele
cu un nivel ridicat de educaţie.
 Până în 2020, circa 16 milioane de noi locuri de muncă vor necesita calificări
superioare, în timp ce cererea de personal necalificat va scădea cu aproximativ 12
milioane.
 Este din ce în ce mai important să dobândim şi să ne dezvoltăm noi competenţe.

Combaterea sărăciei

 Chiar şi înainte de criză, 80 de milioane de persoane (din care 19 milioane copii) erau
expuse riscului sărăciei.
 Pentru 8% din populaţia activă, veniturile nu asigură depăşirea pragului sărăciei.
Strategia europeană privind ocuparea forţei de muncă

În conformitate cu obiectivele Strategiei Europa 2020, Strategia europeană privind ocuparea

forţei de muncă îşi propune să creeze locuri de muncă mai multe şi mai bune pe tot teritoriul
Uniunii Europene. 

În acest scop, strategia încurajează măsurile menite să asigure atingerea, până în 2020, a trei
obiective majore:

 75% din persoanele cu vârste cuprinse între 20 şi 64 de ani să fie active pe piaţa muncii
 reducerea abandonului şcolar la mai puţin de 10% şi creşterea până la cel puţin 40% a
ponderii absolvenţilor de studii superioare în rândul populaţiei în vârstă de 30-34 de ani
 reducerea cu cel puţin 20 de milioane a numărului persoanelor care suferă sau riscă să
sufere de pe urma sărăciei şi a excluziunii sociale.

Acţiunile prevăzute de iniţiativa „O agendă pentru noi competenţe şi noi locuri de muncă” sunt
esenţiale pentru îndeplinirea acestor obiective.

Care este procedura?

Strategia europeană privind ocuparea forţei de muncă oferă statelor membre un cadru („metoda
deschisă de coordonare”) pentru a face schimb de informaţii, pentru a discuta şi pentru a-şi
coordona politicile în domeniul ocupării forţei de muncă.

În fiecare an, instituţiile europene şi guvernele naţionale (prin intermediul Comitetului pentru
ocuparea forţei de muncă) prezintă „pachetul privind ocuparea forţei de muncă”, care cuprinde:

 orientări pentru politicile naţionale în domeniul ocupării forţei de muncă, propuse de

Comisie şi aprobate de guvernele naţionale, care stabilesc priorităţi şi obiective comune
 rapoarte naţionale realizate de guvernele naţionale descriind politicile în domeniul
ocupării forţei de muncă, analizate de Comisie astfel încât să fie compatibile cu
obiectivele Strategiei Europa 2020 şi cu iniţiativele majore
 un raport al Comisiei, însoţit, dacă este cazul, de recomandări către guvernele naţionale.
În paralel cu această procedură, există un dialog permanent între Comisie, guvernele naţionale,
sindicate, organizaţiile patronale şi celelalte instituţii europene (Parlamentul European, Comitetul
Economic şi Social European, Comitetul Regiunilor, etc.). 

Strategia "Europa 2020" isi propune ca, peste un deceniu, 75% din populatia Uniunii
Europene cu varsta cuprinsa intre 20 si 64 de ani sa fie angajata in munca. Pentru prima
data, o strategie de maxima importanta a U.E. fixeaza tinte cifrice pe piata muncii.

Statistici comparative

Inainte de a analiza sansele de atingere a principalei tinte a Strategiei „Europa 2020”, sa

clarificam ce inseamna acea tinta. In primul rand, de unde plecam? Care este gradul de ocupare in
prezent?

Am gasit la Eurostat un tabel detaliat cuprinzand gradul de ocupare intre 15-64 de ani, in toate
statele membre ale U.E. Plecand de la el, am schitat un grafic, in care am inclus cele doua state de
la extreme, precum si media U.E.-27 si Romania.

Sursa: prelucrare dupa Eurostat

La finele anului 2009, gradul de ocupare era de 65,9 in totalul U.E.-27 si de 58,6 in Romania.
Rezulta un grad de ocupare in tara noastra cu peste 10 % mai mic decat cel al U.E.-27. Situatia nu
ingrijoreaza daca o privim static, insa ca tendinta da mai mult de gandit. In ultimul deceniu, tara
noastra a marcat un declin constant. Daca in anul 1998, gradul de ocupare in Romania era de 64,2
%, el a scazut la 58,6 % in 2009, in timp ce in U.E.-27 a crescut, in aceeasi perioada, de la 61,2 %
la 64,6 %.

Mai grav pentru intreaga Uniune este trendul rezultat din proiectia viitoare a evolutiei din ultimul
an, marcand o scadere cu 1,3 puncte procentuale in U.E.-27, de la 65,9 la 64,6 %, in timp ce in
Romania, scaderea a fost mai putin dramatica, de la 59 % la 58,6 %, deci cu numai 0,4 puncte
procentuale. Scaderea in U.E.-27 a fost de peste trei ori mai mare decat la noi in tara.

In prezent, rata de angajare la grupa de varsta 20-64 de ani este de 69% (la femei 63 %, iar la
barbati 76%).

Atingerea tintei din Strategia „Europa 2020” presupune crearea, timp de un deceniu, a circa 15
milioane de noi locuri de munca in intreaga Uniune, adica tot la al treilea cetatean al U.E. sa se
mai creeze un loc de munca. Aceasta ar insemna o crestere a fortei de munca cu circa 0,5 % pe
an, ceea ce este realizabil, in conditii economice normale.

A doua componenta a obiectivului strategic este, asa cum aratam mai sus, formarea fortei de
munca necesara ocuparii noilor locuri de munca. Gradul de ocupare de 75% inseamna si formarea
lucratorilor necesari. Concurenta globala pentru atragerea talentelor si schimbarile tehnologice
impune formarea rapida a unor lucratori europeni cu calificari noi. Unele joburi dispar, altele noi
le iau locul. Se cer tot mai multi lucratori cu inalta calificare, ceea ce inseamna investitii in
educatie si formare profesionala. Le suporta bugetele de austeritate?

Insasi definitia de baza a Strategiei Europa 2020, „crestere inteligenta, durabila si inclusiva”,
implica noi calificari si un efort suplimentar, dificil de realizat in paralel cu diminuarea
cheltuielilor de la bugetele de stat, impuse de recesiune.

Concluziile Consiliului European din iunie 2010 au subliniat necesitatea finalizării ţintelor
naţionale, astfel încât acestea să fie reflectate în Programele Naţionale de Reformă care vor fi
prezentate în toamna anului 2010. 

Consiliul European a reafirmat importanţa identificării şi înlăturării celor mai importante blocaje
macrostructurale în funcţionarea Pieţei Interne, ca şi a obstacolelor – fizice sau legislative - din
alte domenii.

România consideră că Strategia Europa 2020 trebuie să devină cadrul de consolidare a Pieţei
interne. În acest sens, susţine importanţa înlăturării obstacolelor din calea funcţionării pieţei
interne, în special a celor privind infrastructura şi libera circulaţie a forţei de muncă.