PLANTE MEDICINALE

1. Coada Calului

Coada-calului numita si baba-ursului este o specie de plante erbacee, perene care se

gaseste pe campuri coada-calului de camp sau prin paduri coada-calului de padure
Coada-calului este folosita pentru vindecarea contuziilor (umflaturi, vânatai),
cicatrizarea ranilor, ulcerului varicos, bubelor, edemelor la picioare atât de frecvente
in climacterium, degeraturilor, eczemelor, neurodermitelor, combaterea trans piratiei
excesive a picioarelor.
În scopuri medicinale, de la coada calului se foloseste doar partea aeriana, care
contine o saponina – equisetanina, compusi flavonici, ulei volatil, substante amare,
acid silicic si saruri de potasiu, calciu, sodiu si magneziu.
Actiunea farmaceutica a acestei plante are efect antimicrobian, antiseptic urinar,
bronhodilatator, remineralizant, diuretic si expectorant.
Efectul sau cel mai puternic este în tratarea afectiunilor urinare.

2. Mesteacan

1
 PLANTE MEDICINALE

Mesteacanul este inrudit cu familia fagului si a stejarului, copaci sau arbusti de talie
mica spre medie, cu o coaja characteristic alba si care cresc de obicei in tinuturile cu
clima temperata Nordica.
Frunzele de mesteacan contin tanin, flavonozide, principii amare, acizi organici,
rasini si vitamina C.
Extractul de mesteacan este folosit pentru aroma sau ca ulei în industria
marochinariei, iar în industria cosmeticelor la producerea sapunului si a samponului.
Infuzia din frunze uscate de mesteacan este folosita, medical, in litiaza renala.
In medicina naturala pe langa frunze si muguri se mai folosesc si scoarta si seva de
mesteacan. Coaja este bogata în betulina si acid betulinic, folosit pe scara larga în
industria farmaceutica.Coaja de mesteacan, rupta în fâsii si înmuiata în apa fierbinte,
poate fi folosita pentru imobilizarea articulatiilor sau a bratelor fracturate.
3. Murul

Murul contine in fructe gulcoza, fructoza, vitamina C, caroten, acizi organici si are
actiune fortifianta asupra intregului organism.
Din frunze se fac infuzii de ceai eficiente in bolile de stomac si ficat, iar din fructe se
face dulceata, se extrage sirop, jeleuri, bauturi racoritoare sau umpluturi pentru
placinta.

2
 PLANTE MEDICINALE

4. Nalba mare

Nalba creste in campii, pe solurile umede, pe langa apele curgatoare si balti. Atat
radacinile cat si frunzele contin substante mucilaginoase, zahar, amidon, pectine, ulei
si saruri minerale.
Ceaiul de flori, frunze si radacini uscate de nalba este folosit in raceli, bronsite,
laringite, traheite, precum si in gastrite si colite avand rol de pansament protector al
mucoaselor.
In uz extern nalba se foloseste in laringite, traheite, spalaturi vaginale, ten uscat,
furunculoasa, fond antiinflamator, amigdalite, leucoree si hemoroizi.
Intern se recomanda in bronsita, tuse, laringita, boli ale rinichiului si afectiuni
digestive.
Radacina de nalba se foloseste in produse coametice pentru pielea uscata si cu
impuritati datorita efectului protector si calmant pe care il prezinta.
5. Nalba de padure

Este o planta ierboasa care creste pe langa locuinte, drumuri si garduri si marginea
padurii.

3
 PLANTE MEDICINALE

Florile se folosesc in amestec cu alte produse pentru combaterea inflamatiilor cailor

respiratorii.
Frunzele oparite se aplica pe rani, furunculi, eczeme, ca remediu emoliant.
Nalba este planta ideala in cosmetica pentru ingrijirea tenului sensibil si uscat,
datorita sustantelor mucilaginoase, a taninului, a uleiului eteric si a colorantului
violaceu.
6. Patlagina ingusta

Este o planta erbacee, spontana si cultivata care se raspandeste prin pajisti aride,
pasuni, marginea drumurilor sau fanete.>BR> Are proprietati antibiotice si principii
polifenolice care favorizeaza oprirea sangerarii si inlesnirea vindecarii ranilor,
prezinta si efect hemostatic local.
Intern siropul de patlagina se foloseste in inflamatii ale cailor respiratorii, bronsite
acute, iar sucul din frunze de patlagine este util in ulecer gastric, ulcer duodenal si
colita ulceroasa.
In cosmetica patlagina este folosita pentru ingrijirea tenului gras, cu impuritati, iritat
sau acneic.
7. Papadia

4
 PLANTE MEDICINALE

Papadia este o planta erbacee din familia compozitelor, cu frunze lungi, crestate si cu
flori galbene grupate în capitule. Mai este numita si buha, cicoare, crestatea, laptuca,
lilicea, mâta, papalunga, pilug, turci, curu-gainii, floarea-broastei, floarea-gainii,
floarea-malaiului, floarea-sorului, floarea-turcului, flori-galbene, galbinele-grase,
gusa-gainii, ouale-gainilor, papa-gainii, parasita-gainilor sau pui-de-gâsca.
Papadia este gasita pretutindeni, unde se afla vegetatie, de la câmpie pâna în zona
subalpina, prin locuri necultivate si pe marginile drumurilor.
Frunzele comestibile de papadie au in compozitia lor caroten, vitaminele C si B2,
acid nicotinic, calciu, potasiu, mangan, fier si fosfor.
Papadia este utila in afectiuni hepatice cronice, in colici abdominali, in boli ale
ficatului si vezicii biliare, in ateroscleroza si infectii renale.
Sucul proaspat extras din radacini si frunze de papadie, amestecat cu suc de morcos si
suc din frunze de nap este eficient in afectiuni ale coloanei vertebrale, afectiuni
osoase, intareste dintii si previne paradontoza.
8. Pinul

Pinul este un arbore rasinos, conifer caruia ii plac locurile insorite si care creste atat
in regiunile montane cat si la altitudini mai mici.
Pentru bolile reumatismale se recomanda bai generale in apa cu muguri de pin.
Cetina are in componenta vitaminele C, B, BB, P, caroten, tantanti, acizi organici,
amidon. Mugurii au efect diuretic si expectorant.
 Preparatele din muguri de pin fluidifica secretiile bronsice si au efecte diuretice si
antiseptice.

5
 PLANTE MEDICINALE

Extern, infuzia din muguri de pin este recomandata in calmarea tenurilor inrosite,
iritate si congestionate.

9. Plamanarica (MIEREA URSULUI)

Este o planta ce creste pretutindeni în paduri, la marginea tufisurilor, în luminisuri si

locuri umede.
Atinge 20-30 cm în înaltime, are frunzele mari, ovale, care scad în marime spre vârful
plantei unde sunt flori de culori diferite: rosu, albastru, mov, legate în buchetele.
Contine mangan, saruri de potasiu, de fier, de calciu, vitamina C, caroten, are efecte
antiinflamatoare, diuretice, favorizeaza vindecarea precoce, stimuleaza formarea
sangelui, activeaza actiunea vitaminei B1, regleaza activitatea glandelor cu secretie
interna , se utilizeaza in afectiuni pulmonare, renale, sanguine.
Planta uscata si maruntita sub forma de pulbere, ajuta (prin aplicare directa) la
vindecarea ranilor.
10. Podbalul de munte

6
 PLANTE MEDICINALE

Podbalul este o planta medicinala foarte raspandita.

Este denumit si bruscanis, brustan, brustur-alb, brustur-de-riu, cenusoara, galbinele,
gusa-gainii, limba-vecinei, laposel, papalunga, podbeal, rotungioare.
Contine ulei eteric, tanin, arnicin si rasini.
Florile de podbal se folosesc in tratarea diferitelor rani, contuzii, intinderi musculare
deoarece au efect cicatrizant.
Frunzele sale proaspete si spalate, puse pe piept ca un terci, ajuta in orice boala grea
de plamini, in erizipel si leziuni ale tesuturilor cu umflaturi vinetii si chiar in
inflamatii ale bursei sinoviale.
Vaporii de podbal, atit de la flori cit si de la frunze, trebuie inhalati de mai multe ori
pe zi in cazul bronsitelor cronice cu accese dese si in insuficienta respiratorie
sufocanta, iar pentru picioare umflate se recomanda scaldarea acestora intr-o fiertura
din frunze de podbal.
Sunt recomandate si la obtinerea produselor cosmetice, o mana de petale de podbal
de munte adaugate la o baie de abur pentru fata curata pielea de impuritati sau pe cea
cu o proasta circulatie sanguina.
11. Roinita

Roinita este denumita si catusnica, iarba stupului, iarba roiului,mataciune sau

busuiocul stupului si se cultiva pentru frunze sau pentru intreaga planta aeriana
Roinita era considerata cea mai buna planta pentru inima.
Frectia de roinita este folosita ca tratament impotriva oboselii, nervozitatii si starilor
de slabiciune.

7
 PLANTE MEDICINALE

Roinita are si efect antiinflamator, antibacterian, antialergic, antispasmodic si

relaxant.
Materia prima vegetala de roinita are actiune sedativa, antispastica, coleretica,
carminativa, cicatrizanta, antiherpetica, antitiroidiana si se foloseste in tulburari
digestive, crampe, balonari, greata si voma, spasme, colici, nevroze intestinale, diaree
si constipatii, ulcer gastric si duodenal, litiaza biliara, dischinezii biliare, colite
cronice, insomnii, cefalee, tulburari cardiace, palpitatii, oscilatii tensionale, tahicardie
si lipotemii.
12. Rozmarin

Este cunoscut si sub numele de planta fecioarei sau planta nuntii, este o planta
lemnoasa perena facand parte din familia mentei.
Contine compusi terapeutici ca hidrocarburi ciclice, alcooli ciclici, camfor, oxizi
ciclici, materii tanante si acid rosmarinic.
Extern este folosit sub forma de frectii in dureri reumatice, nevralgii, sciatica.
Ceaiul de rozmarin se recomanda intern in afectiuni ale aparatului digestiv,
hipotensiune, impotriva starilor de oboseala si ca un cardiotonic.

13. Traista Ciobanului

8
 PLANTE MEDICINALE

Traista ciobanului este o specie ierboasa marunta, foarte întâlnita în flora spontana a
tarii noastre, crescând aproape oriunde.
Planta contine vitaminele C, K, acizi organici depotasiu, avand efect in hemoragii,
boli de ficat, rinichi, perturbarile schimbului de elemente in organism, menopauza
patologica.
Extractele pe baza de traista ciobanului au efect trofic asupra musculaturii cardiace si
a uterului.
De asemeni, utilizate corespunzator, acestea regleaza si normalizeaza tensiunea
arteriala.

14. Trifoiul

Trifoiul este o planta ierboasa care creste atat spontan cat si in culturi.
Trifoiul este de 2 feluri trifoiul alb si trifoiul rosu.
Tratamentele cu preparate din flori de trifoi rosu se aplica în majoritatea bolilor
pulmonare, în tuse convulsiva si spastica, astm bronsic, bronsite, congestie
pulmonara si tuberculoza. Combate cancerul (indiferent de localizare), mai eficient în
cancerul genital, rectal, laringian si leucemie.
Trifoiul alb se foloseste în raceala, gripa si leucoree, sub forma de infuzie(1 lingura
de flori la o cana cu apa), administrându-se câte 2-3 ceaiuri pe zi.
Florile de trifoi contin glicozide, vitamina C, vitamine din grupa B, caroten, au
actiune expectoranta si diuretica , sunt recomandate in bolile de plamani, de inima, in
anemii dar au si efect anticancerigen.

9
 PLANTE MEDICINALE

Florile de trifoi uscate si maruntite pot fi folosite pentru condimentarea aperitivelor,

iar din frunze si tulpini proaspete se pot pregati salate.
15. Urzica

Urzica este una dintre cele mai bune plante de leac pe care le avem.
Urzica este curativa incepind de la radacina, continuind cu tulpina si frunzele si
terminind cu florile.
Contine vitaminele C,K,B2, caroten, acid panthotenic, clorofila, saruri de fier,
potasiu, calciu, sulf, zahar, albumine si favorizeaza coagularea sangelui, mareste
cantitatea de hemoglobina, numarul de trombocite si de eritrocite, scade concentratia
sanguina de zahar, are efect diuretic, fortifiant general si determina vindecarea
precoce, are efecte benefice in hemoragii, anemie, ateroscleroza, boli de rinichi,
afectiuni ale vezicii urinare, ale ficatului, vezicii biliare, in hemoroizi, tuberculoza si
in perioade de convalescenta.
Este de mare ajutor si in viroze si infectii bacteriene. Dupa o cura de urzici ne simtim,
relativ repede, mai bine din punct de vedere fizic, energia si puterea de munca ne
revin, renastem si inflorim vizibil.

16. Obligeana (Acorus calamus)

10
 PLANTE MEDICINALE
Descriere
Obligeana este o planta vivace, inalta pana la 150 cm, cu frunze asemanatoare celor
de papura, placut mirositoare. la baza, tulpina este rosietica, prevazuta cu 3 muchii,
putin turtite. Inflorescenta este cilindrica, asezata lateral in prelungirea tulpinii si
acoperita cu un scut (spat). Frunzele au forma de sabie, iar la baza se acopera una pe
alta. In pamant are un rizom orizontal, tarator, noduros, carnos si ramificat, ajungand
pana la 50 cm lungime si 1-3 cm grosime, de culoare verzuie la exterior si alba la
interior. Din loc in loc pornesc numeroase radacini subtiri. Infloreste in lunile iunie-
iulie. Creste in locuri mlastinoase, pe marginea lacurilor si a raurilor, mai ales in
regiunea Crisana si Banat.

Recoltarea
De la obligeana se recolteaza rizomii toamna in lunile septembrie-noiembrie, uneori
chiar primavara prin lunile martie-aprilie. Produsul recoltat toamna este considerat
cel mai valoros.

Mod de uscare
Rizomii se zvanta la aer cateva zile, apoi se usuca in incaperi sau uscatorii artificiale
la o temperatura de 35 grade C. Din 3-5 kg rizomi proaspeti se obtine 1 kg produs
uscat.

Intrebuintari
Se foloseste in bolile de stomac si pentru marirea poftei de mancare. Intern:
aromatizant, stimuleaza secretiile gastrointestinale, calmant, antispastic, analgetic,
carminativ.

Observatii
Uneori rizomii se cer decorticati. Decojirea lor se face dupa spalare si zvantare.

11
 PLANTE MEDICINALE

17. Radacina de lemn dulce - Glycyrrhizae radix

Lemnul dulce - Glycyrrhiza glabra este o planta medicinala indeosebi folosita pentru
calmarea durerilor . Are un gust extrem de dulce, substanta continuta - Glycyrrhizin
fiind de 50 de ori mai dulce decat zaharul. Indeosebi folosit pentru bolile respiratorii,
de stomac (de ex. ulcer ) si colon.

Se foloseste indeosebi sub forma de ceai - 1 lingurita de radacina uscata la 300 ml

apa fierbinte.

Din cauza continutului mare de Glycyrrhizin , folositi cel mult doua canute pe zi pe o
perioada de cel mult 4 saptamani .

Nerecomandat daca aveti probleme cu: ficatul, inima, fierea, diabet, tensiune mare,
probleme cu rinichii sau sunteti insarcinata .
Fiindca are un continut bogat in estrogeni poate fi folosit si de femeile suferinde de
dismenoree sau ciclu menstrual neregulat , menopauza prematura, sterilitate.
Personal l-am incercat impotriva tusei , are efect bun dar din pacate nu m-am putut
imprieteni cu el fiindca are un gust extrem de dulce. Cine nu crede, sa incerce.
Il recomand totusi celor cu probleme gastro-intestinale si de fertilitate fiindca se zice
ca face minuni.

12
 PLANTE MEDICINALE

18. Tataneasa

DESCRIERE

      Planta este cunoscută în diferite zone ale ţării şi sub numele de barbă tare,
boracoic, iarba lui Tatin, lutaniţă, tătană, tacin şi rădăcină neagră. Tătăneasa creşte de
preferinţă, în apropierea râurilor, în zone umede şi se remarcă printr-o tulpină aspră,
cu muchii şi frunze mari ce atârnă în părţi. Planta se culege de preferinţă în luna mai,
când încep a se forma şi dezvolta florile. Rădăcinile se scot din pământ primăvare sau
toamna târziu.

BOLI CARE SE TRATEAZĂ FOLOSIND ACEASTĂ PLANTĂ

ULCER STOMACAL
CANCER LA STOMAC
INFLAMAŢII ARTICULARE
RĂNI GREU VINDECABILE
HIPERACIDITATEA STOMACULUI
ACNEE
CONTUZII
FRACTURI
DURERI REUMATICE
ARTRITĂ
IRIGAŢIE DEFECTUOASĂ
DISCOPATIE
VARICE

13
 PLANTE MEDICINALE
MOD DE FOLOSIRE

     Ceai(macerat): într-o cană cu apă rece se pun 2 linguriţe vârfuite de rădăcină de
tătăneasă tocată mărunt. Se lasă peste noapte la macerat. Dimineaţa se încălzeşte, se
strecoară şi se bea pe tot parcursul zilei.

     Tinctură:  se pun  rădăcinile de tătăneasă rase într-o sticlă . Se toarnă alcool
rafinat de 38-40% până ce s-a acoperit nivelul plantelor şi se lasă în loc luminos timp
de 2 săptămâni. Se foloseşte pentru frecţii sau comprese.

     Comprese(cu făină de rădăcină): rădăcinile de tătăneasă uscate la 40-60o se

macină fin şi se pune o linguriţă din această făină într-o cană cu apă fierbinte.Se
adaugă câteva picături de ulei şi se amestecă cu o lingură de lemn. Amestecul se pune
pe pânză curată şi se aplică comprese  pe zonele dureroase ale articulaţiilor sau unde
au fost fracturi de os.

     Comprese( cu frunze proaspete): se spală bine un pumn de frunze de tătăneasă,

se zdrobesc cu un făcăleţ pe o planşetă de bucătărie, apoi se pun pe locurile afectate
ale articulaţiilor, zone afectate după fracturi.

    Comprese(cu frunze opărite): o mână de frunze proaspete de tătăneasă se

opăreşte cu jumătate de litru de apă clocotită, apoi se pun pe locuri afectate de dureri
reumatice, artrite şi se leagă locul cu bucăţi de pânză. 

     Alifie de tătăneasă: se folosesc 5-6 rădăcini, se spală cu o perie, se toacă mărunt
şi se pun în 200 g de untură de porc încinsă. Se lasă să se prăjească, amestecând cu o
lingură de lemn, apoi vasul se acoperă şi se lasă până a doua zi. Se încălzeşte până
amestecul devine fluid, se trece printr-o bucată de pânză curată, se stoarce bine şi
alifia se păstrează în cutiuţe care se pot închide ermetic. Se foloseşte la tratarea
ulcerului varicos, varicelor şi rănilor.

     Vin de tătăneasă: într-un litru de vin alb, se pun 4-6 rădăcini de tătăneasă bine
spălate şi tocate mărunt. Se lasă 5-6 săptămâni şi se bea câte o jumătate de păhărel de
2-3 ori pe zi pentru bolnavii de plămâni.

14
 PLANTE MEDICINALE

19. Troscot

Denumit în latina Polygonum aviculare, troscotul este cunoscut ca o planta foarte larg
raspândita, dar care, tocmai din aceasta cauza este privita cu indiferenta si etichetata
drept buruiana. Creste în special pe pietris, lânga potecile din gradini, margini de
drum, terenuri virane, lânga liniile de cale ferata.
Popular, se mai numeste brebenel, costrei, hericica, iarba rosie, laba gainii, porcin sau
troscotel.
înca de pe vremea romanilor i-a fost cunoscuta capacitatea hemostatica (opreste
Sângerarile). Are un efect deosebit în tratamentul afectiunilor cailor respiratorii:
bronsite, pneumonii, pleurite.
Troscotul stimuleaza functia rinichilor si digestia. Atât planta cât si sucul de troscot
se recolteaza la sfârsitul verii (august), iar radacina la sfârsitul lui septembrie, într-o
carte despre plante medicinale editata acum 400 de ani, se povesteste cum troscotul
vindeca bolile de ochi. Trebuia sa mergi înainte de rasaritul soarelui si sa-ti gasesti
o planta (troscot) si sa-i vorbesti si s-o rogi sa te ajute pentru vindecarea ochilor lui...
(spuneai numele). A doua zi, la aceeasi ora se revine la aceeasi planta, o scoti cu
radacina cu tot si o legi de gâtul bolnavului. Se spune ca în ziua urmatoare era
vindecat.
Planta se culege pe vreme însorita, în iulie-august, se usuca la umbra si se foloseste
pentru tratamentul afectiunilor bronsice (1 lingurita vârfuita pusa la macerat într-o
cana cu apa rece, apoi se pune la fiert, se lasa sa dea în clocot, se strecoara si se beau
doua cani zilnic).
Datorita efectului hemostatic, se dadea înca de acum un secol bolnavilor de plamâni
cu hemoptizie (tuseau si expectorau sânge), bolnavilor de ulcer si celor cu hemoroizi.
Extern, comprese cu extract de troscot puse pe rani sângerânde conduc rapid la
vindecare. Troscotul este folosit în tratament pentru bolile specifice copiilor sub
forma de ceai pentru urmatoarele afectiuni: tuse, diaree, enurezis de noapte. în bolile
specifice femeilor, troscotul are rezultate bune în tratamentul tulburarilor menstruale

15
 PLANTE MEDICINALE
si în leucoree. Pentru tratamentul scabiei (râie), se fac spalari cu troscot. Doua mâini
pline de troscot se oparesc cu o jumatate de litru de apa fierbinte. Se lasa pâna la un
minut „sa traga", se strecoara si cu infuzia obtinuta se spala portiunea bolnava.

Mod de folosire:

Ceai:

O lingurita vârfuita se pune la macerat într-o cana cu apa rece (250 ml). Dupa
câteva ore se pune la încalzit, se lasa sa dea scurt în clocot, se mai lasa 5 minute,
apoi se strecoara. Se beau la nevoie doua cani pe zi.
Amestec de Ceai 100 g tataneasa, 50 g galbenele si 50 g troscot. Ceaiul preparat
(1 lingurita la 250 ml apa) se foloseste în tratamentul ulcerului gastric.

Troscot
Factorul curativ: partile aeriene
Afectiuni pentru care se recomanda: hipertensiune arteriala, diaree, tuberculoza
pulmonara, gastrite.

Prezentare generala
Denumirea uzuala: Troscot (lat. Polygonum aviculare).
Scurta descriere:
Este o planta ierboasa, anuala, mica, care creste intreg teritoriul tarii prin locuri
necultivate si cultivate. Are radacina pivotanta, tulpina e adesea culcata la pamant sau
ascendenta, ramificata si acoperita cu frunze alterne. Frunzele sunt mici, eliptice, iar
florile sunt asezate dedesubtul frunzelor si sunt hermafrodite. Au o culoare alb-
verzuie. Fructul este o achena. Infloreste din mai pana in septembrie. Partile aeriene
trebuie recoltate in timpul infloririi, indepartandu-se radacina. uscarea se face in strat
subtire in locuri aerisite.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Flavonozide, tanin si substante minerale bogate in acid silicic liber si combinat.
Astringenta, antidiaretic, mineralizant.

Recomandari:
Infuzie - 1-2 ceaiuri pe zi timp indelungat impotriva hipertensiunii arteriale si ca si
componenta a ceaiului gastric.
Intern-neutralizeaza tranzitul intestinal si combate diareea. Precipita proteinele din
continutul intestinal si diminueaza afectiunile inflamatorii. Actioneaza asupra
epiteliului renal favorizand cresterea cantitatii de urina eliminata. Diminueaza
tensiunea arteriala, este un antiinflamator in combaterea reumatismului, in ulcer

16
 PLANTE MEDICINALE
stomacal, hemoragii intestinale, guta, tuberculoza, afectiuni ale aparatului
cardiovascular.
Decoct
Uz intern 2-3 cani pe zi; uz extern: pentru cicatrizarea ranilor, bai locale pentru
tratarea reumatismului si bolilor ginecologice – bai cu apa calda la 370 C in care se
tine 15-30 minute, un saculet cu 500g planta uscata.
                                                                                                       

 20. Turita mare

DESCRIERE

      Această plantă, deşi rudă îndepărtată cu trandafirul, are un aspect mai puţin
atractiv. În diferite regiuni i se mai spune asprişoară, buruiană de faguri, coada
racului, dumbravică, lipici, scai mărunt, etc. Tulpina de culoare roşiatică, atinge
aproape 100 cm, este rigidă, neramificată, foarte poroasă, la fel ca şi frunzele mari,
alcătuite din frunzişoare mai mici, crescute pe margini. Florile mici, de culoare
galbenă, se deschid discret, din iulie până în august, formând un ciorchine alungit, ca
un spic, de-a lungul tulpinii. Tulpina mare creşte , în general, peste tot, dar preferă
terenurile argiloase, luminişurile, tufişurile şi pajiştile mai sărace. Florile şi frunzele
trebuie culese vara, în lunile iunie şi august.

BOLI CARE SE TRATEAZĂ FOLOSIND ACEASTĂ PLANTĂ

EMFIZEM PULMONAR
BOLI DE FICAT
BOLI DE INTESTIN
BOLI DE VEZICĂ BILIARĂ
BOLI ALE LARINGELUI

17
 PLANTE MEDICINALE
BOLI ALE FARINGELUI
STOMATITE
RĂGUŞEALĂ
BOLI DE SPLINĂ
BOLI DE RINICHI
RĂNI CARE SE VINDECĂ GREU

MOD DE FOLOSIRE

    Ceai(infuzie): o linguriţă vârfuită de turiţă mare se pune la o cană de apă clocotită,
se lasă un minut, se strecoară şi se beau zilnic 2-3 căni de ceai.

    Băi de plante: 3 pumni de turiţă mare se pun într-un vas de 4 l de apă clocotită, se
lasă câteva minute, se strecoară şi se adaugă în apa pentru baie. Durata băii este de
15-20 minute. După baie corpul nu se usucă, se îmbracă un halat gros pentru baie şi
se trece la pat pentru a transpira abundent.

    Alifie: într-un vas emailat se pun 150 g de untură curată de porc. Se pune la foc, iar
când s-a încins bine se presară 2 pumni de turiţă mare. Se lasă până ce se face spumă,
se amestecă cu o lingură de lemn. Se retrage de pe foc, se acoperă şi se lasă până a
doua zi. Apoi, se încălzeşte din nou, până ce amestecul devine fluid. Se trece printr-o
bucată de pânză curată, se stoarce şi alifia se păstrează în cutiuţe care se închid cu
căpăcele. Se aplică pe răni care se vindecă greu.  

18