Presa l-a interpretat ca fiind un “roman au autobiografic al cunoscutului critic iesean”.

Dar intr-o
scrisoare Ibraileanu se sustrage afirmand ca “Adela…e o succesiune de fragmente ale jurnalului lui Emil
Codrescu”.

Orfan de mama- murise de 36 de ani. Timotin, “matematicianu” il invita la Manastirea Neamtului.

O intalneste pe Adela care se afla in acel loc de doua zile impreuna cu mama ei si cu “coana Anica”.(“N-
am mai vazut-o de trei ani. In vremea asta s-a maritat si s-a despartit”)-fusesera prieteni in
copilarie(inainte sa adorma ii spunea aceeasi poveste cu un mosneag, o baba si 2 fete)=avea 4 ani

-“…in calitatea mea de student in medicina”.

-fetita era in grija doamnei M…si domnului M…

-prietenia lor a durat pana la 8 ani iar apoi, 7 ani de zile nu s-au mai vazut intalnindu-se mai apoi cu o
adevarata “domnisoara de 15 ani”(el avea 35 ani). Devin din nou prieteni dar de aceasta data el este
mentorul ei. Prietenia lor se strica din nou cand e nevoit sa plece la studii in strainatate. Dar inainte de a
pleca merge la Iasi –murise domnul M… Continua sa isi scrie dar la un moment dat, ocupat fiind
inceteaza acest lucru si relatia lor se raceste. Afla mai apoi ca s-a casatorit- “am avut un sentiment de
chinuitoare durere si rusine”; dar se desparte la scurt timp. Dupa 3 ani merge la ea la Vorniceni, unde
statea cu mama ei(barbatul avea acum 40 ani-“varsta amintirilor si recapitularilor”)

Redevin prieteni : discuta despre cat de batran era el, ii canta la pian, merg sa adune flori (ea ii punea
mereu o floare in butoniera iar el le pastra pe toate in paginile lui Diogen Laertiul, intre “ venerabilii
Crates si Metrocle”). Nu merge cu ea la Piatra pt a dovedi ca “viata mea e independent de a ei, alaturi de
a ei”. Face un fel de inventar al femeilor iubite: Emilica (a murit “de anghina ori de scarlatina”),
Leonora(a fugit cu barbatul surorii ei), Eliza(a murit), doamna de la Viena(era intr-o relatie cu un om
mult mai in varsta), Elvira(l-a torturat cu “suferinta ei tacuta si discreta”).

Neaga ca ar iubi-o pe Adela. La intoarcerea acesteia de la Piatra cei doi se intalnesc.

Fata are acum 20 ani. Cei doi discuta despre literature romana dar Adela “nu e interesata”. Barbatul ii da
dreptate “in lit rom exista cateva talente remarcabile, dar nicio opera de observatie cu destula substanta
sufleteasca”.”Femeile citesc pentru observatiile despre viata, adica despre ele”. Barbatul i-l recomanda
pe Turgheniev sip e Paul Bourget. Fata marturiseste ca ii place “Tartarin” pt k era o carte vesela, dar
totodata e fascinate de Creanga.

Aflata in vizita la el(statea in gazda la domnul Tapsula) impreuna cu doamna M, fata remarca portretul
lui Arthur Schopenhauer care I se pare ca seaman cu coana Anica.

Cei doi merg impreuna la ceasornicaul-filozof Haim Duvid si sotia sa Sabina pt a-I cunoaste-doamna
crede ca sunt frati. La intoarcere fiindca fusese asa de bine primita, fata lauda in fata coanei Anica
neamul evreiesc spre disperarea acesteia (e un fel de razbunare pt ca “e rea”). “Pot(uri)…eu nu-s
filosoafa ca altii”.(“mata…dispretuiesti pe toata lumea…ma pretuiesti totusi pe mine”)
“Napoleon…spunea ca Victoria cea mai sigura in amor este fuga”. O insoteste la Targul-Neamtului pt
cumparaturi. Fac un popas la bacania “Tomovici” unde atentia le este disturbata de o tanara slujnica
apetisanta. Isi peterec toata ziua impreuna. Fata vrea sa stie la cine tine mai mult: la ea sau la prietenul
lui X. Barbatul ii raspunde ca ca “nu tine la nimeni atat de mult ca la dansa”.

Adela: “Cum puteam raci cand temperature era atat de ridicata”. “Stiam ca ai sa vii dimineata asta la
mine”. Aceasta replica barbatul o interpreteaza ca pe o declaratie de iubire. Mai tarziu cei doi se
intalnesc in cerdacul barbatului unde vorbesc despre divortul fetei iar el ii spune ca ar tre ca ea sa se
casatoreasca. Raspunsul fetei “poate”) il pune pe ganduri-“un amant?!”

“Suntem foarte seriosi in toate raporturile noaste. Raporturi de sora si frate-mai mic”.

“Adela ma intinereste si ma imbatraneste”

Intr-o seara merge la ea: citea “Razboi si pace”- pornesc o discutie despre personjaul prntului Andrei.
Fata iubea foarte mult copii-croseteaza o rochita pentru Ilenuta,fata bucataresei. Barbatul ii arata o poza
cu el de cand avea 20 ani iar raspunsul fetei il uluieste :”E mai bine acum”. Enervata de faptul ca
fumeaza prea mult fata hotaraste ca in timp de 1 ora sa fumeze doar 2 tigari-“imi satisface apetitul de
sclavie, nevoia de a-I pune la picioare intreaga mea libertate”.

“A devenit unica”.

Fac din nou o plimbare la Targu-Neamtului , de data asta insotiti de doamna M…=>scopul: de a analiza
doua evreice tinere in crasma de la Oslobeni.

Barbatul merge in vizita la parintele Palamon- care era mereu bolnav. Il viziteaza si pe Timotin, unde o
reintalneste pe doamna jenny Timotin sip e copiii acestora. II este de asemenea prezentata verisoara
femeii –doamna Matilda Ioan. Impreuna fac o plimbare: “Acum era ora cand as fi putut sa fiu cu ea si
langa ea”.

Cu totii fac o excursie la Varatic.(“Surpriza:noautatea de a o vedea pe Adela in rochie roz”)-sunt

intampinati cu ospitalitate de maica arhondara. La pranz li se alatura si domnul Dimitriu-“un vestit
excursionist”. Cei doi prieteni pornesc spre Poiana Tigancii.(“tonul glumet era o masca ipocita”). Pe o
carare fata aluneca(“greutatea ei m-a facut sa-i percep existent sub alta categorie a sensibilitatii: acea
care da senzatia realitatii ultime, indubitabile”). Pe drumul inapoi spre casa cei doi sunt foarte apropiati
(nu aveau loc in trasura): “Am tinut mana inchisa…mi-am pus palma pe buze, ca sa aspir parfumul vietii
ei”.

Seara, fata il invita la cina pregatita chiar de ea.

“Relatiile prietenesti trivializeaza prietenia”.(e framantat de gandul daca fata il iubeste).

Intr-o zi Adela face febra foarte mare iar barbatul se simte netrebuincios nestiind ce diagnostic sa-I
puna.(vegheaza toata noaptea la geamul ei: “Sunt incantata de grija matalei dar nu o merit”.
Adela e dezamagita de sfarsitul cartii “Razboi si pace”: “Nimic din ce fagaduia incantator nu se
realizeaza. Asa e si viata?”. El ii spune ca operele de fictiune care au un final fericit sunt false doarece
contrazic realitatea.

“O ador”. Nu mai poate sta departe de ea astfel ca nici nu pleaca bine de la ea ca se si intoarce :”Ma duc
sa ma linistesc de ea cu prezenta ei”.

O telegrama o instiinteaza pe madam M… ca tre sa plece cu afaceri undeva dincolo de Moldova. Inainte
de pranz barbatul primeste o telgrama:”Iubitul meu prieten te asteapta A”- aceatsa formula de adresare
era noua celor doi si marcheaza o oarecare apropiere. Si nici nu ii mai spune “Cherie maitre”. Fata ii
propune o ultima plimbare “lunga, lunga, lunga…” Barbatul o anunta ca va pleca si el la Bucuresti iar mai
apoi la Viena. In timplu plimbarii cei doi se tinura strans de mana-lucu neobisnuit pentru ei:”Cand am
intrat in Baltatesti mana ei era inca proprietatea mea”. La despartire fata il intreaba ce anume simte
pentru ea, iar el raspune ca nu exista o formula exacta care sa redea ce simte=”o nesfarsita prietenie
pasionata”.

-Numele adevarat al fetei: Adelina

Seara lor se incheie cu multe sarutari pe mana din partea barbatului. La plecare, si fata ii saruta mana. II
da in dar manusa ei.

“Fost-a, n-a fost, ori a fost un vis?” “i-am chemat imaginea dar imaginea n-a venit”.

Merge in casa acum goala, unde gaseste un degetar stricat si o bucatica de dantela alba- “obicte
scumpe” alaturi de manusa, biletele ei, pana pitpalcaului lor (mancat de pisica) si acul de siguranta cu
care i-a prins pelerine in muntii Varaticului.