░ ░ ░ ░ ░ Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare "Carol I" ● Nr.

1/2009 ░
░ ░ ░ ░

DIRECŢII DE DEZVOLTARE A SISTEMELOR C4ISR

CONFORM PLANURILOR NAŢIONALE
ŞI A CELOR ELABORATE ÎN CADRUL NATO

Abordarea coerentă a sistemelor C4ISR derivă din cerinţele iminente de

asigurare a luptătorului cu capabilităţi facilitate de reţea care constau în
colectarea, prelucrarea şi diseminarea informaţiilor, urmărirea activităţilor
trupelor proprii, asigurarea imaginii operaţionale întrunite, calităţii deciziilor şi
efecienţei comandamentelor.

Capabilităţile NATO extinse implică metode perfecţionate sau chiar

metode noi de comandă şi control a operaţiilor. Aceasta înseamnă că
introducerea noilor capabilităţi poate conduce la transformări profunde în
organizarea apărării, atât prin utilizarea sistemelor tehnice cât şi prin tactica şi
instruirea personalului.
Procesul de realizare şi dezvoltare a soluţiilor C4ISR (comandă,
control, comunicaţii, calculatoare, informaţii, supraveghere şi recunoaştere) în
condiţiile implementării conceptelor de război bazat pe reţea (Network
Centric Warfare - NCW) şi capabilităţi NATO facilitate de reţea (NATO
Network Enabled Capabilities - NNEC) cuprinde mai multe etape distincte,
astfel:
a) Specificarea cerinţelor. Un pas premergător este stabilirea
principiilor de bază ale sistemului, regulilor de arhitectură şi proiectare la un
nivel suficient pentru specificarea detaliată şi implementarea sistemelor în
cadrul diferitelor zone de capabilităţi C4ISR. Aceasta presupune elaborarea
pornind de la principiile de bază a unei arhitecturi orientate pe servicii, reţea
de reţele şi sisteme de comunicaţii eterogene precum şi adaptarea la situaţia
resurselor interconectate.
b) Implementare conformă cu cerinţele operaţionale. Este important ca
obiectivele stabilite să fie formulate pe baza capabilităţilor operaţionale
necesare la momente diferite de timp. Pentru o apărare orientată spre reţea nu
este necesară o stare finală definită anticipat. În schimb, există flexibilitate în
dezvoltarea continuă a capabilităţilor în concordanţă cu schimbarea cerinţelor
şi cu progresul tehnic. Ca un prim pas, specificaţiile pot fi pregătite la un
nivel impus de cerinţele curente urgente, nivel suficient pentru începerea
dezvoltării capabilităţilor operaţionale iniţiale.

1
░ ░ ░ ░ ░ Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare "Carol I" ● Nr. 1/2009 ░
░ ░ ░ ░

c) Proiectarea funcţională. Pe baza graficului de realizare a

capabilităţilor operaţionale, soluţiile pentru sistemul tehnic sunt formulate printr-
un proces de proiectare a funcţionalităţii. Acest proces include analiză
operaţională, soluţii de proiectare a sistemului C4ISR şi evaluarea pentru a se
garanta că soluţiile conduc la capabilităţile operaţionale dorite. Procesul ar
trebui realizat la un nivel de sistem de sisteme şi preferabil într-o manieră
iterativă.
d) Experimentări şi încercări. Pentru a dezvolta cu succes astfel de
sisteme, este foarte util să se conducă experimente şi testări care să vină în
sprijinul efortului pentru fundamentarea graficului de realizare a
capabilităţilor operaţionale, proiectarea funcţională şi implementarea
sistemelor. În mod particular, influenţele mutuale între cerinţele operaţionale
şi oportunităţile tehnologice pot fi explorate eficient, în această manieră.
e) Implementarea sistemului. Principiile arhitecturii orientate spre reţea
permit lucrul simultan la elemente componente diferite ale sistemului şi cu un
grad ridicat de independenţă. Planul de implementare pentru sistemele iniţiale
se poate baza pe integrarea în reţea a sistemelor existente.
f) Evoluţia continuă. Odată implementate sistemele iniţiale relaţionate
cu capabilităţile operaţionale cele mai urgente, dezvoltarea ulterioară poate fi
realizată într-o manieră evolutivă.
Există tehnologia şi soluţiile potrivite pentru dezvoltarea sistemelor
C4ISR bazate pe servicii în condiţiile implementării conceptelor NCW şi
NNEC atât în ţări NATO şi partenere cât la nivelul NATO ca organizaţie. Un
prim exemplu în acest sens este Suedia. Pe baza unei decizii din 2001 a
Parlamentului, Forţele Armate ale Suediei se află într-un profund proces de
transformare către o apărare bazată pe reţea (Network Based Defence - NBD)
concept similar cu NCW şi NNEC. Partea tehnică a transformării începe cu
dezvoltarea unui mediu funcţional C4ISR, care a fost iniţiat în urma unor
studii preliminare în anii 1990 şi care are ca obiectiv realizarea sistemelor
operative în perioada 2010 – 2020.
Proiectul suedez este gestionat de Administraţia suedeză pentru
echipamentele de apărare şi este realizat în colaborare strânsă cu contractori
din industrie şi alţi parteneri. Faza iniţială, care a durat din toamna anului
2003 până la sfârşitul anului 2006, s-a concentrat pe fundamentare şi
demonstrare. Lucrul la fundamentare a necesitat stabilirea arhitecturii şi
regulilor de proiectare. Testarea s-a realizat în laboratoarele naţionale
urmărind asigurarea interacţiunii creative între tehnologie şi metodele de
dezvoltare. Mai departe, a fost iniţiată proiectarea funcţională a sistemelor
operative, care urmează a fi dezvoltată în faza de achiziţie, pentru a realiza
implementarea sistemului.

2
░ ░ ░ ░ ░ Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare "Carol I" ● Nr. 1/2009 ░
░ ░ ░ ░

Exemple interesante de programe, în derulare, pentru dezvoltarea

sistemelor C4ISR, pot fi prezentate şi în cazul SUA, precum: Warfighter
Information Network-Tactical (Reţeaua informaţională tactică a luptătorului –
WIN-T) şi Future Combat Systems (Sistemele de luptă viitoare - FCS). WIN-
T va constitui magistrala viitoarei reţele operative a trupelor de uscat
americane şi va furniza soldaţilor din spaţiul de luptă servicii de voce, date şi
video prin comunicaţii fără fir. FCS este programul de modernizare al
trupelor de uscat, constând într-o familie de sisteme conectate la o reţea
comună cum ar fi WIN-T. Programul FCS permite realizarea unor forţe
modulară şi furnizează soldaţilor şi comandanţilor mijloace tehnice şi
capabilităţi ultramoderne, asigurându-le supremaţia în mediile complexe.
La nivelul NATO, când discutăm despre transformarea apărării unul
din conceptele importante pe care trebuie să-l abordăm este NNEC care, pe
termen mediu si lung, va produce schimbări în anumite domenii precum
doctrine, organizare, instruire, tehnică, conducere, personal, facilităţi şi
interoperabilitate (DOTMLPFI1).
Scopul principal al realizării NNEC este acela de a dezvolta aspectele
privind transformarea majorităţii capabilităţilor reţelei informaţionale şi acest
lucru se poate vedea foarte clar la două dintre ele, deja existente şi anume
Informaţii, supraveghere şi recunoaşteri întrunite (Joint Intelligence
Surveillance and Reconnaissance - JISR) şi Imaginea Operaţională Comună
Întrunită (Joint Common Operational Picture - JCOP).
Se prevede o trecere graduală la un mediu de reţea orientat pe servicii
care începe prin centralizarea capabilităţilor existente pentru partajarea sau
stocarea informaţiilor şi punerea acestora la dispoziţia luptătorului într-un
mod stabilit prin activităţile generale de planificare.
Majoritatea proiectelor sunt realizate pentru a rezolva problema
coerenţei, dar ele nu sunt destul de vizibile ca să poată rezolva atât
problemele luptătorului cât şi pentru a înlătura riscul competiţiei dintre
naţiuni şi activităţile NATO sau al duplicării eforturilor în acest domeniu.
Pentru furnizarea unei capabilităţi JISR, se desfăşoară o serie de
activităţi, astfel: analiza operaţională şi procesuală; analiza arhitecturală;
realizarea prototipului şi experimentarea acestuia; elaborarea specificaţiilor
tehnice şi standardizarea echipamentelor şi serviciilor; achiziţia şi integrarea
în configuraţia generală a sistemelor; sprijin operaţional.
Pentru a realiza şi transforma o capabilitate JISR trebuie derulat un
program de dezvoltare a componentelor sale (DOTMLPFI) prezentat în cele

1
Doctrine, Organization, Training, Materiel, Leadership, ,Personnel, Facilities, Interoperability
- componentele unei capabilităţi C2 efective (Effective C2 Capability).

3
░ ░ ░ ░ ░ Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare "Carol I" ● Nr. 1/2009 ░
░ ░ ░ ░

ce urmează. Senzorii trebuie să fie dezvoltaţi în cadrul domeniilor HUMINT

(cercetarea umană), IMIMT (cercetarea imaginilor), SIGINT (cercetarea
semnalelor) cu cele mai bune caracteristici tehnice şi de performanţă. Aceştia
împreună cu sistemele de comunicaţii şi informatice (CIS) fixe sau
dislocabile, sistemele de comand şi control (C2) pentru forţele aeriene şi
navale şi sistemele de navigaţie trebuie să fie considerate ca făcând parte din
componenta tehnică. Facilităţile pot reprezenta platformele de senzori, centre de
fuziune, site-uri de prelucrare date, depozite sau alte locaţii fizice. Conducerea
trebuie dezvoltată pentru a ne asigura că mijloacele JISR sunt folosite optim
pentru asigurarea comenzii şi controlului. În acelaşi timp componenta doctrinară
trebuie să fie elaborată în scopul angajării mijloacelor JISR la capacitate maximă.
Instruirea personalului trebuie să vizeze atât domeniul profesional cât şi domeniile
etic şi educaţional pentru a asigura coexistenţa optimă a dimensiunii umane cu cea
tehnică şi informaţională. Interoperabilitatea trebuie să fie deasupra tuturor
entităţilor implicate în activităţile JISR în scopul eficientizării cooperării şi
diseminării datelor şi informaţiilor.
Pentru implementarea şi dezvoltarea capabilităţii JISR se prevede
derularea unei abordări cu trei etape:
a) Etapa întâi are ca scop rezolvarea cerinţelor operaţionale întocmite
de Comandamentul Aliat pentru Operaţii pentru a sprijini nevoile imediate ale
ISAF prin furnizarea capabilităţii JISR care să conţină servere ale coaliţiei
pentru date distribuite, instrumente pentru managementul colectării datelor
(Collection, Coordination, Information/Requirement & Management –
Managementul şi cerinţele colectării, coordonării informaţiilor),
managementul imaginilor video aproape în timp real şi produsele IMINT
(cercetarea imagistică) asociate.
b) Etapa a 2-a va fi coordonată de cele 2 comandamente strategice şi
va aborda următoarele elemente: definirea integrării sistemului; analiza
activităţilor necesare în etapa a doua de către NC3A; definirea cerinţelor ISR
începând cu anul 2010 pentru a se asigura dezvoltarea în spirală a capabilităţii
JISR pentru ISAF; realizarea unei reţele coerente bazate pe noua arhitectură şi
introducerea în sistemele C4ISR deja existente (2008-2009).
c) Etapa a treia va urma dezvoltarea celorlalte etape precedente ca o
manifestare a conceptului JISR. Strategia pentru această etapă va urmări
realizarea corelării cu diferite concepte, printre care şi NNEC pentru NRF
(Forţa de Răspuns a NATO) şi operaţiile expediţionare.
Ca o cerinţă operaţională urgentă se dezvoltă capabilitatea ISR pentru
a fi implementată pe termen scurt în teatrele de operaţii, iar un pas important
în acest sens îl constituie proiecte precum MAJIIC (Multi-Sensor Aerospace-

4
░ ░ ░ ░ ░ Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare "Carol I" ● Nr. 1/2009 ░
░ ░ ░ ░

Ground Joint ISR Interoperability Coalition – Interoperabilitatea coaliţiei cu

ajutorul senzorilor multipli aerospaţiali şi tereştri de cercetare, supraveghere
şi recunoaştere întrunită) care a intrat în dotarea ISAF în cursul anului 2008.
Proiectul MAJIIC este cel mai recent exemplu de efort multinaţional
prin care se realizează următoarele obiective:
• dezvoltarea interoperabilităţii JISR facilitată de reţea şi
maximizarea utilizării resurselor militare de supraveghere şi
recunoaştere;
• îmbunătăţirea cunoaşterii de către comandanţi a situaţiei trupelor
prin folosirea corelată a senzorilor ISR interoperabili şi a
capabilităţilor de exploatare;
• evaluarea şi dezvoltarea capabilităţilor operaţionale, tehnice şi
arhitecturale.
MAJIIC asigură acum un fundament viabil pentru realizarea
interoperabilităţii JISR a coaliţiei bazat pe standarde agreate şi
proceduri testate.
În ceea ce priveşte capabilitatea JCOP, la nivelul comandamentelor şi
în special a teatrelor de operaţii, pe baza cerinţelor operaţionale şi a lecţiilor
învăţate din derularea conflictelor actuale, s-a constat o nevoie acută pentru
dezvoltarea unei capabilităţi de obţinere şi vizualizare a imaginii operaţionale
întrunite ca parte componentă a capabilităţii de avertizare privind situaţia
operativă şi strategică. Până în prezent, JCOP a fost declarată operaţională, în
fază iniţială, la sfârşitul anului 2007 şi a fost implementată în trei din
comandamentele importante ale NATO precum şi în ISAF.
Se are în vedere ca până în anul 2010 capabilitatea să fie extinsă la
nivelul întregii organizaţii şi transformată în NCOP (NATO Common
Operational Picture - Imaginea Operaţională Comună a NATO) care va
înlocui în totalitate JCOP.
Pe baza experienţei acumulate şi a lecţiilor învăţate din desfăşurarea
operaţiilor la care participă trupele NATO a rezultat faptul că implementarea
în teatrele de operaţii a unor proiecte moderne care să vină în sprijinul
luptătorului modern şi care să corespundă noilor cerinţe ale apărării bazate pe
reţea constituie o prioritate maximă pentru Alianţă.

BIBLIOGRAFIE

Studiul de dezvoltare a sistemelor C4I2SR în Armata României,

Direcţia Comunicaţii şi Informatică, Bucureşti, 2005.

5
░ ░ ░ ░ ░ Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare "Carol I" ● Nr. 1/2009 ░
░ ░ ░ ░

C4ISR for Network Oriented Defence, White Paper, Ericsson, Sweden,

2006.
Jane’s C4ISR Systems 2007-2008, Giles Ebbut Press, London, 2007.
An Action Plan for NNEC Realisation, NC3B, Brussels, 2007, pp.1-2.
Buckman T., Report on the Development of the Initial NNEC Maturity
Levels and its Application to Better Support NATO
Operations, NC3A, Brussels, 2007.