Confesiunile unui asasin economic - John Perkins

- Din 1981 până în prezent –

Mocăiță Ancuța(mocaitaancuta@yahoo.com)

Abstractul : „un Stat American care să controleze lumea si toate resursele ei, o lume
care să răspundă la comenzile Americii, o armată americană care să impună regulile făcute
de americani si un sistem de comerț internațional si bancar care să susțină America la
presedinția imperiului global[...]ar fi minunat dacă am putea arunca toată vina pe o
conspiraţie, dar nu putem.[...]. Această corporatocraţie este totuna cu noi - noi o concretizăm -
iar acesta este, desigur, motivul pentru care multora dintre noi li se pare greu să ia atitudine şi
să i se opună. Mai repede aruncăm o privire la conspiratorii care forfotesc în penumbră,
deoarece majoritatea dintre noi lucrăm într-una dintre acele bănci, corporaţii sau guverne, sau
depindem de ele în schimbul mărfurilor şi serviciilor pe care ei le produc şi le vând. Nu avem
cum să ajungem să muşcăm mâna stăpânului care ne hrăneşte.”

Cuvinte cheie: imperiu global, conspirație, bănci, corporații, guverne, corporatocrația.

JEL : F02 (International Economic Order - Covers studies about general issues related to
international economics, mostly textbooks or survey).

„Confesiunile unui asasin economic” dezvăluie experienţa lui John Perkins ca angajat
al unei firme de consultanta internaţionala, in cadrul căreia trebuia sa convingă guvernele
tarilor subdezvoltate sa facă împrumuturi uriaşe, inutile, doar pentru a facilita preluarea
economiilor acelor tari de câtre anumite corporaţii americane.
Povestea începe in 1981 si se întinde pînă in zilele noastre, in contextul mai larg al
tuturor evenimentelor ce au marcat istoria acestor ani si care ne-au adus in stadiul actual.
Asasinii economici, scrie John Perkins, sunt profesionişti extrem de bine plătiţi care
escrochează de miliarde de dolari, tari din întreaga lume. Ei redirecţionează bani de la Banca
Mondiala, de la agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţionala (USAID) si de la alte

1
organizaţii străine de "ajutor” câtre seifurile corporaţiilor si câtre buzunarele puţinelor familii
bogate care controlează resursele naturale ale planetei. Mijloacele lor sunt variate, de la
rapoarte financiare frauduloase, alegeri trucate, mita si şantaj, la sex si crima.
Cartea este dedicata preşedinţilor a doua tari, Jaime Roldos - Ecuador si Omar Torrijos
- Panama, foşti clienţi ai autorului, morţi amândoi in "accidente" de avion, pentru ca s-au opus
cerinţelor „pânzei de păianjen” ce leagă mari corporaţii, bănci, guverne si organisme
internaţionale intr-o structura ce conduce destinele planetei, absorbindu-i resursele. Autorul
susţine ca, datorita acestei reţele, lumea a ajuns in situaţia actuala de crize multiple si aparent
insurmontabile, în urma cărora au pornit atentatele teroriste si războiul pentru resurse, iar
24.000 de oameni mor in fiecare zi de foame si pentru multe alte motive. In plus, pentru prima
data in istorie, o tara, o singura tara are posibilitatea si capacitatea de a îndrepta lucrurile, in
rău sau in bine - e vorba, desigur, despre Statele Unite ale Americii.
Cartea este structurata pe patru parti, evidetind ascensiunea lui Parkins in calitate de
asasin economic. Perkins s-a născut in 1945, la Hanover, New Hampsire, intr-o familie de
yankei puritani. Presiunile excesiv moralizatoare ale părinţilor săi si-au pus adânc amprenta
pe apucăturile tanarului rebel si pe evoluţia sa halucinanta de apoi, marcata de un lung sir de
„coincidente“.Ca sa scape de incorporare, se înscrie la Business Administration de la
Universitatea din Boston si se casatoreste cu tânăra Ann. Tatăl ei, un eminent inginer, cu
izbânzi profesionale in industria de armament, i-l prezintă pe cel mai bun prieten al sau,
Unchiul Frank, preşedintele unor înalte eşaloane ale Agenţiei de Securitate - NSA, cea mai
obscura si cea mai mare organizaţie de spionaj a SUA. Este întâlnirea cruciala, care-i va
schimba destinul. La scurt timp, este chemat de armata pentru un examen fizic, semnul ca,
după absolvire, urma sa fie trimis in Vietnam. Dar Unchiul Frank ii sare in ajutor - ii oferă o
slujba la NSA. Urmează un seminar al Peace Corps si decide sa plece împreuna in Ecuador.
In sălbăticie, ca din întâmplare, face cunoştinţa cu Einar, vicepreşedintele MAIN, o
firma internaţionala privata de consultanta, însărcinata sa întocmească studii care sa determine
daca Banca Mondiala ar trebui sau nu sa împrumute bani unor tari din zona, pentru proiecte
hidroelectrice si de infrastructura. La rugămintea acestuia, ii trimite prin posta câteva
rapoarte, cu speculaţii personale privind viitorul politic si economic al Ecuadorului. Imediat
după terminarea misiunii de la Peace Corps, ii propune poziţia de economist la MAIN, pe care
Perkins o accepta.
Proaspătul Asasin Economic Perkins era pregătit sa intre in scena. Părea simplu: nu
trebuia decât sa evalueze si sa mintă. In loc sa vândă peste hotare petrol brut, sauditii ar putea
fi convinşi sa-l prelucreze in produse finite pentru export. „Complexe petrochimice uriaşe ar
putea lua naştere in desert, iar pe lângă ele, imense parcuri industriale. In mod natural, un
asemenea plan ar fi cerut o capacitate energetica de producere a mii de megawaţi, linii de
transmisie si distribuţie, autostrăzi, conducte, reţele de comunicaţii si sisteme de transport,
inclusiv aeroporturi, porturi imbunatatite, o vasta gama de servicii si infrastructura necesara
pentru a menţine toate aceste rotite in mişcare“. Iar „Imperiul global va fi slujit aşa cum se
cuvine!“. Pentru aceasta „plățile câtre firmele din SUA trebuiau umflate, iar Arabia Saudita
trebuia sa devina din ce in ce mai dependenta de Statele Unite[...]. Daca alte tari, precum Iran,
Irak, Indonezia sau Venezuela, ne ameninţau cu embargo( embargoul asupra petrolului a luat
sfârşit pe 18 martie 1974, deşi având o durata scurta a avut un impact imens, prețul de
vânzare al petrolului saudit a sărit de la 1,39 dolari barilul, la 1 ianuarie 1970, la 8,32 dolari
barilul la 1 ianuarie 1974), Arabia Saudita, cu rezervele ei uriaşe de petrol, urma sa vina si sa
umple golul; dar chiar si simpla cunoaştere a acestei chestiuni ar putea, in cele din urma, sa

2
descurajeze celelalte tari sa ia in consideraţie chiar si varianta embargoului. In schimbul
acestei garanţii, Washingtonul avea sa-i ofere Casei de Sud o afacere extrem de atrăgătoare:
obligaţia SUA de a asigura, in totalitate si fără echivoc, sprijin politic si - la nevoie - militar,
asigurând, astfel, continuitatea lor la conducerea tarii“.
O înţelegere pe care sauditii nu o puteau refuza! Si pe care nu au refuzat-o! Regatul s-
a transformat peste noapte. Planul lui Perkins a schimbat radical standardele pentru
negocierile viitoare cu toate tarile bogate in petrol. Insa... „Mai subtil si, in esenţa, mai
periculos a fost rolul permis Arabiei Saudite in finanţarea terorismului. SUA nu au făcut un
secret din dorinţa lor de a permite Casei de Sud sa finanţeze războiul dus de Osama bin Laden
in Afganistan, împotriva Uniunii Sovietice, in anii 1980, iar Riadul si Washingtonul au
contribuit împreuna, cu aproximativ 3,5 miliarde de dolari, la mişcarea mujahedinilor“. Iar
familia Bush si Casa de Sud au întreţinut relaţii personale, de afaceri si politice foarte strânse,
vreme de peste 20 de ani. O prietenie trainica: la câteva zile după atacul de la 11 septembrie,
„sauditii bogaţi, inclusiv membri ai familiei bin Laden, au fost scoşi rapid din SUA in avioane
particulare. Nimeni nu respecta ordinul de anulare a zborurilor, iar pasagerii nu au fost
interogaţi“.
La vârsta de 32 de ani, Perkins si construise deja „un mic imperiu“, alcătuit dintr-o
echipa de profesionişti, cu cartierul general in Boston, si o trupa de consultanţi de la celelalte
departamente si oficii ale MAIN, răspândiți pe tot globul. Devenise cel mai tânăr partener din
istoria centenara a firmei, director al Departamentului de Economie si Planificare Regionala,
ţinea cursuri la Harvard, scria articole despre evenimentele recente, avea propriul iaht, un
salariu excelent si acţiuni cu dividende.
Din cauza proiectelor asasinilor economici, Ecuadorul este copleşit de datoria externă,
trebuind să aloce o parte exorbitantă din bugetul naţional pentru a o achita, în loc să-şi
utilizeze capitalul pentru a-i ajuta pe milioanele de cetăţeni ai săi, înregistraţi oficial ca trăind
sub pragul sever al sărăciei. Singura modalitate prin care Ecuadorul poate să-şi achite
obligaţiile externe este de a-şi vinde pădurile tropicale către companiile petroliere. Într-
adevăr, unul dintre motivele pentru care asasinii economici şi-au îndreptat de la început
privirile asupra Ecuadorului s-a datorat convingerii că marea de petrol de sub regiunea
Amazonului rivalizează cu câmpurile petrolifere din Orientul Mijlociu. Imperiul global îşi
revendică partea sa sub forma concesiunilor petroliere. Datorita situaţiei create in Ecuador si
războaiele cu sine îl fac sa ia o decizie capitala: după ce împlineşte 35 de ani, in 1980, si da
demisia. In următorii ani, este angajat drept martor expert pentru diverse companii de utilități
electrice din SUA si îsi deschide propria firma, Independent Power Systems (IPS), care viza
sa dezvolte uzine de energie benefice pentru mediu si sa reprezinte un model care sa-i inspire
pe ceilalţi sa procedeze la fel. Se simte sprijinit in continuare din umbra de oculta
corporatocratie, care-i recompensează astfel tăcerea si discreţia.
In urma invaziei statului Panama de câtre trupele SUA si a intemnițării lui Noriega,
vinde IPS si se pensionează la vârsta de 45 de ani. Cochetează pe mai departe cu ideea sa
editoriala, dar este convins sa-si canalizeze energiile câtre crearea unei organizaţii nonprofit,
asupra căreia i se sugerează ca o astfel de carte ar avea un impact negativ. Constata eşecul AE
din Irak, care a avut drept consecinţa Războiul din Golf. Începe a treia oara sa scrie cartea, dar
este iarăşi anihilat cu ameninţări si mite. 11 septembrie îl găseşte in adâncurile Amazonului,
printre triburile baștinașe, unde condusese un grup de nord-americani. Lucrurile s-au
intensificat după 11 Septembrie, când Washingtonul se temea ca se va opri aprovizionarea cu

3
petrol din Orientul Mijlociu, iar proaspătul preşedinte al Venezuelei, Hugo Chavez, nu se
arata deloc un tip cooperant, ameninţând chiar cu întreruperea livrărilor de petrol. Asasinii
economici eşuaseră in Irak si Venezuela, dar reuşiseră in Arabia Saudita, Ecuador, Chile,
Nigeria, Indonezia. Preşedintele Bush si consilierii săi s-au concentrat asupra mobilizării
comunității internaționale de a sprijini activitățile SUA din Afganistan si invazia din Irak. Pe
deasupra, economia SUA se afla în mijlocul unei recesiuni. Venezuela a retrogradat pe locul
al doilea. În orice caz, era evident că, la un anumit punct, Bush si Chavez aveau să se
răzgândească. Cu Irakul si alți furnizori de petrol din Orientul Mijlociu în primejdie,
Washingtonul nu-si putea permite să ignore Venezuela pentru mult timp. Până în decembrie
2002, atât situația din Venezuela, cât si cea din Irak au atins apogeul crizei. Cele două țări
evoluau în direcții perfect opuse una față de cealaltă. În Irak, toate eforturile subtile – atât din
partea asasinilor economici, cât si a şacalilor - eşuaseră în încercarea de a-i forța pe Saddam
să cedeze, iar acum ne pregătea pentru soluția ultimă - invazia. În Venezuela, administrația
Bush punea în practică modelul iranian al lui Kermit Roosevelt (influența oameni prin mite si
amenințări, determinându-i să organizeze o serie de revolte si demonstrații violente de stradă
pentru a înlătura de la putere pe cei care erau o piedică in calea corporatocrației).
Datoria globala a tarilor lumii a III-a a atins 2,5 trilioane de dolari in 2004, de 20 de
ori mai mult decât ce se primeşte anual ca ajutor. Peste jumătate din populaţia lumii
supravieţuieşte cu mai puţin de doi dolari pe zi, in timp ce elitele conducătoare, adică 1% din
populaţia acestor tari, deţin 70-89% din resursele tarilor lor, pe care le amanetează după bunul
plac, la sfaturile asasinilor economici. Datorita proiectelor acestora, o tara devine copleşita de
datoria sa externa, plătind la exterior, din bugetul naţional, bani care altminteri ar fi trebuit
alocaţi educaţiei, hranei si sănătății. Daca nu poate plaţi, si vinde pădurile, resursele
energetice, minereurile etc.
Rețeaua NBC (Naţional Broadcasting Company) este deținută de General Electric,
ABC (American Broadcasting Company) este deținută de Disney, CBS (Columbia
Broadcasting System), de Viacom, iar CNN (Cable News Network) reprezintă o parte din
uriaşul concern AOL (America Online) Time Warner. Majoritatea ziarelor, revistelor si
editurilor sunt deținute - si manipulate - de uriaşe corporații internaționale. Presedinții si
directorii care controlează aproape toate canalele de informații ştiu care le este locul; ei sunt
învățați de-a lungul vieții că una dintre cele mai importante sarcini a or este de a perpetua,
consolida si extinde sistemul pe care l-au moştenit. În 1990, înainte de a invada Irakul, se
importa 8 milioane de barili de ulei; până în 2003, la a doua invazie, această cantitate a
crescut cu mai mult de 50%, la peste 2 milioane de barili. În interiorul actualului sistem,
există încă speranțe mari, că nu este nimic absolut rău în bănci, corporații sau guverne - sau în
oamenii care le conduc - si că aceştia nu fac neapărat parte din corporatocrație. Acele rețele de
comunicare si de distribuție extrem de eficiente din întreaga lume ar putea fi folosite pentru a
înfăptui transformări pozitive si umanitare. Imaginați-vă că logo-ul Nike, arcele Mc Donald's
si sigla Coca-Cola ar deveni simboluri ale unor companii care ar avea ca scop principal
îmbrăcarea si hrănirea săracilor lumii, într-un mod care să nu afecteze negativ mediul
înconjurător.

4
 Concluzii:
Este o mărturisire a unui om care si-a permis, cu de la sine putere, să
devină un pion, o unealtă, un asasin economic; un om care a investit într-un
sistem corupt, deoarece acesta îi oferea atât de multe câştiguri, dar care era
mereu în stare să găsească scuze pentru propria lăcomie, pentru exploatarea
oamenilor disperați si pentru devastarea planete. Consecinţele acţiunilor lor sunt
evidente peste tot în jurul nostru, însă acum avem şi o dovadă de netăgăduit.
John Perkins, care a jucat timp de mai mulţi ani acest rol, descrie acum pe larg
în cartea „Confesiunile unui asasin economic” misiunile la care a participat:
afacerile cu petrol ale preşedintelui SUA în Ecuador, Venezuela şi ţările arabe,
războiul din Irak, monopolul american asupra canalului Panama, schimbarea
şahului Iranului, subminarea economiei a numeroase ţări prin împrumuturi
externe cât mai mari şi mai dificil de rambursat.

5
 Bibliografie

http://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/confesiunile-unui-asasin-economic-ii~ni4u1s
http://www.roportal.ro/discutii/ftopic30804.html
http://piatza.net/dezvaluirile-unui-asasin-economic/
http://www.scribd.com/doc/533362/Perkins-John-Confesiunile-unui-asasin-economic-1
http://www.scribd.com/doc/533362/Perkins-John-Confesiunile-unui-asasin-economic-2