UNIVERSITATEA DIN PITESTI FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA ‘’SFANTA MUCENITA FILOFTEEA’’

LUCRARE DE DIPLOMA CRUCIADELE

Coordonator Absolvent:

stiintific:

1

Pr. Conf. univ. dr. ION BICA Ciprian

Iovu

2

CUPRINS

DESFASURAREA CRUCIADELOR IN SECOLELE XIIXIII

I.PRIMA PARTE A CRUCIADELOR -Nasterea ideii de cruciada -Prima cruciada -Cruciada a II-a -Cruciada a III-a -Cruciada a IV-a: abandonarea unui ideal

II.A DOUA PARTE A CRUCIADELOR -Cruciada copiilor: expresie a unor realitati sociale -Cruciada a V-a: cruciada pontifical se naruie -Cruciada a VI-a: o cruciada laica imperiala -Ultimile cruciade clasice: cruciada franceza -Incercari de unire in sec. XI—XIV -Vechile patriarhate orientale Bisericile nationale : bulgara, sirba, romana, rusa. -Bisericile necalcedonene

3

4 .III.Urmarile politico-sociale ale contactului dintre Occident si Orient CONCLUZII.URMARILE CRUCIADELOR CLASICE . BIBLIOGRAFIE.

in octombrie 732. de asta data la Poitiers. a fost imparatul carolingian ludovic al II-lea. din fericire pentru crestini. s-a incheiat. aproape in intregime regatul de origine din Palestina Iberica. Primul dintre acestea. Printre cei care s-au straduit totusi sa se opuna arabilor si sa-I combata cu mai multa energie se cuvine sa amintim cateva nume. condusi de EsSamh. In 856. cu infrangerea arabilor. care a avut loc la Tolouse. Singurele teritorii care nu au fost inghitite de arabi si anexate marelui Califat au fost Galicia. Asturiile si micile formatiuni feudale insiruite de-a lungul vailor din Pirinei. Un deceniu si jumatate mai tarziu. arabii sau maurii cum mai sunt denumiti cuceritorii Palestinei Iberice au invadat din nou teritoriul de la nord de Pirinei. dupa circa 7 ani de lupte. pentru ca in 876 sa ia cu asalt Siracusa. arabii cuceesc Tarentul. Aceasta replica a inceput imediat dupa marea invazie araba. ei intra victoriosi in orasul Bari. Atunci 13000 de oameni comandati de Tarik Ibn Ziad au debarcat in sudul regatului vizigot (Spania). Acesta a reusit in anul 871 sa smulga din mainile arabilor orasul Bari. unde repurteaza un lung sir de victorii. In 830 ei cuceresc Palermo. ostirea nu prea numeroasa a sefului arab a reusit sa cucereasca. un succesor al lui Tarik Ibn Ziad. In secolul al IX-lea arabii debarca in Sicilia si Peninsula Iberica. adica din Palestina Iberica. In anul 718 arabii din Palestina Iberica. de la inceputul sec al VIII-lea din Europa de Sud Vest.Replica Europei Occidentale feudale s-a manifestat la inceput destul de lent si de timid. In acelasi arabii ataca Roma pe care o jefuiesc. arabii n-au abandonat insa idee cucerii lumii apusene. Dupa mai bine de un deceniu.Opriti in defensiva declansata in aceasta parte a Europei. 5 . Sase ani mai tarziu. Cam tot in aceeasi vreme. imparatul bizantin Vasile I Macedoneanul a recucerit Tarentul. ocupa Messina. in 842. idee pe care au reluat-o in veacul urmator. exceptand capetiniile din veacul al VIII-lea.Desfasurarea cruciadelor in secolele XI – XIII Nasterea ideii de cruciada Cruciadele au fost feudalitatiii considerate de catre mai toti istoricii veacului nostru ca o contra ofensiva a apusene impotriva expansiunii arabe. in 880. Ciocnirea dintre arabi si franci. au trecut Pirineii cu intentia de a cuceri statul franc. in ordine cronologica. Ei au fost iarasi infranti.

al caror suflet au fost mult timp. datorita faptului ca acestea au avut mult de suferit de pe urma unor raiduri arabe. Roger I a fost sprijinit substantial de unele orase italiene ca Genova si Pisa. ceea ce a creat posibiltatea lansarii unui atac impotriva rasaritului mediteranean controlat de catre arabi. in dorinta de a pune capat mult prea deselor tulburari. mama vitrega a elementelor turbulente. In secolul al IX-lea. dupa care. cand a fost jefuita Genova sau cele din anii 1004 si 1011 cand aceeasi soarta a avut-o si Pisa. multi vor pleca in expeditiile de cucerire in bazinul mediteranean sau in insulele britanice. formandu-si seniori. lumea apuseana a deblocat bazinul apusean al marii mediterane. el a constituit un stat normand de sine statator. Din toate aceste teritorii. au jefuit mai intai o parte a coastei africane. In acelasi timp insa.Cam in aceeasi vreme.In a doua jumatate a veacului al IX-lea. a reusit sa-I alunge pe arabii din Sicilia. al Xi-lea.In acelasi veac. cavalerii normanzi si-au oferit serviciile tuturor acelora care urmareau cucerirea sudului Peninsulei Italice. din proprie initiativa sau la chemarea papalitatii. teritoriu cu puternice traditii razboinice. cele doua state normande din Italia s-au unit formand un regat care cuprindea toata partea de sud a Italiei. ei au profitat de situatia tulburede acolo la care au contribuit intr-o insemanta masura pentru a se implanta cat mai solid. Apoi Robert a debarcat in Peninsula Balcanica.Normandia. Dintre cei plecati dincolo de hotarele ducatului. Roger I Guiscard. a consrtans pe cei vinovati de incalcarea legilor sa paraseasca ducatul. au debarcat in Tunisia.In lupta sa impotriva arabilor. prin cuceririle normande.Apoi. care tineau de timpurile mai indepartate ale vikingilor a devenit relativ curand. fratele lui Robert. procentul cel mai ridicat l-au constituit viitorii cuceritori ai Siciliei si si sudului Italiei. o alta capetenie normanda. 6 . Ducatul de Amalfi si regiunea orasului Bari. principatele numite “lombarde”. in timpul domniei lui Roger al II-lea. Din teritoriul cucerit. dar mai ales din cauza participarii ostilor normande la cruciade. Sub stegul acestuia. atacand si cucerand capitala acestei tari. Din aceasta cauza. ei au reusit intre anii 1060 si 1076sa aduca sub ascultarea lor posesiunile bizantine. eliberand totodata un mare numar de captivi crestini. unde a cucerit pentru sine portul Durazzo. Robert Guiscard a constituit Ducatul Apuliei. Administratia ducala din Normandia.Aparitia statelor normande din Italia a avut o mare importanta pentru desfasurarea politicii din aceasta zona si din Orientul Apropiat datorita conflictelor dintre normanzi si bizantini. dupa aparitia sa ca aparitie statala feudala. ei s-au grupat in jurul unui sef mai important pe nume Robert Guiscard. cum au fost cele din 935. In secolul al XII-lea. armatele cetatilor Pisa si Genova. in 1087.

el a fost acela care. infiintate.In califat.catre sfasitul secolului a VIII-lea.Ca urmare a primelor cuceriri.numara in acea vreme circa 300000 de locuitori.Universitatea de aici avea o biblioteca ce numara peste 600000 volume. si cel mai slab. pe aceeasi coasta africana.si una si cealalta la sfarsitul veacului al VIII-lea de catre Carol cel Mare.In istorie el mai este cunoscut si sub numele de regatul Asturiilor. Cocomitent cu atacul declansat impotriva capitalei tunisiene. ocupa partea de nord-vest a Spaniei.doua regate noi: Aragonul si Castilia.si care va dura pana in ultimi ani ai veacului al XVlea. pe care le vor pastra in mainile lor un timp foarte scurt. pe platouri intre Navarra si Leon.La origine.In secolul urmator. cateva raiduri care s-au soldat cu cucerirea orasului Tripoli (1146) si a orasului capitala Mehdia (1148).orasul Cordoba. Comitatul Barcelonei si regatul Navarrei se gaseau la poalele Pirineilor. pulsa o intense activitate mestesugareasca devenita celebra in special prin obiectele din piele sau metal. au aparut la inceputul veacului al XI-lea.comitatul Barcelonei.In cursul acestor lupte de secole.cel mai puternic era califatul de Cordoba. in teritoriile de curand eleberate. In secolul al X-lea in teritoriul de la sud de Pirinei erau patru state de marime si importanta diferite:Califatul de Cordoba. Regatul Leonului numit astfel dupa numele capitalei sale.acest stat a devenit astfel cel mai dezvoltat din punct de vedere economic din intreaga lume mediteraneana. normanzii din Sicilia intreprind. conflict care va fi cunoscut sub denumirea de reconquista. Imperiul carolingian s-a impartit in trei state.Daca Sicilia a fost prima zona in care s-au ciocnit pe o scara mai larga europenii cu arabii.Deci cel mai mic dintre toate statele crestine din Peninsula Iberica.Dupa tratatul de la Verdun1 cele doua marci au intrat in stapanirea lui Carol cel Plesuv facand parte din regatul Frantei.Capitala caliatului.In centrul orasului se afla celebra moscheie sustinuta de 1400 coloane. 7 .La incepul veacului al X-lea.cel de-al doilea. La inceput ele au suras crestinilor datorita in special crizei interne care cuprinsese califatul.Cea de-a doua maca devenita doar comitat. dar mai ales in capital sa. Peninsula Iberica a fost a doua zona de confruntari militare.Decadenta musulmana din Spania a luat sfarsit odata cu sosirea pe aceste 1 In urma acestui tratat (843). a deschis conflictul cu califatul de Cordoba.Primul situate pe Ebru la est de Navara. normanzii au luat cu asalt orasele Sussa si Sfax. a continua sa faca parte din regatul Frantei. cele doua state au fost doua marci: marca Spaniei si marca Gasconiei.Dintre acestea.regatul Navarrei si regatul Leonului. victoriile au alternat.marca Gasconiei s-a transformat in regat independent sub numele de regatul Navarrei.

nomazii din deserturile sahariene.meleaguri al almoravizilor.ascetii si fanaticii. parea bolnav. nu se ştie dacă in urma unei porecle sau a unei practici. califatul si-a recapatat brusc vigoarea militara. se cuvine sa amintim un fapt care a provocat o oarecare confuzie in randurile istoricilor. cu privirea tristă si fata osoasă brazdată de o tainică suferintă.Avandui pe almoravizi in frunte.Sositi in Spania la aliati.Cu participarea acestor lupta a imbracat un cavaler international.la reconquista au participat si nespaniolii. slabit pâna la epuizare.O alta cauza care a contribuit la alternarea succeselor cu infrangerile a fost si fragmentarea fortelor crestine. cuceriti repede de rafinamentele civilizatiei andaluze.cu tote ca unele incercari in acest sens le-a schitat biserica apuseana in din 1073 cand papa Grigore al VII-lea a facut tot ceea ce ia stat in puteri pentru a pune pe picioare o cruciada. profitand de noua decadere a califatului. Anul 1094.Din veacul urmator participa la reconquista si cavalerii din Burgundia.Inainte de a incheia acest episode.Desi avantajati intr-un fel crestinii nu repurteaza nici de data aceasta numai victorii.Primii sositi in ajutorul reconquistei proveneau din ducatul Gasconiei si din comitatul de Toulouse. intrcat. nobil scapatat picard. Din aceasta lume singurele regiuni care aveau contact direct cu statele crestine erau sultanatele si emiratele turcesti din Orientul apropiat si zona vestica a lumii musulmane. Dupa anul 1090 lumea islamica sa impartit in cateva zone: sultanatele si emiratele turce din Orientul Apropiat.Dupa cum se stie.In peninsula Iberica. fapt ce i-a inlesnit pe data intrevederea dorită. Inalt. adica incursiuni facute de cateva cete de cetateni. care cuprindea Spania si partea de nord-vest a Africii. ei s-au tranformat rapid in cuceritori. supranumit si Pustnicul. Astfel incepand cu veacul al X-lea isi fac aparitia pe campurile de lupta al Spaniei cavalerii francezi. un amestec de calugari si razboinici. almoravizii au agatat cu graba armele in cui pentru a se bucura din plin de nevisata viata descoperita aici.in faptul ca expeditiile crestine au avut un caracter sezonier. califatul Fatimizilor din Egipt si o alta zona cuprinzand Spania si Maghrep-ul.Motivul semisucceselor trebuie cautat printre altele.Si desi a fost indreptata impotriva lumii islamice reconquista nu poate fi numita cruciada pentru simplu motiv ca acest razboi indelungat n-a fost organizat si nici condus de papalitate. A fost o audientă dintre cele mai 8 . de unde se intorcea cu o suplică din partea patriarhului lerusalimului către pontiful roman. Se recomandase Petru din Amiens. guvernate de emiri saharieni. La papa Urban al II-lea se prezenta un om. temporar lucru pentru care ele au fost denumite algarades. statele crestine reiau ofensiva lor la finele veacului al XI-lea.Dar nu pentru mult timp. chemati in ajutor de catre califul din Cordoba. imbrăcat in haine de pelerin.uscat. Spunea ca facuse o calatorie in Palestina.

1977. de M. prefata.p. eclipsindu-l chiar pe cel al papei Urban al Illea. El a cercetat drumurile. cum l-a aureolat legenda.Recueil des hristoriens des croisades.. a aflat care din ele erau mai sigure si mai usor de străbătut.in Gesta Dei per Francos. dar demersul sau a fost bine primit si aprobat de catre papă. S. cu urmari dintre cele mai neasteptate.. considerat mai dcgraba obscur. fara a-şi lua ragazul sa se odihnească după obositoarea calatorie sau sa-si scuture colbul adunat pe drum. Petre Pustnicul credea că turcii nu sint in masură să mobilizeze o armată puternică. vol. nu numai ca a facut-o neintârziat. Petre Pustnicul in lunga si anevoioasa sa peregrinare. Cu aceste ginduri el l-a vizitat pe patriarhul lerusalimului care. In cuvinte patetice el descria situatia tristă a crestinilor din . in stare sa reziste unui atac sustinut si indelungat. Înarmat cu o cerere din partea singurei autorităti din lerusalim recunoscută de Occident. tabel cronologic si note de N. Petre Pustnicul — căci cu acest nume a ramas in istorie — . un sihastru. sa-şi ofere serviciile cui se nimerea si unde se cerea. asa cum au fost ele pastrate in amintire si consemnate in scris2. nevoit fiind si el nu odata sa-si intrerupă călătoria sau sa se ascundă. trad.vol.cu spirit de initiativa şi putere de convingere. care i-a adresat cuvinte incurajatoare. este de inţeles. a trăit toate greutătile pe care turcii selgiucizi le făceau pelerinilor europeni. II.ciudate. nu si-a irosit timpul degeaba. nu a ezitat să adreseze papei o scrisoare prin ciudatul pelerin. Petre Pustnicul s-a considerat indreptătit sa se infătiseze dinaintea pontifului roman si. p.si Anna Comnena Alexiada.III.Historiens occidentaux. Atacurile incidentale ale unor bande de musulmani asupra drumeţilor neinarmaţi erau singura dovada a unei autorităţi ce se impunea cu greu. a observat care erau porturile unde corabii străine puteau sa ancoreze fără dificultate. 84—91. Dar să lăsam evenimentele sa-si depene firul. in sfirsit. punând-o pe seama legendei. 9 . in cursul pelerinajului sau. Marinescu.tara sfintă" si cerea un ajutor imediat. ci un om având in el simţul militar si politic . s-a convins ca tara nu era nici pe departe asa bine pazita. Tanasoca. Toate acestea dovedesc că Petru din Amiens nu a fost un pelerin oarecare. pentru a avea cu ce se hrani. Bucuresti. pelerinii erau de multe ori siliti sa se travestească in negustori ca să nu fie recunoscuţi. fapt ce si facea ca jaful sa fie la indemana oricui.142 si urm. Urban al 2 Despre Petre Pustnicul da informatii cronicarul Guibert de Nogent. fara indoiala datorata unui limbaj bine ales si unei expuneri logice. informat in amănunt despre situatia din Palestina. obsedat doar de o idee religioasă de devotiune. Atacati si jefuiti de punga ascunsa cu griia la piept si indispensabilă continuarii drumului. rol care va creste pe masură ce se va organiza prima cruciadă.v. Fiecare pas spre lerusalim trebuia răscumparat cu bani sau cu timp indelungat de prizonierat. Oricum istoncul trebuie sa ţină seama de ele si sa nu neglijeze rolul unui personaj. careia multi istorici nu-i dau crezare.

iar acest rezultat ar fi fost cea mai mare victorie morala a lui Urban al II-lca asupra lui Henric al IV-lea. transforrnindu-l intr-un act politic de mare anvergura. cu urmari considerabile pentru Roma. Urmarea ar fi fost o crestinatate unita sub conducerea aceluiasi papa.razboiul sfint" in Orient. Petre Pustnicul era omul potrivit. Deitrage zur Rechis und Papstgeschichte des hohen Mittelalters. Despre cruciada deocamdata nu se spunea nimic.. Motivul dezbinarii era generat. papei nu i-au scapat fanatismul lui Petru din Amiens si accentele de misticism exagerat. unde era asteptat de imparat si de patriarhul lerusalimului. iar prezenta ei avea sa readuca in discutie lupta impotriva . era binevenita. Din nou numele lui era pomenit in biserici. Fara indoială. De aceea. teoretic punindu-se capat schismei. dar i-a incurajat zelul. era istovit de lupta dintre sacerdotiu si imperiu.. care la adapostul luptei dintre sacerdotiu si imperiu manifesta tendinţe centrifuge fata de Roma.. care se soldase cu excomunicarea acestuia din urma. ce se prelungea de aproape douazeci de ani.Il-lea. odata cu imputernicirea de a predica .ambasada imparatului de la 3 W. In vara anului 1095 se intrunea la Piacenzza un conciliu. O prima masura a fost aceea de a ridica excomunicarea imparatului bizantin. de nesupunerea clerului german. formulata cu citiva ani inainte de imparatul bizantin. p. remarcabil om politic. pe de o parte. cit si in Orient. recunoscut ca sef spiritual si politic atit in Occident. Adversarul temporal al scaunului apostolic. incapatinatul sau concurent la stapinirea universala. 55 — 58.. ochii arzatori faceau o impresie puternica. pe de alta.necredinciosilor". Urban al Il-lea i-a dat scrisori de recomandare catre toti principii. Colaborarea trebuia oprita cu orice pret. 10 . avind eliberarea lerusalimului ca scop final. caci Urban al Il-lea a intrezărit in pledoaria emotionanta a lui Petru mobilul ce avea sa dea viata proiectului predecesorului sau. Acum era momentul politic ca papa sa dea curs cererii de ajutor. Papa era preocupat sa refaca armonia dintre el si principi si sa restabileasca disciplina in biserica. avind ca scop aducerea in ascultare a prelatilor refractori fata de autoritatea papala. Holtzmann. de conflictul dintre biserica si regele Frantei. 1957. O expeditie generala impotriva . Bonn. Filip I. spirit aprins si indrazneţ. Mai raminea sa se faca ordine in insusi corpul catolic al crestinatatii. La conciliu participa si o delegatie bizantina. in stare sa-l secondeze pe papa in actiunea de mobilizare a Europei. Fizicul sau parca descarnat. Cronicarul Bernold de Constance relateaza că: . era adeptul actiunilor grandioase pe care si le dorea si era gata sa le conducă.necredinciosilor". ceea ce a facut multa impresie. si aceasta cu atit mai mult cu cit aflase de proiectul de alianta dintre cei doi imparati3. Grigore al VII-lea. imparatul german. doua imperative de neinlaturat daca voia declansarea unei expeditii militare generale si recunoasterea sa ca sef al crestinatatii.

dar cu toate acestea conciliul de la Piacenzza a jucat un rol determinant in nasterea ideii de cruciada. al lui Foulques Incapaţânatul de sotia sa.Constantinopol a venit la acest conciliu si a implorat pe papa si pe toti crestinii sa vina in ajutorul bisericii din Rasarit pe care idolatrii aproape au distrus-o in aceste regiuni. 165. precum si schimbul de pareri avut cu prelatii de la manastirea Cluny. toamna. Mai multi înalti prelati francezi au fost câstigati de Filip I ca sa-şi dea asentimentul şi sa 4 J. Fapt este ca la Clermont papa avea deja in minte cruciada. bine cladit. cu o fizionomie placuta. De la Piacenzza. vol. Înca tinar. Papa a sustinut apelul. Între cei doi au fost schimbate mesaje in taina. s-a oprit in timpul calatoriei citeva zile.problema spaniola" si a stapinirii maure in peninsula Iberica. desi el nu fusese convocat cu aceasta intentie. p. cerând la rându-i ca imparatul Alexis sa fie ajutat. Filip I. sa-şi rapească iubita. Filip I nu a intimpinat nici o dificultate in a seduce pe tinara contesa. accentuata de o galanterie bine studiata. Nu este vorba nici de data aceasta de organizarea unei cruciade. pentru care perspectiva unei coroane probabil a fost un motiv tot atit de puternic ca si celelalie. Marul discordiei fusese aruncat de contesa Bertrade. I. În timpul calătoriei. in sudul Frantei. Foulques al IV-lea. probabil ca a reflectat mult asupra felului cum avea sa se produca interventia militara a Europei apusene in Rasarit. fara indoiala. Historie du Royaumc Latin de Jerusalem. 11 . din mândra Bertrade sotia contelui de Anjou. uricios şi crud. papa a trecut muntii si s-a indreptat spre Clermont. prilej cu care Urban al Il-lea a primit informatii despre lumea islamica si djihad. pe cind se afla oaspetele contelui de Anjou. Prawer. mtr-o noapte. unde. poreclit incapatinatul. in scurtul popas facut la manastirea Saint-Gilles. daca nu determinant. Scopul concilului era de a se lămuri problema bisericii franceze. care avea drept singura reputaţie faima de a-si fi ingropat trei soţii si banuiala de a-şi fi asasinat propriul frate. A urmat scandalul si dublul divorţ: al regelui de regină. in conflictul dintre papa si regele Frantei. unde convocase un alt conciliu. Motive de interes pur politic facusera. a fost dezbatuta . pe care le-au cucerit pâna aproape sub zidurile cetatii Constantinopol"4. Conciliul de la Clermont avea sa fie folosit pentru a lansa cruciada. in care erau interesati interlocutorii papei. de asemenea. iar inflacaratul indragostit nu a ezitat. Cu aceasta ocazie. un batrin. fiica neasemuit de frumoasa a contelui de Montfort. Raymond al IV-lea..Se spune că frumusetea contesei nu a trecut neobservata de regele Franteii care avind o fire nestatornica — tocmai se despartise fara un motiv plauzibil de sotia sa Berta — s-a simtit ispitit sa incerce aventura unei noi legaturi. La conturarea ideii şi clarificarea ei se poate sa fi contribuit discutia purtata cu contele de Toulouse. implicate.

Conciliului de la Clermont i s-a dus intr-atit vestea prin toate provinciile Frantei. doar câtiva episcopi. episcop de Puy. 165—173. 12 . prelatii germani. Dintr-un esec s-a transformat intr-un succes rasunator. dar cazul in speta era de competenta tribunalului papal si ambitiosul Urban al Il-lea nu intelegea ca un rege sa hotărasca peste capul sau. iar excomunicarea regelui nu a fost ridicata.. ca un fel de addendum. Din rindurile lui s-a desprins Ademar. s-a prezentat in numar mic. a lansat apelul de cruciada5. istoriei adaugindu-i-se legenda si fantezia cronicarilor. incit fiecare om. nu fusese zadarnica? Raspunsul l-a avut pe loc. cit. 5 6 Ibidem.. Astfel. de aceea nu s-a putut hotari nimic in problema bisericii franceze. indemna pe vecinii si rudele sale sa porneasca pe « calea Domnului» caci asa se numea. in ultima zi a conciliului. Despre conciliul de la Clermont avea sa se vorbeasca mai bine de o suta de ani ca despre o mare minune. cind se planuia o ofensiva in Orient. printre ei se pare ca era si Petre Pustnicul. Era acesta un fel de a atenua esecul unui conciliu.. atit de obositoare. si a unei mici delegatii sosita din Spania. faima conciliului a fost asigurata in modul cel mai neasteptat. 140. cum auzea zvonul prescriptiei papale. Participantii la conciliu au fost putin numerosi. pe atunci.]"6. Situatiei incordate trebuia sa i se puna capat acum. Amanuntul cine era regina Frantei nu-l interesa pe marele pontif. in afara discutiei prevazute si spre uimirea tuturor. Dar tocmai aceasta explica insuccesul papei. ob. ca sa nu-si supere regele. Guibert de Nogent. Practic.inlesneasca planuita casatorie. Exemplul lui a tot: urrnat pe data de multi altii dintre cei de fata. conciliul s-a intrunit in prezenta italienilor. Clerul francez. expeditia care se astepta [. p. papa a socotit prilejul nimerit sa dea curs gindului care-l obsedase tot drumul si. de aceea Urban al Il-lea s-a deplasat personal in sudul Frantei. Guibert de Nogent. Un participant la conciliu. si a cerut primul sa se inroleze cruciat. suprinzindu-si auditoriul printr-o initiativa politica pe cât de originala pe atit de îndrăzneată? Era un fel de a-si dovedi ca o calatorie. au facut frondă. Faptul a atras mânia papei. care nu fusese consultat intr-o hotarire atit de importanta ca divortul regelui. In schimb. avea sa noteze mai tirziu in istoria sa: . p. care-l insoteau pe papa. Clerul prezent la conciliu s-a declarat de acord. riscând o discutie pe terenul adversarului... ca totdeauna. Clerul englez a refuzat sa vina la o intrunire pe pamânt francez. de aceea el a reactionat cu maximum de severitate: excomunicarea regelui si a prelatilor vinovati de a se fi coalizat cu suveranul lor. Ce s-a spus la concilium iegatura cu cruciada nu se cunoaste precis.

indemnind credinciosii sa ia parte la expeditie. papa a lansat un apel catre întreaga Europa crestina. armata. S-a fixat locul de adunare al trupelor. s-a stabilit ca nimeni sa nu poata participa la cruciada fara asentimentul bisericii. anume mijlocul lui august. precum si data plecarii cruciatilor spre Orient. Apelul papei nu putea fi decit bine primit. regiune aflata sub influenta contelui de Toulouse. Urban al II-lea insusi s-a facut propagatorul propriei sale idei si. au fost luate priinele masuri. episcopilor revenindu-le obligatia sa transmita tuturor preotilor din parohii dispozitiile adoptate de conciliu cu privire la cruciada. Papalitatea se temea de înrolarea unor elemente nedorite. trebuiau sa le faca cunoscute poporului. problema economica a cruciadei era lasata sa fie rezolvata de conducatorii ei. dupa strângerea recoltei. Drumul parcurs era acelasi de la venire. din sudul Frantci. mai ales.asupra acestui punct contemporanii evenimentului pastreaza ta. numit ad hoc legat papal al cruciadei.. Din itinerariul. intentia lui Urban al II-lea era sa ridice o singura. a calatorit din loc in loc. De aitfel. A fost desemnat conducator al armatei Ademar de Puy. la rindul lor. Dar se stie ca. El s-a rezurnat la sudul Frantei si nordul Italiei. cu totul altfel s-au petrecut lucrurile in Franta. tot la Clermont. Acestia. sau din Burgundia. intr-o vreme cind de mai multi ani recoltele erau proaste. unde autoritatea scaunului apostolic slabise simtitor. Un popas mai indelungac l-a facut in Proventa. efortul 13 . Nu credea ca poate aduna trupe din domeniile capetiene. Totodata. rezulta ca. inainte chiar de dizolvarea adunarii. precum si din stiruinta de a se face ascultat in regiunile pe care lea strabatut. atita vreme cit regele Frantei era excomunicat si cu atit mai putin din Germania.cerea. din Champagne. Prima cruciada Dupa închiderea conciliului de la Clermont. pentru a se putea asigura proviziile de drum si a nu ramine fara hrana familiile celor plecati. in cursul iernii anului 1095 si in primavara anului urmator. de aceea. in ciuda caracterului general al apelului. si unde pericolul maur — dat fiind apropierea de Spania — pregatise intr-uu fel spiritele la o lupta impotriva Islamului. sub conducerea lui Ademar de Puy. Daca in ceea ce priveste Germania nu s-a inselat. ales cu grija de papa. la Puy. de pilda. ei si bunurile lar fiind luati sub protectia bisericii. Rezultatul propagandei bisericii si. conciliul a definit situatia juridica a cruciatiior. care ar fi semanat dezordini pe drum si ar fi devenit o povara pentru arrnata. care urmau sa fie alesi ulterior.

ci pe pretul fixat de cumparator. . Colectivitatile rurale isi aratau si de data aceasta coeziunea si puterea de actiune asupra spiritului uman. Orice facea Petre 7 Ibidem.depus de Petru din Amiens au depasit asteptarile papei. sub cerul liber. printr-un impuls neasteptat. cu ocazia aceasta. Historia Hierosolymitanum ed. si inha-mindu-i la carucioare cu doua roate. tot ce era ieftin. Germania renana. Ibidem. inchindu-i-se si oferindu-i daruri. cu cinci dinari se puteau cumpara opt oi. Seceta si foamea ii alungasera pe oameni din gospodariile lor si lipsiti de orice spirit de prevedere. macinati de boli pentru a sfirsi la o inargine de drum. fara a area mingiierea unui ultim adapost si fara a simti caldura binefacatoare a unui pat.1977.Nu mai putin ridicul — afirma Guibert de Nogent — este faptul ca multi dintre cei care astazi nu aveau nici o dorinţa de a pleca si râdeau in gura mare de cei ce isi vindeau lucrurile. vindeau tot ce aveau. Acelasi Guibert de Nogent se intreba : .. in ziua urmatoare.pag. 8 9 Ibidem. nu la valoarea produsului. parasiti de ai lor. 162. Multimea provenea din nord-estul Frantei. Flandra. cine ar putea insira gloatele de fete marsaluind in zdrente murdare?" 8. Saracii potcovindu-si boii. Nu numai tăranii izolati s-au pus in miscare. Multimea saraca s-a strins in jurul lui Petre Pustnicul. zdruncinau in ele boccelele si copiii cei mici"7 ..cine va putea istorisi despre batrinii si copiii porniti la razboi. bunuri de care vor fi siliti curind sa dea socoteala. Lorena. ].105. batrini si tineri formau o gloata de nedescris. H. pe un pret de nimic.care preia datele din cronica anonima Gesta Francorum et aliorum HIerosoymitanorum 14 . v. gata sa indure. au intrat in mina evreilor. Scump era tot ceea ce ar fi fost necesar pe drum. de exemplu. spun cronicile9. desi nu au fost vinovati de instrainarea lor. . dadeau inapoi pentru câteva monede tot ce cumparasera si strinsesera si se alaturau si ei celor care porneau la drum si de care isi batusera joc mai inainte [. p. Exagerarile religioase au si inceput sa actioneze asupra acestor oameni simpli si creduli si nu o data aveau sa-i impinga la acte necugetate. . iar ieftin tot ceea ce ar fi ajutat la acoperirea cheltuielilor. netinind seama de truda agoniselii lui. spunind ca ii astepta un drum chinuitor si o inapoiere jalnica. O multime de bunuri mobile si imobile. privatiunile unei calatorii al carui capat nu-lputeau intrezari. inert se ajunsese ca printr-o totala devalorizare a bunurilor si o inversare a valorilor sa se cumpere tot ce era scump si sa se vinda. sa riste sa se lase doboriti de istovire. O gloata imensa il inconjura pe predicator. ci sate intregi. Inrolarea maselor de ţarani apare din cronici o enigma chiar pentru contemporani. si Ekkehard d'Urach. se grabisera sa-si lichideze avutul. proslavindu-l. pentru ca nu mai tirziu decit ceilalti sa porneasca in cruciada. Femei si fete. asa cum se potcovesc caii.. Hagenmeyer.

isi spuneau unul altuia : noi mergem un drum atit de lung in cautarea idolatriei [. p. Mai erau inca cinci luni pina la data hotarita pentru expeditie (august 1096). Oare credea? Mai degraba juca o farsa pentru a pescui in apele ce se tulburasera. p.]. Prawer considera ca singura febra religioasa a dezlantuit multimea impotriva iudaismului Ashkenaz 11. contele german Emich von Leisingen se credea harazit de Dumnezeu sa ajunga imparat al Bizantului si rege al lerusalimului. Cronicarul Albert d'Aix (Achensis).au distrus casele evreilor si sinagogile. Presat de multime.. orice spunea. femei. atit cit puteau duce in traista.. Lor li sau alaturat oraseni avizi de a-si spori capitalul peste noapte si cavaleri briganzi cu imaginatie aprinsa. 189. Asa s-a intimplat ca de marsul primilor cruciati sa fie legata amintirea unor pogromuri ale evreilor din Europa. nici el.] traiesc printre noi. al luptei cu . p. sa ne razbunam mai intii pe ei. cu greu putea mentine ordinea 10. insa. nici papa. Marele persecutor. I. cruciatii in zdrente au intilnit comunitatile bogate ale evreilor din orasele Koln si Mainz. cruciatii. 121 si urm. Runciman. dar mai ales nobili cruciati sositi din urma. inarmati cu ce au gasit — multi nu aveau decit ciomege — si avind ca merinde. Prawer. . sa-i stergem din rindul popoarelor.Poporul ales". povestind in amanuntime cum s-au petrecut evenimentele conchidea : cruciatii . El cu ceata lui de cavaleri. In sprijinul afirmatiei aducea marturia contemporana a lui Rabbi Solomon Bar Simeon. evreii [. Petre Pustnicul.. nu cunosteau nici distanta ce aveau de strabatut... op..Pustnicul. cunoscute sub numele ebraic de gzerot al anului 4856. nota acelasi Guibert de Nogent. considerind faptul extraordinar si demn de transmis posteritatii. .. Trecind Rinul. 189. si iata. lucru pe care nu-1 prevazuse si nu1 dorise. nici greutatile. iar 10 S..oaste sfinta" se credeau indreptatiti sa ia tot ce le iesea in cale si le era de trebuinta.. sa nu se mai pomeneasca numele lui Israel"12. era socotit ca ceva divin. a fost o justificare suficienta pentru gloata flaminda ca sa se naspusteasca asupra lor si sa-i jefuiasca. multi evrei — barbati. J. pina si parul catirului sau era pretuit ca o relicva. cit.necredinciosii". Pretextul religios. erau ei. Ibidem.trecind prin satele unde se aflau evrei. urmat de saracime. Istoricul J. si totusi au plecat. ajutat de un anume Walter eel Sarac. In focul incaierarii. 182. Constituiti intr-o . A history of the crusades.adevaratul Israel". lui Petru nu-i raminea decit sa porneasca la drum imediat. copii — au fost ucisi. vol.. semanaturile abia erau date in bob.. . s-a napustit asupra evreilor. 11 12 15 . deci nu exista posibilitate de aprovizionare a armatei.

Ill. fapt ce-l facea sa-i numeasca . Walter cel Sarac era ucis intr-o ambuscada in apropiere de Nicomedia. inclusiv cetele de cavaleri. vol. p. s-au repetat intre Rin si Dunare timp de trei luni. care rataceau fara speranta de la o zi la alta. si-au luat drept calauza o capra si o gâsca. pe coasta Asiei Mici. Cruciatii inaintau anevoie. Historiens oocidentaux. prin Germania. in cel mai scurt timp. Psalmii de mintuire intonati nu mai erau de ajuns pentru intretinerea moralului.. Masacrele insa. iar in luna octombrie au ajuns la Constantinopol. a dispus sa fie transportati. cit a durat trecerea coloanelor de cruciati. 13 Albert d'Aix. Alexis Comnenul. socotindu-le pline de duh sfint. in Recueil des historiens 14 Ibidem. amintind de stravechi mituri ale prosperitatii si reusitei. a reinviat martirologia evreilor. Descurajarea a facut sa se nasca tot felul de superstitii.banii acestor victime i-au impartit intre ei". bello sacre. din nefericire. cruciada destinata initial sa faca din crestinii muriti in lupta martiri. 714. rosi de boli.] mai mult din lacomie pentru bani. de unde i s-a pierdut mai apoi urma. fara căpătîi. Mai mult. decit dintr-o judecata dreapta pentru Dumnezeu" 13. 16 .. care a dezavuat pornirea salbatica a cruciatilor si modul cum fusese rastalmacita cruciada. speriat de tulburarile pe care prezenta unui numar mare de oameni. In sfirsit. ei mureau pe drum. Cehia si Ungaria. Cu profunda indignare Albert Achensis scria cum la un moment dat acesti primi cruciati. Punctul de vedere al lui Albert d'Aix era si cel al autoritatii bisericesti. au intrat in Imperial bizantin.i-au nimicit [. lasind o ura de mai multe sute de ani intre evrei si crestini. in toamna anului 1097.. 225. caci . dupa multe pierderi de vieti omenesti. Printre cei care au scapat cu viata se numarat si Petre Pustnicul care. Aici a luat sfirsit cruciada saracimii. totodata le-a pus la adapost banii si giuvaerurile. le-ar f i putut provoca in oras. acesti inselati ai soartei fiind cei mai multi masacrati de turcii selgiucizi. Pe masura ce vremea se scurgea. restul a lost dus in robie. Dintre supravietuitori putini au revenit in patria lor. Chronicon Hierosolymitanum de des croisades. istoviti de mers si foame. 265 — 266. mizeria crestea in rindul cruciatilor. revenea la Constantinopol. Arhiepiscopul din Mainz a luat sub ocrotirea sa pe evrei si a ascuns in casele lui pe acesti nefericiti care fugeau ingroziti.. care credeau acum ca jertfa lor va duce la izbavirea poporului pentru care se implinise un mileniu de cind isi pierduse statul si peregrina prin lume. p.adunare de imbecili si smintiti" 14. iar telul final — lerusalimul — raminea la o departare pe care multi incetasera sa spere ca o vor strabate.

contele Hugo. o dovada in plus ca nu factorul religios a fost determinant in declansarea expeditiei. familiile insotind pe cei mai multi dintre cruciati. copii. Ibidem. Rotrou de Perche. conte de Toulouse. care . 16 17 .ca orbiti de o dobitocie nemaiauzita [... a facut vai! ? sa ne dispretuim si sa ne dusmanim. si care venea cu o mica flota formata din mai multe vase de razboi. in sfirsit. Tancred de Sicilia. bavarezilor si alamanilor. Armata feudala. Explicatia ne-o da cronicarul Ekkehard von Urach. fie frisonilor. ci s-au alaturat fie lorenilor. renuntând la avutul propriu"16. duce de Normandia. a patra oaste unea cavalerii din sudul Frantei sub cornandalui Raymond de Saint Gilles. episcop de Puy. Boemund de Tarent. Germania ferita de seceta. care. op. De aceea. incepind din timpul papei Alexandra.lua in bataie de joc pe cei ce treceau prin tara sa". turingilor. al doilea grupa pe feudalii din Vermandois. Tot din Italia au mai participat primii cruciati oraşeni. femei. nu o data. Ekkehard scria ca la vederea cruciatilor.Aceasta chemare a produs putina impresie asupra francilor rasariteni. a treia armata era alcatuita din nobili flamanzi si frisoni sub conducerea contilor de Flandra. ca Etienne de Blois. oameni din popor. cit si romanii pe noi"15. la inceput n-a avut nici o intelegere fata de cruciada. Nobili din Germania au fost foarte putini si nu au avut o armata proprie. indiferent din ce tara provenea. nobilii feudali au inceput sa se organizeze in vederea expeditiei planuite. Trupe razlete ale unor feudali. deplasarea avea sa se faca anevoie. Robert si Balduin (acesta din urma era fratele lui Godefroy de Bouillon) si. care s-au inrolat din orasele Pisa si Geneva si care s-au imbarcat din cele doua porturi preferind drumul mai direct pe apa. a saxonilor. Apoi. era compus din nobili loreni. poporul . atit noi pe romani <pe papa>. Anglia. alaturi de care se afla Ademar de Monteil... . nesuferind din pricina foametei si a bolilor. Wilhelm Cuceritorul. fiul mai mare al regelui Angliei. Primul corp. in toate corpurile de oaste existau in numar mare prelati. era formata nu numai din cavaleri razboinici. caruia i s-a alaturat Robert CourteHeuse. 15 Ekkehard d'Urach.. Asadar. p. conducerea fiind incredintata fratelui regelui Filip I. pricinuind. din cauza acelei rupturi dintre cler si imperiu.] cautau cu lacomie lucrul altuia.In timp ce cruciada populara pornise marsul ei nefast. si Italia. conducatorul spiritual al cruciadei.. 105. condus de Godefroy de Bouillon. pagube materiale si chiar de vieti omenesti in teritoriile pe unde treceau. s-au inrolat si ele in marea expedite. se poate spune ca la prima cruciada au participat cruciati din Franta. Au fost create patru corpuri de oaste. cit.

impreuna cu alti duci si conti. apareau bizantinilor niste oameni nestapiniti. ales de cruciatii feudali. 107—109. punctul de intilnire al cruciatilor. fapta a fost interpretata ca o necuviinţa. Rind pe rind. totdeauna gata sa incalce juramintul depus. populatia din imperiu cu uimire. tot dupa spusa ei. in formele de protocol. Raymond de Saint Gilles si Boemund de Tarent au preferat drumul mai scurt. fiecare pe cont propriu. op. viclenie si nestatornicie. totodata a inregistrat venirea unor armate dinspre apus. si unii si alţii suspectându-se de erezie. Nobilii occidentali.. <Pe imparat > il inspaiminta sosirea lor. la Constantinopol. dar si spaima. 84 — 85. 18 . de parca ar fi fost servitori nu nobili de seama. in timp ce Raymond de Saint Gilles. Godefroy de Bouillon. vol. In fapt. un nobil francez admis in palatul imperial. Fratele regelui Frantei si Boemund de Tarent. prin sud. a schitat gestul de a se aseza pe tron. Atit uriul. dupa multe greutati intimpinate. cit si celalalt. Cum era Ana Comnena sa nu aiba decit cuvinte de dezaprobare la adresa cruciatilor cind. in relatiile dintre indivizi sau individ si autoritatea centrala. strabatuse Dalmatia si ajunsese inaintea lor in marea capitala a Bizantului. fara lege si de temut. iar navalnicul gentilom l-a calificat pe imparat drept 17 Anna Comnena. Este de la sine inteles neincrederea reciproca cu care s-au privit. temperamentul nehotarit. nemultumit ca imparatul şedea. gata sa puna mina pe tot ce le sta in cale. .. fiica imparatului Alexis.. iar dupa el Robert de Flandra o oaste numeroasa au strabatut Germania. se pare. in timp ce ei toti stateau in picioare in fata sa. fara scrupul si fara vreun motiv serios" 17. II. flaminde. Cehia. au trecut la sud de Dunare si prin Bulgaria au inaintat spre Constantinopol. Contele Hugo de Vermandois. navigind de-a lungul coastei Adriaticei. a fost acelasi parcurs si de cruciada populara. ca de pilda setea dupa bani. obosite. primul s-a oprit linga Durazzo. Prejudecata cu care au fost intimpinati se vede din cuvintele Anei Comnena. in viata de familie.Drumul pe uscat. s-au imbarcat si. p. chiar daca asemanatoare ca ideologic si structuri politice. care-i face. Diferite ca mod de a se imbraca. stiindu-le pasiunea de luptatori neinfricati. pentru prima data se intilnea crestinatatea occidentala cu cea orientala si cu surprindere isi dadeau seama ca sint doua lumi diferite. fel de a se purta si minca. si care le lasa multa libertate de miscare. cit. nu tocmai rigida.Zvonul — scria ea — se raspindise ca armatele francilor fara tara se apropiau. contele Proventei. iar al doilea s-a hazardat pina pe coasta Epirului. fara a mai vorbi de alte insusiri proprii celtilor si urmarile lor inevitabile. si chiar in felul de a se adresa lui Dumnezeu. in toamna anului 1097.. Ungaria. diferite. caracterul lor eretic. mai ales. obisnuiti cu o ierarhie vasalica. aveau sa soseasca.

in primavara anului 1097. Pretentiile imparatului. A fost nevoie de interventia lui Balduin de Flandra si de toata diplomatia împaratului pentru a se evita un incident neplacut.. Contemporanii evenimentului nu cad de acord asupra cifrei. pornind in cruciada.. in sfirsit. s-a pus problema relatiilor dintre cruciati si imparat.mai putin hotariti.. Idealul religios a trecut pe un plan secundar si a lasat locul simţului practic... p. Paris. caci fiecare. Ceea ce urma sa fie cucerit trebuia si pastrat. In acest scop. 30000 luptatori pedestri. un senior independent in posesia unei adevarate feude .ţăranoi". el a cerut conducatorilor de osti sa depuna juramint de vasalitate in fata sa. 1944. cit. De aceea. ca de pilda Raymond de Saint Gilles. iar in viitoarele teritorii cucerite sa i se recunoasca. Cu mijloacele proprii diplomatiei bizantine (flatarea. 20 si urm R. 19 si urm. armata avea nevoie de un plan de inaintare si de cucerire sistematici. preluind o practica occidentala. Les Croisades. Grousset. nu fara a provoca bizandiscutii si certuri printre acestia. Ajunsi la aceasta intelegere. de aici necesitatea creerii unor principate. coruptia). deoarece. lui si urmasilor. familiara cruciatilor. Dupa alte informatii cifra creste la 500 000 persoane. fara ai carui concurs continuarea expeditiei devenea imposibila. secetoase. au fost intâmpinate de cruciati cu vii proteste. 16 si urm. in plus. op. sperase sa devina propriul sau suzeran. Obiectivul expeditiei — lerusalimul — se afla la sute de kilometri. Pravrer. fara vegetatie care sa asigure hrana cailor — creau noi si mari dificultati. cruciatii si-au dat seama ca selgiucizii erau mai puternici decit se asteptau. pe linga un conducator energic. au aderat la un compromise sa jure ca vor respecta doar persoana imparatului si posesiunile lui. suzeranitatea. The Age of Crusades. climatul arid — sute de kilometri de străbatuti prin regiuni fierbinti. a fost ales conducator general al armatei Godefroy de Bouillon. Pare sa fi fost. Cind armatele cruciate s-au adunat. cruciatii au fost debarcati in Bitinia18. Cit de numerosi erau cruciatii nu se poate sti. in total. 19 . in jur de 100 000 de oameni. iar restul il completau familiile lor. de altfel indreptatite. p.. la Constantinopol. P. Altii. disensiunile dintre cruciati au incetat pentru un timp in fata exigentelor unei cooperari militare. De aceea. p. nu voia sa renunte in nici un chip la drepturile Imperiului bizantin asupra unor foste teritorii din Asia Mica. de la primele miscari. M Holt. Dar adevaratele motive de nemultumire au fost tot cele politice. dupa unele opinii. Alexis Conanenul. dintre care 45 000 cavaleri. care a rezistat ultimul presiunii de a se inchina imparatului. imparatul a reusit sa smulga rind pe rind nobililor feudali juramintul de vasalitate. Ajunsi pe tarmul asiatic.a soarelui". lingusirea. Cel mai indirjit a fost Boemund de Tarent . in stapinirea 18 Pentru desfasurarea cruciadei I: J. care staruia in a se crede urmasul împaratilor romani si cel de-al treisprezecelea apostol.

s-a dat la 1 iulie 1097 si ea a insemnat o noua si rasunatoare victorie a cruciatilor. Convinsi ca apropierea de tinta depinde de efortul propriu. 20 . dar care tocmai lipsea din cetate. aflindu-se la Melitene. adune oamenii. 21. iar pe alfii i-au luat prizonieri. cit. El a iesit din cetate si luind-o pe drumuri si poteci ocolite le-a iesit inainte francilor si s-a aratat fara indurare fata de toti cei ce i-au cazut in mâna.. in P. de putin timp capitala sultanatului de Rum. op. unde incerca sa-si rapuna adversarul persan. daca aveau sa mai ajunga la acest capat de lume. 19 Text redat.l-au invins si zdrobindu-i armata au omorit pe multi. incit nu pot fi numarati. Luat prin surprindere. multi dintre cruciati si conducatori de osti. au luat-o la fuga. dupa nici o luna de asediu (21 mai — 19 iunie). ceilalti adunându-si fortele au intors armele impotrivalui < Qutulmish>.]. M. Un numar mare de turci selgiucizi i s-au alaturat pentru a sustine lupta [. In tabara musulmana domnea deruta si demoralizarea. iar frica si nelinistea au sporit" 19. Cum zvonul trecea din gura in gura cu lacomie. cavalerii au cedat. Imparatul grecilor a rascumparat un numar mare dintre cei pe care ei <turcii> ii facusera sclavi si i-a dus la Constantinopol.cruciatilor. consemna lupta dramatlca si urmarile ei in urmatorii termeni: . iar in rindul luptatorilor insufletirea a fost mare. urmatorul punct strategic important. spaima poporlui a devenit nemasurata. de aceea imparatui Alexis a cerut cruciatilor sa respecte clauza tratatului incheiat. Dupa ce un numar mare de franci au fost astfel omoriti. Kilidj-Arslan. ale carui stapiniri se aflau in apropierea lor. inainte ca Kilidj-Arslan sa fi sosit cu intariri. orasul s-a predat. alarmat. a venit in intimpinarea dusmanilor crestini. a incheiat in graba pace cu adversarii sai si. pe buna dreptate. adica sa-i restituie cetatea. si sa-1 surprinda pe Kilidj-Arslan Suleiman Daud Ibn-Qutulmish. sa-i inarmeze si sa se pregateasca pentru «razboiul sfint».Stirile au inceput sa vina unele dupa altele cum ca ostirile francilor au aparut din directia Constantinopolului in numar atit de mare. Planul intocmit in pripa a fost de a se ataca mai intii Niceea.. Cind vestea s-a raspândit despre aceasta rusinoasa infringere a cauzei Islamului. aflind toate acestea. Desi nemultumiti. Cronicarul din Damasc. Batalia decisive. oamenii isi pierdusera mintile de frica. a inceput sa. devenit primul sultan turc. Au fost trimise solii in graba in Franta vestindu-se ca in eel mult cinci saptamini cruciatii vor fi la lerusalim. cu forte sporite. ostile ferecate in armura grea s-au indreptat spre Dorileea. Niceea era un punct politic si strategic important pentru Bizant. pierzind cea mai mare parte a cavaleriei. Sultanul Daud-Ibn.. mai ales ca populatia a preferat stapinirea bizantina cu care era obisnuit..Qutulmish. inainte ca acestia sa ajunga la lerusalim. Holt. p. Turcii. cum se intrebau. Ibn-AlQalanisi. Oricum izbinda fusese a cruciatilor.

Ajunsa in acest punct. rind pe rind. a descris un arc mare luind-o spre Caesareea apoi s-a rasucit spre sud-est si. au coborit in câmpie. cit. cu un corp de oaste nu prea numeros. in secolele ce au urmat. in fata cru20 J. Toata luna august trupele au inaintat nestingherite spre Iconium. In timp ce cei mai multi erau de parere sa se treaca muntii. faptul se explica. aruncata armura. condus de Godefroy de Bouillon. pe o caldura de nesuportat. Cum de au fost ele posibile? Raspunsul il aflam in situatia demografica si economica a regiunii. multi au pierit in ripe. Anatolia se afla de 25 de ani sub stapinire selgiucida. Prawer. Alexandretta. sa se faca un ocol pentru a se curata regiunea de dusmani si sa se asigure spatele. Discutia dintre conducatorii de osti a fost aprinsa. punctul final al acestui mars infernal fiind tot Maras. ce se incingea pe trupurile cavalerilor. caci cele doua victorii ale cruciatilor au fost decisive pentru istoria Orientului Mijlocul. p. grosul armatei. armata cruciata trebuia sa adopte un nou plan de inaintare. Au fost parasiti caii. datorita numeroaselor dari. crestini. Colonizarea turca fiind inca slaba. Balduin si Tancred de Sicilia preferau drumul direct prin sud. Shaizar au capitulat. erau indreptatite. 21 . In sfirsit dupa multe zile ele suferinta. Prawer — nu a devenit un oraş turc decit trei sute de ani mai tirziu. pina ce aceasta a ajuns la maturitate. Urmarea a fost ca armata s-a impartit in doua. munti inalti de o ariditate binecunoscuta. Astfel prima etapa a expeditiei se incheia cu cucerirea unei treimi din Anatolia. in majoritate. op. ele si-au continuat drumul spre Hera-cleea (Eregli). daca Imperiul bizantin a vietuit inca. urmarea a fost ca locuitorii cetatilor erau. avusese loc o depopulare a satului si o aglomerare a oraţelor. fara prea mari pierderi. Victoria de la Dorileea a deschis cruciatilor drumul prin Anatolia. prin prirnele doua victorii ale cruciatilor 20.Cu o perspicacitate demna de admirat. De aici. situata la poalele muntilor Taurus. au trecut prin Portile Ciliciei (intre Taurus si Anti-taurus) si au inaintat spre Maras. cetate de importanta strategica. Emirii din orasele de pe coasta s-au supus fara prea multa impotrivire. in buna parte. timp in care populatia greaca de la tara saracise. determinind caracterul inaintarii stapinirii turce. a inceput ascensiunea muntilor Taurus.. ostili noilor stapinitori. 205 — 206. Ibn-Al-Qalanisi numea pier-derea celor doua batalii o infringere a cauzei Islamului.. Frica si nelinistea turcilor. greu de strabatut. unde cele doua armate. faceau jonctiunea. consemnate de Ibn-Al-Oalanisi dupa infringerea lui Qutulmish. cei doi conducatori mentionati. iar la o unitate de vederi nu s-a putut ajunge. in toamna anului 1097. cu orice risc. Daca Constantinopolul — spunea istoricul ]. cu poteci abrupte. exercitind o influenta politica si culturala asupra lumii balcano-slave. Escaladarea Piscului Diavolului a depasit in ce priveste dificultatile orice inchipuire a cruciatilor.

Balduin. ca-i va acorda succesiunea unor fortarete in muntii Taurus.. Intr-adevar. In fata pretentiilor de stapinire ale Iui Alexis Comnenul. care drept recunostita il asociaza pe nobilul cruciat la conducere. a avut o importanta politica deosebita pentru mersul cruciadei. Balduin se ofera sa il ajute. vazind-o pe fiica unei capetenii armene. dinspre Edessa. Este un exemplu de ceea ce insemna diferenta de conceptie politica intre Occident si Orient. fapt cu urmari politico dintre cele mai insemnate. Astfel. De pilda. iar imparatui nu a avut nici o putere. asadar. El s-a indreptat spre Eufrat.ciatilor. La departarea la care se aflau. lucru greu de crezut si oricum fara valoare juriaici in ochii bizantinilor. Din nefericire pentru cruciati. care a marcat prima ruptura faţa de intelegerea cu Bizantul. Cind trupele imparatului Alexis i-au ajuns din urma. primul stat latin in Orientul Apropiat a avut o durata scurta. caci teritoriul Edessei era fara indoiala o fosta posesiune bizantina. tinta fiind.mai multa putere in tara". ele nu au avut de dat nici o lupta. ci doar au cules roadele expeditiei cruciatilor. Antiohia. socrul i-a promis sa-i dea banii necesari viitoarelor expeditii si ajutor mili-tar impotriva turcilor. se solda cu uciderea Iui Toros si recunoasterea Iui Balduin ca singur stapin. Balduin a reusit sa atraga si sa-si apropie pe noii supusi. O noua rascoala in prirnavara anului 1098. ci si posibila alianta cu un puternic conducator local. totodata. respectat spre marea nemultumire a luptatorilor care se vedeau folositi de împarat ca simpli mercenari. de data aceasta. 22 . s-a hotarit sa intreprinda o actiuue pe cont propriu. ca stat latin in plin teritoriu musulman. La Edessa tocmai izbucnise o rascoala a populatiei oprimata de guvernatorul armean Toros. casatoria — ne spune cronicarul Guillaume de Tyr — i-a adus Iui Balduin . de numai 46 de ani. Orice incercare de atac musulman in viitor era periclitata de o interventie din flancul nordic. pretextind ca a fost imputernicit ca principe printr-o proclarnatie a norodului. la plus. Formarea principatului Edessei. Pe linga popularitatea cistigata. Situata pe Eufrat. forta a fost cea care a decis. Edessa separa posesiuniie turce din Irak si Persia de cuceririle de mai tirziu ale europenilor. De la Maras. vesnic in dezacord cu restul conducatorilor. caci nu numai frumusetea printesei il atrasese. lua nastere primul stat cruciat. Balduin opune vointa poporului. Baiduin nu a rarnas indiferent si pe loc a cerut-o in casatorie. Soarta l-a ajutat. Tratatul incheiat la Constantinopol era. ajutor primit fara zabava de catre Toros. fermecindu-i ca libertatea si spontaneitatea cu care lua o hotarire. armata odihnita si refacuta si-a continuat drumul spre sud. in luna martie. vrind cu orice pret sa-si croiasca o stapinire si nu doar sa lupte in folosul iui Alexis Comnenul. principatul Edessei. fagaduindu-i. pe incintatoarea Arda.

coordone et traduit par M-me de Witt. F. Godefroy de Bouillon etc. 1977. p. Ca totdeauna razboiul si lipsurile aduceau cu sine boala.. la sud stinci inalte de creta. premiere serie. a răspândit vestea falsa despre 21 Les chroniqueurs de I'histoire de France depuis les origines jusq'au XVIe siecles.Paris. rasarit ca din pamint. 221—223. si-au continuat drumul spre Antiohia si nu mica le-a fost uimirea cind. care le-a furnizat materialele si mesterii necesari construirii masiniior de razboi. si s-a priceput sa atragi de partea cruciatilor pe armeni si sirieni.texte abrege. Era inconjurat de ziduri lungi de peste 10 km. Era prima data cind ei intilneau un oras cu adevarat fortificat. Fortareata pro-priu-zisa se inalta mareata in interior. a reusit sa mobilizeze intreaga suflare la lupta. Gabrieli. cu tot curajul de care au fost capabili. Raymond de Saint Gilles. dublau peretele de piatra. Cele doua zile — rernarca istoricul J. rind pe rind. asediatorii. si suzeranul sau. care a stiut sa profite de conflictul dintre conducatorul cetatii. iar la vest. de inexpugnabilitate. impunatorul oras-cetate.In timp ce Balduin parasea cruciada. le-a aparut in fata ochilor. alaturi de barbati. printr-un siretlic. Ajutati de armenii si grecii din oras. 23 . cruciatii in Europa nu vazusera nimic asemanator. 1924. 689 si urm. deveniti acum asediati. asediatori si asediati s-au aflat intr-o inclestare pe viata si pe moarte. aflati in afara zidurilor. la numai citiva kilometri. si poate nu ar fi putut fi cucerit daca in portal Antiohiei (Suwajdia) nu ar fi ancorat tocmai atunci flota genoveza si cea engleza. iscusit in a intinde curse. la lupta participind. 25-29 (relatarea lui Ibn-Al-Athir). greu accesibile. dupa mai multe zile de mers. Paris. Succesul cruciatilor s-a datorat. Paris. 1883. in buna parte. era amplificata de natura inconjuratoare ce o strajuia din trei parti. cetatea fiind lăsată in mâna cruciatilor. iar soarta bataliei nu odata a inclinat de partea adversarului . asediul a fost lung si greu. impreuna cu ostile lor. marea. Relatarea apartine lui Guillaume de Tyr si Albert d'Aix. Oamenii si cai mureau. Incercarile emirilor din Damasc si Alep de a veni in ajutorui Antiohiei au fost. pentru descrierea Antiohiei v. Boemund de Tarent. conducatorului asediului. Prawer — au salvat pe cruciati de la dezastru. Kirbogha. ce se catarau pe stinci valurite. patrundeau in cetate cu doua zile inainte de sosirea armatei lui Kirbogha. de 400 m. A fost nevoie de toata forta morala a lui Boemund de Tarent care. descurajarea se strecurase in suflete. In sfirsit. p. folosindu-se de religie. si Histoire anonyme de la premiere croisade. femeile si copiii21. dupa sistemul bizantin. 651 — 663). au sustinut din interior lupta impotriva turcilor. dominind orasul de la o inaltime. Boemund de Tarent. emiruiţdin Alep. flancate de 450 de turnuri. Molima s-a raspindit in cetate. Chroniques arabes des croisades. Problema ce se punea acum era: cine o va stapâni? Boemund. p. la fel ca in caznl cuceririi Niceeii (p. Jaghi-Siyan. Timp de sapte luni. respinse. Atabegul de Mossul. sporindu-i maretia si farmecul : la nord-est curgea riul Orontes. de teama ca armata lui Alexis Comnenul sa nu vina sasi ceara drepturile in numele imparatului. Impresia de forta. la 28 iunie asediul era ridicat. s-a pus si el in miscare. dar trupele cruciate. Dar si cu acest ajutor.

hotarite sa continue drumul si pe cale de a-si elabora o ideologie proprie. de pe culmea muntelui situat lânga Emmaus. Godefroy de Bouillon a restabilit ordinea. cruciatii au zarit prima data stralucind sub soarele dogoritor. au plecat din Antiohia si mergind pe valea riului Orontes. Un strigat de bucurie. aceasta s-a datorat maselor de pelerini inrolate. Cind imparatul Alexis. Inlaturarea bisericii de la Constantinopol. acesti ultimi cruciati. Cu mare greutate. S-a convocat in graba un consiliu al baronilor. taranimii participante la expeditie. de a se merge mai departe pina la Cairo. ea marcind si inceputul laicizarii cruciadei. dar. In dimineata zilei de 6 iulie. in fruntea unei armate de curind constituite.sfint' si in visul dreptatii sociale. Acestia au preluat conducerea cruciadei si. asezase in 1098 o garnizoana puternica. un stat in care biserica oficiala era cea catolica. un numar mare de nobili au renuntat la scopul initial. zidurile orasului . a incercat sa-si impuna suzeranitatea. la care a fost pus in discutie un vechi proiect al lui Balduin. ce avea sa se infaptuiasca la lerusalim. Al-Amir. Cu aceasta victorie a doua etapa a primei cruciade se incheia. tisnit din citeva zeci de mii de piepturi. la inceputul verii anului 1099. precum si micii nobiimi. mai ales. instiintat de cele petrecute la Antiohia..infringerea cruciatilor. in 1099. totodata. O deviere scurta spre Rainia. Fara sa intalneasca vreo rezistenta. dar. in acest scop. s-au napustit nebuneste spre cetate. cucerirea lerusalimului. sau indreptat spre Tripoli. ajungeau la Ierusalim. Maselor populare. Dupa constituirea primelor state feudale cruciate. Plan intelept. in vederea intocmirii unui plan de lupta. li s-au alaturat unii mari feudali nemultumiti de ceea ce ii se oferise pina atunci printre ei numarându-se Raymond de Saint-Gilles. dorinta de a-si insusi pamintul cucerit. lacrimi scaldau fetele arse si toţi. Tancred de Sicilia si dârzul Godefroy de Bouillon. ca la un semnal. de a-si creea seniorii fiind mai puternica. se garanta libertatea de cult pentru toti locuitorii. care crezuse in caracterul ei . deoarece. pentru ca acolo sa se dea batalia hotaritoare. detestata de armeni si sirieni. dupa ce guvernatorul din Tripoli li se alaturase. a umplut vazduhul. In drum au cucerit fortareata Hisn-al-Akrad — devenita Krak des Chevalies-apoi au coborit de-a lungul coastei spre Jaffa. atit timp cit cruciatii ii aveau in spate 24 .sfint" mult visat. micii nobili.. unde califul Fatimid din Egipt. compusa din arabi si sudanezi. in timp ce se grabea sa faca din Antiohia un alt principat latin. in cele din urma. Boemund a iesit invingator. dornic sa instituie hegemonia Islamului si in Palestina. si libertatea credintei erau masuri menite sa asigure popularitatea lui Boemund. o ultima incaierare si drumul spre câmpia Palestinei le-a fost deschis. Daca cruciada a continuat. prin Raymond de Saint Gilles.

iar cine avea o bucata de piine in plus. Toate mizeriile fizice au fost exploatate. Greutaţile intimpinate in cucerirea lerusalimului au fost ultima plcatura care a distrus rnirajul. pag 119-121. datorita molimei ce izbucnise. iar numarul asediatorilor era mai mic decit cel al garnizoanei din lerusalim. la adapostul lor. dar a doua zi cruciatii. incarcatura a fost salvata si transportata la lerusalim. A. puturile otravite. au sosit citeva vase genoveze cu provizii. Nimeni nu mai voia sa stie de scopul religios al expeditiei. 1954. I. Caii mureau de sete. lerusalimul inca nu fusese cucerit. dar aceasta nu avea nici pe departe apa suficienta pentru nevoile unei armate. au reluat asediul cu mai multa forta si curaj. se bateau. ca desi atit de aproape de tinta erau inca foarte departe de ea.Alphandery. Alimentele lipseau. Inca o zi de mers si la 7 iulie. de aceea. Din nou atacul a fost respins. Regiunea saraca in lemn nu oferea material necesar construirii masinilor de razboi. iar luptatorii erau la capatul puterii si al rabdarii. se calcau in picioare pentru un strop de apa. Au fost construite turnuri de asediu mobile din lemn. hotarirea luata a fost de a se incepe asediul cetatii de indata ce pregatirile preliminare erau terminate. la fel ca si in cazul Antiohiei. vor alege un rege sau va ramine posesiune papala? La 13 iunie s-a incercat primul atac. materiale pentru asediu si mesteri. la 14 iulie. Singura fintina cu apa potabila era la Siloe. in sunetele trimbitelor. o vindea cu bani grei celui ce-si dadea ultimul ban pentru a-si prelungi agonia. 22 Descrierea asediului Ierusalimului in P. lerusalimul nu putea fi o cucerire sigura. Atunci au constatat cu disperare ca asaltul nu se anunta deloc usor. lerusalimul aproape. Lumea uitase sa se roage. ele ancorau in portul Jaffa si cu toate ca Fatimizii au incercat scufundarea vaselor. iar cadavrele lor infectau locul. si. cruciatii s-au apropiat de cetate. dezlantuire de instincte si schimbare de mentalitate. acoperite cu piei de animale ca sa nu ia foc. asa cum evenimentele ulterioare aveau s-o dovedeasca. La chretientee et l idée de croisades. Printre cruciati unii au inceput sa vinda apa la preturi exorbitante. Raymond de Saint-Gilles constata cu amaraciune aceasta. iar multi nu o vor atinge. Dar Cairo era departe. In jurul fintinii Siloe oamenii se inghesuiaii.ddupront. Zidurile fusesera refacute. in plus el ameninta sa se micsoreze inca. iar feudalii laici si ecleziastici isi iroseau energia in conflicte privind soarta cetatii: cine ii va fi stapin dupa capturare. in afara zidurilor izvoarele fusesera secate. nobili sau tarani nu doreau decit sa supravietuiasca zilei cind vor fi stapinii bogatului oras 22. 25 . proviziile in vite si grine aduse in interior si ascunse. fara nici un rezultat. Din fericire pentru cruciati. La 17 iunie. cruciatii se aflau sub zidurile orasului . In vederea unui atac al cruciatilor orasul fusese bine intarit. vol.pe Fatimizi.

a fost luat cu asalt ca o fortareata. N-au fost crutati nici femeile. Francii au profitat si printr-o spartura s-au napustit in oras... Historiens occidentaux. au sustinut lupta. inchisi in el. Singele curgea siroaie pe strazi: . . Templul insusi. din turnul care-l purta si cu sabia ridicata. dar si aici au fost urmariti de neinduratorii cruciati. lupta devenea tot mai crincena. Deodata. deasupra zidului cineva a infipt sţeagul cruciat.Vazind aceasta ei s-au napustit cu un curaj extraordinar" — noteaza cronicarul. nici copii [. Hierusalymitanum. Musulmanii inspaimintati au pierdut curajul si au luat-o la fuga. se imprastie o flacara si un fum. Sarasinii din cetate sareau peste ziduri cazindu-le in brate. Timp de doua zile (15— 23 Foucher de Chartres. 24 Ibidem. urmarindu-i pe cei ce incercau sa se strecoare printre sabii.. Historia.Grabieli. ei au incendiat templul. Urcati pe acoperis. altii s-au inchis in templul lui Solomon. Era intr-o vineri la amiaza. o mina de aparatori au incercat imposibilul. orasul prezenta spectacolul unui asernenea macel al dusmanilor.Daca ati fi fost acolo. cautind cu disperare o ultima salvare.. cit. pag 358. foc peste care oamenii nostri au aruncat taciuni aprinsi ca sa-l intretina. dar. picioarele voastre s-ar fi inrosit pina la solduri de singele celor omoriti. op. Din foisor.si Histoire anonyme de la premiere croisade. .]. Foucher de Chartres spune ca numai legat de acest episod au pierit in jur de 10 000 de oameni nevinovati. spre marea lor stupoare. pag 32-34 (relatarea lui Ibn-Al-Athir). atita varsare de singe. Ce sa spunem? Nici unul nu a ramas in viata. pag. lovind in dreapta si stinga. cu oamenii sai vrind sa urrmeze excmplul lui Godefroy de Bouillon. Portile au fost fortate si toata armata crestina a navalit cu strigate de izbinda in oras. pe masura ce focul mistuia tot ceea ce putea sa arda. Revansa dupa sase saptamini de suferinta a fost crunta. ale celor ce escaladau zidul. acoperite de coifuri metalice. taisuri de sabie in afara. a deschis drum celorlalti luptatori din urma sa. Curind din toate partile au rasarit capetele. nerespectindu-se dreptul ancestral de azil recunoscut unui lacas de cult. Arabii si evreii ramasi in interior. contele Raymond de Saint Gilles se indrepta spre cetate. a sarit pe metereze.205-207.. 26 . in Recueil des historiens des croisades. Vol III. primul. in timp ce se retrageau. In timp ce asediul se transforma intr-o adevarata busculada. F. atit dc mare ca nici unul din aparatorii orasului nu mai putea ramine acolo" 23. Trupurile celor ucisi au fost puse gramada si prefacute in cenusa. Cornurile sunau. Apoi toti musulmanii prinsi in oras au fost trecuti prin sabie. Evreii. Foc inauntru. ei au fost opriti de un lucru nemaivazut.ln zidul de piatra — povesteste Foucher de Chartres — incepu sa arda un foisor. Flacara pornita de sus a cuprins repede cladirea. desi soarta le era dinainte pecetluita. Dindu-si seama de cauza lor pierduta. incit nici invingatorii nu puteau sa nu fie' zguduiti de groaza si dezgust"24.Godefroy de Bouillon. au alergat spre turnul lui David. desi de curaj nu mai era nevoie — si incepura sa ucida pe jalnicii fugari. v..

care nu se sfiise sa jefuiasca aurul si pietrele pretioase din insasi biserica Sfintului Mormint. Bizantul. au lepadat hainele de lupta. au rasunat la lerusalim imnurile religioase de lauda si multumire pentru victoria obtinuta. Un conflict cu biserica. In sfirsit.statutul de regat. in acel moment. Sub conducerea lui Balduin. de patru secole incetase sa-si mai exercite autoritatea. era stapinul orasului. prin sistemul ierarhico-vasalic. a treia zi. Daca Tancred de Sicilia fusese obligat sa restituie bunurile bisericii. Probabil ca atacul genovez asupra flotei imparatului din Constantinopol. cenusa. orasul a fost numai flacari. ca cei mai pasnici penitenti. in timp ce vaietele muribunzilor inca se mai auzeau. cind ocupasera citadela lerusaliinului — Turnul lui David. iar evenimentele de pina acum nu-l indreptateau sa spere ca cruciatii i-o vor recunoaste. Biserica voia sa dea noului stat un caracter spiritual.16_iulie). inchis intre zidurile unei biserici. In soarele rosiatic al duminicii din ziua de 17 iulie 1099. O pagina trista de istorie arata inca posteritatii nestatornicia sufletului omenesc. promitind ca va rascumpara raul facut. cu capul gol si picioarele goale. Godefroj" se lipsea de un titlu care nu-i era indispensabil pentru a-si exercita puterea. laolalta cu altii. de fapt. au dezbracat armura. Deja avusesera loc citeva incidente neplacute. In compensatie. caruia i s-a acordat. in schimb Turnul lui David il pastrasera cruciatii. De supararea lui Daimbert nici nu i-a pasat si l-a lasat sa si-o consume singur. caci era usor de inteles ca cine avea fortareata. Balduin. Cucerirea lerusalimului a avut ca rezultat formarea celui de-al treilea stat latin in Orientul Apropiat. S-au spalat de singe. nu a mai revendicat teritoriile din Palestina unde. facea parte dintr-un convoi implora. la rindul lui. fum. posesiunile deja intrate in stapinirea feudalilor apuseni si cele ce aveau sa fie cucerite in viitor. singe si urlete de groaza. acela de a se inchina la Sfintul Mormint. fratele sau. Tan-cred de Sicilia. apoi. si incendierea mai multor vase bizantine au contribuit din plin la aceasta renuntare. Cind cruciatii jefuisera morrnintul Domnului. cruciatii si-au amintit de scopul cu care venisera. succesorilor lui Godefroy nu li s-a mai infirmat titlul de rege. dupa ce lerusalimul fusese cucerit. pe care ei 1-au purtat nestingheriti. — patriarhul Daimbert protestase cu vehementa. nu ecleziastic. era pe cit de inoportun pe atit de riscant. incontestabil. Era oare ipocrizie? Nici macar atit. respectindu-se traditia. un stat laic feudal. indurare. si a venit la lerusalim sa se incoroneze rege. varsind lacrimi de cainta au pornit procesiunea. Noul stat creat de cruciati era. in locul lui lasind la conducere pe Tancred de Sicilia. a parasit Edessa. 27 . La moartea lui Godefroy. odata setea de razunare istovita. In el au fost cuprinse. De altfel. dar Godefroy de Bouillon nu a avut curajul sa ia titlul de rege.

de unde si denumirea de ioaniti sub care vor fi cunoscuti ulterior.a. A fost unul dintre cele mai importante si puternice ordine calugaresti cunoscute in Orient si Europa. La cucerirea lor. Dar mai presus de toate. alb si negru. acestia din urina dind un ajutor substantial la asediul Acrei din luna mai a anului 1104. Isi spunea de aceea ordinul ospitalierilor sau al Sfintului loan. in Histoire universalle. seniorii mai mari sau mai mici. cind un grup de opt cavaleri francezi cruciati. ei soseau la lerusalim. Beirut. noii stapini aveau nevoie de o armata permanenta. capabila sa reziste presiunii turcilor care. Paris. Baudouin de Bourg. Leonard. Drumuri comerciale importante erau astfel curatate de trupele inamicului. venit de curind la lerusalim. f. avind dreptul la sigiliu si la steag propriu. la citva timp dupa cucerirea lui de catre cruciati. si preluau conducerea si intretinerea spitalului intemeiat aici pentru pelerini de citiva negustori din Amalfi. de aici numele dat ordinului de templieri. Format din doua culori. in majoritate cu pelerinii noi veniti. marchizate. stindardul templier a fost facut cunoscut 25 E. pag. toate incredintate unor nobili. Lor li s-au alaturat. Leonard. 891.regatul lerusalimului a primit o noua administratie. In 1099. chiar si regele Norvegiei. unde obtineau de la regele Balduin al II-lea dreptul sa-si stabileasca sediul in templul lui David. Sigurd. principalii beneficiari. 852-853. dupa numele patronului ordinului. setosi de razbunare nu au intirziat sa declanseze d-jihad-ul. Haifa. A fost intarita stapinirea cruciatilor la Ascalon. Roger de Salerno etc. Les Croisades. E. Bula papala din anul 1163 le acorda un loc privilegiat in cadrul bisericii catolice. pizani. Printre ei se aflau numerosi englezi. fara a se teme de debarcare. Caesareea. inca din 1050. Asa au luat nastere ordinele militare reiigioase25. danezi. Tyr.Iorga. Grousset et E. pag. ioanitii s-au transformat dintr-un ordin cu caracter de asistenta sociala intr-unul militar. N. Dupa 1130. regele lerusalimului a fost ajutat de alti cruciati sositi de pe continentul european.. Tripoli.Perroy. condusi de Hugues de Payen. au intemeiat o mica confrerie religioasa. pentru a proteja convoaiele de pelerini. Acra.97105. Noile cuceriri au fost transformate in comitate. care din nevoi strategice au ridicat un numar mare de castele de-a lungul tarmului Palestinian. de data aceasta cu scop militar. 79-80.. flamanzi. deindata. sub influenta ordinului templierilor. In 1128 se instalau la lerusalim. pe nume Raymond Dupuy. orasul a fost repopulat. 28 .1957. pag. Ramla si au fost anexate cetatile Arsuf. a participat cu o flota scandinava in 1110 la cucerirea Sidonului. Primul a fost fondat in Franta de un nobil din comitatul Dauphine. Inceputurile organizarii templierilor se plaseaza in anul 1118. Laodiceea. ei acum putind veni direct pe mare. ca Raymond de Tou louse. Breve histoire de croisades. fiind orasele italiene. Genovezi. initial scopul lui fiind de a ajuta saracii si de a ingriji bolnavii. Les Croisades et le Royaume Franc de Jerusalem. Paris. alti nobili cruciati.II. vol. publie sous la direction de R. dar si venetieni si-au adus aportul. instigati de bizantini.

Doamne. in mare parte. datorita. ai regilor si ai papii si au capatat astfel o influenta. ultimii aveau dreptul sa fie doar capeani. tarani in dependenta si castele in stapinire. bucurindu-se de sprijinul principilor. dupa conciliul de la. Desi la inceput ordinul adoptase regulamentul Sfintului Augustin. adica imbratisase un ideal de saracie si daruire fata de aproape. Amindoi au fost frapati de numarul mare de pelerini bolnavi. templierii s-au acoperit de faima lumeasca. li se recomanda sa-si intretina vigoarea. ordinul a fost confirmat de papa Celestin al Illlea. ambii calare pe acelasi cal semn al conlucrarii perfecte dintre cele doua tipuri de cavaleri cruciati. fapt ce nu va ramine nepedepsit la momentul potrivit spre folosul confratilor lor ioaniti. aflati in oras si imprejurimi. Membrii lor nu aveau voie sa se casatoreasca. fapt ce i-a determinat sa fondeze si ei un spital. Rezultatul a fost ca desi deviza ordinului era: Non nobis. ele reprezentind un important ajutor militar in tarile unde s-au asezat. el era subventionat de orasenii din Liibeck si Bremen. nu o data devenind incomozi. Ordinele erau conduse de un magistru. La sfirsitul secolului XII. s-au bucurat de sprijinul regalitatii. fie din danii. conditiilor de clima si iipsurilor indurate pe drum. si sergentii. prin avutiile enorme adunate. sa aiba avere personala. ele primind domenii. recrutati exclusiv dintre nobili. dar nu erau obligati la abstinenta si posturi. ci numele tau ridica-l in slava). la insistentele arhiepiscopului de Mainz. in primul rind. fie din jaf. Dominae. In 1190. cunoscut sub numele de teutoni. templierii au aderat la regulamentul stabilit de Bernard de Clairvaux. Konrad de Wittelsbach. pe avers era figurat templul lui David. membrii lui distingindu-se prin pelerina alba cu cruce neagra pe umarul sting pe care o purtau ca semn distinctlv. membrii ordinelor s-au raspindit in intreaga Europa. ordinele. mai ales cel al templierilor. Ei erau impartiti in doua categorii: cavalerii. Tours. intreg personalul spitalului s-a constituit intr-un ordin militar religios. Sigiliul templierilor inscria cuvintele: sigilium militum Christi (sigiliul armatei lui Cristos). iar pe revers erau reprezentati doi cavaleri: un templier si un pelerin. un al treilea s-a infiintat in jurul anului 1120 de catre un nobil german ajuns la lerusalim impreuna cu sotia sa. mai sever sub aspectul disciplinei. acestia provenind din rindul orasenilor instariti si al clericilor de rind. dar. Primii puteau ocupa un loc in ierarhia ecleziastica. covirsitoare in viata politica. mincind pe saturate. prin toate mijloacele. dar care le permitea sa se imbogateasca sub motivul nevoii de bani necesar oricarei armate. Ei au devenit bancherii principilor.intregii lumi sub numele de Beaussant. sed nomini tuo da gloriam (Nu pe noi. cu 29 . Dupa caderea regatului lerusalimului (1187). Dimpotriva. Atit timp cit a existat regatul lerusalimului. Initial dependent de ospitalieri. In afara de cele doua ordine militare calugaresti.

va fi desfiintat de regele Filip al IV-lea cel Frumos care. Preferau sa rabde de foanie in loc sa faca vreun serviciu poporului nostru. templierii au fost desfiintati. Dupa citiva ani (1312). cu greu se putea gasi un loc linistit si nepericulos. a unor trupe straine au fost intimpinate cu dusmanie de populatia autohtona. ceea ce va insemna si sfirsitul lor. apoi in insula Malta (1522). vor lua numele insulei si vor ramine sa infrunte primejdia otomana. problemele religioase trecind tot mai mult pe plan secundar. la 13 octombrie 1307 a intentat un proces magistrului Jacques de Molay acuzat de erezie. Astfel. Ei nu numai ca omorau pe ai nostri.Ei erau cei mai aprigi dusmani — spunea Guillaume — ai poporului nostru si cu atit mai grav era ca ei traiau in tara noastra si nu exista ciuma mai periculoasa decit dusmanui care traieste in sinul familiei. ordinele vor ajunge in conflict cu autoritatea de stat. ramasi mai departe in calea dusmanilor de alta credinta. dar si in casele din interiorui zidurilor oraselor. vrajmasia si dorinta de razbunare care pusese stapinire pe turci si pe arabi. mai ales pe acestia din urma: . Nu numai in afara oraselor drumurile erau nesigure. Cronicarul Guillaume din Tyr consemna. pentru ca la sfirsitul secolului XIII (dupa caderea Acrei in 1291) sa se mute. prezenta unui numar mare de straini. desi o vreme s-au pus sub protectia regelui Ungariei. in Veacul XII. cu implicatii importante politice si sociale. istoria regatului lerusalimului. cu urmari economice. altii in Polonia (Marienburg) altii in Ungaria si Transilvania (Bran) sau in Germania (Konigsberg). considerindu-l dusman. iar gaurile din ziduri permiteaa dusmanilor sa intre in oras. unde nu o data vor intra in conflict cu autoritatea centrala. stabilit in Franta si avind sediul la Paris. iar bunurile lor au fost preluate de catre ospitalieri.. fiind nevoiti sa-si schimbe mereu locul. deoarece numarul populatiei era rnic.timpul. ci se si impotriveau sa lucreze pe cimp pentru a distruge pe ai nostri cu foamea. iritat de bogatiile fabuloase ale ordinului. ajungind pina in Austria unde au supravietuit pina in secolul XIX ca ordlu independent. sau ii prindeau si ii vindeau apoi in robie la pagini. asa cum se va vedea din evenimentele ce s-au petrecut in anii ce au urniat. la Venetia. Ordinul templierilor. De la lerusalim. ioanitii s-au retras pentru scurt timp la Acra. de aici in insula Rodos (1310). o parte din ei. 30 . unde se vor reorganiza sub un alt regulament. Cruciada a Il-a Formarea statelor latine in Orientul Apropiat. atit timp cit a existat statul. cind acestia mergeau singuri pe strazi. iar conducatorul ordinului a sfirsit ars pe rug. a fost o istorie mai mult militara. Teutonii vor sta o vreme in Asia Mica.

chema pe musulmani sa-si faca datoria inscrisa in Coran.noaptea ei navaleau peste putinii locuitori. asa cum s-a intimplat la scurta vreme dupa intelegerca mcntionata dintre cele doua tabere. vol. Emirul din Alep si atabegul din Damasc i-au preferat pe cruciati mult preaputernicului sultan. La nemultumire s-a adaugat si faptul ca regatul lerusalimului se intarise militar prin infiintarea ordinelor militaro-religioase. aliantele se vor face si desface. Cu toate acestea. Dar. Roger. inca. printre cei sfirtecati pe cimpul de lupta numarindu-se si principele Antiohiei. Tughtckin. tot atitia pasi s-au facut spre o colaborare crestino-musulmana. apoi a fost repetat in 1113 si 1115. omorind pe multi cliiar in casele lor"26. La moartea lui Balduin I (1118). in Recueil des historiens des croisades. datorita d'scnsiunilor din tabara turca.. In aceste conditii. in numele lui Alah. anul 1115 marcind prima alianta crueiato-musulmana. nu de credinta. Determinate de interesele economice si politice. in Asia Mica. doar 140 au scapat cu viata. unde se banuia mai slaba rezistenta cruciatilor. sunifii din Damasc si siitii din Cairo au format un front comun de lupta. Prima batalie s-a soldat eu victoria turcilor si dezastrul armatei cruciate. Din citeva mii de cavalcri. ele fiind dictate de imprejurari. Cite aliante au fost. In ajutorul cetatii asediate a venit Balduin I. Antiohia nu a putut fi 26 Guillaume de Tyr. un djihad a fost organizat din initiativa sultanului Persiei. s-a produs un reviriment musulrnan. noul rege al lerusalimului (1118—1131). In anul 1119. Roger. Historiens occidentaux.razboiului sfint" musulman poate fi plasat in anul 1110. Venise rindul crestinilor sa fie macelariti. Djiltad~M\ musulman se dezlantuia. ofensiva turca s-a indreptat spre Antiohia. Belli sacri historia. Ca urmare. O contracruciada turca. de acum inainte. cruciada va ramine singurul suport moral in momentele de inclestare hotaritoare. dar de fiecare data a fost respins. a venit in graba in ajutorul principelui Antiohiei. eveniment de o importanta covirsitoare. de care teoretic tineau. Inceputul . Atacul a avut loc in 1111. nemaimtilnit pina atunci in lumea musulmana. care. toate sultanatele si emiratele. pag. Muhamad. cu toate acestea. cauze de ordin economic au generat neintelegeri intre cuciati si fostul aliat. cu ocazia luptei de la Tell Mannas (pe Eufrat). 31 . armatele fiind insufletite — dupa cum povesteste cronicarul Kemal-Al-Din — de cuviatarile inflacarate ale cadiului din Alep. cu concursul califului din Bagdad.329 di urm. Balduin al Il-lea '(BaMum de Beurg). atabegul din Damasc. Rivalitaţile politice isi spuneau cuvintul. crezul religios fiind dat uitarii si de o parte si dc alta. regele lerusalimului. cruciada fiind pusa nu o data sub semnul intrebarii.I. cind atabegul din Mosul porneste_cu o armata puternica impotriva Edessei.

. desi ar fi putut. Astfel. Unur se angaja sa suporte cheltuielile campaniei si sa dea cruciatilor o compensare baneasca daca acestia aparau Damascul impotriva lui Zengi. intre regatul lerusalim si Damasc s-a creat un modus vivendi. in schimb.313-328. contele Jocelin al II-lea a capitulat. si Foulque al V-lea.recucerita gratie capacitatii militare a lui Balduin al Il-lea. intre altele. armata a fost reorganizata. Nevoia unui echilibru de forte impingea o parte dintre conducatorii turci spre cruciati. Poate cetatea ar fi fost salvata daca in tabara crestina nu ar fi intervenit neintelegeri. a continuat. sufletul lui fiind de data aceasta un comandant de osti al sultanului Persiei. de aceea. unitatea lumii musulmane din nou ameninta sa se rupa. Ofensiva lui Zengi il speriase pe principele Antiohiei. In aceste conditii era firesc sa se ajunga la un conflict intre imparat si Raymond de Poitiers. pe nume Zengi27. Raymond de Poitiers. Jocelin al Il-lea. Intr-adevar aveau de ce. iar pozitiile pierdute recisţigate. 32 .J.cit. Pina. Vestea se raspindise despre cruzimea marelui comandant de osti si ororile savirsite de el in orasele cucerite. nu a dat ajutor Edessei cind a fost atacata de Zengi.pag. cuprinzlnd intreaga Cilicie. El a apelat la ajutorui suzeranului sau loan Comnenul. insa. damaschinii. intra in 1142 in cetate. caci amindoua statele aveau un dusman comun. succesorul lui Tughtekin. erau gata sa dea orice in schimbul aliantei cruciatilor. Faptul de a fi 27 Despre revirimentul musulman condus de Zengi v. in fruntea unei armate. pe Zengi. Planul sau era sa reia Antiohia si sa creeze un mare principat. caci Banyas era punct de frontiera intre cruciati si Damasc. fapt ce explica. lua titlul de atabeg si por-nea la opera de recucerire musulmana. ingrijorati. Numit guvernator al Irakului. Muhamad. Cea mai de seama colaborare dintre cele doua state a fost cea dintre anii 1139— 1 14O.. in conjunctura politica noucreata in Orient. s-a incheiat o conventie. iar aceeasi colaborare franco-damaschina a smuls -Banyasul din miinile lui Zengi Victoria parea sa pecetluiasca relatiie de buna vecinatate si comu-nitate de jnterese dintre cele doua state. Contele Edessei. Djihad-ul. op. el a actionat de la inceput in vederea unei politici de centralizare a sultanatului de Bagdad. Pericolul devenea iminent pentru emirii si atabegii dornici sa-si menţina independenta. sa soseasca ajutoare. urma-sul lui Balduin al Il-lea.razboiul sfint" in primejdie. de ce Zengi rivnea cetatea cu atita ardoare. dirzul comandant isi lua revansa napustindu-se in 1141 asupra Edessei. Acesta. In anul 1128. el reunea emiratele Mosul si Alep. in scopul unei colaborari militare impotriva lui Zengi. Intre Unur. Asa se explica de ce loan Comnenul. punind . Interventia franceza din anul 1139 a salvat Darsias-cul. Dar daca miscarile lui Zengi spre Damasc au fost paralizate.Prawer. de aceea. pe care sa-l dea fiului sau Manuel. mai izolata si mai putin capabila sa reziste. a crezut de cuviinta sa intervina in favoarea lui Raymond.

El trimisese o solie lui Foulque prin care isi anunta dorinta de a face un pelerinaj la Sfintul Mormint. devenise prudent. Atasat puternic ideii de cruciada. Bunul sau renume. dornic sa o vada infaptuita pina la capat. 336. Certuri au izbucnit si intre cruciati. Pentru o mai sigura reusita a ordinului noucreat el scrisese un tratat. intre el si regele lerusalimului.parasit Antiohia si de a fi fost amenintat de o rascoala populara fusesera pentru el o jignire prea mare. fireste nu singur. redactase si un regulament de functionare foarte 28 Ibidem. intre acesta si prietenul sau. 33 . Vestea caderii Edessei a provocat cea de-a dcua cruciada. dupa episodul din Antiohia. intre Foulque al V-lea si Raymond de Poitiers. pag. fapt pentru care a fost canonizat dupa moarte (1173). loan Comnenul s-a intors la Constantinopol. o pierdere pe care cruciatii. a impiedicat o campanie. La ea s-a adaugat ofensa adusa de Foulque al V-lea. insotit de o escorta mica. o figura culturala si politica marcanta a timpului sau. Astfel. incit doar moartea imparatului. nu a acceptat invitatia in forma propusa de Foulque. Edessa era lasata in miinile turciior. contele de Tripoli si regele lerusalimului. un ordin datind din secolul VI. de recunoastere a drepturilor sale asupra regatului latin. intre contele Edessei. cerind preotilor sa predice de la anvon despre datoria sacra a unui razboi in Orient. si mai ales lerusaiimul.' dovedeste limpede care erau adevaratele intentii ale imparatului28. el raspundea imparatului ca va fi bucuros sa-l primeasca. de la Citeaux. pe care papa Eugen al Ill-lea. era o indatorire religioasa. trimitind emisari si scrisori la toate curtile principilor. Uzind de diplomatie. Starea de tensiune in lumea crestina din Orient nu s-a marginit la atit. Inainte de a parasi regiunea. Renuntarea atit de usor la ceea ce. Nu era de demnitatea unui basileus bizantin sa calatoreasca cu o suita mica de parca ar fi fost un rege oarecare. loan Comnenul mai incercase o tentativa.. speriat de soarta regatului lerusalim. un auditoriu. contele Jocelin al II-lea. Imparatul a simtit refuzul si. la urma urmei. a inceput sa o predice cu tot zelul de care era capabil. creindu-se relatii atit de incordate. creind o congregatie cu caracter militar care ii va purta numele (bernardini). Ideologul cruciadei a doua a fost Bernard de Clairvaux. inca inainte de caderea Edessei. regele lerusalimului. la nevoie. prestigiul sau il faceau capabil sa inriureze. o vor simti curind. in intentia de a veni in ajutorui templieriior si ioanitilor. el a reformat pe calugarii benedictini. Precizarea o facea scuzinduse ca tara este prea saraca pentru a gazdui o armata intreaga. Dar regele Jerusalimului. survenita curind dupa inapoierea sa in capitala.

si-a plecat urechea. initiat de papalitate. Istoria Frantei. Bernard de Clairvaux.Anguetil. Bucuresti. pag. El a hotarit. in vederea evenimentului. Se spune ca in final entuziasmul a fost atit de mare. Era.Scopul era nu numai defensiv. 1866. se ridicasera in prealabil un fel de tribune. raspindite in Franta si Germania. 34 . a pornit in cursul anului 1146 sa strabata Franta in lung si in lat si sa vorbeasca oamenilor despre noua cruciada. in acelasi timp. Bernard a aparut la dreapta regelui. in inimi incolteau dorinti. de a canaliza tendintele religioase ale maselor populare in scopul dorit de biserica. 1-au sustinut. sa intrerupa opera de centralizare a statului. la care a adaugat. s-a folosit prima data termenul de parlament30. pentru a o desemna. Cu aceasta taranimea a fost mai usor atrasa29. Paris. Ii urmau inalti prelaţi. de aceea.sever si incepuse sa propovaduiasca despre necesitatea si avantajele inrolarii in aceasta noua armata a lui Cristos. au popularizat cruciada planuita. dupa cum era si firesc. ordin fondat in jurul abatiei Citeaux. a convocat adunarea de la Vezelay (Burgundia) in vara anului 1147. fara a se uita sa se fluture mai departe iluzia unei imbogatiri posibile. intreaga curte.Rusu. in persoana lui Ludovic al VII-lea.vol. Bogatii calugari cistercieni. cu ajutorul ei urmarindu-se cucerirea tuturor teritoriilor din miinile asazisilor necredindosi.I. privind cruciada. incit. apoi. de data aceasta. regele insusi. dind amploare evenimentului. Din multime se auzeau suspine. existente la acea data. intr-un moment in care tara avea mai multa nevoie de el. un mijloc de a cornbate ereziile devenite tot mai numeroase in Franta si in Germania. Bernard a citit mai intii bula plina de fagaduinti a papei Eugen al Ill-lea. iar cuvintul sau atirna greu. pe cele peste 160 de manastiri apartinind ordinului. L. Numai ca numele lui Bernard era cunoscut. aflati in subordine.P. regina cu doamnele ei. din insarcinarea papei. pag. incit 29 30 J. incit in catedrala prea plina nu a incaput decit o parte din cei prezenti. iar cele 360 de manastiri cisterciene din Occident. miscind sufletele pina la lacrimi. ceilalti au ramas pe pajistea din fata unde. propria sa cuvintare inflacarata.122-123. vol. E.Madaule. trad. Poporul asista in numar atit de mare. fara a cere parerea consilierilor sai. Proiectul unei noi cruciade. de asemenea. caruia ii apartinea insusi Bernard. Cuvintele sale zugraveau in imagini plastice suferintele crestinilor din Orient. venea in intimpinarea dorintei lui Bernard de Clairvaux si gasea un teren pregatit. La Vezelay a avut loc cea mai mare adunare a nobililor cunoscuta pina atunci. Idei egalitariste au fost preluate din erezii cu usurinta. . careia tocmai i se daruise.I. la fel ca altadata Petre Pustnicul. Histoire de France. si. Bernard se baza pe cei 200 de calugari.1973. ci si ofensiv. pentru a lansa apelul de cruciada si a se alatura aventurii unui razboi in Orient. 243. Multimea a amutit şi gituita de emotie astepta cuvintele abatelui de la Clairvaux.

el a cautat sa se eschiveze. s-a adresat intregului imperiu. sub influenta insistentelor lui Bernard. al lui Bernard. 0 expeditie a crestinatatii europene. primii. Regele si regina.Gramada. Pag. Dupa o prima experienta in Orient. margrafii si alti principi ai acestei lumi au procedat la fel. nobililor si supusilor lor32. din motive pe care nu le inteleg absolut deloc.. Cruciadele.putini au fost cei care s-au lasat calauziti de un gind curat33.. condusa de insusi seful ei.1961. fii ai lui Belial. de bunavoie. de la Frankfurt la Speier pentru a evita o discutie directa. in cazul criminalilor. marturie a Anticristului au amagit pe crestini cu cuvinte desarte si au atras multimea.. De aceea. fara stirea papei. a trimis soli la Ludovic al Vll-lea ca sa-si exprime adeziunea sa si a nobililor normanzi din Sicilia la campania din Rasarit 31. auzind de pregatirile ce se faceau in Franta. deloc convins de importanta unei atari misiuni. pag. regele Siciliei. de a se elibera de servitute sau. Exemplul lor a fost urmat de toti cei de fata.362. insa. de a se pune la adapost de pedepse.cit. 35 .161. Predica lor a avut o putere atit de mare. Guillaume de Nevers. dar si regii. se pare din initiativa proprie. Dar perseverentul prelat l-a urmarit pas cu pas pina a obtinut audienta dorita. abatele minastirii Clairvaux. fugind dintr-un oras in altul. regilor Frantei si Angiiei si in cele din urma tuturor regilor din lumea crestina. prin false juraminte. fara indoiala. Autorul acestor rinduri nu-si facea iluzie asupra motivelor adevarate care determinasera masele sa plece in Orient. si nu numai omul simplu si-a inchipuit ca se punea astfel in slujba lui Dumnezeu. Eie erau : dorinta de aventura. nevoia de a scapa de datorii supararoare. Roger al II-lea. imparatul. Imparatul nu parea. In acest timp.. au ingenunchiat in fata inaltului prelat si au cerut sa intre in rindurile cruciatilor. autorul conchidea : . op. cu precizie el le intuia si enunta. Bernard trecea Rinul. Vestea despre o noua cruciada s-a raspindit cu repreziciune. neincrederea se strecurase si pusese stapinire pe mintile celor lucizi.Prawer. 31 32 I. incit locuitorii din toate tarile s-au legat printr-o promisiune solemna. care scria cu ocazia celei de-a doua cruciade : . insusi papa Eugen. Indoiala era exprimata cu glas tare de un calugar de la Wiirtzburg. Se vede din acest episod cum ideea de cruciada nu era primita fara rezerva de catre toti principii.falsi profeti. ar fi fost cu adevarat o cruciada. sa se expuna pe ei insisi la moarte. Conrad al Ill-lea. iar meritul. Text redat de J. 33 Ibidem. La auzul venirii lui Bernard. Henri de Champagne. in persoana.Bernard a trebuit sa-si sfisie hainele de pe el pentru a face cruci si a le inmina doritorilor de a merge in expeditie. la eliberarea lerusalimuiui de jugul musulman. Thierry conte de Flandra etc. Printre ei s-au numarat Alfons de Toulouse. speranta de a scapa de saracie si a se imbogati chiar pe seama altor crestini. Bucuresti. ducii. pentru a atrange la cruciada si pe imparatul Germaniei.

mereu in conflict cu seful spiritual al crestinatatii. ci despre un Bernard de Clairvaux a carui simpla prezenta la Vezelay atrasese o mare multime ca hipnotizata.Asadar. meritindu-si pe depliii titlul cistigat de pere de la patrie.ne-am lasat antrenati pe urmele sale (ale lui Bernard). ca un stimulent in plus. abatele Suger de Saint-Denis. de altfel. Cruciada aparea. Savirsise astfel o dubla crima : arsese un lacas religios. acesta gindise. Papalitatea nu era atacata. Este cunoscut ca principalul consilier al lui Ludovic al Vll-lea. dar dupa ce a ascultat predica rostita de Bernard de Clairvaux in dieta de la Speier. tuturor color care de bunavoie plecau in cruciada. o figura obscura pina la prima cruciada. pag. cuviosul Conrad se facea cruciat fara a-si lua ragazul de a se sfatui cu papa. imprudent. o inchipuire a unor falsi profeti. dar acesta preferase sa plece si sa-l lase pe Suger loctiitor. Pentru Ludovic al Vll-lea glasul ratiunii amutise. inca din secolul XII caracterul ideologic al cruciadei incepe sa se clatine. mai grav. In timp ce se afla in razboi cu contele de Champagne. promitea primele indulgence. Cind in catedrala din Speier imparatul.363. pina sa se dezmeticeasca imparatul. neimplicati 34 Scrisoarea redata.. comitind o incalcare a indatoririlor de crestin. fara inconjur. Astfel. Despre ei se spunea. semn ca ii delega sa conduca cruciada. inimosul consilier s-a achitat cu pricepere si devotament. era . si citi nu vor fi avut ceva pe constiinta ? Insusi regele Ludovic isi facea amarnice reprosuri pentru o fapta pe cit de groaznica. i-a agatat crucea pe umar si. deoarece el voia sa-l stie pe imparat aproape pentru a-l putea folosi impotriva razvratitului Arnaldo de Brescia si a normanzilor din Sicilia. intr-o scrisoare papei. nu l-ar fi incurajat sa plece. ca foloseau cuvinte amagitoare pentru a induce lumea in eroare. 36 .. De altfel. dar calugarul din Wiirtzburg isi exprima nedumerirea fata de demersul lui Eugen al Ill-lea si fata de lipsa de clarviziune a regilor. in ochii unor initiati. de cavaler si de rege pentru care depusese cindva juraminte si. La inceput. ca si calugarul din Wiirtzburg. adica iertarea pacatelor. oarecum stinjenit. pe atit de necugetata. incit marturisea. Cruciada a Il-a se pornea. la fel si in cazul imparatului Conrad. pentru ca papa Eugen. i-a si pus stindardul in mina. a incendiat biserica din Vitry in care se refugiase un numar mare de locuitori. abilul Bernard nici nu-i lasase timp de gindire.cruciada pentru mintuirea sufletelor" cum a fost numita. din toata inima noastra si l-am urmat fara intirziere"34. a recunoscut ca se considera imputernicit de Dumnezeu sa guverneze lumea crestina. ca . ibidem. suflete nevinovate. se facea vinovat de uciderea. probabil. Bernard s-a repezit la el. incercase sal opreasca pe rege in tara. refractar politicii de centralizare a regelui Frantei. iar lucrul acesta se spunea nu numai despre un Petre Pustnicul. si-a schimbat hotarirea atit de pe neasteptate. unor coreligionari. insarcinare de care. care. drept represalii.

Si acestia nu traiesc departe de noi. Ibidem. Scenele de groaza din timpul primei cruciade s-au repetat. incerca sa-l faca pe regele Frantei partasul unei politici pe care nici papa nu o ingaduise? Raspunsul se desprinde singur din insesi rindurile lui Petru Venerabilul. sau daca nu sa micsoram cit mai mult posibil avutia lor.La ce bun sa urmarim dusmanii credintei crestine in regiuni indepartate. Sa fie lasati in viata. cunoscut pentru tactul si intelepciunea sa. dar sa li se ia banii36. iar luptatorul crestin care nu precupeteste nici banii. Pina sa ajunga Bernard de Clairvaux in Germania. grav amenintata in regat. francezii au atacat comunitatile evreiesti din localitatile Ham (pe riul Somme). la marginile lumii. Ceea ce spune este stiut de toti. nici pamintul crestinilor pentru a se lupta cu sarasinii.pentru mintnirea sufletelor". pag. Astfel.. sa-l faca sa anine cruciada si sa-l oblige sa continuie poiitica de 35 36 Ibidem. inca de la inceput. asadar. Cum se face ca un om de cultura ca Petre Venerabilul. scrise in aceste imprejurari tragice de catre preotii evreilor. persecutiile amenintind sa se extinda si asupra evreilor din Germania. de la noi. Sully (pe Eure). acesta fiind nu mai putin cunoscutul abate de Cluny. dintre care cea mai rascolitoare este cea a lui°Rabbi Joel-Bar Isaac despre martiriul comunitatii din Koln35. el voia sa-l impiedice pe Ludovic al Vll-lea sa paraseasca tara. Mai curios este ca aceste pogromuri si-au gasit si un ideolog sa le justifice. Dar nici n-au plecat bine cruciatii. Dar ei nu spun acestea pentru a ascuti sabia regelui meu si a crestinilor in dorinta de a vedea ucisi pe susnumitii oameni pe care ii socot demni de dispret. La fel ca si Suger. 356-357. Din ea se desprind disperarea si descurajarea care pusesera stapinire pe cei urmariti. si anume pogromurile impotriva evreilor. Carentan (in comitatul Manche) si Ramerupt (pe riul Aube). Marturia acestor fapte reprobabile sint elegiile impresionante. De accea trebuie sa le luam tot. Petre Venerabilul.in conflict. Regele crestin oare a uitat ce spunea intr-o zi un rege al evreilor? Doamne nu pot avea mai multa ura fata de cei ce te urasc si se ridica impotriva ta. iar ei urasc cu o ura haina. Pleca. sa nu crute nici bunurile evreilor acaparate intr-un fel atit de rusinos. . Mult mai drept este sa le luam tot ceea ce ei au obtinut prin frauda. mai precis sa nu-si piarda popularitatea. in cruciada si el sa se mintuiasca.. El scria regelui Frantei. 37 . ci printre noi. ca in loc sa se purifice constiintele. pag. incercind sa-l atraga intr-o actiune complet necugetata si cu urmari dintre cele mai suparatoare pentru Franta. cruciada . la fel ca si prima. al carui scop era pregatirea crestinilor pentru martiriu. ele au fost si mai rau intinate de evenimentele cu care cruciada a Il-a.358. s-a transformat in opusul ei. a debutat. daca evreii savirsitori de sacrificii sint mai rai decit sarasinii.

fara violenta? De aceea tot efortul sau s-a indreptat spre stavilirea pogromurilor. sa se vada mentalitatea timpului privind inavutirea. Ploi torentiale i-au surprins in mijlocul lunii august. Imparatul Conrad al Ill-lea. pe masura ce valul cruciat trecea. Apoi. daca nu pleca se dezonora. amenintind cu pedeapsa divina pe ucigasi37. In Germania. iar daca voia sa plece nu putea sa lase Franta prada dezordinelor. al activiiatii utile. Cuvintele lui Petre Venerabilul lasa. la Worms. impreuna cu nepotul sau Frederic de Hohenstaufen (viitorul imparat) si multi alti nobili. 38 . Bacharach. 355. la porunca seniorilor lor. Bogatiile acumulate de evrei stirneau. fara indoiala.centralizare a statului. Comunitatea din Koln sa salvat adapostindu-se. Ea era permisa daca era rodul unui efort. cu asentimentui episcopului. Dar intr-o vreme cind mestesugarul era si negustor. poporul ar fi murmurat. Ascliaffenburg numarul victimelor a fost mare. De aceea. pag. totusi cruciada a continuat. el ii propunea un scop echivalent cu cruciada. era in joc prestigiul sau politic. dar fara varsare de singe. Strassburg. a depus eforturi sa domoleasca furia populara. El jurase sa se faca cruciat. in vara anului 1147. in castelul Walken-burg. ei facusera ca o parte insemnata a veniturilor societatii sa se scurga in miinile lor. sa-l atraga pe rege la jefuirea evreilor. Nu comertul. in persoana. prin cuvinte mestesugite. caci cum era sa ia banii evreilor fara o ciocnire cu ei. pornise la drum. Bernard de Clairvaux. pogromurile s-au stins. Dar Ludovic al Vll-lea nu s-a lasat amagit. El isi simtea constiinta incarcata cu un pacat si nu voia sa mai adauge unul. Wurtz-burg. In multe locuri. Mainz. iar viata si-a reluat cursul. Pogromurile repetate au facut si ele ca oamenii sa se indeparteze de idealul cruciat. dusmanie si un sentiment de frustrare. Dar mai presus de toate. de aici o disproportie in repartitia acumularilor. totodata. bani de care Ludovic al Vll-lea avea atita nevoie in poiitica sa. in general. ca intotdeauna. vehicularea unor bunuri provenind din munca altora si camata erau socotite o abatere de la morala timpului. Din faptele de atunci istoria consemneaza doar ce poate insemna dezlantuirea necontrolata a patimilor omenesti. surprins de evenimente. le-au deschis portile. era condamnat. Tot ce il interesa pe Petru Venerabilul erau banii evreilor. cai si oameni 37 Ibidem. care incerca sa impuna prin toate mijioacele pretuirea muncii. cu incetul. De aceasta morala se folosea Petru Venerabilul si de preceptele religioase cind incerca. In aceasta actiune a fost ajutat de autoritatile laice si ecleziastice care au intervenit energic pentru a curma ardoarea maselor de a da valoare actiunii lor prin jaf si asasinat. Calatoria pe uscat pina la Constantinopol. Cu toate acestea. evreii din orase s-au refugiat in cetatile si castelele din jur care. Prin intensa lor activitate comerciala. a fost lunga si grea. in fruntea unei armate puternice de circa 60 000 de luptatori.

trasa sus. 39 .imbolnavindu-se. Cind cei mai avuti aratau punga cu bani. Pentru tactica militara sergiucida:R. fara ca mai inainte cruciatii sa prinda de veste din ce directie venea inamicul. obositi. punga era legata. atacuri scurte. dar. Histoire d Allemagne. caci orasele si-au inchis portile in fata lor. iar aparitia francezilor 1-a pus intr-o si mai grea incurcatura. Mai intii. iar multi dintre cruciati surprinsi in sornn au fost inecati. in aceasta lupta de hartuiala doua treimi din cruciatii lui Conrad au pierit. s-au succedat zi si noapte neincetat. vol. iar evenimentele nu au dezmintit aceasta neincredere. Trupele germane au ratacit infometate dintr-un loc in altul. atunci de pe zidul cetatii era slobozita o sfoara.397-398. Manuel Comnenul incheia. apele au iesit din albie cu atita furie. Cruciada franceza s-a organizat in urma adunarii de la Etampes (1147). multi bolnavi. Avantajele infanteriei. Acoperiti de fier se credeau mai la adapost. desi de calitatile sale. Speriat. nu odata. In apropiere de Dorileea.75-83. Paris. preferind tactica hartuielii unei lupte deschise. conducator a fost desemnat regele Ludovic. flaminzi. pag. le-au indicat un drum gresit. Nici proviziile promise nu au sosit. O armata de 80 000 de oameni a pustiit insulele lonice. Teba si in vederea continuarii campaniei. militare multi se indoiau. Crusading warfare 1097-1193. calauzele care-i insoteau. Banuiala a cazut asupra imparatului bizantin. incit corturile. lasindu-i expusi atacurilor cumanilor. Cum era firesc. refuzindu-le hrana ceruta. a refuzat sa-i primeasca pe cruciati in Constantinopol. au fost inundate. Cunoscuta diplomatic bizantina bazata pe principiul divide et imptra o impiedica sa ramina in tabara crestina. Cu aceste ginduri cruciatii au fost transportati dincolo de Dardanele.C. Cambridge. Aceasta explica de ce imparatul bizantin nu mai putea sa-1 ajute pe Conrad al Ill-lea. lor le lipsea instructia corespunzatoare tacticii adversarului. Din 38 Kohlrausch. In plus. a incheiat alianta cu sultanul Egiptului.1838. Interesele imperiului erau mai presus decit religia. Din aceasta pricina cruciatii francezi au avut mult de suferit. Ajunsi in capitala Imperiului bizantin. Corint. repezi. In tot acest timp. un tratat cu sultanul din Iconium. Ba o data. pe cind cruciatii isi asezasera tabara linga un riu ca sa innopteze si sa se refaca de oboseala drumului. De aceea. imparatul Manuel Comnenul i-a primit cu multa neincredere. ale cavaleriei usoare.I. 1976. de indata ce au pus piciorul in pamint turcesc. pecenegilor si turcilor deveniti auxiliari ai Bizantului. fata de cavaleria grea incepeau sa se vada. adapostind oameni si cai. la rindul lui. acesti negustori improvizati uitau sa mai coboare cosul cu alimente. pag. turcii le intindeau tot feral de capcane. Nu se stie din a cui vina. Small. Nobilii apuseni insa tirziu si-au dat seama de aceasta. armamentul si mai ales mobilitatea. Resturile acestei armate le va intilni Ludovic al Vll-lea in primavara anului 1148 cind va ajunge si el in Asia Mica38.

dupii parerea lui.. Prawer. pag. a asezat in oras pe patriarhul grec pentru a umili pe patriarhul Petru roman.. In tabara franceza. Ludovic al VH-lea a acceptat sa depuna juramint de vasalitate fata de Manuel Comnenul. El a aratat ca zidurile in unele locuri erau in ruina. Pentru a-i intarita pe francezi. la fel ca si primii cruciati. daca nu-i urmeaza indemnul. 370-371. spiritele erau agitate.Acest principe detine bunurile bisericii si alte bunuri pe care tatal sau Ioan Comnenul le-a dobindit pe nedrept si iata. Episcopul de Langres a strigat sub zidurile Constantinopolului: . capitularea era sigura — spunea episcopul — caci. punind altar peste altar. Hotariti daca trebuie sa te increzi in acest om. 40 . bucuros sa-i vada pe cruciati plecati. nici animale de transport. Imparatul. episcopul de Langres se bizuia pe flota siciliana a lui Roger. daca i se taia aprovizionarea cu apa. iar in orase nu erau primiti. Avea nevoie doar de asentimentul cruciatilor. pe care o stia pe aproape si pe o colaborare cu aceasta. cit. altul cu turcii. Daca cucerirea Constantinopolului a fost aminata pentru o alta cruciada. de aceea ei nu sustin cruciada. deci cererea lui Manuel parea imposibil de satisfacut. iar altele nu au mai sosit. nu se gasea nici de ale gunii.nou pierderi in oameni au micsorat efectivul armatei. Satele erau depopulate. Manuel Comnenul a acceptat sa trateze cu regele Frantei cu conditia sa depuna jura-mint de vasalitate fata de imparat. Armata franceza era istovita. Cronicarul relata mai departe ca episcopul i-a indemnat pe cruciati la cucerirea Constantinopolului. el a smuls deja un omagiu de la principele Antiohiei si. In sfirsit. unul cu bizantinii. episcopul mai adauga ca locuitorii Constantinopolului nu sint crestini decit cu numele. aceasta s-a datorat regelui Frantei care nu a venit s-a renunte la planul de recucerire a Edessei si la gloria ce i-ar fi revenit in cazui unei victorii. poporul grec era prea lenes ca sa opuna vreo rezistenta. dar Conrad nu mai voia sa continue campania. El a hotarit sa-si lase luptatorii sub comanda lui Ludovic al VII-lea si cu o escorta mica sa se intoarca la Constantinopol. i-a transportat in Asia Mica. Dar aceia nu erau regi.. In realitate. Intr-un tirziu. orasul nu era nici pe departe intarit cum se pretindea. op. cu atit mai mult cu cit pe unde trecuse Conrad cu oastea sa totul fusese pustiit. in miinile caruia nici crucea lui Cristos nu este in siguranta"39. De aceea. francezi: s-au intilnit cu resturile armatei germane. unde sa ii imbarce pe mare si sa-si continue drumul pina la 39 Text redat de J. Curind cruciatii au inceput sa sufere de foame. el isi arunca ochii asupra altor lucruri pe care tatal sau le jinduia. oricine putea sasi dea seama ca ea nu ar fi putut sustine doua razboaie grele. Proviziile date au fost insuficiente. imputinata numeric. tot efortul si suferintele indurate de francezi in toate aceste luni de calatorie vor ramine fara nici un rezultat.

. nu ca un imparat cruciat. Francezii. zarit la mica distanta. la riul Meandru40. in cele din urma. El a facut cruciatilor o primire in cerate dintre cele mai stralucitoare. care adoptase la curtea sa obiceiurile si rafinamentul galanteriei cavaleresti. dupa care intreaga armata s-a angajat in trecerea muntilor spre Pamphilia. Acesta a fost momentul ales de turci ca sa atace. este greu de spus. s-au aruncat in apa. De aici cruciatii. In deruta generala. dupa un mars obositor. ei au sustinut lupta. ocolind dusmanii. pe insusi regele Frantei. alti doi sint respins: cu picioarele.. unde cruciada se va dizolva din vina lui Ludovic al VII-lea si a reginei Eleonora. dat de situatia disperata in care se aflau.lerusalim. cit.locurile sfinte" ca simplu penitent. un al patrulea este oprit cu scutul. se arunca in sa si. De sus se apara ca dintr-un foisor. turcii. au ajuns. senior inca tinar. Daca lucrurile s-au petrecut asa sau nu. oameni si animale rostogolindu-se prin ripi. Oricum. sa-i poata urmari pas cu pas pe cruciati. Victorie insa efemera. intilneste un cal ramas fara stapin. regele se furiseaza spre cimpie. Aici avea sa viziteze . se intrebau unde poate fi. se retrage si sprinten sare intr-un copac. intrecindu-se in manifestari de respect si stima fata de un monarh care venea de asa de departe sa-si viziteze rudele. turcii s-au aruncat asupra acesteia din urma. ascunsi. se retrasesera pentru ca.Anguetil. Faptul a trezit banuiala si 40 Campania franceza: v. Turcii. o ruda a Eleonorei de Aquitania. daca este o simpla infloritura a cronicarului sau justificarea data de rege absentei sale. In acea vreme. speriati. reusind sa imprastie inamicul. consemnat. La adapos-tul intunericului. in frunte cu regele Frantei. Prin apropiere nici un Ioc de trecere. Scena demna de eroii lui Roland. nebanuind ca au o prada pretioasa la indemina. Ludovic parcaza loviturile. de ele bucurindu-se in special regina. se vor duce la Antiohia. din nou calare. potrivit tacticii lor. avangarda a fost despartita de ariegarda. Mai multi turci il urmaresc si o lupta inegala se angajeaza. au trecut inot riul si. Citeva zile acestia s-au odihnit netulburati in valea racoroasa a Meandrului. Pe malul opus se aflau musulmanii asezati in linie de bataie. intrerupt de mai multe ori de atacurile turcilor. fiii sau urmasii fostilor vasali. Satui sa tot incerce sa se catere dupa indaratnicul dusman. Ludovic al VII-lea s-a desprins de ai sai. se departeaza lasindu-l pe Ludovic sa-si petreaca noaptea in copac. op.. 243-245. Serbarile date in cinstea perechii regale s-au tinut lant timp de mai multe luni. al regelui Frantei. cu un curaj neinchipuit. Pe un turc il atinge cu sabia. Pag. 41 . De pe culme. cind isi regaseste oamenii care. Cruciatii. Luati prin surprindere. rataceste pe poteci pina spre dimineata. in Antiohia guverna principele Rayond de Poitiers. acesta a fost singurul act de bravura.

inceputa de Zengi. sosise si imparatul Conarad la lerusalim. Unificarea politica a Siriei musulmane era aproape savirsita. dupa un popas la Roma. se purta fata de ea cu inflacararea unui indragostit. de catre fiul sau. pe nume Saladin. Cei doi soti nu se impacasera inca. apoi nici nu trebuia sa plece toti odata. fara sa mai tina seama de regulile ospitalitatii.. lucru ce nu parea deloc sa o stinghereasca pe regina. Oastea nu mai era numeroasa. cu si mai multa forta. In timp ce Conrad al Ill-lea ajungea in sudul Germaniei si se indrepta spre Bamberg unde avea sa si moara. vestit pentru fanatismul sau religios. Divortul fusese aminat. a proclamat djihad-ul contra cruciatilor singurul ideal al vietii sale. Dar intimplarile din timpul cruciadei ii indepartasera pentru totdeauna. dupa o cearta intre soti. Dainajcu. Fusese nevoie de interventia papei pentru ca cei doi soti sa se impace. a fost continuata intre anii 1146— 1173. Intr-o noapte. la preluarea puterii. au hotarit sa asedieze Damascul. regele Ludovic al Vll-lea si imparatul Conrad al Ill-lea reveneau in tara. Constatarea nu putea decit sa incurajeze djihad-ul. cu toate ca ii era unchi. Cruciada si devotiunea la Sfintul Mormint nu adusesera regelui France nici macar linistea sufleteasca si pacea caminului. iar urmarile politice nu vor intirzia sa se vada. In oras au intrat ca simpli pelerini. In 1152. Ludovic al Vll-lea si Eleonora. vrajit de gratia si inteligenta ei. Cruciada a Ill-a Cruciada a Il-a a dovedit lumii musulmane cit de putin erau pregatite armatele occidentale sa sustina lupta. Nur-Al-Din. gloria lor fiind atit cit putea sa le-o confere o expeditie esuata. fapt ce-l facea pe istoricul R. Alepul devenise centrul acestui stat. isi reluau mesajul la curtea din Aquitania. Drumul ales la intoarcere a fost pe mare. Penitenta regelui si a reginei la Sfintul Mormint. lasa o impresie de-a dreptul penibila. si au plecat cu totii spre lerusalim. Mostenirea parinteasca il indreptatea sa creada ca il va si infaptui. si-a adunat in graba cruciatii al caror numar scadea mereu. Cei doi monarhi pentru a nu face cale intoarsa fara a fi incercat o ultima actiune cruciata. Nur-Al-Din. Conrad s-a imbarcat la Acra la inceputul lui septembrie 1148. Se soptea ca Eleonora acorda favoruri unui turc.l si Mosul 42 . o actiune pripita. Dupa doi ani de absenta. soldata cu un esec total.gelozia sotului. Contraofensiva. pe cale de centralizare. riscind sa dea curs clevetirilor. dupa intreaga aventura petrecuta. Grousset sa-l numeasca . iar principele Raymond. regele furios. fara ca acesta sa indrazneasca sa se opuna hotaririi regale. puteau sa se imbarce pe corabii. nu inlaturat.un adevarat Ludovic eel Pios musulman". a scos-o cu forta pe Eleonora din palatul lui Raymond. Intre timp. Ludovic al Vll-lea abia in vara anului viitor.

in F. erau dispusi sa se alature politicii lui Nur-Al-Din.Holt. 41 Ofensiva lui Saladin: v. un djihad lung de 30 de ani (1157—1187) cu pierderi mari in vieti omenesti. cu prestigiul sporit. Balduin al Ill-lea murea (1162). Succesul djiliad-ului s-a datorat unui general al sau de origine kurda. principele. cind crestinii erau masacrati pe rind. un razboi in care. fara a cere cuiva asentimentul. a incheiat o intelegere cu regele lerusalimului prin care se stabilea ca musulmanii turci si arabi sa-si poata paste liber turmele pina la izvoarele lordanului si in alte parti stabilite de comun acord. Sub guvernarea abila a lui Balduin al Ill-lea (1143—1162). Regele nu a respectat insa tratatul si acesta a fost un motiv suficient pentru a se declansa razboiul dintre Nur-Al-Dinsi Balduin al Ill-lea. in vederea unei inaintari spre Ascalon. Personalitate complexa. Dar nici regatul lerusalim nu era lipsit de forta. survenita in anul 1152. intrat in istorie cu numele de Saladin41. energic. Balduin al Ill-lea a inlaturat cu inderninare rivalitatea Bizanului. a refacut alianta cu Damascul si. 43 . Pe buna dreptate. decit o colaborare cu Fatimizii. om de cultura. statul incheiase aliante avantajoase. cit. op. Interventie prompta. casatorindu-se cu Maria Comnena. Saladin a pacificat. NurAl-Din. viteaz. musulman fecvent. cit. Criza politica interna din Egipt i-a permis lui Saladin sa-si insuseasca puterea (1173—1193). mai intii. Saladin avea unite in persoana sa toate calitatile luptatorului. 128 si urm.M. Nici lui Nur-Al-Din nu i-a fost dat sa vada crezul vietii sale implinit. Bun militar Balduin al Ill-lea salvase Antiohia in 1149 de trupele lui Nur-Al-Din. cind musulmanii. a ocupat Gaza. a doua cunoscuta dintre siiti si suniti (prima avusese loc in 1118 intre sunitii din Damasc si siiti din Cairo). Saladin a fost trimis de Nur-Al-Din sa dea ajutor Egiptului fatimid. in baza aliantei incheiate. a impus ordinea in tara. op. Egiptul. fara a ajunge la bigotism sau fanatism. istoricii atit musuimani. El a fost omul de care lumea musulmana avea nevoie. Pag. Theodora Comnena.P. Salah-Al-Din. la rindul lor. fusese omorit in lupta. V. nu-i raminea. abil politician. Dupa incoronarea sa. in fata aliantei cruciato-damaschine. Balduin s-a proclamat regent in Antiohia si Tripoli. Pag. Lui Nur-Al-Din. caci Raymond de Poitiers. 50 si urm.si relatarea lui Baha Ad-Din. emirii si beii din vecinatate. lasind locul lui Amaury I (1162—1174) sa continue lupta si alianta cu Bizantul. pentru a iesi din strimtoare. casatorindu-se cu o ruda a bazileului. Intemeietor al dinastiei ayubide. inipotriva cruciatilor.erau acum legate de Alep. profitind de situatia subreda a Fatimizilor din Egipt. Totusi Balduin raminea puternic. Rezultatul a fost cucerirea Damascului de catre turcii zengisti si desprinderea lui din alianta cu cruciatii. cit si crestini l-au numarat printre cei mai mari conducatori ai Islaniului. regele ajunsese la o intelegere cu vasalii sai. si hotaritoare.Gabrieli. pentru a cistiga timp.

Balduin al IV-lea. Yemenului. El s-a ivit in luptele pentru tron. Sibilla. Egiptului si. Califul din Bagdad. Dezordini in ambele tabere au insotit incetarea din viata a celor doi conducatori. asa cum era de asteptat. care s-au deschis intre cei doi pretendenti. Puterea in stat era disputata de baroni. trebuia ales un succesor la tron si aceasta cit mai grabnic. unde principele Boemund al Ill-lea se afla sub totala influenta. nu a cerut avizul nimanui pentru ceea ce. era o uzurpare. 44 . ca succesor de drept al tatalui sau. Asa au inceput ostilitatile dintre Saladin si cruciaţi in vara anului 1177. Nu iipsea decit pretextul. respinse defiecare data de cruciati gratie. O interventie militara in regatul lerusalimului nici nu era grea. Emessa. care teoretic era in masura sa judece situatia. De acum drumul lui Saladin era deschis spre lerusalim si Antiohia. ajutorului militar dat de contele de Tripoli. In fata emirilor buimaciti. Beii locali si emirii nu voiau sa-1 recunoasca pe fiul lui Nur-Al-Din. Anul 1179 a marcat prima mare victorie a lui Saladin asupra cruciatilor. a unei spioane a sultanului. neputindu-se casatori. un nobil casatorit cu sora regelui. la fel ca in Egipt. el a pastrat toate cuceririle facute pentru sine si. loviti de sabiile turcilor. dupa moartea lui Balduin al IV-lea. stirnind protestul lui Guy de Lusignan. de fapt. Hama. nu conducatori slabi la cheremul unor razvratiti. De aceea el 1-a recunoscut pe puternicul Saladin suveran al Siriei. in timp ce cavalerii care cum puteau. Raymond al Ill-lea. Mii de cruciati pedestri. Instalarea la putere a lui Saladin a coincis cu moartea lui Nur-Al-Din (mai 1174) si a lui Amaury I (iulie 1174). cind Raymond al Ill-lea. Saladin s-a oferit sa-i vina in ajutor. El a intrat in Siria. dar in loc sa le cedeze protejatului sau. au pierit sub copitele cailor. tronul fusese ocupat de fiul acestuia. un copil de 13 ani atins de lepra. dar si introducind pedepse'deosebit de crude pentru cine nu le respecta. al fortei. Drept multumire. Balduin al IV-lea avea sa-l desemneze prin testament rege al Icrusalimului. a cerut ajutorul lui Saladia impotriva rivalului sau Guy de Lusignan. Saladin profita si intre anii 1177—1179 au avut loc atacuri repetate la granitele regatului. era sinsurul care dicta. dreptul sabiei. deoarece boala avansa cu fiecare an. fara sa se gindeasca la urmari. scapau cu fuga. ca sa-i provoace ambitia si sultan al Palestine!. a ocupat Damascul. Dupa moartea lui Amaury I. de aici nenumaratele conflicte.dind legi drepte. el singur impunea respect. agravate si de faptul ca regele. obtinuta in urma bataliei de la Marj Ayun. Baalbek. si prin urmare indreptatit si el sa-i urmeze nefericitului Balduin la tron. inca un copil. prefera aliati de nadejde. (1174—1185). frumoasa Isabella de Burzey. mai ales.

Acestea se petreceau in anul 1187. printr-o regiune deosebit de anevoioasa pina la Aydhab. Primul lui gind a fost sa atace orasul cu acelasi nume. cu precadere. prin Darnasc. desi regentul apelase la el in acest scop. Vinovatul principal aparea seniorul. Cruciatii deturnasera drumul pe valea Nilului pina la Ous ('Egiptul superior). cu atit mai mult cu cit Guy de Lusignan reusise in 1186 sa se incoroneze rege si era de asteptat ca el nu va continua politica regentului. iar de aici.Ca si cum atacul asupra caravanelor nu ar fost suficient. Informatia. Cu o oaste numeroasa egipteana. un diavol si un tradator". Asadar.pag. Renaud se mai facea vinovat de a fi refuzat in mod sistematic sa plateasca lui Saladin despagubire pentru prada luata de la musulmani. este pe deplin veridica. casele 42 43 P. Saladin. Renaud de Chatillon.. Drum lung. apartinind lui Al-Safadi42. In aceasta calitate. In aceste conditii sultanul s-a vazut dezlegat de conventia incheiata cu Raymond al Illlea. dupa ce opera de unificare musulmana fusese infaptuita de catre Saladin. asupra caravanelor egiptene in drum spre Mecca. Intr-o relatare din secolul XIV.Small. fara a le da timp sa se dezmeticeasca. sigur de forta si capacitatea sa militara. de aceea intelegerea cu cruciatii de a fi lasati sa mearga pe vechiul drum. plin de riscuri.C.148-151. iar nerespectarea ei a fost considerata un prejudiciu grav adus religiei. Saladin l-a provocat pe Renaud de Chatillon.Anarhia din regat nu odata adusese prejudicii musulmanilor. ajungeau la Mecca. a inaintat. Ibidem. op. Ea prelua stirile mai vechi care aratau ca Saladin insusi dorise mult sa viziteze orasul profetului.cit. port la Marea Rosie. 57. el a reluat ofensiva asupra lerusalimului in anul 1187 si nu ca arbitru al conflictului dintre Raymond al Illlea si Guy de Lusignan. ca totdeauna surprinzindu-si adversarul prin bruschetea atacului. care considera ca. scria Al-Safadi43. Saladin primise titlul de Al-Nasir (Apa-ratorul) de la califul din Bagdad si cu el avea sa intre in istorie. fara sa intimpine prea multa rezistenta. pina la lacul Tiberiada si aici si-a asezat tabara de lupta. desi tirzie. . Siria fusese concentrata in jurul Alepului. op. pag. Kerakului.Holt. dimpotriva. 45 .v. Egiptul in jurul orasului Cairo. era deosebit de importanta pentru musulmani. Renaud de Cha-tillon. Ultima picatura au constituit-o atacurile repetate ale seniorului din Kerak (Krak). ceea ce insemna o incalcare grava a intelegerii incheiata de Raymond cu Saladin. el a patruns pe teritoriul cruciatilor. victimele feudalilor razvratiti. a deschis ostilitatile.cit. Zidurile de incinta au tost distruse. Si R. in timp ce statelor cruciate nu le mai ramasese decit o fisie ingusta de-a lungul tarmului. se precizeaza ca razboiul pornit de Saladin a avut o singura cauza: incalcarea de catre cruciati a conventiei cu musulmanii privind trecerea convoaielor de pelerini si negustori spre Mecca.cel mai rau dintre franci.M. acestia fiind. dar nu indraznise sa o faca. de unde pelerinii trebuiau sa strabata desertul. mergind de-a lungul coastei.

Soarele arunca vapai asupra cavalerilor imbracati In fier — spune cronicarul arab AlImad . fratele sau. Multi au fost facuti prizonieri. ei taiau inamicului orice posibilitate de aprovizionare cu apa si aceasta in plina caldura a lunii iulie. amenintind oameni si animale. Aici convocase pe toti baronii. parasindu-si caii.incendiate si o lupta inegala s-a angajat cu garnizoana din cetate. Cruciatii nu se mai puteau intoarce. seniorul de Yubayl. Rcnaud de Chatillon. regele se afla la Acra. Se spune ca toti francii din Acra au raspuns la apelul regeiui. Crucea cea mare de aur a ordinului templierilor. pe marele magistru al ordinului templierilor si reprezentanti ai ordinului ospitalierilor pentru a tine un consiliu de razboi. de aceea au ramas pe loc acceptind lupta. dublu fata de oastea musulmana. se culcau la pamint. In tot acest timp. in timp ce sabii minuite de miini nevazute ii astepta nemiloase pentru a-i sfirteca. nici un barbat adult nu a ramas in interiorul cetatii. spre ea cruciatii s-au indreptat in a patra zi. pe care o doreau cit mai curind deschisa. Dar se inselau. Vestea a venit pe neasteptate despre cele ce se petreceau la Tiberiada si pe data cei prezenti au hotarit sa vina in ajutorul orasului. flacarile se intindeau. Geoffrey. marele magistru al templierilor. incercuiti din toate partile de musulmani. impreuna cu numerosi ostasi de ai sai. Musulmanii ocupasera pozitiile cele mai avantajoase. Cruciatii au ajuns insa prea tirziu in fata Tiberiadei. Tactica lui Saladin consta tocmai in epuizarea nervoasa si fizica a adversarului. Gerard de Ridetord. Asezati pe malul lacului. Atunci. seniorul Kerakului. Francii ingroziti. care a treia zi. Singurul refugiu. sultanul a poruncit sa se incendieze culturile de pe cimpia din jur. Guy de Lusignan. Citeva incercari ale cruciatilor de a ajunge la apele Tiberiadei au fost respinse de razboinicii lui Saladin. precum si multi calugari ospitalieri. Saladin s-a hotarit sa atace cu calaretii si pedestrii sai odihniti. Zilele de joi si vineri francii le-au petrecut inconjurati de musulmani si flacari. de oameni urlind rostogolindu-se in flacari. cea de simbata. Miercuri 2 iulie 1187 era o zi fierbinte. Ei se bizuiau pe superioritatea lor numerica. inaltimea de la Hattin. Descrierea luptei lasata de cronicari se aseamana cu un cosmar din care memoria amortita inregistreaza scene infricosatoare. 46 . astfel incit armata strinsa in pripa numara 80 200 luptatori calare si pedestri. Av-eau de ales intre a muri de foame sau de fier. se catarau pe dealul de la Hattin cu focul urcind dupa ei. care timp de mai multe zile se bucurasera de racoarea binefacatoare a apei. unde se adapostise o parte din locuitori. Beirut si Sidon. printre ei numarindu-se regele lerusalimului. iar pentru a mari pirjolul. rapusi de fierbinteala. fara un strop de apa pentru a-si potoli setea ce-i ardea sau pentru a reface fortele cailor. a fost data ca trofeu sultanului. impodobita cu rubine.

aflat alaturi.Gabrieli. op. ospitalieri si insusi marele magistru al ordinului templierilor. Hotarirea nestramutata a sultanului nu a fost mai putin cruda caci. cu atita putere. Atunci sultanul cu un gest furies l-a oprit rastinduse: . o problema de constiinta atit de grava pentru mentalitatea de atunci. Odata acest mic ritual sfirsit. chinuit de temeri de tot felul. Cu capul gol. abia se tineau pe picioare. Sultanul a observat privirea ratacita a regelui. mistuit de sete. Forta sa militara si politica il facusera nu numai sa cistige o batalie. plina de invataminte pentru viitor. stapinit de dorinta ca sfirsitul sa-i fie cit mai grabnic.58. cit. De indata. a sarutat tarina. clatininduse. cruzimea si neinduplecarea fata de dusman.147-152. cit. Regelui si citorva nobili de seama li s-a daruit viata si au fost condusi la Damasc.pag. Au fost introdusi prizonierii. lipsiti de vlaga.op.. Comentariul lui R. In fata cortului sau. hainele in dezordine. livizi. cit si femeile si copiii au fost vinduti ca sclavi. el a poruncit sa i se dea o cupa cu apa cu gheata si i-a facut semn sa se aseze. Amindoua faceau parte din procedeele de guvernare ale temutului conducator..tara sfinta". In decurs de mai putin de o ora Saladin isi aratase cele doua fete: omenia si generozitatea. a carui imagine va starui peste veacuri. Victoria de la Hattin a fost consemnata de cronicarii musulmani cu litere de aur in scrierile lor... Mamelucii (razboinici cu statut de sclavi) din garda sultanului au tabarit asupra nefericitului senior si cu lovituri de sabie 1-au ucis sub ochii ingroziti ai prizonierilor. Atit barbatii. printre ei aflindu-se multi franci. el a descalecat pentru a aduce multumire lui Alah. Sultanul Saladin devenea un erou al djihad-ului. Cruda ironie a soartei. a intins cupa si seniorului de Kerak. calare pe un cal alb. ai jurat credinta si ti-ai calcat juramintul 44. ei au fost pusi in fata alternativei: sau imbratiseaza Islamul sau moartea.tradatorule si ticalosule. Apoi intorcindu-se spre Renaud de Chatillon a adaugat: . care saraci in Europa visasera sa se imbogateasca in . insetat ca si el. S-a prosternat cu fata la pamint. privea in zare traind din plin betia victoriei. apoi a ridicat miinile si privirea spre cer..Pentru Saladin.cit. a rostit cuvinte din Coran.C.Despre lupta de la Hattin v. dupa care dintr-o pornire fireasca. Renaud s-a prabusit. incit i-a despicat umarul. Cit ce priveste restul prizonierilor. special amenajat. 47 . In culmea miniei sultanul s-a ridicat si l-a izbit cu sabia.Holt. cucerit de turci. nu a avut nici ea o soarta mai buna.. Saladin a intrat in cortul bogat impodobit cu matasuri si s-a aşezat pe un tron improvizat. unde li s-a acordat un tratament princiar.. Populatia civila din orasul Tiberiada. pag.189-197 si relatarea lui Ibn Al-Athir.Nu ti-am ingaduit sa-i dai si lui sa bea". Small.M. Regele a sorbit cu lacomie citeva inghitituri. La vederea convoiului de prizonieri. ziua de 5 iulie a fost o zi mare. cu litere desinge in cronica djihad-ului. omeneasca. Pag. a facut ca multi sa prefere sa sfirseasca sub securea calaului. inscrisa. Printre ei se aflau in numar mare templieri. in F. op. ci sa inaugureze schimbarea raportului de forte in Orientul 44 P.

Acra s-a predat la 10 iulie 1187. era barbat. O rezistenta mai indelungata a opus orasul Ascalon. restul crestinilor.. op. plan strategic bine gindit. Turcii. II. cit. indiferent daca. Dupa Hattin. vol. El a inteles ca este mai avantajos pentru el sa primeasca o rascumparare baneasca din partea locuitorilor crestini. insa. 5 monede aur bizantin pentru o ferneie. caci asa lerusalimul era lasat fara posibilitatea de a primi vreun ajutor din afara. Runciman. Insusi Saladin se pare ca a spus: . cu mici exceptii. patriarhul a incercat sa salveze ce se mai putea salva. cereau razbunarea singelui musulman varsat in 1099. Cei plecati au gasit refugiu in orasele Tripoli.. mai rnulte negocieri a fost ca populatia crestina sa paraseasca orasul platind.Mijlociu.De ce m-as purta eu fata de voi altfel decit s-au comportat parintii vostri fata de musulmanii din lerusalim. p. cei bogati. 10 monede aur bizantin pentru un barbat. venise rindul lerusalimului. sultanul a pornit la cucerirea oraselor porturi. de 100 000 monede aur bizantin. dintre cei fara bani. Saladin a cerut reprezentantilor orasului sa plateasca suma globala. indarjiti. In aceeasi situatie sau aflat conducatorii oraselor.46 45 46 I. mai ales ca numarnl acestora era atit de mare. astfel. cit. sau au acceptat de bunavoie sa intre in robie. Ordinele calugaresti au platit pentru membrii lor si nu au mai avut bani si pentru alti coreligionari. rezistenta nu putea fi de durata. Pentru populatia saraca. Dupa mai multe saptamini de grele lupte si pierderi numeroase in oameni. Din nou s-au purtat tratative si Saladin a acceptat sa reduca pretul rascumpararii la 4 monede de persoana un barbat putând fi inlocuit cu o femeie sau cu 10 copii. in ultima saptamina a lunii iulie cadea si Beirutul in mainile sultanului. altii. condusi de Balian al II-lea. Ofensiva turca va fi de acum incolo in plina actiune.200 St. Tyr. si mai prudent sa nu continuie varsarea de singe. predand orasul lui Saladin in anumite conditii. dar si acesta era silit sa capituleze in luna septembrie a aceluiasi an. de aceea a acceptat sa poarte tratative cu Balian.45 Dar intelepciunea. Grămadă. a inabusit resentimentul. ceea ce insemna 5 monede de persoana. op. Aici apararea ramasese pe seama orasenilor si a putinilor baroni scapati din dezastrul de la Hattin.. p. Marele dezastru suferit de armata cruciata a marcat sfirsitul colonizarii militare europene in Siria. unii s-au repatriat. o moneda pentru un copil. au fost transformati in sclavi. pe care i-ati masacrat sau i-ati dus in captivitate in anul 477 al Hegirei?". femeie sau copil. Dar si asa nu s-a putut stringe decit suma necesara pentru 7 500 de persoane adulte. a urmat asaltul si cucerirea Jaffei. senior de Ibelin. incit. Intelegerea la care au ajuns dupa. numarind 20 000 de sufiete. calitatea de baza a sultanului. In sfirsit. au pierit peregrinând dintr-un loc in altul. 464-465 48 . sau Antiohia.

care avea sa oficieze de acum inainte siujbele de vinerea in prezenta lui Saladin. op. Atunci. de a parasi cetatea luând cu ea toate bogatiile in aur si pietre scumpe pe care le avea. De o deosebita atentie s-a bucurat vaduva regelui Amaury I. Moscheele au fost refacute. desi el ar fi insemnat o captura importanta. sculptat cu o maiestrie deosebita de mesterii din Alep. cit. era ornata cu inscriptii din Coran. Un strigat ţâşnise din piepturile musulmanilor si crestinilor deopotriva.. impreuna cu femeile sale. dupa cum presupusul mormint al lui Cristos a fost lasat intact. parasea si el orasul. Era intr-o vineri. luând cu sine tezaurul bisericilor crestine de care Saladin nu s-a atins. 60 urm. fiul unui cadiu din Damasc. Fie tact politic. Molhi-Al-Din. Sultanul respecta institutia regalitatii. transformat de cruciati in biserica crestina. acum in . fara sa i se ceara ceva in schimb. careia. dovadă purtarea lui anterioara fata de Guy de Lusignan sau salvconductul dat Sibillei. M. Nu numai faptul ca Maria se inrudea cu imparatul bizantin a determinat gestul cavaleresc al lui Saladin. Saladin odata victorios era gata sa fie marinimos. inca din timpul si la porunca inaintasului lui Saladin.. Singura infaptuita a fost dictata de bucuria triumfului cind trupele musulmane au intrat in lerusalim.47 47 P.orasul sfint". Templul Stincii redevenea moscheea Sakhra. cind sultanul aflat in cetate voia sa-si guste din plin victoria sau sa mediteze la viitoarele cuceriri. cu voia sultanului. Cursese destul singe pentru ca acest crez sa se implineasca. in general. 49 . sa se produca. sa paraseasca orasul nesuparata de nimeni si sa se refugieze la Tripoli. i s-a dat invoire si escorta pentru ca. Aici in Aksa era instalat din nou un imam. in ea instalându-se marele an von. fosta regina a lerusalimului. p. interzicea ca altele asemanatoare. au smuls crucea mare de aur si au aruncat-o la pamint. Nur-Al-Din. la primii de bucurie la ceilalti de disperare. Maria Comnena. ziua sfinta a musulmanilor. Holt.Tratamentul nu a fost acelasi pentru toti. aflata in una din manastirile din oras. redevenit mahomedan. dătătoare de excese. iar preceptele Coranului il indemnau sa o faca. mai multi luptatori s-au urcat pe cupola Templului Stâncii. in aeelasi tirnp. Moscheea Aksa era placata din nou cu marmura alb-verzuie. lucrata in maniera bizantina. Visul lui de aur fusese implinit. Dupa 88 de ani. iar lerusalimul revenea in mâinile turcilor. Nici mormintele regilor lerusalimului din biserica Sfintului Mormint nu a permis sa fie profanate. sotia lui Guy de Lusignan. se reinstituia pacea si ordinea. el incuviintase actul. Saladin era de fata. sau inclinare fireasca. regatul latin se prabusise. dar. Patriarhul lerusalimului. O manifestare de fanatism religios ar fi fost de prisos.

cel putin in Franta. De aproape o -suta de ani. Propovaduitorul celei de-a Ill-a cruciade a fost un anume Foulque. acelasi rol ca Petre Pustnicul. Aceasta taranime. regatul lerusalim se prabusise. iar de rezistenta lor in fata turcilor a depins. cit. datorat dezvoltarii tehnice si infloririi economiei rurale. sa se hazardeze intr-o lume necunoscuta. dar dupa doua luni Grigore murea.. care au si mobilizat o prima armata. In aceasta actiune. Taranimea se inscrisese intr-un proces de emancipare. preot din Neuilly (pe Marna). despre ale carei vitregii se povesteau acum tot felul de lucruri de catre cei care scapasera cu viata din urgia din 1187 si reusisera sa revina in locurile de origine ale parintilor lor. in mare parte. ca oricine voia. el a fost sprijinit de toti templierii si ospitalierii din Europa. desi incercuita de trupele lui Saladin. care cauta forme proprii de organizare pentru a se impune nobilimii. lasind locul unei renasteri insotita de prefaceri sociale dintre cele mai importante. op. trebuia convinsa de necesitatea cruciadei. a murit. Raymond al IV-lea. ca un castel cladit pe nisip. declansarea si desfasurarea celei de-a treia cruciade. al Frantei si al Angliei. lucru deloc usor. Foulque de Neuilly a mai avut un obstacol de invins. De data aceasta 48 L. ideea ca lerusalimul era pamint crestin. Papalitatea faurea noi planuri de colonizare. Se spune ca papa Urban al Ill-lea.P. Ea nu era dornica sa mai participe la o expeditie nesigura. acela de a determina la o actiune comuna pe cei doi regi. un nou val de cruciati soseau in . care a jucat. Anguetil. 254-256 50 . adresindu-se principilor din Europa catolica. de suparare. condusi de marchizul Conrad de Mont-ferrat. Grigore al VIII-lea. avind in vedere conditiile specifice ale sfirsitului secolului XII. un grup de pelerini. gata de imbarcare.48 Criza economica trecuse in Europa occidentala.Din fostele stapiniri cruciate doar Tyr. in primavara anului 1188. a putut sa tina piept dusmanului si pina sa mai intreprinda Saladin ceva. incit sarcina de a organiza cruciada a revenit energicului papa Clement al Ill-lea. ba poate ceva mai mult. pus in situatia de a intreprinde ceva. Tripoli si Antiohia mai ramasesera in mâinile francilor. ca sa vina in ajutorul principelui Antiohiei.pamintul fagaduintei". Succesorul sau. cind. tocmai la timp. aflati in conflict. de aceea caracteristica cruciadei a III-a a fost tocmai participarea putin numerica a maselor populare.. deodata. Vestea caderii lerusalimului si a celei mai mari parti din regatul latin in mâinile turcilor a produs o vie emotie in toata Europa. sosisera. este vorba de Filip al II-lea August si Richard Inima de Leu. a proclamat o noua cruciada. p. incit cetatea. putea sa se duca si sa se stabileasca acolo prinsese. In momentul cel mai critic.

impreuna cu fratii sai. fara ca soarta lui definitiva sa se intrezareasca. Il-lea. nestatornicul si usor influentabilul Ludovic al VII-lea. cea condusa de padurarul Durand din Puy-en-Velay (1186). Richard. Era timpul ca regele sa intervina printr-o actiune de amploare. sa indeparteze pentru o vreme razboiul dintre cele doua regate. In Franta. Richard se certase cu tatal sau si sprijinit de Eleonora de Aquitania. Richard. pentru care conventia tatalui insemnase 49 F. Paris. El fusese generat de conventia de logodna incheiata de Henric al Il-lea Plantagenetul. cum era si cel declansat in vremea lui Filip al Il-lea. Petit-Dutailles. Touraine. un comitat in nord. Filip. Maine. si Henric al Il-lea se invoisera in numele celor doi copii. Alice. p. p 110-111. R. Lot. Anjou. un copil de doi ani. Aquitania). acesta fiind un motiv de conflicte mereu nascinde. care se prelungea la frontiera franceza de mai multi ani. de pildă. tatal Alicei. printesa a fost luata din caminul parintesc si dusa la curtea Angliei pentru a fi crescuta si educata. ca. Poitou. Dupa obiceiul vremii. Anii trecusera. in cazul unui succes. dupa divortul de regele Frantei si casatoria cu Henric Plantagenetul adusese in sânul coroanei engleze intinsa si bogata provincie Aquitania. Inaintasul lui Filip August. cu sora lui Filip al. Ca zestre Henric cerea. 51 . 1933. o expeditie. inca in 1167 pentru fiul sau nevirstnic. Historie des institutions francaises au Moyent Age. regele Angliei.succesul lui Foulque a fost deplin. fostul ei sot. regele Angliei. vol II. La reusita a contribuit situatia politica a celor doua tari care impingea pe regii lor la o cruciada. detinea posesiuni numeroase in Franta (Normandia. in orice caz. X-XIII siecles. acum voia pentru fiul ei preferat. Fawtier. Regele Frantei nu putea intreprinde nimic atit timp cit puternicul sau vasal. pe linga o suma de bani. Alice implinise 19 ani. posesiuni pe care cauta sa si le sporeasca prin orice mijloc. intreg comitatul Vexin. reca-satorita cu Henric al Il-lea. astfel. Parisd. care sa impiedice alunecarea acestor confrerii spre erezie si dezordini. ch. Prima data. La mijloc era intriga Eleonorei de Aquitania. La monarchie feudale en France et en Angleterre. menita. Ambitioasa regina reusea. dar casatoria dintre cei doi logodnici nu avusese loc. taiat in doua de granita de nord dintre posesiunile franceze si engleze. urzeau un complot impotriva batrinului rege. Nobilii tulbulenti fusesera redusi la tacere.118-120. 1958. sa consolideze pozitia si a unuia si a celuilalt pe plan intern si extern si. procesul de centralizare progresase in vremea iui Filip al II-lea August.49 O cruciada care ar fi indepartat nobilimea de tara o perioada mai indelungata ar fi consolidat politica regala de pace in interior si ar fi facut din rege exponentul dorintei maselor care incepusera sa se organizeze in confrerii ale pacii. sa-l pagubeasca a doua oara pe Ludovic al VII-lea. din nou ordonantele regale aveau putere de lege pe tot cuprinsul regatului.

profita de certurile de familie si declara razboi Angliei in 1186. Paris 1943. de aceea. 338. stergerea infringerii suferite. cine ucidea un confrate de arme era. Nimeni nu s-a opus hotarârii regale. a fost nevoit sa preia. desi fara prea multa tragere de inima. de aceea lui Filip al Il-lea August nu i-a fost greu sa impuna un impozit general. pentru ca negocierile intre cei doi regi. legat de cadavrul celui ucis. poate. Pentru Filip al Il-lea era o datorie de onoare.50 0 posibila recucerire a lerusalimului de catre Henric ar fi fost o revansa fata de papalitate. p. cunoscut cu numeie de .prilej de noi necazuri. cand s-a vazut conducatorul unei armate bine echipate. potrivit locului delictului. Pedepsele. Foreville. L'Eglise et la royaute en Angleterre sous Henri II Plantagenet.decima lui Saladin". Proclamarea cruciadei in 1187 ii gasea pe cei doi regi in mijlocul ostilitatilor. era aruncat de trei ori in 50 R. o armata franceza si engleza. platit. când fusese lichidat conflictul dintre regele Angliei cu pontiful roman. urmind la domnie tatalui sau. In 1189. Foulque de Neuilly pregatise spiritele in Franta in vederea unei cruciade. deosebit de aspre. in vederea unei participari comune la cruciada. Era primul mare succes al politicii de centralizare. daca doar lovea. fie ei nobili ecleziastici sau laici. Nici obtinerea unor privilegii comerciale in Mediterana nu ar fi fost un lucru de prisos pentru Henric. neobisnuiti sa asculte decit de propriul lor orgoliu. sa fie reluate. ce urma sa fie condusa de insisi regii ei. Celui ce pricinuia o rana grava i se taia mina. in cruciada a Ill-a s-au luat primele masuri pentru a se asigura disciplina participantilor pe tot parcursul expediţiei. odata cu tronul. i s-a trezit pofta sa reia razboiul cu Filip al II-lea. Richard I. Astfel. De aceea. Henric al Il-lea a subscris la ideea unui impozit. 52 . fie taran sau orasean. de catre toti cei ce nu se faceau cruciati. dar nu a avut timp sa il aplice caci in acelasi an 1189 murea. crima de care fusese banuit regele Angliei si obligat la penitenta. sint o dovada cit de greu patrundea spiritul de ordine printre niste oameni porniti pe capatuiala. A fost nevoie de toata energia lui Foulque de Neuilly. pentru Henric al Il-lea indeplinirea unui angajament luat in 1172 fata de papa Alexandra al Ill-lea. obligatia de a merge in cruciada. Filip al Il-lea August si Henric al Il-lea semnau un acord si luau primele masuri pentru a pune pe picioare o armata in stare sa sustina o lupta in Orient. O expeditie in Siria la amploarea la care fusese proiectata nu se putea face fara participarea lor. fie aruncat in mare. eu excepţia citorva ordine religioase si spitale.. fie ingropat de viu. Spre deosebire de cruciada I si a Il-a. preconizate de catre cei doi regi. in cazul unor abateri. staruintele papei s-au indreptat spre a-i impaca. iscat de uciderea lui Thomas Becket.

1937. Apoi intre cei doi regi nu a existat un acord permanent. Frederic I impusese pacea cu sabia in mina. P. se credea continuatorul imparatilor romani. masurile luate. si L. dusmanii lui de odinioara. iar pentru acest crez se luptase timp de 32 de ani ca sa se impuna in Europa si reusise.51 Insa masurile. dorinta lui de emancipare. de ea erau lipite pene si. Sturzo. p. De aceea.. iar apelul la cruciada in 1187 venea in intimpinarea lor la momentul potrivit. cit. Anul 1184 il gasea pe Barbarossa in plina glorie. care-l ingenunchiase pe regele Angliei Henric al II-lea.. Henric. cine se facea vinovat de furt. i se ungea capul cu smoala calda. nobilimea burgunda i se inchinase. educat in spiritul scolii de la Bologna.sfinta". p. Apoi. la Milano.. Casa de Hohenstaufen avea de ce nutri noi sperante de dominare in viitor. in plus Richard nici nu era omul care sa se poata impune. in 1181. In Germania. p. Tot atunci s-a celebrat cu mare pompa casatoria aceluiasi Henric cu Constantia. unde lombarzii. Din momen-tul in care imbraca haina de cruciat. dupa indelungi lupte. stapin peste Germania pe deplin pacificata. op. imparatul cu vointa de fier. ii faceau o primire dintre cele mai fastuoase si îi ofereau fiului sau. sa incheie cu indaratnicul Barbarossa un compromis (1176) si sa-i recunoasca drepturile in Italia. in cruciada autoritatea de stat nu se mai exercita. el nu mai era decit un pelerin pornit intr-o expedite . chiar daca regele era prezent. au devenit inpracticabile. dându-i-se posibilitatea sa se salveze inot. care se razboise cu Frederic Barbarossa mai bine de zece ani. era parasit pe primul tarm. prin insasi severitatea lor. vesnic in conflict cu imparatul. op. coroana de fier a regilor longobarzi. fusese nevoit. L`Eglise et l`Etat.52 Frederic I Barbarossa. Boemia. astfel coafat. Castelele cavalerilor briganzi fusesera distruse. cit. Adept al universalismului politic al acelui dominium mundi. ducele Saxoniei. nu au fost respectate. Danemarca. se arunca la picioarele imparatului depunind armele. Paris. se interzicea participarea femeilor la cruciada.mare. obligati sa se supuna. 53 . Angluetil. mostenitoarea unica a regatelor Neapole si Sicilia. in dieta de la Erfurt. dupa cum se va vedea din cele ce au urmat. Victoria o serba in Italia. el fiind primul care va incalca disciplina reclamata de la cruciati. in Germania ea s-a bucurat de la inceput de adeziunea imparatului Frederic I Barbarossa. doar in timpul atacurilor i se recunostea functia de conducator militar. Ele erau in total dezacord cu mentalitatea europeana privind omul. 105. in sfirsit. La fel ca si in vremea lui Conrad al Ill-lea. 255 N. Daca in Franta si Anglia a fost nevoie de nenumarate deplasari ale legatilor papali pentru ca sa fie imbratisata cruciada cu convingere. Ungaria. Chiar temutul Henric Leul. incepind cu interdictia ca femeile sa nu insoteasca barbatii. insusi papa Alexandru al Ill-lea. Polonia îi recunoscusera suzeranizatea. 141-142. din nou un 51 52 L. principii germani. v. Iorga.

in cautare de aliati. Mindrului Barbarossa. pentru a scurta calatoria si a evita dezordinile. caruia ofensiva lui Saladin ii pricinuia o atare neliniste. nu se simtea in siguranta in prezenta unui imparat crestin cu veleitati de restaurare a Imperiului roman. indiferent de religia lui. cu urmari lesne de inchipuit. in anul 1189. desi implinise virsta de 70 de ani. miniat si ultragiat si-a indreptat privirile. ca de pilda. Saladin mai promitea bazileului ca va veghea ca turcii selgiucizi sa nu-i aduca vreo suparare. armatele cruciate putind fi mai usor supravegheate pe corabii. nu a ezitat sa imbrace haina de cruciat. propunerea i s-a parut nedemna de un imparat investit cu putere universala si a respins-o. poposeau legatii imparatului german. Richard I si Frederic I Barbarossa au plecat in cruciada. sa duca tratative cu imparatul bizantin. incheiase o alianta cu sultanul. luind cu sine poeti si barzi ca sa-i cinte in versuri victoria. in luna mai a anului 1189 el s-a pus in miscare. crezindu-se in siguranta. Ca sa-l prefere acum pe Frederic Barbarossa sultanului. In fruntea unei armate puternice de citeva mii de cavaleri. indreptindu-se spre Ungaria. Providenta insasi parea ca intinde mina imparatului erou. fara prea mult succes. Timpurile cind Bizantul apela la Occident dupa ajutor impotriva turcilor trecusera. De aceea. masura total gratuita. cuceririle facute de cruciati in Orientul Apropiat. in toamna anului 1189. astfel ca Frederic I. in baza careia pelerinii crestini puteau vizita lerusalimul si. Filip al Il-lea August. ducele Leopold de Austria. care s-au angajat sa transporte pe mare pe cruciatii francezi si englezi. ei se aflau in fata Constantinopolului si incercau. incit isi propunea pentru moment si el sa intrerupa djihad-ul. care nu cedase in probleme de guvernare nici in fata papei. Asadar. cale aleasa de data acesta de ambii regi. el va ceda coroanei bizan-tine. cei trei mari suverani ai lumii occidentale. musulmanii erau protejati la Constantinopol. in schimbul trecerii trupelor sale in Asia Mica. care-i urmasera exemplul. la fel ca in vremea lui Conard al Ill-lea. iar lui Isac i se parea ca alaturi de Saladin nu risca nimic. vrind sa-si demonstreze la rindul lui superioritatea. Asa se face ca la curtea sultanului din Iconium. cind a aflat de pregatirea cruciadei. cind conditiile aveau sa o permita. iar acestea pentru el nu puteau fi decit angajamentul imparatului Frederic I ca. Dar bazileul. O importanta problema politica facea ca principiile religioase ale cruciadei sa fie uitate. Isac al Il-lea. cautind alianta unui dusman al lui Saladin.imparat german se vedea incoronat la lerusalim ca singurul stapin al lumii. a aruncat solii germani in inchisoare. Isac al Il-lea. Barbarossa. Primii au plecat cruciatii germani. despotica si trufasa. La inceputul verii. Lor li s-au alaturat orasele italiene. in viitor. 54 . aplicarea lor fiind aminata pe viitor. solie bine primita de Kilidj Arslan. spre turci. invers. Isac al Il-lea avea neoie de unele avantaje suplimentare.

Masura inutila. de altfel. a trecut in Cilicia si s-a indreptat spre portile Siriei. inlocuind-o cu alta concesiva. clima. La Iconium. cautind un vad prielnic pentru cavalerii in armura grea. fie din lovitura primita. Ca totdeauna. a prezentei unei armate numeroase. caci trupele cruciatilor nu aveau sa ajunga la ele. 55 . au ratacit dintr-un loc in altui. A primit hrana si. dar in cursul asediului cetatii a murit. gata de atac la portile capitalei imperiului. cand armata se pregatea sa treaca riul involburat Cydnus (Selef). Saladin. La 10 iunie 1190. Frederic I. de teama ca opera sa de centralizare sa nu fie compromisa in lipsa. respectind dispozitiile testamentare de guvernare. imparatului i s-a parut ca fiul sau sovaie si s-a napustit in riu ca sa-i vina in ajutor. in timp ce aliatul sau. La plecare. un copil inca in leagan. dar pina sa fie scos la mal. a intrat primul calare in apa. Calul imparatului a calcat intr-o bulboana si a cazut. dupa -o intirziere de un an. sositi si ei in Palestina. asa cum era obiceiul. Caesareea. fie prin sufocare. imparatul a murit. ingrijorat. carora. unii luind-o intr-o directie altii in alta. Saladin. Frederic de Suabia a ajuns pina la Acra. Sidonul. isi facuse testamentul. s-a dovedit a fi o amenintare suficient de puternica. Filip pleca cu inima strinsa. Arsuf. fara iesire. mai apoi. Ei trebuiau sa conduca in numele micului Ludovic. Drumul pina la Iconium a fost greu. precum si numeroase castele au fost victima poruncii sultanului. Tactica sa. a dispus distrugerea fortificatiilor din orasele care puteau fi cucerite de cruciati. Deruta a pus atunci stapinire pe cruciatii ramasi fara conducator. armata s-a refacut. dictata de situatia clara. Guillaume. La un moment dat.Intre timp. Leopold de Austria. lasind regent a regatului in miinile mamei sale Alice de Champagne si ale arhiepiscopului de Reims. lipsa de alimente. li s-au alaturat englezii. se pregatea sa asedieze orasul. cu o parte a trupelor. Cavalerii inebuniti de spaima i-au sarit in ajutor. Filip al II-lea August se imbarcase cu oastea sa la Geneva in 1190. pina au intiinit cruciatii francezi. hartuielile selgiucizilor micsorau numeric pe cruciati. Asa se face ca Isac al Il-lea s-a plecat vointei lui Frederic I Barbarossa si a acceptat sa-i traverseze pe cruciati pe coastele Asiei Mici. ramas fara mama. apa a patruns prin vizier. cu forte proaspete. Jaffa. fiul imparatului si conducatorul avangardei. Greutatea armurii l-a impiedicat sa se ridice. Frederic de Suabia. s-a produs accidental. se afla la mii de kilometri distanta. insa. insotita de dirzcnia ce-l caracteriza si-l facea de temut. aruncindu-l pe Frederic din sa. pentru ca bazileul bizantin sa-si schimbe pe data atitudinea de sfidare. blocat in fata Constantinopolului.

In acelasi timp, Richard I pleca din portul Marsilia si mai putin convins de importanta misiunii sale. Crescut in Aquitania, fire meridionala, la fel ca mama sa, el era inclinat mai mult spre aventura decit spre politica. Un vint neprielnic a impins corabiile celor doi regi pe coasta Siciliei, unde, de vreme ce ajunsesera, si-au propus sa petreaca iarna la Messina. Sederea s-a prelungit sase luni, din pricina unor ostilitati noi care s-au ivit intre Richard si Filip, ele fiind provocate, printre altele, de dorinta subita a regelui Angliei de a se casatori. Uitase de fagaduiala de a lua de sotie pe Alice, sora regelui Frantei, alegerea sa oprinduse, la indemnul Eleonorei de Aquitania, asupra unei principese de Castilia. Lui Richard I nu-i pasa de jignirea ce o aducea suzeranului sau, in plus, pentru ca paharul amara-ciunii sorbit de Filip al II-lea August sa fie plin, nu voia sa restituie nici zestrea Alicei. La protestul regelui Frantei, Richard a raspuns ca paraseste cruciada, amenintare bine aruncata, caci Filip al II-lea nu se temea de nimic mai mult decat de un atac englez in timpul absentei sale din tara, iar Richard era omul in stare sa o faca. Filip a socotit repede ce sanse ii ramaneau si si-a dat scama ca nu avea altceva mai bun de facut decit sa-l mentina, prin orice mijloace, pe regeie Angliei in cruciada, alaturi de sine, chiar cu pretul unui compromis dureros. Asa se explica de ce a cedat, In ceie din urma, in fata lui Richard, multumindu-se cu promisiunea vaga de a primi in locui Vexinului francez, partea de dota a Alicei, comitatul Issoudun si citeva domenii, ba, mai mult, a inchis ochii la noua toana a inflacaratului candidat la insuratoare de a-si lua logodnica in cruciada. O sedere atit de lunga a unor armate straine, intr-un oraş cu resurse putine, nu putea sa nu ridice probleme de aprovizionare. La refuzul locuitorilor de a mai furniza hrana necesara cruciaţilor, Richard I a gasit de cuviinta sa treaca prin sabie Messina, ca pe un oras cucerit, dind friu liber cruciatilor sa o jefuiasca si sa-i pedepseasca pe cei ce li se opuneau. Atunci, din pricina cruzimilor savirsite, i s-a dat regelui Angliei porecla de Inima de Leu. Mindria ii era tot de leu. Ca si cum nu erau de ajuns cele infaptuite, falindu-se cu isprava sa, el a arborat steagul englez pe zidul orasului. Era o alta jignire adusa lui Filip al II-lea August, deoarece un vasal nu putea, in fata suzeranului sau, sa-si ia asemenea libertate, fara sa para o insulta. Dar culmea a fost ca regele Siciliei, Tancred, s-a impacat repede cu situatia si a inceput sa unelteasca in taina cu Richard pentru a-l izola pe Filip. Acesta, neavind posibilitatea sa intreprinda ceva, a cedat din nou, prefacandu-se ca nu observa nimic, singura lui grija fiind sa grabeasca data plecarii, altfel cruciada era in pericol sa se dezorganizeze. Fara participarea maselor populare elanul religios se stingea repede, el rabufnind doar cind si cind.
56

Cu mare greutate, dupa lungi discuţii si insistente din partea regelui Frantei, in primavara anului 1191, cruciatii au parasit Sicilia si si-au continuat drumul spre Palestina. Din nou, insa, o furtuna l-a obligat pe Richard Inima de Leu sa mai faca un popas in insula Cipru, pe tarmul careia o parte din vase au naufragiat. Isaac Comnenul, un membru al familiei imperiale bizantine cu veleitati de autocrator, de curind proclamat rege, nestiind ce atitudine sa ia, a poruncit ca strainii nepoftiţi sa fie inchisi. Richard, sosind din urma si aflind cele petrecute, debarca gata de lupta, invinge trupele trimise de guvernator, iar pe acesta il face prizonier. Stapin pe insula, Richard si-a folosit puterea pentru a se aproviziona din plin cu toate cele necesare expeditiei, motiv de prelungire a sederii, intreruperea calatoriei fiind folosita, totodata, de regele Angliei si pentru a-si celebra casatoria, eveniment salutat cu entuziasm de nobili, el constituind o ocazie buna de destindere si desfatare. Cruciada pentru ei, deocamdata, nu avea nimic comun cu penitenta, dimpotriva, pina aici, ea le oferise nenumarate momente de bucurie. Astfel ca, la mijlocul verii, cind, in sfirsit, ajungeau si cruciatii englezi in Palestina, oastea era bine odihnita, cu moralul ridicat, in timp ce francezii, care venisera cu mult timp inainte, deja sufereau din cauza climei fierbinti de vara, mulţi dintre ei erau bolnavi si descurajati. Cind cruciatii francezi debarcasera intr-un port de linga Acra, baronii din Tyr se aflau in mari dezbateri privind alegerea unui nou rege, sub conducerea caruia sa se reia lupta cu Saladin. Nobilii nu-l mai voiau pe Guy de Lusignan, mai ales dupa moartea sotiei sale Sibilla (1190), sora lui Balduin al IV-lea. Alegerea lor se oprise asupra lui Conrad de Montferrat, pe care il casatorisera, in acelasi an, 1190, cu Isabella, fiica fostului rege Amaury I, pentru a-i crea o legitimare a pretentiilor la tronul lerusalimului. Cind a sosit Richard I, lupta intre partida lui Guy de Lusignan si partida lui Conrad de Montferrat era in toi. Richard I a trecut de partea lui Guy de Lusignan, nu din vreo preferinta politica, ci din spirit de contradictie, deoarece Filip al II-lea sustinea candidatura marchizului de Montferrat. Din nou cei doi regi se aflau in divergenta de pareri si atitudini. Disensiunea s-a adincit si cind Leopold, ducele Austriei, venit cu cavalerii lui printre cruciati, a trecut de partea francezilor. Faptul l-a suparat atit de mult pe Richard, incit, intr-o discutie mai aprinsa, a smuls steagul ducelui si l-a aruncat la pamint. Motiv suficient pentru ca intre cei doi sa se iste un duel, Filip al II-lea a reusit sa aplaneze conflictul, astfel ca la asediul Acrei cei trei conducatori au actionat in comun. Cu toata interventia lui Saladin, la 13 iulie 1191, cetatea a fost recucerita de cruciati si, temporar, centrul regatului lerusalimului se muta aici, odata cu recunoasterea lui Guy de Lusignan ca rege, regele de la Acra cum s-a numit, iar Conrad de Montferrat devenea mostenitorul
57

prezumtiv al lui Guy. Pentru o vreme conflictul dintre cei doi pretendenti era aplanat. Incepuse toamna anului 1191, vremea se stricase, Filip al II-lea era bolnav, de aceea a hotarit sa revina in patrie. Cucerirea Acrei era o victorie destul de rasunatoare pentru a onora o retragere. Regele brantei lasa citeva mii de cavaleri, dintre cei mai buni, sub conducerea ducelui de Burgundia, ca sa-l secondeze pe Richard Inima de Leu si se imbarca la Acra. Pleca si ducele Leopold de Austria. Regele Angliei, increzator in fortele cruciatilor si in sceaua sa, a continuat drumul spre Haifa, a ocupat-o, apoi s-a oprit la Jaffa si s-a apucat sa reconstruiasca fortificatia distrusa; de aici a trecut la Arsuf, Ramla si Toron. Capriciosului Richard nu-i lipsea vitejia, iar ca militar s-a dovedit un foarte bun strateg, cele doua calitati fiind triplate de neinduplecarea in timp de razboi, carel facea sa nu-si crute dusmanul, nici cind il avea la picioare. Era un rival demn de Saladin si, dupa cum s-a vazut, acum mai puternic. Musulmanii s-au retras din calea lui, pustiind totul, ingroziti de cruzimile care se povesteau ca le facuse Richard Inima de Leu la Acra. Cruciatii mai aveau 20 de kilometri pina la lerusalim, dar venise iarna, armata obosise dupa mai multe luni de campanie. Saladin mobilizase trupe de beduini, obisnuiti cu intemperiile, ca sa hartuiasca neincetat pe cruciatii carora le lasase intentionat iluzia unei victorii. In cele din urma, Richard si-a oprit inaintarea si a incheiat un tratat de pace cu Saladin, in ianuarie 1192. Richard ar fi vrut sa piece, dar luptele pentru tronul lerusalimului I-au mai retinut o vreme. Conrad de Montferrat a fost de data aceasta preferatul, iar Richard, pentru a evita noi certuri, i-a oferit lui Guy de Lusignan insula Cipru, drept despagubire, nu fara a-i cere, insa, o suma de bani considerabila. Timp de trei sute de ani, insula, avea sa fie stapinita. de familia Lusignan (pina in 1472), dupa care ea a intrat in mina venetienilor, apoi a turcilor otomani (1571). Conrad nu s-a bucurat multa vreme de inalta functie ce i se incredintase. Dupa doua luni murea, se pare asasinat, iar sotia sa Isabella era casatorita de catre baroni, pentru a doua oara, cu un nobil cruciat, Henric de Champagne, care astfel devenea rege al Acrei. Momentul era deosebit de critic. Saladin nu renuntase la planurile sale de ofensiva. Pe furis, incalcind tratatul de pace, a atacat Jaffa (1 august 1192) si nu era departe sa o si cucereasca, daca Richard nu ar fi prins de veste si nu ar fi fost transportat, in graba, cu o oaste de 2 000 de luptatori la locul bataliei, de catre galerele pizane si genoveze, aflate in porturile Palestinei. Lupta decisiva a avut loc la 5 august, in urma ei Saladin fiind din nou
58

care nu uitase jignirea adusa in Palestina. Din nou un vint puternic a abatut corabia regelui din drum. prin care recunostea crestinilor dreptul de a vizita oricind. Acesta l-a tinut inchis. dind-o in casatorie lui Malik-Al-Adil. ca barierele religioase pot fi trecute.. el era'nevoit sa incheie o pace generala cu cruciatii pe timp de trei ani si trei luni. profitind de absenta prelungita a regelui. avertizat la timp. inipingind-o intr-un golf al Adriaticei. in castelul de pe Dunare. mamele ii amenintau . Iscoadele lui Leopold de Austria. temutul sultan de altadata. Richard. loan fara Tara. l-au prins si l-au dus in fata ducelui. il condamna pe Richard Inima de Leu sa plateasca. In luna septembrie 1192. nu-si dezmintea faima de sprig luptator. stapinul obisnuia sa-i spuna: . Sau cind copiii plingeau. drept despagubire a injuriei adusa lui Leopold. l-au recunoscut. travestit in calugar templier. iar Richard Inima de Leu a trebuit sa se multumeasca cu ceea ce obtinuse. insa. 59 . Henric al Vl-lea.. Stapinirile teritoriale ramineau cele existente la data incheierii tratatului. La 2 septembrie 1192. pentru a clarifica diferendul. dupa o judecata sumara si partinitoare. unde aflase-ca fratele sau. Inima de Leu. prezumtiv succesor. sub toate aspectele. faima recunoscuta de insusi Saladin. Papa. regentul. Precautiuni inutile.infrint.Taci ca-l chem pe regele Richard!". regele Angliei se imbarca in portul Jaffa si parasea Palestina. fratele mai mic al lui Saladin. Saladin. crezind ca astfel nu i se va banui adevarata identitate. mai cu seama ca era grabit sa se intoarca in patrie. Triefels. El intrezarea posibilitatea unui condominium musulmano-crestin la lerusalim si pentru a-l pune in practica era gata sa o sacrifice pe unica sa sora Maria. s-a opus acestui proiect socotit de el scandalos. trecuta in legenda. Dar furtunile parca il alesesera pe regele Angliei ca sa-l insoteasca la orice traversare a marii. zorind sa nu-l apuce ploile si schimbarea anotimpului in pamint strain. imbatrinea si pe zi ce trecea era tot mai putin ascultat. se aratase superficial. asemuita de musulmani cu setea de singe a unui capcaun. In dieta de la Hagenau. si abia dupa aceea l-a predat imparatului german. daca in politica. imprudent. suma enorma de un milion de scuzi aur. urmarea sa-si daruiasca in sfirsit o tara. s-a hotarit sa traverseze Germania. Era un act indraznet de a arata lumii ca o colaborare musulmano-crestina este posibila. fapt ce l-a obligat pe rege la un nou prizonierat pina supusii sai l-au rascumparat. Se povestea ca atunci cind calul unui turc se speria de umbrele nopţii. atireolata de crestini. judecatorul teoretic al tuturor regilor. Regele Angliei ar fi vrut sa mearga mai departe cu negocierile.crezi ca este regele Richard?". nesuparati. lerusalimul. detronindu-l pe Richard. mai bine de un an.

in stapinirea francilor mai ramasesera: Acra. in timpul cruciadei a Ill-a. fara sa fi facut ceva pentru poporul si regatul incredintat lui spre cirmuire. situatie politica creata la momentul potrivit pentru ca Filip al II-lea August sa-si ia revansa. comitatul Tripoli si principatul Antiohiei. influentindu-se reciproc.Dupa eliberare. regiune in care in anul 1198 a navalit cu o armata. ca dintr-o tribuna. Situatia in Orientul Mijlociu parea sa se fi stabilizat. atit timp cit Saladin a trait. Cae-sareea. Haiffa. un moment de neatentie cind Richard. cu unele teritorii inspre lerusalim. desfasurata sub stindard feudal. potrivit dreptului feudal. Anul celui mai mare succes politic al lui Filip al II-lea August coincidea cu punctul culminant al celei de a IV-a cruciade. Cu prestigiul scazut. Crueiada a IV-a : abandonarea unui ideal Dupa incheierea tratatului de pace dintre cruciati si Saladin (1192). era ranit mortal. Anjou. A urmat o incaierare intre ostile celor doi pretinsi proprietari ai comorii. Inanul 1204. Dar Saladin nu avea sa supravietuiasca mult timp insuccesului de la 5 august 1192. Arsuf. fara a mai vedea expirind intelegerea 60 . fusesera razbunate. O sageata ratacita. fara participarea vreunui cap incoronat. unii pe altii descoperindu-se.sub un motiv juridic. Seniorul de Chalus nici nu voia sa auda de asa ceva. de pe o inaltime din apropiere. Tyrul. in jurul careia regatul va continua sa vietuiasca timp de inca un secol (1191 — 1291). s-au straduit sa intretina legaturi de buna vecinatate cu lumea musulmana. isi incuraja luptatorii cu strigate si gesturi si Inima de Leu. Ii urma la dcmnie nevolnicul sau frate. ca un adevarat suporter. ii revenea. abia a scapat cu viata din lupta si poate urmarile ar fi fost grave pentru regele Frantei daca vesnic impulsivul Richard nu ar fi intrat in conflict cu vasalii sai din Franta. lupta urmarita cu mult interes de regele Angliei. Jaffa. el confisca vasalului sau de peste mare provinciile din Franta: Normandia. cautindu-se. Intre crestini si mahomedani s-au infiripat relatii economice si interumane. el se stingea din viata in 1193. in chipul cel mai stupid. regele intrat in legenda. loan fara Tara. si unde aflase ca s-a descoperit o comoara care. de unde putea vedea perfect. si principele Antiohiei. ros de boala. Touraine. Maine. sosit in graba cu o oaste strinsa in pripa si ca atare putin numeroasa. amindoua reduse teritorial. apartinind unui nobil al carui suzeran Richard I era. Poitou si o parte din Aquitania. Henric de Champagne. el se alia la castelul Chalus din Limousin. Boemund al Ill-lea. Sicanele facute de Richard Inima de Leu regelui Frantei. a ars mai multe sate si a asediat castelul Gisors. Sa stingea din viata. Regele Acrei. In anul 1199. Filip al II-lea. nu numai armata. Infrint ii fusese si sufletul. regele Angliei a reluat lupta cu Filip al II-lea August pentru stapinirea provinciei franceze Vexin.

El stia ca orice expeditie cruciata. iar odata cu moartea sa. Cum Henric de Champagne incetase din viata tocmai in aceste imprejurari grele. si teritoriile ce tineau de el. lasind locul unei faramitari si luptelor politice in sinul Islamului. pina la urma. Fiul invatase din experienta tatalui. avea sa se loveasca de opozitia bazileului bizantin. pentru Henric al Vl-lea o descindere in Palestina implica neaparat cucerirea Con-stantinopolului. acceptind riscul ca in spatele lor bazileul sa trateze cu dusmanul. astfel. trecerea armatelor mai departe. cu inca un portcetate. fapt ce a determinat schimbarea planului expeditiei. iar la 22 septembrie 1197 debarcau in portul Acra. Imparatul. ca sa-si sporeasca fortele. resursele ei materiale si in oameni. a deschis apetit de cruciada unor noi nobili. nepregatita sa sustina o campanie de durata mai lunga pe pamint strain. al lui Saladin a reusit sa-i reziste mai multe luni in fata cetatii Toron. apoi cu asentimentul unanim au fost alesi conducatorii in persoana cancelarului Conrad si a contelui Adolf de Holstein. aflati in cautarea norocului. a insulei. baronii speriati. unitatea politica musulmana se dizolva. pierzindu-se. In dieta de la Bari. fapt de care vor cauta sa profite feudalii occidentali. Pentru a-i evita pe greci. De aceea. regele Ciprului (Amaury al Il-lea). Rezultatul s-a vazut imediat. era doar o armata germana pornita intr-un obisnuit razboi feudal. la portile caruia cruciatii nu odata fusesera opriti si nevoiti sa negocieze. imparatul Henric al Vl-lea. temindu-se ca timpurile lui Saladin sa nu reinvie. stiuta fiind importanta strategies. cu greu. Nu era propriu-zis o cruciada. de emiri si de armatele acestora. un membru al casei imperiale. cruciatii au plecat pe mare. _ Vestea mortii sultanului ayubid a nascut in Europa noi vise de recucerire. Stapinirile francilor in Palestina se micsorau. din 31 mai 1195. in timp 61 . totodata. au ales ca rege al lerusalimului (respectiv ai Acrei) pe Amaury de Lusignan. suferind. gata oricind de duca. fratele si succesorul.incheiata cu Richard Inima de Leu. nu tocmai tinar. timpul tocmai necesar pina cind moartea imparatului Henric al Vl-lea i-a rechemat pe germani acasa (februaric 1198). sau dorinta de a intemeia state in Orientul Mijlociu. In octombrie 1197. cum se intimplase de mai multe ori. de aceea Malik-Al-Adil. nici nu fusese proclamata ca atare de catre papa. purtind in ea simburele universalismului occidental. ideea de cruciada a fost adoptata de exaltatii feudali. fiecare fiind sustinut de un numar de rude. si insusi succesorului lui Frederic I Barbarossa. considera mai intelept sa ramina acasa si sa amine cucerirea Constantinopolului. Ei plecau fara sa fi putut macar interveni ca sa salveze Jaffa de la cucerirea ei de catre Malik-AlAdil (septembrie 1197). Cei saptesprezece fii ai lui Saladin au inceput sa se bata intre ei pentru mostenirea parinteasca.

asa cum facusera inaintasii sai. Datele primite parind favorabile declansarii unei noi ofensive spre . Dar pentru ca universalismul spiritual sa devina o realitate. Inocentiu al Ill-lea a trimis in Franta. cu participarea tuturor principilor. sa puna la dispozitia partici-pantilor decima incasata in satul sau. mai ales dupa infringerile succesive ale cruciatilor si dupa inclinarea lor vadita de a ajunge la un compromis cu musulmanii. ambitios. Trebuiau cautate noi resurse pentru o expeditie . o compensatie deocamdata suficienta pentru pierderea Jaffei. el se grabea sa imbratiseze cruciada. autoritar si capabil. om politic de mare anvergura. sub conducerea sa. pina aveau sa le vina ajutoare din Europa. imparatul gernian. unde Foulque de Neuilly propovaduia de doi ani razboiul impotriva .ce germanii atacau pe ayubizi. in termeni nerostiti pina acum. pentru a da exemplu. In scaunul pontifical se afla Inocentiu al Ill-lea. Mai inainte el avusese grija sa solicite patriarhului din lerusalim intocmirea unui memoriu exact asupra situatiei din Rasarit. Pentru a preintimpina in viitor initiativele particulare ale laicilor. Nu era mare lucru. p. de aceea. propaganda de cruciada. nu parea deloc dispus sa-si dispute intiietatea cu pontiful roman. Inocentiu al Ill-lea trebuia sa o si dovedeasca. mai ales ca succesorul lui Henric al Vl-lea. pentru o unificare a bisericii de Apus cu cea de Rasarit.Fliche. unde. cazut in amorteaia. pe cardinalul 53 A. in plus. o actiune internationala. mai presus de toate. era iasa un inceput. Filip de Suabia. Ideea i s-a parut papei a fi buna. politica. Aceasta putere plenara. prin urmare. Inocentiu al III -lea a militat.. a sefului bisericii crestine catolice si o suzeranitate temporala. scoaterea cruciadei de sub controlul papal si transferarea organizarii ei la celalalt cap al crestinatatii. noi nu incercam sa uzurpam rolul tau"53. ca pe o solutie sigura de afirmare. ce avea. adaugind la suzeranitatea spirituala. cu stirea papei. si unitatea de actiune a crestinilor. de aceea. se impunea luate masuri in stare sa redestepte sentimentul religios.tara sfinta".. recunoscuta de cel mai mare suveran temporal al Europei apusene.. nu esti justitiabil de catre nici un om. Foulque de Neuilly isi reluase in Franta.sfinta" mai eficace.. Inocentiu al Ill-lea s-a hotarit sa actioneze. promitind.necredinciosilor". pentru o recunoastere a drepturilor sale si in Orient. care l-ar fi facut pe bunicul Barbarossa sa se rasuceasca in mormint. Plecarea feudalilor germani ca sa caute aventura in . sa-i reuseasca. Adept al cezaropapismului gregorian..346. francezii recucereau Beirutul. chiar in acelasi an.Noi stim si confirmam ca ai mostenit de la apostoi plenitudinea puterii si ca. in parte. Sfirsitul cruciadei a Ill-a il dezamagise.tara sfinta" il nemultumise. el voia sa-si depaseasca inaintasii. La chretiente medievale. inca in 1199. 62 . Nepotul marelui Frederic I avea sa declare papei: . lucru ce se dovedea a fi dc loc usor.

. dinainte pregatit. De aceea. ca printre cei dornici sa se remarce intr-o cruciada.Petro din Capua. caci . Histoire de la conguete de Constatinople. condusa de biserica. Filip al II-lea August fusese intr-o cruciada si ii era de ajuns. nobili. amindoi nepotii regelui Frantei. era combatuta strasnic de ereziile tot mai numeroase. a proclamat cruciada. baron de Champagne si Brie. iar vecinul sau loan fara tara nici nu intra in discutie. 1870. regina. la Eery a fost o biata adunare a unor nobili veniti la o serbare.. Desi cronicarul Villehardouhin. de adeziunea poporului. prezenti fiind regele. cu sotiile si slujbasii lor. prilej de care s-a folosit regatul papal pentru a se achita de misiunea sa. Ludovic.inimile oamenilor erau profund miscate"54. nici vorba. si provocat. de imbold spre o actiune unitara. Motivatia data de papa suna ca un rechizitoriu adus belsugului si nepasarii in care inaltii prelati traiau. capela castelului dovedindu-se. Cit despre participarea vreunui cap incoronat. martor al evenimentelor. regatul aflindu-se prada unor mari tulburari pricinuite de guvernarea sa. ca mijloc de intarire a credinţei. De aceea. iar Bernard de Clairvaux a fost nevoit sa li se adreseze din pragul bisericii pentru a se face vazut si inteles.din mila lui Dumnzeu s-a intimplat". sau cum se exprima cronicarul . speculata de Petro din Capua.2. credinta ce acum. p. 54 55 Geoffroy de Villehardouin.inrolarea acestor barbati vestiti in rindurile cruciatilor — spune mai departe cronicarul a adus o mare slava evenimentului pe pamânt"55. intretinut de ideea mintuirii si a salvarii comune. ne incredinteaza ca . suficient de incapatoare. 63 .2-3. mai intii. in acest scop. cind interesul pentru expeditii indepartate scazuse. pentru acoperirea cheltuielilor de razboi. proclamatia de cruciada a fost insotita de cererea adresata tuturor bisericilor de a ceda. Raminea de vazut ce atitudine trebuia adoptata fa|a de imparatul Germaniei. in faţa unor seniori de seama. doamne si o multime atit de mare incit catedrala de la Vezelay nu i-a putut cuprinde pe toti. Paris. renasterea zelului religios. p. semanind neincrederea laicilor in politica bisericii. lucrurile nu trebuiau fortate. care.. Ibidem. adunati la castelul Ecrysur-Aisne cu ocazia unui turnir. baron de Blois si Chartres. Simplii intimplare. nu se poate sa nu constatam deosebirea dintre modul in care a fost anuntata cruciada a Il-a — punctul culminant al . a patrusprezecea parte a veniturilor lor. sa se afle Thibaud. Papa si-a dat seama ca in actuala conjunctura. Se cerea. Initiativa lui Foulque de Neuilly ca biserica sa participe la cruciada cu o contribute baneasca i se parea binevenita.expeditiei sfinte" — si proclamarea cruciadei a IV-a. in buna parte. la inceputul secolului XIII.. In timp ce prima se facea intr-un cadru spectaculos.. Din fericire. Inocentiu al Ill-lea socotea ca bisericii ii revenea datoria sa ofere primul exemplu de daruire si renuntare pentru o cauza comuna. alaturi de imputernicitul papal.

ed. cum puteau laicii sa fie mobilizati ? Inoceatiu al Ill-lea.. se pricopsi.D. in sfirsit o adevarata adunatura. dupa care. ca totdeauna. In 1199. Orasele italiene. in virtutea Sfintului Duh si prin amenintarea condamnarii aspre la Judecata de Apoi. Intre timp. 64 . ce jertfiti voi insiva pentru aceasta ? Doar cuvinte. in anul 1200. progresul feudalizarii bisericii faceau ca prelatii sa traiasca aidoma seniorilor laici. 1953. deocamdata nu se pronuntau. au tinut sfat la Compiegne. sa platiti impreuna cu toti clericii vostri taxa ce vi s-a fixat56. a Europei apusene. oameni fara nici un căpătâi. Prosperitatea economica. In ce fel.de N.I. prin mijlocul familiar lor: jaful? Fara. releva din plin ezitarea clericilor fata de ceea ce altadata insemnase elan purificator. elemente declasate. a recurs la indulgence.Voi cei ce propovaduifi mirenilor despre necesitatea de a se jertfi pentru Sfintul Mormint. indiferent de gravitatea lor.numarul cruciatilor crescuse suficient pentru a forma o armata. p. 324-325. Dar aceasta era o rnasura in extremis. interesate mai departe in obtinerea de privilegii comerciale in Orient. indoiala ca da. indiferent unde. cel religios estompându-se de la inceput.Va ordon.P. Tonul aspru de porunca. dupa ce se spovedea. Daca clericii numai sub amenintarea pedepsei vesnice puteau fi pusi sa actioneze in conformitate cu vointa papala. S. Unde va sint faptele ? Mirenii doar va acuza ca voi risipiti bunurile lui Cristos in societatea saltimbanciior si cheltuiti mai multi bani ca sa va intretineti ciinii de vinatoare si soimii. dupa un secol de renastere. pelerini. in ciuda eforturilor papei de a-1 mentine. dar atunci si-au dat seama de numarul lor mult prea mic ca sa intreprinda ceva. la fel ca si Eugen al Ill-lea. Cine participa la cruciada timp de un an era iertat de toate pacatele savirsite. putini au fost cei care s-au incumetat sa-si lase caminul si familia. In ce priveste taranimea. Oare nu-si dadea seama Inocentiu al Ill-lea ca in felul acesta recruteaza o armata de raufacatori. ei s-au intrunit la Soissons pentru a stabili planul expeditiei. nesocotind deseori autoritatea de la Roma. a dat cruciadei a IV-a un caracter pregnant politic. la inceput. 56 Textul bulei papale redat in Hrestomatia pe istorii srednih vecov. dictata de imposibilitatea de a mai stringe armate insumind zeci de mii de oameni determinati de motive obiective sa-si paraseasca gospodariile. Moscova.Skazkin vol. fara alt crez decit de a scapa de urmarire si pedeapsa si de a. din incheiere.. insa. doar cavalerii francezi. chiar tilhari de drumul mare. dornici sa se realizeze in alta parte. au promis sa participe si ele. La chemarea de cruciada facuta metodic in tot Apusul Europei au raspuns. aproape exclusiv nobiliara si oraseneasca. lor alaturinduli-se micii baroni cu slujitorii lor si. Au mai asteptat citeva luni. in numele Dumnezeului atotputernic.Gratianski. Aceasta componenta.

dupa multe dezbateri.Oeuvres choisies. omul de incredere al lui Thibaud. de aceea. ajungeau. o naratiune conţinând. si autorul insusi al istoriei celei de-a patra cruciade. Mai intâi trebuia desemnat un conducator..Les chroniqueurs francais. la Venetia in anul 1201. eel mai mare senior din cei prezenti. baronii au hotarât sa trimeta la Venetia o solie. fara indoiala. Paris. drumul fiind ales de cruciati. Solia era condusa de seniorul Geoffroy de Villehardouin. Egiptul. rnemoriile purtatorului de cuvint al cruciatilor francezi. alegerea s-a oprit asupra lui Thibaud de Champagne.1933. desi nu intentionase pina atunci sa plece in cruciada.La conquete de Constantinople. pentru a afla exact in ce conditii orasenii erau dispusi sa contribuie la reusita expeditiei. de datoria crestinilor de a se pocai si a-i rascumpara sângele.. Cit ce priveste etapele razboiului. Intr-una din zilele lunii februarie. formata din sase nobili. de fapt. In cele din urma. au adoptat un prim-plan de actiune. nu era cucerit. Experienta militara de pina atunci dovedise ca lerusalimul nu putea fi cucerit pâna ce centrul unitatii lumii musulmane. era. 118-120.Noi nu vrem si plecam in tara Siriei — spuneau baronii — pentru ca nu putem face nimic acolo. dincolo de mare. hotarirea la care sau oprit a fost sa incheie cu cruciatii o conventie. probabil. solii se prezentau la palatul Senioriei. Cum participantii la sfat_ erau toti francezi. stapinul deopotriva si al lerusalimului. Apoi. suntem insa hotarâti sa ne ducem la Babylon <Cairo> sau Alexandria […] pentru ca din spre Babylon turcii pot sa fie mai bine distrusi decit din oricare alta parte"57 Cei sase ambasadori francezi. in sfirsit. majoritatea a decis sa fie atacat mai intii Egiptul. mergind calare facând popasuri lungi.mult inţeleptul si preaviteazul doge" 58. Este posibil ca data intrevederii sa fi fost inainte gândita de Villehardouin. intruniti la Compiegne.. . baza teritoriala si forta militara a sultanului ayubid.puse la dispozitie de bogata sa provincie. nu se zorise pe drum. 1924. fapt ce il facea pe povestitorul acestor intimplari sa-l numeasca deseori in cronica sa . pe mare.p. Cert este ca dogele a fost obligat sa-i laude pe seniorii de dincolo de Alpi pentru bunele lor intentii si.Nobilii. om de vază. sa se sfatuiasca indelung cu consiliul sau pentru a gasi o solutie ca sa iasa cât mai onorabil din situatia incurcata in care se trezise pe neasteptate. Ei erau primiti cu multa bunavoinţa si manifestari de pretuire de catre dogele Enrico Dandolo. Venetienii se angajau sa asigure transportul pe vase. nobil provenit dintr-o familie din Champagne. 65 . a 4 500 de cai si 33 500 de 57 58 Robert de Clari . p. Inceputul postului Pastelui era un moment potrivit ca sa se vorbeasca de suferintele lui Cristos. La conquete de Constantinople . dispunând de resurse banesti. la inceputul postului Pastelui. si de data aceasta. Daca Villehardouin a gândit asa atunci.Paris. . 6 Extrais de Villehardouin. Nu era o abatere de la ideea de cruciada. un bun psiholog si om politic.

mizase el pe imposibilitatea ca ei sa plateasca cei 85 000 de marci pentru ca. determinante de altfel privind mersul cruciadei. 20. au cazut in genunchi. in total suma importantă de 85 000 marci argint. s-a urcat in amvon si a proclamat cruciada. au inceput sa plânga si intinzind bratele strigau : . Pentru aceste servicii. intentia sa si a celor 46 de membri ai consiliului de a contribui la cruciada. la orasenii negustori simtul practic invingea. Cuvintele inghetasera pe buzele credinciosilor. p. baronii din Franta. sa-i foloseasca drept mercenari in slujba Senioriei? Documentele nu ne permit sa dam un raspuns. in ecoul bisericii si lui Villehardouin i se parea ca se scufunda pamintul. pina ce nu ne veti asigura ca aveti mila de «tara sfinta » de dincolo de mare" 59. lua cuvintul si cu emotie in glas. evident si dupa debarcarea pe coasta Egiptului.. care. Tumultul crestea. neavând nimic comun cu credinta. sa cucereasca cetatea Zara de pe coasta Adriaticii. s-a intors la palat. francezii trebuiau sa plateasca 4 marci de argint pentru fiecare cal si 2 marci de argint de persoana. in catedrala San Marco. Gest spontan. Dogele. 66 . dar cruciatii nu s-au strins in numar suficient de mare pentru a acoperi intreaga suma promisa Senioriei. In port au inceput pregatiri febrile. De data aceasta nu a mai plins nimeni. Ibidem. Ca totdeauna. Villehardouin. impreuna cu francezii.Seniori. ca treziti dintr-un vis. caci ei stiu ca nimeni nu este atât de puternic pe mare ca voi si oamenii vostri. apoi. Cu un gest dogele a pus capat zarvei.. nici ei nu stiau de ce. [. p. cetate nu demult rapita Venetiei de catre regele Ungariei60. oricum ea era induiosatoare. anunta poporului Venetian. Cei prezenti. in stare sa inmoaie inimile pina la lacrimi. ei ne-au cerut sa va cadem la picioare si sa nu ne ridicam. lunile treceau. 23. . nu numai cit dura calatoria. v-au ales pe voi. se intrebau in sinea lor ce vor face. Oare Enrico Dandolo isi daduse seama de la inceput de adevaratele forţe ale cruciatilor. se adresa bogatilor negustori. Aceste cuvinte fiind rostite. in contul banilor neachitaţi. la rindul său. obligindu-se totodata sale furnizeze hrana timp de noua luni. Din nou s-au purtat discutii cu Enrico Dandolo si o noua conventie sa incheiat. Târg in toata regula. toti deodata. la rindul lui. cei sase soli. dogele in cadrul unei slujbe solemne. Dar pentru ca aparentele sa fie salvate. scena regizata dinainte ? Greu de spus . care se afla in sclavia turcilor. ne-au trimis la voi sa va rugam sa va fie mila de lerusalim.Sintem cu voi! Sintem cu voi ". cuprinsi de mila. apoi.]. dar nu este 59 60 Ibidem. cei mai mari si mai puternici. a intocmit cartele privitoare la intelegerea dintre Venetia si cruciati.oameni. aflati in biserica... in prezenta solilor francezi. Dogele a propus cruciatilor ca. a ingenunchiat jurând in fata solilor sa le respecte cu sfintenie.

De altfel. devenit sef militar al expeditiei. Intorsi la Venetia. Bonifaciu de Montferrat si ceilalti baroni nu s-au dezis de ea. abatându-se de la cruciada. uitasera. incepeau asediul nefericitei cetatii Zara. insemna sa renunte la cruciada. spre stupoarea papei. Papa de suparare amutise. Puţini au fost aceia care. convinsi ca fac un lucru util. ba se pare ca cruciatii s-au inteles destul de bine cu legatul papal. Disperati. care. printre cruciati pe cardinalul Petro din Capua. in frunte cu Bonifaciu de Montferrat. mult prea lipsita de aparare ca sa poata opune vreo rezistenta.. fara sa se teama ca papa Inocentiu al Ill-ea ameninta cu excomunicarea intreaga oaste.Îl contase pe o participare a regelui Ungariei la cruciada. in luna noiembrie a anului 1202. Cuprinsi de beţia de a se bate. de episodul din biserica San Marco. chipurile ca sef spiritual al expeditiei. au inceput macelul pe strazi. Nu au cedat nici cind asediatii au cerut ca diferendul sa fie inaintat spre judecata papei. ceea ce pentru Inocentiu al Ill-lea ar fi fost un esec greu de suportat. De aceea. considera sa-si incheie cariera politica printr-un act care sa-l aureoleze dupa moarte. Este un exemplu graitor al nestatorniciei firii omenesti. Enrico Dandolo.locurilor sfinte" avea sa zguduie simtirile. cruciatii au refuzat tratativele pe care conducerea orasului. dar cu mintea inca agera. cu totul. mai ales cind acestia nu manifestau nici un fel de intentie razboinica. au pornit spre cetatea crestina Zara. o noua slujba in biserica San Marco inchinata eliberarii . De 67 . dupa moartea neasteptata a lui Thibaud de Champagne. aproape orb. nu problemele religioase cu perspectivele indepartate ce le implicau. O cruciada care neglija dispozitiile papale era peste puterea lui de intelegere. om in vârsta. de la care zmulsese o promisiune in acest sens. petrecuta in vara anului 1201. evenimentele ulterioare vor dovedi ca pentru ei hotaritor era elementul politic de moment. incercind printr-un ultim gest sa se salveze.exclus ca dogele. cu corpul vlaguit. Ceilalti. insusi. Faptul nu supara pe nimeni. in van. locuitorii din Zara au inaltat pe zidurile orasului crucifixul. mai departe. el mentinea. abil diplomat. trecând sub o tacere amara cele petrecute. au parasit cruciada. Ca sa nu fie complet ignorat. Aceasta a fost prima abatere de la ideea de cruciada. vazând intorsatura lucrurilor. se pare. Se intelege ca orasul a capitulat fara conditii. dar. ci dimpotriva. dar acum totul era zadarnicit. a fortat porţile si. fara vreun motiv decit simpla sete de sânge. incerca sa le poarte cu ei. fara sa tina seama ca erau cruciati si nu puteau ridica sabia impotriva crestinilor. Pe vinovaţi daca-i pedepsea. Francezii. dogele putând sa-l reia in stapinire fara nici o dificultate. de aceea inaltul pontif a lasat desfasurarea evenimentelor pe seama conducatorilor laici. sa fi vrut cu un foc sa doboare doua tinte. ei au acceptat noul tirg cu veneţienii. iar in ceea ce-i priveste pe cruciati. cruciatii si-au batut joc de acest insemn.

neconform cu dreptul feudal. vestita republica. cruciatii aflati la Verona l-au primit cu simpatie pe tinarul Alexis. 61 Ibidem. in cautarea de ajutoare pentru reinscaunarea tatalui. de departe. facuse intii un popas in Germania la imparatul Filip de Suabia. el a urcat la amvon şi s-a adresat cruciatilor. in tara. din dorinta. de neinteles. detronat. a lui Alexis.. devenit conducatorul lor. tocmai când cruciatii erau gata de imbarcare. a stors din nou lacrimi celor prezenti.. dogele a inaintat in fata altarului. Villehardouin. amintindu-si intimplarea.una dintre cele mai minunate si mai mari aventuri" traita sau cunoscuta de el. emblema fiecarui cruciat. o masura abuziva. in frunte. de a-i lua locul. Locuitorii cetatii l-au indemnat sa se duca la Venetia. dispunind de mai multe mijloace. ajunsese Alexis la Verona. un numar mare de cruciati italieni au rasarit ca din pamânt. a cerut ca semnul crucii din pinza alba. Fiul nefericitului Isac al II-lea. a feudalilor sau chiar a taranilor li se parea ceva oribil. ca orice izbucnire de moment.Sint un batrân slabit de virsta si as avea nevoie de odihna [. cruciatii abătându-se. dar daca voi doriti sa-mi pun semnul curcii. Spectacolul unui batrin fara vedere plecând pe drumui primejdiilor. Astfel.. cald. Enrico Dandolo. avea sa fie de scurta durata. Isac al II-lea Anghel. in duminica destinata ceremoniei pomenite mai sus. pentru ca astfel persoana sa sa fie recunoscuta. aceasta nu conta. de la idealul lor si lasându-se atrasi intr-un scandal politic si un razboi care i-a facut sa uite pentru ce au plecat de acasa. Indepartarea de la planul initial de cruciada a fost provocata de sosirea la Verona.]. Trufia lui nu se potrivea cu angajamentul de a se face pelerin. ca la ceilalti. Era vorba de obisnuitele certuri pentru tron din Imperiul bizantin ce provocau instabilitate politica si uimeau pe nobilii apuseni... in care sa-si petreaca ultimele zile. de toţi. iar aici dogele l-a sfatuit sa se adreseze cruciatilor. 68 . obisnuiti cu o succesiune ereditara. inca o data. gata de plecare. A fost un moment inaltator. sa nu-i fie cusut pe pieptul hainei. dornici sa imite exemplul batrânului senior. Mutilarea membrilor familiei regale. plin de importanta ce si-o dadea. lipsita de scrupule. o considera . iar fiul meu sa-mi tina locul. casatorit cu sora lui Alexis si deci ruda sa apropiata. p. Entuziasmul. atrasi de eveniment in numar mare in biserica: . spre a va insoti şi a va conduce. a ingenunchiat si in timp ce cardinalul il facea cruciat a izbucnit in plâns. 23-24. insa. Cumnatul i-a promis tot sprijinul cu conditia sa fie sustinut si de italieni. de aceea. fiul imparatului din Bizant. In aclamatiile lor. dar in inflacararea ce se nascuse.aceea. lipsindu-se de un adapost sigur. ci pe palărie. orbit si inchis de propriul sau frate. sau pe umar. voi merge cu voi sa traiesc sau sa mor ca pelerin" 61. regulata.

in palatul dogelui din Venetia. Alexis se angaja. cit. 25. cind in cadrul unor rafuieli. nu spirituala. Nici de data aceasta papa Inocentiu al Ill-lea nu a fost consultat. op. si Robert de Clari. Cruciatii nu uitau ca imparatii de la Constantinopol nu odata le creasera dificultati. cit si la imparatul Filip de Suabia62. stabiliti la Constantinopol. pentru a se sfatui cu cei interesati si a vedea ce este mai bine de facut. v. pentru a-si reface fortele si a continua campania in Egipt.barbari". Grecii ii considerau pe latini . Se spune in cronici ca pina si bolnavii au fost sugrumati in paturile lor de suferinta. Dupa doua saptamini. a acceptat o noua amânare a expeditiei. bizantinii au masacrat pur si simplu un numar mare de latini. 200 000 de marci de argint. dezordinile din Bizant i s-au parut un bun pretext pentru a se amesteca si a pune pe tron un om de incredere.. Toate acestea explica de ce conducatorului cruciadei. ca de indata ce uzurpatorul avea sa fie inlaturat. cu insarcinarea de a trata conditiile in care cruciatii aveau sa intervina in certurile pentru tronul bizantin. cruciatii considerind ca este vorba de o problema politica.Bonifaciu de Montferrat. atit la Alexis.a incurajat pornirea lui Bonifaciu de Montferrat. obligat sa-i sustina campania mai departe. plus hrana necesara intregii armate. in plus intreaga poveste promitea sa atraga si pe imparatul Germaniei la cruciada. Filip de Suabia. insusi Isac al II-lea Anghel se facuse vinovat de duplicitate in politica. campanie la care Alexis il angaja pe tatal sau sa participe cu 10 000 de oameni. ce si-o aducea la campania de reinscaunare a lui Isac al II-lea. se intruneau baronii pentru a afla raspunsul. aflind intreaga istorie. La ce proportii putea sa ajunga ura reciproca se vede din episodul din anul 1182. latinii ii acuzau pe greci de tradare. ca sa-l sustina pe Isac. Neintelegeri intre bizantini si franci izbucnisera in mai multe ocazii. In numele tatalui sau. ca despagubire pentru osteneala lor. p. iar cele doua biserici sa redevina una singura. Au fost trimisi soli. 69 . cu diplomatia-i binecunoscuta. Dezbaterile care au urmat in jurul propunerilor facute de Alexis au fost lungi si furtunoase. si oricum parerea papei nu-i interesa. caci era stiut ca intelegerea incheiata de el cu sultanul tinuse armata cruciata mai multa vreme la portile Constantinopolului si doar amenintat cu asediul acceptase sa o traverseze in Asia Mica. iar pâna va muri sa intretina pe cheltuiala lui 500 de calareti in pamintul de dincolo de mare.10. prin solii sai. cruciatilor sa li se dea. Imperiul roman de Rasarit sa recunoasca autoritatea Romei.p. timp de un an. Enrico Dandolo. posibilitatea de a-si spori privilegiile comerciale ca urmare a contributiei militare in vase de razboi si oameni. iar mai multe mii de femei si copii au fost vinduti ca sclavi musulmanilor. El avea in vedere interesele economice ale Venetiei in Bizant. Mai multe glasuri s-au ridicat impotriva unui razboi 62 Ibidem.. gira conventia.

Ca sa se puna capat situatiei. au atacat dinspre uscat. Armata impartita in sapte corpuri a cucerit intii Galata si a intrat cu forţa in portul Constantinopolului.. cit. Mathieu de Montmorency si Balduin de Flandra.. nu au putut impune un punct de vedere unitar. au pornit in larg unduindu-se pe coama apelor. strigatele lancierilor. ale luptatorilor. cu greu se puteau face auziti. 1970. contii Balduin de Flandra.h. Die Eroberung von Constantinopel.. oameni si masini de razboi. Cu mare greutate cruciatii s-au lasat convinsi sa nu paraseasca expeditia. Trei corpuri de oaste. Spiritul discordiei se dezlantuise si nu mai putea fi potolit. tirul arbaletelor. p. pacatuind greu. In fata portilor Constantinopolului a avut loc schimbul de mesaje obisnuit si declaratia de razboi pronuntata raspicat de contele Conon de Bethune.Krause. el s-a ridicat impotriva fratelui si seniorului sau.Sa stiti ca daca vreodata pamăntul de dincolo de mare va fi restituit crestinilor redobindirea lui se va face prin Babylon <Cairo> sau Grecia si daca nu acceptam aceste conditii ne vom dezonora pentru vecie". in tumultul general. i-a scos ochii si i-a rapit imperiul. 70 . având intre ei pe Alexis. lor alăturindu-li-se energic reprezentanpi papei. Intr-o galera au urcat dogele Veneţiei si Bonifaciu de Montferrat. [. impotriva vointei lui Dumnezeu si a ratiunii.. op. veţi proceda cum se cuvine. Hugues de Saint-Pol. Citeva sute de vase mari si mici. insotita de agitatia cuvenita de intimidare a dusmanului. A. Marchizul Bonifaciu de Montferrat..Iata seniorul' vostru natural. conduse de Borrifaciu de Montferrat. Argumente. contraargumente. Tot ele au si semnat. Atunci unul din solii germani s-a ridicat si a argumentat cu convingere: . apoi. căci. Urmata de numeroase alte vase. in luna iunie. 35-36. unde armatele urmau sa se regrupeze pentru a strabate. a jumatatii imperiului crestin de fapt. Loviturile bombardelor. impodobite cu steagurile multicolore ale cruciatilor. flota cruciata a ridicat pânzele indreptându-se spre insula Corfu. galera a plutit de-a lungul zidurilor orasului in timp ce un crainic striga pentru a se face auzit dincolo de metereze: . si j. s-a hotarit ca juramintul de respectare a tratatului sa fie depus de douasprezece persoane. Iata-l aici pe stapinul adevarat. incarcate cu cai. dupa doua zile de discutii inversunate. anul 1203. urmat apoi o demonstratie de forta din partea cruciatilor. p. noi va vom face tot raul de care sintem in stare"63.indreptat contra unui popor crestin. A urmat asediul. in timp ce Enrico Dandolo conducea asaltul de pe mare. v.] cel caruia ii dati ascultare va stapâneste prin pacat şi silnicie. A doua zi a inceput lupta. daca nu. daca tineti la el. Era o flota cum putine se mai vazusera pina atunci. 31. Ludovic de Blois. asa cum stiti. toate strigate de-a valma. dupa indelungi tergiversări. ultima fâsie de drum pina la Constantinopol. Halle. astfel ca. care cu sabia in mina propteau scarile de 63 Extraits de Villehardouin.

faceau un tumult de nedescris. i-au venit in ajutor.. au depus de mai multe ori juramint ca vor trece prin tarile crestine fara a varsa singe.zid si se aruncau asupra grecilor. conform dreptului invingatorului.. vazându-si conducatorul in primejdie. de exemplu. in schimb. edificiile religioase..]. Unii. . Isac al II-lea a fost reinscaunat cu toata pompa. cruciatii ajungeau stapâni pe impunatoarea capitala a lumii crestine de Rasarit si. Ba se mai si distrau batjocorind obiceiurile romanilor. colo. au incercat sa-i imblinzeasca pe invingatori.umblau pe strazi infasurati in mantii scumpe. matasuri. catifea. ca si cele publice au fust pradate fara deosebire . ii invita pe cruciati sa paraseasca cit mai repede orasul.. sa fuga din cetate. Galera purtind stindardul sfintului Marco a fost trasa la tarm. convinsi fiind dinainte de victorie. luându-le banii. in luna aprilie. Nimeni mi vazuse cine si cind il infipsese acolo. Asa se face ca in anul 1204. Sub pretext ca grecii sint eretici. pietre pretioase. bucurându-se de prazile facute. uzurpatorul nu a mai avut decit timpul necesar sa ia din tezaur o parte din bijuterii si. aceşti oameni au ridicat pe umerii lor crucea. imbracamintea.. Grecii derutati au luat-o la fuga. Cu francezii mereu pe urmele lui. fara a se abate de la drumul drept. dar cind i s-a pus in faţa tratatul incheiat de fiul sau cu cruciaţi a refuzat cu incapatinare sa-l recunoasca. El nu semnase nimic. Din ea a sarit Enrico Dandolo gata de lupta.incit nimeni nu era in stare sa precizeze cantiţatea furata de aur.] nu era indulgenta fata de nimeni. Momentul insa a fost decisiv. ieşindu-le in intimpinare cu cruci si icoane. brodate. argint. nelasind absolut nimic acelora care au avut ceva". adaposturile. Istoricul bizantin Nikita Acominatul lasa o descriere sumbră. Furiosi.acest popor cu git de arama <aluzie la armura de fier a cavalerilor> [. Ei stiau ca Isac al II-lea este un om fara cuvânt. portile au fost deschise si orasul cucerit. pamintul si marea pareau ca se scufunda. o treceau prin foc si sabie mai multe zile. sau umblau de colo. purtind imaginea lui Cristos". caruia îi rezistasera aproape o saptamina. Deasupra lui fâlfâia linistit stindardul sfintului Marco. averea. O ultima rezistenta a imparatului in dreptul porţilor Blacherne a fost si ea infrânta. deoarece grecii erau epuizaţi dupa primul asediu. incărcata de dezgust. Alte zeci de corabii venetiene. şi adauga indignat: . de data aceasta impotriva protejatului lor de ieri. dar la atâta rea-credinta nu se asteptaseră. Enrico Dandolo si Bonifaciu de Montferrat se priveau consternaţi. haine de blana si aite obiecte de valoare".Armata din Apus [. nu promisese nimic. mai mult. ei s-au hotarât sa atace a doua oara Constanti-nopolul. prada pe toti. a celor ce se petreceau sub ochii lui: . inspaimintati de moarte. iar ei au ramas neinduplecati pina si atunci cind locuitorii orasului... In toiul incaierarii cineva a strigat aratind spre un turn. prin urmare nu respecta nimic. insotit de citiva oameni.. prin oras impodobind capetele cailor cu 71 .

Vestea de cele petrecute la Constantinopol a ajuns pina la Inocentiu al Illlea. Dogele Venetiei revenea in patrie. regatul Salonicului. principatul Ahaei si o serie de seniorii ca de pilda Negro-pont. Epirul si Trapezuntul erau pastrate de bizantini. 364 72 . carti si calimari. Fiecare parada de felul acesta se termina in zarva ospeţelor la care. citeva regiuni din Albania. dreptul de stapânire asupra insulelor lonice.. Omul politic. nu-i atingea pe cruciati. Sporade.p. 56. Orientul nu-l atra-sese. Alte trei state. caci asa au gasit cu cale sa se foloseasca de cucerirea facuta. insula Creta. Ei jucasera o carte. Imperiul bizantin a fost impartit in mai multe stapâniri. Supararea papei. De aceea.in Corpus scriptorum historiae Byzantinae. in schimb. insa.]. tot restul vietii petrecindu-l pe domeniile sale sau la Constantinopol. purtarea voastra — continua pontiful — a facut .valuri subtiri.H. In anul 64 Nicetae Choniatae. spre sfirsitul secolului. Ciclade.. Dar vinovatia voastra se agraveaza prin faptul ea nu ati crutat absolut nimic si pe nimeni". ceea ce le . unde sa-si intemeieze noi cartiere.Krause.].v. cit. si J. recucerirea bizantina. inainte de a se desparti de cruciati obtinea pentru republica sa noi si largi avantaje comerciale: o parte din orasul Constantinopol. nu putea sa nu vada ca o atare purtare nu era deloc in favoarea unitatii lumii crestine si inca sub egida Apusului.Neavând nici drept. Ca urmare. fara rusine.da dreptul de a-i privi cu dezgust. Astfel s-au format: Imperiul latin de Rasarit cu capitala la Constantinopol. iar acum venise vremea sa traga la sorti un imperiu. Galipoli. nobilii apuseni .. p. indreptându-va privirea spre Constantinopol.. v-ati abatut..ca biserica greceasca sa nu mai vrea sa se supuna tronului apostolic.Bonn 1835. batjocorind astfel pe carturari". nici putere asupra Greciei. sud-vestul Peloponezului. Altii tineau in miini betisoare de scris.se îmbatau şi se indopau zi de zi până se saturau de mâncaruri alese" 64.. de la planul vostru. ducatul Atenei. imprudent si in mod nechibzuit. iar ceva mai tirziu. papa mânios scria lui Bonifaciu de Montferrat învinuindu-l de felul cum cruciada deviase de la planul ei initial: . Titlul de imparat il primea Balduin de Flandra. si-a croit un principat. 65 Scrisoarea papei Inocentiu al III-lea catre ducele de Montferrat in Hristomatia po istorii srednih vecov.p. in loc de lerusalim [. lucrate cu fir de argint [. la fel ca multi alti nobili in slujba lui Bonifaciu de Montferrat. deoarece Bonifaciu se stingea din viata in 1207 lasind urmasilor sai privilegiul de a se lupta pentru putere.388 si urm.. in timp ce cel de rege revenea familiei de Montferrat.. Geoffroy de Villehardouin. ca pe niste ciini 65. care era papa. primul dintre ele constituind nucleul de unde va incepe. principalii beneficiari fiind conducatorii asa-zisei cruciade. pe teritoriul fostei provincii Tracia.. Niceea.Historia.op. vazând din partea latinilor numai fapte diabolice si criminale.

1261, Imperiul bizantin era restaurat, dar in urma loviturii primite nu-si va mai regasi niciodata vitalitatea din trecut. Cruciada a IV-a i-a dat lovitura de gratie, dupa cum tot ea a insemnat inceputul sfirsitului cruciadelor clasice. Expeditiile care au urmat spre ,,tara sfinta" vor scoate tot mai mult in evidenta decaderea unui ideal, absurditatea unei politici nefondata decit pe himere. Cruciada copiilor : expresie a unor rcalitati sociale Abandonarea cruciadei a IV-a de catre nobilii, porniti spre Orient, sub conducerea lui Bonifaciu de Montferrat, a determinat o politica de pace in Siria, crestinii si musulmanii neindraznind nici unii, nici altii, sa provoace o rupturi. Amaury al II-lea, regele lerusalimului (Acrei) si al Ciprului, in zadar i-a asteptat pe cruciati. Acum cind nu mai aveau a se teme de rivalitatea Imperiului bizantin, cind dispuneau de resursele lui, moleseala ii cuprinsese pe toti, fiecare vrând sa se bucure de pamânturile primite, de bogatiile si functiile dobândite. Amaury al II-lea murea in 1205, la un an dupa căderea Coustantinopolului, lasând urmasilor speranţa unui ajutor din Occident. Cum acesta intârzia sa vina, regentul Jean d'lbelin, mai întâi, apoi regele Jean de Brienne, un baron sarac dar chibzuit, trimis din Franta de Filip al Il-lea August sa preia coroana lerusalimului, au mentinut pacea cu Malik-Al-Adil, ea fiind acum conditia fundamentala de existenţa a şubredului regat cruciat din Siria. Nobilii din Cipru, constienti de in-securitatea regatului, in 1205 se desprinseseră de Acra. Nimeni nu se mai gindea la recucerirea lerusalimului. Cruciada a IV-a nu adusese nici un folos respubticae-i Christiana. In locul Bizantului se nascuse un Imperiu latin de Rasarit — cum s-a numit — un stat slab, fara vitalitate, condus de un imparat lipsit de autoritate, in care biserica catolica nu s-a putut impune. Papa Inocentiu al Ill-lea isi vedea visul spulberat, dar nu a renuntat la dorinta de hegemonie. Cu multa perseverenta el a cautat noi mijloace de a realiza unitatea lumii crestine, de a redestepta sentimentul religios, stima impinsa pina la veneratie fata de pontiful roman. Statele europene isi gasisera de mult fagasul, ele pornisera pe calea unei dezvoltari nationale, aveau nevoie de liniste si securitate. In acest sens trebuia sa actioneze papa, pentru ca oamenii sa simta ca Roma era centrul international al lumii crestine de unde porneau toate initiativele politice, cerute de progresul economic si social. Printre masurile luate se numara si dispozitia din anul 1212 de a se organiza procesiuni generale, in toate localitatile, mici sau mari, la o anumita data dinainte stabilita, in cadrul carora toata suflarea catolica sa se roage pentru pacea universala intre crestini. Toti, fara exceptie, erau chemati sa participe, inclusiv copiii, nici o scuza nu era admisa. Se poate spune, pastrind desigur proportiile, ca aceste adunari, au fost primele mitinguri de pace in
73

Europa, realizate cu mijloacele vremii, mijloace religioase, in. conformitate cu ideo-logia si structura psihica a omului medieval. Din ele, Inocentiu al Ill-lea, cu spiritul sau politic, voia sa traga foloase, procesiunile, organizate in toate statele catolice, la aceeasi data, urmând: in gândirea papei, sa faca crestinatatea sa se simta unita, solidara si, mai presus de toate, inlantuita de aceeasi forta spirituala. Nu uita Inocentiu al Ill-lea sa adauge rugaciunile impotriva ,,necredinciosilor"; el se gândea la musulmanii din Spania, unde inceputul reconchistei instituia suprematia absoluta a catolicismului, dar cei ce se rugau nu retineau amanuntul politic, pentru cei mai multi musulmanii din Spania sau Palestina erau totuna. Dispozitia din 1212 era o ridicare in masa care nu putea sa nu impresioneze spiritele, mai ales cele simple, de aceea in ea se alia, inceputul cruciadei copiilor, ultima mare miscare de mase nascuta in Europa apuseana in favoarea ,,razboiului sfint", care a uimit pe contemporani si a nedumerit multa vreme pe istorici, primii considerând-o ,,o minune", ceilalti o enigma. Pentru a o intelege trebuie sa coborâm in lumea satului de la inceputul secolului XIII, o lume ce trecea prin profunde transformari social-economice, sa-i patrundem mecanismul mental, sa aflam ce loc ocupau copiii in universul taranilor, cum participau ei la viata adultilor, in sfirsit, si nu in ultimul rind, ce ecou mai avea cru-ciada in rindul taranimii Masele populare, desi se indepartasera tot mai mult de cruciadă, devenită o ..aventură" a nobililor, ele nu renuntasera total la ideea mântuirii, a realizarii intr-o tara a fagaduintei, tara ce le fusese refuzata — credeau taranii — din cauza pacatelor facute de cei mari, de cei meniti sa ii pastoreasca. Tot din vina lor, se spunea, prosperitatea ce se inregistra la tara, o data cu renasterea economică, nu avea sa fie de durata, pedeapsa cereasca ii va ajunge pentru ca dezertasera de la o cauza ,,sfinta", iar daca unii se vor imbogati si se vor lasa ademeniti de ispita arginţilor, altii se vor scu-funda intr-o saracie si mai mare. Era explicatia ce se dadea diferentierii sociale in mediul rural accentuata in Franta in urma emanciparii taranimii, agravata in Germania de aservirea ei tirzie. Vechea egalitate si solidaritate de grup amenintau sa dispara, iar schimbarea nu era inregistrata ca un progres, ca o trecere spre structuri superioare, cum s-a intâmplat, ci ca o rupere a echilibrului. Ce va fi, cum va fi? erau intrebarile ce-i chinuaiu pe oameni. Gândirea taranului, prinsa ca intr-o menghina, intre formele vechi si noi de viata, se zbatea sa caute o iesire, un raspuns, dar neputiud scruta viitorul, ea s-a inters la credintele de demult care, cu cât imbatrâneau, pareau mai inţelepte, de aceea erau luate drept repere sigure. Asa aflăm renascând, cu o forta nemaiîntilnita pâna atunci, o mentalitate sustinuta de credintă ca raul este alungat de bine, greseala de virtute, pacatul de inocenti, indispensabila fiind pentru aceasta schimbare, ca pentru orice inceput,
74

jertfa de singe. Asadar, credeau ei, opusui adultilor vinovati erau copiii nevinovati, prin urmare numai ei puteau, prin jertfa lor, sa reaseze omenirea. Cruciada copiilor nu poate fi inteleasa fara cultul inocentilor, foarte puternic in Europa apuseana, cu radacini adânci in trecutul indepartat al istoriei, transmis, ca multe credinte pagâne, în crestinism si intretinut de misticismul si fanatismul evului mediu, mai ales, in secolele XI—XIII66. O credinta straveche, vehiculata de traditie prin veacuri, adusese pina in evul mediu, si mult dupa aceea, superstitia ca, prin puritatea si farmecul lor, copiii pot rascumpara de la divinitate vina celor mari. Era un lucru obisnuit si general raspindit ca mamele sa puna copii sa se roage pentru parintii lor. O intreaga literatura laica (exemplu: Povestea vrajitorulni din Hameln) si religioasa (Legenda uciderii pruncilor in vremea lui Irod) intretinea aceasta credinta pentru care exista si o sarbatoare in calendarul catolic (28 decembrie), asociata cu cultul lui lisus-copil, iar cruciada copiilor va purta amprenta constanta a acestei apropieri, pâna la identificare. Ziua de 28 decembrie, sarbatoarea copiilor, era marcata prin alegerea in fiecare an a unui episcopus puerorum, din mijlocul celor de vârsta mica, episcop tratat cu toate onorurile, purtat pe un car in triumf, având dreotul, aproape de neînteles, ca, in dimineata sarbatoarei amintite, sa oficieze liturghia. Faptul nu ar fi fost posibil daca episcopus puerorum nu s-ar fi bucurat de recunoasterea bisericii, nu ar fi avut concursul preotului si nu ar fi fost, in prealabil, initiat pentru a-si juca rolul. Totul era facut cu seriozitate, prestigiul bisericii, caracterul sacru al functiei religioase nu erau atinse; asa se explica de ce nimeni nu contesta legitimitatea episcopatului de o zi al copiilor, mentionat in documente de la inceputul secolului al Xll-lea. Copilaria avea, asadar, o zi de domnie pe an, importanta acordata copiilor si copilariei fiind in deplina armonie cu conceptia filozofica a vremii privind respectul fata de copil, conceptie transpusa in cultul crestin si regasita in iconografie. Nu fara temei istoricul P. Riche afirma ca evul mediu a descoperit sufletul copilului67, fapt ce a atenuat severitatea excesiva in educatie; se cerea ingaduinta fata de pornirile lui spre neascultare, recoman-dindu-se incurajarea tuturor incercarilor sale de a imita actele bune ale adultilor. Asa se face ca ziua de 28 decembrie nu trecea neobservata, cu atât mai mult cu cât, mai mari sau mai mici, copiii, in ziua aceea, având voie sa faca orice, fara a fi pedepsiti, nu a lipsit mult ca sarbatoarea sa se transforme in adevarate saturnale, iar in istorie va rămâne cu numele de ,,sărbătoarea nebunilor".

66 67

P.Alphandery, A. Dupront, op. cit., vol. II, p. 138-140 P.Riche,Education et culture dans l’Occident barbare, Paris,1962, p. 504

75

p. batrânetea.micului taumaturg". Paris. 76 . ca si marsul micilor pelerini spre lerusalim. mai ales. de timpuriu. chiar daca uneori opusa societatii adultilor. in ciuda bulei papale promulgate si a celor ce au urmat.micul taumaturg". ale caror porniri zgmotoase deveneau. când individul capata constiinta de sine. Este de 68 N. sau. De aici importanta acordata asociatiilor de copii. de a implanta in sufletele necorupte sentimentul responsabilitatii fata de societate. al colectivitatii — temelia insasi a societatii — inca din fragedă vârstă. de altfel.. având dreptul. o societate aparte. Asociatiile de copii de ambe sexe 68 au aparut in Occident in feudalismul dezvoltat atât la sat. ei fiind pusi treptat sa copieze viaţa părintilor si. Traditia se dovedea mai puternica si nu este de mirare ca in secolul XIII prestigiul episcopului copiilor era intact. dar. nu era inscrisa in vârstele omului. nu trebuie omis faptul ca ele grupau.Papa Inocentin al Ill-lea. nu ar fi explicabile daca nu ar fi existat. dar nu rareori şi mai tirziu. apare in chip de conducator ai celor doua cruciade ale copiilor.. autoritate de care se bucura in societatea copiilor timp de un an. considerate. capacitatea lor de a actiona si a mobiliza pâna a da nastere unei cruciade. sa aiba un conducator si sa se organizeze singure. Probabil ca au existat ambele tendinte. de a-i obisnui pe cei mici cu un sistem de gândire si cu indatoririle ce urmau sa le revina intr-o zi. pe toti tinerii pâna la casatorie. pâna la alegerea urmatorului episcop. de drepturi necontestate. Adolescenta. o alta practica — comunitatea copiilor — o forma de educare a individului cunoscuta prima data in evul mediu. biserica a creeat o practica consacrata. astfel. De aceea. prevăzând consecintele unor atari manifestări neingrădite. copilul presupus a avea har. pe nesimţite. cât si la oras. maturitatea. in fiecare sat. individul parcurgea trei etape in viata: copilaria. pe lânga copiii de la vârsta de 7 ani dintr-un sat. nu odata. sarbatoarea s-a mentinut tot evul mediu. pe care biserica a fost nevoita sa o accepte. dimpotriva. alaturi de familie. Este greu de spus daca obiceiul a pornit de la o joaca de copii. pentru fete chiar mai de vreme. ele intâlnindu-se. la 16 ani. Mythes et croyances dans l’ancienne France. responsabila. in mediul rural al societaţii feudale. Dar pentru a intelege mai bine aportul acestor asociatii la sudarea colectivitatilor rurale. incheiata. din deprindere. cât. numai ca o consecinta a faptului de a fi intemeiat o familie. din copilarie el paşind direct in categoria adultilor. sa se integreze in ea. Conform mentalitatii timpului. dându-i un caracter oficial. rostul lor fiind de a educa sentimentul solidaritatii.Belmont. nu atit din convingere. cu ajutorul ei urmarind sa supravegheze si sa educe pe cei mici. mai ales in societatea rurala medievala. mai ales in cazul baieţilor. 52. Dar prezenta sa. Cert este ca . ele bucurându-se de un statut propriu. supărătoare. un rol covârşitor. lui conferindu-i-se privilegiul . 1973. asociatiile de copii au jucat. a incercat sa le interzica.

caci dainuia inca superstitia ca la inaltarea unui edificiu religios. intonind cintece. mai mult. era admisa. putere de mobilizare. modelul le era furnizat de societatea adultilor. nechemati de nimeni. in textele din secolul XII. Paris. In tot ceea ce faceau. multi locuitori din satele prin care treceau li se alaturau. constata autorii cu stupoare. Rugaciunile lor intonate monoton erau o pilda de daruire pentru ceea ce se voia a fi atunci o cauza mareata. purtind prapore. Este o asemanare izbitoare — spunea istoricul Al. in mijlocul lor. Era o forma a gândirii simbolice. A. copii constructori. Saint-Pierre-sur Dive unde. prezenta copiilor pe santierele de construcţii. rezulta limpede ca asociatiile de copii aveau drept de initiativa. inconjurat de multa devoţiune.. de interpretare a simbolului ca 69 70 P. abatele Haimon ni-i semnaleaza pe santierele din Caen. copiii.. aproape sfârsiţi de oboseala si nemâncare. 136-137 Ibidem. cind in secolul XII au inceput sa se ridice primele catedrale gotice.penitenti constructori".micul taumaturg". sosisera de la o departare neinchipuit de mare. . . Chartres. desi incomoda. cei mari se amestecau cu lucratorii.abatele tineretului". purtat pe un car69. ei pot imprumuta ceva din aceasta insusire de nepretuit catedralelor. ce se dorea a fi vesnice. iar nevoia de mina de lucru a facut ca autoritatile sa apeleze la ajutorul benevol al credinciosilor.. De aceea. la o distanta respectuoasa. cum s-a numit. dar cu vointa ferma sa nu dea inapoi. ei si-au luat numele de . infruntând greutatile unui drum lung. era necesar sacrificiul unor fiinte nevinovate. apoi copiii intruchipau tineretea vesnic reimprospatata. si din multe altele. Mathieu de Paris. si se credea ca prin rugaciunile lor. pe el il imitau. cu lumânari aprinse in mâna... . De pilda.episcopul inocentilor''.un mare miracol al credintei" si inca de atunci actiunea lor era identificata cu o cruciada. Dupront — intre cruciada copiilor şi aceste coloane de mici penitenti care mergeau. in timp ce cei mici stateau de o parte. Impresionati.. p. op. s-au prezentat si ei desi mai mult incurcau treaba decit erau de vreun folos. apartineau baietilor mai in etate.la croisade monumentale". tot atât de importanta ca si cruciada. care tocmai de aceea purta numele de . in cadrul acestor comunitati. unele chiar nedorite.. participarea fiind socotita o manifestare de devotiune. rolul lor principal fiind de a participa la formele de viata colective.la sine inteles ca initiativele. Din acest exemplu. Recurgând tot la imitatie.. Dupront. ea era privita ca un semn de bun augur. cit. infruntind secolele cu aceeasi prospetime de la inceput.136 77 . aflându-se . copii cruciati insemnând acelasi lucru70. iar micii penitenti îl ofereau cum puteau ei. pentru trainicia lui.Alphandery. sau putea sa ia titlul altei demnitati. p. Ajunsi la destinatie. Robert de Torigny ii numea .. fie ca intreprindeau acte mai insemnate. fie ca era vorba de alegerea anuala a conducatorului din ziua de 28 decembrie. II. vol.capitanul tineretii" etc. de pilda.

ca in cazul asediului indelungat al Antiohiei sau al cetatii Acra. Jertfa reala de singe a copiilor.unii afirma ca inainte de a se produce aceasta plecare ciudata a copiilor. din zece in zece ani. pesti. gata sa porneasca la drum. alaturi de parintii lor. Au urmat apoi tinerii. ea fiind argumentata cu noi fapte ce pareau nu mai putin miraculoase. in acest caz.actant. Nu era decit o superstitie. adica un procedeu de netagaduit. fiecare in ordinea si sezonul cerute de specia din care faceau parte" 71. ca de pilda. mai ales. In anul 1098. broaste. îi aflam inconjurati de mii de copii. in stare de a crea superstitii dintre cele mai bizare. de izvoare in momentele de grea cumpana. in 1212. Asadar. crestina si musulmana. interesant ca el era acceptat de ambele religii. nici ei nu stiau unde. nestiind incotro sa o ia. a existat o traditie a copiilor cruciati intilniti in o serie de antecedente. acestia. dupa marea procesiune ordonata de papa Inocenţiu al Illlea in anul 1212. dupa cum in cruciada a doua. 78 . la primele cruciade. propriul destin. Dar analogia nu era decit un mijloc de infaptuire a unui gind care devenise o obsesie. printre ele un rol important jucindu-l participarea copiilor. dar ea era alimentata de dorinţa tinerei generaţii de a se emancipa de tutela prea grea a parintilor. la care asociatiile decopii participasera obligatoriu. i-a parasit pe cruciati. Copiii erau folositi drept calauze sigure in momentele de deruta. De aceea superstiţia a fost intreţinuta cu grija. 71 Ibidem. acestora parându-li-se ca le-a venit si lor sorocul sa se integreze in ritmul vietii cosmice. printre oraşenii din Milano se vorbeste sugestiv despre un praeeletia juventus. mentionata. Abatele Medard de Soissons scria cum . cind regele Frantei. ci de una activa. pasari au plecat in acelasi fel. Dupa aceasta data tot mai mult a inceput sa se vorbeasca printre ţărani despre jertfa si misiunea . deschizatorii de drum spre o viata noua. prin care se credea ca divinitatea se pronunta de partea cui este dreptatea. echivala cu o ordalie. mai inainte ca parintii lor sa le fi dat asentimentul..noilor inocenti" de a purifica lumea si a reabilita cruciada. lasata in părăsire. lupta stranie a copiilor din ambele tabere. de a avea dreptul sa-si decida propriile acte. cruciada copiilor nu a pornit dintr-o data sau din senin. ca si cum copiii ar fi avut calitatea sa decida soarta “razboiului sfint". când soarta unei batalii nu putea fi decisa. Tinerii din Frant si Germania s-au grabit sa raspunda si in cursul aceluiaşi an. s-au lasat calauziti de acei probati juvenes. Nu este vorba de o inrolare pasiva. v La sfirsitul secolului XII se raspindise tot mai mult credinta ca daca Ierusalimul va fi recucerit acesta va fi un privilegiu rezervat tinerilor. Ludovic al VII-lea. foarte puternica in evul mediu..

era bogat invesmântat si purtat ca un rege pe un car frumos impodobit. Ajunsi la Saint Denis se spune ca si clericii . Izvoarele in care aceasta expeditio injantium este narata sint foarte laconice si nu ne informeaza asupra mobilului intrevederii dorita de Etienne.ceea ce puternicii si regii nu putusera sa faca.si alti oameni cu minte sanatoasa" i-au indemnat sa se intoarca acasa. caci aproape toate documentele semnaleaza intentia copiilor de a trece marea si . dar nu numai ca nu au facut-o. nici ce aveau sa faca dupa ce merindele de drum aveau sa se sfârseasca.Este o dovada de ce forta aveau asociatiile de copii. ca si în cazul declansarii primei cruciade. Probabil ca voia sa obtina de la rege ajutorul necesar pentru a se imbarca impreuna cu bandele de pelerini. de vârste diferite. era o actiune politica pornita din rândurile maselor taranesti si înca de elementele cele mai tinere din mediul rural. alte date dau cifra de 30 000. din regiunile Normandia. mai ales cei ai copiilor de virsta mica. descurajarea i-a cuprins repede. a unei obişnuite croisade monumentale. fapt ce duce cu gândul la o mobilizare metodica şi serioasa. Erau baieti si fete. iar 79 . din regiunea Venome. cum a fost aceasta cruciada nepromulgată de papalitate. ridicata la rangul de misiune.. atunci inca un santier in plin lucru. S-au alaturat marsului spre lerusalim multi diaconi care. La fel. in plus ei au mai atras si unii preoti creduli dupa ei. In jurul lui Etienne s-au strâns in luna iunie un numar de circa 20 000 de copii. era sa mearga sa-l intâlneasca pe rege. fiind in jur de 19 ani si fireste necasatoriti. pe nume Etienne din satul Cloies si dorinta lui copilareasca. sub forma unei procesiuni. Important este ca micii penitenti sint numiti in izvoare semnificativ parvi pueri (copii mici. dar conducatorii lor nu prevazusera un posibil refuz al regelui. ei s-ar fi cuvenit sa dovedeasca maturitate in gândire si in loc sa incurajeze o actiune. indreptânduse spre Saint Denis. umând in ordine. Cruciada copiilor a pornit din Franta. Île de France. dar la intoarcere drumul era mai greu. Vazându-i hotarâti sa-si incerce norocul in . Dar copiii nu au plecat singuri. i-au insotit. pe conducatorul lor care.. Verdomois. nedorita de nici o autoritate laica.. ar fi fost de datoria lor sa incerce sa o inăbuse. Descrierea sumara ne obliga sa constatam si aici rolul asociatiilor de copii. desi prin etate. prin cunostintele dobindite in scoli si apartenenta la cinul preotesc. Unii au ascultat. ele fiind capabile in secolul XIII de initiativa politica. dar si cu sensul de copii saraci) ceea ce constituie un indiciu privind originea lor sociala. coloanele de cruciati — in descrierea lui Mathieu de Paris — deplasându-se dintr-un loc in altul in mod disciplinat. fara vacarm. amanunt important. sortita de la inceput unui esec lamentabil. se considerau ca fac inca parte din categoria copiilor. sfisiati de foame au inceput sa cerseasca.tara sfinta". unii parinti. Picardia. adica sa cucereasca lerusalimul —spune cronicarul Rainier—ca izbuteasca ei". Conducatorul ei era un ciobanas.

nu dintr-o necesitate de moment. se pare nu mai mare de 8 ani. Cruciatii au coborit de la Koln pe malul sting al Rinului. unde copiii salvati au fost vinduti ca sclavi sarasinilor. Cirmacii celorlalte cinci corabii au reusit sa le conduca pina in portui Alexandria. interpretat ca semnul crucii. ne incredinteaza ca numarul lor era atit de mare. apoi au traversat Alpii. gonita de pretutindeni. incapabile sa-si plateasca transportul. aceasta moarte tragica fiind interpretata ca o adevarata jertfa a noilor inocenti. in speranta ca negustorii ii vor transporta pe corabiile lor in Palestina. Alberic des Trois-Fontaines. impingindu-le pe fiecare in alta direcţie. s-au temut sa nu se işte tulburari in oras. a ajuns in cele din urma la Roma. fetele nici nu erau luate in seama. iar ca singura mingâiere erau indemnati. incit au fost nevoiti sa tocmeasca sapte corabii. toti calatorii fiind inghiţiti de valuri. infometati. Vazând ca ardoarea lor nu 80 . sa revina cind vor fi barbaţi in stare sa poarte arme. aşa se face ca gloata de copii. autorul acestei informaţii. sanctificati tot din ordinul papei.peste tot lăsau impresia unor vagabonzi dezgustatori. La fel gindeau si alte orase. Doua dintre ele au esuat in dreptul insulei Sfintu Petru (in apropiere de Sardinia). sa nu se scumpeasca alimentele si au gasit cu cale sa-i alunge cit mai repede si cit mai departe. Peste mormintele lor papa Grigorc al IX-lea avea sa ridice mai tirziu o biserica — biserica Sfinţilor Inocenti — ce poate fi vazuta si astazi adapostind pe micii cruciati. multi. Nicolas era insotit de tatal sau si probabil ca el a jucat un rol in stabilirea itinerariului parcurs de pelerinii germani. au intrat in Italia de nord si s-au oprit la Geneva. Trupurile neinsufletite ale micilor cruciati au fost aruncate « parte din ele pe uscat. dar preferat de comunitatea copiilor in chip de conducator al expeditiei din cauza unui semn pe care il avea din nastere pe umarul drept. in orice caz supra veghea copilul si o data cu el pe ceilalţi cruciati nevârstnici. Cei mai multi. intr-o stare de mizerie de nedescris. in zdrente. Dar oraşenii cind i-au vazut. ci pentru ca asa gindisera armatorii când se hotarisera sa ia la bord un numar atit de mare de fiinte umile si neajutorate. ca o furtuna ii surprindea in plina mare si ratacea vasele. Papa a dispus sa fie trimişi acasa. insa. au coborit pe valea Ronului pina la Marsilia si acolo mai marii lor au tratat cu doi armatori traversarea cruciaţilor pina in Palestina. daca vor neaparat sa fie cruciati.La mijlocul lunii iulie 1212 plecau si copiii germani condusi de un anume Nicolas din Koln. Nici nu s-au departat bine de tarm. de unde apoi au fost culese si ingropate in insula cu mare evlavie. inspaimântati si nu o data oprimati de cei mai in virsta sau mai in putere decit ei. coplesiti de dificultatile drumului. in amintirea nefericitilor pelerini inscriindu-se in calendarul catolic o noua sarbatoare.

o numea. sau nu au vazut. Autorul analelor Marbacenses o descrie in tonuri sumbre: . erau privite cu curiozitate si dezgust. . s-au repetat in Franta. au semanat spaima in rândul feudalilor. Impotriva . bolile. chiar daca de proportii mai mici. cu insulte de tot felul. de prezenta fetelor cu infatisare de haimanale.ciudata". cu ochii tristi. ultimul mars de protest a avut loc la inceputul acestui veac. fiind purtate de copiii.. mistuiti ca de febra. fata de rentele mereu crescânde la tara. Intoarcerea a fost lamentabila. au facut cale intoarsa.marsuri ale pastorasilor". De aceea intre anii 1257 —1320 expeditiile de copii. ele fiind cunos-cute in istorie sub numele de . nascute din lipsa de igiena si de hrana.prostie". palizi. Mathieu de Paris. autorul analelor Marbacenses o punea pe seama usurintei de spirit si marei credulitati a omului simplu. este faptul ca nu era doar naivitate. ca era si o forma de protest.judecata grosolana" sau . Cruciada a V-a : cruciada pontificală se năruie Cruciada copiilor.este apreciata nici de seful crestinatatii... devenite o plaga sociala. populatia ii primea cu acuzatii.. nu odata cu dezordini si epidemii. in tacere. dar mai ales dovedeau ca nu vor sa traiasca la fel ca ei.infometati si desculti. provocate. de care voiau sa fuga. de neinteles. dar nimeni nu le ingropa". murdari. si. deznădăjduiti. incit pina si apa fintinilor ajungea sa fie otravita.marsurilor pastorasilor". Dar ceea ce cronicarii nu spun. desi asociatiile de copii cresc in importanta in secolul XIV.. cadavrele lor zaceau in pietele publice. de aceea ele s-au stins la fel ca si cruciada copiilor fara urmari. multi rataceau drumul şi numai putini din cei plecati in cruciada au mai revazut caminul parintesc.. se strecurau pe drum. La vremea cind ele s-au produs. ca urmare a dezvoltarii relatiilor marfa-bani. nume ce vine de la ocupatia principală a copiilor de a paste vitele. incit bietii de ei preferau sa caute odihna la o margine de drum si sa se hraneasca cu ierburi si fructele padurii. Luciditatea cu care majoritatea contemporanilor a privit cruciada copiilor arata ca vremea himerelor trecuse. regalitatea si papalitatea au luat masuri aspre pentru a le interzice. Flandra. la intoarcere nu mai era decit tembelism. caci ele se soldau. Prin aceste procesiuni copiii si tinerii se aratau solidari cu necazurile parintilor lor. a dat curaj papei Inocentiu al Ill-lea sa faureasca noi planuri de eliberare a lerusalimului de sub stapânirea musulmana. multi au murit. deprimati de inutilitatea unei actiuni declansata cu atât elan. prea slabi pentru a le putea rezista. In orasele pe unde treceau fostii cruciati. Hainaut. se faceau emisarii lor. Cronicarul Medard o califica o manifestare . Brabant. nedeclarat. mai ales. caci el credea ca simtise in masele populare o dorinţa arzatoare de a 81 .Ceea ce la inceput fusese maretie. cruciatii. singuri şi parasiţi. cu tot sfirsitul ei tragic. unul cite unul.

semnificativa. gata fiind in acelasi timp sa dea lovitura. inainte de a reusi sa intreprinda ceva. mostenea o sarcina grea. ca nu era nevoie decit de o organizare ferma pentru ca ele sa-i fie un suport de nadejde. La chemarea papei Honorius al Ill-lea. mai ales. Dintre principi. unde situatia cetatii Acra. nici de comandanti de oaste supusi. care arata ca acesta nu mai era dorit nici macar de cruciatii din Orient. iar de soarta ei vor decide de acum inainte doar oamenii politici. iar daca moravurile practicate erau crestine sau musulmane nu-i mai interesa. in ce priveste soarta . oamenii. iar episcopul de Acra. Urmasul sau. in virsta fiind. dar spre amaraciunea sa. dar pe care nu o putea abandona fara a risca sa se dovedeasca nedemn de inaltul sau predecesor. imbelsugata. ca puterea lor se dizolva treptat in marea masa musulmana. Fiind singurul cap incoronat inrolat 82 . Mai spera poate regele ca prin participarea la o cruciada sa-si reconsolideze autoritatea. care nu-si ierta felul cum parasise o cruciada si se intorsese acasa lipsit de laurii unei victorii. La aceste planuri. regele Jean de Brienne numai cu greu mai putând mentine pacea cu Ayubizii. ducele Austriei. Daca invelisul religios al razboaielor purtate cu musulmanii ramâne. El nu dispunea de armata tatalui sau.razboiului sfint". cu cit mai putina varsare de singe posibila. Jacques de Vitry. Sultanul Al-Adil vedea ca zilele stapinitorilor apuseni sint numarate. in conciliul de la Latran el punea in discutie cruciada si modalitatile ei de infaptuire. Papa Inocentiu al Ill-lea socotea ca nu este timp de pierdut si in luna noiembrie a anului 1215. ce le permitea sa duca o viaţa comoda. s-a lasat si el ispitit. ca nu mergea in cruciada ca un conducator de osti oarecare. in anul 1216 cruciada a fost proclamata in Europa. cit putea. el era indemnat de evenimentele din Orientul Apropiat.porni din nou intr-o expeditie sub stindard cruciat. devenise precara. singura figura mai marcanta a fost Leopold al Vl-lea. ei părând a fi multumiti cu acel status quo obtinut. in. de aceea astepta momentul potrivit sa o înlăture. conformitate cu interesele lor nu cu un ideal religios. iar la inceputul lunii iulie 1216 murea fara sa-si fi vazut planul pus in aplicare. iar acum. ultimul suport al cruciatilor. insarcinat sa o propovaduiasca in Siria si Palestina. Honorius al Ill-lea. Honorius al Illlea tintise bine amintindu-i ca regatul sau este regat apostolic (tinea de scaunul papal) si ca pina acum nu si-a indreptatit cu nimic aceasta calitate. Regele Ungariei. se imbolnavea grav. prudent era sa-si crute.. Andrei al II-lea.. spera sa obtina o glorie fie ea si postuma. glasurile de raspuns au fost puţine. explicatia consta in faptul ca el oferea o formula la indemâna pentru a justifica si legitima o actiune. Era o masura noua. Cruciada devenise o chestiune pur politica. Asadar. subrezita mult in regat in urma faramitarii feudale.

regele Acrei. au ramas sa-şi incerce norocul. forta musulmana. adevaratul conducator al cruciadei a devenit Jean de Brienne. 160 si urm. el hotara sa se intoarca acasa impreuna cu nobilii sai. dar. El nu voia sa deschida un razboi. in luna decembrie a anului 1217 au despresurat cetatea si au revcnit la Acra. Astfel fiind gindite lucrurile. bun cunoscator al politicii Ayubizilor. R Valentin. adoptind tactica retragerii si regruparii fortelor musulmane in jurul Damascului. in acest scop urmind sa fie folosite flotele europene. sa-l hartuiasca pina la epuizare. in timp ce o parte din trupe erau trimise ca intariri la lerusalim sau lasate in jurul unor cetati cheie ca sa opreasca inamicul in drum. Regele Ungariei nu obtinuse vreun succes deosebit. Siria si Palestina. Bucuresti. 83 . militar indraznet. dar de data aceasta in favoarea lor. cele doua porti de intrare in Egipt. Cruciadele. cruciatii au fost respinsi in mai multe atacuri repetate. atacarea mai intii a porturilor de coasta Alexandria si Damietta. la Acra. Al-Adil. acesta trebuia lovit la el acasa. descurajati. De aceea. ducele Austriei. Dupa un scurt consiliu de razboi. Lucrurile s-au petrecut chiar asa. Ceilalti cruciati. Om incercat in lupte. in luna august a anului 1218 cruciatii ajungeau pina in apropierea Damiettei. ofensiva a fost declansata. sa decida. care tocmai sosisera la Acra aducind noi pelerini germani si italieni. Cruciatii s-au indreptat spre Tiberiada. prin surprindere. ar fi atacat. desi calitatile sale militare lasau mult de dorit.72 In luna octombrie a anului 1217. sa-l retina o vreme. Columbeanu. facind orice victorie a cruciatilor efemera. el a propus. altfel. in frunte cu Leopold al Vl-lea. scopul ei fiind curaţirea regiunii din jur de trupele sultanului ayubid. Procedeul facea si el parte din tactica sultanului de asi amagi adversarul. epuizat. in acelasi timp. ca plan de lupta. Malik-Al-Kamil a organizat imediat o 72 S. Noul sultan. soarta lerusalimului. renascind mereu in Egipt. dintre care doar 2 000 erau cavaleri. pentru ca in fata unei rezistente serioase sa fie mai usor demoralizat. batalia — sperau ei — avea.in expeditie. de pilda Beisan. bolnav. 1971. incit in cele din urma. De acum. sa-i intarate pe musulmani atita vreme incat nu era sigur de o reusita deplina. acesta a preferat sa evite o infruntare. Moartea batrinului Malik-Al-Adil a usurat inaintarea pe valea Nilului si cetatea a fost impresurata. se stringeau circa 25 000 de luptatori.. La asediul cetatii Tabor. La inceput ei au fost lasati de dusman sa cucereasca localitaţile si fortaretele din calea lor. p. lui i-a incredintat papa conducerea cruciadei. ca si altadata. locul de intilnire fixat de papa pentru cruciati. adica la Cairo. Regele Acrei stia ca pentru a-l infringe definitiv pe sultan. strateg chibzuit si bun diplomat.

voia sa faca din Damietta un centru de rezistenta asemanator Acrei. l-a alungat din oras. Refuzul a fost repetat si dupa cucerirea Damiettei. cu de la sine putere. a hotarit continuarea ofensivei. sa ofere cruciatilor. nu avea nici un fel de intelegere pentru problemele de tactica si strategie. vicerege al Damascului. Cum Jean de Brienne. a respins-o. in schimbul pozitiilor ocupate in Egipt. pentru a evita pustiirea oraselor si satelor pe unde treceau cruciatii. el indemnase pe fratele sau AlMuazzam. Cu ei odata sosea si legatul papal. in ciuda faptului ca. legatul papal. presat de desfasurarea evenimentelor. o greseala politica ireparabila. Cardinalul Pelagius. nefiind militar. insa. in luna noiembrie a anului 1219. socotind mai avantajos sa se faca presiuni diplomatice. Pelagius nu-si dadea seama de pericol. inconstient de consecinte. care isi daduse seama de dificultatile inaintarii pe valea Nilului. mai ales ca Al-Kamil. a propus din nou nu numai sa restituie lerusalimul. Asediul Damiettei a fost lung si greu. obosit. in timp ce Leopold al Vl-lea. legatul papal si-a adunat toate fortele si a pornit spre Cairo. dar cu toate insistentele lui Jean de Brienne de a primi propunerea. dar. Jean de Brienne nu a mai avut incotro si s-a supus deciziei indaratnicului cardinal. cetatea mult visata. inca din luna martie a anului 1219. noi nobili cavaleri si luptatori pedestri din Europa si insula Cipru veneau in ajutorul indraznetilor asediatori. numit de Honorius al Illlea sef spiritual al expeditiei. El nadajduia ca insusi imparatul Frederic al II-lea al Germaniei se va pune in fruntea unei armate cruciate si va veni in ajutorul celor din Egipt. dar mai ales speriat de un razboi ce se anunta lung si greu. Dezastrul fusese prevazut de Al-Kamil. minios de a fi contrazis. nu insa inainte de a-i mai atrage inca odata atentia asupra necugetarii 84 . abia dupa un an. legatul papal. insista pentru schimbul de cetati. cetatea era cucerita. calitate de care avea sa se foloseasca pentru a se institui. parasea iar cruciada. sa darime zidurile de aparare ale lerusalimului pentru ca. incercarile repetate ale lui Al-Kamil de a duce tratative le punea pe seama fricii sultanului si a victoriei sigure a cruciatilor. Negocierile au inceput inca inainte de a fi fost cucerita Damietta. cind Al-Kamil incerca printr-un schimb convenabil pentru cruciati sa rascumpere cetatea. singura lui calauza in materie de razboi fiind ambitia. amenitand cu anatema pe cei ce paraseau campania. de aceea. cardinalul spaniol Pelagius de Albano.contraofensiva. conducatorul cruciadei. la nevoie. Vestea asediului Damiettei a trezit un viu interes in Europa si. de aceea. dar o cetate nefortificata practic deschisa oricind unui atac. dar batalia de la 2 octombrie 1218 s-a sfirsit cu dezastrul total al armatei musulmane. dar sa-i refaca si zidurile distruse.

Nilul a inundat regiunea cu atita violenta. iar cavalerii lui Pelagius aflau loc de cantonament si odihna fara efort. [. Gramada. nu mai poate face nimic. Dupa ce s-a asigurat ca armata cruciata pornise iar la drum. acum imi cereti sa va dau sfaturi? Cind nimeni. nu putem nici sa ajungem la dusman ca sa ne batem.unei inaintari intr-un teritoriu strain. Al-Kamil a recurs la o ultima stratagema. caci vedea ca din vina lui armata fusese prinsa in modul cel mai jalnic. fara pierderi foarte mari. mai bine am folosi ragazul pe care il avem pentru a ne intari".. poruncise supusilor parasirea localitatilor din calea cruciatilor. aratati-va priceperea si intelepciunea.. Nu cu graba se putea atinge un scop atit de anevoios. in vara anului 1221. Continuatorul cronicii lui Guillaume de Tyr a notat schimbul de cuvinte care a avut loc atunci intre Jean de Brienne si legatul papal. cuprinsi de ape pina mai sus de genunchi. — Monseniore — a raspuns regele Acrei — mai bine nu ati fi plecat niciodata din Spania voastra. evacuat si el la ordinul lui Malik-Al-Kamil. oameni si cai.] cind ne-ati acoperit de rusine. Totusi o-solutie trebuia gasita. cerandu-i ajutorul. cit si pentru cai" .. a poruncit cruciatilor sa urce pe cursul Nilului spre Cairo. in sfirsit infrint si umilit de propria-i prostie. op. au fost imobilizati. el nu admitea nici un fel de riposta si cu o incapatinare fara margini. afara de Dumnezeu. incit intreaga armata. cit. cu o natura ostila. Cu minie stapinita.. p 238 Ibidem 85 . nici sa plecam de aici sau sa facem tabara. din pricina apei. caci vedeti prea bine ca. „— Seniore. Calea aleasa de Jean de Brienne a fost cea a tratativelor si a diplomatiei. sortiţi sa piara ca niste soared inecati. Sultanul. a dispus ruperea digurilor. aproape fara iesire.73 Pelagius l-a acuzat iar de tradare. in numele lui Dumnezeu. iar Malik-Al-Kamil s-a aratat 73 74 Textul redat in I. in acest ceas de grea cumpana. el s-a adresat celui ale carui sfaturi mai inainte le nesocotise. de aceea vazind ca toate incercarile de a opri inamicul au fost epuizate.Chiar daca am cuceri Egiptul in douazeci de ani — spunea el — si tot ar insemna ca ne-am dus repede la bun sfirsit treaba. fara a astepta intaririle din partea imparatului Frederic. cruciatii au ajuns la Sharamsah. toti erau constienti ca nu providenta ii poate salva. prinsi intr-o capcana din care nu puteau sa iasa oricat s-ar fi zbatut. ca sa evite varsarea de singe inutila.74 Reprosul din raspunsul lui Jean de Brienne Iasa sa se vada toata supararea sa fata de situatia in care fusese tirit fara voie. Situatia pentru sultan devenise deosebit de grava. . a lipsei de hrana atit pentru oameni. dictata de situatia disperata in care se afla. voi i-ati distrus pe crestini si i-ati facut sa piarda totul. Astfel. Inaintarea parea fara oprelisti serioase.

in timp ce cei doi conducatori discutau conditiile de pace asezati. la o masa incarcata cu bucate. alţii au reusit sa se imbarce spre Europa şi sa revina in tara lor. Regelui Acrei nu-i raminea altceva de lacut decit sa se duca personal in Europa. o copila de 11 ani. Maria. Jean de Brienne primea sa fie aruncata pe masa de joc a tratativelor o moneda scumpa. mai tirziu nu se stia. care. Acum el era cel ce punea conditii. cu orice pret. pe unica sa fiica lolanda Isabella. Astfel se incheia cruciada a V-a. socotea ca a venit. fara alt caştig decit o pace efemera intre crestini si musulmani a carei durata a fost de opt ani (1221—1229). Pe ea magistrul ordinului voia sa o de-a de sotie stralucitorului si extravagantului Frederic. cruciada esuata nu putea fi decit o incurajare pentru sultan. mai cu seama ca si mongolii incepusera sa-si intensifice atacurile dinspre rasarit. consilierul apropiat al regelui. timpul ca un imparat german sa se incoroneze la lerusalim si o era noua sa se deschida pentru crestinatate. iar ordinele calugaresti constituiau o armata prea slaba ca sa-i reziste. Damietta era predata fostilor ei stapini. la 1 septembrie 1221. El banuia ca turcii nu vor intirzia sa-si ia revansa de indata ce vor avea posibilitatea. iar lolanda. iar cruciaţii primeau dreptul de a reveni la Acra sau in celelalte stapiniri ale lor din Siria. conform obiceiului. ramas vaduv de curind. dar pentru care doliul recent nu ar fi fost un impediment de a contracta o noua casatorie. dupa pierderi insemnate in vieti omenesti. Dintre cei veniti sa lupte pentru cucerirea lerusalimului multi dintre cei scapati cu viata sau imbolnavit in urma campaniei purtate si au murit.bucuros sa incheie cit mai repede un razboi suparator de lung si pagubitor. delicata si mult prea sensibila ca sa fie smulsa din caminul parintesc si dusa departe peste mari si tari. cit si prin mama sa. era singura mostenitoare de drept a 86 . nefericitii cruciati stateau in apa infulecind fiecare cum putea cite ceva din merinde trimise cu marinimie de catre sultan. Acesta era si punctul de vedere al magistrului ordinului teutonic. Asa se face ca Malik-AlKamil l-a primit pe regele Acrei respectind protocolul si. sa-l caute pe imparatul Frederic al Il-lea ca sa-l determine. mai ales daca ea ii aducea si o coroana. dupa un razboi purtat inutil patru ani. bizuindu-se pe personalitatea lui Frederic al Il-lea. Hermann von Salza. Cruciada a Vl-a : o cruciada laica imperiala Jean de Brienne. asa cum profetiile anuntau. dupa intrevederea cu Al-Kamil s-a intors la Acra plin de neincredere. in sfirsit. Conform intelegerii incheiata de Malik-Al-Kamil cu Jean de Brienne. atit prin tata. cu tot succesul diplomatic si pacea obtinuta in 1221. sa porneasca o cruciada in Orient. mai inainte ci Al-Kamil sa-si fi refacut fortele. mai ales ca imparatul Frederic al Il-lea putea oricand sa soseasca cu cruciatii sai.

spre scandalul principilor europeni si indignarea papei. iar ideea aliantei matrimoniale ii aparea lui Honorius singura in stare sa-l determine pe imparat sa-si respecte angajamentul de a pleca in cruciada. de la tatal sau. oricit de departe ar fi fost ele. mostenise sudul Italiei (Neapole) ca Regatul celor doua Sicilii. era tot ce si-ar fi dorit. a fost aminat cu trei ani. principii invinuindu-l pe el. cum. 87 . transmitindu-i lui Frederic prin trimisul sau special. Asa gindea si papa Honorius al Ill-lea. plus un titlu rasunator. papa exasperat de a i se fi zadarnicit din nou planul campaniei in Orient recursese la amenintare. al atrageau atit de mult. inconjurat de savanti arabi. si era in realitate. In 1221. de limpezit unele probleme in imperiu. de fapt. rafinamentul si placerile ce le oferea. si a unor posesiuni bogate si intinse. Nicolas de Tusculum. prin cultura. intentia sa de a-l excomunica. deoarece el stia dinainte ca mult preaslabul si ingaduitorul sau parinte spiritual nu o va face si ca se va lasa amagit de o noua promisiune a sa si juramint ca va pleca in cruciada mai tirziu. Nepotului lui Barbarossa ii suradea din departare acel dominium mundi. oricit de ademenitor. dar imparatul ramasese nepasator. incit la curtea sa din Sicilia ducea o viata de sultan. imparatul lumii. Stapinirea lerusalimului. luat pina atunci de doua ori. nu era suficienta. era pregatit sa-si sacrifice copilul cind a debarcat la Briiidisi (Italia) in anul 1222. Constantia. ca rege al Germaniei la Aachen (1212) si ca imparat al crestinatatii catolice la Roma (1220). Dar proiectul. prin nastere si educatie mai mult Italian decit german si imparat crestin. nu banuia incercatul rege pina unde poate ajunge reaua-credinta a unui imparat. sa faca reprosuri protejatului sau. Lui Frederic al Il-lea propunerea. Frederic al II-lea. al carui preceptor si calauza fusese in anii copilariei. mai ales ca lumea orientala. Jean de Brienne. nu i-a displacut. Imperiul german si nordul Italiei. cu inima strinsa. Blindul si binevoitorul Honorius al Ill-lea s-a multumit. asa cum era de asteptat. de emancipare a ei de sub tutela papalitatii. unde ducea o politica de centralizare. şeful bisericii apostolice. aratindu-i in ce situatie neplacuta il punea. era preocupat de problema italiana. de afirmare a autoritatii de stat.lerusalimului. de aceea el a imbratisat proiectul cu entuziasm. visul sau cel mai drag fiind sa-l vada pe fostul sau pupil. avea un intreg program de reforme de infaptuit in Italia. musulmani si un adevarat harem. Henric al Vl-lea. socotit centrul lumii. De la mama sa. ca totdeauna cind cruciada era aminata. insa. era nevoie de participarea si colaborarea subiectului in cauza. de soarta Regatului celor doua Sicilii. cu ocazia celor doua incoronari. el fiind cel mai in masura sa-l cunoasca pe Frederic. de lipsa de fermitate fata de intirzierea aratata de imparat de a pleca in cruciada. acum i se ofereau posesiuni intinse dincolo de mare. Dorinta papei. de care ramasese legat sufleteste. rivnit cu atita ardoare de bunicul sau.

A Dupront.sfinta" in vara anului 1225. Alphandery. p. Pe mire nici nu-l cunostea. a inaintat spre altar cu pas nesigur. Anul 1225 a fost asteptat de catre toti principii in mare tensiune. in timp ce alaturi de ea era purtata pe o perna sabia imparatului. p 184 si urm. avind grija insa sa jure inca o data la San Germano. Honorius al Ill-lea. chiar a doua zi dupa intilnirea de la Brindisi. aprecierea lui G. neputincios in fata toanelor politice ale lui Frederic si chiar daca ar fi vrut sa ia o atitudine nu a mai avut timpul necesar. Frederic al Il-lea sia intimpinat tinara sotie la Brindisi. ca totdeauna. iar eroul avea sa fie Frederic al Il-lea. 27 88 . 157 si urm. pizmuit de cei mai multi dintre ei. pe care o amina pentru a patra oara. iar in imperiu era sarbatorit ca divinitus inspiratus .. stapin pe situatie. smulsa din . Arta si societatea. in vederea intretinerii unei armate permanente timp de doi ani. el jura la Ferentino ca va porni in expeditia . de la Tyr. Frederic al Il-lea. p. compusa din 14 vase. pornea in luna august 1225 sa aduca pe mostenitoarea lerusalimului pentru a fi daruita imparatului german. condusa de Enrico Pescatore. deoarece in acelasi an (1227) se imbolnavea si murea. op. in etate de 14 ani. prin procura. in timp ce in toate tarile din Europa era anuntata casatoria imparatului cu lolanda. lolanda era nemingaiata. aflati in razboi. au inabusit pentru o vreme spaima lolandei de a fi dezradacinata. cu toate protestele socrului sau. Casatoria a fost oficiata la Acra de catre episcopul Giacomo del Patti. ca va pleca negresit peste aiti doi ani.. l-a deposedat pe Jean de Brienne de drepturile sale si s-a proclamat rege al lerusalimului. in luna august 1227. festivitatea incoronarii ca imparateasa. au incetat ostilitatile. In luna aprilie 1223. pina atunci urmind sa se faca pregatiri in toata lumea crestina. Serbarile fastuoase date in cinstea evenimentului. Cit.dulcea Sirie" cum ea insasi isi numea patria in momentul despartirii si al ultimului adio. cit. la dispozitia magistrului ordinului teutonic si a regelui. s-a vazut.75 0 flota imperiala. vol II. Regii Frantei si Angliei. Era trista si nimic de acum inainte nu o va mai inveseli. El urma sa aduca evenimentul cel mai de seama cunoscut pina atunci. ca va trimite in Siria o flota de 50 de corabii si ca va plati 100 000 uncii de aur.. principii europeni asteptau incordati ce va urma. dupa obiceiul timpului. Noua calitate obtinuta de imparatul german in mod abuziv nu-l facea mai scrupulos in privinta cruciadei. op. si P. in fata cardinalului Pelagius. nobilii din Siria cuprinsi de stupoare.. Cit ce priveste promisiunea. Mireasa. aproape strivita sub podoabele nuptiale.Tot asa a procedat imparatul si acum. facuta inainte de nunta. Incercarile la care lolanda 75 N.. Slaba incurajare pentru plapinda lolanda casatoria cu o sabie. care au durat 14 zile.. Iorga. Duby despre Frdederic al II-lea. vol II. singurul in masura ca papa sa judece faptele unui imparat. ea a cazut de la sine o data cu detronarea lui Jean de Brienne.

Lui avea sa i se opuna imparatia. un neam ascuns revenind printre semenii lui. Oamenii. cit. de data aceasta de necontestat. ambele reflectind. in pamint strain. La putin timp dupa ce dadea nastere unui baiat. ca fiind singurul mostenitor al mamei sale. acela de a administra posesiunile din Siria in numele copilului minor. care este posibila si permisa. Dar dorinta de pace. Ca totdeauna. Jean de Brienne. o era a pacii.76 Papa Honorius al Ill-lea a vrut sa interpreteze profetia in favoarea lui Frederic al II-lea. Acest popor — credeau oamenii — reprezenta pericolul din Rasarit anuntat de Apocalipsa ca semn apropiat al sfirsitului lumii. Asistam la un ritm de profetii alternind intre cele doua stapiniri din Orient si Occident. odata cu succesorul dorit. dupa ce daruise sotului ei un fiu. boli si altfel de suferinte pamintesti. s-a raspindit repede credinta in convietuirea cu musulmanii. unindu-i ca intr-o mare familie. si ii lasase lui Frederic. deprinsi cu notiunea de cruciada. inca un drept politic. A. intr-o forma naiva. se si vedeau toate semintiile de pe tot pamintul dindu-si mina la o intilnire grandioasa cu care. fara rude. murea la rindul lui.. asigurind astfel succesiunea Hohenstaufenilor. Sub influenta curentului franciscan. Decaderea idealului de cruciada adusese modificari esentiale in ideologia politica a vremii. ei putind fi convertiti pe cale pasnica. Intr-o viziune in care fantasticul cu miraculosul se impleteau.fusese supusa prematur i-au adus grabnic sfirsitul. cauzele de ordin rcligios nedind dreptul sa ucizi. nu renuntau usor la ea. op. atrasi la comunitatea crestina cu rabdare si perseverenta. atunci cind era vorba de politica orientala. oameni realisti sau pur si simplu sceptici care nu credeau in asemenea profetii. ea se stingea din viata singura. condus de un anume preot loan. 196 89 . botezat Conrad. Visul infratirii dintre oameni. urmas legitim la tronul lerusalimului. neconsolat de a fi incheiat un tirg pagubas. Aparitia mongolilor si a pericolului ce-l prezentau se cerea explicata. 76 P. Asa a aparut legenda acelui populus absconsus de dincolo de Eufrat. cu ginerele. netulburata de razboaie. autorul textului ce respinge legenda acelui populus absconsus si vede in mongoli un popor cu origine aparte. ideea insa trebuia readaptata la noile conditii şi la mentalitatea noua. curent pacifist prin excelenta. cum se spunea inca din vremea lui Alexandru cel Mare. cea adevarata. evident inegala. Dupront. exis-tau carturari. prin aceasta incercind sa justifice o noua cruciada. de colaborare intre oameni era mai puternica. Alphandery. venita din Apus. sau a evreilor ascunsi in muntii din jurul Marii Caspice. unul dintre ei fiind Alberic des Trois Fontaines. avea sa inceapa ultima era a omenirii. cu care era confundat Gingis-Han. p. mult prea in virsta (avea 75 ani) ca sa poata sustine o lupta. el fiind desemnat ca imparatul ultimei stapiniri. redescoperirea omului de catre om. suna proorocirea. venit din stepele Asiei unde s-a nascut si a trait.

bani sau bagaj inutil. Acelasi Alberic des Trois Fontaines ne informeaza cum. care dadea o nota de incintare vesela. adunau banii credulilor. Oamenii nu erau mai putin credinciosi. banul devine determinant pina si in eli-berarea spirituala. intre 1226 si 1228. nu este de mirare ca decazuse cruciada. Grigore al IX-lea nu se lasa insa amagit ca Honoriu al Ill-lea. incepea sa se contureze cu mult inainte ca Renasterea sa-l fi formulat explicit. Accentul cade pe ascetismul individual. De aceea. pecetluit de juramint. aventura. ba unul dintre ei in Italia s-a dat drept papa timp de sase saptamini pina a fost descoperit. inrolarii in cruciada. aceasta era mentalitatea cind in scaunul pontifical a urcat Grigore al IX-lea. munciti cu greu. El era preocupat de agitatia din orasele lombarde. ambitios. Vara anului 1227 se scurgea si Frederic nu dadea semne ca intentioneaza sa dea curs angajamentului. uitind cu desavirsire de djihad si nesocotind consecintele. subjugata economiei de schimb si banului. "Viata morala dcvenea mai importanta decit incercarea grea de a porni in cruciada sau riscurile acesteia. Cruciatul. inainte de toate. spre deosebire de idealul colectiv de la inceput. Papa socotind 90 . unde banuia amestecul papei si cauta pretexte de aminare. O noua mentalitate apare. aparator aprig ai cezaropapismului. de a pleca in cruciada. in care bravarea. Astfel se produce o alunecare a elementului razboinic pe planul al doilea. deoarece sultanul AlKamil intrase in conflict cu fratii sai si. moralitate. Acum se cerea ca la plecare cruciatul sa fie fara haine scumpe. Aminarea cruciadei. individualism. oamenii tindeau sa puna pret pe aspectele lucrative si valoarea individului in cadrul acestora. solicita ajutoruJ Apusului. In conditiile unor asemenea schimbari de ideologic. disperat. era acum un pelerin. cruciada se depasea pe sine pina aproape la anularea ei. toate sint simptome ale unei societati ce devenea stabila.dincolo de barierele religioase. gata sa redeschida vechiul conflict pentru suprematia politica dintre papi si imparati. rascumpararea ei. violent. dar credinta imbraca in secolul XIII alte aspecte. in conformitate cu cerintele vietii. iar pelerinajul nu servea la nimic daca nu era urmat de continuarea unei vieti morale. De aici pina la unele practici scandaloase nu mai era mult. aproape zgomotoasa. Acum era mornentul sa se acţioneze in Orient. Austeritate. sa nu evite tristetea despartirii. la un pret derizoriu. un demn urmas al lui Grigore al Vll-lea. au aparut predicate de impostori care primeau rascumpararea angajamentului de a pleca in cruciada. Era nevoie de o schimbare in insusi idealul de cruciada pentru ca el sa se mentina. apoi dispareau. ea putind fi rascumparata cu bani. apoi un razboinic si numai daca era absoluta nevoie. formele de viata colectiva isi pierdeau savoarea.

el s-a imbarcat la Brindisi.. dupa bunul sau plac. Frederic al II-lea. ca la Otranto ancora era lasata. nu insa si papa. in vara anului 1228. unde posesiunile sale din nord si sud stringeau papalitatea ca intr-un cleste. la care se alaturasera un numar important de englezi. Acestea era anuntata patriarhului lerusalimului si magistrului ordinului teutonic si ambii. cu siretenia cunoscuta. a hotarit sa-i dea lui Grigore al IX-lea o lectie la el acasa. Nici la Acra nu a fost intimpinat cu mai multa placere. la fel de impulsiv ca Grigore al IX-lea. Clericii nu voiau sa se compromita colaborind cu o persoana excomunicata. a fost excomunicat. La sfirsitul verii au inceput pregatirile de cruciada. Solii imparatului au fost primiti prost la Roma. dar. iar la 8 septembrie 1227. trimitea lui Frederic al II-lea o ultima scrisoare de amenintare. a recurs la o stratagema. dar nu s-a departat bine. imparatul. iar regentul Jean d'Ibelin nu-i recunoscuse nici un drept asupra insulei. iar toate explicatiile date si argumenteie aduse nu au facut decit sa sporeasca minia papei. hotarit sa-l insele pe preamindrul pontif si sa actioneze. furios la culme. sfidator. baronii erau banuitori. Intre toamna lui 1227 si primavara lui 1228 nu se intimplase nimic deosebit ca imparatul sa se decida brusc sa porneasca in Orient. Frederic al II-lea. iar mindrul Frederic simtindu-se puternic in Italia. Flota a pornit in larg cu obisnuitele manifestari zgomotoase de ramas bun si maretie pusa in slujba unei cauze . avertismentului dat de Grigore al IX-lea in ultima scrisoare.sfinte". Papa. cum nu putea sa riposteze deschis. Frederic al II-lea. In termeni brutali ii amintea ca daca Regatul Siciliei l-a mostenit de la mama. Germania de la tata._ a intrigat la Roma si a provocat o rascoala a nobililor impotriva papei. secondat de numerosi cruciati germani. ce parea ca nu se simte deloc stinjenit de postura in care se afla si nici intimidat ca. coroana imperiala i-a dat-o papa si tot el i-o poate lua. iritat de incalcarea autoritatii apostolice in regatul Siciliei. nu admitea sa fie umilit. Astfel se producea un lucru nemaiponienit..tergiversarea imparatului o nesupunere fata de o hotarire a pontifului roman. In pamintul . o cruciada excomunicata. conform. nu mai avea ce face decit sa-i excomunice pe cruciati. lipsit de aparare. facind un popas in Cipru. In timp ce Grigore al IX-lea speriat.sfint" intra. nu cind i se porunceste. convinsi de nesansa imparatului. pleca in cruciada. caci nu uitasera purtarea imparatului fata de Jean de 91 . ii dadeau dezlegarea sa renunte la expedite. papa mersese prea departe. fusese prost primit. Incercarea imparatului daduse gres. In tot cursul toamnei din anul 1227 si in iarna lui 1228. el voia doar sa demonstreze ca pleaca atunci cind vrea. iar imparatul debarca simulind ca este bolnav. condusa de un imparat excomunicat. fugea din capitala sa. ca totdeauna.

deci.Gramada. este adevarat. p. daca ma intorc fara a fi obtinut nimic. avind doar meritul de a fi vazut Tara Sfinta. sa nu-l paraseasca la nevoie. sensibil la cuvintul . acest lerusalim pe care l-ai distrus da-mi-l mie in starea in care se gaseste ca sa ma pot infatisa cu fruntea sus in fata regilor . i se adresa ca unui apropiat in stare sa-l inteleaga si sa-l ajute. murise. stapinul Damascului. redevenit ostil lui Al-Kamil. mai putin amenintat. pretentii de stapinire. Pentru a salva aparentele si ca sa grabeasca decizia sultanului. Tu m-ai chemat sa vin aici.Eu sint prietenul tau. Frederic al II-lea a facut o demonstratie de forta. ci si pe mai multe glasuri. oricit de scumpa ii era cetatea. incerca sa-l induplece dezbracindu-se in fata lui de maretia imperiala. op. Cine ar fi crezut ca autoritarul Frederic putea sa scrie in termeni de o sinceritate umilitoare? Dar si aceasta era o tactica. stiind ca in mod real imparatul era un simpatizant al musulmanilor. cerindu-i. la orice alte avantaje renunt77. Doar si altadata sultanul fusese gata sa cumpere pacea. in chip provocator. Al-Kamil nu era decit un strain. a inclinat spre un compromis. el era convins dinainte ca occidentalii nu o vor stapini multa vreme. un simplu pelerin. ca nu era putin. Frederic invatase nu numai sa vorbeasca mai multe limbi. Era indemnat sa-l faca caci se simtea amenintat din pricina politicii mereu schimbatoare a conducatorului Armeniei Mari si de noul atabeg al Damascului. ca. Frederic al II-lea se atla iiitr-o situatie deosebit de delicata. iar Al-Kamil. Totusi. 77 Text redat in I. prefera sa lichideze singur diferendele cu atabegii nesupusi. de altfel. Sultanul. 243. Intre timp fratele sau Al-Muzzam. mai ezita. intr-un moment cind nici situatia politica din stapinirile lui AI-Kamil nu era prea clara. de principii din Occident. gajul fiind lerusalimul. sa se arate complet lipsit de mindrie. Cit. cel mai inversunat vrasmas.. Pentru el. Isi putea permite. fapt ce dovedeste cit de dirz era imparatul in momentele cele mai grele. asa cum spunea cronicarul Badr-Al-Din. cu o sinceritate dezarmanta.Brienne. apoi il suspectau de o politica islamofila si chiar de a fi tratat cu MalikAl-Kamil.se juca cu religia crestina". Cum nu se simtea destul de puternic pentru a intreprinde o cucerire pe cont propriu. Dar Frederic al II-lea nu era principele care sa reintoarca dintr-o cruciada fara sa fi obtinut nimic. Nici sultanul acum nu ii mai dorea prezenta in Siria.. . el a recurs la negocieri cu Al-Kamil pentru a i se recunoaste macar unele drepturi asupra lerusalimului. Tonui scrisorii trimisa sultanului arata limpede in ce situatie critica se afla: . 92 . Neetalind.. ceea ce. imparatul socotea ca sultanului ii va fi mai usor sa accepte sacrificiul reclamat. Diplomatia lui Frederic s-a dovedit a fi buna.. Regii si papa stiu de calatoria mea. sa se recunoasca infrint.prieten". tu stii cit de sus stau eu fata. pierd orice consideratie in ochii lor.

a respectarii dreptului de a se sluji in moscheea Aksa si Templul Stincii. el intra in lerusalim. Faptul insa a nemultumit atit pe musulmanii fanatici. Nazareth.. p. sa-l calauzeasca pe imparat prin oras.. la intrarea in moscheea Aksa.Nerusinatule! Sultanul ne-a acordat favoarea sa vizitam acest loc si tu indraznesti sa te porti astfel? Daca vreunul din voi mai face la fel il omor. crestin si musulman. Sa nu indrazneasca vreunul din voi sa incalce angajamentul luat"78.vasali" si . ca un act de gratie. la o conlucrare. fara razboi. a pus sa se refaca zidurile orasului. Shams-Al-Din. gata sa o si puna in practica.Holt.intreprinzind cu armata sa un mars de la Acra la Jaffa. in aceeasi zi. Samaria. 300-307 93 . iar aceasta era formula uzitata de cancelaria sultanului. dar nu trebuie uitat ca informatia ne-a parvenit de la un musulman. El prevedea: armistitiu timp de 18 ani. Cuvintele rostite ca o amenintare. erau de asemenea cedate cruciatilor.op. Sintem vasalii si sclavii acestui sultan Malik-Al-Kamil. in timp ce in cetate musulmanii organizau o ceremonie de doliu. In vizita sa era insotit de catre unul dintre cei mai de seama oameni politici musulmani. ludeea. Ne-a acordat aceste biserici (moschei). la 18 februarie 1229.. i-a interzis acestuia sa vina in oras ca stapin. dintr-o tactica bine gindita. Sibt Ibn AlJawazi povesteste ca Frederic al II-lea. In aceste conditii. l-a lovit si a strigat la el. Musulmanii fanatici ii pindeau miscarile. judecator in Naplus..sclavi" pentru a defini relatia cu sultanul.M. Musulmanii pastrau restul Galileii. Orasele Bethleem. cuprins de o furie neasteptata: . F Gabieli.cit. iar pentru ca tratatele sa reziste oamenii trebuiau sa inveţe sa se respecte reciproc. fara sa-i pese de clerul catolic si. tinind in mina biblia. Dar Frederic nu s-a lasat impresionat. retrocedarea cetatii lerusalim. iar aici. Cit. Tratatul incheiat cu intelegere si concesii din partea ambilor conducatori dovedea justetea ideologiei pacifiste : ca intre lumea musulmana si crestina se putea ajunge prin tratative. Oricum important este nu cum s-a exprimat Frederic. ci atitudinea pe care a avut-o fata 78 P. se incheia tratatul de la Jaffa dintre cei doi conducatori. se incorona singur in biserica Sfintului Mormint.. cu conditia mentinerii netulburata a enclavei musulmane. Ceea ce dorise obtinuse si nu era cazul sa dea inapoi. O luna mai tirziu. mie si voua. insarcinat de sultanul Malik-Al-Kamil. dar Frederic. arata ca ceea ce era important pentru imparatul german erau problemele politice nu cele religioase. admira fara rezerva frumusetea lor.65. vizita cele doua moschei. profitind de excomunicarea imparatului. cu putinele resurse de care dispunea. Patriarhul lerusalimului. vazind un preot crestin care voia sa-i urmeze. cit si pe crestini. in semn de prietenie. impreuna cu coridorul care-l fonneaza spre coasta. Este greu de crezut ca Frederic a folosit cuvintele . pentru ca populatiile de ambele religii sa vada buna intelegere dintre conducatorii lor.p. manifestind respectul cuvenit intr-un lacas de cult. op.

baza politica a puterii sale.El dusmanul crucii. un semn divin. insa. Din punct de vedere juridic. a sarbatorit evenimentul fara zarva. nu bisericii. Dupa 3 ani de lupte intre partida imperiala si grupul anarhic. conflictul s-a stins. avea noi motive sa fie minios. in numele caruia se organizase cruciada. A. din porunca imparatului. indiferent de convingerile sale. Dupa trei zile de la marele lui triumf politic. op. victoria fiind de partea rasculatilor. ci doar in cuvinte alese sublinia meritul de a fi fost cucerit locul unde Hristos a pus piciorul.Alphandery. modesti. In timpul primei cruciade. ne spune Alberic des Trois Fontaines. Frederic al II-lea spera ca succesul obtinut il va imblinzi pe papa Grigore al IX-lea. orasele lombarde fusesera ridicate de papa impotriva imparatului. Din nou tact politic. dusmanul credintei. adica pina la 79 P. rascoala baronilor s-a extins in Siria. Dupront. Incoronarea unui imparat crestin la lerusalim a produs o bucurie de nedescris in rindul pelerinilor. insa.. aluzie la haremul imparatului . fara ca imparatul sa fi fost macar invitat. cel ce neaga castitatea. In Italia. nu ar fi avut curajul sa manifeste o atare toleranta religioasa. Grigore al IX-lea izbucnea referindu-se la Frederic: . Frederic al II-lea insa nu avea dusman numai clerul. Grigore al IX-lea. ghibelinii. cel ce este blestemat pentru eternitate . nu fusese incoronat de reprezentantul bisericii. Cit p. Roger de Wandover in scrierile sale il sarbatorea ca pe un coopemnte dementia divina. fapt ce il obliga pe papa in 1230 sa ridice excomunicarea imparatului si sa incheie pace cu el. si aceasta este inca o dovada a schimbarii de mentalitate. Dar in Europa partida imperiala. El ii scria o epistola frumoasa. Clerul. excomunicatul. nimeni nu s-a atins de musulmani si de templele lor. Imparatul a fost aclamat. 189 94 . imparatul se incoronase singur. Asa a si procedat. sultanului de Alah. iar prizonierii crestini eliberati au vazut in el. incoronarea la lerusalim. pe el trebuie acum sa-l mai si adoram?"79.de un cult strain celui crestin. adica si sub cei doi succesori ai lui Frederic al II-lea. la Acra baronii se rasculau. regatul lerusalimului raminea mai departe sa recunoasca suzeranitatea imparatilor germani si a apartinut imperiului pina in 1268. Conrad al IV-lea (1250—1254) si Conradin (1254—1268). aluzie la excomunicare. Acum. lerusalimul fusese eliberat dupa alti 42 de ani de captivitate. iar modul in care fusese facuta eliberarea nu conta. apoi a cuprins si insula Cipru. nu facea aluzie la excomunicare. Intr-o scrisoare adresata arhiepiscopului de Milano. Dupa plecarea lui Frederic al II-lea din Acra. un rege. Papei ii vorbea de Hristos. Intelept era acum sa revina cit mai repede acasa. sa-si refaca autoritatea in Italia. jubila. Erau oameni simpli. lerusalimul fusese cedat imparatului.

insa. Templierii si ospitalierii s-au hotarat prea tarziu sa porneasca in 95 . Acestia in numar de circa 10 000 oameni. iar in 1239 tratatul de pace era rupt din imprudenta politica a unor cruciati sositi de curind la Acra. au revenit la politica traditionala de alianta cu Damascul. preocupat de atacurile tot mai dese ale mongolilor. Al-Salih-Ayub. pentru a sfarama coalitia franco-damaschina si a pedepsi pe cruciati. dar nici in aceste momente grele cruciatii nu s-au unit. Acestia. Siria ocupata de cruciati a ramas un fel de republica nobiliara. unde se afla cantonata o garnizoana egipteana nu prea numeroasa si deci — credeau ei — usor de dezarmat. au atacat si cucerit Tiberiada. s-au indreptat spre Gaza. condusi de Berke-Khan.stingerea dinastiei Hohenstaufenilor. Luptele dintre rudele lui Al-Kamil s-au terminat in cele din urma cu recunoasterea ca sultan al Egiptului a unuia dintre fiii sai. vesnic in lupta intre ele. legea fundamentala dupa care se guvernau fiind A$ezamintele lerusalimului. al celebrilor calareti khwarizmieni. Infringerea a insemnat un prim semnal de alarma pentru cruciati. sub ochii mirati ai santinelelor din garnizoana. vinovati de a fi incalcat tratatul de pace. Jaffa au refuzat sa vina in ajutorul lerusalimului. in 1244. intre 1230 si 1244 Siria a cazut prada celor mai mari dezordini. care asteptindu-se ca Ayubizii sa-si reia atacurile si profitand de luptele feudale dintre musulmani. i-a luat prin surprindere pe cruciati. Beyruth. crezand ca luptele pentru putere dintre fiii. Baronii din Acra. somnul greu dinspre dimineata. cu toata armata sa. in noaptea de 12 noiembrie 1239. nu a profitat de anarhia din statele cruciade. incit acestia nu au mai avut timpul necesar nici sa incalece sa fuga. fara a putea sa schiteze un gest de aparare. Tyr. inca nu se lumina de ziua. batran si in vesnic conflict cu membrii familiei sale. aplicate si interpretate diferit de numerosii principi. Dupa moartea sa (1238). Atunci comandantul fortelor ayubide a iesit pe furis de dupa metereze. Intr-un cuvint. recucerind stapanirile pierdute de tatal sau. si au gasit de cuviinta sa se odihneasca pe dunele de langa zidurile cetatii. A fost o lupta scurta. Somnul i-a cuprins repede. a cerut ajutorul unor triburi mongole. au ajuns mai repede decat credeau. Noul sultan. relatiile dintre musulmani si crestini s-au inrautatit din nou. semanand groaza in calea lor. cunoscuti pentru salbaticia lor in lupta. unii nu au mai deschis ochii decit ca sa-i inchida la loc pentru totdeauna. fratii si nepotii lui AlKamil erau un motiv serios pentru ca musulmanii sa fie lipsiti de coeziune si sa nu poata rezista unui atac. Sultanul Malik-Al-Kamil. Din intamplare. Practic. insotita de un macel consemnat in cronici: 1 200 oameni au fost ucisi. 600 de cavaleri si luptatori pedestri au lost facuti prizonieri si dusi in robie. o federatie de stapiniri. apoi s-au indreptat spre lerusalim. lucru aproape de neinteles. domic sa se remarce.

se spune in cronici. Numarul mortilor si al prizonierilor. osemintele lor imprastiate.apararea orasului care. Consiliul de razboi al nobililor a hotarat sa incheie o alianta cu Transiordania si sa o reintareasca pe cea existenta cu Damascul. 3 teutoni din citeva sute de luptatori cu care s-a prezentat fiecare ordin. lerusalimul fusese pierdut definitiv de catre cruciati. avand zidurile de aparare distruse. conflict sustinut de cele doua tabere adverse. socotita al doilea Hattin. unde regele. intre timp. Conform datelor. unele tinjind dupa faramitarea feudala de altadata. Al-Salih insusi a fost speriat de proportiile distrugerilor facute de Berke-Khan. cind solii patriarhului lerusalimului au poposit la curtile princiare din Occident solicitind o cruciada. care s-a soldat cu o infrangere a cruciatilor si a aliatilor lor dintre cele mai sangeroase. in timp ce aceasta era amenintata de imparatul Frederic al Il-lea. dusmanul se apropiase de Gaza. anarhia domnea pretutindeni. In aceste conditii. Singur papa. se dusese sa trateze o problema de granita. A urmat o infruntare cu armata franco-damaschina. de suprematia imparatului sau a papei. Orasul a fost devastat de la un capat la altul. nici macar imparatul Frederic al Il-lea. caruia putin i-a lipsit sa-l faca prizonier pe Ludovic al IX-lea la Vaucouleurs. regii latini deshumati. s-a ridicat la 16 000 oameni. Statele cruciate isi traiau ultimele zile. s-a aratat sensibil la cerere. Anglia reluase ostilitatile cu Franta. ei au fost primiti cu rezerva. iar in Europa elanul se stinsese pentru totdeauna si nimic nu-l va mai reinvia. desi cruciada va ramine inca multa vreme sa desemneze o expeditie impotriva musulmanilor. dar. altele vazind o mai mare putere in stat. sosita in graba. populatia care nu reusise sa se refugieze a fost in mare parte masacrata. khwarizmienii ocupau lerusalimul in numele lui Al-Salih. Papa redeschisese conflictul dintre sacerdotiu si imperiu. In societatea feudala apuseana. guelfii si ghibelinii. nu a schitat nici un gest. Fiorosii khwarizmieni deveneau periculosi. 26 ospitalieri. circa 4000 de oameni si-au pierdut viata in acest macel. Biserica Sfantului Mormint a fost profanata. interesele naţionale sau particulare creasera partide politice gata sa se infrunte. Dintre cruciati au scapat cu viata 36 templieri. era de asteptat ca nu va putea rezista mult. detinatorul titlului de rege al lerusalimului. de aceea sultanul in 1246 avea sa-i inlature din armata sa. La 23 august 1244. dar tocmai de 96 . Ultimele cruciade clasice : cruciada franccza Caderea lerusalimului (1244) in mainile sultanului Ayubid nu a imi starnit in Europa emotia de altadata. increzator. nimeni nu mai voia sa auda de unitatea politica europeana crestina. in calitate de sef al crestinitatii. progresul centralizarii statelor complicase relatiile Internationale.

nereusite. asteptind ca lucrurile sa capete intorsatura dorita de ei.aceea cruciada. Orientul inainta acum spre Occident cu zgomot. Agonia ei se anunta neasteptat de lunga. din care Europa rasariteana inca nu-si revenise. au mers pana acolo incat au declarat un lucru nemaiauzit: ca va fi pedepsit cu moartea oricine se va face cruciat. Un esec total pecetluia expeditia temerarului conte. dar ea avea sa fie piatra aruncata ce va stirni valui cel mare. mai ales in Italia. La putin timp dupa aceasta grea incercare. Evenimentul. Papalitatea contribuia astfel. Totusi fortele cruciate nu se epuizasera complet. cind declarase lupta impotriva ereziei albigenze drept o cruciada. nu numai sub aspectul lor politic. iar regatul apostolic maghiar trecut prin foc si sabie. Inocentiu al IV-lea. fara sa vrea. La toate acestea. a obtinut de la papa permisiunea de a lupta impotriva . insa. a manifestat o rezistenta darza fata de proiect si odata cu el intreaga partida antipapala foarte numeroasa. Anglia s-a opus ridicarii impozitului de cruciada. nici setea de aventura nu secase in toate inimile cavalerilor.. dovada un Thibaud al IV-lea. a produs o impresie profunda. Occidentul nu dadea nici un raspuns. insa. de cruciada. ea fiind tinuta inca in viata de insesi eveni-mentele pe care oamenii erau siliti sa le inregistreze. cind lumea astepta incordata repetarea atacului. sa intreprinda o cruciada cu forte personale. in conciliul de la Lyon (iunie-iulie 1245). semanand prapad si jale. ci si religios-moral. dupa ce cnezatele rusesti fusesera calcate de copitele cailor. desi si se facuse cruciat in 1237. atunci cind nimeni nu se mai astepta. tinutul dintre Nistru si Tisa pustiit. cu putere de influenta in mase. Dar cruciada nu putea sa moara pur si simplu. pentru multi. si l-a determinat. Succesorul papei Grigore al IX-lea. Tot asa procedase si in Franta.paganilor" (slavilor) din nord. . conte de Champagne. credinciosi si ei imparatului. Frederic al Il-lea. asupra regelui Frantei. pleca cu o mina de oameni si impreuna strabateau. la volatilizarea ideii de cruciada80. navalitorii ajungand pina la coasta dalmata. apredicat cruciada si a asteptat un raspuns. adica numai cu 80 Ibidem 97 . nu mai reprezenta decit partida papala si preferau sa ramana deoparte. in realitate un episod oarecare intre multe alte incercari asemanatoare. Orasenii din Ratisbona. Ludovic al IX-lea. iar regele Norvegiei. sosise vestea caderii lerusalimului si a ororilor savarsite de trupele de khwarizmieni. pe jos. drumul extrem de anevoios din Franta pina sub zidurile Ascalonului. sau cand asimilase cruciadei participarea la construirea unei catedrale. Haakon al IV-lea. amorteala parea ca-i cuprinsese pe feudalii apuseni. In anul 1241 in timpul marelui ban Ughedu avusese loc marele atac al mongolilor.

fostul rege al lerusalimului. o cruciada prin care marii nobili sa fie scosi din regat era binevenita. asupra caruia plana banuiala ca intretinea in continuare relatii de prietenie cu sultanul. la adapostul carora cruciatii ar fi putut debarca nestingheriti si inainta asupra lerusalimului. cu toate ca mama sa. Al-Salih. se razvratise. Paris. dupa toate aparentele. Ramanea doar sa echipeze o armata numeroasa. iar gestul sau a fost interpretat ca o pornire plecand dintr-o adinca si neclintita evlavie81. biograful lui Ludovic al IX-lea. Incoronarea regelui Frantei la lerusalim ar fi insemnat triumful politicii franceze asupra celei germane. marea feudalitate profitand de perioada de minorat a regelui si de foametea ce bantuia tara creand dificultati regelui. 98 . fiind grav bolnav. 1884 . deuxieme serie. regele pare sa fi imbracat haina de cruciat in 1244. in Les chroniquers de l’histoire de France . il indemnau sa renunte. se spune. s-a dovedit a fi un om de o energie nebanuita. Atunci. O interventie armata in Siria nu insemna o lipsa de simt politic. contrastand cu blandetea si delicatetea fizionomiei sale. Urmarind firul povestirii cronicarului Joinville. deoarece situatia.coordonne et traduit par M-me de Witt . Ludovic al IX-lea. Henric I de Lusignan. intr-un moment cand toti curtenii il credeau pierdut si el insusi se considera fara scapare. De aceea. de cind Franta se vazuse frustrata de catre regii germani de a mai adaposti coroana imperiala. si emirii din Alep si Horns intervenisera certuri. Intre sultanul Egiptului. Dupa insanatosire.m p. incredintindu-l ca un juramint facut intr-un moment cind creierul ii era cuprins de fierbinteala nu avea valoare. In regat.. Ea permitea. in favoarea cruciatilor. nepotul lui Guy de Lusignan. Ludovic al IX-lea se baza pe concursul ordinelor calugaresti si al regelui Ciprului. sa-l puna in inferioritate pe rivalul sau Frederic al II-lea. soldate cu ciocniri militare. regina Blanca de Castilia. perseverent si curajos. chiar papa. insa. in acelasi timp. cu zidurile de aparare distruse si deci usor de cucerit. organizate de regele Frantei. in ultima vreme. formata din 81 Vie de Saint Louis par le sire Jean de Joinville si Vie de Saint Louis par le confesseur de la reine Marguerite. implinirea unui vis de secole. a implorat mila divina. cetatea fiind. trasaturi pe care cele doua cruciade a Vll-a si a VlII-a. ca interese de ordin politic au avut o greutate egala in decizia luata de rege. se prezenta. sa restabileasca ordinea. 396-400. o fire deosebit de evlavioasa. trasatura ce-i va aduce porecla de . fara a o impune insa definitiv.cel sfint". promitand ca va pleca in cruciada. Ludovic al IX-lea nu a mai dat inapoi. dupa cum se stie. texte abrege .participare franceza. La o analiza atenta a faptelor se constata. stetnicii. regelui Frantei sa se afirme pe plan international. le vor scoate in evidenta. mereu schimbatoare din Orientul Mijlociu. incercand sa revina la faramitarea politica de altadata si numai cu greu Ludovic reusise. regele nu a mai putut reveni asupra unui angajament atat de solemn.

disparuse cu desavarsire din mintea organizatorilor. cunoscut pentru spiritul sau de abnegatie. nimeni nu a dat aten-tie ca pe pelerina era brodata o cruce si mai ales nimeni nu a banuit cursa ce se intindea. invocand tot felul de motive. astfel. si sa se pregateasca in conformitate cu cerintele unei lungi si foarte costisitoare campanii. seniorii Geoffrey de Sargines. caci. totodata. nobilii au fost siliti sa-si vanda o parte din pamanturi. iar regelui i-au mai adaugat o porecla cea de . la marile sarbatori. altii insa si-au dat seama de gravitatea situatiei si au incercat sa obtina de la rege o dezmintire sau dezlegare. toti purtau pe umarul drept semnul crucii. in semn de cinstire. iar pentru aceasta tezaurul statului. In noaptea de Craciun. Guillaume. rezistenta nobililor a fost atit de mare. nu mai era nici un dubiu. defileaza o armata de pelerini cruciati. Conducerea ei a fost incrediiitata unor persoane de incredere. Jean d'Orleans.. Armata adunata. care stia sa se faca ascultat cand voia. acoperiti cu cite o mantie de catre slujitorii regali. Unii dintre ei au fost tentati sa priveasca totul ca o gluma buna. Cruciada populara. nedindu-le posibilitatea sa se eschiveze. devotate coroanei. s-a ridicat la cifra de circa 15 000 de oameni. pentru a crea cruciati. mai mult sau mai putin plauzibile. ca si cea internationala. Exista un obicei mai vechi ca toti cei ce se distingeau in serviciul regelui sa primeasca. Philippe de 99 . Cind ceremonia s-a sfirsit. om incercat. sub clarul lunii. mari seniori cu autoritate. pe toti vasalii lor ca sa-i insoteasca. varul regelui. s-a aratat neinduplecat. care lasau parti intregi din masiva biserica in intuneric. la un moment dat. Robert d'Artois. Printre ei se numarau cei trei frati ai regelui: Alphonse de Poitiers. Sub amenintarea de a fi acuzati de tradare fata de tron si biserica. dupa mai mult timp de insistence si incercari inutile. incit. bogat ca niciodata. Pregiitirile au durat patru ani. Charles d'Anjou. cu multa experienta militara. cu care Ludovic al IXlea s-a aflat in deplina armonie. a recurs la un siretlic. deodata nobilii din ultimele rinduri au avut sentimentul ca. La chemarea regelui. caci celor mai putin instariti regele le-a furnizat banii necesari de drum. in prezenta regelui si a celor mai mari nobili din Franta. Pierre. dificultatea cea mai mare intampinand-o regele in a convinge pe nobili sa-l urmeze. o mantie numita livrea. cat despre o antrenare a maselor. ducele Bretaniei.cavaleri destoinici. conetabilul Frantei. chiar din castele. in stare sa se faca ascultati si sa mentina disciplina. Gaucher de Chatillon.Vanator de oameni". ii sta la dispozitie. Ludovic al IX-lea. mobilizand. in timp ce se oficia slujba in biserica Saint Denis. ea nici nu intra in discutie. in stare sa suspna un razboi dupa toate cerintele artei militare si politice. iar alaiul a urmat pe rege afara din biserica. acestia s-au vazut. ceea ce se cerea era o armata regulata. cu arcanul. Imbert de Beaujeu. bine instruita. Ludovic al IX-lea. contele Flandrei. La lumina slaba a luminarilor.

Montfort, Jean de Valery etc. Seniorul de Joinville, prietenul cel mai apropiat si sfetnicul lui Ludovic al IX-lea, il insotea pe rege, nu atat din convingere, cat din atasament si credinta fata de persoann regelui si la fel ca el au procedat multi altii. In afara granitelor Frantei, elanul de cruciada a fost aproape nul. In afara de un corp de oaste englez, condus de contele de Salisburţţ, Guillaume Longue Epee (William Spada Lunga), nu s-a mai alaturat nimeni cruciatilor francezi. In schimb si de data aceasta, femeile nu au lipsit din cruciada: regina Margareta isi urma sotul, la fel Jeanne de Poitiers si multe alte doamne de rang inalt, in anturajul lor aflindu-se multi clerici, inrolati cu asentimentul papei. Era tot ce facuse Inocentiu al IV-lea pentru aceasta cruciada, propovaduita mai mult de forma, deoarece papa prefera o politica de misionarism, constient fiind ca Europa nu mai dispunea de fortele necesare organizarii unei cruciade. La conciliul de la Lyon, el se plangea de lipsa de unitate dintre autoritatea laica si ecleziastica si se intreba neputincios ,,cum ar putea ea fi inlaturata cind cele doua jumatati ale lui Dumnezeu <papalitatea si imperiul> se aflau intr-o opozitie permanenta?"82. Fara aceasta unitate cruciada nu mai era cruciada, de aceea el se multumea doar cu incuviintarea unei expeditii, propriu-zis franceza, in Siria. Mijloacele infaptuirii ei, planul de atac nu-l interesau. In primavara anului 1249, cruciatii erau gata de plecare. Dupa ce Ludovic al IX-lea a incredintat regenta mamei sale, Blanca de Castilia, si catorva consilieri, oameni a caror fidelitate fusese incercata, arniata, in frunte cu regele ei, a coborat in sudul Frantei si la Aigues-Mortes ea s-a imbarcat pe 120 corabii mari de razboi si peste 150 ambarcatiuni mai mici, tocmite cu armatorii genovezi si pisani. Primul popas a fost facut, conform planului, in insula Cipru, unde cruciatii erau asteptati de Henri de Lusignan, gata sa aprovizioneze o armata numeroasa cu cantitati imense de alimente. O parte din ele au fost consumate pe loc, deoarece sederea cruciatilor in primitoarea insula s-a prelungit mai mult decit era prevazut. Cipru fusese ales ca loc de intalnire cu armata templierilor, condusa de magistral Guillatime de Sonnac, cu cea a ospitalierilor, comandata de prepozitul Henry de Ronnay si cu cruciatii sirieni pe care patriarliul lerusalimului reusise sa-i mobilizeze. O data corpurile de oaste adunate, au urmat discutii lungi intre conducatorii lor, privind desfasurarea expeditiei. Regele Frantei era pentru o debarcare directa in Palestina, fapt ce i-ar fi permis, dat fiind imprejurarile, cucerirea imediata a lerusalimului si cu aceasta scopul cruciadei ar fi fost atins. Lucrurile probabil s-ar fi petrecut asa, deoarece orasele
82

P. Alphandery, A. Dupront, op . cit. , p. 200-201

100

erau aproape toate devastate, zidurile lor distruse. Dar magistrul templierilor, alti cruciati, cunoscatori ai situatiei din Siria, erau de parere sa se reia planul cruciadei a V-a. ,,Mergeti mai degraba in Egipt, spuneau ei, sultanul, suveranul acestei tari, tine in miinile lui Palestina. Deindata ce veti pleca, el se va face din nou stapan pe tara; de aceea cu el trebuie sa incepeti campania daca vreti sa dati trainicie tronului lerusalimului"83 Ludovic al IX-lea, desi stia cat ii costase pe cruciati campania trecuta in Egipt, desi aflase cat de iscusit militar era Al-Salih, la insistentele lui Guillaume de Sonnac, a cedat si la 4 iunie 1249, intr-o zi de Rusalii, cruciatii se aflau in fata Damiettei. Pe mal, armata sultanului, citeva mii de oameni, ii astepta. Tobele bateau, timbalele sunau, cornurile se tinguiau, intr-un cuvint, un zgomot asurzitor — povesteste Joinville — ii intampina pe cruciati, care stransi pe puntea vaselor priveau spectacolul ce Ii se infatisa dinaintea ochilor, convinsi ca nu din prietenie pentru ei se starnise atata larma. Deodata de pe galera aflata inaintea celorlalte, vocea regelui a rasunat limpede: ,,Cavaleri inainte! Nu ma priviti ca pe un principe, ci ca pe unul de al vostru, a carui viata nu este decit un suflu gata sa se risipeasca oricand. Inainte cu incredere!" 84. Cuvinte putine, dar pline de simtire, rostite la momentul potrivit, pentru a redestepta insufletirea si atasamentul fata de conducator. Ele dovedesc cum regele stia sa se faca urmat si explica, totodata, cum el a reusit sa-si mentina autoritatea tot timpul cruciadei. Regele se arata gata sa imparta soarta luptatorilor sai nu numai prin vorbe, ci si prin fapte. Salupa purtatoare a stindardului regal s-a apropiat de mal. Ludovic, primul a sarit in apa ce l-a cuprins pana la umeri, strigand ,,Montjoie Saint-Denis", strigatul razboinicilor francezi, si cu sabia ridicata in mana dreapta, cu scutul atarnat de gat a taiat valul pana la primul sarasin venit in intampinarea lui. Intre timp si ceilalti cruciati s-au apropiat, l-au inconjurat pe rege, altii au adus caii si o lupta indarjita s-a angajat intre cele doua armate pina la apusul soarelui, cind cruciatii au ramas stapani pe plaja unde debarcasera. Sarasinii, cu ajutorul porumbeilor zburatori, au anuntat sultanului vestea sosirii francezilor, cerand ajutor grabnic. Dar Al-Salih, care venise in goana, din Mesopotamia (Irak) pentru a-i opri pe cruciati sa intre in tara sa, se imbolnavise grav si nimeni nu indraznise sa ia o hotarire in locul lui. Conducatorul niameluc, neprimind nici un raspuns, a crezut ca sultanuJ murise, de aceea, dupa ce a poruncit populatiei din Damietta sa paraseasca orasul, si-a retras armata, fara macar sa distruga podui de vase al cruciatilor. Acestia uimiti, nestiind carui fapt se datoreaza capitularea atat de rapida a egiptenilor, la 6 iunie 1249 intrau in oras, cantind cu
83 84

L. P. Anquetil, op. Cit., p. 285 Memoires de Jean sire de Joinville, Paris, 1881, p 47, 50-51

101

glas tare, Te Deum landamus. Apoi s-au instalat in casele ramase fara stapani, sau indestulat cu tot ce au gasit, caci locuitorii in graba retragerii nu putusera lua cu ei mare lucru; singura lor razbunare si paguba pentru cruciati fusese incendierea bazarului cu marfuri si alimente. Damietta devenea astfel un punct fortificat si de sprijin pentru tot restul expeditiei cruciate. Marea epopee din Egipt, din anul 1219, reincepea. Pana in luna noiembrie, sortii au fost de partea cruciatilor, sorti incredibil de favorabili, dar tocmai de aceea inselatori. Al-Salih venise pina la Mansurah, luase masuri de pedepsire a fugarilor de la Damietta si ca vrednic descendent al lui Saladin, pregatea campania impotriva agresorilor cand, rapus de boala, murea. Situatia pentru egipteni devenea tragica. Mostenitorul tronului Ayubid, AlMuazzam-Turan-Sah, se afla tocmai la Yazira (Mesopotamia), emirii puteau sa se rascoale dintr-un moment in altul, corpul de oaste al mamelucilor manifesta porniri spre nesupunere, francezii de indata ce ar fi aflat de moartea sultanului si-ar fi reluat ofensiva cum, de fapt, s-a si intamplat. Din acest impas Egiptul a fost salvat de vaduva sultanului, inteli-genta si energica turcoaica Shajar-AlDurr. Ajutata de emirul Faklir, un apropiat al lui Al-Salih, si de cativa sclavi credinciosi, ea a ascuns moartea sotului si, ca sa nu trezeasca vreo banuiala, sa castige timp pina la venirea fiului, a continuat sa emita acte purtand semnatura sultanului, un fals, se intelege, facut cu mult talent. Sub un pretext oarecare, Shajar a obtinut de la emiri un juramint de fidelitate fata de sultan si mostenitor, usurandu-i, astfel, acestuia din urma recunoasterea ca succesor al lui Al-Salih si, lucru important, a reusit sa-l impuna pe Fakhr-Al-Din sef militar si administrator al statului. Aceste masuri odata infaptnite, doliul eel mare era anuntat. Al-Muazzam putea veni la Cairo fara teama de a fi respins85. In timp ce in palatul sultanului domnea agitatia, francezii au parasit Damietta si urmand cursul Nilului au pornit spre Cairo, in drum neavand decit un punct fortificat, mai greu de trecut, Mansurah. Aid i-a asteptat Fakhr-Al-Din cu intreaga lui oaste. A urmat una dintre cele mai cumplite batalii inregistrata de cronicile medievale86. A durat doua luni, timp in care francezii si egiptenii au trecut printr-un adevarat iad, cand unii, cand ceilalfi avand avantaj in lupta. Cavalerii francezi obisnuiti cu incaierarile scurte de pe continent, de citeva ore, soldate cu cativa morti si puţini raniti, de cind se introdusesera regulile de lupta cavaleresti, au avut nu odata sentimentul ca traiesc clipe apocaliptice, de sfirsit de lume. Sultanul adusese o armata numeroasa compusa din turci selgiucizi,
85 86

P.M. Holt, op. Cit., p. 82 Grozaviile din timpul bataliei descrise de joinville, martor cocular , in Extrais de Joinville, Les Chroniqueurs francais. Euvres choisies, p. 67 si urm.; v.si Les chroniqueurs de l’histoire de France, p. 412 si urm.

102

Intreaga avangarda. de aceea preferau sa lupte. Hugues d'Escot primise trei lovituri de lance in fata. Jean d'Orleans. surprinsi. Aruncatoarele de pietre. cai si oameni. spectrele celor cazuti atunci. iratele regelui. sfidand pe magistrul templierilor. prevazute cu viziere. caci nu. nobilii se sufocau in ele. La inceput. au fost macelariti de francezi in numar mare. fiind omorit cu lovituri de sabie. se inecau. soldate. asediati din toate partile. pana si taranii din imprejurimile Mansurahului au fost chemati. Cosmarul acestor lupte l-a urmarit pe Joinville. 103 . tintita de obicei de dusman. ci erau nevoiti sa lupte pentru fiecare strada. un mameluc. antrenand dupa el si pe vanitosii templieri. se strecurase pina la contele de Anjou si reusise sa aduca ajutoare. de obicei. dar. in goana cailor. negandindu-se la inferioritatea numerica a oastei lui. devenisera de nefolosit. Guillaume de Sonnac. din cauza caldurii. iataganele. raniti de mosrte. pana la totala epuizare a adversarului. fapt ce l-a costat viata. toate loveau cu precizie. nu uita cum refugiat intr-o casa. musulmanii. Pierre de Neuville. sabiile. Dar nu au fost numai acte de solidaritate cavalereasca. ambele infrangeri fiind o pierdere grea pentru regele Frantei. Robert d'Artois a facut imprudenta sa-i urmareasca pe fugari. lancile. Fjard de Sivery avea nasul retezat. pe sub ochii luptatorilor. cum s-a intamplat si de data aceasta. smulgand maini. lasind descoperita partea vulnerabila a capului. O incercare similara a ducelui d'Orleans s-a terminat cu aceeasi infrangere.mobilizase pe beduini sa vina in ajutorul mamelucilor. Musulmanii rasareau ca din pamant. Plini de rani. a fost nimicita de catre musulmani. aveau arme. vajnicul Fakhr. povestitorul acestor rinduri. macar sa arunce cu noroi in dusman. desi Ludovic al IX-lea interzisese actele de bravada si initiativa particulara. de materiale inflamabile. pina la adinci batrineti. daca nu sa lupte. desi erau in anotimpul zis rece. Coifurile protectoare. tactica musulmanilor constand in atacuri repezi. Baibars Bun-ducdari. Robert d'Artois. cu miile. pierzind din abundenta sange. traversind orasul cu corpul sau de oaste. cu un esec. scapase cu viata datorita abnegatiei si spiritului de jertfa al lui Erard de Siverey care. a gasit cu cale sa intreprinda pe cont propriu un atac. desi grav ranit. masacrandu-i la rindul sau. prelungite si repetate. circa 1 500 calareti cruciati. trupurile lor fiind purtate in aval. conducatorul lor. pentru fiecare cladire. strivind picioare. mutiland. desfiguind. a reusit repede sa-si adune oamenii si sa revina asupra atacatorilor. caci in locul lui Fakhr. ducele de Burgundia fusese crestat adinc in obraz de o sabie si gura ii era plina de singe. imbatat de victorie. atunci cind francezii credeau ca s-au retras. le vedea aievea. francezi si musulmani. Pe fluviu pluteau arme şi scuturi. seniorul de Conflans si multi altii au ramas pe campul de lupta. impreuna cu citiva cavaleri. francezii nu-si puteau permite nici un ragaz.

imposibil de recuperat. el cerea ca ostatec pe chiar regele Frantei. op. Cum parca situatia pentru cruciati nu era destul de grea. cu oamenii sai. ei au recurs la un viclesug si. o specie cu care europenii nu erau obisnuiti.cit. odata. Pana la retragerea armatei straine din cetate si imbarcarea ei.M. Un martor ocular. ca prin minune. ramasese cu ariergarda. propunerea sa fiind sa predea Damietta si sa primeasca in schimb lerusalimul. Multi dintre ei prinsi au fost ucisi pe loc. de aceea. Prinderea regelui Frantei starnise printre egiptenii turci si arabi o bucurie de neinchipuit. manifestandu-se prin dureri puternice de pantece. singurul tratament folosit si putini au fost cei ce au scapat de aceasta operatie dureroasa. de alimentatia excesiva cu carne de pore conservata numai prin sarare. inca. dar i-a dat un leac. in timp ce Geoffrey de Sargine il transporta pe Ludovic. Clima foarte calda si uscata in anul acela. Ostilitatile au fost reluate. desi erau in luna ianuarie nu cazuse un strop de ploaie. Joinville. l-a luat pe vasul sau si nu numai ca l-a acoperit cu propriul sau trup ca sa-l apere de loviturile celorlalti selgiucizi. sa mai sustina lupta pe fluviu. probabil.83. Regele Frantei era dispus sa trateze cu musulmanii condiţiile retragerii. povesteste cum emirul a pus mantia pe el si beat de fericire a adus multumiri lui Alah 87. printre ei aflandu-se si Joinville. care a acceptat minciuna ca Joinville era varul regelui. Sultanul era inclinat sa accepte. Abu Shama. mizeria . a fost salvat de la moarte.din taberele de cantonament.p. intr-un sat din apropiere de Mansurah. fireste. Admirabil act de umanitate fata de un om a carui viata atirna de un fir de par. Sultanul a reluat tratativele cu pretiosul sau 87 P. Ludovic al IX-lea nu a primit. Prizonierii toti au fost dusi in fata cortulni lui Al-Muazzam. de catre un turc. 104 .Luptele erau reluate zi de zi si. insa. ceea ce. Vaetul ranitilor era acoperit de tipetele celor carora barbierii le taiau carnea moarta de pe gingii. o bautura. fapt cunoscut de egipteni. comandant de galera.. dar incercand. infectie in gat si la gingii sa-i chinuie pe francezi. cu el un numar mare de nobili fiind capturati. Regele se imbolnavise.Holt. lipsa apei potabile — se foloseau de apa din Nil deja infectata de cadavre — toate la un loc au facut ca o boala necunoscuta. sau poate de consumul exagerat de peste. in rindurile lor a izbucnit o epidemie provocata. Mantia de purpura a lui Ludovic al IX-lea tivita cu hermina a fost luata de sultan ca trofeu si trimisa guvernatorului Damascului odata cu fericita veste. bolnav si el. cuprins de febra si aproape fara cunostinta. de fiecare data. in timp ce sultanul parea ca dispune de un rezervor nesecat de oameni si de masini de razboi. acestia lau facut prizonier. se inregistrau pierderi in armata franceza. voia garantii dintre cele mai sigure ca francezii se vor tine de cuvant. ca sa-l tamaduiasca de suferinta ce o avea si l-a ospatat ca pe un prieten.

dupa ce armata sultanului fusese indepartata de catre Baibars. daca nu se targuieste pentru o suma atit de mare de bani " 88. sub amenintarea cu moartea. ci doar cu citiva favoriti. venise din Orient. este vorba de o lovitura de stat data de grupul Bahryya. Al-Muazzam. francul este generos. detineau func|ii de guvernatori (emiri) si chiar inaltul titlu de atabeg la care Baibars. inima i-a fost smulsa din piept si aruncata in Nil. pentru a nu parea mai putin marinimos. uimind pe toti cu indrazneala actelor ei. inconjurat de emiri turci. si. deja cunoscuta. Al-Muazzam a fost asasinat miseleste de mai multi osteni din garda sa personala. putea sa o plateasca. fara a lasa timp de gindire.pe legea mea. chiar sub ochii regelui' Frantei.. tratative impuse de invingator. au pus la cale inlaturarea vechii dinastii si inlocuirea ei cu una mameluca. ajunsese. ii dadea regelui 100 000 de livre ca despagubire. Mamelucii din garda sultanului. in Les chronigueurs de Vhistoire de France. sub pretext ca Al-Muazzam nu ar fi fost dispus sa imparta cu toti conducatorii de osti banii platiti de francezi drept rascumparare. In fond.. p. Prizonierii asteptau cu infrigurare eliberarea lor. sultana Shajar-Al-Durr a aparut iar pe scena politica. s-au rasculat. Prizonierii au fost aruncati in inchisoare. Vazand noua dispozitie a sultanului. nemultumiti.prizonier.Regina mahomedanilor". El cerea restituirea neconditionata a Damiettei si o rascumparare personala de 500 000 livre de aur. sub pretext ca este nevoie urgenta de ea la Damietta. lui datorindu-i-se in cea mai mare parte infringerea cruciatilor si deci se considera indreptatit sa fie rasplatit pentru aceasta. Asa se face ca in una din-zilele lunii februarie 1250. sa-i omoare. fapt ce il facea pe Al Muazzam sa exclame plin de admiratie : . In aceste imprejurari. sau sa primeasca rascumpararea. cum o cerea datina. proveniti din Turchestan. Regele a acceptat fara sa ezite stiind ca regina Margareta care se afla la Damietta. au fost asvirliti unii peste altii in cala intunecoasa si neaerisita a galerelor. cu exceptia regelui. fara precedent in istoria Islamului. a luat 88 Extraits de Joinville.asanumitii mameluci Bahryya. insa. in ei avea incredere. o suma ce parea chiar sultanului fantastic de mare. s-a proclamat . lor le impartea toate favorurile.. ascensiunea lui politica datorinduse nenumaratelor servicii militare aduse tarii si faptului ca erau legati etnic de sultana Shajar. Shajar cu energia. De aceea mamelucii. si el un mameluc. 105 . toti. cind un alt eveniment neasteptat i-a pus iar fata in fata cu moartea. Fostii luptatori sclavi ajunsesesra mari proprietari de pamint. regele spera ca il va indupleca sa gazduiasca in Damietta bolnavii si ranitii pana ce si acestia se vor putea imbarca. mamelucii deocamdata nestiind cum este mai bine sa procedeze. la randul sau. ramas impietrit de ceea ce se petrecea. fara apa sau mincare. 436. de indata ce a aflat de moartea fiului ei.

In schimb. francii din oras. captivii primeau invoire sa revina langa regele lor. Dar situatia militara a tarii. nu mai formau o armata. dar prin eforturi proprii. si la inlocuirea ei cu dinastia mameluca. pe propriile corabii. sfirsindu-se aici. prezenta inca a francezilor. prin politica ei. care se rascumparasera odata cu regele. intemeiata de Saladin. laolalta cu rezerva de carne de porc sarata si cu maşinile de razboi sfarimate ale francezilor. celelalte doamne. genovezii. ascuns pe o galera a acestora si pazit cu atita strasnicie de calugari. cind alti mameluci cerchezi numiti bordjiti aveau sa preia puterea. astfel.. au fost ucisi fara mila. de curind ridicata din pat dupa nasterea unui fiu. la 1 aprilie 1250 s-a casatorit cu un preferat al mamelucilor. 444-448 106 . practic. seniorul Geoffroy de Sargine preda Damietta. evacuati la Damietta. bolnavii. optind pentru rascumpararea lor la un pret mai mare. La 13 mai 1250. Cadavrele erau atit de numeroase — spune Joinville — incit ele au fost ingramadite pe malul fluviului si Ii s-a dat foc. ii legitima. In ziua de 6 mai 1250. venirea la tron. Khalil fiind unul din cele patru nume ale lui Al-Muazzam. jumatate din banii datorati. alaturi de mameluci.89 O data conventia incheiata. adica 200 000 de livre. nesocotindu-se legea lui Saladin care prevedea ca strainul hranit de un mahomedan nu mai putea fi omorit. cobora in portul Acra. in afara de restituirea Damiettei. de aceea Shajar. pisardi. de credinciosul sfetnic. caci majoritatea luasera un mic tezaur cu ei la plecare. caruia. Mirosul greu ce se ridica in vazduh anunta ca mamelucii sint mai neinduratori cu dusmanul decit toti sultanii Ayubizi. directia aleasa fiind Acra. Gratie lui Joinville. Aybeg trebuia sa hotarasca soarta prizonierilor francezi si el a facut-o. p. asadar. iar regina Margareta. bahritii guvernind pina in 1281. Deocamdata. unde garnizoana egipteana fusese reinstalata. Shajar-Al-Durr. eliberarea regelui s-a facut mai repede decit era de asteptat. din porunca sultanului. Cruciatiii.conducerea. contribuia direct. precum si o posibila interventie din Orient. la inlaturarea dinastiei Ayubide. pina in 1517. reclamau un barbat la cirma statului. sau cei sositi ulterior. nume cu care a iscalit primele decrete date. unde urma sa-i ajunga regele cu oamenii lui dupa ce rascumpararea avea sa fie platita. incit nici turcii. cruciada a VII-a. insa. pentru a nu risca o inlaturare completa. ei nu mai aveau forta nici din punct de vedere 89 Ibidem. slujitorii primeau incuviintarea sa se imbarce. in numar de citeva sute. fara sa-i pese ca legile Coranului o interziceau si pentru a-si legitima puterea s-a intitulat . nici mamelucii nu dadusera peste el. ranitii. fiind luati cu forta. pe zidurile cetatii erau din nou asezate insemnele sultanului. Aybeg-Al-Turkuman. transportat de o corabie genoveza. dintr-unul din cuferele templierilor.Umm Khalil" (mama lui Khalil). Ludovic al IX-lea. cind Egiptul si Siria vor intra in stapinirea turcilor otomani. la rindul ei.

Cu ei spera sa recruteze cruciati . Frederic al II-lea. p.platiti".. fiind crescuti si educati pentru a ucide la porunca stapinului lor pe oricine era declarat de el dusman.Feriti-va de cel ce tine in miinile sale moartea regilor!". Ludovic s-a incapatanat sa ramana.Batrinul din Munti" se reincarneaza intr-o viata mai buna. desi se simtea inconjurat de dusmani: “Cu nici un pret nu voi lasa regatul Ierusalimului pe care am venit sa-l cuceresc si sa-l pazesc” 90.. Jves le Breton. nu se stie precis unde. contii de Poitiers si Anjou. a raspuns el cand consilierii au insistat sa se imbarce odata cu fratii sai. calugar templier. 459-462 107 . Al-Muazzam. singurii in masura sa impuna respect . sultanul Egiptului. Regele nu s-a infricosat.. supunerea lor totala.. Se povestea ca atunci cind . datorindu-se credintei ca cine murea slujindu-l pe . caci se pare ca pe . cu mult mai mari decit cele traite. Stapinirea lui se intindea undeva la granita de nord a Antiohiei.Batrinul din Munti" se deplasa dintr-un loc in altul. de a-l ameninta pentru a obtine de la el plata unui tribut cit mai mare. caci şi ei dispuneau de oameni devotati.Batrinul din Munti" venea la Acra. Bani regele mai avea.Batrinului".numeric. p. o erezie siita.sectei asasinilor". incarcat cu stofe scumpe.91 Imparatul Germaniei. nume sub care este mentionat in documente conducatorul . 458 Ibidem. sa refaca zidurile principalelor oraseporturi. Andrei al Il-lea.batrin" il interesau mai mult banii decit viata regilor.. au hotarlt sa se intoarca in Franta. pocale. o formula noua ilustrind decaderea cruciadei ofensive. cupe de aur si argint. Venise rindul regelui Frantei. La interventia lor. Tinerii se supuneau cu un fanatism orb poruncii lui. impins pina la jertfa de sine. carora le oferea toate placerile. de aceea cind cei doi frati ai sai. si striga: . Asa se face ca un emir. un slujitor mergea inaintea lui... sa-si cistige aliati sau sa-si cumpere dusmani.. cu misiunea speciala. nici al rezistentei fizice si morale ca sa faca faţa unei noi campanii. si despre el se spunea ca intretinea la curtea sa o armata de tineri. ii platisera tribut.. in Siria sau in alta parte a lumii. iar daca un rege putea fi ucis un intreg ordin nu putea fi exterminat. plina de placeri. rascumparindu-si astfel viata.Batrinului din Munti". De aici devotamentul lor. 90 91 Ibidem. Mai intii regele a trebuit sa-si asigure linistea in pamintul Siriei din partea . regele Ungariei. intre cei doi suverani atit de diferiti a intervenlt o intelegere si un schimb de daruri pretioase echivalind cu o rascumparare si o recunoastere a pacii. o secure daneza cu coada lunga de argint in care erau infipte mai multe cutite. de a-l intimida pe Ludovic. gata la nevoie sa se sacrifice. purtind insemnul conducatorului. trimis de . El a apelat la ajutorul celor doi magistri ai ordinului templierilor si ospitalierilor. impreuna cu alti nobili. indiferent unde acestia s-ar fi aflat.

Batrinului". Dar nimeni nu a schitat un gest sa le vina in ajutor. fructe si flori din ambra.inteleptului" rege. evident mai putin scumpe. luind cu ei pe cei mici in stare sa suporte o calatorie. darurile bogate. Seful . dar si pentru a avea un aliat eficace impotriva sultanului Egiptului.. admirabil lucrat. omul politic si ambitia de a nu fi infrint devenisera mai puternice decit crezul religios. Tratativele au fost purtate de un calugar franciscan.' In tot acest timp.cel sfint". pe de alta zbucium si clocot tineresc.. Guillaume de Rubruquis. care cauta o cale de manifestare.cel sfint" al Frantei isi dadea seama ca a trai printre orientali insemna tot felul de compromisuri si schimbari de optica. actele sale de umanitate. Autoritatile au privit cu spaima repetarea cruciadei copiilor. Pe de o parte compasiune si devotiune faţa de rege.Batrinul din Munti" trimetea lui Ludovic al IX-lea cateva daruri. fie una. mai ales in nordul Frantei. Din nou cruciada populara reinvie sub forma marsului pastorasilor. s-a adresat hanului tatar din Karakorum (Mongolia). dar nu mai putin regele . ceea ce voia sa insemne legatura cu regele Frantei. si ele s-au soldat in 1253 cu o alianta franco-tatara. folosind acelasi procedeu. iar noul mars al pastorasilor era prezentat in cuvinte 108 . de mare anvergura.. tinerii din Flandra si Picardia. Legatura rege — tara — popor era inca puternica in ideologia vremii.. faptul il multumea. O solie asemanatoare fusese trimisa si la marele han din Persia si Transcaucazia. cum deja oamenii simpli in naivitatea lor si-l figurau pe Ludovic... In Ludovic .. scopul ei fiind distrugerea califatului de Bagdad a Alepu-lui. au pornit in 1253. intr-un viitor razboi. ca o urare de bogatie si implinire in sfirsit un joc de sah.bunului". . Pentru a inlatura posibilitatea unui atac mongol asupra teritoriilor cruciate. a suferintelor indurate se raspindise ca fulgerul. spre palatul . exprimind dorinta ca regele sa se bucure din plin de clipe de ragaz.impartitor de dreptate". apoi figurine de cristal. Ludovic al IX-lea... Munke. Primul pas se cerea urmat de un al doilea. ce insemna o abatere evidenta de la idealul de cruciada.asasinilor" se arata mai curtenitor decit banuise Ludovic. venerat inca din viata ca un sfint. un plan de lupta. iar Ludovic al IX-lea. cu numele stapinului din munti gravat pe el. dupa cum se vede. se bucura de popularitate. de unde se intorcea apoi uimit de bogatiile vazute. sacrarea il situa pe rege deasupra claselor ca pe un arbitru nepartinitor. fie alta. cu valoare simbolica: camasa . spre Paris cu gindul de a se face cruciati. . doar poporul deplingea soarta . De aceea nu este de mirare ca poporul a simtit nevoia sa-i vina in ajutor. solicitindu-i o cooperare militara.Batrinului".bijuterii de tot felul. mai mult decit alti regi. in Franta vestea infringerii cruciatilor. fagaduiala de credinta viitoare. prin modestia sa. prima alianta de acest fel. lua drumul muntilor. semn ca regele ii este apropiat cum este camasa de corp un inel de aur. . In semn de prietenie. Damascului si a califatului egiptean.

de aceea Blanca de Castilia. Acra au fost pe deplin fortificate. desi fusese invitat de mai multe ori de emirii din oras.] cind acestia treceau pe linga pastorii de oi.]. si nu da semne ca o preocupa soarta copiilor (patru la numar) ramasi acasa.. Sidon.. printre ei. In sfirsit. viata politica putea sa alunece usor spre anarhie. pregatirile de cruciada facute. iar poporul nu mai avea loc in ea. si posedati ca de nu stiu ce nebunie porneau cu totii pe drumul crimei [. pentru a insela oamenii simpli si pentru a raspindi cruciada in rindul poporului. fara sa ceara voie parintilor. Cruciada devenise un simplu act politic. unde. asadar. era un tinar lipsit de puterea unor initiative politice. ea nu se departa de el. care se intorcea dezamagit. ofensiva si populara. amenintat de politica papala. nepotul lui Frederic al II-lea. decazuse complet. au propovaduit cu o fantezie plina de inventivitate falsa ca li s-au aratat ingerii si sfinta Fecioara. Franta isi revedea din nou regele. ii obligasera cativa ani sa nu-si dea in vileag adevaratele intentii. Dupa plecarea lui Ludovic al IX-lea. Credincioasa regelui. In noiembrie 1253. Dintr-o expeditie cu caracter international.Sefi de briganzi. 92 Ibidem p. feudala. a luat masuri severe pentru intoarcerea pastorasilor din drum. nationala. ca o crima. Totusi regele nu a plecat imediat. fara energia batrinei regente. ciobanasii isi paraseau turma. iar in anii ce vor veni va dispare si acesta.. fara sa fi vazut lerusalimul. Stapinirea nominala asupra statelor cruciate o avea inca imparatul Germaniei. o fata. Caesarea. cruciada se transformase intr-o actiune politica. aspectul ofensiv fiind si el in plin declin. regele se afla inca in Orient. sa stringa o armata de pastori si din oamenii cei mai simpli din popor ca sa mearga in ajutorul Tarii Sfinte [. Daca. conducatorii cruciati fiind liberi sa-si dispute intaietatea. 1-a obligat pe Ludovic al IX-lea sa se gindeasca serios la importanta intoarcerii sale in Franta. Asadar. sa intre in oras prin bunavointa stapinilor lui. statele latine au fost cuprinse de descurajare si slabiciune. unde menajul regal parea ca se simte destul de bine. poruncindu-le sa ia crucea <sa se faca cruciati>. in 1254. dar dupa plecarea lui. Prezenta regelui Frantei.dezaproba-toare de felul: . procesul de faramitare feudala in Orient putea sa avanseze nestingherit. ajutata de biserica. dar socotise ca nu este de demnitatea unui monarh care a venit in chip de cuceritor. insa. se aflau si un numar mare de tilhari si excroci si tocmai acestia aveau conducerea convoaielor" . dar Conradin de Hohenstaufen. aliantele incheiate.. anarhia politica se declansase amenintind cu un razboi civil.. 92 Cruciada populara. insa. a depus atitea eforturi ca sa redea lerusalimul crestinilor. Regina Margareta nascuse al doilea copil pe pamint strain. asteptind cu rabdare pregatirea cruciadei. el a mai zabovit pina ce cetatile Jaffa. 468 109 . ea nu mai era privita decit cu dispret si neincredere. ciobanasii erau macar de buna credinta. Moartea reginei Blanca de Castilia.

apoi. in timp ce la Cairo era trimisa o solie pentru a cere supunerea noului sultan. in orasele ocupate sau in care erau stapini. incit dupa 1254 ele ii paraseau pe cruciati. mort cu putin inainte de marea batalie. cu care erau obisnuiti. a inaintat pe coasta palestiniana. a carui fata o luase in casatorie. de altfel. dusmanii lor de ieri. Baibars nu admitea nici un fel de compromis cu crestinii. fratele si urmasul lui Munke. Cu Baibars incepea schimbarea politicii in Orient. cucerind toate trei cetatile si darimindu-le zidurile. desi Munke isi incepuse ofensiva. Urmarea acestor aliante schimbatoare a fost niarea infringere a mongolilor de la Ain Jalud din 1259 si indepartarea trupelor lui Hulagu. El a reiiiviat djthad-ul cu un fanatism si vigoare neintilnita pina acum la musulmani. dar nimeni nu-i lua in serios pretentiile. Cruciatii se vedeau prinsi intre doua stapiniri. Arsuf. sprijinit de intreaga armata al carui atabeg era. cultul crestin fiind interzis. dupa un asediu nereusit asupra Acrei. de aceea au ales-o pe cea mai putin rea. el preluind puterea si titulatura de sultan. odata cu ele priiicipalele baze ale cruciatilor fiind distruse. pentru a-si salva privilegiile comerciale. la fel de incomode. conform planului dinainte stabilit. venea rindul cetatii Safad aflata pe drumul Galileii si stapinita de templieri. sa recucereasca Constantinopolul. In tot acest timp. apoi. fara sa mai astepte ajutorul cruciatilor. Kutuz. Genovezii au fost aceia care in 1261 il ajutau pe un Mihail Paleologul imparat la Niceea. energicul si ambitiosul Baibars vazindu-si de data aceasta visul implinit. incepea sa actioneze in Orientul Mijlociu si el va compromite definitiv ideea de cruciada. a atacat Caesarea. sa refaca Imperiul bizantin. punct strategic deosebit de important. Spre deosebire de Saladin si Al-Kamil. cu care mai avusesera tratate si astfel din aliati ai mongolilor s-au facut aliati ai mamelucilor. Alianta cu mamelucii nu putea fi insa de durata. Atacurile se succedau la intervale atit 110 . Ofensiva Islamului a fost reluata. Munke cucerea Bagdadul. an de an repetindu-se atacurile asupra francezilor. In anul urmator. In Siria era numit un guvernator mongol. preferau sa trateze cu musulmanii. stabilind un echilibru de forte. de care. iar din aliat putea deveni un dusman la fel de periculos ca mamelucii din Egipt. un imperiu mai ostil cruciatilor ca niciodata.Orasele italiene. Haifa. ataca si ocupa Alepul si Damascul. Biserica din Nazaret a fost rasa de pe suprafata pamintului (1263). printre principii cruciati sirieni cel mai puternic era principele Antiohiei. In 1258. ei il asasinau pe Kutuz in 1260. Jocul aliantelor. Vesnic nemultumiti de conducatorul lor. 1266. de aceea Baibars hotara sa faca din Safad capitala mamelucilor in Siria. care anexase comitatul Tripoli si incheiase o alianta avantajoasa cu regele armean. Faptul il indreptateste sa revendice suzeranitatea. nici nu avea nevoie.

undo Baibars instala o garnizoana musulmana numeroasa. R. dupa ce legatura cu marea si orice posibilitate de a primi ajntor din exterior ii fusese taiata. dar Baibars nu le scapa din planul sau de ofensiva viitor. impreuna cu Acra.93 Dupa 171 de ani de stapinire de catre Casa de Hauteville.. Asa se face ca in 1267 papa trimetea o solie la hanul mongol din Persia. erau incapabili sa-si refaca fortele. sa aduca multumiri lui Alah si o data cu vizitarea orasului . politicul dicta nu religiosul. ea trebuia readaptata. dar careia. mereu in defensiva. orasul era incercuit din toate partile si silit sa se predea.sfint" sa-si impuna suzeranitatea asupra intregii lumi arabe in vederea deplinei unificari musulmane. op. ecoul lor rasunind pina in Europa. dar si de data aceasta nu a raspuns decit Ludovic al IX-lea chemarii papei. solie bine primita. P. Venise rindul Antiohiei. dar fara un suport politic. ceea ce insemna o schimbare esentiaia in ideologia de cruciada. nascut din conditiile obiective ale societatii. p. ramineau inca stapiniri cruciate. 192-194 111 . legitima o actiune. Papa trebuia sa organizeze neintirziat o cruciada daca voia sa mai salveze ceva. de la inceput. Columbeanu. chiar copii unii dintre ei. fortificatiile erau distruse. p. Dupa cum s-a vazut si se va vedea.94 Amintirea infrangerii suferite il chinuia. luna mai a anului 1268. Bucuresti. Dupa capitulare (8 mai) a urmat unul dintre jafurile si masacrele renumite ale mamelucilor. 195-203. ultima nadejde a cruciatilor. Principatul Antiohiei disparea in zgomotul loviturilor date de sultanul mameluc Baibars. cit. numele fortaretei fiind schimbat in Shafik Arnum. de a caror cruzime pina si musulmanii selgiucizi se infiorau. In 1268. Valentin. idealul se destrama ca un vis lipsit de consistenta materiala. Deocamdata considera mai important sa se indrepte spre Mecca. Boemund al Vl-lea reusise sa se refugieze la Tripoli. Abaglia. in timp ce templierii sufereau inca o pierdere mare.M. 1987.. daca nu apelau la o alianta cu un popor necrestin. op. mongolii. o putea declansa sau mobiliza fortele necesare infaptuirii ei. desi nici ei nu erau blinzi cu dusmanul. p. Cruciada a fost proclamata in Europa in 1267. cit. Cruciada pentru ca sa nu aiba aceasta soarta. acesta putea fauri un ideal sau altul. castelul Beaufort. Situatia devenea mai mult decit grava pentru cruciati. el nu renuntase o clipa la cruciada si acum socotea ca a venit momentul sa plece din nou. care. 95-97 S. au fost dusi in grea robie.. hanul i-a pus in vedere ca nu se angaja la nimic pina ce crestinii nu erau hotariti sa lupte cu toate fortele lor impotriva mamelucilor. Potrivit datelor din cronici 17 000 de oameni au fost macelariti si peste lOO 000 tineri. din intreg principatul. Jaffa era cucerita si. Holt. incit cruciatii. Henric al Ill-lea.de scurte. dar un razhoi in Siria aparea imposibil pentru europeni. ar fi vrut sa i se 93 94 Viata si ispravile sultanului Az-Zahir Baibars. regele Angliei. la fel ca in cazurile precedente.

in ultimul moment. era in pragul verii. la cruciati platiti. regele fiind insotit de cei trei fii ai sai. ajuns rege al Siciliei si numit de papa rege al lerusalimului. mai ales. il inspaimintase intr-atit. incit a cerut papei dezlegarea de a reveni asupra hotaririi luate intr-un moment nepotrivit.alature. Montmorency. de fratele sau. el pare sa fi staruit pe linga rege pentru schimbarea directiei cruciadei. Nobilii nu s-au mai lasat atrasi intr-o cursa. intre 1096 si 1270. caci se temea din partea sa la un posibil atac asupra Siciliei. Thibaud. de ducii de Bretania. spre deosebire de restul armatei platite. roge al Navarei. de Robert d'Artois. Principele Eduard. si Pierre. ca sa adune o mina de cruciati. nu-l gasea pe sultanul Omar nepregatit. dar rascoala baronilor din regat. fiul regelui Angliei. primise o suma de bani din partea lui Ludovic al IX-lea si. De la avintul nebunesc. Apoi cruciatii nu au plecat toti odata. recrutati. viitorul rege Eduard I. Debarcarea cruciatilor. Eduard si regele Siciliei urmind sa ajunga din urma armata franceza. Jean Tristan. celalalt frate al regelui. drumul parcurs de cruciada. citeva mii. cu toata autoritatea ce o avea. La sfirsitul lunii mai 1270. conte de Valois. chiar imbracase haina de cruciat. Montpensier. Carol de Anjou avea tot interesul sa-l stie pe vecinul sau de dincolo de mare adus la o politica proeuropeana in viitor. un anotimp neprielnic pentru o expeditie intr-o tara cu un climat fierbinte si nisipuri arzatoare. in fata Tunisului in anul 1270. conte d'Alencon. din posesiunile gascone din sudul Frantei. fiul fratelui mort la Mansurah in cruciada precedenta. de ginerele fan. incit anturajul regelui pios se transformase intr-un cortegiu jumatate galant. el le-a raspuns in deridere ca va veni imediat in fruntea unei armate de 100000 oameni. cruciada a VII-a pornea din portul Marsilia. Nici pentru regele Frantei. strinsese o armata de mercenari. mobilizarea unei armate nu era un lucru usor. pentru a face jonctiunea cu armatele mongole. care facuse ca nobil si taran sa se arunce in necunoscut. jumatate razboinic. Ei erau insotiti de sotiile lor si multe doamne de la curte. pina si credinciosul sfetnic Joinville a refuzat sa-l insoteasca pe rege. Laval si alti nobili de seama pe care regele reusise sa ii atraga si care se lasasera convinsi. Lui Ludovic nu-i raminea altceva de facut decit sa angajeze o armata platita de cavaleri. Data plecarii nu fusese bine gindita. flota cruciata s-a indreptat spre Tunis. luindu-se dupa niste zvonuri neintemeiate : sultanul Omar ar vrea sa treaca la crestinism. a regiunii 112 . De la inceput planul fusese prost intocmit. de aceea. ei s-au impotrivit cu toata puterea unui proiect nebunesc. In sfirsit. iata. pretextind o boala. Tot asa procedase si Carol de Anjou. Solilor trimisi ca sa-l intrebe dacii primeste botezul. Pregatirile de lupta au inceput. dar din cauza caldurii. Filip mostenitorul tronului. in loc sa se indrepte spre Siria. Alphonse de Poitiers. transformata intr-un razboi civil. pe scurt. de placerea de a calatori.

dupa ce abia scapase cu viata din calea unui . Isi chemase fiii. dar. in 1272. izgoniti. iar Baibars s-a grabit sa-i iasa in intimpinare. Eduard al Angliei. Preocuparea sa inainte de moarte fusese ca francezii.. care intre timp se instalasera in sultanatul de Rum. Pina sa debarce Carol de Anjou si cruciatii sai. Cit despre continuarea drumului spre Siria nici nu a mai fost vorba. ajutati de mongoli au mai sustinut lupta aproape un an. Asasinii . el revenea in Siria. unde avea sa-l surprinda moartea (30 iunie 1277). ramasi fara regele lor. In 1289 cadea Tripoli. in locul calugarilor militari. In cuvinte putine. sa nu fie cuprinsi de panica si debandada.latinilor" pina in 1571.. demoralizind pe cruciati. francezii o parte plecau..Batrinului din Munte" isi faceau si ei meseria. in 1291. p. altii ramineau sub noua stapinire.. ei revenindu-i tensiunea ultimei lovituri data cruciatilor din Siria. Acra. Les Chroniqueuers francais. intarit moraliceste de pelerinajul facut.mlastinoase insalubre. ocupa capitala Iconinm (1277) se proclama sultan. Intentia sa era sa inainteze spre Tripoli. se arunca asupra mongolilor. fara a fi vazut djihad-ul implinit. In timp ce se alia la Mecca. nu au mai avut alta solutie decit sa se retraga cit mai grabnic cu pierderi cit mai putine. Ordinele carugaresti se refugiau in Europa. apoi pleaca spre Damasc.nu ma plingeti. cu armata mistuita de boala. Eduard. In sfirsit. cu armata sa. profitind de ragazul ivit. sa dea sfaturi utile fiului sau Filip.95 dar nici nu inchisese regele bine ochii ca francezii. Baibars. regele Frantei murea.ireparabil de mari". instalind o garnizoana puternica selgiucida. vasalii apropiati in jurul patului si le spusese: . era si ea cucerita. incerca sa-i imbarbateze indemnindu-i sa nu abandoneze cruciada. primul sau pas fiind cucerirea fortificatiei Kerak de la ospitalieri (1270).88-91 113 . Doar regatul Ciprului a mai ramas in mina . inima regatumi latin. cu pierderi . debarcase la Acra. inconjurati din toate partile de mauri.asasin". 95 Extraits de Joinville. regrupa armata. cind avea sa cada sub dominatia turcilor otomani. sultanul egiptean Baibars aflase de expeditia lui Ludovic al IX-lea. Stirea ii readucea in minte ofensiva intrenipta impotriva cruciatilor si mai decis ca oricind sa sfirseasca odata cu ei.. este firesc ca un conducator sa se afle mereu inaintea supusilor. se hotara sa renunte la cruciada si sa se imbarce spre Anglia. aliata cruciatilor. intre timp. iar doi ani mai tirziu. tot asa trebuie sa fie si in moarte". in tabara franceza a izbucnit o epidemie de dizenterie careia i-a cazut victima insusi Ludovic al IX-lea. Cruciatii din Siria isi adunasera ultimele forte si strinsi in jurul Acrei si al cruciatilor englezi. doar citiva temerari se indreptau intr-acolo pe cont propriu. intreprinde o actiune de pedepsire asupra Armeniei. In Egipt a urmat sultanul Kalavun si o noua dinastie Kalavunida se introna (1277—1293).

Imparatul Mihail VII Dukas (1071—1078) a cautat atunci apropierea de papa Grigorie al VII-lea. G. XI—XIV Cu toate ca raporturile dintre crestinii rasariteni si apuseni incepura sa se raceasca inca inainte de 1054. gindindu-se ca in chipul acesta se va face si mai usoara reunirea celor doua Biserici. Pelerini latini. Are dreptate un istoric german (H. care. totusi dezbinarea reala nu s-a facut simtita decit mai tirziu. al XII-lea minastirea Amalfinezilor. lucrurile au ramas nerezolvate din pricina 114 . Beck) cind spune ca prima iritare au produs-o normanzii din sudul Italiei. benedictinul Bruno de Segni spunea pe la 1150 : «Credem cu tarie ca in ciuda tuturor diferentelor de traditii si de obiceiuri. In 1071. insa. ocupata de normanzi. incat sa poata motiva o schisma intre Biserici». tot grec din Irani. bizantinii au pierdut si baza lor italiana de la Bari. intre Biserici poate exista o singura familie legata indisolubil de capul ei. iar papa Grigorie al VH-lea (1073—1083) a facut din normanzi un stat vasal al Scaunului Roman («monarhia sicula»). iar un alt Nicolae. anul marii infringeri a armatei bizantine conduse de imparatul Roman al IV-lea Diogen (1067—1071) de catre turci la Mant-zikert. rusi si greci se intilneau nestingherit la Locurile Sfinte.Istoria cruciadelor clasice se oprea aici. Incercari de unire in sec. i-au rasplatit in 1060 cu mosii aflate pana atunci in mina bizantinilor. Bizantinii se vede ca n-au acceptat si. mai ales in timpul si in urma cruciadelor. dar nimeni nu banuia atunci ca o fila de istorie era intoarsa pentru totdeauna. ca normanzii au nutrit pretutindeni planuri expansionlste si colonialiste. au urmarit desfiintarea oricaror traditii locale si particulariste. normanzii au fost cei dintai care au cautat desfiintarea traditiilor rasaritene. spunea dintre rasariteni Teo-filact al Bulgariei (1108). La 1087 erau aduse la Bari moastele Sfintului Nicolae. incepind cu Nicolae II (1059—1061). iar de ideea de cruciada politicienii se vor agata cu incapatinare inca multe secole de acum inainte. Se stie. dupa care prin credinta in El formeaza si Biserica un singur trup”. iar egumenul cunoscutei manastiri italiene de la Monte Cassino. desi papa a anuntat pregatirea unei cruciade. Papa s-a bucurat si a facut planul sa casatoreasca pe fiica principelui normand Robert Guiscard (1015—1083) cu fiul bazileului bizantin. incit era inevitabila ciocnirea lor cu bizantinii. in Evul mediu. In spatele acestor actiuni ale lor e de inteles ca se aflau papii. “Nu cred ca greselile latinilor sint asa de multe si atit de grave. In Sicilia si In sudul Italiei. cerindu-i ajutor impotriva tur-cilor. iar in Athos continua sa existe inca si in sec. unde pe la anii 1000 existau aproape 100 episcopate grecesti. mai ales din clipa in care papii. Hristos. va fi canonizat pe la anii 1100 de papa Urban al II-lea (1088 —1099).

discutia s-a purtat mai ales asupra lui Filioque. despre care Anselm a vorbit atit de elocvent incit papa a spus ca pronunţa excomunicarea impotriva celor ce n-ar crede asa. Nu ni s-au pastrat actele sinodului. Tratativele de unire au continuat intre imparatul Alexios I Comnen si papa Pascal al Il-lea (1099—1118). iar in aceasta calitate. realizindu-se unirea Bisericilor. pentru ca se opuneau planurilor lui. zice imparatul. Unirea nu s-a putut realiza. Cit priveste faptul ca papa nu-i pomenit in diptice. Se pare ca de acum parte din episcopii greci din Italia («italo-grecii») s-au unit cu Roma. Era o unire partiala care nu angaja Biserica Ortodoxa. in Italia. papa a excomunicat chiar pe imparatii Nichifor Botaniatul (1078—1081) si pe Alexios-Comnen (1031— 1118). Latinii aroganti numeau pe greci 115 . papa Urban al II-lea a ridicat imparatului bizantin excomunicarea. Se stie ca Grigore al VII-lea schitase in celebrele sale puncte «Dictatus papae» un mod cu totul nou de a vedea lucrurile. papa Urban II convoaca un sinod in 1098 la Bari. Imparatul a raspuns ca in arhivele bizantine nu s-a pastrat nimic in legatura cu schisma. iar bisericile latine inchise in Constantinopol sint numai cele normande. faptul se explica prin aceea ca papa n-a trimis scrisorile irenice obisnuite. dar.framintarilcr pentru investitura (1076). crestinatatea tot ar avea de cistigat. Mai tarziu. actiunile din 1054 fiind mai mult o cearta dintre patriarhul Mihail Cerularie (1043—1058) si cardinalul Humbert. Patriarhul grec. el este deasupra puterii politice. Cind a urcat in Scaunul Roman (1088). singur Scaunul Romei este ecumenic si n-are nevoie de sinod. Poate de aici a rezultat si atitudinea lui duplicitara in problema «intoarcerii grecilor». in sudul Italiei. intre cei prezenti se afla si cunoscutul teolog Anselm de Canterbury (1109). ura confesionala dintre greci si latini s-a marit. ar fi de ordin liturgic. Singurele neintelegeri. Din cauza jafurilor facute de normanzi pe teritoriul Imperiului bizantin. Potrivit acestor vederi. In timp ce se desfasurau luptele cruciadei I (1096—1099). prin care s-a facut in 1089 aceasta corespondenta a propus papei sa-si trimita scrisorile irenice insotite de o marturisire de credinta si atunci dipticele se vor pune din nou in functiune. fondatorul scolasticii. deoarece papa Urban al II-lea ceru imparatului bizantin recu-noasterea primatului papal. care s-ar putea aplana. Papa a raspuns ca chiar daca s-ar acţiona «prin iconomie». spunind imparatului Alexios I Comnen ca ar fi bucuros daca ar fi pomenit in diptice la Bizant si ca nu stie de ce au fost inchise unele biserici latine in Constantinopol. la care au luat parte si episcopii greci din sudul Italiei . nascut la Aosta.

considerindu-i o piedica in calea cruciatilor pentru eliberarea Sfintului Mormint. cu autorizarea papei Pascal al Il-lea. care devenise din 1098 principe al Antiohiei.I Celelalte deosebiri dogmatice si liturgice nu se pot inlatura decit dupa unirea cu capul Bisericii. Nicolae episcop de Metond in Peloponez. II. dar tratativele n-au dat roadele asteptate. in urma maltratarii si arestarii de catre Henric al V-lea. La discutiile purtate s-au distins din partea latinilor Petru Hrisolanul sau Grossolan. Eustatiu. au combatut parerile latinilor. 116 . normanda si papala. intre altele. in Alexiada ei. colinda in 1105 Europa apuseana pentru a organiza o expeditie contra Bizantului. Discufiile au fost linistite. senine. eretici si dusmani ai crestinatatii. imparatul Alexios I Comnen a oferit papei Pascal al II-lea (1106— 1125) protectia sa. pentru ca politica agresiva a lui Roger al Il-lea de Sicilia (1101—1156) devenea periculoasa pentru amindoi. Boemond. fu compromise pentru mult timp. iar dintre greci. Fiul si succesorul imparatului Alexios I Comnen. Eftimie Zigabenul.schismatici. ducele normanzilor. loan Zonaras. loan al Il-lea Comnen (1118— 1143) intra in legaturi cu papii Calist II (1119—1124). imparatul Germaniei. In 1113. Honoriu II (1124— 1130) si Inocentiu II (1130—1143) in vederea unirii celor doua Biserici. cucerind Constantinopolul. prin supunerea politica a grecilor. S-a propus ca problemele sa fie hotarite prin sinod. egumenul manastirii Ganu. Papa a scris imparatului Alexios I Comnen ca «primul drum spre unire mi se pare recunoasterea de catre patriarhul constantinopolitan a primatului si respectului datorat scaunului Apostolic".96 96 Istoria Bisericeasca Universala. Dintre bizantini a vorbit arhiepiscopul Nichita de Nicomidia. s-au angajat discutii publice in bisericile Sfinta Irina si Sfinta Sofia despre Filioque azima si primat. Alexios I Comnen. germanii au trimis la Constantinopol cu treburi diplomatice pe episcopul Anselm de Havelberg si. spunandu-i eufemistic ca ar fi fericit sa primeasca pentru el sau pentru fiul sau coroana din mana lui. loan al Il-lea Comnen incepu tratative de unire si cu imparatul german Lothar al Ill-lea (1125—1137). incat politica antibizantina. in Epir. La discutii a fost de fata si imparatul. Prin rasunatoarea infrangere a normanzilor la Dyrrachion (1107-1108). Boemond incheie o pace umilitoare cu tatal ei. vol. Teologi si canonisti celebri greci din secolul al XII-lea. oferind papei unirea Bisericilor. Se infiripa un plan de reunire a Bisericilor. In 1135. loan Furnis si mitropoJitul de Niceea. povestita de scriiioarea bizantina Ana Comnena (1083—1148). arhiepiscopul Milanului.

imparatul Bizantului Alexios al Ill-lea (1195—1203) scria celui mai mare dintre papi. anatema sa fie. ca singurele puteri universale sint Biserica romana si Imperiul bizantin al lui Justinian . Ca riposta a acestui fapt trebuie socotit masacrul facut de normanzi in 1185.. Dintre greci a raspuns patriarhul Mihail III Anhialos. Sa ne grabim s-aducem din nou pe fii la Biserica. numai sa nu cistige acest titlu rivalul sau Friedrich I Barbarossa (1152—1190). Trimisii papei au declarat ca cer de la bizantini doar recunoasterea primatului şi pomenirea papei la Liturghie. Inocentiu al Ill-lea (1198—1216). incit nici in suflete nu ne mai putem impaca. Imitind obiceiuri apusene. Prefera sa fie incoronat de papa ca singur imparat legitim. ci e doar o oaie si inca una care are nevoie de doctor”. scriindu-le : «Fiii Bisericii s-au indepartat de ascultarea mamei din clipa in care s-au despartit de Scaunul Papal. luindu-si amindoua soţiile din Apus. acesta din urma declara ca nu Biserica 117 .. nici judecator pentru altii. Tot similar se exprima si un sinod din Constantinopol din 1169 si asta intr-o vreme cind Manuil ducea politica filo-apuseana notorie. cum a fost pe vremea lui Justinian. sa gasim drahma cea pierduta si oaia cea ratacita. reusind sa invinga pe imparatul german la Pavia (1176). totusi puterea spirituala e subordonata celei imperiale. care a declarat ca «papa nu-i nici primul dintre arhierei. desi in exterior convenim cu ei». spunind ca puterea spirituala depaseste pe cea imperiala in chipul in care lumina soarelui intrece pe a lunii. Manuil I Comnen (1143—1180) intra si el in legatura cu papa Alexandru III (1159—1181). de aceea face aluzii la greci sa fie ei mai intelegatori. in numele bizantinilor. De aceea a trimis si bani si trupe in Italia.In 1155. Papa a ripostat. In acelasi an. In legatura cu acest masacru istoricul si teologul Nichita Choniates (1211) declara ca «intre noi si latini s-a sapat o prapastie de ura atit de mare. Prea Sfintite Papa ? Caci noi nu ne socotim cazuti de la adevar. Din scrisoarea papei reiese ca el avea greutati cu normanzii si cu Friederich Barbarossa.. Poporul revoltat s-a rasculat in 1182 si a masacrat pe latini. incendiindu-le bisericile din Constantinopol. papa Adrian al IV-lea (1154—1109) a trimis la Constantinopol imputerniciti pentru a trata unirea cu grecii. In 1166. In corespondenta dintre Inocentiu al Ill-lea si patriarhul loan al X-lea Kamateros (1198—1206). In anul 1199. toti sa se intoarca la turma Sfintului Petru». in Tesalonic. dar ce legatura are cu noi parabola despre oaia cea ratacita si despre drahma cea pierduta. arhiepiscopul Vasile de Ohrida. caci nu stiu alta temelie pusa decit pe Hristos si Biserica Lui». Manuil mergea cu gindul pina acolo ca voia sa readuca Italia sub ascultarea Bizantului. Inger din cer de ar veni si ar propovadui altfel. raspundea : «Te-am auzit chemindu-ne la Tine.

In locul patriarhului ecumenic venetienii au ales un patriarh latin in persoana lui Toma Morosini. fie bisericeasca sau chiar politica. si-a stabilit resedinta la Niceea. de la Trapezunt si din Epir vor dovedi in curind ca. 118 . In ultimul moment. atunci sa stie ca papa va lucra el insusi impotriva lui si a Bisericii lui. acesta a propus tinerea unui sinod cu participarea celor patru patriarhi orientali.Rasariteana este aceea care a introdus schimbari in doctrina si cult si ca in nici un caz nu Roma este mama Bisericilor. Dar regruparea si reorganizarea rezistentei in centrele de la Niceea. fie culturala. ci lerusalimul. denuntind orice colaborare cu latinii si cerind chiar alungarea acestora din Constantinopol. In ultimii ani de domnie ai imparatului Teodor I Lascaris (1205—1222). ori bucuria ca «nou nascutul im-periu revine la unire ca altadata Efraim la Iuda» ? Din 1208 Patriarhia Ecumenica. dar la timpul potrivit ei vor reveni iarasi la traditiile ortodoxe. In timpul Imperiului din Niceea (1204—1261) s-au organizat de citeva ori tratative pe tema unirii Bisericilor. asa cum doreste si imparatul grec. Intr-un canon al sinodului din 1215 papa lasa libera alegerea ritului si limbii (constitutio 9). in care credinta si Biserica Ortodoxa le va fi cel mai mare sprijin. unul din episcopii ortodocsi care a luat parte la consfatuire si-a schimbat opinia. Papa il face atent (si pe el ca si pe imparatul Alexios al IV-lea) ca daca nu se dovedesc res-pectuosi si nu vor lucra pentru unirea Bisericilor. Unirea nu se putea face prin silnicie. pregatind parca pe ortodocsii din Balcani pentru cei 500 de ani de dominatie otomana. dar in acelaşi timp au fost cazuri cind calugarii sau preotii ortodocsi. spre marele scandal al clericilor si credinciosjlor greci. Trebuie subliniat faptul ca de acum inainte orice manifestare bizantina. O fraternizare sau macar o apropiere crescinda intre toate statele ortodoxe se observa usor. unde a functionat pina la 1261. incepe sa poarte un timbru de patriotism. Coroane regale oferite de papa Inocenţiu al Ill-lea au primit si suveranii sirbi si cei romano-bulgari si rutenii si armenii. fiind alungata din Constantinopol de cavalerii latini ai cruciadei a IV-a. exil sau inchiderea bisericilor. E adevarat ca mindria bizantina a lost lovita tocmai in inima prin infiintarea Imperiului latin de rasarit (1204—1261). desi ingenuncheat. urmind ca hotaririle sa fie prezentate spre ratificare papei de la Roma. De aceea nu-i de mirare ca indata dupa «gigantica nebunie» din 1204 adevarata atitudine a papei e greu de apreciat : revolta fata de “grozavele pradaciuni”. adincindu-se astfel neintelegerea si ura dintre greci si latini. statul bizantin nu si-a spus ultimul cuvint. capitala Imperiului grec de Niceea. care refuzau sa dea declaratie ca recunosc pe papa drept cap al Bisericii au suferit temnuxj.

sporeste contra grecilor polemica marilor teologi apuseni Toma de Aquino (1274) si Bonaventura (1274). care se si angajeaza cu operatiuni militare impotriva Bizantului. iar papa peste toata lumea.. lucru la care a consimtit si papa Inocentiu IV (1243—1254).. Carol isi formase si un sistem de aliante. Mihail al VIII-lea. N-au cedat in fond nici unii. ultimul rege latin in Bizant. Pina la urma grecii au spus ca recunosc azima daca apusenii renunţa la Filioque. Biserica greaca a fost pedepsita pentru ca s-a desparţit. pentru ca astfel sa poata dejuca planurile cotropitorilor. dar daca ne uitam in oglinda Scripturii si a Traditiei. in timpul imparatului Teodor al II-lea Lascaris (1254—1258). Apusenii raspunsera grecilor ca le ingaduie doar sa nu recite Filioque in Biserica. De asemenea. care urmau sa prinda ca in cleste pe imparatul bizantin. octogenarul Jean de Brienne. papa Grigorie al IX-lea (1228—1241) afirma ca Petru a avut primat peste toti Apostolii. trebuia sa lupte impotriva razboinicului Carol de Anjou (1226—1285). pe a carui fiica o va primi de nora. sub loan III Dukas-Vatatzes (1222—1254) s-au tinut trei sinoade «unioniste» la Niceea. In acest tiinp. imparatul ceru retrocedarea Constantinopolului. n-au dus la nici un rezultat nici tratativele de unire purtate in 1256 de papa Alexandru al IV-lea (1254— 1261) la Niceea. in Epir si in Peloponez ca sa-si recapete teritoriile la care rivnisera doua sute de ani antecesorii sai. in sfirsit. nu din pricina unor militari. normanzii din Italia sudica. nici aitii si au plecat cu totii fara rezultat. Mai erau de fata si doi calugari franciscani si doi dominicani.Intre 1232—1254. care isi pusera toata stiinta lor teologica pentru combaterea a ceea ce ei numeau «erorile grecilor» == errores graecorum. dupa ce l-a izgonit pe Baldouin al II-lea (1228— 1261). imparatul Mihail al VIII-lea Paleologul (1261—1282) recuceri fara dificultate capitala bizantina si intra apoi in tratative de unire bisericeasca si cu papii Clement al IV-lea (1265—1268) si Grigorie al X-lea (1271—1276) pentru a evita formarea unei noi coalitii politice contra Bizantului. fiecare putem trage invatatura cuvenita». La rindul lui. Recunoastem ca papa are primat apostolic. La o alta intrunire s-a discutat si despre purgatoriu. apoi pe a regelui Ungariei. a sosit in acest scop la Constantinopol. ci de catre conducatorul Bisericii latine. unde s-a discutat despre purcederea «prin Fiul». rivalul lui Carol de Anjou. Totusi discutiile au ramas fara urmari pentru ca in 1254 au murit si papa si imparatul. unde a mers si patriarhul Gherman II de Niceea (1222—1240). iar la ultima. La 15 august 1261. asa ca acestuia nu ii raminea altceva decit sa se apropie de papa prin unirea Bisericilor. Patriarhul grec le-a inminat un mesaj in care deplingea «sfasierea camasii lui Hristos. Printr-o manevra dibace. care 119 . pe genovezi. Mihail al Vlll-lea Paleologul reusi sa cistige alianta regelui Petru III de Aragon (1276—1281). Regele lerusalimului.

mai ales rude de-ale imparatului si citiva demnitari. daca va fi reusit sa faca unirea. in 1275. papa nu va veni aici sa controleze ori sa judece. adaosul Filioque (fie chiar si cu formula «prin Fiul»). 120 . Beccos ajunge la concluzia ca latinii sint eretici. ci s-a citit la 6 iulie 1274 doar mesajul imparatului in legatura cu problemele amintite. Din partida ortodoxa multi au fost inchisi sau exilati. sa ramina in scaun mai departe. iar cele trei puncte : primatul. apoi ministrul Gheorghe Acropolitul si mitropolitul Teofan de Niceea. Atunci imparatul se adresa din nou clerului si poporului spunind ca unirea este de mare folos pentru Imperiu.erau fostul patriarh Gherman al Ill-lea (1265—1266). 1282—128. Era vorba deci mai curind de o unire «prin iconomie». ci au depus doar juramintul cerut si au rostit in biserica Crezul fara adaosul Filioque. Cei trei delegaţi care au plecat la Lyon — unde s-a tinut un al doilea sinod «ecumenic» . cu toate ca unele izvoare spun ca insusi imparatul ii vizita si-i mingiia.. nimic mai mult. semn ca intr-adevar nu se cere si recunoasterea formala a lui. potrivit careia imparatul fagaduia sa recunoasca adevarul catolic. iar daca nu. precum si sa pomeneasca numele papei la Liturghie. Procedura era unica in istoria incercarilor de unire si s-a dovedit a fi fost o greseala imensa din partea papei. Imparatul ceru si parerea marelui invatat Nikifer Vlemide (f 1272) cit si a lui Nichita de Maronea care au raspuns ca deosebirile dintre cele doua Biserici nu sint atit de mari dupa cum sar parea. In felul acesta. imparatul s-a izbit de o puternica opozitie mai ales din partea partidei zelote in frunte cu Patriarhul losif (1266—1275 .devenisera cei mai puternici negustori ai vremii. In interior. spunindu-le ca ceea ce s-a facut a fost ceva formal.3). Ei au sosit dupa ce sinodul dezbatuse problema Filioque si nici n-au mai intrat in Biserica si in discutie. care nu voia sa recunoasca primatul papei si nici adaosul Filioque si care puse pe hartofilaxul loan Beccos sa prezinte intr-un studiu dovezile adevarului ortodox. vol. Alte izvoare arata ca insasi sora imparatului ar fi 97 Istoria Bisericeasca Universala. caruia imparatul i-a spus sa lase lucrurile in seama lui si. dreptul de a primi apeluri si pomenirea numelui papei la rugaciuni sint mai mult nominale.97 Unionistii erau putini in Bizant. Dar pentru aceasta trebuiau pregatiri.II. Ei n-au semnat nici un act. In aceasta situafie imparatul arunca in temnita pe loan Beccos care dupa un timp raspunse si el in sensul lui N. iar pomenirea papei s-ar face numai in biserica imperiala si in catedrala patriarhala. Carol de Anjou a incheiat armistitiu cu imparatul bizantin si lucrurile pareau aplanate. In urma acesfui apel singurul care n-a vrut sa cedeze a fost patriarhul. Vlemides. urma sa demisioneze. Dar cea mai redutabila arma i-a fost colaborarea cu papa Grigorie al X-lea care nu cerea decit ca grecii sa recunoasca primatul papal.

pe care imparatul n-o poate opri. Dupa cercetari mai noi. in Franta. el fu excomunicat si de catre bizantini. grecii vor uita fagaduiala. datorita procesului de acaparare feudala. De acum. de aceea in 1281 el a fost excomunicat de papa Martin al IV-lea (1281—1285). ci numai ajutor militar. el si urmasii lui au fost nevoiti sa intre prinda noi actiuni unioniste. un cardinal fusese trimis sa controleze aplicarea celor hotarite. la Inlaturarea si intemnitarea patriarhului loan Beccos — care a murit maltratat . Grecii trebuie sa stie ca numai la latini se afla adevarul. o ambasada condusa de calugarul Varlaam (f 1350).declarat inainte de a pleca la sotul sau in Bulgaria : «mai bine piara Imperiul fratelui meu decit curatia credintei !». la care contribuise impreuna cu Petru III de Aragon si cu incurajarea papei. Razboaiele civile amenintau. in lunea Pastilor. De altfel. n-a indraznit sa-l inmorminteze cu onoruri imparatesti pe tatal sau. In 1282 Mihai al VIII-lea avu bucuria sa constate inlaturarea primejdiei datorita «vesperelor siciliene» din 31 martie. In 1339. pina atunci sa se cultive relatii fratesti si sa nu se intre-prinda actiuni de subminare prin cruciade anti-schismatice. Nici una din cele doua partide nu voia sa cedeze. fiind silit sa declare ca el n-a aderat si nu va adera la unire cu latinii. mai ales ca acum papii le trimiteau somatii de supunere imediata. Asa s-a incheiat veacul al XIII-lea intr-o atmosfera apasatoare cum arareori a mai avut loc in Bizant. Se fac simtite si fenomenele de disolutie interioara. dar impotriva lui se pronunta o sentinta de excomunicare la un sinod din Tesalia. originar din sudul Italiei.. Intre timp deveni patriarh loan Beccos favorabil unirii. in care Mihail VIII muri. Cind apusenii i-au spus ca vor intii sa vada semnaturile rasaritenilor. imparatul Andronic al Ill-lea (1328—1341) a trimis la Avignon. In aceasta situate. dupa ce vor primi ajutor. Andronic al II-lea. Papa a raspuns ca nu-i nici indicat. masurile de persecutie contra ortodocsilor de la Athos si din alte locuri nu s-au aplicat intocmai. Bizantinii se agatau ca disperati de vechile sperante ca Apusul le-ar putea trimite ajutor armat. Imparatul a fost acuzat ca n-a aplicat decit de forma hotaririle. Dupa moartea papei Grigorie al X-lea (1276) primejdia pentru Bizant s-a ivit din nou. unde se afla pe atunci curtea papala. nici timp pentru discutii si tergiversari. Varlaam sustinea ca singura cale potrivita pentru unire este convocarea unui sinod care sa decida unirea . In sensul acesta a scris papa si regelui francez Filip al II121 . temindu-se sa nu fie amagita de cealalta. el a raspuns ca grecii nu doresc unire bisericeasca. pe linga primejdia sirba. El s-a dovedit un slab unionist si slab diplomat. la granitele Imperiului apare si primejdia turcilor otomani. Papa si-a exprimat temerea ca. Fiul si urmasul lui Mihail al VIII-lea. Reactia contra unirii sub Andronic al II-lea (1282—1328) a dus la denuntarea ei oficiala. Sa vina intii ajutorul si apoi se vor uni.si a aderenţilor lui. In acelasi an.

dupa izvoare apusene. treburile publice vor fi conduse de o regenta formata din imparateasa Ana de Savoya si citiva demnitari devotati partidului unionist. desi mare ortodox. Duminica. trecuse acum rindul celor mai patimasi sprijinitori ai catolicismului pe care l-a si imbratisat. In fata papei Urban al V-lea (1362—1370) si a cardinalilor. desi el murise cu un an inainte. 21 octombrie 1369. Nichifor Gregoras (1359) si altii au scris tot felul de lucrari in favoarea invataturilor catolice. lucrurile n-au depasit etapa propunerilor si discutiiior. care in 1365 isi instalasera noua capitala la Adrianopol. cu toate ca fusese educat in Apus. papalitatea insasi se afla intr-o stare deplorabila. era si el de parere ca unirea s-ar putea face. Prima data trimisese in 1355 ostatec la Avignon pe fiul sau Manuil. Franta se afla in razboiul de o suta de ani (1338—1453) cu Anglia. Imparatul loan VI Cantacuzino (1347—1354). Opinia publica a protestat prin puternica miscare de reinnoire morala si teologica a isihasmului. Era o unire personala care nu angaja Ortodoxia. Insusi Varlaam de Calabria. cind a urcat pe tron si-a dat seama ca. pentru o perioada de 70 de ani. Manuil Calecas (1410). pentru ca in urma acestor crize interioare sa inceapa o alta etapa mai grea. care inainte combatuse Filioque. intr-un «exil babilonic» (1309—1377) la Avignon. nu era nici o perspectiva de impliniri pozitive. l-ar fi facut in 1369. cerind trupe si promiţand imbratisarea catolicismului. Pentru motivele amintite.lea de Valois (1328—1350). Papa Urban V a proclamat o cruciada contra turcilor. i-a sprijinit chiar si a purtat corespondenta in acest sens cu trimisii papali. Manuil al II-lea Paleologul (1391—1425). lucru pe care. dar nici un suveran apusean nu s-a miscat sa plece in cruciada . dar numai printr-un sinod. fapt care a provocat mari suparari si ingrijorari Patriarhiei Ecumenice. care de doua ori a mers personal la Avignon. ajungind episcop latin in sudul Italiei. asa numita <marea schisma papala» (1378—1417). 1379—1391) un disperat aderent. Ultimul imparat din secolul al XlV-lea. a trecut la catolicism cu toata familia sa. Partida filo-occidentala si-a avut in tinarul imparat loan al V-lea Paleologul (1341—1376 . in catedrala Sf. Dupa moartea lui Andronic al Ill-lea. Petru. iar feudalii apuseni numai la astfel de probleme nu se gandeau. O serie de latinofroni ca fratii Dimitrie Kydones (dupa 1396) si Prohor Kydones. Intretinea relatii cu o serie de teologi «latinofroni». fapt pentru care sinodul din 1351 de la Constantinopol l-a excomunicat.Varlaam s-a intors fara nici un rezultat. in felul in care se punea problema reunirii Bisericilor. indemnandu-l sa nu acorde ajutor rasaritenilor. Experienta 122 . iar a doua oara (1367—1370) el insusi a petrecut la Roma mai multi ani. Apusul era dezbinat. intrind acum.

Atit in Imperiul bizantin propriu-zis. indeosebi pentru motivul ca. intre ei doi avand rang de arhiepiscop (Patras si Corint). dupa ce sute de ani in Imperiul bizantin prin cuvintele “grec” si “elen” nu se intelegea decit «pagin». rusa. incercarile de unire din secolul XI—XIV n-au dus la nici un rezultat. Principatele romane (sec. de catre cavalerii cruciadei a IV-a. papalitatea urmarea mai ales introducerea puterii sale jurisdictionale si peste Biserica Rasaritului. era firesc ca toate incercarile sa nu reuseasca. Bisericile nationale : bulgara. Se inregistreaza — pe masura ce etnogeneza diferitelor popoare se afirma mai cu tarie — tendinte bisericesti autocefale in Georgia (1100). cit si in Rusia (1448). clerul latin a ajuns sa profite si sa asupreasca pe cel ortodox. insa. sub conducerea lui Geofroy de Villehardouin si a urmasilor lui. mitropolitul Atenei. In anul 1225. favorizat de unificarea limbii si a formatiunilor statale corespunzatoare. 123 . Atitudinea administratiei era influentata de clerul catolic. XIV). ajuns sub dominatia franca. unde procesul de centralizare a fost o reactie fata de asuprirea tatareasca vreme de 250 de ani. apoi fata de tendintele centraliste grecesti ori catolicizante ale Poloniei. din zece episcopi abia mai erau in functie doi pe la anul 1224. administratia feudala apuseana. fie ortodocsii de limba greaca. in unele parti. Vechile patriarhate orientale . 13 calugari ortodocsi au fost arsi de vii ca eretici pentru simplul motiv ca n-au vrut sa depuna juramint de credinta fata de Biserica Romano-Catolica. cit si in restul teritoriilor locuite de popoare ortodoxe se inregistreaza in aceasta perioada un proces treptat de centralizare bisericeasca. dupa 1204.lamentabila a cruciadei de la Nicopole (1396) dovedea cu prisosinta si pe linie militara ca nici Apusul nu putea face nimic cind ii lipseau unirea si organizarea. E interesant de constatat in ceea ce priveste teritoriul locuit de greci ca. ci. In Creta. au agravat dezbinarea. romana. Atita timp. prin unire. de pilda. prin aceste notiuni a inceput sa se inteleaga fie popor «ortodox». in 1204. Mitropolitul grec din Patras a fost nevoit sa se retraga in minastirea Mega Spileon pentru a-si putea exercita mai liber chemarea. Serbia (1219. Mihail Honiatul. In concluzie. incat pentru ierarhia greaca nu mai era loc. Cind s-a introdus si in Rasarit. luandu-i si putinele domenii pe care le dobindise mai ales din donatii. Cazuri asemanatoare au avut loc si in alte parti. s-au stabilit 8 episcopi latini. Puterea otomana cuprinsese acum cea mai mare parte din Peninsula Balcanica. Tot pe atunci. cit problema s-a pus mai mult din punct de vedere politic si se lucra cu mijloace si pentru scopuri mult prea pamintesti. acum indeosebi dupa cucerirea Constantinopolului. sirba. Chiar in Peloponez. 1346). Bulgaria (1234). intr-o masura oarecare.

in 1350. atunci urma exilul. Atacurile statelor crestine asupra Egiptului in secolul al XIII-lea au inrautatit mult situatia crestinilor de acolo. XIV—XV. a fost nevoit sa se refugieze. care a hotarit impotriva episcopilor greci care au declarat ca sint sub dependenta de Constantinopol ca asculta de papa si colaboreaza cu ierarhia latina.rezida In insula Kios. care ii tratau cu dispret. Patriarhia Ecumenica si-a putut implini netulburata menirea ei 98 Istoria Bisericeasca Universala. Daca intervenea vreo opozitie puternica fata de «stapinirea» latinilor. o deosebita cultura si miscare artistica. fata de patriarhatele din Antiohia si lerusalim. cum era si firesc. dar isi pastreaza credinta lor ortodoxa. vol. Sub patriarhul Hristodul (1077) resedinta patriarhului copt s-a mutat in Cairo. patriarhul Atanasie al II-lea (1276—1316) al Alexandriei se bucura de mare cinste la curtea din Constantinopol. aflate multa vreme sub latini. munca in mine ori fixarea unui domiciliu cit mai departe de centru. in sec. Au fost si cazuri cind titularii scaunelor erau trimisi din Constantinopol. Astfel. Orice alegere de episcop trebuia sa fie aprobata de papa. 124 . unde rezida. la sfirsitul secolului al XIIIlea. prima patriarhie cazuta sub dominaţie latina in 1098. situatia coptilor era mai usoara. timp de 20 de ani. Unii dintre titularii Patriarhiei de Alexandria au rezidat si la Constantinopol. La inceputul secolului al XV-lea s-a dus de la Constantinopol in Creta cunoscutul teolog si polemist anti-latin losif Vrieniu care. Orice abatere era judecata de latini. Cu toate ca sultanii din Egipt au cerut prin 11 decrete ca crestinii sa nu aiba drept sa poarte decit anumite haine. Aceste doua cazuri sint tipice pentru tot spatiul ocupat de cruciati. situatia era disperata. Cei patru episcopi ortodocsi erau indeaproape supravegheati de mitropolitul latin. preotii ortodocsi trebuiau sa mearga la hirotonie la episcopii din regiunile muntoase de la Modon si Croton. In Mistra a inflorit. In Cipru. Si patriarhii din Antiohia si din lerusalim au lost nevoiti sa se retraga uneori in minastirile din Cipru. cu episcopul Antim. a intarit acolo constiinta ortodoxa. Pe la 1400 a crescut In importanta scaunul de la Monembasia. Un nou centru in Peloponez era Mistra. care a murit in exil in 1206. De regula. mare rol In perioada aceasta. cum a fost cazul. II. pentru ca sa lase pe arhiepiscopul latin in Atena. Patriarhul din Antiohia. care a pregatit in Creta rascoala impotriva venetienilor. La Inceputul secolului al XV-lea losif Vrieniu a convocat un sinod al episcopilor geci din Cipru.98 Scaunul patriarhal de Constantinopol a jucat. La fel si cel de lerusalim In 1099 si chiar cel de Constantinopol. dar cel mai des in Constantinopol. caruia ii era dator juramint de fidelitate. totuşi. in Peloponez.

in Biserica Rasaritului pina la 1204, cind cavalerii latini ai cruciadei a IV-a, manevrati cu dibacie de Venetia, pentru interesele ei materiale, au cucerit si jefuit Constantinopolul la 13 aprilie 1204. Ultimul patriarch ecumenic din acest timp a fost loan al X-lea Comateros (1198 -- 1206). Din 1208, Patriarhia Ecumenica, alungata de cavalerii latini la insistenta Veneţiei, si-a stabilit resedinta la Niceea, capitala Imperiului grec de Niceea (1204—1261), unde a functionat pina la 1261, cind a revenit la Constantinopol, locul ei istoric. In locul patriarhului ecumenic, dogele Venetiei, batrinul Enrico Dandolo, a numit patriarh latin de Constantinopol pe Toma Morosini, de origine Venetian. Ca semn al intaietatii scaunului de Constantinopol se aminteste, probabil cu incepere de sub pastoria lui Gherman al II-lea (1222—1240) de la Niceea, adaosul de «patriarh ecumenic», la titulatura lui obisnuita. Un alt semn de intaietate era sfinţirea mirului chiar si pentru alte Biserici autocefale, cum reiese dintr-o scrisoare sinodala a patriarhului Calist I (1350—1353 ; 1355—1363) din 1355 catre cel de la Tarnovo. La inceput si purtarea «mantiei cu multe stele” era o distinctie numai a lui, ca si sacosul, care se imbraca numai la Craciun, Pasti si Rusalii; mai tarziu acestea le-au imbracat si alti patriarhi si mitropoliti. Tot asa si titulatura «Inalt Prea Sfintit», care a ajuns sa fie atribuita si conducatorilor scaunelor de Tesalonic, Trapezunt si Monembasia. Ale-gerea patriarhului se facea prin desemnarea de catre sinod a trei candidati, din care bazileul alegea pe unul, investindu-l cu insemnele sale in «sala de aur» a palatului Magnaura, mai tirziu a celui din Vlaherne. Pe vremea imparatilor din dinastia Comnenilor (1118—1185), patriarhatul de Constantinopol numara 664 episcopii si 65 de mitropolii ; cel de Antiohia, 14 mitropolii, 12 arhiepiscopii si 127 episcopii ; patriarhatul de lerusalim avea 4 mitropolii. Numai capitala bizantina avea 485 de biserici şi 825 de minastiri. In Muntele Athos traiau pe la 1250 cam 3000 calugari ; un oras ca Ohrida avea aproape 300 biserici si paraclise. De la sfirsitul secolului al XIII-lea, cand cruciaţii au pierdut ultimele posesiuni in Orient, patriarhii de Antiohia si lerusalim si-au reluat scaunele, celui dintai fixandu-i-se resedinta in Damasc in loc de Antiohia. Pe la 1200 canonistul Balsamon (dupa 1203) relata ca «pina nu de mult» se tineau inca regulat sinoade anuale, asa cum precizasera canoanele. De acum se consemneaza in locul lor sinoadele locale ceamciucea care se convocau — din cauza imprejurarilor — ocazional in 1354 patriarhul Filotei Cokkinos (1353— 1354 ; 1364—1376) al Constantinopolului scria mitropolitului Alexie al Rusiei ca e obligat sa participe la sinod. Aceasta inseamna ca datoria de a se tine sinoade continua chiar daca nu puteau fi de fata toţi episcopii din pricina distantei prea mari, a batrinetii, a bolii ori a cauzelor de forta majora (razboaie, epidemii etc.). Procesele verbale ale sedinţelor patriarhale din secolul al XlV-lea
125

pastrate la Viena (Acta patriarchatus Constantinopo-litani, t. I, Vindobonae -Wien, 1960) ne dovedesc ca se dadea scutire ori aminare, dupa caz. Situatia materiala a clerului superior si inferior era asigurata din contributiile credinciosilor sau din donaţii de la stat. Pe vremea lui Isac I Comnen (1057—1059) si a lui Alexie I Comnen (1081—1118) parohiile erau impartite in trei categorii si contribuiau, dupa numarul credinciosilor, cu bani si in natura pentru susţinerea mitropolitilor si episcopilor. Pe la 1394, fiecare episcopie contribuia cu o cota anumita pentru susţinerea Patriarhiei, care pe la 1380 ajunsese intr-o situatie jalnica. Se resimteau si in viata Bisericii bizantine efectele procesului de feudalizare. De pilda, «daruirile» sau arendarile averilor minastiresti sau episcopale unor slujbasi sau rude cu familiile imperiale au provocat abuzuri, pe care nici inmultirea excesiva a titularilor : mare iconom, mare sachelar, mare schevofilax, mare hartofilax etc. din timpul Comnenilor si Paleologilor, n-au reusit sa le elimine. Pina la un loc si idioritmia sau stilul de viata singuratica, ingaduita pe la 1200 monahilor de la Muntele Athos, cu camere separate, cu permiterea de bunuri personale etc, denota acelasi lucru, cu toate ca principala cauza a introducerii idioritmiei pare a se datora infloririi isihasmului, incepind de la sfirsitul secolului al XIII-lea, care preconiza un regim de viata mai aspru decit in minastirile cu viata de obste. Bisericile necalcedonene Nici Bisericile necalcedonene nu aveau o situatie de invidiat. In urma rasturnarilor politice din China si din lumea mongola, de la sfirsitul secolului XIV, nestorienii au trebuit sa se retraga din China, din Tibet, din India si sa se multumeasca doar cu ceea ce indica titlul co-ducatorului lor suprem, numit «catolicos si patriarh de Babilon, de Ctesifon si de Bagdad». De pe la 1450, demnitatea de catolicos a devenit ereditara, mostenindu-se din unchi in nepot, spre a inlatura eventualele certuri pe motive de interes familial. Incercarile de catolicizare din 7 august 1445 n-au atins decit pe nestorienii din Cipru, care au incheiat in acest an unirea cu Biserica Romei, in timpul papei Eugen al IV-lea (1431—1448). Dintre Bisericile monofizite, iacobitii sirieni si armenii s-au putut dezvolta mai bine in aceasta perioada, cu toate ca unirile cu Roma au adus si intre ei disensiuni care i-au slabit. In decursul vremii, «abuna» sau capetenia Bisericii din Abisinia s-a despartit de Biserica-Mama din Egipt, luandu-si si el resedinta separata in Alexandria. Patriarhul coptilor egipteni a delegat pe egumenul minastirii Sfintul Antonie ca, la 4 febr. 1442, sa semneze la Roma unirea unei parti dintre copti cu Biserica Romei. Tot atunci au semnat unirea si monofizitii
126

din Palestina si din Abisinia. In realitate, aceste uniri n-au avut nici pe departe succesele scontate. Cit priveste pe iacobitii din Siria, aici cruciatii reusisera sa produca scindari inca din secolul al XIII-lea. Cele doua grupe si-au ales cite un conducator «Ignatie», fiecare luand titlul de «Ignatiu», socotindu-se urmas legitim al marelui episcop Ignatiu al Antiohiei ( 107), avindu-si resedinta unul in Antiohia, altul in Mafdin. La 1364 a intervenit a treia scindare, formindu-se o grupare cu centrul In Melitina, iar pe la sfirsitul veacului al XV-lea apare o a patra, cu sediul la Sis. In 30 noiembrie 1444 se perfecta unirea cu Roma a sirienilor orientali. Dar nici aici succesele convertirilor n-au fost mari. Cei mai numerosi credinciosi monofiziţi din Asia erau armenii. O parte din vechea lor patrie a fost incorporata la Imperiul bizantin, Armenia Mica, infiintata in 1064, care a durat pina la 1375, cind ea fu cucerita de turci, avindusi centrul la Romolah pina la 1293, iar dupa aceea la Sis, in Cilicia. In secolul al XlV-lea turcii le ocupara pe amin-doua. Pina sa se definitiveze administratia turca, resedinta catolicosului era la Valarsapat, turcii recunoscind pentru cei din teritoriul lor pe catolicosul din insula Agtamar, de pe lacul Van. In 1441, acesta s-a mutat la stravechiul centra armean Ecimiadzin, iar cei din jurul lacului Van si-au ales un patriarh propriu la Sis. Din 1311 s-a mai infiintat un patriarhat armean in lerusalim. Si bizantinii, apoi si cruciatii au incercat sa-i atraga la unirea cu Bisericile lor. Intrucit aveau si unele obiceiuri comune, azima etc., si statele cruciate le-au fost favorabile, o parie din armeni semnara la 22 noiembrie 1439 unirea cu Biserica Ro-mano-Catolica ; de altfel in 1198 regele armean Leon al II-lea primise coroana sa de la Roma. Trebuie subliniat ca, desi raspinditi sub atitea stapiniri, armenii si-au pastrat in general credinta in tradiţiile lor necalcedonene. In 1461 sultanul Mahomed al II-lea (1451—1481), cuceritorul Constantinopolului, acorda armenilor dreptul de a avea un patriarh la Constantinopol, bucurindu-se de autoritate bisericeasca si civila peste toti armenii din Imperiul turc, asa precum patriarhul ecumenic se bucura de drepturi bisericesti si civile peste crestinii ortodocsi. De ase-menea, tomitii de pe coasta Malabar din vestul Indiei si-au pastrat credinta si traditiile lor necalcedonene. Factorul cel mai puternic ce i-a mentinut a fost Liturghia rasariteana. In schimb, maronitii din Liban au fost atrasi in 1182 la catolicism, parasindu-si pozitiile vechi necalcedonene. Papa a fost insa nevoit sa le ingaduie o serie de traditii mostenite din epoca ecumenica a Bisericii, intre altele casatoria preotilor. Oricum, ei au devenit cei mai devotati dintre toti cei uniti cu Roma. Biserica Ortodoxa Bulgara
127

cu coroana regala trimisa de papa. pe seama statului romano-bulgar intemeiat in 1185—1186 de fratii vlahi Petru si Assan (1186—1197) se cadea sa ia fiinta un organism bisericesc corespunzator.Potrivit conceptiei feudale. dorind sa asigure independenta Bisericii vlaho-bulgare. a hirotonit pe episcopul Vasile ca primat al Bisericii vlahobulgare — titlul de patriarh nefiind in uz in Biserica Apusului —. autocefalia Bisericii Bulgare. In 1018—1020 Vasile al II-lea Bulgarochtonul (976—1025). Macedonia . ca un temei teologic al ordinei politice «imperium sine patriarcha non staret». Pe act s-a aplicat si pecetea patriarhului Gherman. cu toate eforturile papei Inocentiu al Ill-lea de a-l elibera. Desi au fost promovati mai ales arhiepiscopi greci.99 Influenta catolica In Imperiul romano-bulgar n-a durat decit pina la 15 aprilie 1205. acordind arhiepiscopului de atunci. a incoronat pe lonita ca rege. loanichie. s-a adresat intre 1199— 1204 prin corespondenta papei Inocentiu al Ill-lea (1198—1216) ca sa-i satisfaca aceste doua dorinte. 8 noiembrie. nu imparat cum ceruse el. acestora li s-a lasat totusi o autonomie destul de larga. arhiepiscopul Serbiei. infiintata in 585 de imparatul Justinian (527—565). unde se instalase Imperiul latin de rasarit (1204—1261) si dinspre nord. a carei mostenire o va prelua in 920 patriarhatul de Durostor. in primavara anului 1235. cardinalul Leo. Pe teritoriul sud-dunarean existase inca din secolul al Vl-lea Arhiepiscopia Justiniana Prima. iar pentru sine titlul de tar (imparat) pe care nu-l putea obtine de la bizantini.lugoslavia). Desigur ca factorul determinant l-au constituit imprejurarile politice ale vremii : statul Asanestilor ajunsese la dezvoltare maxima. Imparatul romano-bulgarilor lonita Caloian. Baldouin de Flandra (1204—1205). capitala Imperiului romano-bulgar. vol. trimis de papa la Tirnovo. dindu-i insa rang numai de arhiepiscopie. rangul de patriarh. In aceasta situatie. cum va zice regele lonita Caloian (1197 —1207). s-a cerut sa se largeasca drepturile avute inainte de scaunul de la Ohrida si sa se recunoasca titularului episcopiei de Tarnovo un grad asemanator. unde regii unguri nutreau de mult ginduri de inaintare spre sud. II. Cind Asanestii au intemeiat cel de al doilea stat romano-bulgar (1186—1393). 128 . dupa ce va fi ajutat si Sfintul Sava (1176—1236). Presiunile catolice se simteau si din sud. care a murit inchis la Tirnovo.. imparatul loan Dukas-Vatatzes (1222—1254) si patriarhul Gherman al II-lea de Niceea (1222 —1240) au recunoscut in-tr-un sinod tinut in Lampsak. cind lonita Caloian a infrint oastea imparatului latin de Constantinopol. «de la Adrianopol pina la 99 Istoria Bisericeasca Universala. La 7 noiembrie 1204. informind pe celelalte patriarhii orientale cu ocazia calatoriei la lerusalim. desfiintind primul stat bulgar a mutat centrul bisericesc pentru teritoriul bulgaresc spre sud. iar a doua zi. la Ohrida (astazi Ohrid in Rep. in 1202.

Biserica Ortodoxa Sirba Statul sirb al Nemaniazilor a avut un mers ascendent intre 1176— 1389 . a fost o etapa de grele incercari pentru tot pamintul locuit de sirbi. reprezentanti de mare clasa. ultimul fiind loanikie al Il-lea (1338—1346). ca arhiepiscopul Sava. ales apoi ca primul patriarh de Ipek (Peci). in Albania. Trebuie subliniat insa faptul ca minastiri ca Rilo.Dyrrachium» (Durazzo). sotiile lor fiind italience. cit au mai durat unele formatiuni sirbe ca vasale turcilor. si sub stapinirea turceasca. Bulgaria toata a fost transformata in pasalic turcesc. numit «primul incoronat». Sfintul Sava (1176—1236). Sava (1219—1233). Din pacate. dupa care au urmat alti 11 arhiepiscopi. perioada urmatoare (1389—1489). Luptele feudale au dus in curind la dezbinarea acestui stat. Troian si altele au jucat mare rol in viata spirituala a Bulga-riei medievale. 129 . pastorind intre anii 1346—1355. Totusi. in timpul patriarhului ecumenic de Niceea Gherman al Il-lea (1222—1240). prin vitejie si intelepciune a unificat si a consolidat statul sirb si a contribuit la infiinfarea unei arhiepiscopii sirbe independente. Biserica si minastirile sirbesti au desfasurat o activitate din cele mai importante sub conducerea unor pastori renumiti. urmasii lui loan Asan al II-lea nu au mai fost la inaltimea lui. calugar renumit in manastirea Hilandar. trebuie sa se tinta seama de faptul ca in Dalmatia şi Croatia se introdusese inca inainte de anul 1000 ritul latin. asa ca la sfarsitul secolului al XlV-lea. intr-o vreme in care combaterea bogomililor a dat de lucru mult Bisericii. Suveranilor acestor tari li s-au trimis coroane regale inca din secolul al Xl-lea. fiul fostului jupan Stefan Nemania (1168—1196). zidita de el in 1197 si daruita printr-un hrisov in 1199 de imparatul bizantin Alexios al Ill-lea Anghelos (1195—1205) calugarilor sirbi. cautind sa recistige astfel vechile teritorii ilirice. Dar marele jupan Stefan II Nemania (1196— 1228) rege din 1217. Primul ei arhiepiscop autocefal a fost Sf. ultimul patriarh de Tirnovo (1375—1393 . iar scaunele episcopale din Biserica bulgara erau ocupate mai mult de greci. Biserica Sirba a obtinut in 1219 autocefalia si rangul de arhiepiscopie de la Patriarhia Ecumenica. in 1393. iar renasterea culturala si spirituala legata de miscarea isihasta si-a avut in calugarul Teodosie si mai ales in ucenicul sau Eftimie. iar tarul loan Asan al II-lea (1218—1241) era incuscrit si aliat cu imparatul din Niceea. Bacicovo. Pentru a intelege mai bine evolutia evenimentelor din Serbia medievala. Cu ajutorul fratelui sau. f 1400). In 1067 papa Alexandra al II-lea (1061—1073) a infiintat arhiepiscopia Ducleea cu 11 eparhii.

cu consimtamintul patriarhiei romano-bulgare de Tirnovo.. Stefan Dusan. iermonahul Nicodim (26 decembrie 1406). iar fiul lui Stefan Uros IV (1355—1371). Patriarhul Filotei (Philotheos) Kokkinos a primit cu bunavointa delegatia sirba si in vara anului 1375 a ridicat anatema data in 1353 de patriarhul ecumenic Kalist I asupra Bisericii sirbe si a poporului sirb. fost protos al Athosului. in Duminica Invierii din 1346.Sirbii nu s-au multumit numai cu ridicarea Bisericii la rang de patriarhie. a ridicat Biserica Serbiei la rangul de patriarhie. care. imparateasa. si anume : calugarul sirb Isaia de la Hilandar. avind cea mai mare intindere in Peninsula Balcanica. Stefan Dusan a fost incoronat imparat sau tar de patriarhul loanikie. patriarhul ecumenic Kalist I (1350—1353 . pentru a cere ridicarea anatemei aruncata de Patriarhia Ecumenica asupra Bisericii Sirbe in 1353. statul sirb. Teofan.Atunci. iar mai tirziu. deoarece bizantinii nu voiau sa aiba in Balcani un imperiu rival care sa-l inlocuiasca pe cel bizantin.In urma acestei masuri de filetism (iubire exagerata de neam). Biserica sirba şi poporul sirb. Patriarhul ecumenic nu putea face acest lucru. apoi la Ipek sau Peci (Pestera). soţia sa Elena. De acum inainte. si doi ucenici ai lui Isaia. in ziua de Florii a anului 1346. ci au alungat pe episcopii si mitropolitii greci din teritoriile cucerite de Stefan Dusan din Imperiul bizantin. rege. trecuse in Tara Romaneasca. va zidi minastirea Tismana. Biserica sirba a trimis la Constantinopol o delegalie compusa din cinci persoane. iar arhiepiscopul loanikie a devenit primul ei patriarh sirb (1346—1355). auto proclamarea sa ca tar sau impara trebuia confirmata prin ungerea si incoronarea sa de catre un patriarh. In 1345. 1354—1364) si Sinodul Patriarhiei Ecumenice au anatematizat in 1353 pe tarul Stefan Dusan. fapt care a produs mare tulburare si nemultumire printre clericii si credinciosii sirbi. Silveslru si Nicodim. Stefan Dusan s-a autoproclamat pompos «imparat si autocrat al sirbilor si romeilor» (bizantinilor).Sub tarul Stefan Dusan (1331—1355). prin sinodul de la Scopje. Potrivit concepţiei epocii.a ajuns la apogeu. cu ajutorul yoievodului Vladislav-Vlaicu (1364— 1377). mai inainte de 1370. Biserica Sirba a pastrat bune relatii cu Patriarhia de Constantinopol. 130 . unde. Sapte zile mai tirziu. In vara anului 1375. in 1377—1378. ridicase minastirea Vodiţa.cu resedinta mai intii in minastirea Zicea.Reconcilierea Bisericii sirbe cu Patriarhia Ecumenica s-a facut in timpul despotului Lazar (1371—1389) si al patriarhului ecumenic Filotei (greceste : Philotheos) Kokkinos (1353—1354 . 1363—1376).

izvoarele arlţeologice si unele documente istorice ne dau stiri pretioase despre existenta unor episcopi ortodoxi la sudul Carpatilor si a unor episcopate in Transilvania in secolele X— XIII. Biserica Ortodoxa Romana La romani. Stirea ca existau episcopi ortodoxi romani la inceputul secolului al Xlll-lea. Mitropolia Vicinei se afla sub jurisdicţia canonica a Patriarhiei de Constantinopol. pe unguri si teutoni (germani). localitate situata. la sudul Carpatilor. O alta episcopie va fi existat in partile de apus ale 100 Istoria Bisericeasca Universala. din episcopja catolica a cumanilor. la sudul curburii Carpatilor. Biserica sirba a fost tulburata. ca si la alte popoare rasaritene. episcopii ortodoxe in secolele X— XIII. 131 . numiti de papa. numiti de el Walathi-Valahi. mostenitorul tronului. cu amaraciune confesionala. de asemenea. existenta intre 1228 si 1241. vechea cetate Noviodunum. Procesul de etnogeneza al poporului roman se poate considera incheiat in mare inainte de secolul al X-lea. corespunzatoare vechii provincii romane Scythia Minor sau Dacia Pontica (Dobrogea). Bela. pseudoepiscopi. O prima episcopie se crede ca a existat Inca din secolul al X-lea in nordul Transilvaniei. au fost implinite de mitropolitii Vicinei. nesocotind pe episcopul catolic al cumanilor. In aceasta importanta scrisoare pentru istoria noastra. la circa 30 km nord-est de Cluj-Napoca. se poate vorbi de primele formafiuni politice pe tot teritoriul Romaniei de azi. ca si Biserica bulgara. fiul regelui Andrei al II-lea (1205 — 1225). pe Dunare. trimisa la 14 noiembrie 1234 din Perugia principelui de coroana al Ungariei. o aflam dintr-o scrisoare a Papei Grigorie al IX-lea (1227 — 1241).100 Intre 1250 si 1359 nevoile religioase ale credinciosjlor romani din thema bizantina Paristrion (popular Paradunavon). precum si ale romanilor din rasaritul Tarii Romanesti si sudul Moldovei.In Transilvania au existat. dupa parerea celor mai multi istorici romani si straini. papa aminteste despre existenta romanilor. viata bisericeasca a fost in strinsa legatura cu dezvoltarea politica a statului. Pina la organziarea politica a statelor independente Tara Romaneasca si Moldova in secolul al XlV-lea.In secolele XII — XIV. inainte de desfacerea marelui fluviu in cele trei brate ale Deltei. aproape de orasul Isaccea de azi. Vol. centrul stapinirii ducelui Gelu. care atrag la ritul grec (ortodox) prin episcopii lor. In secolele X — XIV. de erezia bogomililor. la Dabica. II. facind cu ei un singur popor.

).101 Basarab I cel Mare (1310—1352). azi Cenad. Dupa intemeierea celor doua state la sudul si estul Carpaţilor. vol. au luat fiinta mitropolia Ungrovlahiei sau a Tarii Romanesti si a Moldovei. din 3 mai 1205. 101 Istoria Bisericeasca Universala. linga Sinnicolaul Mare. el va fi avut linga sine vreun episcop sau mitropolit care sa-l unga ca domn si sa implineasca nevoile religioase ale credinciosilor romani. exista pe la 1205 pentru romanii din partile Bihorului. Potrivit rinduielilor politice si religioase ale evului mediu. dat de imparalul bizantin Vasile al II-lea Bulgarochtonul (976—1025). sau ale Hunedoarei si ale Banatului de nord pe teritoriul cneazului Bela. dupa cum aflam dintr-o scrisoare a papei Inocentiu al Ill-lea (1198—1216). jud. Un episcopat ortodox. sa asigure independenta politica a tarii. in localitatea Dibiskos—Tibiscum (Timis).O ierarhie bisericeasca. in cetatea Bihariei. centrul politic al ducelui Menumorut in secolul al X-lea. in Ungaria. 132 . trimisa episcopului catolic de Kalacsa. in legatura cu reorganizarea arhiepiscopiei de Ohrida. dependenta de arhiepiscopia greco-bulgara de Ohrida. Tara Romaneasca si Moldova. condus apoi de urmasul acestuia Ohtum sau Achtum. a reusit.Oradea. recunoscuta canonic de Patriarhia Ecumenica. O alta episcopie ortodoxa se crede ca a putut exista in secolul al X-lea la AIba lulia. azi Jupa. Unii istorici sustin ca la Morisena a existat chiar o episcopie ortodoxa. la citiva kilometri nord de . in ducatul ducelui Gelu. 0 minastire ortodoxa de calugari greci (ortodoxi) inchinata in cinstea Sfintului loan Botezatorul a existat la inceputul secolului al Xl-lea in cetatea Morisena (romaneste Mure$ana. de fapt Bilea. pe linga conducatorul formatiei politice romanesti din centrul Transilvaniei. intemeietorul Tarii Romanesti. hirotonind preoti si sfintind bisericile din Tara Romaneasca. prin lupta victorioasa de la Posada din 9—12 noiembrie 1330. Episcopiile maghiare catolice de Alba lulia si Oradea au luat fiinţa pe locul unor vechi episcopate romanesti. n-a existat in timpul lui Basarab I Intemeietorul. O alta episcopie romaneasca exista la inceputul secolului al Xl-lea in Banat. Timis. dupa cum reiese dintr-o diploma sau hrisov din anul 1019. contra regelui Ungariei Carol (Charles) Robert d'Anjou (1308—1342). sau mai degraba la Timisoara. situata dupa unii istorici aproape de Caransebes. II.Transilvaniei. nesupus nici unei mitropolii.

ceva mai tirziu. unde se afla atunci prima capitala a Tarii Romanesti. si cu parerea si incuviintarea imparatului loan al V-lea Paleologul (1341—1376 . In plus. avind In vedere faptul ca el era vecin cu voievodul Nicolae-Alexandru Basarab si foarte bine privil la curtea lui. lachint. Prin aprobarea mutarii mitropolitului lachint de Vicina la Curtea de Arges de catre Patriarhia Eeumenica. fara indoiala mai veche. mai intii. mitropolitul Tarii Romanesti s-a bucurat. 1363—1376) si de Sinodul sau patriarhal sa faca impreuna cu mitropolitul Antonie al Ilaliciului (1371—1391) alegerile !ji hirotoniile pentru cele patru episcopii ale mitropoliei Haliciului : 133 . dupa cum indica titulatura sa din 1401. in cadrul Patriarhiei Ecumenice. fapt care reliefeaza pe deplin interesul politic al Imperiului bizantin fata de Tara Romaneasca si bunele legaturi ale statului muntean independent cu Bizantul ortodox. care este aceasta : Prea Sfintitul Mitropolit al Ungrovlahiei (al Tarii Romanesti). De acum inainte mitropolitii Tarii Romanesti erau membri de drept ai Sinodului patriarhal si aveau obligatia sa participe la se-dintele lui. la Constantinopol. centrul spiritual al Ortodoxiei si autoritatea suprema in cele bisericesti in Rasaritul ortodox. cu mult tact diplomatic si dupa multe staruinte. resedinţa Tarii Romanesti sau. Prin termenul grec «IIXafivu)v» = «Plaiuri». se inteleg plaiurile Transilvaniei. cum scrie patriarhul ecumenic Kalist. pusi sub jurisdictia sa. 1355 —1363) si a Sinodului Patriarhiei Ecumenice.Aceasta lipsa a implinit-o. fiul sau. la Cimpulung. prea cinstit si Exarh al intregii Ungarii si al Plaiurilor. pentru mutarea ultimului mitropolit al Vicinei. exercitind unele atributiuni patriarhale asupra romanilor ortodoxj din Transilvania si Ungaria. unde se mutase inca inainte de recunoaterea oficiala a Patriarhiei Ecumenice. 1379—1391). in capitala Imperiului bizantin. Din 1371 mitropolitul Tarii Romanesti avea aprobarea data de patriarhul ecumenic Filotei I Kokkinos (1353—1354. numita Marea Biserica din Constantinopol. In mai 1359. el a reusit sa obtina aprobarea din partea patriarhului ecumenic Kalist I (1350—1353 . cit si imparatul loan al V-lea Paleologul afirma ca au aprobat mutarea mitropolitului lachint de Vicina ca mitropolit al Tarii Romanesti (1359—1372). la Curtea de Arges. a luat fiinta mitropolia Ungrovlahiei sau a Tarii Romanesti si se asigura totodata legitimitatea ei canonica sau recunoasterea ei oficiala. Atit patriarhul ecumenic Kalist I. Nicolae-Alexandru Basarab (1352—1364). de o prerogative de intiietate. dupa unele cercetari mai noi. prin doua gramate patriarhale. Mutarea mitropolitului lachint de Vicina la Curtea de Arges s-a facut.

rolul deosebit si prestigiul de care se bucura Biserica Tarii Romanesti in sinul Patriarhiei Ecumenice. Avind in vedere ca poporul Tarii Romanesti a ajuns sa fie mult. azi municipiul Drobeta Tr. azi Ankara. care-l situa pe locul al 12-lea dupa patriarhul ecumenic. Mai tirziu. cu aprobarea patriarhului ecumenic Filotei (Philotheos) I Kokkinos. de catre patriarhul ecumenic loakim al IV-lea (1884—1886) si Sinodul Patriarhiei Ecumenice. 102 Istoria Bisericeasca Universale. vol. fost dicheofilax al Patriarhiei Ecumenice. Mehedinfi. odata mai mult. acordate in decursul istoriei de Patriarhia Ecumenica mitropolitului Ungrovlahiei atesta. care-i conferea dreptul de a ocupa locul al saptelea printre mitropolitii dependent! de Patriarhia Ecumenica. in august 1370 s-a infiintat. in Tara Romaneasca raminind doar o singura mitropolie. la 25 aprilie 1885. aproape de nenumarat şi pentru stavilirea propagandei si prozelitismului catolic. titlul care conferea mitropolitului Tarii Romanesti locul al 2-lea dupa patriarhul ecumenic. puternic si continuu susţinut de regii apostolici Ungariei din dinastia de Anjou. care-l situa pe treapta a 4-a dupa patriarhul ecumenic. cind se crede ca existenta ei a Incetat.102 O serie de titluri onorifice. din anul 1378. pe care l-a pastrat pina la recunoasterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane. capitala Turciej. fapt care confirma prestigiul de care se bucura Biserica Tarii Romanesti. Peremisl şi Vladimir-Wolhinsk. Primul ei mitropolit a fost Antim Kritopol (1370—1381). importanta. o a doua mitropolie a Tarii Romanesti cu sediul la Severin. Astfel. resedinta jud. mitropolitul Tarii Romanesti purta titlul onorific de Loctiitor al Amariein. 134 . din octombrie 1382. numit ca mirean Daniil Kritopol. i s-a acordat titlul onorific de Loctiitor al Ancirei. Severin. la 10 octombrie 1776. la staruinta voievodului Vladislav-Vlaicu (1364—1377). Turov. titularul sau a primit titlul onorific de Loctiitor al Nicomidiei.Helm. In fine. catre sfirsitul secolului al XlV-lea. patriarhul ecumenic Sofronie (Sophronios) al II-lea (1774—1789) a ridicat scaunul mitropoliej Tarii Romanesti la treapta de Loctiitor al scaunului de Cezareea Capadociei. Jurisdictia ei canonica se intindea asupra Olteniei de azi si a partilor de peste munti. anume asupra tarilor Almasului si Fagarasului. tara Severinului si poate in Banat peste regiunea din jurul Mehaliei. II. care nu aveau inca titularii lor. Mitropolia Severinului a durat pina dupa 1405. Patru ani mai tirziu.

din punct de vedere politic. a recunoscut pe losif Musat. roman de origine si ruda apropiata cu familia domnitoare. 135 . dupa ce turcii au alungat. inainte de 1386. 1502 . in nord-estul Transilvaniei. ceea ce arata ca si el avea dreptul sa pastoreasca peste unele tinuturi din Transilvania. ca si mitropolitul Tarii Romanesti. episcopiile ei. mai inainte de 1386. ca mitropolit al Bisericii Moldovei. Mitropolitul Bisericii Moldovei purta in plus. fapt care adevereste in mod evident existenta unei vieti bisericesti bine organizate in aceasta provincie la sfirsitul secolului al XlV103 Istoria Bisericeasca Universala. 1497— 1498 . Moldovenii n-au acceptat pe nici unul dintre ierarhii greci. leremia. pentru nevoile ei religioase catre Patriarhia Ecumenica de Constantinopol. El fusese hirotonit ca episcop. Au fost trimisi succesori in Moldova de catre Patriarhia Ecumenica ierarhii Teodosie. In 1393. Alba. capitala tarii. de mitropolitul Antonie al Haliciului (1371—1391). Patriarhia Ecumenica a cedat. care. apoi cu patriarhul ecumenic Antonie al IV-lea (1389—1390 . Nu se cunoaste inca data exacta la care au inceput ele sa funcţioneze. in timpul voievodului Petru Muşat (1375—1391). II. deoarece aceasta voia sa impuna Bisericii Moldovei. cum au fost domeniul si Cetatea de Balta. un ierarh grec. titlul de prea cinstit si exarhul Plaiurilor. care exista ca stat independent din 1359. vol. La 26 iulie 1401 patriarhul ecumenic Matei I (1397—1410). in 1392. in soborul din 1503. pentru infiintarea mitropoliei Moldovei sub jurisdictia canonica a Patriarhiei de Constantinopol. in comitatul Diibica. Dupa cum s-a constatat de pe al doilea strat de pictura in ordinea vechimii de la biserica minastirii Rimet. de asemenea. la 1377 pastorea in Transilvania arhiepiscopul Ghelasie. care a condus mitropolia Ungrovlahiei intre 1503—1505. in comitatul Tirnavei si domeniul si cetatea Ciceului. 11 august 1508). odata cu jurisdictia canonica.Prin reorganizarea Bisericii Tarii Romanesti. depindeau de Moldova. pe patriarhul Eftimie de Tirnovo si au desfiinţat patriarhia bulgara. una la Rirnnicu Vilcea si alta la Buzau. Moldova. de catre fostul patriarh ecumenic Nifon (Niphonos) al II-lea (1486—1488 . leremia a ajuns in 1393 loctiitor de mitropolit de Tirnovo. cum am vazut. pentru care el a hirotonit doi arhierei. cu resedinta la Suceava. au luat fiinta doua episcopii. moldovenii au inceput tratative mai intii cu patriarhul ecumenic Nil (1379—-1388). 1391—1397).103 Dupa tratative indelungate si obositoare. de asemenea. printr-o gramata si o scrisoare trimisa evlaviosului domn Alexandru cel Bun (1400—1432). Astfel. s-a orientat. in secolele X— XIII. sub jurisdictia Patriarhiei Ecumenice. jud.Transilvania a avut. apoi.

la Kiev. Mitropolia Kievului Rusii au primit crestinismul sub principele Vladimir cel Mare (980 — 1015). inserata in Notitia episcopatuum. a introdus in sinodul convocat la Vladimir in 1274. Dintr-o lista a eparhiilor supuse arhiepiscopiei de Ohrida de la inceputul secolului al Xl-lea. Sub marele principe laroslav cel Intelept (1019 — 1054). (Ambele liste au fost publicate de H. in Byzantinische Zeitschrift. Vasile al. p. Dintr-o alta lista din secolul al XIII-lea. Ei sau aflat in conditii politice speciale. mitropolia Kievului si-a mutat resedinţa la Vladimir.Vlahii sau romanii din Peninsula Balcanica au avut si ei in secolele XI — XIV organizarea lor bisericeasca sub dependenta arhiepiscopiei de Ohrida.Partea de apus a Bulgariei a fost cucerita intre anii 1015 — 1019 de imparatul Vasile al II-lea Bulgarochtonul (976—1025).. din secolulai XIII-lea. pe care a supus-o bisericeste Patriarhiei de Constantinopol. in Serbia (azi in lugoslavia). a devenit centrul politic al Rusiei. trimis de la slavii 136 . Inainte de marea invazie mongola dintre anii 1237 — 1241. si de la vlahii care sint (raspinditi) in toata Bulgariaţ. incit din 1019 pina la rascoala fratilor vlahi (romani) Petru si Asan din 1185 — -1186. fara sa i se delimiteze teritoriul de jurisdicţie. a reorganizat arhiepiscopia greco-bulgara autocefala de Ohrida. II-lea Bulgarochtonul. aflam ca a 24-a dintre ele. date intre 1019 — 1020. ultima. 256—257). prin trei diplome sau hrisoave. In 1169. care. aflam ca episcopia vlahilor din Balcani purta acum titlul de tronul Vreanotei sau al Vlahilor. imparatul bizantin loan I Tzimiskes (969 — 976) a cucerit Bulgaria de rasarit. Vreanota poate fi orasul Vranie asezat pe riul Morava de Sud. Prin hrisovul al doilea din 20 mai 1020. mitropolia Kievului. Pentru nevoile religioase ale populate! din Bulgaria.. se numea episcopia vlahilor. La sfirsitul secolului al X-lea. care fusese alungat de tatari. capata o mare important in Europa de rasarit. mitropolia Kievului avea sub dependenta ei 15 episcopate. in 971. in cnezatul de Suzdal. in Biserica si statul rus. 1892. I. Mitropolitul Kiril al Kievului (1250—1280). Biserica Rusa. nomocanonul numit Kormciaia Kniga. intreaga Bulgarie a devenit provincie bizantina. iar din 1325 s-a stabilit la Moscova.lea. Gelzer. imparatul Vasile al II-lea Bulgarochtonul stabileste ca arhiepiscopia Ohridei are dreptul sa ia darea canonicd.

104 Pana la sinodul unionist din Ferrara-Florenţa (1438—1439) dintre greci si latini. cerindu-i sa ridice episcopia Haliciului la rangul de mitropolie.Dupa 1341. 104 Istoria Bisericeasca Universala vol. Polonia si Lituania formind acum un singur stat sub conducerea lui Wladislaw lagiello ca rege al Poloniei si Lituaniei (1386—1434). scaunul de Halici a fost din nou ridicat la rangul de mitropolie de patriarhul ecumenic loan al XlV-lea Kalekas (1334—-1347). cu timpul. Peremise. din 1347.Pentru a impiedica pretentiile ducilor lituani si ale cneziler rusi la tara Haliciului. dependenta de mitropolia Kievului.Situatia Bisericii ortodoxe din mitropolia Kievului s-a ingreuiat mult dupa 1386. 1364—1376). cind greci. O serie de mitropoliti din secolele XIV—XV au purtat titlul de mitropoliti de Kiev si Moscova. regele Poloniei Cazimir cel Mare (1333—1370) alipi la regatul Poloniei catolice cnezatele ucrainiene de Halici si Lwow. La inceputul secolului al XII-lea s-a infiintat pentru credinciosii ortodoxi ucrainieni episcopia de Halici. In 1365 Kievul a fost cucerit de principatul Lituaniei. situat pe un brat al fluviului Volga. Prin actul din mai 1371. Mitropolia Haliciului a avut strinse relatii cu mitropolia Moldovei si mitropolia Tarii Romaneţti.din sudul Dunarii. in urma casatoriei principelui lituan Wladislaw lagiello cu principesa catolica poloneza Hedwiga. Biserica Ortodoxa Rusa a suferit asupririle jugului mongol al Hoardei de Aur sau ale Imperiului Kipceak. pe care l-a mai avut intre 1341— 1347. Primii episcopi ai Moldovei au fost hirotoniti inainte de 1386 de mi-tropolitul Antonie al Haliciului. ajunge pentru a treia oara episcopie supusa Kievului. episcopia Haliciului a fost ridicata la rangu! de mitropolie. regele Cazimir al Poloniei s-a adresat in 1370 patriarhului ecumenic Filotei Kokkinos (1353—1354 . mitropolitii Kievuhii erau. se vor adauga si alte rinduieli canonice importante. Lute. cu capitala in orasul Sarai. la care. patriarhul ecumenic Filotei Kokkinos si sinodul sau patriarhal a aprobat reinfiintarea mitropoliei Haliciului.Infre anii 1241 si 1480. 137 . trimisi de Patriarhia din Constantinopo]. Turov si Helm. In 1349. Dupa 1328 Haliciui ajunge din nou episcopie supusa mitropoliei de Kiev.Printr-un hrisov dat de imparatul Andronic al II-lea Paleologul (1282—1328) in 1303— 1305. dar. II. a carei populate era ortodoxa. iar prin 1352. hotarele Poloniei s-au extins pina la marginile Moldovei de Nord. cind rusi. supunindu-i patru episcopii sufragane si alegerea episcopului Antonie ca mitropolit al Haliciului (1371—1391). avind sub jurisdictia ei eparhiile ucrainiene sau rutene din vest : Vladimir.

grec de origine. prin alegerea mitropolitului rus lona. in ciuda marii nemultumiri a clericilor si credinciosilor din Bizant. Din timpul marelui principe Ivan al Ill-lea al Moscovei (1462---1505). casatorit.Victoria marelui principe al Moscovei Dimitrie Ivanovici Donskoi (1363 —1389) din 1380. Moscova este a treia Roma. Mitropolitul Isidor al Kievului si Moscovei. dupa semnarea unirii de la Florenta din 6 inlie 1439. asupra tatarilor a intarit mult puterea Moscovei. Antiohia si lerusalim. Dupa arestarea si depunerea din scaun a mitropolitului Isidor. care va constitui baza ideologica a Imperiului tarist in epoca-moderna. rusii au ales in 1448 ca mitropolit al Moscovei pe lona. intr-o scrisoare adresata acestuia. unde papa Eugen al IV-lea (1431—1447) l-a rasplatit cu demnitatea de cardinal. Alexandria. expunea emfatic ideologia noii autocratii astfel : Moscova este mostenitoarea marilor capitale ale lumii : Prima Roma a cazut sub pagini . Isidor s-a dus la Roma. care a reprezentat Biserica Rusa la sinodul unionist de la Ferrara—Florenta (1438—1439. nepoata ultimului imparat bizantin Constantin al Xl-lea Dragases. intorcindu-se la Moscova. de neam rus. Constantinopol. de pe riul Ugra. In 1395. unul dintre cei mai zelosi partizani ai unirii cu Roma. unul dintre contemporanii marelui cneaz Vasile al Ill-lea al Moscovei (1505—1533). 1587— 1595) a ridicat la 26 ianuarie 1589 Biserica rusa la rangul de patriarhie. a doua. Marele principe Vasile al Il-lea Orbul (1425— 1462) insa. a acordat patriarhiei ruse locul al 5-lea in ordinea onorifica. cu Sofia Paleologina. a inceput sa circule in Rusia legenda despre Moscova ca a treia Roma. Un sinod al patriarhilor de Rasarit. 138 . Calugarul Filotei. deoarece imparatul Constantin al Xl-lea Dragases (1448—1453) si patriarhul ecumenic Grigorie al Ill-lea (1443—1450) primisera unirea cu Roma. l-a inchis. Patriarhul ecumenic leremia al Il-lea (1572—1573. puterea Hoardei de Aur a fost lovita mortal de un alt conducator mongol. dupa cele patru vechi patriarhate ale Rasaritului. pentru care n-au mai cerut confirmarea Patriarhiei Ecumenice ca pina acum.i. Biserica rusa s-a considerat autocefala. stiind ca poporul rus nu vrea unirea cu romano-catolicii. intruniti la Constantinopol in februarie 1593. a proclamat unirea Bisericii ruse cu Roma. iar a patra nu va fi niciodata. in timpul tarului Fiodor (1584—1598). dupa caderea Constantinopolului sub turci (29 mai 1453). 1580—1584 . Roma a cazut sub turci . Din 1448.O data cu statul rus a crescut mult si importanţa Bisericii Ruse cu resedinta la Moscova. Timurlenk sau Tamer-Ian (1336—1405). Scapind din Inchisoare.

.Occident. pe care clasa dominanta din Orient le-a adoptat in parte. consecintele cruciadelor fiind de la inceput nu numai negative. purtate sub semn religios. nu pot fi elidate.nebunie colectiva". dar ar fi o gresala ca in analiza urmarilor cruciadelor accentul sa cada pe actul singeros. Desi au avut un caracter efemer. cu familiile lor. dintre acestea cel mai izbitor fiind violenta si varsarea de singe atit de o parte. dar si pozitive. cuceritor si invins cazind rind pe rind victima razbunarii si urii. pe linga confruntarea militara. sa se deplaseze in aceasta parte a lumii si o data cu ei au patruns si moravurile din Apus.spunea istoricul roman N.URMARILE CRUCIADELOR CLASICE Urmarile politico-sociale ale contactului dintre Occident si Orient Cruciadele au insemnat cucerire si colonizare si. pelerini. istoria nu a consemnat doar amintirea tragica a unor intimplari crude. lorga — s-a petrecut o occidentalizare. mai inventivi. ci si rezultatele decurgind din interferenta a doua societati. dar si Orientul cucerit s-a lasat atras de obiceiurile intilnite la cuceritori. contactul dintre cele doua civilizatii ducind la influente reciproce. inerente raboiului. masacrele facute in timpul razboaielor. Cruciadele. au insemnat prima dolaborare Orient. Suportul politic al acestor influente l-au constitui statele latine formate in Orient. negustori. si spirituala. nici un procedeu caracteristic cuceririi si colonizarii intr-un teritoriu strain nu a fost exclus. politica. De la Adriatica la Golful Persic . sociala si economica. ca rezultat direct al cuceririlor facute de cruciati. determinat de o expansiune economics europeana. cruciadele au avut un scop politic precis.i de mii de imigranti. Departe de a fi o . oameni mai independenti in actiunile lor. Din fenomenul crucial. fapt ce a dus la dezvoltarea formelor de viata materiala. obiceiuri pe care le-a imitat. cit si de alta. la apropierea dintre doua lumi care se credeau destinate sa se urasca reciproc vesnic. fapt ce a zagazuit pornirile spre jaf si silnicii. Cruciatii apuseni au preluat unele forme de viata si (civilizatie dintr-o lume mult mai veche decit cea occidentala si deci profund civilizata. razboinici. mai putin inchistati in traditie. ca atarc. ele au contribuit ca timp de doua sute de ani coloane dc zec. Distrugerile de bunuri materiale. mai mult sau mai 139 .

Iorga. nu a fost subordonata imparatului german. indiferent de tara de unde 105 N. prelucrate creator. cu implicatii nebanuite atunci pentru dezvoltarea ulterioara a societatii apusene.nefranci" intr-o stare de inferioritate. Cruciatii. indiferent de apartenenta etnica. paris. Brehier. nu a unui regat sau altul.franc".. cruciatul era numit . Quelques observations sur les rapports entre la mondeoriental et les croises (extrait de „Melanges”). p. 259 106 L. participarea. De aceea.. dar numai din punct de vedere religios106.franci" era desemnata intreaga populatie de origine europeana. de-a lungul celor doua sute de ani105. in conditiile economice si sociale ale Palestinei. imparatul german a aderat doar incidental si nu totodeauna de comun acord cu papa. de aceea teritoriile stapinite de cruciati s-au considerat depinzind direct de scaunui apostolic roman. Indivizii au fost grupati in doua mari categorii : invingatori . cu greu se mai putea sti ca la baza unei practici se afla o preluare orientala. p.franci" catolici cu un statut privilegiat si invinsi . Mai intii. din momentul cuceririi ei si in contextul politic noucreat. incit. astfel ca musulmani si crestini necatolici erau cuprinsi in aceasta categorie. statele nouintemeiate au avut un caracter international. O trasatura esentiala distinctiva a acestor state a constat in faptul ca structura lor sociala nu s-a raportat la proprietatea funciara. care de data aceasta an fost raspindite in Europa. limba oficiala si de comunicare intre diferitele neamuri era franceza. Precizarea ce se impune este ca aceasta crestinatate orientala. 1928. cu dorinta de progres si specificul european. 89-91 140 . bazat pe traditiile si institutiile europene..putin vizibila. dar care. unde spiritul mereu innoitor al unei civilizatii a facut ca influentele primite sa fie filtrate.a. statele noi formate erau conduse de dinastii franceze.. conducatorul teoretic laic al statelor catolice. ele fiind rezultatul si expresia crestinatatii. Cruciadele au fost initiate de papalitate. dupa alte doua sute de ani. ele dovedindu-se a fi de importanta majora si de durata. Desi statele latine nu au avut un caracter national. in timp ce sub numele de . masiva a francezilor la primele cruciade a facut ca in cuprinsul lor elementul francez sa fie preponderent. pandantul celei occidentale. au evoluat intr-un sens diferit fata de Occident. decit dupa cruciada a Vl-a si atunci doar formal. La rindul lor.. luxului si culturii orientale. cum indeobste s-a procedat in toate societatile. proaspat creata. in conformitate cu orizontul noucapatat. au instituit un regim politic original. institutiile adoptate au fost si ele de esenta franceza. dupa cucerire. f. la alte mijloace de productie. Criteriul impartirii in clase a fost pur politic si religios. Spiritul novator s-a manifestat intii in structura statelor latine aparute in Orientul Mijlociu. L`Eglise et l`Orient au Moyen Age. cavalerii apuseni au imprumutat ferme ale rafinamentului.

s-au incorporat in ceea ce se numea damns Godfridi cum spune cronica. care exercita un control permanent asupra actelor regelui.provenea. O alta caracteristica definitorie a statelor cruciate a fost aceea ca ele nu au cunoscut nici o forma de asociere politica sau economica. Apoi conditiile obiective insesi ale cuceririi favorizasera intarirea regalitatii. au fost si ei integrati in aceeasi categorie franca a invingatorilor. Valurile de colonisti. un sef militar ascultat de toti. cum era cea de la lerusalim. dupa exemplul occidental. in regatul lerusalimului a existat o ingradire a puterii suveranului. Regalitatea. o adunare a tuturor vasalilor si valvasalilor. iar pentru a sublinia ca ierarhia politica se opreste la suveran. infiintata de Godefroy de Bouillon. Era o societate inchisa. a monarhiei fara control. de tipul comunelor urbane. Starea aproape permanenta de razboi reclama o autoritate centrala eficace. din nevoi administrativomilitare. Asadar. sositi ulterior. fondul funciar al statuiui se confunda cu cel al regelui. nici parintii lor nu luasera parte la cucerire. Era un tip nou de regalitate care respingea in acelasi timp conceptia mai veche occidentala. iar primii suverani au evitat sa distribuie nobililor paminturi intinse in schimbul unor servicii. ci si a individului depindea de ordinea si protectia acordate de rege. cum s-a petrecut in Europa de Apus. traind dupa propriile ei legi si obiceiuri. au impiedicat pe seniori sa uzurpe atributiile suzeranitatii. alaturi de institutia monarhica de tip occidental. altii razleti de proprii vasali. caci nu numai soarta statului. chiar daca. Puterea in stat era centralizata. iar urmasii lor au mostenit acelasi statut fata de regalitate. ei preferind mai 141 . numai ea dispunea de intreaga proprietate funciara si de drepturi politice. Curind ea a fost flancata de asanumita Cour des Liges sau Haute Cow. fapt ce a marit considerabil autoritatea principelui. Nobilii cruciati. in ciuda acestor artificii nu a imbracat niciodata forma despotica orientala. in fata lor era purtat un scut de aur pe care era incrustat un vultur ca simbol al autoritatii depline. ierarhia feudalo-vasalica. dupa sistemul european. insa. Multi s-au multumit cu situatia de vasali directi ai lui Godefroy de Bouillon. a ghildelor sau breslelor. La inceput. avind putere de decizie in cazul succesiunii la tron. desi nici ei.nu au fost in masura sa incerce sa-si consolideze pozitii personale in stat. fara deosebire de corditia sociala sau de ocupatie. careia i se conferea un atribut divin. Modelul a fost receptat de Bizant si insusi bazileul a iesit din imobilitatea sa rituala. nu s-a ajuns niciodata. elemente orientale de manifestare a puterii. relevat si el printr-o ceremonie si fast aparte. ei au adoptat. fapt deosebit de important intr-un stat cu o monarhie efectiva. prin masuri repetate. dar la o faramitare politica. a fost adoptata. ca de pilda eticheta bizantina in ceremonialul de curte : se invesmintau cu podoabe orientale pentru a-si sublinia rangul. in majoritate de origine modesta. Regii lerusalimului.

Ca sa se evite neintelegere privind raportul stizeranitate — suveranitate. regii au trebuit sa cedeze presiunii nobililor laici si ecleziastici. deci pasibile de erezie. teritoriul cucerit de europeni nu era compact. I. Crestinii sirieni tineau de patru biserici : iacobita. pe domeniile feudalilor regele continua sa-si exercite prerogativele suzeranitatii. Apartenenta la religia crestina ar fi trebuit sa fie liantul dintre ea si populatia invinsa.. 61-62 108 N. aveau asigurata descendenta. suzeran si suveran totodata. nestoriana. regele Amaury I a promulgat Assists sur la ligece prin care stimula ca toti nobilii. Jerihon.a. iar pe unii dintre ei i-a determinat sa revina in Europa. sa procedeze la impartirea paminturilor. Din secolul XII. 53-55 142 . 261. Era o masura inteleapta. cit. p. antrenati in lupte. Iorga. Desprinderea Antiohiei ca stat de sine statator a facut ca si aici sa se aplice aceleasi prevederi. dar tocmai aici disensiunile au fost dintre cele mai mari.. avind grija ca teritoriui cel mai mare sa-i ramina ei. Les croisades 10951204. si in acest caz. revenea suzeranului. in plus. simpla prezenta a regelui pe un feud transforma curtea senioriala intr-o curte regala. interzicea cumulul de proprietati in mina unui senior. Paris. seful piramidei feudale. cu singurul amendament ca regele trebuia sa furnizeze cavalerului cal si echipament 107. maronita si greco-ortodoxa. deci lipsita de unitate108. in interiorul statelor. Prawer. din lipsa de mostenitori. dar si de data aceasta autoritatea centrala a actionat cu prudenta. principele fiind. populatia era amestecata din punct de vedere etnic. multi mureau chiar inainte de a intemeia o familie. de aceea. considerate de europenii catolici schismatice. R. Astfel.degraba sa le acorde ca feud veniturile unor domenii. In detinerea primului loc de catre rege ca proprietar funciar un rol . vol. rareori isi. lingvistic. Acra. datorau juramint de fidelitate monarhului si obligatia nelimitata a serviciului militar intre 15 si 60 de ani. p.franca" nu reprezenta un monolit. C. .paradisul feudal" la care visasera nobilii. dar foarte departe de . Perroy. Small. nemusulmana. Mai intii. E. stapinirile propriu-zise ale regelui erau : lerusalim. ca de pilda un Tancred de Sicilia sau un Raymond de Saint-Giiles.Transiordania. Ea era stratificata in mai multe categorii sociale distincte si antagonice. Crusading warfare.. Jaffa.important l-a avut faptul ca nobilii abia sositi. Histoire du Royaume Latin de Jerusalem.. Statele latine constitute in Orientul Apropiat in care autoritatea centrala se anunta puternica sufereau de doua neajunsuri. Hamah. Nici macar populatia . op. 0 intreaga legislatie. p.. f. p. ierarhizata conform structurilor vasalice in vigoare. chiar daca cruciatii au tratat cu 107 J. pamintul. fara exceptie. 467 si urm. El era intretaiat de oaze ocupate de musulmani ca: Alep. incit seniorilor nu le-a fost usor sa manifeste tendintecentrifuge. stapinul tuturor paminturilor din principat. Xaplus. Damasc etc. 1097-1193. potrivit dreptului feudal. Apoi. De pilda. social si religios. elaborata de primii regi. fapt ce i-a dezamagit pe multi.

. Nici invinsii nu aveau interes sa traiasca intr-o continua stare de tensiune cu noii lor stapini. chiar daca nu foarte mari.. iar conflictele tot mai dese dintre feudali au intregit numarul disensiunilor din interiorul statelor latine. dar atit timp cit au existat.. multe biserici ortodoxe. cu toate masurile de prevedere luate de regalitate sau de principii din Antiohia. 76 143 . astfel ca raporturile ostile s-au atenuat treptat. sa colaboreze cu localnicii.franci" de . Hibrid subred intr-o lume ostila.francii" trebuiau sa se integreze ei. au acceptat in 1182 o unitate de cult cu biserica latina. iar starea de tensiune s-a permanentizat. mai ales ca acesti crestini au fost pusi la dari la fel ca musulmanii. Paris. viata lor nu va fi de lunga. Prima colaborare politica OrientOccident a fost alianta franco-damaschina din anul 1139 impotriva dusmanului comun. Francii nu puteau ramine insa niste izolati. musulmanii nu aveau voie sa circule pe aceeasi parte a strazii cu crestinii. au devenit tot mai mult unitati militaro-administrative independente. durata. dupa cum o demonstreaza Assises de Jerusalem. sa obtina plus produsul unei societati. Daca voiau sa traiasca in Orient si nu oricum. iar in ceea ce ii privea. ci in indestulare. de alte intelegeri asemanatoare. 1964. Ea a fost urmata. in schimb ortodoxii. Interesele politice au schimbat optica occidentalului si a orientalului privind necolaborarea cu un popor de o alta credinta... nestorienii s-au opus categoric oricarei unificari. Acum ele incep sa fie concurate de biserica latina. cu tot statutul lor diferit. caci in fond nu 109 R. incit intr-un oras cucerit de cruciati. tendintele de faramitare politica si-au spus cuvintul.nefranci". constrinsi. gasind solutii sa nu fie inselati la tot pasul sau sa cada prada uneltirilor ascunse. au fost incredintate unor prelati catolici. Senioriile. urmarea fiind ca . bisericile lor au fost vaduvite de unele drepturi pe care cu greu le mentinusera sub turci. printre aliati numarindu-se si tatarii si chiar . o culegere de norme juridice privind obligatiile si drepturile clasice feudale.asasinii din munti". ei nu au acceptat decit statutul de stapin. i-au invatat pe oameni sa se tolereze reciproc. Ei nu adusesera de dincolo de mare mina de lucru. ele nu au ramas in afara unor contacte cu celelalte state musulmane. impreuna cu paminturile lor. . Grousset.bunavoinţa pe crestinii indigent. care a impus o ierarhie ecleziastica de tip catolic. atit de diferit.francii" din eliberatori cum fusesera priviti la inceput — s-au trans-format in asupritori ai crestinilor din Orient109. din secolul XIII. Maronitii. tot asa cum nevoile izvorite din viata cotidiana i-au apropiat pe . lasind locul unor forme omenesti de intelegere. Patriarh al lerusalimului a fost numit un franc. Les croisades. Zengi. p. iacobitii. Situatia s-a agravat in secolul XIII cind. cerind respectarea ei neconditionata. Apropierea a fost explicabila si posibila. indiferent de conditia sociala avuta la inrolarea in cruciada.

cu codul ei moral. Malik-Al-Adil. p.. a constituit si primul liant dintre ei. p. Chroniques arabes des croisades. 99-100 111 Usama-Ibn-Munkiz. dezvoltau forme feudale de viata. fidelitatea ce lega pe razboinici intre ei. odata jurata. la fel ca in Apusul Europei. de aceea el insusi. infruntindu-se ca intr-un turnir. Multi razboinici selgiucizi sau arabi s-au lasat investiti cavaleri de catre seniorii . de aceea nu este surprinzator ca mentalitatea razboinica.. sa dea deseori raspunsuri ocolite decit sa-l ra-neasca cu vreun adevar suparator.Francii" remarca istoricul N. Carturarul arab Usama-Ibn-Munkiz marturisea aproape cu stringere de inima ca . Tot la fel credinta. Si relatarea cronicarului Usama-Ibn-Munkiz. occidentala si orientala. Spiritul cavaleresc. p. incit facea adesea sa paleasca cea mai neagra dusmanie si nu de putine ori cruciatii au fost salvati de la moarte de catre adversarii lor de religie sau invers. op. imprietenindu-se cu un nobil francez. prefera. impuri. . despre fratele lui Saladin. a doua oara de insusi regele Angliei. Si Chroniques arabes des croisades. text redat in Hrestomatia po istorii srednih vecov. cinstindu-se reciproc.. prietenia avea valoare sacra. 350-352.nefranci". era inconjurat de admiratie si respect. un arab si un franc. imorali. a fost preluat din secolul XIII de patura conducatoare locala. se poate vedea din miniatura manuscrisului Ap'iid me oracio dco vitcmee. avind la baza dreptul privat. Duelul judiciar. a impresionat patura conducatoare locala. ne spune Usama-Ibn-Munkiz.franci" si aristocratii .frati". prietenul nu putea fi jignit. mentalitate ce-i aruncase pe cruciati asupra musulmanilor. comuna si uneia si alteia. 109 144 . mai ales independenta ce o acorda luptatorului. se vizitau unii pe altii. in discutiile dintre ei. Gabrieli.. 263-264’ v. vasalitatea si omagiul au fost preluate. cit. lorga puteau fi numiti de catre adversarii lor de religie salbatici.. in conformitate cu puterea de intelegere a orientalului prin ele stabilindu-se relatii de prietenie intre nobili . p. prima fata de toate celelalte raporturi intr-atit. Cit de mare a fost influenta reciproca sub acest aspect.. v. Institutia cavaleriei. cum pare la prima vedere. armura cailor si a calaretilor fiind frapant de 110 N. in F. Cartea indrumarilor. Astfel. La musulmani. cavalerul insa raminea demn de a fi pretuit 110. Se numeau intre ei . Spiritul cavaleresc a adus in Orient si principii proprii juridice.erau doualumi chiar atit de deosebite..franci" sau principii lor. Iorga. respectind obiceiul tarii: de pilda crestinii nu serveau musulmanilor carne de porc sau bauturi alcoolice111. 105-106.multi dintre franci s-au stabilit pe paminturile noastre si s-au imprietenit cu musulmanii". Richard Inima de Leu (1192). de exemplu. redind doi luptatori calare. Ambele societati. un obicei occidental. se povesteste ca a fost adubat de doua ori : odata de catre contele Hugues de Taberie (1187). Razboinicul la mahomedani.

doar citeva artificii de imbracaminte si acoperitoarca cailor iadicind ca este vorba de un crestin si un musulman112. fara sa fie suparat de cineva. aveau chiar si harem. stapinii uitasera deprinderile europene. p 105-107. p. ambele fiind o trasatura binecunoscuta a orasului oriental. iar Jacque de Vitry nota intrigat cum . in ajunul celei de a V-a cruciade. 110-111 145 . nici o lege nu i-a putut impiedica sa contracteze casatorii mixte. p. p. precum si dintr-o dorinta de confort si lux. spunea el. . cit. partea I. ba chiar sa-si ia doua sau trei sotii. Cum multi cruciati venisera in aceste locuri fara familii. Erbstosser. pe care o gaseau intre zidurile bine fortificate.ei s-au ingrasat datorita mostenirii celui rastignit" si in loc sa aplice principiul: . Atunci. deopotriva. Papa Honorius al Ill-lea. duceau o viata de desfriu imprumutata de la orientali. sclavi. atit de frecvente incit intr-un sinod din anul 1120 se propunea o pedeapsa aspra taierea nasului pentru barbatul cruciat care ar fi indraznit sa se casatoreasca cu o necrestina. vol I. Spaima papei nu era fara temei: nu numai ca legaturile dintre cruciati si femeile musulmane erau frecvente.paste oile tale". casa. indiferent 112 113 M. gatite de bucatarese sarazine. aceea privind familia. ca urmare a unui drept de stapinire promulgat imediat dupa cucerirea lerusalimului.asemanatoare. confiscate de la proprietarii lor. primea. ca urmarea starii permanente de razboi. lua si stapinea.. mincau mincaruri orientale.incheind alianta cu turcii. imitind aristocratia orientala. minios peste masura din pricina accstui obicei. The crusades. a nevoii de aparare. Laicii au fost imitati de clerici. Historiens occidentaux. purtau turban si conduri. conchidea Jaque de Vitry. . Historia Hierosolymitanum. locuiau in palatele din centrele urbane. astfel ca multi saraci au devenit bogati si nobili113. op. dupa moda orientala. inconjurati de numeroase slugi musulmane. traiau in desfatare. Marea majoritate a populatiei france era concentrata in orase. Recueil des historiens des croisades.. ei erau bucurosi de impacarea cu dusmanii lui Hristos115. indiferent daca. se invesmintau in haine lungi. incit mireni si clerici. copiii nascuti si recunoscuti de tata avind dreptul la mostenirea parinteasca. il practicau cu nerusinare pe cel ce zice: . in ibidem. Gabrieli. 359 114 Textul redat. spune Foucher de Chartres. blestema pe crestinii din Siria si Palestiiia care aveau mai multe femei si.tunde oile tale"114. spre deosebire de seniorii europeni.. Interioarele caselor lor erau bogat impodobite. vol III. 551 115 Vezi si textul lui Usama-Ibn-Munkiz. dar si clericii. Mediul isi punea amprenta asupra unei mentalitati ce parea de neclintit. !ntr-un cuvint.. crete si cu cute. oferind un mod de viata pe care francii si l-au insusit imediat.. in F. palatul si tot ce se gasea acolo ca un stapin. 116-117 Foucher de Chartres. sfidind legea crestina si imitind obiceiul pamintului. Nobilii cruciati.. era bogat sau sarac.s-a stabilit obiceiul ca cel care intra primnl intr-o casa.

apartinind bisericii catolice si. mai ales. iar placa de mormint il infatiseaza pe conte intre cele doua sotii ale sale. iar soarta o considera ireversibila. amenintarile papii nu mai impresionau ca in trecut insa. desi fapta sa era pasibila de pedeapsa excomunicarii117. fapt ce a stirnit mirarea tuturor seniorilor aflati de fata si a regelui deo-potriva.. el ramasese pe loc.. Urmarea casatoriilor mixte contractate de . ca o dovada ca distinsul senior nu a vrut sa se desparta de ele nici in moarte si ca. citeodata de nostalgia dupa tinuturile parasite. iar cruciatii amuzati poreclisera pe femeia instalata cu toate onorurile in casa sefului bisericii . Franta. Omul se aclimatizase locului. ca facuse parte din armata lui Jean de Brienne. Blestemele. Pe cind francezii se aflau blocati pe cursul Nilului. 134 Ibidem. ca si imparatul sau. l-a mai intrebat daca nu se temea de pacat si pedeapsa iadului. p. a inai contractat o casatorie in Palestina. traiau cu concubine in vazul tuturor. Joinville. o turcoaica dupa cum sa spus. a raspuns ca se nascuse in Provins (Franta.daca ma intorc la voi spusese el. in fiecare zi mi se va spune: iata renegatul! Prefer sa fiu bogat si linistit" 118. obiceiurile. cruciat in armata lui Frederic al II-lea. 450 146 . desi era insurat cind a plecat in cruciada. Unul din aceste numeroase cazuri este relatat de Joinville. mai bine pacatos bogat. incapabil sa inteleaga preferinta francezului. probabil un liber cugetator. op. credintele din casa parinteasca ramasesera o amintire din trecut. Raspunsul a fost categoric: decat credincios sarac. iar celor din Orient nici nu le pasa de ele. 199 118 Vie de |saint Louis par le sire Jean de Joinville. se casatorise cu o egipteanca si ajunsese un mare proprietar de pamint. adresindu-i-se in frantuzeste. Intors la Erfurt. cu noua sa sotie. cit. dar realitatea era mai puternica. Intrebat cine era.francl" sau a legaturilor extraconjugale a fost nasterea in Orient a unui numar mare de metisi. Erbstosser.. nu i-a fost tearca de scandal. nu voi avea decit saracie şi reprosuri. avea. Multi dintre ei s-au integrat atit de bine in lumea orientala incit au sfirsit prin a imbratisa mahomedanismul. Influentele asupra colonistilor nu s-au oprit aici. Practica ameninta sa se raspindeasca si in Europa printre nobilii intorsi din cruciada. p. El a oferit lui Ludovic cel Sfint lapte si flori. cu un statut propriu. cu care venise in Egipt in cursul celei de a V-a cruciade.de rangul ierarhic. patriarhul lerusalimului.. menajul in trei a continuat se pare in conditii destul de armonioase. poate. p.Doamna patriarh"116. copii. de aceea pontiful a trebuit sa treaca cu vederca diferitele practici neconforme cu dogma crestina.poulains".. numiti in documente . deci. Ernest von Gleichen. Contele de Turingia. se lasase molipsit de obiceiul la moda. in una din zile pe corabia regelui a urcat un turc bogat invesmintat. la Mansurah. 116 117 M. avea familie. insotita. caci . Les Chroniqueurs de l`histoire de France. Insusi Heraclius. Insistentele lui Joinville au ramas fara efect. Dupa incheierea pacii.

Comunitatile rurale. sarcina de care mukhtarul avea grija sa se achite fata de senior cu promptitudine.. De aceea in mediul rural practic nu s-a schimbat aproape nimic. desi locuia in orase. obisnuiti mai mult cu baia decit cu lupta". ci numai perceperea amenzilor platite de vinovati. in Recueil des historiens des croisades. nici procedura juridica folosita.franca" in marea ei majoritate. greci. in mina populatiei indigene.franci". erau conduse de un rais sau mukhta-y. cit si comertul au ramas mai departe. adica de pamint destinat exploatarii directe de catre senior. jucand rolul de centru administrativ. taranilor indigeni lasindu-li-se dreptul de a trai dupa vechile datini. fara ca sa devina cruciatii agricultori120. crescuta in desfatare.. 551 C.nefranca". op. civile. singur. era mare proprietara de pamint. adevarati orientali. ceea ce il facea pe Jacque de Vitry sa-i numeasca . Li s-au impus doar obligatii de natura fiscala. Populatia . caci mestesugurile. Mina de lucru era Iocala.franc''' mi-l interesa modul in care era exploatat pamintul. Ca structura psihica ei erau. taranii europeni fiird de fapt tot mari proprietari. evrei. el fiind cel ce raspundea in fata seniorului de plata taxelor. deoarece un cap de familie a primit in jur de 62 ha.. arbitra conflictele mai grave. pe linga atributii administrative. nu numai ca a fost mentinuta de . pe care desigur. insa. nu beneficiau de o resedinta senioriala.. la tara cadrul de organizare feudala dupa cucerirea . Orasenii erau grupati in cartiere dupa nationalitati : sirieni. cit.franc". partea I.. Ele nu dispuneau de rezerv. p. R. conditia lor juridica fiind dependenta.. indeplinea si o functie juridica. dar fara a fi fost transformati in serbi. atunci cind trebuiau sa Ie vinda ceva sau sa-i gazduiasca"119. Small. pentru cazurile mai usoare.. arabi. Mukhta-rul.nefranca" din comunitatile urbane a fost si ea lasata sa se autoadministreze. vol I. gata oricand sa . Historiens occidentaux. acestora din 119 120 Textul redat. Populatia . Pe proprietarul .bucurindu-se de privilegiile tatalui.. p. Practica mai veche. Dar domeniile feudale au primit aici o structura diferita fata de cele din Occident. slabi ca femeile.franca" a fost satul (casella).. dat fiind ca pe ei nu-i interesa nici natura proceselor.se imbogateasca luand cinci piei pelerinilor.franci" au fost o exceptie. in rest aveau libertatea sa se autogospodareasca pe pamintul al carui stapin era proprietarul . taranii fiind judecati de catre tribunalele religioase ale comunitatii din care faceau parte. A avut loc doar o substituire de proprietari. putine la numar.. fie ele musulmane sau crestine. posesorul nu le-a putut lucra. renta in produse sau in munca nefiind cunoscuta pe domeniile din Orient... si dupa formarea statelor latine.generatia stricata si pervertita. caci majoritatea populatiei traia la orase. 57-60 147 . tot ceea ce-l preocupa era sa-i parvina taxele de la taranii dependenti. alcatuiti din populatia . dar a fost si extinsa. Satele intemeiate de colonistii . armeni. foarte mici ca numar de gospodarii. Asadar.

Dcsi influentele dintre razboinicii de ambele religii in Orient nu au putut fi evitate. ca de piIda in domeniul fiscal sau juridic. mai ales ca aceasta nu insemna inlaturarea lor de la conducere. cit. Aceasta a permis extinderea . urmare directa a pericolului si al departarii de cercul familial. 465-466. la adapostul caroia nobilii sa-si impuna drepturile. Perroy. cit. La France de Terre Sainte. pe de alta parte. Feudalii reveniti in patrie erau nevoiti sa caute protectia regalitatii.urma permitindu-li-se sa se reintoarca in orasele de unde fusesera izgoniti in timpul cuceririi. ci dimpotriva implicarea lor in viata politica in forme superioare. a fost mull inlesnit. al duratei sau al implicatiilor lor in evolutia ulterioara a societatii au fost totusi cele privind Europa. si din acest punct de vedere. potentialul sau numeric a scazut. tensiunea interna a slabit. In Orient. cruciada. procesul de centralizare a statelor apusene. Puterea economica a marii nobilimi a slabit in urma expeditiilor repetate in Orient. Fiecare grup etnic isi avea propria biserica si. formau. dezvoltind sentimentul solidaritatii dintre cavaleri. papa obtinind. fara indoiala. 66-73. 99 148 . N. tinind de dorinta de supremarie universala. In ceea ce priveste lupta dintre sacerdoriu si imperiu. Din secolul XII. op. p. Iorga. in cursul secolelor XII—XIII un ascendent asupra imparatului. in acelasi timp el fiind si un tribunal121. ei invatasera ce avantaje pot avea intr-un stat cu o monarhie autoritara..francii" au acordat oraselor dreptul de a avea un organ propriu insarcinat cu supravegherea ordinei numit Curia fondae. incit. fapt ce va lasa regelui cimp liber de actiune.pacii publice" la nivel national si interstatal. a lasat ragazul autoritatii centrale sa-si faureasca o baza materiala. ea a capatat noi accente. op. ca o consecinta a mutarii teatrului de razboi in Orient. sa elaboreze nestingherita institutii noi de guvernare.. lupta se va duce pentru detinerea unor functi in stat. ca si in Europa occidentala. astfel incit . Cele mai insemnate urmari ale cruciadelor din punct de vedere al amploarei. conflictele incepute. Bucuresti.. in conformitate cu mentalitatea europeana. Pofta de anarhie le trecuse. nu sa i se opuna. pretextul fiind uneori. E. orasenii. prin inlaturarea pentru un timp indelungat a nobililor si a armatelor lor din tara. Astfel. ea nu mai era asociata cu notiunea de libertate a nobilului. de intarire a monarhiei. p. Prawer. codul moral al cavalerului a evoluat intr-un sens propriu. inscriind forme de 121 J.. p. pe de o parte. Cruciadele au obligat autoritatea laica si ecleziastica la o colaborare. in totalitatea lor. Sub aspectul evolutiei relatiilor feudale in Occident cruciadele au marcat o cotitura in viata sociala. fiind mult atenuate. 1934. o populatie libera din punct de vedere juridic. Institutia cavaleriei s-a definitivat. sa colaboreze cu ea. independent de apartenenta religioasa. sau pe cale sa izbucneasca.

o caracteristica a evului mediu occidental.necredinciosii" se dorea imortalizat pentru posteritate. Femeia.emancipare a individului de ambele sexe. a aparut coiful cu cimier (decorat in partea superioara cu animale) si aparatoarea de la ceafa vol-e). in locul turnului cucerit. caruia i s-au adaugat apoi semne aluzive la obiceiurile. mai tirziu. Marrou. Bucuresti.122 Departarea. se angaja sa o slujeasca ca pe propriul senior. la vedere. tradusa prin titlul pe care doamna il purta (ducesa. Asa a aparut blazonul. nobilii intorsi din razboiul in Orient obisnuiau sa aduca cu ei steagurile capturate si sa le aseze. Cum steagul era prea mare pentru a fi reprezentat intr-un spatiu restrins. sclava a barbatului. lambrechinii. Heraldica. nu a prins nicicand in Europa occidentala. dorul de casa au sporit valoarea femeii. 119-160 149 . 180-181. care se dezvolta in Occident. L`Univers du Moyen Age. ea a dobindit o libertate de miscare. O ideologie religioasa avea sa consfinteasca codul cavaleresc. titlu efectiv. Astfel. in general. Trubadurii. La inceput. ca indiciu al gloriei repurtate.. a lui. un crenel etc. de actiune. fie ca insotea barbatul in cruciada. fondul ecusonului fiind culoarea steagului capturat cu ocazia respectiva. transpusa in aparitia blazonului. dimpotriva cavalerul datora respect femeii. la o redare schematica. Curind ele au fost incrustate pe mobile. era stapina deplina a castelului. aceasta adaugire datorindu-se nevoii de a-i feri pe luptatori de dogoarea soarelui si din care se vor naste. 1983. in castelele lor. Ideea a fost adoptata si din motive strict militare.. Nici un fel de influenta orientala in codul razboinicului privind relatiile dintre sexe: femeia privita ca o impuritate. iar mindrii seniori au vrut sa le figureze pe imbracaminte si armura. dar. in care nobiilii cruciati vedeau insasi chezasia si simbolul familiei. Herr. mai ales. p. cum religia mahomedana o prescria. H. angajate intr-o lupta in Orient. cu putere de decizie si nucleu al unui viitor mediu social si cultural. nu intimplator din secolul XII. s-a recurs la o comprimare a faptului in sine. animalele sau plantele intilnite in Orient. Armura insasi avea sa sufere unele modificari: pe linga scutul cu blazon. contesa etc. I. si credinta uneia singure. inscriind pe linga privilegiile rezervate bisericii.. reclamau un mijloc prin care corpurile de oaste sa se distinga unele de altele. dar pozitia ei in societate isi gasea corespondent in cultul Fecioarei Maria. din care femeia nu numai ca nu era exclusa. prin curtea proprie. Un fapt de vitejie in confruntarea cu . mai mult sau mai putin libertina. s-a nascut odata cu cruciadele. p. o solidaritate umana. nu onorific). cind ramanea acasa. sa se recunoasca si acesta a fost insemnul conducatorului. Apartenenta la o familie cu prestigiul marit prin participarea unui membru al ei la cruciada devenea o preocupare obsedanta la nobili. Armatele foarte numeroase. in locul podului aparat de cavaler. de gindire. mai ales pe scut. cu scop pur 122 Fr. s-a trasat un arc. indiferent de purtarea sa. in absenta sefului.

Emanciparea taranimii a marit posibilitatea unei exploatari mai rationale a domeniului. Din secolul XII. S-a interzis ca feudalii sa fie citati in fata unor curti de judecata. 1977. prin emanciparea taranimii de pe domenii. Tot in vederea deplasarii pe tarimuri departate.decorativ. zalogire sau ipotecare. dar cavalerii nu vor renunta la ele nici cind vor reveni in Europa. In sfirsit. ii ispitea mai mult pe tarani decit instrainarea intr-o lume necunoscuta. taranimea.125 123 124 O. in ansamblu. Iorga. le vor impodobi cu blazon. La France de Terre Sainte. unde se convinsesera ca nu-i astepta o viata de paradis. 6 J. grabind sclumbarile inter-vonite din motive econoraice in exploatarea domeniului. apoi taranului emancipat i se cuveneau toate obligatiile in una singura. ambele consecinte permitind o imbunatatire a formelor de viata la tara. Brundage. p. Neubecker. L`histoire. prin sistemul fermajului. Practica s-a instituit chiar de la inceputul cruciadelor si a fost legalizata din dispozitia papei Eugen al Ill-lea in anul 1145. l`art et la science du blason. platit in bani la date fixe. Medieval canon law and the crusades. cu posibilitatea de a fi recalculat in functie de fluctuatiile pietii. la fel si vesmintele. dimpotriva. blazon care.123 Cruciadele au contribuit si la dezvoltarea dreptului feudal. ci. censul. p. cruciadele. statutul de hospites in propria tara sau aiurea in Europa. N. La grande livre d`heraldique. 174-177. iar ca un privilegiu suplimentar ei au fost scutiti de unele obligatii datorate suzeranului. Desi expeditiile in Orient necesitau cheltuieli suplimentare din partea feudalilor. valtrapurile ce invesmintau caii aveau acelasi rost de a impiedica metalul armurii sa se incinga de caldura. pe care acestia au incercat sa le acopere printr-o sporire a darilor impuse taranimii dependente si deci la tara pe domeniile senioriale exploatarea a crescut. si a dat nastere unor reguli de succesiune mai riguros elaborate. a devenit ereditar si el avea sa defineasca de acum inainte nobletea si vechimea unei familii. pentru ca eliberarea din serbie se facea prin rascumpararea cu bani pe care nobilii erau bucurosi sa-i obtina indiferent pe ce cale.124 Dreptul feudal a inregistrat schimbari si in ceea ce privestc marea masa a producatorilor directi. erau expusi la tot felul de pericole. 100101 150 . o-data aparut. au stimulat procesul de emancipare a taranimii. Mai intii. aflate in afara diocezei lor. seniorii au incercat si au reusit sa opreasca exodul spre Orientul Mijlociu. p. S-a instituit o procedura mai rapida pentru ca nobilii implicati intr-un proces si dornici de a se face cruciati sa poata participa la expeditia proiectata. Mantia usoara aruncata deasupra armurii. nobililor li s-a permis sa dispuna de paminturile lor intr-o masura mult mai mare decit se obisnuise pina la sfirsitul secolului XI si anume li s-a dat dreptul de instrainare a feudelor prin vinzare. Paris.

Feudalitatea apuseana. 1977. a urmarit restabilirea dominatiei ei in Imperiul Bizantin si in bazinul estic al Mediteranei. cruciadele pot fi considerate.. intre Bizant si statele arabe. in lupta mai vveche. Dupa cum se stie. Taranimea. Orasele maririme italiene s-au folosit de cruciade pentru aasi intari pozitiile lor economice din Mediterana Orientala si pentru a obtine noi debusee comerciale. trebuie facuta precizarea ca ea nu a fost niciodata asa cum s-a afirmat uneori si o colonizare agrara. Paris. Aceste tari. organizatoare a cruciadelor. cruciadele au avut un aport deloc neglijabil. a tintit fie la injghebarea unor noi formatiuni politice (mari feudali) fie la dobandirea unor proprietati funciare. inceputa din perioada antichitatii. Principalii protagonist ai Cruciadelor au fost papalitatea.Acest punct de vedere sustinut de istoriografia mai noua se intemeiaza pe faptul ca populatia 125 G.Schimbari similare in dreptul feudal au fost provocate si de orase a caror activitate economica se intensifica in urma contactului Orient — Occident. de asemenea. Paris. Prin teritoriile lor treceau cele mai importante drumuri ale comertului international din acele vremuri. Fourquin. 134 si urm. p. intre secolele XII—XIV. pentru dominatia asupra tarilor din Asia anterioara. L`Economie rurale et la vie des campagnes dans l`Occident medieval. prezenta si ea la toate cruciadele. n-a participat decat la prima parte a acesteia. actiune care facea parte din politica mai larga de dobandire a suprematiei universal. 78 126 G. in progresul Europei apusene. Histoire economique dans l`Occident medieval. evolutia social-poiitica fiind insotita de o dezvoltare economica corespunzatoare. desi a constituit. ca o prima expansiune coloniala.n drept de autoadministrare. cruciada saracimii. vol I. intre Iran si statele arabe. unele orase italiene si o parte a taranimii. prin gradul inalt de civilizatie la care ajunsesera au exercitat o puternica actiune asupra lumii vest europene. Puterea banului a adus si aici o emancipare a orasenimii din dependenta fata de seniori. care a dus la declansarea primei cruciade. 1969. Orasele si-au rascumparat libertatea primind carte de privilegii. o jurisdictie proprie si v. La finele secolului al XI-lea au luat parte la aceste lupte si statele feudale din estul Europei. p. feudalii apuseni. Privite intr-o perspective mai larga. dupa cum am vazut.126 Asadar. p. putem considera ca marile expeditii militare de cucerire initiate de papalitate si de feudalitatea din Europa apuseana in bazinul estic al Marii Mediterane se inscriu. initiatoare si permanenta. In legatura cu aceasta. In concluzie. indeosebi a Siriei si a Mesopotamiei. inainte de cruciade s-au purtat pentru stapanirea lor lupte indelungate intre Bizant si Iran. un factor important. precum si a statului egiptean. prin bogatiile lor. vol II. intreprinsa dincolo de granitele continentului European. Duby. pe un plan mai general. 240-241 151 . Papalitatea.

prin setea foarte putin crestina de imbogatire. prin repetatele acte de insubordonare. obiecte de lux. comandantii de nave au incarcat in calele corabiilor lor mari cantitati de produse orientale ca mirodenii. ca si alte activitati legate de transporturile pe mare au luat un deosebit avant. dupa debarcarea cruciatilor. al templierilor sau al cavalerilor teutoni au format baza armatei crestine din statele cruciate. Europa a descoperit in buna masura cultura si civilizatia Orientului dupa cum statele din Asia Mica au luat cunostiinta de cultura si civilizatia vechiului continent care incepea sa iasa din intunericul Evului Mediu timpuriu. in ciuda puterii sale limitate. sirieni crestini sau musulmani. lor li se incredinta de obicei apararea punctelor cele mai primejdioase. care.rurala din satele cruciate era formata exclusiv din autohtoni. alaun. Armata statelor cruciate era alcatuita din cavaleri si ostasi angajati cu plata. 152 . Cruciadele au contribuit apoi la dezvoltarea navigatiei maritime. datorita cruciadelor. cu toate ca depus fonduri banesti. In fruntea armatei se gasea regele.127In sfarsit. spre deosebire de restul lumii crestine. Tot in vederea pastrarii teritoriilor cruciate au fost intemeiate ordinele militare calugaresti in care pietatea crestina era impletita cu indeplinirea unor atributii exclusiv razboinice. Un alt lucru care trebuie consemnat e acela ca statele cruciate. dupa cum se stie. putea sa obtina servicii directe de la vasalii vasalilor sai la fel cum facea si regele Angliei in aceasta vreme. Datorita lor. produse pentru care le vindeau in Italia sau aiurea la preturi foarte mari. Din porturile Levantului. cu care ele au compensat lipsa cronica a produselor agricole. constructiile navale. Ei au daunat insa lumii crestine prin orgoliul nemasurat. durata serviciului militar nu era limitata in timp. nici la gestiune. Bibliografie 127 Societate comerciala in care membrii numiti comanditari. cruciatii au ridicat un sir de cetati. Componentii unor ordine ca cel al ospitalierilor. Tot cruciadele au fost acelea care au determinat aparitia unui tiop de asociatie financiara cum ar fi Societatea Comanditara. mai toate situate in punctele cele mai nevralgice. Bucurandu-se de deplina incredere. Pentru apararea eficienta a teritoriului detinut. nu participa nici la conducere. Tot ele au constituit de asemenea un excelent mijloc de inavutire a unor state occidentale. Acest trafic cu produse orientale a a dus in special oraselor maritime italiene mari cantitati de aur.

La fin du monde. 1936 L. Documente privitoare la istoria romanilor culese din arhivele din Simancas.Al. Bucuresti. 1989 A. La question d`Orient. Luchaire. Boia. Medieval Canon Law and the Crusader. Paris. 1961 N. Cruciadele. Soliman Magnificul. Breve histoire des croisades. Bucuresti. 1940 Viata si ispravile sultanului Az-Zahir-Baibars. Bucuresti. Bucuresti. Bucuresti. Gramada. 1924 S. trad. Ciachir. Inocent III. 1990 153 . Bucuresti. Iorga. Paris. 1971 Florentina Cazan. Paris. 1972 Al. Cioranescu. Iliescu. 1987 J. De N. Cruciadele. Londar. Cruciadele. Cioranescu. Columbeanu. 1911 I. Petru Rares si politica orientala a lui Carol Quintul. 1969 N. Bucuresti. une histoire sans fin. Brundage.

Mc. Iovu Ciprian Pitesti 2007 154 . Pentru titlul de licentiat in Teologie ma prezint cu teza de licenta intitulata Cruciadele. Filofteia din Pitesti.Curicullum Vitae M-am nascut la 14 octombrie 1982. judetul Prahova. Clasele elementare I-XII le-am terminat in orasul Azuga. ca fiu al lui Neculai si al Ecaterinei. In toamna anului 2002. in urma examenului de admitere am devenit student al Facultatii de Teologie Ortodoxa Sf. in orasul Busteni.

Iovu Ciprian. absolvent al Facultatii de Teologie Otodoxa Sectia T.A.Declaratie Subsemnatul. Iovu Ciprian Pitesti 2007 155 . declar pe propria raspundere ca nu am folosit la redactarea lucrarii de licenta alte materiale decat cele indicate la bibliografie si in subsolul paginilor.S.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful