Integrarea numerica

Metoda dreptunghiurilor
pentru calculul aproximativ al
integralei definite
Integrala :

În analiza matematică, integrala unei funcții

este o generalizare a noțiunilor de arie, masă,
volum și sumă. Procesul de determinare a unei
integrale se numește integrare. Spre deosebire
de noțiunea înrudită de derivată, există mai
multe definiții posibile ale integralei, fiecare cu
suportul său tehnic. Acestea sunt însă
compatibile. Oricare două moduri de integrare a
unei funcții vor da aceleași rezultate când
ambele sunt definite.
Integrarea numerică

 Integralele întâlnite într-un curs de inițiere în analiza

matematică sunt alese intenționat pentru simplitatea lor;
cele găsite în aplicațiile reale sunt adesea mult mai
complicate. Unele integrale nu pot fi calculate exact,
altele necesită funcții speciale care sunt ele însele dificil
de calculat, iar altele sunt atât de complicate încât
găsirea răspunsului exact durează prea mult. Aceasta a
motivat studiul și aplicarea metodelor numerice de
aproximare a integralelor, care astăzi folosesc aritmetica
în virgulă mobilă de pe calculatoarele electronice
numerice. Multe dintre aceste idei au apărut mult mai
devreme, pentru calculul de mână; dar viteza
calculatoarelor de uz general, cum ar fi ENIAC, a creat
nevoia de îmbunătățiri.
Scopurile integrării numerice sunt:

Precizia;
Fiabilitatea;
Eficiența;
Generalitatea;
Formula dreptunghiurilor pentru calculul aproximativ
al integralei

Una dintre cele mai des aplicate implementări ale

calculului numeric este calcularea integralei definite prin
metode aproximative. Metodele directe nu întotdeauna
permit calculul analitic al integralei, şi, de multe ori
formula care efineşte funcţia ce trebuie integrată nici nu
e cunoscută. De obicei sunt date doar o serie de puncte
în care este cunoscută valoarea funcţiei. În aceste cazuri
integrala poate fi calculată doar prin metode
aproximative (în presupunerea că funcţia de sub
integrală este continuă pe segmentul pe care se face
integrarea).
Din cursul de analiză matematică se ştie, că sensul geometric al
integralei definite este aria trapezului curbiliniu, determinat de axa 0X,
dreptele y = a şi y = b, şi graficul funcţiei f(x) pe segmentul [a,b]

Sensul geometric al integralei defiinte

Integrala definita cu aria graficului unei functii
Metoda dreptunghiurilor (aparatul matematic)

Fie f o funcţie derivabilă pe [a,b] şi M  sup f ' ( x )

x[ a ,b ]
Considerăm o diviziune a segmentului [a,b] în forma
a = x0 < x1 < x2 < … < xn-1 < xn = b
Pe fiecare din segmentele [xi, xi+1] vom aproxima
suprafaţa trapezului curbiliniu cu aria dreptunghiului cu
baza h = |xi, - xi+1| iar înălţimea egală cu valoarea
funcţiei în unul din punctele:
a) x = xi – atunci metoda se numeşte a
dreptunghiurilor de stânga

b) x = xi+1 – atunci metoda se numeşte

a dreptunghiurilor de dreapta

c) x=(xi,+ xi+1)/2 – atunci metoda se

numeşte a dreptunghiurilor medii
Pentru simplitate, vom considera segmentele [xi, xi+1] egale. Atunci
lungimea segmentului va fi de

h = |b - a|/n

iar punctele xi vor putea fi determinate de formula xi =a + i * h ;

***
Valoarea integralei definite pe segmentul [a, b] pentru
funcţia f se va aproxima conform formulei:

Pentru calculul numeric transformarea integralei într-o expresie

aritmetică (sumă) care depinde doar de numărul de diviziuni ale
segmentului (acest număr sau e dat apriori, sau e stabilit în procesul
de calcul) şi de valoarea funcţiei în nodurile de interpolare (valoare
care este de asemenea dată sau poate fi calculată) este foarte
comodă – procedura de calcul devine elementară.
Algoritmizarea problemei – varianta mediilor

1. Se introduc limitele de integrare a,b.

2. Se stabileşte numărul necesar de divizări n
3. Se calculează pasul de deplasare h
4. Pornind de la a calculăm mijlocurile segmentelor
elementare zi şi ariile dreptunghiurilor elementare.
5. Sumăm ariile elementare.
6. Afişăm rezultatul.
Algoritmizarea problemei – varianta dreptunghiurilor
de stânga

1. Se introduc limitele de integrare a,b.

2. Se stabileşte numărul necesar de divizări n
3. Se calculează pasul de deplasare h
4. Pornind de la a calculăm extremităţile stângi ale
segmentelor elementare zi şi ariile dreptunghiurilor
elementare.
5. Sumăm ariile elementare.
6. Afişăm rezultatul.
Algoritmizarea problemei – varianta dreptunghiurilor
de dreapta

1. Se introduc limitele de integrare a,b.

2. Se stabileşte numărul necesar de divizări n
3. Se calculează pasul de deplasare h
4. Pornind de la a calculăm extremităţile drepte ale
segmentelor elementare zi şi ariile dreptunghiurilor
elementare.
5. Sumăm ariile elementare.
6. Afişăm rezultatul.
Alte metode :
 Metoda trapezului
 Metoda lui Romberg
 Cuadratura gaussiană
 Pentru integrale de dimensiuni superioare
(duble sau triple), există algoritmi
alternativi, cum ar fi integrarea Monte
Carlo.
 Calculatorul on-line pentru integrale definite:
www.solvemymath.com/online_math_calculator/calculus/definite_integral