CURS 1. Capitolul 1. 1.Notiunea si felurile succesiunii. Art.644 c.civ.

enumera succesiunea printre diferitele moduri prin care se dobandeste (transmite) proprietatea. In realitate succesiunea este mai mult decat un simplu mod de dobandire (transmitere) a proprietatii intrucat notiunea de succesiune desemneaza transmiterea unui patrimoniu, fractiune de patrimoniu sau a unor bunuri singulare de la o persoana fizica decedata la una sau mai multe persoane fizice sau juridice in fiinta. Asadar succesiunea este o transmisiune mortis causa prin care, afara de cazul in care se refera la bunuri singulare, se transmit nu numai drepturi ci si obligatii, deci mai mult decat simpla proprietate. Persoana decedata este desemnata sub denumirea de de cujus iar persoanele care dobandesc prin succesiune elemente din patrimoniul succesoral poarta denumirea de succesori, mostenitori sau erezi. 2.Feluri de succesiuni. Potrivit art.650 c.civ succesiunea se defera sau prin lege, sau dupa vointa omului, prin testament. Asadar succesiunea poate fi legala sau testamentara. a).Succesiunea legala este cea care se face in virtutea legii, in cazul in care de cujus nu lasa testament sau cand, desi exista testament, acesta nu este valabil. Se mai numeste si mostenire ab intestat adica fara testament. b).Succesiunea testamentara este cea care se face in virtutea vointei persoanei decedate manifestata printr-una din formele de testament prevazute de lege. c).Alaturi de aceste doua succesiuni Codul civil a reglementat si succesiunea conventionala care se poate realiza printr-o donatie de bunuri viitoare ce poate avea ca obiect fie intregul patrimoniu ce il va lasa donatorul la moartea sa, fie o fractiune a acestuia, sau anumite bunuri individuale. Dispozitiile referitoare la aceasta succesiune au fost abrogate prin adoptarea Codului familiei in anul 1954.

3.Caractere juridice ale transmisiunii succesorale. (4) 1.Transmisiunea succesorala este o transmisiune mortis causa. Potrivit art.651 c.civ.succesiunile se deschid prin moarte. Faptul mortii unei persoane fizice determina disparitia acesteia ca subiect de drept, dar patrimoniul sau, care continua sa existe, se transmite, dupa anumite reguli, fie unor alte persoane fizice, fie unor persoane juridice, fie statului. Succesiunea este o transmisiune specifica care nu se poate realiza decat catre persoane in fiinta la data cand aceasta survine. 2.Caracterul universal al transmisiunii succesorale. Indiferent daca succesiunea se defera in puterea legii sau prin vointa celui decedat, are loc o transmisiune a unui patrimoniu deci a unei universalitati cuprinzand nu numai drepturi dar si obligatii, spre deosebire de transmisiunile inter vivos, care nu pot avea ca obiect universalitati ci numai bunuri individual determinate ( exceptia o constituie vanzarea drepturilor succesorale). Faptul ca prin legate cu titlu particular se transmit bunuri succesorale privite individual nu este in masura sa contrazica universalitatea transmisiunii succesorale. 3.Caracterul unitar al transmisiunii succesorale. In principiu patrimoniul este un tot unitar, adica nefractionat, iar transmisiunea lui prin succesiune se realizeaza de asemenea tot unitar, fara a se face distinctie intre bunurile succesorale. Exceptii (adica bunuri pentru care legiutorul a inteles sa deroge de la caracterul unitar al mostenirii): potrivit art.5 din Legea nr.319/1944 privitoare la dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, daca acesta vine la mostenirea sotului decedat in concurs cu alt mostenitori decat descendentii, ela are dreptul, afara de partea sa succesorala, la mobilele si obiectele apartinand gospodariei casnice, precum si la darurile de nunta. transmisiunea drepturilor patrimoniale de autor potrivit L 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept international privat, daca persoana decedata a fost de cetatenie romana si in masa succesorala intra un imobil situat in strainatate, succesiunea imobilelor mentionate va fi guvernata de legea de la locul situarii acestora, in timp ce succesiunea bunrilor mobile, indiferent de locul unde se gasesc, va fi guvernata de legea nationala a persoanei decedate.

4.Caracterul indivizibil al transmisiunii succesorale. Aceasta inseamna ca mostenirea nu poate fi acceptata in parte, renuntandu-se la rest, asadar fiecare mostenitor trebuie sa accepte mostenirea potrivit vocatiei succesorale sau sa renunte la ea. Datorita indivizibilitatii succesiunii, renuntarea sau nedemnitatea unuia dintre succesori face sa creasca de drept partile celorlalti comostenitori dreptul de acrescamant. 4.Deschiderea mostenirii. Potrivit art.651 c.civ. succesiunile se deschid prin moarte. Asadar pana la momentul mortii lui de cujus, mostenitorii ( fie legali, fie testamentari) nu au nici un drept asupra patrimoniului acestuia. Moartea unei persoane fizice este un fapt juridic care face ca pe data survenirii lui patrimoniul celui decedat sa se transmita dupa anumite reguli asupra unor persoane fizice in viata sau asupra unor persoane fizice in fiinta. Moartea unei persoane fizice poate fi constata direct prin examinarea cadavrului sau declarata pe cale judecatoreasca, in cazul imposibilitatii fizice de constatare. Simpla constatare judecatoreasca a disparitiei unei persoane fizice nu paote avea ca efect deschiderea succesiunii, dat fiind ca potrivit art.19 din D 31/1954 cel disparut este socotit a fi in viata daca nu a intervenit o hotarare declarativa de moarte, ramasa definitiva. Data deschiderii mostenirii nu poate fi alta decat momentul mortii celui care lasa mostenirea. Dovada mortii si a datei la care a survenit se fac, dupa caz, cu certificatul de deces inotocmit de serviciul de stare civila sau cu hotararea judecatoreasca de declarare a mortii. Mentiunea datei trecute in certificatul de deces face dovada numai pana la proba contarie, nefiind constata fizic prin propriile simturi de catre functionarul care intocmeste actul. Tot astfel, data stabilita ca fiind cea a mortii prin hotarare judecatoreasca de declarare a mortii poate fi rectificata prin administrarea probei ca ea a survenit la o alta data, iar daca se dovedeste ca cel declarat mort este in viata, hotararea poate fi anulata in intregime. In ambele cazuri moartea fiind un simplu fapt material, dovada momentului survenirii acesteia se poate face prin orice mijloc de proba si chiar in contra mentiunilor cuprinse in certificatul de deces sau in hotararea judecatoreasca de declarare a mortii prezumate. In cazul in care mai multe persoane decedeaza in aceiasi imprejurare (cutremur, accident aviatic, auto etc) fara a se putea stabili cu exactitate clipa
3

mortii fiecaruia, legea art.21 din Decretul 31/54, instituie prezumtia ca au murit in aceiasi clipa. Interesul practic al stabilirii exacte a momentului mortii este multiplu, astfel : in raport de aceasta data se determina persoanele chemate la mostenire aceasta este data pana la care retroactiveaza acceptarea sau renuntarea la mostenire de la aceasta data curge termenul de prescriptie prevazut de art.700 c.civ de acceptare a mostenirii in raport de aceasta data se stabilieste compunerea masei succesorale aceasta este data de la care se naste starea de indiviziune intre mostenitori, daca sunt mai multi in functie de aceasta data se determina legea aplicabila Locul deschiderii mostenirii. Desi art.95 c.civ potrivit caruia domiciliul unei succesiuni este domiciliul cel din urma al defunctului nu mai este in vigoare, se considera unanim ca aceasta regula este aplicabila, fiind continuta implicit de anumite texte legale in vigoare, este vorba de : art.14 c.pr.civ care atribuie competenta de solutionare a litigiilor privitoare la mostenire instantei de la ultimul domiciliu al defunctului art.10 din L 36/1995 privitoare la notarii publici care confera competenta de rezolvare a procedurii succesorale necontencioase biroului notarial situat in circumscriptia teritoriala a judecatoriei in care defunctul si-a avut ultimul domiciliu totodata motivele care au determinat alegerea acestei solutii sunt de ordin parctic, la acel loc aflandu-se de obicei hartiile defunctului si tot aici putandu-se culege informatii despre succesori si averea succesorala dovada domiciliului se face cu actul de identitate. Fiind o stare de fapt se tinde spre concluzia ca dovada existentei unui alt domiciliu real decat cel din actul de identitate este admisibila mostenirea minorilor si interzisilor judecatoresti carora legea le fixeaza domiciliul legal la parinti sau la tutori, se deschide la acel domiciliu in cazul persoanelor decedate avand domiciliul in strainatate si care lasa bunri succesorale in Romania, locul deschiderii mostenirii este acela unde sunt situate bunurile cele mai importante ca valoare ale defunctului

in cazul persoanelor nomade doctrina admite ca locul deschiderii mostenirii este acela unde se afla bunurile mai importante din mostenire, iar in lipsa de bunuri locul unde se inregistreaza moartea defunctului In functie de locul deschiderii mostenirii se determina: secretarul consililului local competent teritorial sa ceara deschiderea procedurii succesorale notariale notarul competent teritorial sa efectueze procedura succesorala notariala instanta de judecata competenta teritorial sa judece actiunile privitoare la mostenire

Capitolul II. Conditiile cerute de lege pentru a putea mosteni. Potrivit art.655-658 c.civ pentru ca o persoana sa poata culege o mostenire trebuie sa intruneasca doua conditii, si anume : o conditie pozitiva, aceea de a avea capacitate succesorala si o conditie negativa, aceea de a nu fi nedemna pentru a mosteni ( numai la mostenirea legala corespondentul in cazul mostenirii testamentare e revocarea judecatoreasca a legatelor pentru ingratitudine). La aceste conditii prevazute de lege, doctrina amai adaugat una si anume aceea a vocatiei la mostenire. 1.Capacitatea succesorala potrivit art.654 c.civ pentru a putea succede trebuie neaparat ca persoana care succede sa existe la momentul deschiderii succesiunii. De aici rezulta ca orice persoana care exista in momentul deschiderii succesiunii are capacitatea de a mosteni, deci de a dobandi succesiunea. Persoane care au capacitate succesorala : a).Persoane fizice in viata la data deschiderii succesiunii. b).Persoanele disparute. c).Persoanele concepute dar nenascute la data deschiderii succesiunii. Copilul conceput trebuie sa fie socotit ca fiind nascut ori de cate ori aceasta este in interesul sau. Art.7 al.2 din D 31/54 prevede ca drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, insa numai daca se naste viu. Este suficienta si o singura respiratie pentru a aprecia ca acesta s-a nascut viu. Spre deosebire de alte legislatii nu se cere conditia viabilitatii copilului.

Conceptia copilului este o probleme de fapt ce poate fi dovedita prin orice mijloc de proba. Codul civil nu contine nici o dispozitile, dar in materie de filiatie art.61 c.fam stabileste ca timpul legal al conceptiunii este cuprins intre a trei suta si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului. Aceasta prezumtie se aplica si in materia analizata. d).Persoanele juridice in fiinta la data deschiderii succesiunii. Acestea au capacitate succesorala de la data dobandirii personalitatii juridice. Se recunoaste o capacitate de folosinta anticipata, in sensul ca poate dobandi drepturi din categoria celor care ii sunt necesare pentru a lua fiinta in mod valabil, anterioara dobandirii personalitatii juridice, de la data actului de infiintare. Acestea pot dobandi bunuri numai prin mostenire testamentara. Persoane care nu au capacitate succesorala: a).Persoanele fizice predecedate si persoanele juridice care au incetat sa aiba fiinta. b).Incapacitati speciale de a dobandi anumite bunuri prin succesiune: cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor / certificatele de proprietate nu pot fi instrainate catre persoane fizice sau persoane juridice straine. c).Comorientii sunt persoanele care, avand vocatie succesorala una fata de alta, decedeaza in aceiasi imprejurare fara a se putea stabili daca una a supravietuit celeilalte si deci, cine pe cine mosteneste. Legislatia instituie prezumtia potrivit careia ele sunt socotite ca au murit deodata art.21 din D 31/54- si ca fiecare comorient va fi mostenit de proprii sau succesori. S-a opinat ca aceasta solutie e aplicabila si persoanelor care decedeaza in acelasi interval de timp ( zi, ora) in imprejurari diferite , fara a se putea dovedi daca una a supravietuit celeilalte, si care au vocatie succesorala reciproca. (codecedati) 2.Nedemnitatea succesorala doar in cazul mostenirii legale. Nedemnitatea succesorala consta in decaderea din dreptul de a mosteni a succesibililor vinovati de savarsirea unor fapte grave fata de defunct sau fata de memoria acestuia. Nedemnitatea succesorala are un caracter de pedeapsa civila. Cazurile de nedemnitate sunt prevazute expres si limitative de art.655 c.civ. :

a).atentatul la viata celui care lasa mostenirea. Este nedemn de a mosteni condamantul pentru ca a omorat sau a incercat sa omoare pe defunct. Conditii : - sa existe din partea succcesibilului o actiune intentionata de ucidere sau o tentativa de ucidere a celui despre a carui mostenire este vorba ( faptele atrag nedemnitatea doar daca sunt savarsite cu intentie directa sau indirecta). - sa existe o hotarare de condamnare a succesibilului vinovat ( indiferent daca in calitate de autor, coautor, complice, instigator ; nedemnitatea nu opreaza daca a fost in legitima aparare, daca actiunea penala s-a prescris sau daca acesta nu avea discernamant) b).Acuzatia capitala calomnioasa impotriva celui care lasa mostenirea. Este vorba de acuzatia care poate duce la condamnarea la moarte. Este un caz inoperant asadar. c).Nedenuntarea omorului a carui victima a cazut cel despre a carui mostenire este vorba. Conditii : - se refera la mostenitorul major care avand cunostinta de omorul defunctului nu a denuntat aceasta justitiei - obligatia de denuntare se refera la omorul savarsit cu intentie - nedemnitatea e atrasa de nedenuntarea infractiunii consumate si nu a tentativei - prin exceptie de la regula obligativitatii denuntului, sunt scutiti de aceasta obligatie: ascendentii si descendentii omoratorului si afinii sai de acelasi grad, sotul sau sotia, fratii si surorile, unchii si matusile Modul cum functioneaza nedemnitatea : - opereaza de plin drept, nefiind necesar sa fie pronuntata de justitie - in caz de litigiu instanta nu aplica pedeapsa nedemnitatii ci numai constata intervenirea acesteia - momentul constatarii ei nu poate fi decat ulterior deschiderii succesiunii - nedemnitatea poate fi invocata de orice persoana interesata ( comostenitori, mostenitori subsecventi; donatari sau legatari ; creditori ; din oficiu de catre instanta de judecata ; chiar de catre nedemn) - cat timp nedemnul este in viata nedemnitate se invoca impotriva sa, iar dupa deces impotriva succesorilor sai
7

Efectele nedemnitatii : - nedemnitatea face ca mostenitorul vinovat sa fie inlaturat de la succesiunea persoanei fata de care a fost nedemn - inlaturarea este totala, el neputand culege nici rezerva conferita de lege mostenitorilor rezervatari - nedemnitatea produce efecte de la data deschiderii succesiunii - pedeaspa civila a nedemnitatii este relativa in sensul ca nevrednicul e indepartat doar de la mostenirea celui fata de care a savarsit faptele prevazute de lege, nu si de la mostenirea altor persoane - nedemnul este indepartat doar de la mostenirea ab intestat, nu si de la cea testamentara
-

a.efectele nedemnitatii cu privire la ceilalti mostenitori : nevrednicul trebuie sa restituie toate bunurile si odata cu ele toate fructele si veniturile fiind considerat de rea credinta ; pentru sumele de bani primite in contul succesiunii nedemnul datoreaza dobanzi din ziua platii b.in raport cu tertii: actele de conservare si administrare sunt recunoscute ca valabile, iar actele de dispozitie cu privire la bunurile mobile se mentin in masura in care tertul dobanditor e de buna credinta, iar actele de dispozitie cu privire la imobile se mentin in masura in care tertul poate invoca uzucapiunea sau fiind de buna credinta se poate prevala de principiul potrivit caruia eroarea comuna si invincibila creeaza drept. Daca tertul e de rea credinta se aplica principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis. c.in raporturile cu descendentii nedemnului. Acestia nu pot veni la mostenirea unui ascendent prin reprezentarea nedemnului, cu numai in nume propriu. Reprezentarea e un benficiu acordat de lege care confera unei persoane posibilitatea de a urca in locul si gradul unui ascendant predecedat pentru a culege mostenirea ce s-ar fi cuvenit acestuia daca ar fi fost in viata.

3.Vocatia ( chemarea) succesorala. Aceasta e conferita de lege, fie de vointa lui de cujus prin testament. Determinarea persoanelor cu vocatie la mostenirea unei persoane decedate poarta denumirea de devolutiune succesorala.