UNIVERSITATEA HYPERION FACULTATEA DE JURNALISM Titular curs: conf. univ.

dr Ioan DEAC

PROGRAMA ANALITICA Conceperea si elaborarea ziarului Secretariat de redactie

Durata cursului: 56 ore curs

28 ore seminar Anul II, semestrul I & II Obiectivele cursului: 1. nsusirea de catre studenti a conceptelor fundamentale necesare conceperii si elaborarii unei publicatii; 2. nsusirea de catre studenti a regulilor impuse n paginarea si machetarea publicatiilor; 3. Exersarea practic-aplicativa a activitatii de concepere si elaborare a publicatiilor; Continutul cursului: Cursul prezinta notiunile de baza si principiile fundamentale de concepere si elaborare a ziarelor si revistelor n cadrul institutiilor de presa. Accentul demersului formativ se va pune pe ntelegerea, nsusirea si exersarea principiilor de realizare a publicatiilor tiparite, astfel nct aspectele tehnice ale distribuirii elementelor materialelor jurnalistice n pagina publicatiilor sa contribuie la punerea n valoare a informatiilor. n acest scop, vor fi analizate publicatii care se manifesta n procesul de comunicare mediatica. O atentie deosebita se va acorda activitatilor practice si aplicative, astfel nct studentii sa fie implicati prin activitatea lor n ntelegerea mecanismelor de facilitare a lecturii si a distribuirii materialelor jurnalistice n paginile publicatiilor. n egala masura se analizeaza aspectele estetice, simbolice si pragmatice ale specificatiilor conceptului redactional si grafic.
Mod de evaluare: Examen practic

Studentii, organizati pe redactii, vor concepe, vor proiecta, vor pagina si vor macheta o publicatie.

Tematica prelegerilor: C1 Produse informative tiparite Conceptul redactional si grafic C2 Formatul ziarelor; Paginarea ziarelor C3 Punerea n pagina a ziarelor; Coloana de ziar C4 Formatul revistelor; Paginarea revistelor C5 Punerea n pagina a revistelor; Coloana revistelor C6 Procedee de accentuare a punerii n pagina Accentuarea prin utilizarea caracterelor C7 Accentuarea prin pozitionarea elementelor materialului jurnalistic C8 Accentuarea prin folosirea imaginilor; Accentuarea prin folosirea culorilor C9 Elemente de particularizare a conceptului redactional si grafic Titrarea publicatiei; Titrarea paginilor si fasciculelor C10 Culoarea dominanta; Vignete, casete, ornamente, Semnarea articolelor; C11 Conceperea si elaborarea redactionala a produselor jurnalistice C12 Conceperea si elaborarea redactionala a ziarelor C13 Conceperea si elaborarea redactionala a revistelor C14 Elaborarea unui concept redactional si grafic C15 Secretariatul de redactie Rolul si misiunile secretariatului de redactie C16 Niveluri de lectura ale textului jurnalistic Facilitarea lecturii jurnalistice C17 Structura si activitatile secretariatului de redactie. Calibrarea si cotarea textelor C18 Tehnoredactarea titlurilor jurnalistice si a corpului de text C19 Tehnoredactarea sapoului, a stirii, a relatarii (rubricii permanente), a reportajului C20 Tehnoredactarea anchetei, interviului, declaratiei, portretului, sumarului C21 Tehnoredactarea comentariului si a editorialului C22 Machetarea primei pagini, a paginilor de interior, a ultimei pagini si a copertelor C23 Prelucrarea imaginilor jurnalistice C24 Corectura C25 Machetarea si paginarea publicatiilor C26 Machetarea si paginarea unui ziar C27 Machetarea si paginarea unei reviste C28 Tiparirea publicatiilor

Bibliografie minimala:
*** Dictionarul explicativ al limbii romne, ed. Academiei Romne, Bucuresti, 1975 *** Dictionarul ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romne, ed. Academiei Romne, Bucuresti, 1982 Beldescu, G. Punctuatia n limba romna, ed. Gramar, Bucuresti, 1997 Brielmaier, Peter & Wolf, Eberhard Ghid de tehnoredactare, trad. Odobescu, Veaceslav, ed. Polirom, Iasi, 1999 Coman, Mihai Mass-media n Romnia post comunista, ed. Polirom, Iasi, 2003 Coman, Mihai (coordonator) Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare, 2 vol., ed. Polirom, Iasi, 1997 (vol. 1), 2000 (vol. 2) Donay, Bernadette Mise en page et typographie, Editions PSI, Paris Funeriu, I. Principii si norme de tehnoredactare computerizata, ed. Amarcord, Timisoara, 1998 Gaillard, Philippe Tehnica jurnalismului, trad. Alex. Ilies Cmpeanu, ed. Stiintifica, Bucuresti, 2000 Guery, Louis Manuel de secrtariat de rdaction, Les ditions CFPJ, Paris Guery, Louis Prcis de mise en page, Les ditions CFPJ, Paris Gutu Romalo, Valeria Corectitudine si greseala Limba romna de azi, ed. Humanitas, Bucuresti, 2000 Ichim, Mircea Secretariatul de redactie, ed. FSP, Bucuresti, 1978 Jeanneney, Jean-Nel O istorie a mijloacelor de comunicare n masa, trad. Mihaela Calcan, ed. Institutul European, Iasi, 1997 Moulliaud, Maurice & Ttu, Jean Franois Presa cotidiana, trad. Valentina Pricopie, ed. Tritonic, Bucuresti, 2003 Petcu, Marian Tipologia presei romnesti, ed. Institutul European, Iasi, 2000 Popescu, Cristian Florin & Blbie, Radu Mic dictionar de jurnalism, ed. Fundatia Rompres, Bucuresti, 1998 Popescu, Florin Cristian Manual de jurnalism, ed. Tritonic, Bucuresti, 2003 Popescu, Cristian Florin Dictionar explicativ de jurnalism, relatii publice si publicitate, ed. Tritonic, Bucuresti, 2002 Richaudeau, Franois Manuel de typographie et de mise en page, Les ditions Retz, Paris Randall, David Jurnalistul universal, trad. AlexandruBradut Ulmanu, ed. Polirom, Iasi, 1998

Ioan Deac Conceperea si elaborarea ziarului

CURS

Tema 1: Produse informative tiparite; Conceptul redactional si grafic Tema cuprinde o prelegere si o dezbatere (C1; C2) n care se vor studia si dezbate urmatoarele aspecte teoretice: Definirea categoriei produselor informative tiparite Inventarierea categoriilor de produse informative tiparite Studierea si dezbaterea caracteristicilor produselor informative tiparite Dezbatere asupra principalelor particularitati, avantaje si dezavantaje, ale produselor informative tiparite Continut Este identificat locul produselor informative ntre celelalte produse mediatice Sunt puse n discutie discuta functiile comunicarii pe care le satisface productia de publicatii

Obiective ntelegerea caracterului specific al tipariturilor n cadrul productiei mediatice si a necesitatii conceptului redactional si grafic ntelegerea utilitatii si necesitatii productie publicistice din perspectiva satisfacerii functiilor comunicarii Resurse: Cuilenburg, van J.J. & Scholten, O. & Noomen, G.W. Stiinta comunicarii, trad. Olteanu, Tudor, ed. Humanitas, Bucuresti, 1998 Fiske, John Introducere n stiintele comunicarii, trad. Monica Mitarca, ed. Polirom, Iasi, 2003 McQuail, Denis; Windahl, Sven Modele ale comunicarii pentru studiul comunicarii de masa, trad. Alina Brgaoanu; Paul Dobrescu, ed. SNAPA, Bucuresti, 2001 Breton, Philippe Lutopie de la communication: le mythe du village plantaire, ed. La Dcouverte/Poche, Paris, 1997

Produse informative tiparite

Aparitia ziarelor si revistelor se nscrie ntr-un proces mai complex de productie tipografica, care prezinta caracteristici mediatice si culturale specifice. Tipariturile sunt produsul activitatii de imprimare a unor texte sau imagini pe un suport material. Specificul activitatii de tiparire este conferit de posibilitatea de a repeta n mod identic imprimarea textelor sau imaginilor respective pe suportul material, rezultnd astfel mai multe exemplare identice. Pentru imprimare pot fi folosite diverse sporturi materiale: hrtie, pnza, piele, lemn, metal, piatra, fresca, ceramica, plastic etc. Dar suportul care a consacrat activitatea de tiparire, care este cel mai raspndit si caruia i este asociata ideea de imprimare este hrtia. Aceasta reprezinta modul de prezentare a celor mai multe tiparituri pe care le ntlnim n viata de zi cu zi: carti, ziare, reviste, brosuri, pliante, afise, formulare administrative etc. Tinnd cont de aceasta diversitate, ncercarea de a stabili o tipologie a acestora va urmari sa claseze si sa delimiteze ntre multele forme de prezentare si continuturi pe care le prezinta tipariturile si sa stabileasca ct mai clar care este locul pe care- l ocupa ziarele si revistele n cadrul acestei activitati. Datorita faptului ca presa scrisa (tiparita) reprezinta unul dintre cele patru canale ale comunicarii mediatice (alaturi de radio, televiziune si internet) ziarele si revistele se prezinta ca un autentic produs mediatic. Aceasta calitate este conferita de faptul ca produsele tiparite prezinta urmatoarele caracteristici: a) identitate ntre exemplarele aceleiasi serii: fiind rezultatul unui proces de imprimare a unei matrice originare pe un suport destinat acestei operatii, toate exemplarele produse astfel vor fi identice si vor forma o unica aparitie; b) unitate de continut n interiorul aceleiasi aparitii: produsul originar este astfel conceput nct sa reprezinte fie o unitate de timp, fie una tematica, fie una de subiect, fie una spatiala; c) independenta n raport cu sursa productiva: fiecare exemplar tiparit este independent fata de matricea originara pe care o reproduce, nemaiavnd nevoie de nici o legatura cu aceasta pentru a putea vehicula informatiile pe care le contine (spre deosebire de produsele mediatice n flux radioul si televiziunea , care presupun cu necesitate o conexiune continua cu sursa productiva; d) mobilitate si integritate dependente de suportul de prezentare: orice produs tiparit subzista att ct rezista suportul sau material (integritatea continutului informativ este dependenta de mentinerea integritatii suportului material) si poate fi deplasat mpreuna cu acesta. n calitate de produs mediatic, presa scrisa reprezinta productia mediatica informativa prin excelenta. Aceasta distinctie este necesara deoarece productiile educative, publicitare, administrative sau ocazionale sunt la rndul lor productii mediatice, dar nu caracteristica informativa este cea dominanta n cazul lor. Aceasta caracteristica este conferita de faptul ca presa scrisa mediaza n principal continuturi informative, activitatea de informare constituind si rolul ei principal. Continuturile specifice presei scrise sunt modelate de criteriile specifice informatiei: proximitate temporala, spatiala si de interese n raport cu publicul caruia i se adreseaza. n cazul produselor educative tiparite, de exemplu, proximitatea temporala si cea spatiala devin indiferente n raport cu publicul, importanta fiind proximitatea culturala dar nici acesta ntotdeauna.

Conceptul redactional si grafic

Orice produs al presei scrise porneste de la un concept redactional si grafic care reprezinta totalitatea principiilor etice, estetice, utilitare si normative ale continuturilor informative adoptate n scopul asigurarii aparitiei unei publicatii. Fiecare categorie a principiilor editoriale enuntate sunt concretizate si aplicate de o maniera specifica prin intermediul elementelor tipografice. Principiile etice reprezinta angajamentul moral si de responsabilitate al echipei de conducere si a celei redactionale n raporturile pe care le stabileste cu publicul n procesul de informare. Etica publicistica pe care o adopta un grup de presa, o redactie, poate fi regasita ntr-o codificare generica, sub numele unui cod deontologic profesional, care nsa de cele mai multe ori enunta un numar de idealuri dezirabile pentru activitatea de presa n general, idealuri care sunt mai mult sau mai putin respectate. Principiile etice ale unui concept editorial sunt totusi mai precise si specifice echipei redactionale n cauza. Normelor deontologice asumate le sunt asociat un discurs publicistic propriu si o serie de reguli de ordin tipografic care sustin tipul de discurs adoptat. De exemplu, unui discurs publicistic sobru si serios i se asociaza un anumit gen de titluri directe, clare, o anumita coloristica sobra si ea, precum si imagini cu un pronuntat caracter oficial; cu totul altfel va arata coloristica, titlurile sau imaginile ntr-o publicatie care adopta un tip de discurs ironic sau ntr-una cu un angajament etic ndoielnic. Principiile estetice pe care le presupune un concept editorial vizeaza doua aspecte: asigurarea individualitatii si identitatii publicatiei respective n totalitatea productiei mediatice. Pentru realizarea lor sunt avute n vedere calitatea hrtiei, dimensiunile paginilor si a elementelor de paginare, gama coloristica a publicatiei, calitatea imprimarii si a lizbilitatii textului si a imaginilor, toate acestea contribuind la realizarea individualitatii si identitatii publicatiei. Principiile de utilitate cauta sa satisfaca n cea mai mare masura asteptarile si nevoile publicului caruia i este destinata publicatia. Aceasta exigenta este satisfacuta sub doua aspecte: a continuturilor informative propriu- zise oferite publicului si a modului n care sunt structurate aceste continuturi pe pagini si n interiorul paginilor, astfel nct cel care cauta sau urmareste o anumita informatie sa o pata face cu multa usurinta. Orict de mult s-ar diferentia ntre ele, publicatiile de presa respecta totusi niste principii dictate de norma genului caruia i apartin. Ziarele si revistele, buletinele sau alte publicatii periodice respecta anumite elemente editoriale consacrate marimea paginii, numarul de pagini, elementele de paginatie, periodicitatea de aparitie etc. Principiile de normative nscriu publicatia ntr- un gen anume si o asociaza categoriei de presa din care face parte, dnd astfel indicii despre continutul informativ pe care-l ofera publicului. Potrivit acestor principii, publicatiile mediatice informative pot fi mpartite n ziare, tabloide reviste si buletine (sau anale).

Tema 2: Formatul ziarelor si revistelor Tema cuprinde patru prelegeri si patru dezbateri (C2; C3; C4; C5) n care se vor stud ia si exemplifica urmatoarele aspecte: Definirea dimensiunilor tipografice si a paginilor de ziar si de reviste Modalitati de paginare a ziarelor si revistelor mpartirea n coloane si alte unitati de suprafata specifice paginii de ziar si de revista; modalitati de punere n pagina a ziarelor si revistelor Dezbatere asupra principalelor particularitati, avantaje si dezavantaje ale lecturii jurnalistice generate de diferite modalitati de paginare a tipariturilor Continut Se prezinta dimensiunile standard ale paginii publicatiilor si modalitatile de variere a dimensiunilor acesteia Se analizeaza diferite modalitati de paginare a ziarelor si revistelor, de punere n pagina a materialului jurnalistic Se analizeaza particularitatile presupuse de diverse formate de tipar si de punere n pagina

Obiective nsusirea principalelor standarde ale formatelor de pagina specifice ziarelor si revistelor nsusirea si recunoasterea diferitelor modalitati de paginare si de punere n pagina a ziarelor si revistelor Dezvoltarea capacitatii de a analiza si de a aprecia importanta pe care o au dimensiunile formatelor de pagina si modalitatile de punere n pagina n procesul de elaborare a conceptului redactional si grafic Resurse: Brielmaier, Peter & Wolf, Eberhard Ghid de tehnoredactare, trad. Odobescu, Veaceslav, ed. Polirom, Iasi, 1999 Coman, Mihai Mass-media n Romnia post comunista, ed. Polirom, Iasi, 2003 Coman, Mihai Introducere n sistemul mass-media, ed. Polirom, Iasi, 1999 Gury, Louis Le secrtariat de rdaction, d. CFPJ, Paris, 1995

Formatul ziarelor
Ziarul reprezinta produsul mediatic informativ editat de un grup de presa a carui frecventa de aparitie este zilnica (cu exceptia zilelor de sarbatoare) sau care are cel putin patru aparitii pe saptamna. Rolul ziarului este sa furnizeze publicului informatii de actualitate, despre evenimentele zilei anterioare (de unde i vine si numele: cronica a zilei) sau ale celei n curs si sa anunte evenimente ce urmeaza sa se ntmple ntr- un interval de timp nu mai mare de cteva zile.

Paginarea ziarelor
Suportul material pe care l foloseste o astfel de publicatie este hrtia. n mod curent, hrtia de ziar are o densitate de 60mg/cm2 , o culoare alb- galbuie (desi uneori poate fi alb-roz). Densitatea hrtiei trebuie sa asigure doua conditii: exemplarul unui ziar sa fie destul de usor, iar hrtia sa fie destul de rezistenta si opaca, pentru a nu permite transparenta textului sau a imaginilor de pe verso. Ziarele sunt structurate pe pagini, ntotdeauna n numar par, iar paginile pot forma fascicule tematice n cuprinsul ziarului/tabloidului. Paginile ziarelor nu sunt brosate, nici chiar daca formeaza fascicole. Uneori ziarul este nsotit de unul sau mai multe suplimente de aceleasi dimensiuni ca si pagina de baza sau de dimensiuni diferite, de regula mai mici. Suplimentele pot fi brosate, mai ales daca au dimensiuni apropiate de A4 sau A5. Dimensiunile standardului european n functie de care se stabilesc marimile paginilor sunt: A0 = 841mm x 1189mm; A1 = 594mm x 841mm; A2 = 420mm x 594mm; A3 = 297mm x 420mm; A4 = 210mm x 297mm A5 = 148mm x 210mm Format ele clasice ale marimii paginii de ziar, impuse de practica jurnalistica si editoriala, sunt: formatul mare; formatul mediu; formatul mic. Ele folosesc pagini apropiate dimensiunilor A2. Nu exista nsa dimensiuni standard pentru marimea paginilor de ziar. Cum nu exista dimensiuni standard pentru aceste formate, diferentele ntre ele fiind date de variatii n latimea paginii (de regula, de o coloana) sau lungimea acesteia (de regula, egala cu latimea unei coloane), n diferite zone ele pot purta nume specifice: n spatiul mass- media germane ele se numesc format nordic, format renan, format berlinez. Ziarele au drept trasatura comuna si distinctiva faptul ca pentru a ajunge la o dimensiune apropiata de A4 trebuie sa fie mpaturite n patru. Tabloidele sunt publicatii care folosesc si ele trei formate: mare, mediu si mic, dar variind n jurul dimensiunii standard A3 a paginii. Trasatura comuna si distinctiva a tabloidelor consta n faptul ca ele sunt ndoite o singura data, n doua, pentru a ajunge la dimensiunea A4. Reducerea paginii ziarelor si tabloidelor la dimensiunea A4 exprima obisnuinta cititorilor de a citi informatii tiparite pe aceasta suprafata, dar si faptul ca este suprafata maxima care poate fi urmarita eficient si cu privirea. Motiv pentru care, o serie de reguli de asezare n pagina vor tine cont de aceasta reductie dictata de practica lecturii.

Coloana paginii de ziar

Coloana reprezinta modul standard de structurare a informatiilor n paginile ziarelor sau a tabloidelor, indiferent daca sunt prezentate n forma de text dau n forma grafica. Informatiile transpuse n pagina publicatiilor nu sunt tiparite pe ntreaga latime a oglinzii acesteia, deoarece rndul rezultat astfel ar fi mult prea lung si ar crea dificultati la citire att n ceea ce priveste urmarirea continuitatii dintre rnduri, ct si n ce priveste miscarea capului pe care trebuie sa o faca cititorul pentru a urmari textul. Pentru nlaturarea acestor neajunsuri, pagina este mpartita n coloane, a caror latime permite citirea unui rnd fara miscarea capului si urmarirea rapida a continuitatii textului. Ziarele si tabloidele si

structureaza oglinda paginii ntr-un numar standard de 6 sau de 7 coloane, dar latimea acestora este diferita: ntre 5,5cm si 3,5cm. Latimea coloanei determina n buna masura viteza de lectura a textului si stilistica acestuia. O coloana lata (de exemplu, de 5,5cm) impune un ritm de lectura mai scazut, dar permite folosirea unei sintaxe mai elaborate si a unui lexic mai bogat, cu unitati lexicale mai lungi. n cazul unei coloane nguste (de exemplu, de 3cm) viteza de lectura creste foarte mult, dar aceasta reusita se face n detrimentul stilului textului, deoarece latimea mica a coloanei impune folosirea unor unitati lexicale scurte si a unei sintaxe relativ simple. Numarul de 6 sau de 7 coloane reprezinta unitatea de suprafata cu care se opereaza n organizarea oglinzii paginii. Pornind de la acest numar standard, n functie de tipul de punere n pagina, coloanele pot fi unificate (de cele mai multe ori n coloana dubla) sau rempartite (trei coloane standard se unifica, dupa care se mpart n doua coloane mai late) Distanta dintre coloane poate fi alba (netiparita) sau poate fi marcata printr-o linie trasata la mijlocul acesteia. n cazul delimitarii prin linii a coloanelor, latimea distantei standard dintre coloane nu se modifica. Linia de despartire dintre coloane functioneaza ca un element grafic asociat articolului tiparit n coloanele respective. Ea va delimita toate coloanele pe care le ocupa textul respectiv. Textele din coloane pot fi ncadrate prin linii grafice. n acest caz, textul va fi distantat fata de linia de cadru la o distanta egala cu jumatate din distanta dintre rnduri, iar cadrul textului va avea aceea latime pe care o are coloana paginii. Distanta dintre o coloana ncadrata si o coloana nencadrata este egala cu distanta standard dintre colone. Imaginile, pozele, graficele, caricaturile etc., ocupa, de regula, o suprafata a carei latime este data de latimea coloanelor. n conditiile tehnoredactarii computerizate, suprafetele imaginilor nu mai sunt att de dependente de latimea coloanelor, deoarece acestea se pot adapta mai usor la dimensiunile imaginii. n felul acesta imaginile nu mai pierd din informatiile pe care le transmit, dar se creeaza discontinuitati suparatoare n lectura textului si n armonia paginii. Aceste reguli de distantare a coloanelor sunt necesare pentru a permite o ct mai coerenta punere n pagina a informatiilor, n principal sub raport tipografic.

Punerea n pagina
Punerea n pagina desemneaza modul de folosire a coloanelor de text si a imaginilor n aranjarea grafica a informatiilor n oglinda paginii. Aceasta tehnica are rolul de a ordona, de a grupa si de a clarifica informatiile furnizate cititorului. n acelasi timp, asigura si o reprezentare grafica placuta a paginii si mentine viu interesul cititorului pentru articolele si materialele prezentate. Tinnd cont de faptul ca mpartirea paginii n coloane ramne unitatea de baza cu care se opereaza n aranjarea informatiilor n pagina, pot fi identificate patru modalitati de paginare: n scara, n rama, n bloc, n module. Paginarea n scara Reprezinta cea mai simpla modalitate de aranjare a textului n pagina. si are originea n modalitatea de aranjare pe doua coloane n pagina a textului n primele carti, care aveau un format apropiat de A4. Si n prezent, unele carti, mai ales cele religioase, sunt tiparite nca n doua coloane. Dar si alte genuri de lucrari, mai ales dictionarele, au pastrat aceasta modalitate de punere n pagina. Caracteristica specifica acestei paginari consta n faptul ca textul umple coloanele paginii n ordinea fireasca a lecturii. Informatiile sunt prezentate ncepnd din prima coloana din stnga spre ultima de la dreapta si din partea superioara a coloanei spre partea inferioara. Acestui mod de paginare nu i sunt specifice imaginile, deoarece ele ar trebui sa fie foarte mici, de latimea coloanei. Titlurile materialelor de presa ocupa doar latimea coloanei. Avantajul metodei de paginare consta n simplitatea sa. Dezavantajele sunt nsa mai multe. n primul rnd, ordinea n care sunt plasate materialele nu reflecta

neaparat si ordine importantei lor, ci doar pe aceea a asezarii n pagina. Fiind dificil de ilustrat cu imagini, materialele de presa sunt prea putin atractive. Modalitatea de lectura devine totusi plictisitoare, chiar daca este suficient de coerenta. Cu toate acestea, paginarea n scara este nca folosita. n cotidiene adeseori o coloana de pe pagina este rezervata paginarii n scara, aici fiind grupate informatii pe diferite criterii: stiri de ultima ora, informatii tematice, informatii suplimentare pentru o pagina tematica etc. Pentru publicatiile publicitare sau pentru paginile de publicitate n special pentru anunturile de mica publicitate din publicatiile informative, paginarea n scara reprezinta modalitatea predilecta de paginare, datorita tipului de informatii ce se publica aici si datorita simplitatii si eficientei acestei metode. Spatiul dintre coloane este de cele mai multe ori un spatiu alb. Paginarea n rama Particularitatea acestei metode de paginare consta n faptul ca titlului articolelor li se confera nu numai o functie informativa prin titrare, ci si una tipografica prin delimitarea pe care o fac ntre texte. Titlurile ocupa ntotdeauna un numar de coloane egal cu coloanele pe care este distribuit textul articolului, care este prins astfel ntre titluri. n acest fel, articolele pot ocupa una, doua, trei sau chiar patru coloane de lungimi diferite. Avantajele acestui mod de paginare constau n aceea ca titlurile pot fi mai lungi, articolelor li se pot atasa supra-titluri sau sub-titluri, chiar sapouri. Mai mult, prim marimea caracterului titlurilor date materialelor este semnalata importanta textului respectiv, avnd n vedere ca textul este tiparit cu acelasi caracter. Principiul de baza al paginarii n rama pretinde ca pagina sa nu fie fracturata nici longitudinal, nici transversal. Reiese astfel ca pe orice coloana trebuie sa existe un element de ntrerupere. Prin paginarea n rama se evita pozitionarea articolelor si titlurilor acestora la aceeasi naltime (chiar si pentru cele care ncepe pe partea de sus a paginii, deoarece se pot folosi caractere de marimi diferite pentru titluri, precum si supra-titluri etc.). n acest fel articolele se mbina si se ntrepatrund, crend o repartitie armonioasa a textului si mentinnd treaza atentia cititorului. n general, daca textele nu sunt nsotite de imagini, delimitarea lor cu ajutorul titlurilor se face fara dificultate. Dar o pagina de ziar fara nici o imagine este prea putin probabila. Plasarea imaginilor ntr-o paginare n rama se face cu o oarecare dificultate si produce unele dezavantaje, deoarece nu se va putea sesiza ntotdeauna unde se termina textul ce o nsoteste sau daca nu cumva imaginea apartine unui material alaturat, fapt ce va ngreuna lectura pentru cititor. Iar daca imaginea nu este plasata exclusiv sub titlul caruia i apartine, confuzia este asigurata pe deplin. Pentru a elimina astfel de neclaritati, se recomanda ca imaginile sa fie nconjurate din toate partile de textul pe care- l nsotesc sau sa fie plasate imediat dupa titlu. Avnd n vedere aceste dificultati, paginarea n rama reprezinta o modalitate pe care conceptele editoriale o ocolesc. Paginarea n bloc Specificul paginarii n bloc consta n faptul ca textul articolelor este distribuit pe coloane de lungimi egale, formnd dreptunghiuri n oglinda paginii, iar imaginile care nsotesc textul se gasesc lnga acesta (stnga sau dreapta) deasupra lui sau dedesubt. Materialele nu se mai mbina, ci sunt aliniate unul dupa/lnga altul. Avantajul acestei metode este acela ca reuneste de o maniera foarte clara titlul materialului cu textul. Dar dezavantajul major l reprezinta imprecizia atribuirii imaginilor care nsotesc textul, la care se adauga faptul ca pot aparea fracturi longitudinale si transversale pe suprafata paginii foarte des. Chiar daca se recurge la evid entierea titlurilor prin diferite metode, alaturarea a doua evidentieri creeaza un efect pervers, de diminuare reciproca a importantei. Paginarea n module Acest tip de paginare cauta sa exploateze avantajele paginarii n rama, eliminnd totodata neajunsul creat de imprecizia plasarii imaginilor la paginarea n bloc. Conform acestui procedeu, imaginile sunt integrate n interiorul masei de text, chiar daca fractureaza lectura continua a acestuia. Conforma

acestei tehnici de paginare, daca materialul tipografic ocupa mai multe coloane, cel putin una dintre ele va avea lungime diferita. Prin urmare, pentru a nu crea dificultati la lectura, se recurge si la modalitati de delimitare grafica a spatiilor de separare dintre diferite materiale jurnalistice. La cele trei tipuri de paginari prezentate, delimitarea ntre articole este facuta doar de catre titluri, care joaca dublu rol. Tinnd cont de nevoia de organizare si claritate a plasarii articolelor pe pagina, de diversitatea modurilor n care poate fi oferita informatia cititorilor (nu doar sub forma de text, ci si sub forma de imagini), devine evident ca doar separarea materialelor prin intermediul titlurilor nu este suficienta. Motiv pentru care s-a recurs la paginarea n module. Particularitatea acestei modalitati de paginare consta n faptul ca materialele pot fi delimitate si cu ajutorul unor linii, fie al liniilor de despartire dintre coloane, fie al liniilor care sectioneaza transversal coloanele pe care este plasat materialul informativ. Aceste linii au lungimi egale cu suprafata pe care o ocupa materialele respective. n rest sunt respectare regulile impuse de paginarea n rama, dar separarea ntre materiale este mult mai clara, orientarea cititorului pe pagina facndu-se mult mai usor. Cititorul recunoaste de la bun nceput toate elementele care tin de un material. Tehnicile contemporane de redactare si paginare favorizeaza n mod predilect aceasta modalitate de paginare, mai ales prin faptul ca ea permite recurgerea la accentuari diverse ale titlurilor, la plasarea unor texte n casete, la accentuarea prin culoare etc. Oricare ar fi modalitatea de punere n pagina, ea va tine ntotdeauna cont de mpartirea n coloane a paginii, care reprezinta unitatea textuala de baza de la care se pleaca n elaborarea si realizarea unei pagini. Distributia pe verticala si distributia pe orizontala Asezarea materialelor jurnalistice n pagina tine cont si de modul n care sunt distribuite elementele acestora. Blocurile sau modulele pot fi distribuite pe verticala sau pe orizontala. La distributia pe verticala se vor obtine suprafete jurnalistice care au ntotdeauna dimensiunea bazei mai mica dect dimensiunea naltimii, ceea ce confera paginii impresia de suplete, dinamism, eleganta. Este o modalitate de paginare mai dificila si pretentioasa, deoarece impune termini scurti n titrare si alegerea unor ilustratii care sa respecte aceeasi distributie. n cazul distributie pe orizontala a oglinzii paginii, dimensiunea bazei modulelor sau a blocurilor este mai mare dect dimens iunea naltimii. Aceasta distributie permite folosirea unor titluri mai expresive, cu termeni multi si/sau lungi, folosirea unor ilustratii distribuite si ele pe orizontala. Procedeul induce impresia de fermitate, siguranta, chiar gravitate.

Formatul revistelor si al buletinelor

Revistele reprezinta o subcategorie a publicatiilor mediatice informative al caror specific consta n aria tematica pe care o abordeaza, care e ntotdeauna mai restrnsa dect cea a cotidienelor (fie ele ziare sau tabloide). Revistele sunt publicatii specializate n anumite domenii: cultura, politica, moda, divertisment, tehnica, stiinta, arta, teatru etc. Tot n categoria revistelor intra si acele publicatii a caror tematica este actualitatea, dar n care predomina ana lizele si comentariile celor mai importante evenimente din intervalul dintre aparitii. Foarte adesea, revistele tin sa marcheze foarte pregnant tematica pe care o abordeaza, producnd asa-zisele dosare tematice pentru fiecare aparitie. Mai frecvent dect n cazul ziarelor si tabloidelor, revistele de format mare sunt structurare pe fascicole tematice, n functie de domeniul sau de specializarea publicatiei respective. Frecventa de aparitie a revistelor este saptamnala, lunara, trimestriala etc. Aspectul grafic al revistelor este strns legat de nivelul de dezvoltare al tehnologiei tipografice si a celei de prelucrare a imaginii, deoarece revistele (n special cele de format A4) sunt rezultatul unei anumite nevoi de consum imaginal al receptorilor. Conceptul editorial al revistelor combina anumite tendinte de prelucrare a imaginilor cu tendinte sociale si de culturale. Revistele realizeaza un echilibru si o armonie ntre limbajul textuale si limbajul imagistic. Buletinele sunt publicatii mediatice informative al specific este dat de evenimentul sau ocazia cu care apar, de regula este fie aniversativ, fie stiintific au de alta natura. Frecventa buletinelor este aleatoare, cu exceptia analelor, care au o frecventa de aparitie anuala.

Paginarea revistelor
n ceea ce priveste dimensiunile paginilor revistelor si buletinelor, acestea variaza n jurul marimilor standard A3, A4 si A5. Dimensiunea A3 este specifica numai revistelor, iar dimensiunea A5 este mai degraba specifica buletinelor si suplimentelor revistelor sau ziarelor. Hrtia care se foloseste pentru tiparirea acestor publicatii este diferita: pentru cele n format A3 se poate folosi hrtie de ziar, dar si hrtie cu densitate mai mare, peste 80g/cm2 , sau chiar hrtie lucioasa; iar pentru revistele n format A4 cel mai adesea este folosita hrtia lucioasa. Ca si ziarele, revistele se pagineaza n numar par de pagini, dar specificul lor este ca prima pagina (si ultima uneori) joaca rolul de coperta. Revistele n format A4 si buletinele au chiar coperte si sunt brosate. Tehnica brosarii este prezenta, dar foarte rar, si la revistele care au pagina mai mare.

Coloana paginii de revista

Principiul mpartirii pe coloane ramne valabil, din aceleasi ratiuni, si n cazul revistelor si buletinelor. Specific acestor publicatii e faptul ca au un numar mai redus de coloane dect paginile de ziar. n cazul revistelor de dimensiunea tabloidelor (A3), paginile acestora sunt structurate pe 34 coloane 8cm 5,5cm (n mod exceptional, unele reviste n format tabloid pot avea paginatia structurata chiar pe 6 coloane 4cm). Revistele de dimensiuni A4 si buletinele au paginile structurate pe 23 coloane 6,5cm4cm. Spatiile ntre coloane sunt de 0,5cm. Suplimentele revistelor sau ziarelor urmeaza, n functie de dimensiunea paginilor, aceeasi mpartire pe coloane n paginare. Reducerea numarului de coloane, chiar si n cazul revistelor n format mare (tabloid) este posibila deoarece tematica revistelor este mai restrnsa dect a ziarelor si nu pretind lectura rapida din partea cititorilor. Paginarea n coloane mai late este necesara si pentru a permite exprimarea n termeni sau formule de specialitate, care uneori sunt mai lungi si necesita un spatiu tipografic mai extins pentru a putea exprima unitati sintactice mai mari. Celelalte procedee jurnalistice, titrarea, ilustrarea etc., se executa tinnd cont tot de latimea coloanelor de pe pagina. Titlurile vor fi dimensionate la latimea coloanelor, la fel si imaginile. Totusi, n cazul imaginilor, apare si posibilitatea ca acestea sa ocupe chiar pagini ntregi n cuprinsul unui articol.

Punerea n pagina a revistelor

Procedeele de paginare a revistelor si buletinelor nu difera mult de cea a ziarelor. Paginilor A3 li se aplica cel mai adesea procedeul de paginare n modul sau n rama, ambele functionnd foarte bine, mai ales pentru faptul ca numarul materialelor de pe o pagina este mult mai redus dect n cazul ziarelor. Pentru revistele n format mic (A4, A5) procedeul paginarii n scara este foarte potrivit, dar fiind faptul ca articolele si materialele jurnalistice publicate n acestea se ntind pe mai multe pagini. Se vorbeste totusi si de o paginare specifica revistelor 1 . Ea este determinata de necesitatea de a grada distributia continutul jurnalistic al acestora, avnd n vedere faptul ca revistele acopera o arie tematica mai restrnsa dect cotidienele. Paginarea caleidoscopica Acest model al paginarii este unul foarte simplu, n care toate materialele tipografice sunt tratate ca avnd aceeasi importanta n raport cu domeniul sau tematica pe care o acopera revista. Nu exista articole de importanta pentru aparitia respectiva sau materiale care trebuie sa fie scoase n evidenta. Prin urmare, toate paginile vor fi distribuite relativ egal cu materiale jurnalistice de aceeasi importanta. Astfel de publicatii sunt magazinele multitematice, dar fara pretentii sau fara posibilitatea de a trata izolat si ritmic subiecte sau teme de interes pentru cititori. n aceste conditii ele se prezinta ca niste colectii aproape neordonate de informatii, sub forma articolelor, a caror plasare pe pagina nu are prea mare importanta, fie din cauza timpului ca informatiile sunt perimate, sau foarte generale. Astfel de publicatii nu prezinta un interes deosebit si nici nu sunt apreciat prea mult de catre cititori. Ideea egalitatii de tratamentului jurnalistic poate totusi sa se nvecineze cu cea a tratamentului democratic si al egalitatii de sansa acordata unor continuturi publicate. Asa se face ca, nu de putine ori, unele buletine stiintifice sau reviste de stricta specialitate sunt editate dupa un astfel de concept editorial, pentru a trata identic toate materialele si pentru a lasa cititorii sa le judece importanta. Paginarea dupa curba interesului maxim Potrivita acestui model de paginare, numit si convex, distributia continutului se face gradat, astfel nct cele mai importante materiale jurnalistice sa se gaseasca la mijlocul publicatiei, iar la nceputul si la sfrsitul acesteia sa si gaseasca locul materialele mai putin importante. Modelul este potrivit pentru revistele care grupeaza materialele importante pe o anumita tematica si constituie cu acestea un dosar pentru fiecare aparitie. Tema centrala a aparitiei o va reprezenta tema dosarului si n jurul ei se vor grupa si se vor selecta si celelalte materiale jurnalistice. Publicatiile care adopta acest concept editorial, se deschid cu o sectiune initiala, urmata de o sectiune generala (care poate cuprinde rubrici permanente sau alternative), dupa care sunt paginile rezervate dosarului tematic, iar partea finala va cuprinde o sectiune speciala (care poate fi structurata pe diverse rubrici)si se ncheie cu o sectiune finala, sectiune care poate constitui o contrapondere a temei centrale. Modelul este folosit att de revistele paginate n format A3 cit si de revistele paginate n format A4. Structura aceasta nu este conditionata dect de existenta unui program tematic pentru dosarul fiecarui numar. Ea permite plasarea si gasirea rapida a informatiilor si analizelor curente, precum si folosirea dosarului tematic ca o sectiune de studiu. n acest fel se realizeaza si un echilibru ntre exigentele jurnalistice si cele ale genului cultural, stiintific sau de alt domeniu ale publicatiei. Paginarea n fascicole Paginarea n fascicole permite gruparea informatiilor din domeniile diferite de interes pe care le abordeaza revista, n sectiuni separate si independente. Revistele care abordeaza o astfel de paginare se arata interesate de un numar relativ redus de domenii (cinci, sase, sapte) n comparatie cu revistele de
1

Brielmaier, Peter & Wolf, Eberhard Ghid de tehnoredactare, trad. Odobescu, Veaceslav, ed. Polirom, Iasi, 1999,

pp. 120124

tip magazin, amintite la paginarea caleidoscopica. Fiecare sectiune este tratata separat, ca prezentnd o unitate jurnalistica distincta, ceea ce le uneste fiind conceptul grafic, care nu difera dect n anumite nuantari fata de conceptul editorial de baza. Acest tip de paginare ofera simultan si claritate si varietate. Fiecare sectiune va avea un articol de fond specific (un minidosar chiar), un numar par de pagini, dar nu este obligatoriu sa aiba si un numar egal de pagini ntre sectiuni. Modelul este ntlnit la publicatiile cu pretentii medii, multitematice, care cauta sa satisfaca la un nivel destul de ridicat interesele unei game mai largi de cititori.

Tema 3: Procedee de accentuare a punerii n pagina Tema cuprinde trei prelegeri si trei dezbateri (C6; C7; C8) n care se vor studia si exemplifica urmatoarele aspecte: Accentuarea prin utilizarea caracterelor tipografice Accentuarea prin pozitionarea elementelor materialului jurnalistic Accentuarea prin folosirea imaginilor si culorilor

Continut Se prezinta si se exemplifica diferite tipuri de familii de caractere tipografice Se analizeaza efectele pe care le produc utilizarea diferitelor caractere tipografice, diferite elemente ale materialelor jurnalistice, folosirea imaginilor si alternarea culorilor Obiective Cunoasterea, recunoasterea principalelor familii de caractere tipografice nsusirea si exersarea accentuarii punerii n pagina prin folosirea diferitelor caractere, a imaginilor si culorilor Dezvoltarea capacitatii de a analiza si de a aprecia importanta pe care o au diferitele caractere tipografice, imaginile si culorile n procesul de elaborare a conceptului redactional si grafic Resurse: Brielmaier, Peter & Wolf, Eberhard Ghid de tehnoredactare, trad. Odobescu, Veaceslav, ed. Polirom, Iasi, 1999 Funeriu, I. Principii si norme de tehnoredactare computerizata, ed. Amarcord, Timisoara, 1998 Gury, Louis Le secrtariat de rdaction, d. CFPJ, Paris, 1995 Ichim, Mircea Secretariatul de redactie, ed. Minerva, Bucuresti, 1978

Procedee de accentuare a punerii n pagina

n cautarea si gasirea informatiilor, cititorii trebuie sa fie condusi, dirijati, atrasi, ndemnati. O data cu elaborarea conceptului editorial si cu asezarea n materialelor jurnalistice n pagina, sunt concepute si puse n practica si procedee de accentuare a anumitor informatii, procedee care au drept scop tocmai semnalizarea distinctiilor si diferentelor dintre anumite informatii. Cel mai frecvent, accentuarea se realizeaza prin utilizarea caracterelor, prin pozitiona rea elementelor materialelor jurnalistice, prin folosirea imaginilor, prin alternarea culorilor. Aceste accentuari pot fi folosite separat sau chiar toate deodata, n functie de conceptul editorial stabilit, de intentia de a semnaliza importanta sau specificul unor articole sau de nevoia de a sparge monotonia paginarii.

Accentuarea prin utilizarea caracterelor

Informatiile pe care le reda textual un articol jurnalistic sunt redate, de regula, prin caractere diferite sau prin caractere de marimi diferite. Masurile tipografice Pna n preajma anului 1737 fiecare tipografie avea propriile seturi de caractere. Pentru a asigura compatibilitatea ntre procedeele tipografice s-a realizat prima standardizare a marimii caracterelor sub sistemul Didot. Unitatea de masura a acestui sistem este punctul tipografic cu o dimensiune de 0,3759mm, iar marimea de referinta a acestui sistem, este cea de 12 puncte tipografice (echivalentul a 4,51mm), denumit si cicero (lucrarea Epistola ad familiares a lui Cicero a fost tiparita n 1558 folosindu-se caractere de aceasta dimensiune). Marime a fost aleasa datorita faptului ca asigura o buna lizibilitate a textului si o buna umplere a spatiului tipografic. Alt sistem de standardizare este Pica, care se bazeaza pe un punct tipografic egal cu 0,351mm, iar marimea de referinta este tot cea ce 12 puncte tipografice (echivalentul a 4,21mm), denumit pica. Caracterele tipografice Caracterul tipografic se refera la aspectul constant pe care l are forma literelor folosite pentru transpunerea informatiilor n pagina. Fiecare familie de caractere tipografice prezinta patru stiluri si patru aspecte de caractere. Stilurile caracterelor tipografice sunt date de nclinarea literelor fata de axa verticala sau de grosimea liniilor acestora. n mod curent stilul literelor fara nici o modificare se numeste drept sau roman [drept; ROMAN]. Cnd literele prezinta o anumita nclinare fata de axa verticala (nclinare care este ntotdeauna spre partea dreapta, n sensul lecturii) stilul literelor se numeste cursiv sau italic [cursiv; ITALIC]. Daca este modificata grosimea literelor, prin cresterea acesteia, stilul literelor se numeste aldin sau negru [aldin; NEGRU]. Aldinele pot prezenta la rndul or o variatie n ceea ce priveste grosimea literelor: subtiri (light), semi-aldine (bold), aldine (extra-bold), extra-aldine (heavy), negre (black) si foarte negre (extra-black). n privinta aspectelor pe care le prezinta caracterele, exista cel putin doua criterii de clasificare. Primul dintre ele se refera la spatiul liniar pe care l ocupa caracterul, altfel spus, dezvoltarea orizontala a desenului acestuia. n functie de spatiul alb rezervat interiorului literelor, spatiu care poate fi variat, se obtin caractere extra-condensate, caractere condensate, semi- largi si largi. Al doilea criteriu se refera la prezenta sau absenta serifelor. Serifele reprezinta reminiscentele grafice ale trecerii de la scrierea de mna la cea standardizata prin tiparire. Literele scrise de mna cu penita (sau mai precis, cu pana retezata) prezinta grosimi diferite si rotunjite la capatul liniilor care le compun. Aceste variatii de grosime se numesc serife si caracterizeaza prima mare clasa tipografica: caracterele cu serife [CARACTER CU SERIFE; caracter cu serife]. Caracterele cu serife favorizeaza procesul de citire, producnd iluzia optica a nlantuirii literelor, ceea ce conduce la o viteza de citire mai mare cu un efort relativ redus. Daca sunt eliminate serifele cu care se termina caracterele, de care scrierea tipografica nu

mai avea nevoie, iar literele au liniile de aceeasi grosime, se obtine a doua mare clasa tipografica: caracterele fara serife (sans serife) [CARACTER FARA SERIFE; caracter fara serife]. Combinnd aspectele pe care le pot produce cele doua clase de caractere, sub raportul aspectului, se obtin familiile de caractere. Aceste sunt foarte variate si poarta, fiecare familie, nume diferite. Numele familiei de caractere este dat, cel mai adesea, dupa numele unuia dintre desenatorii, gravorii, fondatorii, tipografii care le-au inventat si le-au folosit, sau dupa numele unei persoane carora le-au fost dedicate. n felul acesta, de-a lungul timpului au aparut foarte multe tipuri de caractere. Pentru a realiza o ordonare si o standardizare a lor, au aparut si primele clasificari. Dupa cum vom arata, nici clasificarile nu sunt universale, ele fiind dependente de sistemul tipografic n care s-au produs. O prima clasificare a familiilor de caractere este facuta de Francis Thibaudeau, n 1921. Thibaudeau a observat ca familiile de caractere difereau ntre ele prin forma talpii literelor (de fapt forma serifelor) si a adoptat aceasta variatie drept criteriu de clasificare. Clasificarea sa mparte familiile de caractere n cinci clase: antique, elzvir, didot, egiptyenne si fantaisie. Familia caracterelor antique sunt semne fara serife, motiv pentru care se mai numesc si baston. Aceste caractere sunt foarte vechi, dupa cum le arata chiar numele, si reprezinta cele mai folosite tipuri de caractere deoarece sunt foarte simple si mai ales pentru faptul ca pot fi asociate n acelasi text cu alte familii de caractere, fara sa produca discordante grafice. Familia caracterelor elzvir au serife triunghiulare, cu baza pe linia de scriere. Caracterele din aceasta clasa sunt potrivite pentru a facilita, prin eleganta, lectura. Familia caracterelor didot au serife filiforme, adica o linie orizontala care marcheaza piciorul literei, mai subtiri dect linia principala a desenului literei. Folosirea caracterelor didot este recomandata pentru textele care reclama o anumita rigoare, sobrietate, chiar solemnitate. Desenul literelor didot se diferentiaza de cel al literelor elzvir doar prin forma serifelor. Familia de caractere egyptienne prezinta serife rectangulare, de aceeasi grosime cu linia literei, linie care este de grosime fixa. Aceste caractere difera de cele antique prin faptul ca primesc aceste serife rectangulare, care le fac mai evidente. Din aceasta cauza sunt si recomandate pentru continuturi textuale tehnice si pentru texte publicitare. Familia caracterelor fantaisie imita scrierea de mna, cu terminatii rotunjite n forma de volute si subtiate spre capat. Textele scrise cu aceste caractere sunt totusi destul de dificile pentru lectura, motiv pentru care sunt folosite doar pentru texte scurte si pentru titluri. n ciuda faptului ca realizeaza pentru prima data o clasificare dupa un criteriu coerent, tipologia Thibaudeau lasa n afara sa o serie de alte tipuri de caractere. n 1953, Maximilien Vox face o noua clasificare, n care tine cont nu doar de criteriul serifelor, ci si de ansamblul elementelor care constituie un caracter, precum si de momentul istoric al aparitiei lor. Potrivit acestor noi criterii, Vox mparte, de exemplu, caracterele elzvir n trei noi familii: human, garald, real, iar pe cele fantaisie n doua: script si manuaire. Pe de alta parte, situatia clasificarii familiilor de caractere se complica si datorita faptului ca n arii culturale diferite, aceeasi familie de caractere a primit nume diferite. n tabelul urmator sunt date echivalarile denumirilor unor familii de caractere n franceza, engleza si germana:
Franceza elzvir didot gyptienne antique (bton) fantaisie (criture) humane Engleza old face modern face slab serif sans serif script venetian Germana medieval moderne antiqua egyptisch grotesk schreibschrift venetianische antiqua

garalde rale didone mcane linale incise scripte manuaire fractura non latin

old face transitional modern face egyptian slab serifs sans serif incised latin script hand drawingtipes display types black letter

rennaissance antiqua barock antiqua klassizstche antiqua serifenbetonte linear antiqua serifenlose linear antiqua impersnliche antiqua schrib antiqua individuelle antiqua frakturschriften fremde schriftarten

n ciuda eforturilor de sistematizare a tipurilor de caractere, desenatorii, gravorii, tipografii si, mai nou, producatorii de programe de editare au generat si genereaza continuu noi si noi familii de caractere, cu aspecte grafice deosebite, caligrafice, artistice, fanteziste. Multe dintre aceste caractere au o folosire restrnsa, doar n scopul pentru care au fost create. n activitatea tipografica si publicistica, familiile clasice de caractere si mentin nca actualitatea datorita trasaturilor grafice care contribuie semnificativ la facilitarea lecturii. O alta variatie n modul de aparitie al caracterelor este data de marimea acestora. Ea este exprimata n puncte si este specifica tuturor variantelor caracteriale: [10 puncte], [12 puncte], [16 puncte],

[20 de puncte], [24 de puncte],

[36 De

Puncte].
Alte tipuri de caractere sunt cele artistice, concepute special pentru a titra un anumit articol, n consonanta cu subiectul pe care l trateaza, sau caractere modificate de o maniera artistica, dupa anumite linii sau volume. Acestea se folosesc totusi cu o anumita retinere, pentru a nu si pierde efectul prin folosirea intensa. n accentuarea prin utilizarea caracterelor se recurge la folosirea unor caractere de marimi, de stiluri sau de aspect diferit ntre titluri si corpul de text. Diferenta de marime a caracterelor ntre text si titlul este data de tipul de caracter folosit, de importanta informatiei din text, de pagina n care apare si de pozitia textului n pagina, de numarul de coloane pe care l ocupa titlul si de suprafata pe care o ocupa textul si ilustratiile acestuia. Regula care se urmareste este proportia si armonia. Proportionarea se refera la raportul dintre marimea caracterului si marimea corpului de text, dar si a importantei informatiei; iar armonia se refera la raporturile care se stabilesc ntre titlurile de pe aceeasi pagina si titlurile de pe pagini apropiate, care nu trebuie sa fie disproportionate.

Accentuarea prin pozitionarea elementelor materialului jurnalistic

Pozitionarea pe pagina Suprafata paginii tipografice este conceputa ntotdeauna ca un spatiu n care se stabileste o ierarhie a elementelor care o ocupa. Aceasta ierarhie este ordinata dupa cele doua axe verticala si orizontala. Pozitia cu valoare ierarhica superioara e reprezentata de spatiul care ocupa partea superioara si partea din stnga paginii. Altfel spus, cea mai buna pozitie pentru un material este cea din coltul din stnga-

sus al paginii. Importanta pozitiei scade catre materialele plasate n coltul din dreapta-jos al paginii, astfel nct se poate spune ca ierarhia materialelor jurnalistice este data de plasarea lor pe diagonala stnga-susdreapta-jos a paginii. Prin urmare, n orice pagina de ziar (tabloid), cel mai importanta articol va fi gasit la nceputul paginii. Pozitionarea atrage dupa sine si alte exigente. Astfel, titlul celui mai important material va fi titrat cu litere de dimensiuni mai mari dect celelalte, a caror dimensiune va scadea pe masura ce sunt plasate spre partea de dreapta-jos a paginii. Pentru a nu crea un dezechilibru n divizarea suprafetei paginii , plecnd de la premisa ca cel mai important articol ocupa si suprafata cea mai mare, iar articolele mai putin importante ocupa suprafete mai mici se procedeaza la o contrabalansare a paginii, astfel nct la baza paginii sa fie plasat un articol mai putin important, cu o dezvoltare mai ampla, care sa aiba legatura cu materialul principal. Rolul si importanta paginilor n cadrul conceptului editorial Un alt aspect al accentuarii importantei temei sau informatiei prin pozitionare se refera la alegerea paginii pe care este amplasat materialul respectiv, pentru ca nu toate paginile din cuprinsul unui ziar au aceeasi importanta jurnalistica. Prima pagina, sau pagina de titlu, este cea mai importanta dintre toate. Ea va contine titlul publicatiei respective, plasat de cele mai multe ori n partea superioara a paginii, astfel nct sa ocupe ntreaga latime a ei, sau cel putin n partea superioara pe partea dreapta. Pe prima pagina vor fi plasate cele mai importante articole si cele mai proaspete informatii. Tot aici poate fi plasat editorialul publicatiei. Unele concepte editoriale plaseaza n prima pagina nceputul a ct mai multor articole, cu trimiteri la paginile unde sunt dezvoltate, marind astfel numarul subiectelor considerate de interes. Uneori pe prima pagina se face un sumar titlurilor diferitelor domenii de interes. n continuare, ierarhia importantei paginilor este stabilita pe perechi astfel: paginile 32, 54 si tot asa pna la ante-penultimapenultima pagina, si este data de ordinea preferintei de lectura a cititorilor. De regula, fiecare astfel de pagina este o pagina tematica, iar ierarhia tematica este exprimate de pagina pe care o ocupa. Uneori, pagina a 3-a sau a 2-a pot gazdui editorialul publicatiei. n situatia n care conceptul editorial presupune fascicule tematice, ierarhia paginilor n cadrul fascicolului urmeaza acelasi principiu. Ultima pagina are un statut distinct: ea nu este ultima n ordinea importantei, dar nici nu are o valoare egala cu prima pagina, n ciuda faptului ca, n ordinea lecturii, ocupa locul al doilea, dupa prima pagina. n functie de conceptul editorial, rolul ultimei pagini poate fi diferit: fie e rezervat stirilor si informatiilor de ultima ora, fie e rezervat actualitatii internationale, fie chiar plasarii editorialului sau a unui editorial alternativ. Oricare ar fi rolul conferit, acesta va tine cont de faptul ca ultima pagina este, cel mai adesea, pagina care ocupa locul doi n ordinea lecturii. n cazul revistelor, de format mare sau mic, prima pagina functioneaza n cele mai multe dintre cazuri ca o coperta, exceptiile fiind foarte rare. Pe coperta este semnalata ntotdeauna tema dominanta a aparitiei respective sau dosarul tematic n jurul caruia se construieste numarul respectiv n forma unei imagini care acopera total pagina, mai putin spatiul rezervat numelui revistei. Acest articol, sau aceasta tematica, poarta numele de cover-story. Buletinele au prima coperta mai putin variabila si mult mai sobra, continnd numai numele si eventual o vigneta sau o figura foarte simpla. Ultima pagina a revistelor mari numai functioneaza ca o coperta, fiind paginata ca orice alta pagina de interior, dar revistele n format mic si buletinele sfrsesc tot cu o coperta. De altfel, copertele propriu- zise se pagineaza distinct.

Accentuarea prin folosirea imaginilor

Accentuare prin folosirea imaginilor se face n virtutea concluziei practica ca un articol sustinut de o imagine (o fotografie, un grafic, un desen, chiar o caricatura etc.) este mai important dect unul fara

imagine. Aceasta constatare este valida, deoarece, o imagine contine o cantitate de informatii mult mai mare pe unitatea de suprafata dect textul care ar descrie aceste informatii. Imaginile constituie o sursa de informatii pe care fiecare cititor o poate interpreta liber. De aceea, pentru a confirma importanta materialului plasat n pozitie superioara pe pagina de ziar, aceasta va fi nsotit obligatoriu si de o imagine. Repartizarea imaginilor n pagina este dependenta de articolele pe care le nsotesc, dar si de numarul lor. De aceea, pentru distributia imaginilor n oglinda paginii se face tinnd cont mai mult relatiile dintre acestea. Regula distributiei imaginilor este urmatoarea: cele mai mari imagini vor fi plasate ntotdeauna n partea de sus si nu vor produce niciodata o axa paralela cu axa verticala sau orizontala a paginii. Este de dorit ca imaginile sa aiba dimensiuni diferite, dar comparabile ca ordin de marime cu cele ale coloanelor. Daca pe pagina este plasata o singura imagine, ea va ocupa centrul acesteia, fiind de dorit sa aiba dimensiune relativ mari. Daca sunt plasate doua imagini, ele vor determina o axa oblica, fiind de dorit sa aiba dimensiuni diferite, chiar raporturi diferite ntre naltime si latime. Daca sunt plasate mai multe imagini, regulile ramn aceleasi: formate si dimensiuni diferite, axe oblice. Nu exista o restrictie n privinta numarului de imagini amplasate pe pagina, dar daca suprafata pe care o ocupa este mai mare dect cea a textului paginii, e necesar sa fie amplasate astfel nct sa se schimbe ordinea lecturii informatiilor: imaginile devin purtatoarele informatiilor principale, iar textul al celor secundare. n astfel de cazuri, va fi urmarit si raportul dintre imaginile care surprind detalii si cele care surprind situatii generale. n functie de sugestivitatea imaginii, aceasta poate fi folosita drept fundal pentru titlul articolului pe care-l nsoteste. Pentru a semnala importanta anumitor materiale de presa, dar mai ales pentru a marca tema principalului material din editia respectiva, ziarele si tabloidele folosesc adesea o imagine de dimensiuni considerabile pe prima pagina, careia i ataseaza un titlu si uneori chiar si text, cu trimitere la pagina n care subiectul va fi tratat mai amplu. Devine evident ca acel subiect este tema centrala a editie. n cazul revistelor, imaginile sunt folosite foarte frecvent ca fundal pe care se imprima textul, pentru a spori cantitatea de informatii, dar si pentru a obtine efecte estetice deosebite. Buletinele si analele folosesc cu multa parcimonie imaginile.

Accentuarea prin alternarea culorilor

Alternarea culorilor reprezinta o alta modalitate de accentuare n prezentarea informatiilor. De regula, culorile care sunt folosite n paginile ziarului, reprezinta un element foarte important al conceptului editorial. Daca publicatia foloseste doar culoarea neagra, folosind contrastul cu albul hrtiei, jocul alternarii se produce doar ntre zonele albe si cele tiparite. Cele mai multe publicatii recurg nsa si la alte culori, cea mai des folosita fiind rosu, datorita specificului ei de a se distinge foarte bine pe aproape orice fundal, urmata de albastru, o alta culoare puternica, dar cu intensitate mai redusa. Si celelalte culori pot face obiectul conceptului editorial, n functie de specificul publicatiei si de celelalte elemente grafice ale conceptului editorial. n folosirea diferitelor culori se mizeaza pe semnificatii diferite ale simbolismului culorilor, cum ar fi: asociere cu diferite stari, producerea unor efecte diverse, sugerarea unor caracteristici, semnalizarea unor nclinatii si orientari. Maurice Dribr (La couleur, 1968) a stabilit urmatoarele relatii ntre efectele psihologice si simbolismul culorilor.

Semnificatii prin Asociere

Afectiva

Rosu

Portocaliu

Galben

Verde

Albastru

Violet

Alb

Negru

Dragoste Moarte

Incandescenta Caldura Foc Apus de soare Ardent Stimulant Stralucitor

Veselie

Influenta negativa

Spatiu Calatorii

Doliu Demnitate Flori Ametist

Obiectiva

Foc Snge

Lumina solara

Natura Verdeata

Cer Apa

Comuniune Mariaj Claritate Flori

Mister Tenebre

Noapte Moarte

Efecte
Psihologice Cald Dinamic Enervant Vesel Spiritual Dinamic Calm Repaus Prospetime Pacifist Echilibrat Nefast Sedativ Hipnotic Odihnitor Clar Proaspat Usor Calm Transparent Calm Linistitor Prospetime Sobru Clar Tristete

Fiziologice

Penetrant Stimulativ

Favorizant al digestiei Stimulativ emotiv Forate vizibil

Fizice

Foarte vizibil

Stimulativ pentru ochi si nervi Foarte vizibil

Calmant

Neant

Nemiscare

Foarte vizibil

Odihnitor pentru ochi Calm Odihna

Putin vizibil

Luminos

Obscur

Caractere
Vitalitate actiune Calm sau iritat Bucuros Rabdator Tristete Melancolie Curatenie Sobrietate Imaginatie Nesanatos Neant

Simboluri
Religioase Caritate Iubire Pasiune Putere Stiinta Adevar Credinta Renviere ntelepciune Inteligenta Imoralitate ntelepciune Cunoastere Atentie Penitenta Speranta Puritate Inocenta Virtute Castitate Inocenta Virtute Curatenie

Profane

Dragoste

Casnicie

Speranta

Penitenta

Moarte Doliu

Semnalizare
Oprire Incendiu Locuri fierbinti Pericol Ajutor ncetinire Eroare Traseu de urmat

Pentru a semnala importanta unor materiale de presa, acestea pot sa fie titrate cu litere n culorile de baza ale publicatiei, sau cu litere a caror culoare se armonizeaza cu subiectul articolului respectiv. De asemenea, n cazul caracterelor artistice, special create pentru anumite subiecte, pot fi folosite n titrare caractere colorate. Alternarea culorilor poate fi folosita si ntre elementele unui material de presa: de exemplu, supra-titlul sau sub-titlul unui articol poate fi redat ntr-o anumita culoare. Dar n corpul textului nu este recomandata folosirea de caractere colorate, deoarece nu faciliteaza procesul de lectura. O modalitate de accentuare prin culoare o reprezinta tiparirea n cliseu negativ (care poate fi de culori diferite) TITLU N CLISEU NEGATIV sau pe fundalul unei ilustratii. n situatiile n care publicatia are mai multe fascicule tematice, fiecare fascicul va avea elementele de particularizare proprii, iar unul dintre cele mai des ntlnite este culoarea.

Revistele n format mare folosesc mai rar culorile, n cazul lor aplicndu-se regulile pentru ziare. Pentru revistele format mic, folosirea culorilor este regula, asa ca n cazul lor accentuarea prin alternarea culorilor este mai putin vizibila tocmai pentru ca este foarte prezenta. Ca si n cazul imaginilor, culorile se vor bucura de o prezenta redusa n paginarea buletinelor si analelor.

Tema 4: Elemente de particularizare ale conceptului redactional si grafic Tema cuprinde doua prelegeri si doua dezbateri (C9; C10) n care se vor studia si exemplifica urmatoarele aspecte: Titrarea publicatiei, a paginilor si a fascicolelor Semnatura articolelor Vignete, casete, ornamente etc.

Continut Se prezinta si se analizeaza diferite modalitati de a particulariza un produs jurnalistic prin titrarea publicatiei, a paginilor si fasciculelor Se prezinta si se analizeaza diferite modalitati de particularizare a publicatiei prin folosirea semnaturilor, a vignetelor, a casetelor, ornamentelor etc. Obiective ntelegerea importantei functiei titrarii pentru o publicatie jurnalistica Recunoasterea elementelor decorative si de ornamentare a unei publicatii tiparite Dezvoltarea capacitatii de a analiza si de a aprecia importanta pe care o are titrarea si folosirea unor elemente decorative n procesul de elaborare a conceptului redactional si grafic Resurse: Brielmaier, Peter & Wolf, Eberhard Ghid de tehnoredactare, trad. Odobescu, Veaceslav, ed. Polirom, Iasi, 1999 Coman, Mihai (coordonator) Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare, 2 vol., ed. Polirom, Iasi, 1997 (vol. 1), 2000 (vol. 2) Donay, Bernadette Mise en page et typographie, Editions PSI, Paris Gury, Louis Le secrtariat de rdaction, d. CFPJ, Paris, 1995 Ichim, Mircea Secretariatul de redactie, ed. Minerva, Bucuresti, 1978

Elemente de particularizare ale conceptului editorial

Fiecare concept editorial urmareste sa creeze o imagine specifica pentru publicatia respectiva. n afara de numarul de coloane, de tipul de paginare, de formatul adoptat pentru pagini, si alte elemente concureaza la stabilirea unui profil editorial specific si individual pentru o publicatie.

Titrarea publicatiei
Numele publicatiei apare ntotdeauna pe prima pagina sau pe prima coperta si ocupa, de regula, a 8-a parte din oglinda paginii. Daca numele publicatiei implica si alte elemente grafice, cu care acesta face corp comun ntr-o imagine, si aceasta forma grafica va ocupa aceeasi suprafata din oglinda paginii. Aceasta suprafata poate acoperi toate coloanele paginii, numai coloanele centrale sau poate fi plasata excentric. Caracterul literelor numelui publicatiei este acelasi pentru fiecare editie, fiind un element fix al conceptului redactional si grafic. El poate fi tiparit cu un caracter de litera diferit de restul caracterelor folosite n publicatie, mai ales atunci cnd reproduce caracterul traditional, pe care l-a avut la prima aparitie publicatia, daca e vorba despre o publicatie de traditie. Culoarea n care este tiparit este foarte importanta, deoarece aceasta va fi culoarea dominanta si specifica a publicatiei. Ea se va regasi n celelalte elemente grafice care compun conceptul redactional si grafic. Daca se specifica n conceptul redactional si grafic, se poate admite o modificare a pozitiei numelui publicatiei de la o aparitie la alta, dar fara ca acesta sa coboare mai jos de patrimea superioara a paginii, astfel nct la plierea n patru sau la plierea n doua a ziarului, respectiv a tabloidului, acesta sa fie plasat pe partea ramasa vizibila. Aceasta variatie este permisa atunci cnd deasupra numelui publicatiei se rezerva spatiu pentru cele mai importante informatii ale zilei si cnd spatiul astfel rezervat ar fi insuficient pentru redarea lor. Variatia n pozitie a numelui publicatiei trebuie sa fie redusa, pentru ca el este primul element de identitate si recunoastere pe care l cauta cititorul nainte de a cumpara sau de a citi publicatia.

Titrarea paginilor si fascicolelor

n structura unei publicatii cotidiene vor fi incluse ntotdeauna pagini de actualitate, de politica, de nvatamnt, sociale, de sanatate, de sport, economice, de sport sau fascicule pe aceste domenii sau pe domeniile tematice distincte pe care le abordeaza o revista de specialitate. Titlurile de pagina sunt plasate n colon titlu si redau tematica cuprinsa n pagina sau fascicola respectiva. Pentru domeniile respective pot fi concepute si tiparite vignete care sa sugereze, o data n plus, continutul paginii sau fascicolului. n cazul fascicolelor, se recurge si la amprentarea paginilor acestora cu o linie de colontitlu de culoare distincta pentru fiecare fascicul n parte. Daca este vorba doar de pagini distincte, aceste nu se marcheaza prin alternare coloristica, ci pastreaza macheta coloristica a paginii.

Semnatura articolelor
Semnatura articolelor reprezinta un alt element fix al conceptului redactional si grafic. Toate articolele din paginile publicatiilor, cu exceptia celor publicitare, trebuie sa fie semnate. Semnatura jurnalistica este reprezentata prin redarea numelui autorului sau prin redarea initialelor acestuia. Numele ntreg nsoteste articolele de mai mare ntindere, asumate nemijlocit de catre autor, iar initialele apar n cazul semnarii unor materiale jurnalistice de mai mica ntindere sau n situatia n care jurnalistul a prelucrat doar informatii de presa primite pe alte filiere. Semnatura poate fi nsotita si de alte semne grafice sau de mici vignete. Locul amplasarii ei este fie la sfrsitul corpului de text, fie la nceputul acestuia. n cazul editorialelor sau al rubricilor de mare succes, numele poate fi plasat chiar naintea titlului.

Culoarea dominanta si alte culori

Culoarea dominanta este data, de regula, de culoarea n care este tiparit titlul publicatiei, sau cliseul negativ al acestuia. Ea se va regasi n culorile ce se aplica liniilor de delimitare a marinii superioare

si/sau inferioare a oglinzii pagini, n culorile liniilor casetelor de text sau a cliseelor negative folosite n interiorul paginilor. Culorile suplimentare, care reprezinta nuante sau variatii de intensitate n raport cu culoarea dominanta. Acesta au rolul de a sugera o anumita ierarhie a importantei sau a relatiilor de dependenta dintre elementele jurnalistice pe care le marcheaza. Culorile complementare, care reprezinta culori diferite si distincte de culoarea dominanta, au rolul de a marca fie subiecte cu specific aparte, pe care astfel le accentueaza si le pun n evidenta, fie de a marca tematica unui fascicul din structura publicatiei, fie paginile care compun un dosar, daca e vorba despre o revista. Rubricile permanente pot fi si ele semnalate prin marcarea cu o anumita culoare, fie a titlului, fie a chenarului, fie a cliseului negativ ala titlului, fie al fundalului corpului de text.

Vignete, casete, ornamente

Astfel de elemente grafice sunt folosite adesea pentru a individualiza publicatiile. Ele decurg din principiile estetice angajate si din cele de utilitate. Sunt astfel concepute nct sa aiba putere mare de sugestie, sa fie n armonie cu textele pe care le nsotesc si cu stilul adoptat de publicatie. Pot fi specifice pentru fiecare pagina sau rubrica, ori pentru ntreaga publicatie. Conceptia grafica a copertelor reprezinta un proces specific revistelor, prin care ele se individualizeaza si sunt identificate de catre cititori. * Totalitatea elementelor editoriale si tipografice care structureaza conceptul unei publicatii sunt doar elementele de referinta n realizarea unei publicatii. Dar pentru machetarea unei aparitii e nevoie de combinarea lor, de asigurarea relatiilor de armonia si de respectarea unor reguli determinate n mod practic si nu n ultimul rnd de inventivitate si imaginatie.

Tema 5: Conceperea si elaborarea re dactionala a produselor jurnalistice Tema cuprinde trei prelegeri si trei dezbateri (C11; C12; C13) n care se vor studia si exemplifica urmatoarele aspecte: Conceperea si elaborarea redactionala a ziarelor si revistelor Organizarea redactionala si atributiile diferitelor functii redactionale Activitatea redactionala de concepere si elaborare a materialelor jurnalistice

Continut Se prezinta si se exemplifica diferite modalitati de organizare redactionala si atributiile specifice pentru aceste functii Se analizeaza modalitatile de elaborare redactionala a conceptului editorial si a materialelor jurnalistice Obiective Cunoasterea si nsusirea diferitelor moduri de organizare redactionala si a atributiilor specifice pentru functiile dintr-o redactie nsusirea si exersarea procedurilor de concepere si elaborare a conceptului editorial al unei publicatii si a sedintelor de planificare redactionala Resurse: Coman, Mihai (coordonator) Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare, 2 vol., ed. Polirom, Iasi, 1997 (vol. 1), 2000 (vol. 2) Gaillard, Philippe Tehnica jurnalismului, trad. Alex. Ilies Cmpeanu, ed. Stiintifica, Bucuresti, 2000 Moulliaud, Maurice & Ttu, Jean Franois Presa cotidiana, trad. Valentina Pricopie, ed. Tritonic, Bucuresti, 2003 Randall, David Jurnalistul universal, trad. AlexandruBradut Ulmanu, ed. Polirom, Iasi, 1998

Tema 6: Elaborarea unui concept redactional si grafic Tema cuprinde o prelegere si o dezbatere (C14) n care se vor urmari urmatoarele aspecte: Exercitiu de elaborare a unui concept redactional si grafic Continut Studentii vor elabora, pe grupe, conceptul editorial al unui ziar, al unei reviste, al unui buletin, a unei publicatii on-line Obiective Exersarea si aplicarea cunostintelor referitoare la elaborarea conceptului redactional si grafic al publicatiilor Organizarea pe redactii, n scopul exersarii diferitelor functii si pentru pregatirea activitatii de producere si elaborare a unui produs jurnalistic Resurse: Coman, Mihai (coordonator) Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare, 2 vol., ed. Polirom, Iasi, 1997 (vol. 1), 2000 (vol. 2) Coman, Mihai Mass-media n Romnia post comunista, ed. Polirom, Iasi, 2003 Gaillard, Philippe Tehnica jurnalismului, trad. Alex. Ilies Cmpeanu, ed. Stiintifica, Bucuresti, 2000 Moulliaud, Maurice & Ttu, Jean Franois Presa cotidiana, trad. Valentina Pricopie, ed. Tritonic, Bucuresti, 2003 Randall, David Jurnalistul universal, trad. AlexandruBradut Ulmanu, ed. Polirom, Iasi, 1998

Tema 6: Rolul si misiunile secretariatului de redactie; Nivelurile de lectura ale textului jurnalistic Tema cuprinde doua prelegeri si doua dezbateri (C15; C16) n care se vor urmari urmatoarele aspecte teoretice: Definirea secretariatului de redactie Rolul si misiunile secretariatului de redactie n elaborarea produselor jurnalistice Analiza si interpretarea nivelurilor de organizare a lecturii publicatiilor jurnalistice

Continut Se identifica si se stabileste locul si rolul secretariatului de redactie n procesul de elaborare a produselor jurnalistice tiparite

Se identifica si se analizeaza modul de organizare pe niveluri de lectura a informatiilor jurnalistice si transpunerea acestora n realizarea ziarelor si revistelor Se identifica si se analizeaza modul n care este facilitata lectura jurnalistica prin paginarea si accentuarea stipulata n conceptul editorial

Obiective ntelegerea si nsusirea locului, rolului si misiunilor activitatii de secretariat de redactie n cadrul organizarii redactionale ntelegerea utilitatii si necesitatii transpunerii informatiilor pe diferite niveluri de lectura n paginile publicatiilor tiparite Resurse: Coman, Mihai Mass-media, mit si ritual o perspectiva antropologica, ed. Polirom, Iasi, 2003 Coman, Mihai Introducere n sistemul mass-media, ed. Polirom, Iasi, 1999 DeFleur, L. Melvin & BallRokeach, Sandra Teorii ale comunicarii de masa, trad. Catalina & Ducu Harabagiu, ed. Polirom, Iasi, 1999 Gaillard, Philippe Tehnica jurnalismului, trad. Alex. Ilies Cmpeanu, ed. Stiintifica, Bucuresti, 2000 Lull, James Mass-media Comunicare, trad. Mihnea Columbeanu, ed. Polity Press, 1999 Moulliaud, Maurice & Ttu, Jean Franois Presa cotidiana, trad. Valentina Pricopie, ed. Tritonic, Bucuresti, 2003 Petcu, Marian Sociologia mass-media, ed. Dacia, Cluj, 2002

Secretariatul de redactie
n institutiile mediatice ale presei scrise, conducerea activitatilor este asigurata de o echipa manageriala, din care fac parte editorul si directorul publicatiei, iar desfasurarea activitatii jurnalistice propriu- zise este asigurata, n principiu, de trei mari departamente: departamentul redactional, departamentul tehnic, departamentul economic. Departamentul redactional este condus de un redactor-sef, care are n subordine sectiile jurnalistice care pot fi organizate dupa criterii diferite: dupa domeniile de activitate pe care le acopera, dupa genurile jurnalistice pe care le realizeaza sau dupa zonele teritoriale pe care le acopera, n functie de orientarea si politica editoriala a publicatiei. De asemenea, i se subordoneaza si personalul acestor sectii: redactorii-sefi adjuncti, redactorii speciali, editorii de stiri, redactorii, reporterii, fotoreporterii, reporterii corespondenti. Departamentul tehnic este condus de un director tehnic, care are n subordine secretariatul de redactie, sectia de asigurare tehnica, sectia de productie culturala de masa. Aceasta structura tripartita este specifica marilor trusturi de presa scrisa. In cazul institutiilor de presa mai mici departamentul tehnic este mai restrns, fiind format din primele doua sectii sau este reprezentat doar de secretariatul de redactie. n acest din urma caz, secretarul de redactie se subordoneaza redactorului-sef. Oricare ar fi structura departamentului tehnic, succesul activitatii secretarului de redactie este dependent de buna colaborare cu redactorul-sef si cu redactorii-sefi adjuncti. Departamentul economic este condus de un director economic care are n subordine serviciile de contabilitate, serviciile de marketing si serviciile de publicitate. Secretariatul de redactie reprezinta structura tehnica a unei institutii mediatice care are drept misiune transpunerea n practica a conceptului redactional si grafic al publicatiei. n cadrul acestuia se realizeaza toate operatiunile tehnice si de tehnoredactare a continuturilor informative prin prelucrarea materialelor jurnalistice si transpunerea lor n format tipografic. Structura este condusa de un secretar de redactie (n unele cazuri de un secretar general de redactie care are n subordine doitrei secretari de redactie) si este formata din servicii care asigura urmatoarele operatiuni jurnalistice ale materialelor de presa: paginare si machetare, tehnoredactare, corectura si prelucrarea de imagine. Daca institutia de presa are si tipografie proprie, aceasta se subordoneaza tot secretarului de redactie. Dar n ultima vreme, activitatea de tiparire a fost externalizata, fiind preluata de tipografii independente, care presteaza servicii pentru mai multe institutii de presa. Acest lucru a fost facut posibil de dezvoltarea tehnologiei tipografice care poate asigura zilnic un volum mare de tiparituri la un pret mic, dar si de costurile ridicate pe care le presupune aceasta tehnologie, suficient de mari ca sa nu si le poata permite fiecare institutie de presa. Standardizarea procedeelor tipografice si a activitatii de tehnoredactare, datorate n buna parte editarii electronice si prelucrarii materialelor jurnalistice cu ajutorul programelor de editare de text sau de editare grafica a contribuit n mod decisiv la autonomizarea activitatii tipografice. n cadrul secretariatului de redactie se desfasoara o activitate de natura tehnica, de prelucrare a formei de prezentare a materialului informativ furnizat de catre redactie. Aici se face calibrarea si cotarea textelor jurnalistice, machetarea paginilor, prelucrarea fotografiilor si a ilustratiilor, corectura paginilor publicatiei. Scopul acestor activitati l reprezinta o prezentare ct mai buna a informatiilor, facilitarea lecturii jurnalistice, gasirea rapida a informatiilor asteptate si cautate de cititori. Secretariatul de redactie este responsabil de transpunerea n practica a principiilor estetice si de utilitate ale conceptului editorial.

Importanta activitatii ce se desfasoara n aceasta structura trebuie nteleasa si prin prisma faptului ca aici se stabilizeaza si se standardizeaza n buna parte obisnuintele de lectura ale publicului. Prin activitatea de secretariat se ierarhizeaza importanta evenimentelor si a informatiilor publicate, se creeaza o harta a actualitatii imediate care i este furnizata cititorului pentru a se orienta n lumea evenimentelor reale. Daca aceasta harta este trasata cu superficialitate, ea va fi inoperanta sau, mai grav, va induce n eroare ce cel care cauta sa afle despre evenimente si sa le nteleaga.

Rolul si misiunile secretariatului de redactie

Niveluri de lectura a textului jurnalistic

Lectura jurnalelor, a publicatiilor periodice, prezinta particularitati specifice si diferente notabile fata de lectura cartilor. Aceste particularitati se datoreaza mai multor factori: cititorilor, scopului lecturii, mprejurarilor de lectura, specificului materialului jurnalistic. Lectura cartilor s-a impus ca o activitate de studiu, de cunoastere sau de relaxare. Ea presupune o anumita dispozitie si determinare a cititorilor, care acorda un timp anume pentru aceasta activitate, nu de putine ori n spatii sau posturi dedicate. Cel care citeste o carte, mediteaza asupra continutului ei, o adnoteaza, revine, face observatii, reia unele pasaje sau chiar reciteste cartea respectiva la un anumit interval de timp. O alta caracteristica specifica lecturii cartilor este liniaritatea. O carte se citeste n mod liniar, ncepnd cu prima pagina, pna la ultima. O eventuala inversare a sensului de lectura a paginilor nu mai permite reconstituirea sensului si a ideilor cartii, neasigurnd ntelegerea temei abordate. Cu lectura ziarelor si revistelor nu se ntmpla asa. n primul rnd pentru ca cititorii acestora sunt de fapt niste consumatori de informatii. Or, consumul de informatii este unul rapid, dictat de efemeritatea informatiilor nsesi. Continuturile jurnalistice trebuie parcurse rapid, iar cititorul trebuie sa decida rapid daca acorda timp pentru lectura unui text jurnalistic. Timpul lui este dramuit. De multe ori, lectura publicatiilor se face n perioada de tranzitie dintre doua alte activitati considerate mai importante. E drept, uneori li se acorda un timp anume, dar aceasta se ntmpla mai degraba n cazul revistelor de specialitate si a celor cu tematica foarte clar definita. Nu de putine ori, cititul unei publicatii se face chir n timpul mersului,ceea ce nu prea se ntmpla cu o carte. Lectura publicatiilor periodice reprezinta deseori o activitate de umplere a timpilor morti, a timpilor de asteptare, a timpilor intermediari. Textele jurnalistice nu sunt studiate, nu sunt adnotate si cu att mai putin reluate dupa un interval de timp. Informatiile de azi nu mai intereseaza pe nimeni poimine, deoarece ele si-au pierdut actualitatea. Se ntelege, desigur, ca cei care citesc publicatiile vechi, o fac cel mai adesea din ratiune profesionale. Dar nu pentru ei se tiparesc aceste produse mediatice. Ele se tiparesc pentru cei care le consuma, calde, proaspat iesite de sub rotativa. Din aceste motive, ideile textului jurnalistic trebuie sa fie transparente. Nu exista timp de lectura si spatiu tipografic pentru realizarea unor constructii textuale stufoase, cu strategii textuale atent si subtil elaborate. Ideea textului jurnalistic trebuie sa fie transparenta de la prima lectura, nemaipresupunnd revenirea si reluarea textului de catre cititor pentru ntelegerea intentiilor informative ale autorului. De aceea, textele jurnalistice trebuie scrise direct, clar si explicit. Prin intermediul tehnicilor de tehnoredactare si machetare, al celor de paginare si prin ca urmare a recurgerii la procedeele de accentuare ale continuturilor jurnalistice, se poate spune ca materialele jurnalistice i ofera cititorului ocazia unei lecturi piramidale, deosebite de cea liniara, specifica cartilor. Primul nivel de lectura al publicatiilor l reprezinta titlurile. Daca cineva doreste sa stie ce s-a ntmplat n intervalul de timp pe care l acopera publicatia respectiva, este suficient sa parcurga titlurile de pe paginile ziarelor. Acestea i vor da o imagine sumara, dar suficienta, despre evenimentele petrecute si redate de publicatie. Dupa modul n care sunt tehnoredactate titlurile se poate identifica si o ierarhia evenimentelor: titlurilor mai mari le corespund evenimente sau informatii

mai importante, evident n opinia redactiei respective. La fel se ntmpla si cu titlurile colorate altfel dect culoarea de fond a publicatiei. De altfel, recurgerea la culori diferite sau la caractere artistice n redarea unui titlul exprima clar intentia publicatiei de a atrage atentia cititorilor spre materialul respectiv. Tot n cadrul primului nivel de lectura intra si imaginile, n special fotografiile, dar si celelalte ilustratii. Dimensiunile unei fotografii sau ale unei ilustratii, oricare ar fi ele, le fac sa atraga mai mult atentia cititorilor dect o suprafata echivalenta acoperita cu text. Un al doilea nivel de lectura al publicatiilor este reprezentat de supratitluri, subtitluri, intertitluri, sapouri, explicatii, legende. Aceste elemente jurnalistice sunt redate pe pagina n caractere de dimensiuni mai mici de ct cele ale titlurilor, dar mai mari dect cel al corpului de text. Lectura lor spune mai mult despre evenimentele, ntmplarile, situatiile, declaratiile anuntate de titluri, explicitndu- le si precizndu- le. Un cititor mai grabit se poate rezuma la lectura titlurilor si a elementelor enumerate aici. Dar din lectura acestora, el trebuie sa si formeze o imagine corecta despre evenimente si despre intentiile urmarite de autor. De aici rezulta caracterul deosebit de important pe care l joaca aceste elemente n stabilirea continutului si formei textului jurnalistic. n fine, pentru cititorul care are mai mult timp la dispozitie, sau pentru cel care e mai interesat de subiectul respectiv, exista un al treilea nivel de lectura, textul propriu- zis al materialului jurnalistic. Aici se produc, de regula, informatii de amanunt, se fac precizari si sunt redate nuantele ideilor urmarite. n textul propriu- zis, informatiile sunt tratate si redate pe larg, cu generozitatea oferita de spatiul tipografic. Avnd n vedere aceasta aranjare stratificata a informatiilor, care determina la rndul ei o lectura stratificata, se impune o tehnoredactare pe masura a materialelor. Titlurile vo r fi mai scurte dect supratitlurile sau subtitlurile, care la rndul lor vor mai scurte dect textul propriu- zis. Acelasi model al distributiei va fi urmat si de ideile din cuprinsul acestora. Ele trebuie sa fie astfel redactate nct sa fie suficient de clare pentru cititorul care se opreste la primul sau la al doilea nivel de lectura, dar n acelasi timp suficient de incitante, pentru a- l face sa adnceasca nivelul acesteia. n ciuda faptului ca fiecare material jurnalistic are un grad de importanta diferit att pentru cititor ct si pentru jurnalisti, totusi, toate materialele asezate n pagina sunt importante, tocmai prin faptul ca si-au gasit loc acolo, eliminnd multe alte informatii. Nu toate se vor bucura nsa de acelasi tratament grafic, de accentuare a importantei, dar nici nu vor fi materiale care sa nu aiba marcata importanta. Altfel, ele chiar risca sa treaca neobservate. De aici rezulta importanta pe care o capata echilibrarea punerii n pagina prin activitatea de machetare, astfel nct sa nu fie pagini disproportionate ca importanta acordata materialelor de presa care o compun, unele pe care sa fie grupate doar informatii de prim rang, iar altele pe care sa fie grupate doar informatii de rang secund. Nu trebuie scapat din vedere nici faptul ca ordinea de lectura a paginilor unei publicatii este aleatoare. Chiar daca exista o ordine a paginilor, data de numaratoarea lor, cititorii pot avea tendinta de a ncepe cu ultima pagina, sau chiar de a ncepe lectura de la paginile de interior. Dina aceasta cauza se va cauta ca nivelul de lectura sa urmareasca si unitatea de suprafata data de pagina. Nu sunt recomandate continuarile n alte pagini a unui material, deoarece risca sa nu mai fie citit. Acest risc este justificat att din perspectiva machetatorului ct si a cititorului: fiind vorba doar despre o continuare, la punerea n pagina aceasta nu va mai beneficia de mijloacele de accentuare distincte, deoarece ar nsemna sa afecteze importanta altor materiale amplasate pe acea pagina; pe de alta parte, pna sa ajunga la continuarea la care este trimis, atentia cititorului poate fi atrasa de alte materiale, iar ele va abandona cautarea acelei continuari, mai ales pentru faptul ca e vorba dea urmari continuarea unor informatii de nivelul trei al lecturii, or, daca tehnoredactarea materialului jurnalistic s-a facut corect, el cunoaste deja ideile de baza ale articolului respectiv. Prin urmare, o continuare de text pe alta pagina are putine sanse sa fie urmarita. Recomandarea care trebuie retinuta pentru paginatori este evidenta: e de dorit ca toate

elementele unui material jurnalistic sa fie plasate pe aceeasi pagina, iar textul articolelor sa se sfrseasca pa pagina pe care ncep. Concluzia ce se poate trage de aici e ca uneori, pentru a ndeplini aceste exigente, se va interveni asupra textului sau altor elemente ale materialului jurnalistic, pentru a- i asigura plasarea pe aceeasi pagina.

Facilitarea lecturii jurnalistice

Cea mai importanta functie a activitatii de secretariat redactional este facilitarea identificarii si citirii informatiilor de catre cititor. E necesar sa se admita faptul ca orice publicatie este o colectie mai mult sau mai putin eclectica de continuturi informatice, care se adreseaza unor cititori mai mult sau mai putin fideli. De aceea, n prezentarea informatiilor pe care le ofera, publicatia trebuie sa fie conceputa pornind de la nevoia cititorului de a gasi informatia pe care acesta o cauta si pentru care cumpara publicatia. Practica recenta a consumului de materiale de presa ne arata ca cititorii fideli nu mai reprezinta majoritatea cumparatorilor unui ziar, ci mai degraba cititorii ocazionali, care doresc sa afle informatii cu privire la anumite evenimente despre care au aflat din alte surse de informare. n aceste conditii, orientarea facila spre informatiile pe care acestia le cauta devine forte importanta. Pentru facilitarea accesului la informatie se recurge la diverse accentuari elementelor care o compun. Titrarea devine o maniera determinanta de atragere a atentiei, culoarea este la rndul ei un factor de accentuare a importantei informatiei, acestea fiind elemente ce tin de conceptul editorial. O alta modalitate de atentionare a cititorului consta n izolarea materialului jurnalistic n oglinda paginii. Cel mai adesea, izolarea se realizeaza prin ncadrarea textului n casete. Delimitnd o parte din informatii de masa celorlalte, atentia cititorului este atrasa inevitabil spre aceasta sectiune izolata. n acelasi timp, paginile unei publicatii trebuie sa functioneze ca o harta, att pentru cititorul fidel, avizat, ct si pentru cel ocazional. n acest scop, paginile sau fascicolele vor avea titluri, care vor face referire la tematica materialelor pe care le contin, pentru a oferi cititorului motiv sa se decida daca citeste sau nu citeste pagina respectiva. De asemenea, n cadrul publicatiilor vor exista rubrici cu pozitionare fixa, care sa fie usor reperabile si usor de gasit, mai ales pentru cititorii fideli. Aceste rubrici contribuie la ceea ce se numeste efectul prizei de constiinta pe care- l determina consumul mediatic pentru cititorii consecventi. Acestia vor cauta n primul rnd rubricile ce le sunt familiare, satisfacndu-si astfel asteptarea si cautarea. Fronois Richaudeau (La Lisibilit, 1969) a identificat sapte fa ctori de care este dependenta o buna lizibilitate a textului: 1. dimensiunea caracterelor 2. tipul caracterelor 3. designul caracterelor 4. alinierea textului 5. lungimea rndurilor 6. spatiul dintre rnduri 7. reperele de lectura Usurinta cu care este citit un text jurnalistic depinde n mod hotartor de tipul de caracter care este folosit n redarea informatiilor. Practica jurnalistica a aratat ca cele mai potrivite pentru o lectura usoara, chiar ndelungata, putin obositoare si preferata de cititori este data de citirea caracterelor cu serife. Aceasta preferinta este explicata prin faptul ca prelungirile usor rotunjite de la capatul liniilor literelor creeaza impresia unei legaturi si confera unitate termenilor si coerenta n perceptia unitatilor lingvistice si frazeologice. Aspectul anticva este preferat de majoritatea cititorilor si recomandat pentru

textele lungi. Caracterele de aspect grotesc, adica fara serife, s-a dovedit a fi mai dificil pentru lectura textelor de lungimi apreciabile. El este preferat n mod deosebit pentru titluri, pentru sapouri si alte astfel de texte relativ scurte. Variantele aspectelor egiptian sau medieval (n care literele sunt ngustate sau largite) sunt recomandate a fi folosite mai mult n titluri sau n textele care trateaza subiecte pentru care aspectul literelor poate deveni semnificat prin el nsusi (de exemplu, n formula editoriala a textului n text, cum ar fi redarea unor scrisori, a unor documente etc.). Tipurile de caractere caligrafice, gotice, artistice, fanteziste creeaza dificultati mari la lectura textului si obosesc rapid cititorii, motiv pentru care sunt recomandate doar pentru tehnoredactarea titlurilor scurte, dar si aici cu multa retinere. Un alt factor important pentru facilitarea lecturii textului jurnalistic l reprezinta marimea caracterului. Practica tipografica a aratat ca publicul manifesta preferinta pentru un corp de text cuprins ntre valorile 814 puncte. Cele mai des folosite fiind marimile 10 puncte si 12 puncte. ntre literele minuscule si cele majuscule sunt preferate ntotdeauna primele pentru o lectura mai rapida, datorita obisnuintei de a citi texte scrise astfel.

Tema 7: Calibrarea, Cotarea, Tehnoredactarea Tema cuprinde cinci prelegeri si cinci dezbateri (C17; C18; C19; C20; C21) n care se vor studia si dezbate urmatoarele aspecte teoretice: Stabilirea tipurilor de procese ce se desfasoara n secretariatul de redactie Modalitati de calibrare, cotare si tehnoredactarea a titlurilor, a corpului de text si a principalelor genuri jurnalistice Continut Sunt identificate si exemplificate procese de prelucrare a textului specifice secretariatului de redactie Sunt analizate si dezbatute diferite modalitati si recomandari de calibrare, cotare si tehnoredactare a principalelor genuri jurnalistice Obiective ntelegerea caracterului integrat al activitatii si proceselor specifice secretariatului de redactie n cadrul organizari redactionale Cresterea eficientei si impactului informatiilor din materialele jurnalistice printr-o calibrare, cotare si tehnoredactare de succes a diferitelor genuri jurnalistice Resurse: Brielmaier, Peter & Wolf, Eberhard Ghid de tehnoredactare, trad. Odobescu, Veaceslav, ed. Polirom, Iasi, 1999 Coman, Mihai Mass-media n Romnia post comunista, ed. Polirom, Iasi, 2003 Donay, Bernadette Mise en page et typographie, Editions PSI, Paris Gaillard, Philippe Tehnica jurnalismului, trad. Alex. Ilies Cmpeanu, ed. Stiintifica, Bucuresti, 2000 Guery, Louis Manuel de secrtariat de rdaction, Les ditions CFPJ, Paris Popescu, Florin Cristian Manual de jurnalism, ed. Tritonic, Bucuresti, 2003

Activitatile secretariatului de redactie

Calibrarea si cotarea materialelor jurnalistice

Operatiile de calibrare si de cotare reprezinta fatetele unui proces prin care textul jurnalistic initial (indiferent sub ce forma se prezinta) este transpus n format tipografic. Calibrarea presupune operatia de estimare si evaluare a textului initial pentru a afla valoarea lui echivalenta n formatul tipografic atribuit (tip de caracter, marime de caracter, lungime rnd). Cotarea presupune operatia de atribuire a valorilor tipografice unui text, astfel nct acesta sa corespunda machetei careia i este destinat. Cele doua operatii nu se desfasoara neaparat n aceasta succesiune,cel mai adesea ele se produc simultan. Una sau alta dintre ele devine mai vizibila, n functie de particularitatile pe car ele prezinta prelucrarea textului. Daca textul este mai complicat, calibrarea va solicita mai multa atentie; daca alegerea initiala a cotelor jurnalistice s-a dovedit neinspirata sau nepotrivita, cotarea va pretinde mai multa atentie.

Calibrarea textelor
Data fiind faptul ca informatiile tiparite sunt dependente de distribuirea lor pe suprafata paginii, articolele (titluri, corp de text, ilustratii etc.) vor ocupa suprafete bine determinate din oglinda paginii. Dar aceasta suprafata trebuie cunoscuta nainte de a aseza textul si celelalte elemente jurnalistice n pagina. Necesitatea cunoasterii suprafetei pe care o acopera un articol este impusa din cel putin doua ratiuni. Prima dintre ele se refera la necesitatea de a evita remanierile ample ale paginii la sfrsitul punerii n pagina a materialului: daca e excedentar se vor impune eliminari, iar daca e insuficient se vor cauta noi articole care sa umple pagina. Nici una dintre situatii nu este de dorit, deoarece astfel de interventii vor modifica intentia initiala si proiectul paginii, se pot pierde idei sau pot aparea informatii disonante pe pagina. Cea de-a doua ratiune e de ordin economic, deoarece remanierile repetate pretind cheltuieli materiale si de timp pentru a calibra articolele la capacitatea paginii. Uneori, erorile de calibrare pot conduce la sincope n derularea proceselor de editare si tehnoredactare. Metodele de calibrare a textelor sunt mai mult sau mai putin precise, n functie de tipul de publicatie la care ne referim. Daca e vorba despre o publicatie cu aparitie cotidiana, calibrarea textuala va fi facuta dupa o metoda estimativa. Daca nsa e vorba despre o publicatie care are un ritm de aparitie mai rar si un timp de elaborare mai ndelungat, calibrarea se va face dupa o metoda mai precisa. Oricare ar fi metoda aplicata, ea se va derula n doua etape: evaluarea semnelor de dactilograma si transformarea lor n linii de text. Calibrarea este necesara pentru a da redactorilor informatii referitoare la dimensiune materialului pe care- l vor redacta. Aceasta dimensiune se calculeaza n linii de dactilograma sau chiar n semne dactilografice. Calibrarea prin estimare Unitatea textuala de baza de la care se pleaca este pagina A4 dactilografiata, care contine jur de 2000 de semne, dactilografiate la doua rnduri, cu 60 de semne pe rnd. Sunt socotite semne si spatiile de pauza dintre cuvinte sau orice alt semn de scriere care e accesibil n respectivul set de caractere. Pentru o coloana de ziar, care are 10 cicero (aprox. 4,5cm) o linie de text n caractere de 6 puncte contine 35 40 de semne, n caractere de 7 puncte, contine 3035 de caractere, iar n caractere de 8 puncte, contine 2530 de caractere. Transformnd n linii de dactilograma (courir 10 pentru masina de scris sau times 12 pentru programe de editare), aceste dimensiuni arata ca un rnd de dactilograma este aproximativ egal cu doua linii de coloana de ziar. Pornind de la aceasta constatare, fiecare secretariat de redactie si poate stabili propriile metode de calibrare estimativa a spatiului pe care- l va ocupa un material jurnalistic. Unele adopta aplicarea unui caroiaj dimensionat sau cu indicatii de suprafata tipografica pe paginile albe, nainte de dactilo grafiere. Pentru culegerea computerizata a textului se poate recurge la metode de numarare automata a semnelor sau a liniilor dintr- un text, astfel nct redactorul sa stie tot timpul cum dozeaza informatiile pentru a folosi eficient spatiul rezervat subiectului sau. Estimarea calibrului textului se poate face si dupa ce acesta a fost dactilografiat, prin aplicarea unor grile

transparente calibrate n mai multe marimi de caracter pe dactilograma sau, daca textul este cules pe calculator, prin numararea semnelor de catre o subrutina a programului de editare. Calibrarea prin calcul Uneori redactiile primesc textele gata scrise de la colaboratori care nu utilizeaza machetele de calibrare ale institutiei respective de presa. Acestea trebuie calculate si calibrate pentru a se cunoaste dimensiunile tipografice pe care le prezinta. Evaluarea semnelor unui text facsimil se face prin stabilirea numarului mediu al semnelor de pe un rnd, care apoi se nmulteste cu numarul de rnduri al paginii. Pentru a afla numarul mediu de caractere de pe un rnd se numara caracterele (litere, semene de punctuatie si pauza dintre cuvinte) de pe cel putin cinci rnduri, dupa care se mparte la numarul rndurilor care au fost numarate. De asemenea, daca lungimea rndurilor dintr- un material este neregulata, atunci trebuie facuta o medie lund n calcul mai multe rnduri de lungimi diferite. Daca textul are mai multe pagini, este de dorit sa se faca media semnelor pe fiecare pagina, si apoi o medie pentru ntregul facsimil. Pentru ca la scrierea de mna, distanta dintre litere si dintre cuvinte este variabila, la stabilirea valorii medii numarului de caractere vor fi luate n calcul rnduri care sa aiba cuvinte de lungimi diferite sau rnduri care sunt plasate n locuri diferite pe pagina (la nceputul, la mijlocul, la sfrsitul paginii). Evaluarea semnelor unui text dactilografiat se face de aceeasi maniera, fiind usurat de faptul ca literele masinilor de scris ocupa ntotdeauna aceeasi suprafata. De asemenea, numarul de rnduri va fi aproximativ acelasi pe fiecare pagina. n cazul paginilor dactilografiate, numarul de rnduri luate n calcul pentru stabilirea mediei poate fi de doar trei. Evaluarea semnelor unui text listat (printat) metoda de calculare a numarului de semene este aceeasi, media semnelor pe un numar de rnduri,nmultita nu numarul rndurilor pe pagina sau cu media rndurilor pe pagina. Diferenta fata de textele dactilografiate consta n numarul spatiul variabil pe care l ocupa caracterele listate. Din aceasta cauza, e de asteptat ca variatia numarului de semene pe rnd sa fie mai mare dect n cazul textelor dactilografiate. La aceasta variatie se adauga nca una specifica modului de lucru al editoarelor de text: daca nu este activata functia de separare n silabe, distributia termenilor pe rnd se face n cuvinte ntregi, ceea ce poate induce o noua variatie a numarului mediau de semne pe rnd. Pentru a compensa aceste variatii, numararea semnelor se va face urmarind aspectul rndurilor: se vor numara rnduri mai dense, dar si rnduri mai putin dense. Conversia n rnduri de tipar a textelor se face prin mpartirea numarului total de semne al textului n cauza la numarul de caractere (n functie de marimea acestora) de pe un rnd de tipar. n functie de metoda de tiparire, rndurile de tipar vor avea un numar fix sau un numar relativ variabil de caractere. Pentru metodele clasice, numarul de caractere va fi fix, iar pentru metodele moderne de tiparire, numarul caracterelor de pe un rnd poate prezenta o usoara variatie (ntre 35 caractere, n functie de lungimea rndului). Interpretarea rezultatelor calibrari textului va arata ca ntotdeauna trebuie sa se opereze cu o rezerva de spatiu tipografic. Cauzele acestei rezerve sunt diferite. Una dintre ele consta n numarul de rnduri incomplete al paragrafelor si din lungimea acestora. Un rnd incomplet al unei dactilograme poate reprezenta un rnd complet de tipar sau doua rnduri de tipar, din care unul incomplet. n aceasta situatie se presupune ca poate aparea spatiu suplimentar, care va fi excedentar. Dar se poate ntmpla si situatia inversa, n care spatiul rezervat sa nu fie suficient. Aceasta se ntmpla atunci cnd media caracterelor pe rnd s-a facut lundu-se n calcul rnduri care aveau, accidental, o densitate mai mica dect celelalte. O posibilitate de eliminare a acestui neajuns ar fi acea de a calcula numarul mediu al caracterelor pe rnd pentru fiecare paragraf n parte. Metoda se va dovedi mult mai precisa nsa cere un timp mai

ndelungat si un efort ceva mai mare. Dar si n acest caz pot aparea unele diferente la conversie, mai putine si de valoare mai mica, desigur. Dupa ce au fost estimate numarul de semen tipografice si dimensiune numar quadrat numarul de rnduri n conformitate cu valorile de cotare litera rnduri ale textului se procedeaza la echivalarea numarului de 12 puncte 4 rnduri n quadrati. Quadratul reprezinta o unitate de 1 10 puncte 5 masura de suprafata egala cu 4 rnduri de text de corp 12 8 puncte 6 (o naltime de 4 cicero) de lungime egala cu latimea coloanei. Aceasta noua mpartire va facilita paginarea textului n formule variate, deoarece se opereaza cu valori mai mici si cu unitati de suprafata care pot fi recompuse grafic mai usor dect daca s-ar opera cu rndur i. n plus, quadratul asigura, fie si n cazul distribuirii unui singur quadrat pe o coloana, un numar de rnduri de text acceptabil din punct de vedere grafic si semantic. n acelasi timp, opernd n redistribuirea quadratilor de text, este eliminata posibilitatea aparitiilor rndurilor vaduve sau orfane, chiar si n cazul n care primul sau ultimul paragraf este plasat singular pe o coloana. n situatiile n care marimea corpului de text se modifica, se modifica si numarul rndurilor dintr-un quadrat, asa cum este aratat n tabel, pentru cele mai des folosite valori ale dimensiunii corpului de litera. n concluzie, o calibrare precisa si exacta este destul de greu de facut. E mai bine sa se accepte o anumita eroare de calibrare, care va fi rezolvata n procesul de asezare n pagina a materialelor jurnalistice. Compensarea diferentelor de suprafata se vor face fie prin modificarea caracterelor titlului, fie prin interventii asupra materialului, n functie de posibilitati. Aceste compensari se vor executa odata cu procesul de corectare textuala, de catre autor, de catre responsabilul de numar sau chiar de catre secretarul de redactie. Calibrarea unui text n mai multe caractere Pentru calibrarea unui text care va fi redat n mai multe caractere sau n marimi diferite (de exemplu, sapou si text, sau text si paragraf citat), se vor face echivalarile necesare pentru fiecare parte a textului respectiv. O situatie des ntlnita este cea generata de plasarea intertitlurilor n corpul de text. Acestea vor fi culese cu un corp de litera mai mare dect cel al corpului de text, de aceea trebuie tinut cont de modificarea pe care o produc asupra numarului de rnduri de tipar. Calibrarea unui text n sumar Se numeste text n sumar o succesiune de rnduri de text care exprima o enumerare, o lista, un program, un orar sau un sumar. Specific acestor texte este faptul ca prezinta multe rnduri incomplete. Pentru a calibra un astfel de text se mparte pagina dactilografiata sau listata (pentru paginile n facsimil operatia este mai putin sigura) n coloane care sunt comparabile ca numar de semne cu numarul de semne din rndul coloanei de tipar. n functie de cte astfel de coloane din grila sunt intersectate de un rnd de dactilograma, se estimeaza cte rnduri de tipar va ocupa rndul respectiv. Evaluarea finala se face nsumnd numarul echivalent de rnduri de tipar furnizat de grila pentru ntregul document. Calibrarea textelor foarte neregulate n situatiile n care textele sunt scrise cu un grad ridicat de variatie n ce priveste lungimea rndurilor, densitatea semnelor sau a cuvintelor, distributia acestor pe rnduri, este recomandat sa se aplice o calibrare pentru fiecare paragraf, pentru ca apoi sa se faca o medie pentru ntregul document. Calibrarea textelor n drapel si a celor aliniate la centru Se refera la textele ale caror rnduri sunt de lungimi diferite si/sau care urmaresc conturul unor ilustratii sau care formeaza ele nsele o imagine (prin alternarea lungimii rndurilor) sau care sunt aliniate la centrul coloanei. Pentru a calibra astfel de texte se aplica metoda estimarii pentru fiecare

rnd n parte. n practica, aceasta situatie se ntlneste la conversia unui text deja tiparit dintr- un format n altul si atunci cnd nu este cunoscut calibrajul initial.

Cotarea textelor
Operatiunea de cotare a textelor se face simultan cu cea de calibrare, desemnnd atribuirea unor valori tipografice semnelor textului materialului jurnalistic. Valorile tipografice ce se atribuie textului sunt: familia de caractere, dimensiunea corpului de litera, aspectul corpului de litera, distanta ntre rnduri, lungimea rndului. n desemnarea familiei de caractere tipografice pentru un text trebuie sa se tina cont de mai multe aspecte. Caracterul corpului de text trebuie sa asigure o lizibilitate buna a textului, sa nu fie obositor la lectura si sa permita citirea rapida. Pentru textele mai lungi sunt recomandabile caracterele cu serife, pentru cele medii se pot folosi caractere fara serife, iar pentru textele scurte se pot folosi caractere artistice sau fanteziste. Se va urmari armonia dintre caracterul corpului de text si cel al titlului. Dimensiunea corpului de litera pentru corpul textului se stabileste n functie de lungimea textului, de raportul de proportionalitate cu dimensiunea caracterului titlului si cu dimensiunea caracterelor pentru note, legende, explicatii. Daca n interiorul textului exista portiuni ale textului sau doar cuvinte care vor fi redate cu alte dimensiuni (sau chiar cu alte caractere), acele portiuni de text sau acele cuvinte vor primi valori de cotare distincte. La stabilirea aspectului literelor se va tine cont n primul rnd de aspectul de litera dominant al textului. Daca textul este redat n litere drepte, atunci termenii sau portiunile de text accentuate vor fi redate n cursiv sau n aldin. Pentru textele lungi se vor folosi litere drepte, pentru cele de lungimi medii se pot folosi si litere italice, iar pentru textele scurte se pot folosi litere aldine. Distanta ntre rnduri este specificata numai n cazurile n care ea difera de naltimea specifica a respectivului tip de caractere, naltime care asigura transpunerea textului la naltimea de un rnd. Distanta ntre rnduri poate fi modificata cu diferite valori ale sistemului de masurare adoptat (puncte, milimetri etc.). De regula, valoarea interliniei e de un rnd. Ea poate fi modificata, de exemplu, fie pentru ntreg textul, fie doar pentru primul/ultimul rnd de la nceputul/sfrsitul paragrafelor. Lungimea rndului specificata prin cotare este, n cele mai multe cazuri, egala cu latimea de baza a coloanei, stabilita prin conceptul editorial, n valorile sistemului de masurare stabilite (cicero, pica, milimetri, puncte). n situatiile n care textul este plasat ntr-o caseta pe o coloana, caseta va avea latimea de baza a coloanei, iar lungimea rndului de text se va micsora corespunzator, astfel nct n interiorul casetei sa ramna si un spatiu alb de delimitare ntre linia casetei si capetele rndului. De exemplu, daca latimea de baza a coloanei este de 10 cicero, lungimea unui rnd de o coloana va fi de 10 cicero, daca textul este plasat n coloana fara caseta; daca textul este plasat n caseta, lungimea rndului va fi mai mica, de 9 cicero, ramnnd cicero la capatul fiecarui rnd pentru a delimita textul de linia casetei. Dar daca textul este distribuit pe o coloana dubla, lungimea rndului de text va fi de 21 de cicero (10 cicero 2 + 1 cicero), pentru ca va acoperi si spatiul alb dintre coloane. Spatiile albe dintre coloane si dintre text si linia casetei se stabilesc prin conceptul editorial, sau n functie de particularitatile textului respectiv. Orice schimbare a corpului de litera, a dimensiunii caracterului, a distantei ntre rnduri sau a lungimii rndurilor induc modificari valorilor initiale de calibrare, ceea ce presupune un nou calcul de calibrare, n conformitate cu noile valori de cotare. Evitarea acestor situatii, care presupun consum de timp (o resursa foarte importanta n activitatea jurnalistica) reprezinta un alt motiv pentru recurgerea la lucrul cu formate textuale codificate. Cotarea clasica Potrivit traditiei si tehnicii de lucru adoptate de catre fiecare secretariat de redactie, cotarea textelor se face n foarte multe modalitati. Valorile de cotare a textului se trec n partea superioara a primei

pagini, ntr-o caseta dedicata acestor valori, daca textul este transpus pe o macheta dactilografica sau pe un print. Ele se pot exprima explicit, de exemplu: caracter bodoni, corp 10 aldin, interlinie 3 puncte, 10 cicero (sau picas, puncte didot, milimetri, n functie de sistemul utilizat pentru dimensionarea latimii coloanelor). Cotarea n sistem clasic presupune o activitate foarte atenta a secretarului de redactie n cea ce priveste asigurarea armoniei si echilibrului materialelor jurnalistice care sunt vecine pe pagina. Cotarea electronica La fel de bine, secretariatele pot folosi diferite codificari pentru fiecare format n parte, acordnd un nume, o eticheta pentru fiecare combinatie de valori tipografice pe care le foloseste. O asemenea codificare este folosita de catre institutiile de presa care trateaza textul cu ajutorul editoarelor de text si care folosesc programe dedicate pentru procesele specifice activitatii de secretariat de redactie. Codificarile formatelor de text sunt conforme stipularilor din conceptul redactional si grafic al publicatiei. Cotarea codificata are meritul de a furniza mai rapid informatii despre sincronia valorilor tipografice, conditia fiind, desigur, ce a unei atente, riguroase si complete codificari a formatelor textuale. Un avantaj suplimentar al utilizarii formatelor codificate consta n faptul ca permit o transformare rapida a cotelor textului si permit chiar suprimarea unor etape ale activitatii de prelucrare a textului, prin faptul ca formatele de cotare pot fi aplicate textelor nca din faza de concepere, unificndu-se astfel operatiunea de cotare cu cea de calibrare.

Tehnoredactarea
La sectia de tehnoredactare se primesc textele si ilustratiile materialelor jurnalistice de la redactie. Textele sunt finisate n forma redactionala stabilita de catre editori de stiri sau de catre redactorii de stiri. Ele poarta si indicatia de pagina n care vor fi dispuse, n functie de importanta informatiilor pe care le contin. La tehnoredactare, textele primesc indicatiile de format ale caracterelor si dimensiunilor de coloana n care vor aparea n pagina. Asupra textului si titlului materialelor jurnalistice se intervine n faza de tehnoredactare numai cu acordul redactiei si fara sa se aduca modificari ideilor exprimate. Aici se modifica doar termenii n care sunt exprimate ideile, nu ideile ca atare. Aceste modificari nu pot fi facute dect daca sunt impuse de spatiul acordat pentru asezarea n pagina. Tot la tehnoredactare se asambleaza si ilustratiile sau alte elemente care nsotesc textul jurnalistic al unui articol. Uneori, tehnoredactorii sunt cei care primesc sarcina sa rezolve nevoile de ilustrare ale unui material, mai ales atunci cnd este vorba despre grafice, scheme, diagrame, vignete sau crearea unor caractere artistice. Fotografiile sunt realizate de laboratorul de prelucrare foto, dar presupun la rndul lor o prelucrare din punct de vedre jurnalistic. Acest lucru presupune ca o fotografie nu va aparea n presa dect daca ea are capacitatea de a ilustra evenimentul la care se refera articolul si daca aduce note necesare, n functie de natura articolului: argumenteaza, probeaza, ilustreaza, informeaza etc. Vor fi alese acele imagini care servesc ct mai bine scopului urmarit. Ele pot fi fotografii originare, decupaje dintr-o imagine originala sau chiar colaje din mai multe imagini. Sectia de tehnoredactare prelucreaza toate informatiile n forma necesara pentru realizarea machetelor paginii. Daca aceasta forma este electronica, materialele jurnalistice, n functie de continutul lor, vor fi prelucrate cu editoare specifice: de text, de imagine, de grafica, de publicatii. Programele de editare pot fi generale, dar si special dedicate sau produse de pentru institutia respectiva de presa.

Tehnoredactarea titlurilor jurnalistice

Tehnoredactarea titlurilor reprezinta o procedura foarte importanta, deoarece de ea depinde asigurarea lecturii piramidale a textului. Titlurile denota n buna parte calitatea informatiilor. De aceea, e de dorit sa se confere o unitate stilistica tuturor titlurilor dintr-o publicatie, conforma cu angajamentul conceptului editorial, dar si din punct de vedere tipografic. Pentru tehnoredactarea lor se recomanda a se tine cont de urmatoarele reguli: Titlurile titlurile articolelor vo r fi redactate cu cel mai mare corp de litera folosit n materialul jurnalistic pe care l titreaza; pentru ca un titlu sa fie evident, acesta va fi mai mare cu cel putin 4 puncte fata de corpul de text; pentru tehnoredactarea titlurilor se pot folosi caractere diferite fata de caracterul corpului de text; daca textul este tiparit ntr- un caracter cu serife (regula generala), titlul poate di tiparit ntr-un caracter fara serife; sunt mai rare situatiile n care pentru titluri se folosesc caractere caligrafice sau artistice (daca sunt folosite, ele trebuie sa fie justificate de continutul articolului respectiv); daca titlul este plasat la nceputul articolului, e de dorit ca el sa acopere toate coloanele pe care se va desfasura materialul publicistic, obtinndu-se titluri de o coloana, de doua coloane, de trei coloane s.a.m.d.;

 daca titlul este plasat n interiorul articolului (titlul ngropat), atunci el va fi plasat pe mijlocul axei verticale a suprafetei pe care o ocupa corpul textului, deasupra axe i orizontale; de regula, titlurile se aliniaza la axa mediana latimii coloanelor pe care le ocupa; ele pot fi aliniate la stnga sau la dreapta, dar inconvenientul acestei alinieri consta n aceea ca ramn spatii albe la dreapta sau la stnga spatiului rezervat titlului, mai ales atunci cnd titlul se ntinde pe mai multe rnduri titlurile nu vor ocupa mai mult de trei rnduri dect n situatii cu totul exceptionale, cnd titreaza evenimente cu totul iesite din comun, care justifica acest lucru; daca un titlul este mai lung de trei rnduri, e de preferat sa fie reformulat; pentru tiparirea titlurilor se vor folosi litere mari sau litere de rnd, aceasta optiune poate fi impusa prin conceptul redactional si grafic; n formularea titlurilor nu se vor folosi urmatoarele semne grafice: punctul [.], pauza [;], liniile oblice [/], [\], parantezele [(], [)], acoladele [{], [}]; celelalte semene de punctuatie se for folosi numai acolo si atunci cnd ntr-adevar este nevoie de ele; abuzul de titluri exclamative [!], interogative [?], dubitative [] este deranjant; Supratitlurile se tehnoredacteaza folosind un corp de litera diferit de al corpului de text, care poate fi identic sau apropiat de cel al titlului; daca titlul este cules n ntr-un caracter fara serife, si supratitlul va fi cules ntr-un caracter fara serife; supratitlul nu va avea elemente de accentuare a prezentei sale mai puternice dect titlul, deoarece i-ar substitui acestuia functia; de exemplu, daca titlul este cules n litere drepte, supratitlul va fi cules n cursive, dar nu n aldine, pentru ca risca sa fie perceput drept titlul materialului respectiv, aparnd accentuat, iar daca titlul este cules n aldine, supratitlul va putea fi cules n litere cursive sau n litere drepte; n ciuda denumirii sale, supratitlul este subordonat semantic titlului, avnd rolul de a-l explicita; prin urmare, el se refera la ceea ce spune titlul, nu la ceea ce spune textul; va fi plasat ntotdeauna deasupra titlului textului si va fi cules cu caractere mai mici (cel putin 4 puncte) dect cele ale titlului, dar mai mari (cu cel putin 2 puncte) dect cele ale corpului textului (de aici rezulta ca titlul va fi cules cu un caracter de cel putin 6 puncte mai mare dect corpul de text);

 supratitlul i se rezerva, de regula, un singur rnd de aceeasi latime de coloana pe care o ocupa si titlul, fiind de dorit sa o ocupe n ntregime; supratitlurile pot fi delimitate cu o linie fata de titlu; Subtitlurile se tehnoredacteaza folosind un corp de litera dife rit de al corpului de text, care poate fi identic sau apropiat de cel al titlului sau supratitlului; subtitlurile vor avea elemente de accentuare mai putine dect titlurile si supratitlurile; subtitlul este supraordinat semantic textului, el referindu-se la ceea ce se spune n text, nu n titlu; va fi plasat ntotdeauna dedesubtul titlului, dar deasupra textului si va fi cules cu caractere mai mici (cu 4 puncte) dect cele ale titlului sau egale cu cele ale supratitlului (daca acesta a fost prevazut, pentru ca n practica se recurge fie la supratitrare, fie la subtitrare, amndoua procesele fiind mai rar folosite, deoarece s-ar putea ntmpla sa exprime n totalitate ideile cuprinse n text); subtitlului i se rezerva unul sau doua rnduri, de aceeasi latime a coloanei cu cea rezervata titlului; subtitlurile pot fi delimitate cu o linie fata de titlu sau fata de text; Intertitlurile tinnd cont de faptul ca ele apar atunci cnd corpul textului este foarte lung si nu este fracturat de nici o imagine sau cnd materialul cuprinde idei importante sau teme de ale subiectului care merita evidentiate, intertitlurile vor fi tehnoredactate foarte apropiat de corpul textului; de regula, ele sunt culese n acelasi corp de litera ca si corpul de text, alterndu-se stilul caracterului (daca corpul de text este drept, stilul caracterului intertitlului va fi aldin); intertitlurile vor fi foarte scurte, ocupnd, de preferat, un singur rnd n coloana respectiva;

Tehnoredactarea corpului de text

Caracterul corpului de text face parte din elementele conceptului redactional si grafic al publicatiei. Practica a impus ca el sa fie identic pentru toate aparitiile si pentru toate paginile pentru a conferi unitate si coerenta punerii n pagina a textelor. Exceptie pot face caracterele corpului de text din diferite rubrici, dar aceste variatii trebuie sa fie foarte mici, astfel nct litera rezultata sa fie apropiata caracterului de baza al corpului de text. Unele recomandari pentru tehnoredactarea corpului de text: pentru corpul de text de baza se folosesc cel mai adesea caractere drepte, iar accentuarile din interiorul textului se fac fie n aldine, fie n cursive; pentru caracterul corpului de text specific unei rubrici se pot folosi si stilurile cursiv sau aldin, situatie n care accentuarile din interiorul textului se vor face n caractere drepte si aldine, respectiv drepte si cursive.

 atunci cnd corpul de text este redat n caracter cursiv sau n caracter aldin, textul trebuie sa fie relativ scurt, deoarece n ciuda faptului ca stilul cursiv este elegant iar cel aldin este foarte vizibil, sunt totusi obositoare la lectura; condensarea sau extinderea caracterelor (procedeul kerning) strict acolo unde e nevoie: n cazul unei distributii prea extinse a literelor pe un rnd sau unde e ntr-adevar nevoie de redus numarul de rnduri; textele de ntindere mare pot fi marcate, pentru variatie si pentru accentuare, cu letrine;

Tehnoredactarea sapoului
Sapoul este un element textual al materialelor jurnalistice, prezent n mai multe genuri jurnalistice, al carui specific consta n rezumarea unui text mai lung sau n prezentarea pe scurt a unor informatii necesare pentru punerea n context a unui text (n raport cu textul el va ocupa aproximativ 10% din suprafata acestuia). Aceasta functie a sa se evidentiaza din punct de vedere tipografic astfel: ca element al materialului jurnalistic, sapoul nu are titlu; el va fi plasat imediat dupa titlu sau lnga ilustratia principala a textului; corpul de text al sapoului va avea un aspect diferit dect cel al corpului de text de baza: va avea o marime mai mica sau mai mare dect marimea corpului de baza; va fi aldin sau cursiv; sapoul se culege pe o latime de coloana diferita de cea a coloanei pe care este redat text ul de baza; daca sapoul e mai lung, va fi redat pe doua sau mai multe coloane de latimi diferite dect latimea coloanei textului de baza;

Tehnoredactarea stirii
Formatul de tehnoredactare al stirii, ca gen jurnalistic ce se refera la cea mai sumara formulare a unei informatii, este formatul de reper, de baza al publicatiei, mai ales n cazul cotidienelor, de la care se pleaca n tehnoredactarea celorlalte materiale. Stirile neinterpretate si nedezvoltate vor avea cel mai mic titlu standard si corpul de litera standard. De regula stirile sunt informatii preluate de la alte surse de catre institutiile de presa. stirile, fiind scurte, nu au nevoie de mai mult dect titlu si corpul de text; nu se obisnuieste sa se ataseze supratitluri sau subtitluri, intertitluri sau sapouri, stirilor; de regula, stirile nu sunt nsotite de ilustratii; daca totusi le sunt atasate ilustratii, acestea vor avea strict formatul de coloana n care este redactata stirea; stirile pot aparea nesemnate, fiind preluari de la agentii de presa sau de la alte surse, sau semnate cel mult cu initiale;

Tehnoredactarea relatarii (rubricii permanente, cronicii)

Relatarile sunt stiri care se refera la evenimente pe care reporterii institutiei de presa le-au urmarit nemijlocit. Ele vro fi tratate mai pe larg, asadar li se va atribui o suprafata tipografica mai mare dect n cazul stirii.

Rubricile permanente si cronicile, au de obicei un titlu de rubrica, care indica tematica acesteia. Acest titlu de rubrica reprezinta un element fix al conceptului redactional si grafic. El nu va fi modificat niciodata de catre secretariatul de redactie, cta vreme este conform conceptului. Titrarea materialelor din rubrica respectiva se supune acelorasi reguli ca si n cazul celorlalte titluri. Se recomanda totusi cteva reguli: relatarile pot avea supratitluri sau subtitluri, de preferat doar unul dintre aceste elemente; corpul de text n care sunt redate este cel de baza; relatarile pot fi nsotite de o imagine care va ocupa o suprafata mai mica dect textul relatarii; titlul rubricii sa fie ct mai scurt, foarte sugestiv si foarte generos, astfel nct sa permita integrarea oricarui continut (n cuprinsul tematicii sau al domeniului e care l trateaza materialele de la rubrica respectiva); daca rubrica este marcata printr-o caseta (asa cum se ntmpla de cele mai multe ori) e recomandabil ca titlul sa fie prins n cadrul grafic al casetei; titlul rubricii sau al cronicii este cules n mod constant cu acelasi tip de caractere; tipul de caracter poate fi clasic, caligrafic, artistic sau unul dedicat; marimea caracterului trebuie sa fie proportionala cu suprafata pe care o ocupa rubrica; titlurile materialelor textului din rubrica trebuie sa fie scurte (de regula distribuite pe un rnd); caracterul lor va fi diferit de cel n care e redat titlul rubricii; tipul de caracter n care este cules titlul materialului din rubrica poate fi acelasi cu caracterul corpului de text, mai mare cu 2 pna la 4 puncte, dar nu mai mare dect dimensiunea titlului rubricii; tipul caracterului n care e cules titlul materialului va fi acelasi de la o editie la alta, inclusiv stilul acestuia (aldin, cursiv sau drept); caracterul corpului textului rubricii va fi acelasi caracterul corpului de baza al publicatiei; daca rubrica e de dimensiuni relativ mici, textul poate fi redat n caractere cursive sau aldine; comentariile, cronicile, rubricile permanente se semneaza cu numele ntreg al autorului; rubrica meteo va fi marcata n mod distinct, deoarece contine informatii de utilitate imediata pentru cititori, datele meteo vor fi redate n tabele, care sunt mai usor de interpretat; si pentru alte rubrici care prezinta informatii de utilitate (dobnzi bancare, cotele actiunilor de bursa, ratele de schimb valutar etc.) formatul cel mai potrivit ramne tabelul rubricile ci informatii de utilitate nu vor fi semnate, dar se va indica sursa informatiilor;

Tehnoredactarea reportajului
Reportajele sunt genuri jurnalistice mai rare n cotidiene, dar care au un impact foarte puternic asupra cititorilor atunci cnd sunt prezente. Pentru o buna tehnoredactare a reportajelor pot fi urmate cteva sugestii: titlul reportajelor se culege cu cele mai mari litere de pe pagina respectiva, pentru a atrage atentia; titlul reportajelor poate fi plasat si pe fundalul unei imagini (de regula cea mai mare) care ilustreaza reportajul; reportajul poate avea supratitlu sau subtitlu (de preferat unul singur), dar va avea cu necesitate intertitluri, care vor ritma desfasurarea evenimentelor surprinse n text si lectura acestui de catre cititor; n mod obligatoriu reportajul va fi nsotit de imagini (de preferat de la fata locului), deoarece acestea contribuie la transmiterea impresiei de veridicitate si participare, iar daca n ele apare si autorul reportajului aceste impresii sunt mai puternic insuflate; n functie de impactul scontat si preconizat al reportajului, imaginile pot ocupa mai mult dect textul din suprafata paginii (paginilor); poate fi nsotit de o caseta de text, cu rol de sapou, care sa prezinte un rezumat al ntregului text sau care sa prezinte unele date de context, n functie de tema reportajului si de obiectivele urmarite de autori; daca reportajul se ntinde pe mai multe pagini, titlul reportajului va nsoti fiecare sectiune a textului, si pe fiecare pagina va fi plasata cel putin o imagine, al carei continut informativ sa fie n concordanta cu informatiile din text; reportajul va fi semnat de autorul (autorii) acestuia;

Tehnoredactarea anchetei
Anchetele sunt piese de rezistenta ale unei publicatii. Pentru ca cel mai adesea scopul lor este acela de a elucida aspecte, situatii, evenimente de interes, anchetele pretind tehnoredactarea ntr-o nota clara. ca si reportajele, anchetele ocupa suprafete tipografice mari; titlurile lor sunt redate cu cele mai mari caractere de pe pagina; li se pot asocia supratitluri sau subtitluri (de recomandat doar unul dintre ele) si n mod obligatoriu intertitluri care sa marcheze momentele importante ale anchetei; anchetele pot fi deschise de sapouri n care sa fie rezumate datele initiale, despre care opinia publica are cunostinta nainte de publicare noilor date rezultate n urma anchetei; caracterul literei n care e redat sapoul va fi mai mic dect corpul de text (dar nu mai mic de 8 puncte) si poate avea un stil diferit (aldin sau cursiv);

 imaginile sunt necesare pentru a ilustra obiectivele pe care se centreaza ancheta (daca ancheta vizeaza persoane, atunci vor fi prezentate imagini ale acestora; daca vizeaza evenimente, vor fi prezentate imagini de la acestea); daca exista dovezi, probe, care pot fi redate ca imagini, acestea vor fi nsoti n mod obligatoriu textul anchetei; fragmentele de text care nu apartin autorilor si care au functie argumentativa n cuprinsul anche tei vor fi redate accentuat (aldin, cursiv etc.), cu precizarea autorului sau a surse, pentru a le scoate n evidenta; ancheta va fi semnata n mod obligatoriu de autorii ei sau va fi asumata de institutia de presa prin semnarea materialului cu numele publicatiei;

Tehnoredactarea interviului (declaratiei, interviuluiancheta)

Interviul trebuie sa puna n evidenta persoana intervievata si obiectivele dialogului. Pentru a atinge aceste scopuri, cteva recomandari tehnografice pot fi enumerate: titlul interviului e preferabil sa fie un citat scurt, sugestiv al intervievatului; interviul poate avea supratitlu si subtitlu, iar daca este un interviu lung, acesta va fi fragmentat cu intertitluri adecvate; n sapou pot fi prezentate datele biografice si/sau profesionale ale intervievatului sau o scurta trecere n revista a realizarilor si succeselor sale, n functie de situatie; corpul de text va folosi o variatie a tipului de caracter, pentru a pune n evidenta replicile intervievatului si ale jurnalistului intervievator; replicile din timpul discutiei vor fi introduse prin linii de dialog; interviul va fi nsotit obligatoriu de o imagine a persoanei intervievate, astfel nct sa fie pus ct mai bine n evidenta contextul si scopul interviului; declaratiile de presa vor fi nsotite si ele de imaginea autorului declaratiei, dar replicile sale nu vor mai fi introduse prin linii de dialog, ci vor fi redate n citat; n cazul interviului-ancheta (interviului- multiplu), nu mai sunt necesare sapouri cu datele participantilor, fiind suficienta precizarea numelui si a calitatii participantilor; nu sunt necesare nici imaginile lor; numele sau initialele lor vor aparea la fiecare interventie; interviurile-ancheta pot ncepe cu un sapou n care se justifica interesul pentru tema interviuluiancheta; autorul interviului se semneaza;

Tehnoredactarea portretului
Portretul jurnalistic reprezinta genul jurnalistic prin care i se realizeaza unei persoane un portret cu o ocazie deosebita. Elementele portretului fiind produse de alti autori dect jurnalistul, fiecare interventie trebuie sa fie marcata cu numele sursei. interventiile vor fi redate n citat, culese cu acelasi corp de litera (e preferat cursivul); o imagine-portret a celui portretizat jurnalistic este necesara; autorul portretului jurnalistic nu se semneaza dect cel mult cu initialele;

Tehnoredactarea articolelor de fapt divers

faptele diverse fiind articole de interes mai larg vor fi distribuite pe un spatiu mai mare dect cel rezervat stirilor; titlul articolelor de fapt divers va fi mai mare dect cel al stirilor; li se poate asocia un supratitlu sau un subtitlu; nu este indicat sa li se asocie sapouri sau intertitluri; pot fi ilustrate cu imagini;

Tehnoredactarea comentariului (pamfletului)

Comentariile si pamfletele fiind articole de interpretare, presupun o asumare de catre autori a ideilor exprimate. Pentru a le justifica, acestor materiale jurnalistice li se va rezerva un spatiu relativ mare, care poate avea si caracter de rubrica. Dat fiind ca rareori ideile exprimate n comentarii si pamflete sunt asumate si de institutia de presa, acestea vor fi tehnoredactate astfel nct sa nu fie confundate cu editorialul, care, chiar daca reprezinta o interpretare a unei persoane, este n acelasi timp un punct de vedere agreat si de publicatie. comentariul poate fi asezat ntr- un cadru, dar cu o accentuare mai redusa dect cea a editorialului; titlul va fi cules ntr-un corp de caracter diferit de cel al editorialului, iar corpul de text folosit va fi cel de baza; nu va avea supratitlu, subtitlu, intertitlu, sapou, dar poate avea o vigneta; poate fi nsotit de o imagine a autorului, dar mai mica dect ce a autorului editorialului si inserata n text; comentariul (pamfletul) va fi ntotdeauna semnat;

Tehnoredactarea editorialului
Editorialul este un element de rezistenta al publicatiei, care ndeplineste functia de interpretare a principalelor evenimente pentru cititori, constituindu-se astfel ntr-un directorat de constiinta pentru acestia. El se plaseaza n locuri fixe pe pagina, de regula pe prima, n partea dreapta superioara, dar sunt destule alte moduri de plasare a acestuia (pe prima pagina sau pe pagina a doua, chiar a treia), n functie de conceptul adoptat. Pozitionnd diferit editorialul se ncearca a se sugera diferentele ntre diverse publicatii. Oricare ar fi nsa pozitia sa, cteva recomandari se pot face: editorialul poate fi marcat printr-o vigneta, prin delimitare grafica a suprafetei n care este plasat, poate fi introdus ntr-o caseta, daca nu e de dimensiuni prea mari;

 este titrat cu un caracter de litera mare, dar n armonie cu celelalte titluri; corpul textului va folosi un caracter de litera de aspect diferit de cel al caracterului corpului de baza, va fi tiparit n litera dreapta, daca este de ntindere, sau n litera cursiva ori aldina, daca editorialul este mai scurt; marimea caracterelor corpului de text este cea standard; editorialul nu va avea supratitluri, subtitluri, intertitluri, sapou, vignete interioare, letrine sau alte elemente grafice; editorialului i se poate atasa o fotografie care sa- l reprezinte pe semnatar; privirea acestuia trebuie sa fie orientata spre cititor sau spre textul editorialului; imaginea nu va fi inserata n text, ci va fi plasata fie n spatiul de cadru a editorialului, fie n spatiul de titlu al editorialului; editorialul va purta semnatura autorului, n caracterul si cu elementele grafice stabilite prin conceptul editorial; daca nu este semnat de o persoana, editorialul va fi semnat prin plasarea numelui publicatiei n locul semnaturii autorului;

Tehnoredactarea sumarului publicatiei

Sumarul unei publicatii, ca si sumarul unei carti, l anunta pe cititor despre subiectele pe care le contine respectiva editie. sumarul unui cotidian este selectiv, n el nu vom regasi dect unele dintre titlurile articolelor publicate n paginile publicatiei; sumarele selective pot reproduce titlul articolelor si pagina la care se gasesc; uneori pot avea si imagini (practica mprumutata din tehnoredactarea revistelor); revistele n format mare (A3) paginate caleidoscopic au, ca si cotidienele, sumare selective; cele cu dosar tematic vor evidentia titlul dosarului; cele paginate n fascicule vor avea sumare selective la fiecare fascicola, eventual unul general, selectiv si el, cu titluri din toate fascicolele; revistele de format mic (A4) au fie sumare selective, fie sumare complete, fie pe ambele; sumarele publicatiilor se culeg n litere mai mari dect corpul de text cu 26 puncte;

Tehnoredactarea anunturilor de publicitate

Anunturile de publicitate se tehnoredacteaza n functie de conditiile convenite prin contractele de publicitate. n acestea se specifica tipul de caracter, dimensiunea caracterului, stilul acestuia, suprafata tipografica pe care o ocupa, eventualele elemente grafice care nsotesc anuntul de publicitate. De cele mai multe ori, anunturile de publicitate au locuri fixe pe pagina, n conformitate cu contractele ncheiate n acest sens. De aceea, n tehnoredactarea respectivelor pagini, se va tine cont de locul si dimensiunea acestora, de la ele pornindu-se n machetarea paginilor.

Tema 8: Machetarea Tema cuprinde o prelegere si o dezbatere (C22) n care se vor urmari urmatoarele aspecte: Activitatea de machetare si importanta acesteia n ansamblul activitatilor de secretariat de redactie Modalitati de machetare a diferitelor pagini ale publicatiilor

Continut Machetarea primei pagini Machetarea paginilor de interior Machetarea ultimei pagini Machetarea copertelor

Obiective ntelegerea importantei activitatii de machetare a paginilor n ansamblul activitatilor si proceselor specifice secretariatului de redactie n cadrul organizari redactionale Cresterea eficientei si impactului informatiilor din materialele jurnalistice printr-o ct mai diversificata si eficienta machetare a paginilor publicatiilor tiparite Resurse: Brielmaier, Peter & Wolf, Eberhard Ghid de tehnoredactare, trad. Odobescu, Veaceslav, ed. Polirom, Iasi, 1999 Coman, Mihai Mass-media n Romnia post comunista, ed. Polirom, Iasi, 2003 Donay, Bernadette Mise en page et typographie, Editions PSI, Paris Gaillard, Philippe Tehnica jurnalismului, trad. Alex. Ilies Cmpeanu, ed. Stiintifica, Bucuresti, 2000 Guery, Louis Manuel de secrtariat de rdaction, Les ditions CFPJ, Paris Popescu, Florin Cristian Manual de jurnalism, ed. Tritonic, Bucuresti, 2003

Machetarea
Machetarea reprezinta activitatea specifica secretariatului de redactie prin care materialele tehnoredactate sunt distribuite n pagini, dupa indicatiile de pagina impuse de redactii sau dupa indicatiile secretarului de redactie, pentru materiale de publicat care nu sunt decise n redactie: publicitatea, elementele de accentuare ale informatiilor etc. Macheta se realizeaza pe o pagina alba, care reproduce prin reducere la scara pagina publicatiei, sau cu ajutorul programelor de editare. Pe ea este reprodusa mpartirea n coloane si contine elementele fixe ale tehnoredactarii: spatiul pentru titlul paginii, spatiul pentru numerotare, titlurile si suprafetele rubricilor fixe, vignete, ornamente etc. Tot pe macheta sunt plasate si aranjate ilustratiile paginii. n general, prin machetare se urmareste o astfel de dispunere a materialelor jurnaliste pe pagina, nct acestea sa fie ct mai clare cititorului, sa- l atraga si sa-l incite la lectura. n acelasi timp, prin machetare se stabileste si se verifica ierarhizarea informatiilor din punct de vedere jurnalistic. La machetare se realizeaza o imagine matriciala pentru fiecare pagina a editiei respective. La nceputul procesului de elaborare a machetei, aceasta va fi mai simpla, mai schematica, deoarece nu va cuprinde dect elementele standard, definite prin conceptul redactional si grafic, dar pe masura ce ajung la secretariatul de redactie materialele jurnalistice, machetele paginilor capata continut si particularitate. n general, pe machete sunt marcate locul si marimea elementelor standard (vignete, linii de colontitlu, numerotarea paginilor, titlul paginilor etc.), locul si dimensiunile titlurilor (marimea caracterelor si latimea n coloane pe care o ocupa, amplasarea pe pagina), distributia partii de text (marimea si stilul caracterelor, dimensiunea coloanelor, ordinea de curgere a textului si suprafata pe care o ocupa) si locul si dimensiunile ilustratiilor (suprafata pe care o ocupa, titlu sau explicatii, daca le sunt atasate). Prin machetare sunt coordonate patru categorii de materiale: textele, titlurile, ilustratiile si anunturile publicitare (spatiul si amplasarea acestora pot fi impuse prin contractele de publicitate). Macheta devine astfel o imagine utila si necesara pentru aprecierea modului n care sunt distribuite materialele n pagina si pentru evaluarea si verificarea armoniei paginilor, completitudinii lor, necesarului de interve ntii ulterioare n distribuirea materialele jurnalistice ntre pagini, n functie de aparitia unor evenimente cu importanta mai mare sau n functie de cantitatea de informatii la dispozitie pentru respectiva editie. De regula, macheta primei pagini se stabileste mpreuna cu redactorul-sef, care stabileste ce materiale sunt importante pentru a fi plasate pe prima pagina. n functie de orientarea editoriala, n functie de contextul evenimential, si alte pagini pot fi machetate mpreuna cu redactorul-sef sau cu redactorii responsabili pe anumite domenii.

Machetarea primei pagini

Prima pagina reprezinta elementul de greutate al activitatii de machetare, deoarece aceasta este pagina care contribuie decisiv la stabilirea identitatii publicatiei, fiind purtatoarea elementelor de recunoastere vizuala pentru cititori. De obicei, este singura pagina pe care cititorul cumparator o vede nainte de a o citi atunci cnd se hotaraste sa intre n posesia publicatiei. Avnd si o importanta functie economica, prima pagina presupune o atentie deosebita n procesul de machetare. Elementul specific si definitoriu al primei pagini este dat de faptul ca aici va fi plasat ntotdeauna numele acesteia. Numele publicatiei este un element fix al conceptului editorial. Caracteristicile tipografice (caracterul de litera, marimea acestuia, culoarea) si pozitionarea n pagina vor respecta specificatiile conceptului redactional si grafic. n rest, recomandarile pentru machetarea primei pagini a cotidienelor sunt diferite de recomandarile pentru machetarea primei pagini a revistelor. Machetarea primei pagini a cotidienelor

 n spatiul rezervat numelui publicatiei se vor tipari si informatiile referitoare la: numarul aparitiei, seria, editia, anul de aparitie, data de aparitie, pretul, anul fo ndarii si o expresie de caracterizare generala a publicatiei, care functioneaza ca un logo (nu este ntotdeauna necesara, dar este remarcata n practica); aceste elemente sunt fixe, particularitatile lor fiind stabilite prin conceptul redactional si grafic ; grija secretariatului si a corecturii este sa urmareasca modificarea datelor variabile din aceasta sectiune; daca deasupra numelui publicatiei a fost rezervat spatiu pentru amplasarea materialelor jurnalistice, acestea vor fi astfel tehnoredactate nct sa nu determine o coborre sau o urcare prea mare a limitei superioare a spatiului rezervat numelui publicatiei; variatia permisa este de doua trei rnduri tipografice de corp de text; daca publicatia are un motto, acesta va fi plasat tot n spatiul rezervat numelui publicatiei, conform specificatiilor conceptului redactional si grafic; pe prima pagina un singur titlul va avea caracterele cele mai mari (pot fi chiar mai mari dect cele ale numelui publicatiei) si va titra cea mai importanta stire sau eveniment al zilei (din perspectiva publicatiei); cotidienele de format mare plaseaza pe prima pagina articolele importante sau de ultima ora ale zilei n ntregime, continuarile n alte pagini sunt mai degraba exceptia de la regula, n timp ce cotidienele de format tabloid plaseaza pe prima pagina cel mult un articol ntreg si deschid aici multe alte articole care si au continuarea n paginile de interior ale publicatiei (acest mod de machetare se numeste pagina vitrina, deoarece publicatia arata n prima pagina ct mai multe dintre materialele pe care le detine); sumarele publicatiilor plasate pe prima pagina reprezinta altceva dect materialele al caror nceput este plasat pe prima pagina; n cazul sumarelor apare doar titlul si indicatia de pagina, pe cnd n cazul articolelor ncepute pe prima pagina, alaturi de titlul apare si text care contine informatii consistente din cuprinsul acestuia; de altfel, chiar si tabloidele plaseaza pe prima pagina un sumar al publicatiei; cel mai adesea sumarele se plaseaza deasupra liniei de pliere a publicatiei; pe prima pagina se plaseaza o serie de stiri de actualitate imediata, de regula ntr-o coloana marginala; editorialul si gaseste cel mai adesea locul pe prima pagina; al va fi machetat mpreuna cu elementele grafice care i semnaleaza prezenta; fiind un element important al paginii, este plasat de regula n partea superioara a paginii, sub spatiul rezervat numelui publicatiei si, foarte adesea, n partea

stnga a oglinzii paginii, astfel nct atunci cnd ziarul este mpaturit, editorialul sa apara pe suprafata ramasa accesibila; cu toate acestea, pot exista si alte optiuni n ceea ce priveste pozitia editorialului n pagina (chir si n dreapta jos sau pe paginile doi, trei), dupa cum este decis prin conceptul redactional si grafic; unele informatii de utilitate (curs valutar, meteo etc.) pot fi plasate pe prima pagina; prima pagina acorda de regula un spatiu semnificativ imaginii; n cazul tabloidelor imaginile pot ocupa un spatiu mai mare dect textul; apelul la culoare este mai rezervat n cazul cotidienelor de format mare, dar mai generos n cazul tabloidelor; astfel nct prima pagina a tabloidelor este foarte dinamica, foarte vie, uneori chiar tipatoare, si ntesata cu multe frnturi de informatii; fascicola locala (sau regionala) a cotidienelor nationale (sau regionale) va ncepe cu prima pagina machetata dupa aceleasi reguli de paginare aplicabile primei pagini a publicatiei; cu toate acestea, conceptul editorial al ziarului n ziar nu va folosi aceleasi caracteristici tehnice si aceleasi elemente ca n pagina de titlu a publicatiei de baza; Machetarea primei pagini a revistelor prima pagina a revistelor ndeplineste aceleasi functii ca ale oricarei publicatii, fiind destinata asigurarii identificarii si recunoasterii publicatiei respective; numele publicatiei este tehnoredactat n conformitate cu specificatiile conceptului redactional si grafic, fiind plasat n partea superioara a paginii, unde ocupa o suprafata echivalenta cu 1/8 din suprafata paginii; n spatiul rezervat numelui publicatiei vor aparea: numarul aparitiei, seria, editia, anul de aparitie, data de aparitie, pretul, anul fondarii si o expresie de caracterizare generala a publicatiei (mai ales daca numele publicatiei nu face prin el nsusi referire la domeniul acoperit de publicatia respectiva); aceste elemente sunt fixe, particularitatile lor fiind stabilite prin conceptul redactional si grafic; secretariatul de redactie si corectura urmaresc modificarea datelor variabile din aceasta sectiune; spre deosebire de cotidiene, prima pagina a revistelor este ocupata pe toata suprafata oglinzii paginii de o imagine mare, sugestiva pentru continutul jurnalistic al numarului respectiv, indiferent daca e vorba despre reviste n format tabloid sau despre reviste n format A4; prin aceasta caracteristica a primei pagini a revistelor se ncearca apropierea de ideea de coperta;

 pe prima pagina a revistelor se plaseaza un cover story, care ilustreaza fie tema dosarului editiei, fie tema centrala a articolelor si materialelor publicate n numarul respectiv (de regula grupate n jurul unei eveniment major petrecut n perioada dintre aparitii, fie materialul de rezistenta al numarului respectiv; chiar daca functioneaza ca o coperta, pe prima pagina a revistelor mai poate fi plasat sumarul restrns al publicatiei, cu titluri si indicatie de pagina; n cazul n care revista este conceputa pe fascicole, fiecare fascicul va avea prima pagina machetata dupa regulile impuse prin conc eptul tipografic; dar fiecare prima pagina va purta marca pozitiei sale si a tematicii fascicolului;

Machetarea paginilor de interior

Paginile din interiorul cotidienelor sunt atribuite diferitelor domenii pe care le acopera publicatia respectiva: opinii, social, politic, economic, finante, sport, cultura, divertisment etc. Materialele jurnalistice vor fi distribuite n pagini n functie de domeniul la care se refera. Paginile vor respecta elementele de colon-titlu, numerotatie, titrare, stabilite prin conceptul tipografic. Indiferent de continutul materialelor din pagina, cteva reguli vor fi respectate la machetarea paginilor de interior: se va urmari ca titlurile unor articole alaturate sa nu nceapa la aceeasi naltime a paginii si sa nu fie de aceeasi marime; daca nu exista alta solutie pentru a evita alaturarea titlurilor pe pagina, acestea vor avea n mod obligatoriu caractere diferite si marimi diferite ale caracterelor; o modalitate de a evita confuzia ntre titlurile alaturate poate fi si aceea de a atasa unuia dintre materialele un supratitlu, care va produce o coborre a liniei de baza a titlului; la aranjarea n pagina a intertitlurilor se va urmari ca acestea sa nu fie plasate la aceeasi naltime n coloane alaturate, pentru a nu crea confuzii; se va evita crearea de suprafete mari de text sau de suprafete n care textul este distribuit n acelasi fel, pentru a evita monotonia; nu se distribuie imaginile simetric pe pagina si nici la marginea paginii; doua articole paginate la fel nu se distribuie alaturat pe aceeasi pagina (de exemplu, doua texte n chenar); toate textele amplasate pe pagina trebuie sa aiba titlu, chiar daca reprezinta continuari sau anticipari ale unor articole mai mari; nceputul textului articolului sa fie plasat ct mai aproape de titlu si sa nu fie despartit de acesta de ilustratii mari sau mai multe ilustratii mici;

 se va evita fracturarea longitudinala sau transversala a paginii, cu exceptia situatiilor n care materialele asezate n pagina respectiva necesita delimitarea prin tematica sau genul de caruia i apartin; nu se vor pagina identic doua pagini alaturate; stirile care acopera aceeasi arie tematica pot fi grupate si plasate distinct pe pagina, fie ntr-o coloana, fie n casete; unitatea tematica a materialelor distribuite n paginile fascicolelor este obligatorie; pagina de opinii si corespondenta este specifica mai degraba revistelor, dar pot fi prezente si n cotidiene, mai ales n cele de cu acoperire nationala si cu un prestigiu recunoscut; avnd n vedere ca imaginile sunt mai putin prezente n aceste pagini este recomandabil ca ea sa fie completata de o caricatura, de un portret sau chiar de imagini n facsimil a scrisorilor de la cititori; materialele jurnalistice publicitare vor purta n mod obligatoriu marca publicitatii; materialele de publicitate pot fi amplasate n pagini separate sau pot fi distribuite n pagini diferite (conteaza si specificatiile prevazute n contractele de publicitate); n paginile de interior mai pot fi plasate n rubrici diferite informatii utile: agenda manifestarilor publice, a manifestarilor culturale, teatrale, a cinematografelor, telefoane de urgenta sau adrese de interes public; pentru marcarea grupelor de informatii vor fi folosite vignete si alte modalitati de accentuare a texului jurnalistic; n pagina sau paginile economice e recomandabil ca datele sa fie prezentate sub forma de tabele si grafice, usor de interpretat si care nu ocupa un spatiu tipografic mare;

Machetarea ultimei pagini

n ordinea importantei jurnalistice, ultima pagina ocupa locul al doilea, dupa prima pagina. Functiile ei jurnalistice nu sunt identice cu ale primei pagini, deoarece ultima pagina nu are ntotdeauna si rolul de coperta. Dar din cauza importantei pe care i-a conferit-o practica consumului mediatic (cititorii prefera, din ratiuni de comoditate si curiozitate, sa citeasca ultima pagina dupa ce o citesc pe prima), ultima pagina are ntotdeauna o structura relativ fixa si un continut de actualitate imediata si cu un grad mare de interes. De regula, informatiile si stirile inedite, din zone si regiuni ndepartate, capabile sa satisfaca curiozitatea si interesul cititorilor, si gasesc locul pe ultima pagina. Cotidienele de format mare aloca aceasta pagina fie actualitatii internationale, dar tot mai mult se ndreapta si ele spre informatii internationale n care predomina faptul divers. Uneori, pe ultima pagina si gaseste locul un comentariu sau un materiale de opinie care polemizeaza cu ideile din editorial sau care prezinta o perspectiva mai putin obisnuita (mai putin frecventata) asupra unor evenimente de interes major tratate n publicatie.

n machetarea revistelor, ultima pagina nu mai este rezervata imaginii, ci este o pagina obisnuita. Materialele jurnalistice din aceasta pagina sustin sugestiile imagistice din pagina de titlu. Pentru a reusi o imagine eleganta si de o oarecare constanta a ultimei pagini, aceasta este conceputa n rubrici. Regulile de machetare prezentate pentru celelalte pagini sunt valabile si n cazul acesteia.

Machetarea copertelor
Copertele sunt specifice revistelor brosate (format A4 sau mai mic) si buletinelor. Structura lor este stabilita prin conceptul redactional si grafic. n cazul revistelor, n afara numelui publicatiei, prima coperta prezinta ntotdeauna o cover story. Imaginea de pe prima coperta este n consonanta cu tema principala sau cu dosarul tematic al publicatiei. Este ntotdeauna o imagine color. Pe prima coperta mai pot fi plasate cteva titluri (fara indicatie de pagina) care completeaza tema principala sau care sunt complementare acesteia. Coperta a doua este rezervata, de regula, sumarului publicatiei sau chiar unui sponsor important, caz n care va fi ocupata de publicitate. Coperta a treia poate contine publicitate sau poate anunta tematica numarului viitor. Ultima pagina este rezervata fie publicitatii. Buletinele si anuarele au o structura grafica mult simplificata. Pe prima coperta este numele publicatiei si o vinieta sau altfel de ilustratie grafica. Copertele interioare si coperta a patra pot fi albe sau pot prezenta publicitate. Unele buletine publica un sumar tematic pe prima sau pe ultima pagina.

Tema 9: Prelucrarea imaginilor Tema cuprinde o prelegere si o dezbatere (C23) n care se vor urmari urmatoarele aspecte teoretice: Modul n care imaginile si ilustratiile contribuie la mai buna receptare a informatiilor din ziare si reviste Functiile informative pe care le joaca imaginile si ilustratiile ca elemente ale materialului jurnalistic Continut Prelucrarea imaginilor n scopul sustinerii mesajului materialului jurnalistic Recomandari referitoare la plasarea imaginilor n pagina Procedee de decupare, colare si trucare a imaginilor

Obiective ntelegerea impactului deosebit pe care-l au imaginile folosite n publicatiile tiparite Cresterea eficientei si impactului informatiilor din materialele jurnalistice printr-o corecta si eficienta prelucrare si amplasare a imaginilor si ilustratiilor n paginile publicatiilor tiparite Resurse: Brielmaier, Peter & Wolf, Eberhard Ghid de tehnoredactare, trad. Odobescu, Veaceslav, ed. Polirom, Iasi, 1999 Coman, Mihai Mass-media n Romnia post comunista, ed. Polirom, Iasi, 2003 Donay, Bernadette Mise en page et typographie, Editions PSI, Paris Gaillard, Philippe Tehnica jurnalismului, trad. Alex. Ilies Cmpeanu, ed. Stiintifica, Bucuresti, 2000 Guery, Louis Manuel de secrtariat de rdaction, Les ditions CFPJ, Paris Popescu, Florin Cristian Manual de jurnalism, ed. Tritonic, Bucuresti, 2003

Prelucrarea imaginilor
Prelucrarea fotografiilor si a ilustratiilor reprezinta o alta latura a activitatii secretariatului de redactie, care are drept scop asigurarea calitatilor informative necesare fotografiilor si ilustratiilor ce vor nsoti textele jurnalistice. Activitatea de prelucrare a imaginilor nu se refera doar la activitatile specifice unui laborator fotografic, ci mai ales la acelea prin care din mai multe imagini este aleasa cea care corespunde cel mai bine intentiilor, scopului si ideilor exprimate n cuprinsul textului. Uneori un fragment din imagine poate fi mai edificator dect imagine n totalitatea sa, motiv pentru care ea trebuie izolata si prezentata ca atare. Identificare elementelor imaginilor si gasirea modalitatilor grafice de exprimare a unor intentii jurnalistice prin folosirea altor categorii de ilustratii, reprezinta sarcina principala a activitatii de prelucrare a imaginilor. Fotografiile vor fi nsotite ntotdeauna de numele autorului lor. Celelalte ilustratii, n masura n care au un autor identificat, vor fi nsotite si ele de numele autorului sau de cel al sursei (n cazul graficelor, tabelelor, diagramelor). Imaginile si celelalte ilustratii ale unei publicatii trebuie sa fie n armonie cu dimensiunile si tipurile caracterelor, cu titlurile si culorile stabilite prin conceptul editorial. Imaginile trebuie sa sustina individualizarea si identitatea publicatiei.

Plasarea imaginilor n pagina

imaginile vor fi plasate astfel nct sa nu prezinte alinieri la marginile acestora si nici sa nu realizeze axe paralele cu axele longitudinala si transversala ale paginii; imaginile pot fi plasate n linie sau pe aceeasi coloana daca reprezinta secvente ale unei miscari sau ale unui eveniment; n jumatatea superioara a paginii se plaseaza fotografiile mari; n jumatatea inferioara se plaseaza fotografiile mici; fotografiile persoanelor nu se plaseaza astfel nct acestea sa priveasca spre exteriorul paginii sau spre alte materiale publicistice dect cel caruia i sunt atasate; caricaturile se plaseaza fie n paginile de divertisment, fie n pagini cu informatii pentru care nu exista alte imagini; dar caricatura poate fi si un element specificat prin conceptul editorial, caz n care ea va avea functia si locul stabilit astfel; paginile cu mult text sunt diversificate cu imagini decorative; care au drept rol sa elimine monotonia textului si sa completeze sugestiv textul; daca este necesar, imaginile vor purta explicatii; corpul de litera al explicatiilor va fi diferit de cel al corpului de text, fiind preferate caracterele fara serife; ca si textul, imaginile sunt marcate cu numele autorului sau al sursei;

Decuparea, colarea, trucarea imaginilor

Uneori anumite fragmente sunt mai importante dect ntregul imaginii n care se gasesc. Pentru a le pune n evidenta, aceste fragmente pot fi decupate din imaginea de baza si plasate n pagina. Efectul de perceptie este asigurat, mai ales daca textul care nsoteste imaginea este cules astfel nct sa contureze marginile acesteia. Peste imaginile decupate nu se suprapune text, nici n titluri, pentru a nu diminua efectul obtinut prin izolarea imaginii.

n anumite situatii, din nevoia de a ilustra ideile sau subiectul dintr-un articol, se recurge la colarea unor imagini. Colarea imaginilor se face astfel nct sa ramna detectabila si evidenta actiunea de alaturare a unor imagini din nevoi jurnalistice. Procedeul se foloseste atunci cnd se doreste ilustrarea unor raporturi ntre diferite persoane sau se doreste doar obtinerea unor imagini cu putere de sugestie mai mare. Trucare imaginilor presupune combinarea mai multor imagini sau interventia pe anumite imagini astfel nct modificarea sa nu fie perceptibila si nici evidenta, dnd impresia unei imagini adevarate. De multe ori, trucarea imaginilor se realizeaza cu scopul de a falsifica realitatea sau doar n scop de divertisment.

Tema 10: Corectura Tema cuprinde o prelegere si o dezbatere (C24) n care se vor studia si dezbate urmatoarele aspecte: Rolul si functiile pe care le ndeplineste corectura n cadrul activitatii de secretariat de redactie Reguli si norme ale corecturii ortografice si tipografice

Continut Sunt prezentate, analizate si dezbatute principalele reguli de corectura ortografica Sunt prezentate, analizate si dezbatute principalele reguli de corectura tipografica

Obiective ntelegerea importantei corecturii n procesul de comunicare mediatica si n cel de stabilizare al limbii Cunoasterea si exersarea regulilor de corectura ortografica si tipografica specifice activitatii publicistice Resurse: *** Dictionarul explicativ al limbii romne, ed. Academiei Romne, Bucuresti, 1975 *** Dictionarul ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romne, ed. Academiei Romne, Bucuresti, 1982 Beldescu, G. Punctuatia n limba romna, ed. Gramar, Bucuresti, 1997 Brielmaier, Peter & Wolf, Eberhard Ghid de tehnoredactare, trad. Odobescu, Veaceslav, ed. Polirom, Iasi, 1999 Donay, Bernadette Mise en page et typographie, Editions PSI, Paris Gaillard, Philippe Tehnica jurnalismului, trad. Alex. Ilies Cmpeanu, ed. Stiintifica, Bucuresti, 2000 Guery, Louis Manuel de secrtariat de rdaction, Les ditions CFPJ, Paris

Corectura
Activitatea de corectura reprezinta operatiile de verificare din punct de vedere ortografic, sintactic, ortoepic si tipografic ce se aplica textelor din paginile publicatiilor. Corectura se realizeaza urmarind respectarea regulilor gramaticale ale limbii n care este redactata informatia si respectarea regulilor tipografice de plasare a termenilor n rndurile tiparite. Activitatea de corectare este deosebit e importanta, deoarece de ea poate depinde, uneori, buna si corecta ntelegere a informatiilor. n acelasi timp calitatea corecturii denota gradul de respect fata de propria activitate, responsabilitatea fata de implicatiile pe care le poate avea textul tiparit si respectul fata de cititor, caruia i se furnizeaza informatii formulate ntr-o forma corecta. Respectarea normelor de corectura contribuie n mod decisiv la standardizarea modului n care sunt folositi unii termeni sau unele expresii, la standardizarea unor formule sau forme de exprimare, la raspndirea unor practici de scriere.

Corectura ortografica
Procesul de corectura ortografica se refera la aplicarea ansamblului de reguli care definesc scrierea corecta a termenilor n limba n care se face tiparirea textului, precum si la aplicarea ansamblului de reguli specifice regulilor de punctuatie. Pentru buna aplicare a regulilor ortografice, corectorii trebuie sa cunoasca morfologia si sintaxa limbii, precum si functiile pe care termenii le ndeplinesc n limba. Apelul la dictionare ortografice este indispensabil. In principal, corectorii trebuie sa verifice urmatoarele aspecte: cuvintele trebuie sa fie scrise complet si corect, n forma literara; la scrierea cu cratima a sufixelor, cratima va avea functie de legatura, adica nu va putea sa joace simultan si rolul liniei de mpartire n silabe la sfrsit de rnd (cuvntul compus prin sufism cu cratima va fi plasat n ntregime pe acelasi rnd); la fel se procedeaza si n cazul termenilor derivati cu prefixe, altfel termenii respectivi ar putea fi cititi fara sufixele sau prefixele care le nsotesc, ceea ce ar modifica sensul expresiilor; se va acorda o atentie deosebita mpartirii n silabe la capat de rnd, pentru a nu modifica corectura va urmari scrierea corecta, n toate cazurile, a substantivelor compuse; n cazul substantivelor compuse, scrise cu cratima, aceasta poate juca rol de mpartire a cuvntului la capat de rnd, dar cu conditia ca astfel de cuvinte sa nu se mparta la capat de rnd n silabe, pentru ca ar aglomera prezenta semnului cratimei; o atentie deosebita se va acorda folosirii virgulei n propozitii si n fraza, mai ales n situatiile n care textul este rescris, reformulat sau redimensionat; vor fi verificate ntotdeauna prescurtarile, n conformitate cu regulile ortografice; n cazul substantivelor proprii, sa verifice corectitudinea acestora; daca numele proprii sunt straine, ele se transcriu asa cum apar n limba de origine, cu exceptia acelor termeni pentru care exista n limba un termen consacrat (nume de tari, orase etc.);

Corectura tipografica
Corectura tipografica vizeaza respectarea normelor si regulilor tipografice, contribuind n acelasi timp la o ct mai armonioasa punere n pagina a textului, pentru a facilita lectura si pentru a asigura un aspect atractiv si corect materialelor jurnalistice. Corectura tipografica se face n prima faza n spalt, pentru fiecare material jurnalistic n parte, dar si pe materialul asezat n pagina, pent ru a verifica armonizarea cu textele nvecinate. La corectura tipografica se tine cont de: paragrafele corpului de text trebuie sa nceapa ntotdeauna cu un alineat; titlurile nu vor ncepe cu alineat; se va urmari evitarea nentelegerilor sau echivocurilor la mpartirea textului la capat de rnd, de pe o coloana pe alta sau de la o pagina la alta; se vor elimina aparitiile de rnduri orfane sau rnduri vaduve prin redistribuire sau redimensionarea textului; situatiile n care rndurile alaturate ncep sau se ncheie cu acelasi termen vor fi eliminate, cu exceptia situatiei n care repetitia are un rol epic, deoarece deruteaza cititorul si nu au un aspect tipografic placut; nu vor fi admise nici situatiile n care mai multe rnduri alaturate se ncheie cu acelasi cuvnt; distantele dintre doua rnduri trebuie sa fie egale, iar acolo unde se face redistribuirea distantei ntre rnduri, se va face pentru toate rndurile din materialul respectiv; la corectura se va urmari ca paragrafele de pe doua coloane alaturate, apartinnd aceluiasi articol (sau apartinnd unor doua articole diferite plasate n doua coloane alaturate, dar fara linii de delimitare ntre ele) sa nu nceapa pe acelasi rnd;

Tema 11: Machetarea si paginarea publicatiilor Tema cuprinde trei prelegeri si trei dezbateri (C25; C26; C27) n care se vor urmari urmatoarele aspecte: Realizarea unor publicatii tiparite (ziar, revista), n conformitate cu conceptele editoriale elaborate anterior de fiecare grupa de studenti organizata n redactii Continut Se aplica cunostintele referitoare la calibrarea, cotarea, tehnoredactarea, machetarea, prelucrarea imaginilor si corectura materialelor jurnalistice Obiective Aplicarea practica a cunostintelor dobndite si exersarea concretizarii conceptului editorial Exersarea pe diferite roluri specifice activitatii secretariatului de redactie n scopul aplicarii cunostintelor acumulate Resurse: Beldescu, G. Punctuatia n limba romna, ed. Gramar, Bucuresti, 1997 Brielmaier, Peter & Wolf, Eberhard Ghid de tehnoredactare, trad. Odobescu, Veaceslav, ed. Polirom, Iasi, 1999 Donay, Bernadette Mise en page et typographie, Editions PSI, Paris Gaillard, Philippe Tehnica jurnalismului, trad. Alex. Ilies Cmpeanu, ed. Stiintifica, Bucuresti, 2000 Guery, Louis Manuel de secrtariat de rdaction, Les ditions CFPJ, Paris

Tema 12: Tiparirea publicatiilor Tema cuprinde o prelegere si o dezbatere (C28) n care se vor urmari urmatoarele aspecte: Rolul si functiile pe care le ndeplineste procesul de tiparire n cadrul activitatii de productie mediatica Tipuri de procese tipografice

Continut Sunt prezentate si analizate locul, rolul si functiilor procesului de tiparire n cadrul proceselor de productie mediatica Cunoasterea fluxului tehnologic specific tipografiilor

Obiective ntelegerea exigentelor impuse de procesul de tiparire pentru elaborarea conceptului editorial si pentru organizarea activitatilor specific redactionale si de secretariat de redactie Corelarea posibilitatilor teoretice si generale ale activitatii de concepere si elaborare a publicatiilor cu posibilitatile si performantele tehnice si tehnologice ale procesului tipografic Resurse: Brielmaier, Peter & Wolf, Eberhard Ghid de tehnoredactare, trad. Odobescu, Veaceslav, ed. Polirom, Iasi, 1999 Donay, Bernadette Mise en page et typographie, Editions PSI, Paris Gaillard, Philippe Tehnica jurnalismului, trad. Alex. Ilies Cmpeanu, ed. Stiintifica, Bucuresti, 2000 Guery, Louis Manuel de secrtariat de rdaction, Les ditions CFPJ, Paris

Glosar de termeni

Aerograf instrument de desenare utilizat pentru retusuri si trucaje, care permite pulverizarea culorilor lichide. Agent de publicitate firma sau persoana care publica anunturile n presa. Albuminare tratament special al hrtiei care permite o mai buna imprimare a culorilor. Alineat spatiu tipografic care marcheaza nceputul unui paragraf. Alineatul poate fi orizontal sau vertical. Alineatul orizontal este plasat la nceputul primului rnd ca un spatiu liber egal cu latimea a trei caractere. Alineatul vertical este plasat deasupra primului rnd al paragrafului ca un spatiu alb cu o latime de cel putin 3 puncte, care mareste naltimea inter-rndului.

Aliniere ordonarea nceputului textului (titlu, cliseu, imagine) n raport cu marginile sau cu linia mediana a coloanei. n practica tipografica exista patru tipuri de alinieri: aliniere la marginea din stnga, aliniere la marginea din dreapta, aliniere la ambele margini, aliniere la centru. Alocare de spatiu portiuni de coloana rezervate unui articol, unei imagini sau publicitatii. Amorsa nceput al unui articol prea lung pentru a fi plasat n ntregime n qacel loc; text care anunta o serie de articole importante, destinat sa atraga atentia publicului. Anamorfoza deformare a unei imagini prin jocuri de oglinzi; deformare electronica a caracterelor sau a imaginilor. Andruck tiparire de proba, care urmareste transpunerea corecta a tuturor parametrilor tehnici ai tipariturii, inclusiv verificarea cromatica a ilustratiilor. Anunt termen care desemna nu de mult publicitatea directa (prin strigare), n opozitie cu reclama; n prezent, termenul e folosit pentru a desemna publicitatea n general, n mod deosebit formele de publicitate non-comerciala. Apret hrtie a carei suprafata a fost netezita cu un calandru (cilindru de netezire). ASCII America Standard Code for Information Interchange: standard american si international pentru codarea caracterelor transmiterea de date. Contine 80 de coloane pe ecran. Fiind dezvoltat n SUA, codul ASCII [aski] nu contine caracterele diacritice ale diferitelor limbi. Atac prima fraza sau primul paragraf al unui articol care furnizeaza imediat informatia principala. Banderola (bandeau, srteamer) titluri de semnalare a unor articole plasate deasupra titlului ziarului. Banca de date ansamblul informatiilor referitoare la un domeniu definit de cunostinte,organizat astfel nct sa fie consultat prin intermediul unor mijloace de comunicare la distanta. Banca de imagini centru de arhivare si de stocare a imaginilor pastrate pe banda magnetica, pe videodiscuri sau n fisiere electronice pe calculatoare. Bilet articol scurt, n ton usor umoristic; comentariu ironic de actualitate, care pastreaza ntotdeauna acelasi loc pe pagina. Bloc grafic ansamblu de elemente ale unui articol titrarea, sapoul, corpul de text etc. produs prin fotocopiere n dispunerea prevazuta n macheta. Brosare procedeul de prindere a filelor duble ale unor lucrari prin lipire cu adezivi reci sau calzi. Publicatiile brosate au ntotdeauna coperte. De obicei, revistele n format mic sunt brosate, iar cele n format mare si ziarele sunt pliate.

BT abreviere pentru Bun de tipar. Este expresia nscrisa de secretarul de redactie sau de responsabilul de numar pe f ecare pagina dupa ce a efectuat toate verificarile si corecturile i pentru a fi trimisa la tiparire. Buraj incident n cursul tiparirii care antreneaza acumularea de hrtie ntre cilindri. Cabuson ornament mai ngust dect latimea coloanei pe care este plasat. Cadraj dimensiunea, n latime si naltime, a partii unui document ce se doreste reprodus. Calibrare calcul care are drept scop estimarea din timp a numarului de semne dintr-un text. Capital litera majuscula de dimensiunea literei minuscule a aceluiasi corp de litera. Caracter de baza tipul de litera folosit n tiparirea corpului textelor jurnalistice. Caracterul titlurilor textelor jurnalistice poate diferi de cel al corpului textelor. Caractere bitmap tip de litere descrise printr-o succesiune de puncte albe sau negre, care ocupa toate aceleasi suprafete pe pagina. Caracter de litera pentru fiecare familie de litere exista variante de aspect si de stiluri. Variantele de aspect sunt: anticva, grotesc, medieval, egiptian; variantele de stil sunt: drept, cursiv, aldin. Caractere vectoriale tip litere descrise printr-o ecuatie matematica. Spatiul pe care l ocupa caracterele vectoriale este proportionala cu marimea caracterului respectiv. Dimensiunea lor poate fi schimbata n functie de marimea dorita, spre deosebire de caracterele bitmap, care au marimi fixe. Cartus ornament desenat n forma unui sul de hrtie desfasurat, pe care figureaza o deviza sau o monograma; caseta de mici dimensiuni n care este nscrisa o idee sau o sintagma care se doreste a fi pusa n valoare. Caseta redactionala fiecare publicatie este obligata sa publice n fiecare numar numele si contactele persoanelor de contact din conducerea publicatiei si/sau a departamentelor sale, precum si adresa si numerele de telefon ale redactiei. Aceste informatii se regasesc, de regula, ntr-o caseta plasata ntr- un loc fix n interiorul publicatiei. Cicero unitate de masura a marimii caracterelor de tipar, folosita n tipografia pe tipar nalt. n tipografia ofset si n tehnoredactarea computerizata, aceste marimi sunt convertite n unitati metrice: 1 cicero = 12 puncte Didot = 4, 512mm. Cliseu orice reproducere a unui text sau a unei imagini pregatita pentru a fi tiparita. CMYK abreviere folosita pentru desemnarea celor patru culori de baza utilizate pentru tiparirea n culori: C (cyan albastru) M (magenta rosu) Y (yellow galben) K (kontrast negru).

Coala raster coala de hrtie pe care sunt trasate reteaua de linii de ghidare a coloanelor, masurile si coordonatele de pozitionare a elementelor materialelor jurnalistice. Coala tipografica coala de hrtie care are dublul dimensiunii paginii de ziar. Coloane suprafete dreptunghiulare verticale egale ntre ele n care sunt mpartite paginile de ziar sau de reviste si n care este amplasate materialul tipografic. Colonaj numarul de coloane ocupate pe lungime de un titlu, de un articol, de un cliseu. Colontitlu denumire pentru o suprafata dreptunghiulara dispusa orizontal deasupra oglinzii paginii pe fiecare pagina a publicatiei, n care apar, de exemplu, numele ziarului, numarul paginii, titlul paginii, vignete etc. Concept grafic ansamblul stipularilor tuturor elementelor grafice ale unei publicatii (latimea coloanelor, tipul caracterelor, modalitatile de paginare etc.). Concept redactional ansamblul stipularilor tuturor elementelor redactionale ale uneei publicatii: continutul rubricilor, genul si stilul articolelor etc.). Continuare fragmentul final al textului al unui articol care este plasat pe alta pagina dect cea n care este nceputul sau. Contrast ecartul ntre punctele de densitate ale unui cliseu, ale unei imagini. Corector persoana nsarcinata sa citeasca si sa corecteze textele ntre fazele de redactare, cotare si tiparire. Corp de text tipul, marimea, aspectul si stilul caracterului n care este tiparit corpul textului unui material jurnalistic. El este acelasi (sau poate prezenta mici variatii) pentru majoritatea textelor din publicatie. Cotare operatiunea de atribuire a unor valori grafice si tipografice elementelor unui material jurnalistic. Cotor partea laterala stnga, opusa muchiei, rezultata prin suprapunerea filelor sau fascicolelor unei publicatii, unde se realizeaza coaserea sau brosarea s unde se fixeaza coperta. CPI characters per inch numarul de semene pe inch (1 inch = 2,54 cm). n acest sistem de distributie a semnelor tipografice, fiecarei litere i este rezervata aceeasi lungime fixa: 10CPI = 10 caractere de 12 puncte; 12CPI = 12 caractere de 10 puncte. Cruce de reperaj sau de potrivire linii ajutatoare intersectate folosite pentru suprapunerea cu precizie si pentru tiparirea unei prezentari grafice policolore.

Culegere cu marginale structurare pe doua coloane a paginii, dintre care una mult mai ngusta dect ceala lta, destinata sa cuprinda titluri de paragraf, comentarii scurte, nete, indicatii etc., necesare unei mai bune ntelegeri a textului dar folosite si pentru a reda n mod redus ideile cuprinse n textul din coloana mai lata, facilitnd o lectura mai rapida. Culegerea titlurilor stabilirea tipului caracterului de litera n care va fi tiparit textul unui material jurnalistic. Caracterul de litera al titlurilor poate diferi de cel al corpului de text, att ca tip, ct si ca stil sau aspect. Dactilograma text dactilografiat. Decupaj fragmentul degajat dintr-o imagine mai mare, prin decuparea pe conturul elementului urmarit. Descompunerea imaginii descompunerea imaginii sau graficii originale n puncte de raster si n culorile de baza. La sfrsitul procedurii se obtine aceeasi imagine n cele patru culori de baza. Distanta dintre coloane dimensiunea spatiului alb care delimiteaza coloanele ntre ele (de regula ntre 5mm si 3mm). DTP Desk Top Publishing sau PAO (presse assist par ordinateur) presa realizata pe calculator. Dublon litera, cuvnt sau portiune de text repetata din greseala. Element decorativ vignete sau alte imagini grafice rara rol informativ, folosite doar pentru a conferi atractivitate si sugestivitate informatiei pe care o nsoteste. Embargo termen de ntrziere impus publicarii unei informatii dintr-un text furnizat nainte ca evenimentul sa se produca sau sa se confirme. Presupune o ora limita dupa care informatia poate deveni publica. Falt zona a colii de tiparite unde se realizeaza ndoirea si mpaturirea colii pentru a o aduce la formatul dorit. Liniile de faltuire sunt importante, deoarece ele determina modul de distribuire al materialelor, mai ales pe prima pagina. Familie de litere totalitatea caracterelor unui anumit tip de litera. Fascicole mai multe pagini reunite prin pliere, marcate cu elemente de identitate specifice, care formeaza sectiuni diferite n cadrul ziarelor si tabloidelor. Fasonare ansamblu de operatiuni ce urmeaza tiparirii, prin care se da publicatiei forma definitiva (taierea paginilor, faltuirea). Faltuire operatiunea de ndoire si mpaturire a colii tiparite pentru a-i reduce formatul. Fereastra deschidere practicata ntr-un cliseu pentru a se plasa un titlu, o legenda sau un ornament.

Fisier un pachet de date stocate n acelasi format electronic, tratate n mod unitar de catre programele informatice care le prelucreaza. Fisierele reprezinta formatele electronice ale materialelor jurnalistice. Foaie de stil fisier ascuns care contine toti parametrii atribuiti prin cotare formatului unui text. n cotarea aplicata textelor n format electronic, fisierul ce contine caracteristicile de formatare a textului poate fi codificat n diferite forme, stabilite prin conceptul redactional si grafic. Font set complet de litere si semne tipografice de un anumit caracter dintr-o anumita familie de litere. Formatul paginii dimensiunea paginilor unei publicatii. Paginile ziarelor au dimensiuni variabile n jurul celor date de standardul A2, tabloidele pe cele date de standardul A3, revistele pe cele date de standardele A3 si A4, buletinele pe cele date de standardele A4 si A5. Formatul fisierelor desemneaza tipul de stocare si de codificare a informatiilor n fisierele specifice diferitelor programe informatice de prelucrare a datelor. Unele formate de fisiere sunt compatibile doar cu anumite programe, altele suporta convertirea dintr-un format specific unui program n altul. Formatul paginii dimensiunea totala a suprafetei de hrtie pe care o oare pagina publicatiei. Frontispiciu suprafata de pagina tipografica, distribuita, de regula pe orizontala, amplasata n partea superioara a primei pagini, care cuprinde numele ziarului si unele date de natura administrativa (data, numarul de aparitie etc.). Galvanoplastie tehnica de corodare prin electroliza, care permite obtinerea unor amprente n relief, pe o suprafata metalica. Grafic diagrama de prezentare vizuala a diferitelor relatii ntre date ordonate dupa diferite criterii. Grid retea de marcaje virtuale folosite n programele de editare pentru mpartirea paginii pe rnduri si coloane. Headline titlul principal al paginii de ziar. Heliogravura procedeu de imprimare care utilizeaza un cilindru de cupru pe care sunt gravate n adncime elementele care trebuie imprimate. Imagine bitmap imagine electronica realizata prin transformarea imaginii originale ntr-o retea de puncte care sunt ulterior juxtapuse. Imaginile bitmap au dimensiuni mari, dar si rezolutie foarte buna la imprimare. Imagine peisaj imagine dreptunghiulara distribuita pe orizontala (landscape).

Imagine portret imagine dreptunghiulara distribuita pe verticala (portrait ). Imagine vectoriala imagine electronica realizata prin crearea unor obiecte matematice care ulterior sunt juxtapuse. Imaginile vectoriale au dimensiuni mai mici, dar rezolutia la imprimare este mai scazuta. Interlinie intervalul dintre un rnd si rndul imediat urmator; spatiul dintre linia de baza a unui rnd si linia de baza a rndului urmator. naltimea literei reprezinta dimensiunea verticala a unui font masurata ntre prelungirea cea mai de jos si prelungirea cea mai nalta a literelor din fontul respectiv. Kerning modificarea lungimii ocupate de un text prin varierea spatiului dintre literele cuvintelor sau dintre cuvinte. Layout schema, proiect, macheta. Elaborarea layout-ului desemneaza conceperea si proiectarea paginilor publicatiei n functie de materialul publicistic. n macheta se stabilesc pozitia, aranjarea si dimensiunile suprafetei ocupate de elementele materialelor jurnalistice. Layout-er paginator: persoana care proiecteaza si aranjeaza materialele tipografice n pagina. Raspunde de realizarea tuturor aspectelor grafice ale dispunerii textelor si ilustratiilor n paginile publicatiei. Latimea literei latimea unui dreptunghi imaginar n care este plasata o litera tipografica (inclusiv spatiul de la stnga si de la dreapta caracterului). Legare operatiunea de reunire prin coasere, lipire si copertare a colilor tiparite ale revistelor, buletinelor, brosurilor etc. Legarea prin coasere presupune coaserea cu ata a colilor tiparite. Este o operatiune scumpa si nepractica, n cazul ziarelor si chiar al revistelor, este rezervata cartilor si uneori buletinelor sau anuarelor. Legarea prin lipire (brosarea) este o operatiune specifica revistelor. Legenda imaginii text explicativ care nsoteste o figura, i imagine, o ilustratie, un grafic, o harta, completnd-o cu date necesare ntelegerii acesteia. Letrina litera initiala a unui paragraf redata ntr- un corp mai mare dect cel al textului, astfel nct sa ocupe mai multe rnduri. Poate fi o litera artistica. Linia de baza o linie orizontala imaginara trasata la baza literelor astfel nct sa formeze un rnd drept. Prelungirile superioare sau inferioare ale literelor se fac pornind de la aceasta linie de baza.

Linie directoare linie verticala imaginara n raport cu care sunt aliniate toate rndurile la capatul rndului (stnga, dreapta) sau la mijlocul acestuia. Linie de reper linie ajutatoare invizibila la tipar, dupa care se orienteaza paginatorul n alcatuirea paginii. Linotip masina cu ajutorul careia se culeg mecanic literele pentru a se produce rnduri de text n matrice de plumb. Reprezinta o tehnologie specifica tehnicii tiparului nalt. Litera de rnd toate literele mici (minusculele) dintr-un set de caractere sunt numite litere de rnd. Litere verzale toate literele mari (majusculele) dintr-un set de caractere sunt numite litere verzale. Litografie procedeu de reproducere a unei imagini pe piatra, bazat pe incompatibilitatea dintre apa si materiile grase. Din aceasta tehnica provine tiparul ofset din zilele noastre. Logistica ansamblul actiunilor si operatiunilor de gestionare a resurselor materiale n vedere ndeplinirii unor misiuni specifice unei organizatii. Logo element grafic cu functie simbolica care nsoteste anumite publicatii, pagini, rubrici. Logo-urile nlesnesc orientarea cititorului n publicatiei si faciliteaza recunoasterea continutului informativ. Letrina litera initiala a unui paragraf, a unei coloane sau a unui capitol, scoasa n evidenta prin faptul ca e mai mare dect celelalte si este plasata in interiorul sau n exteriorul textului. Poate fi de alt caracter dect corpul de text sau poate fi realizata artistic. Se mai numeste si litera ngropata sau initiala. Lumnare coloana nentrerupta pe toata lungimea paginii. Lungimea zatului lungimea maxima a unui rnd dintr-o coloana. Macheta modelul unei pagini de ziar sau de revista, desenata la scara sau n marime reala, pe care sunt marcate principalele elemente ale conceptului grafic, servind la paginarea materialelor jurnalistice. Magazin supliment special al unei publicatii, tiparit n culori si pe hrtie de calitate superioara. Continutul magazinelor este foarte divers, astfel nct sa satisfaca asteptarile si gusturile unui public ct mai larg. Manseta zona superioara a primei pagini, unde este plasat titlul ziarului si diferite mentiuni administrative sau de alta natura, care se reiau la fiecare aparitie. Marginea paginii suprafata netiparita dintre oglinda paginii si formatul paginii, de regula, mai ngust dect coloana paginii.

Marginale text tiparit n afara oglinzii paginii, avnd rol de note marginale, de scurte comentarii sau de a titra paragraful respectiv. Montaj operatie similara punerii n pagina, doar ca n acest caz materialul jurnalistic paginat se prezinta sub forma de film sau tiparituri de proba. Oglinda paginii suprafata paginii destinata textului si imaginilor, excluznd marginile. Orfan ultimul rnd (complet sau incomplet) al unui rnd dintr-un paragraf, care apare la nceputul unei coloane nor sau al unei pagini noi. O astfel de situatie trebuie evitata, fiind n afara normelor tipografice. Pagina frumoasa pagina impara a ziarelor, numita astfel deoarece atunci cnd se rasfoieste o publicatie, pagina fara sot este prima care atrage privirea. Paginare operatia de asezare a elementelor materialului jurnalistic n pagina publicatiei n conformitate cu distributia stabilita prin machetare. Paginare n bloc procedeu de paginare n care textul unui material jurnalistic este paginat n bloc, ocupnd suprafata tipografica sub forma de dreptunghiuri. Imaginile care nsotesc textul sunt plasate, lnga, deasupra sau dedesubtul acestuia. Paginare n rama procedeu de paginare n care textele sunt paginate n coloane de lungimi diferite. Articolele sunt mbinate ntre ele, dar ilustratiile sunt mai rare. Paginare n module procedeu de paginare n care textele si imaginile sunt aranjate unitar, iar pentru facilitarea perceperii unitatii unui material se recurge la delimitare ntre articole cu ajutorul unor elemente grafice sau a unor linii. Paginare n scara procedeu de paginare n care textul este ordonat curgator, dintr-o coloana, n alta. Paragraf unitate de text si continut, care cuprinde un numar de propozitii ce fac referire la aceeasi idee. Paragrafele pot ncepe cu alineat orizontal sau cu alineat vertical. Piere funerare denumire metaforica data articolelor de o coloana asezate alaturi si la acelasi nivel unul fata de celalalt. Pixel cea mai mica unitate de suprafata n care poate fi descompusa o imagine proiectata pe un ecran electronic. Plotter echipament periferic conectat la un computer care imprima text sau grafica pe coli de hrtie mai mari dect formatul standard A3.

Postscript limbaj folosit de computere pentru comunicarea cu imprimantele, n vederea transformarii formatului electronic al fisierelor de text sau imagine n comenzi pentru dispozitivele de scriere ale imprimantelor. Pliere operatiunea de ndoire a paginilor tipografice (faltuire) si asezare a lor ntr-o fascicola. Este o operatiune specifica ziarelor, pentru care nu este necesara si nici practica operatiunea de brosare sau de legare. Print text imprimat de o imprimanta. Proba de tipar imprimare a unei pagini compusa n conformitate cu macheta conceputa, dupa ce a materialele jurnalistice au fost corectate. Proba de tipar suporta ea nsasi corectura si revizuire pna primeste bun de tipar. Punct masura tipografica pentru specificarea marimii literelor. Exista doua sisteme de exprimare a marimii literelor: cel american si cel european (francez). Unitatea sistemului american este pica, care e egala cu 12 puncte de 0,352mm. Unitatea sistemului european este cicero, care este egala cu 12 puncte de 0,376mm (Didot). Qadratin (punctisor) spatiu alb (de regula la nceputul rndului) care corespunde unui patrat a carui latura este egala cu latimea corpului de litera n care este cotat textul. Quadrat suprafata de text de forma dreptunghiulara a carei latura mare este egala cu latimea coloanei, iar naltimea este egala cu 4 quadratini corp 12. Rasterul coloanelor latimea standard a coloanelor din pagina unei publicatii. Rasterul paginii grila formata din linii de reper verticale si orizontale, care servesc la asezarea n pagina a textului sau imaginilor. Rasterul rndurilor naltimea standard a rndului tipografic dintr-o coloana. Re-design revizuirea aspectului unui element al conceptului redactional si grafic, n vederea actualizarii expresiei sale grafice cu exigentele noilor categorii de cititori sau cu exigentele si posibilitatile noilor concepte editoriale si tipografice. Re-launch actiunea de revitalizare a ntregului concept redactional si grafic al unei publicatii, astfel nct sa fie n acord cu asteptarile publicului sau cu noile orientari ale publicatiei. Retragerea rndurilor procedeu de accentuare tipografica prin care un numar de rnduri de text este tiparit cu o anumita retragere de la marginea rndului, operatie care scoate n evidenta portiunea respectiva de text.

Revista magazin gen de publicatie care se adreseaza unui public larg si care acopera un spectru tematic divers. Este tiparita ntotdeauna n culori (yellow magazine) si pe hrtie de calitate. RGB sistem cromatic bazat pe culorile fundamentale Red (rosu), Green (verde) si Bleu (albastru), folosit n obtinerea culorilor n programele de editare grafica. Pentru obtinerea celorlalte culori se combina n diferite proportii cele trei culori fundamentale. Rotativa masina de tiparit, care face posibila tiparirea paginilor ziarelor si revistelor n flux continuu, direct pe coala de hrtie. Rubrica continut informatic cu aparitie continua, numar de numar, specific ziarelor si revistelor. O rubrica poate ocupa o parte dintr-o pagina, o pagina sau chiar mai multe pagini. Rubricile se disting prin elemente grafice constante, care le fac usor de urmarit de catre cititori. Scala Euro sistem cromatic definit precis pe baza sistemului RGB. Variatia amestecului de culori este de 5%. Pentru cerneala tipografica, valorile procentuale sunt transformate direct n valori cantitative. Scalare procedeu de modificare proportionala a dimensiunilor textului sau imaginilor. Scanner terminal periferic al unui computer, care converteste imaginile imprimate pe diferite suporturi materiale n fisiere grafice. Serif partea terminala a unui caracter, care prelungeste desenul acestuia. Spatiul dintre rnduri distanta dintre liniile de baza a doua rnduri nvecinate Stil de scriere profilul grafic al unei grupe de semne )litere, cifre, semene punctuatie, caractere speciale) omogene. O serie de stiluri de scriere formeaza un tip de caractere. Supliment anexa a unei publicatii, avnd continut informational sau publicitar. Suplimentul poate avea acelasi format de pagina ca si publicatia pe care o nsoteste sau poate sa fie mai mic. Supliment special supliment datorat unui eveniment sau unei situatii deosebite. Sup limentele speciale pot fi si suplimente saptamnale tematice (literare, de sport, financiare etc.). Sapou rezumat textual al unui articol, prezentat la nceputul acestuia, n care sunt reunite ideile cele mai importante ale acestuia, pentru l rezuma sau pentru a trezi interesul cititorilor. Spalt proba de tipar a unui text n formatul atribuit prin cotare, fara sa fie nca plasat n pagina. Tabloid publicatie mediatica informativa al carei format de pagina variaza n jurul dimensiunilor standard A3.

Text orb text generic, al carui rol este doar de a marca locul n care va fi plasat un titlu, un sapou, o legenda sau textul unui articol, n vederea verificarii repartitiei materialelor jurnalistice n pagina. Tipar adnc tehnologie de tiparire n care elementele purtatoare de semnificatie (textul si ilustratiile) sunt gravate n adncimea suprafetei de imprimat, iar cele de fundal ramn la suprafata. n acest fel se obtine o imprimare n cliseu invers. Tipar de plumb tehnologia de tiparire prin care pentru tiparirea textului si a ilustratiilor se proceda la realizarea unei matrice n care textul realizat din litere de plumb culese manual sau mecanic, iar imaginile erau gravate pe clisee de zinc. Tipar fotografic tehnologie de tiparire prin care expunerea literelor se face fotografic, cu un aparat de marit, pe hrtie sau pe pelicula foto. Prin modificarea factorului de marire si prin deformarea opticii de proiectie sau a suprafetei de proiectie se pot obtine dimensiuni diferite ale setului originar de caractere. Tipar nalt tehnologie de tiparire n care elementele purtatoare de semnificatie (textul si ilustratiile) sunt proeminente n raport cu suprafata imprimata, iar cele de fundal ramn n adncime. Astfel, se obtine o imprimare n cliseu normal. Tipar ofset (tipar plan) tehnologie de tiparire n care att suprafetele care apar la tiparire, ct si cele care nu apar, sunt transpuse fotochimic pe o placa tipografica. Tipometru rigla speciala, gradata n puncte si cicero (sau pica) pentru masurarea dimensiunii literelor. Titlu n scara efect grafic produs de liniile de titlu de pe o pagina, care se nsiruie pe verticala cu un anumit decalaj lateral, crend impresia unei scari. Titlu principal titlu tiparit cu litere mult mai mari dect restul titlurilor sau textului si care este plasat, de regula, pe prima pagina, referindu-se la cel mai important eveniment al perioadei pe care o acopera publicatia, la tema acesteia, sau poate fi titlul principal al paginii. Tribuna zona aflata imediat sub manseta primei pagini, pe care sunt plasate Spalt tiparitura de proba a unui text, n care sunt respectate indicatiile de paginare referitoare la caracterul literei, latimea coloanei, stilul literei. Pe aceste tiparituri de proba se fac corecturile textului tipografic. Straif partea ramasa din coala tipografica dupa debitarea formatului paginii publicatiei.

Umar portiune de text (n forma unei coloane sau a unei fractiuni de coloana) care sustine un titlu, o imagine sau un alt text. Vaduva denumire pentru o eroare de paginatie care consta plasarea izolata a rndului de nceput al unui paragraf sfrsitul unei coloane sau al unei pagini. Zat fasonat mai multe rnduri de latime diferita de cele ale coloanei, care urmeaza conturul regulat al unei imagini sau al unor forme geometrice suprapuse partial peste coloana de text. Zat profilat mai multe rnduri de latimi diferite de cele ale coloanei, care urmeaza conturul neregulat al unei imagini sau al unei forme geometrice suprapuse partial peste coloana de text.