You are on page 1of 15

Transformata Fourier

Introducere
Sistemele liniare invariante în timp sunt de departe cele mai studiate și utilizate sisteme în prelucrarea semnalelor. Un sistem se numește liniar dacă răspunsul acestuia la suma a două semnale este identic cu suma răspunsurilor la fiecare semnal în parte. Un sistem se numește invariant în timp dacă răspunsul său la un semnal este același indiferent de momentul când este aplicat semnalul respectiv la intrarea sistemului. Din teoria sistemelor, se știe că funcțiile proprii ale sistemelor liniare invariante în timp (pe scurt, SLIT) sunt (co)sinusoidele. Altfel spus, dacă la intrarea unui SLIT aplicăm o cosinusoidă pură de frecvență ω0, atunci la ieșire vom avea tot o cosinusoidă pură ω0 (bineînțeles, având altă amplitudine și fază). Acest fapt permite studierea comportamentului sistemului la un semnal de intrare oarecare, cu condiția să putem scrie semnalul respectiv ca o sumă (fie și infinită) de cosinusoide. Semnalele periodice pot fi scrise ca o sumă numărabilă de componente sinusoidale ale căror amplitudini și faze pot fi calculate cu ușurință din semnalul respectiv, acestea fiind seriile Fourier. Transformata Fourier generalizează aceasta descompunere de semnal într-o sumă de sinusoide și pentru semnalele neperiodice. Să începem prin a studia forma spectrului semnalului periodic în funcție de perioada sa . Se observă că pe măsură ce crește, componentele din spectrul semnalului se “îndesesc”. Acest lucru este natural, întrucât creșterea lui este echivalentă cu scăderea frecvenței fundamentale ¸ și deci, cu scăderea intervalului de frecvență între două componente succesive. Figura 1. ilustrează un exemplu. Evident, la limită, când T → ∞, componentele frecvențiale se “contopesc”, iar spectrul semnalului devine de natură continuă.

1

ția Ajungem. se definește transformata Fourier a semnalului finește ca fiind semnalul obținut dup ținut după: (2) Semnalul original x(t) poate fi recuperat din transformata sa prin aplicarea operatorului invers: lui (3) Figura 1: Forma spectrului unui semnal periodic în func de perioadă: (a) Semnal periodic de funcție ă: perioada T. deci. (d) Modulul coeficien T. s observăm similitudinile și diferențele între țelegerea să relațiile (2) și (3) și cele care descriu descompunerea în serie Fourier complexă a unui semnal țiile plexă periodic: 2 . Este important. pentru înțelegerea noțiunilor. la definiția transformatei Fourier. Fie un semnal de modul integrabil: (1) Atunci. coeficienților Anc pentru semnalul din figura (c). (b) Modulul coeficien coeficienților Anc pentru semnalul din figura (c) Semnal periodic de perioada T1>T.

în cazul transformatei Fourier. respectiv faza cosinusoidei de frecvență ω ce intră în descompunerea spectrală a semnalului x(t). (5) devine: . (6) 3 . observând că. avem z+z* =2 {z} ¸si că {X(ω) exp(jωt)} = {|X(ω)| exp(j(ωt + ϕ(ω)))} = |X(ω)| cos(ωt + ϕ(ω)). relație ce justifică afirmația despre semnificația modulului și fazei lui . Modulul |X(ω)| ¸si faza ϕ(ω) ale cantității complexe X(ω)= |X(ω)| exp(jϕ(ω)) sunt amplitudinea. folosind faptul că . în ipoteza unui semnal x(t) cu valori reale. numărul de cosinusoide în care se descompune semnalul devine infinit nenumărabil. Într-adevăr. cu singura diferență că.Se observă că semnificația valorilor X(ω) este similară cu cea a coeficienților Anc. valorile transformatei Fourier situate simetric față de 0 sunt complex conjugate: (4) Atunci (3) poate fi rescrisă ca: (5) În continuare.

Liniaritatea transformatei Fourier se traduce prin faptul că aceasta comută (7) Deplasarea în timp cu o cantitate constantă t0 a unui semnal corespunde unei deviații induse în faza spectrului: (8) (9) Deplasarea spectrului unui semnal cu o frecvență constantă ω0 corespunde înmulțirii semnalului în timp cu o cosinusoidă complexă: (10) 4 . Fie x(t) si y(t) două semnale de modul integrabil și fie a și b două constante complexe.Proprietățile transformatei Fourier Transformata Fourier este liniară.

5 .(11) O contracție a semnalului cu o constantă corespunde unei relaxări a spectrului cu aceeași constantă și vice-versa. (12) (13) unde (14) (15) (16) Se aplică relația precedentă.

Fie x(t) și y(t) două semnale de modul integrabil.Transformata Fourier conservă energia semnalului. între transformatele Fourier ale celor trei semnale ale loc relația: (21) 6 . Spectrul semnalului obținut prin convoluția temporală a două semnale se obține ca produsul spectrelor celor două semnale. și fie z(t) produsul lor de convoluție: (20) Atunci. (17) (18) (19) Se folosește simetria între relațiile care dau transformata Fourier directă și inversă.

(22) Spectrul semnalului obținut prin produsul a două semnale se obține prin convoluția spectrelor celor două semnale. între transformatele Fourier ale celor trei semnale are loc relația: (23) (24) 7 . Atunci. și fie z(t) semnalul obținut prin produsul lor: . Fie x(t) ¸si y(t) două semnale de modul integrabil.

(25) Transformatele Fourier ale câtorva semnale de interes (26) În relația de mai sus s-a folosit proprietatea impulsului Dirac: a (27) Figura 2: Impulsul Dirac si transformata sa Fourier 8 .

(28) de unde. care se interpretează în sensul că în descompunerea unui semnal constant ca o sumă de sinusoide intră numai componenta de frecven zero. avem (30) ceea ce completează demonstrația noastr ția noastră.Calculul transformatei Fourier a semnalului constant x(t)=1 nu poate fi făcut direct. Figura 3: Semnalul constant și transformata sa Fourier Având în vedere semnificația transformatei Fourier a unui semnal. era normal s ne aștept ficația să șteptăm la acest rezultat. cu excepția unor constante și a ția unei operații de simetrizare. se folose folosește rezultatul anterior (conform căruia transformata Fourier a unui impuls Dirac este funcția constant și funcția constantă) se aplică proprietatea simetriei transformatei Fourier. două funcții fac pereche Fourier indiferent care din ele e exprimat în ă funcții exprimată timp și care în frecvență. care a afirmă că. calculând transformata Fourier inversă a semnalului adevăr. avem: (29) Intr-adevăr. 0t) nu 9 . calculul transformatei Fourier a funcției x(t) = cos( ) poate fi abordat în mod direct. Pentru rezolvarea problemei. adică semnalul constant! frecvență La fel ca și în cazul semnalului constant. . ci tot folosind rezultate deja determinate și proprietăți ale n transformatei Fourier. Rezultatul anterior poate fi scris compact ca: ă. aplicând relația (19). datorită ăcut imposibilității calculului limitei .

avem succesiv: (31) Figura 4: Semnalul cosinusoidal pur și transformata sa Fourier Transformata Fourier a semnalului x(t) = sin(ω0t) se poate deduce în mod absolut similar pornind de la: (32) La fel ca în cazul transformatei Fourier a semnalului constant. și anume cea pe frecvența respectiv respectivă! 10 . rezultatul obținut mai sus este intuitiv. obținut întrucât arată faptul că descompunerea unui semnal co cosinusoidal pur de frecvență 0 ca o sumă de cosinusoide este compusă dintr-o singur cosinusoidă.Pornind de la forma complexă a descompunerii unui semnal periodic în serii Fourier: și folosind rezultatul anterior și teorema deplas i deplasării în frecvență.

11 . transformata Fourier a unei funcții de tip sinc este o funcție box: ții (36) Rezultatul de mai sus este extrem de util în studiul fil filtrelor lineare.Fie semnalul: (33) Transformata Fourier a lui x(t) se calculează direct precum: (34) Unde cu sinc(x) am notat funcția sinus cardinal: ția (35) Figura 5: Semnalul de tip box si transformata Fourier Aplicând rezultatului anterior teorema simetriei și folosind faptul că funcția “box” e par rezultă că ția pară.

dintr-un semnal sinusoidal. Prin analogie cu teorema Fourier.1. Să analizăm exemplul următor în care TFD este aplicată inițial unei secvențe ce conține un număr întreg de perioade. Deci secven de N date căreia i se aplică secvența ăreia TFD. situa un situație reflectată fidel în spectrul său. pentru n=0. Transformata Fourier Discretă (TFD) și Transformata Fourie Discretă Rapida (TFDR) sunt instrumente Fourier care permit calculul facil al spectrului de frecven al unei secvențe de date.2. comparare Trebuie comparare. Spectrul secvenței de frecvență țe date realizat pe baza relației .. similar în cazul TFD. care se referă la semnale periodice care au un spectru a referă discret. dacă dispunem de un spectru discret. să vedem acum dacă spectrul secvenței de date este același cu spectrul semnalului din care aceasta secvenței s-a prelevat. trebuie menționat că.Figura 6: Semnalul de tip sinus cardinal și transformata sa Fourier Aplicații ale transformărilor Fourier Transformarea Fourier a unui semnal permite analiza semnalului în raport cu frecvența. 12 . dac aplicăm TFD unei secvențe de N date.N-1 (37) reprezintă un “alter ego” al acesteia... analiz frecvența. putând fi folosit la identificare. secvența de date de la care acesta provine este periodică. dacă țe căruia îi va corespunde spectrul rezultat se ob obține multiplicând prin periodicitate această secven dicitate secvență. Reciproc. este privită ca provenind dintr-un semnal periodic.. înseamnă că ă. având perioada egală cu N Te unde Te un reprezintă perioada de eșantionare. Cele menționate au consecințe importante. analiză extrem de importantă în studiul ulterior al modului în care semnalul se propagă prin diverse sisteme. semnalul șantionare. clasificare.

reprezentat în figura 7. secven secvența de N eșantioane “prelevată” din sem trebuie să conțină un număr întreg de perioade. determinat spectrul unui semnal folosind TFD. În concluzie. care nu este sinusoidă. spectrul secvența ăr rezultat nu este cel corect fiindcă el este în fapt spectrul semnalului rezultat prin multipl multiplicarea prin periodicitate a secvenței . 13 .b. ă” semnal ă Atunci când se preia o porțiune din N eșantioane dintr un semnal. atunci când secven nu conține un număr întreg de perioade. Am văzut ca prin TFD putem obține spectrul corect numai ține dacă semnalul analizat este periodic și numai preluând o fereastră dreptunghiulară care con conține un număr întreg de perioade. se zice țiune dintr-un că se preia o . atunci în cazul în care semnalul este periodic. dacă trebuie ței sinusoidă. fără a le schimba valoarea.Figura 7: Spectrul dat de TFD pentru secven secvențele de date Se observă că în al doilea caz.

alterarea spectrului de frecven ă se datorează cu prioritate zonelor de margine ale rar. frecvență ferestrei. Acestea sunt privite ca ”făcând parte din semna”. Algoritmul este cel descris de relația (38) 14 . Soluția de înlăturare a variațiilor mari din zona de margine a unei porțiuni de semnal. o constituie țiilor țiuni aplatizarea acestora. ori este evident că semnalul original nu are astfel de salturi. Acesta este obiectivul metodelor de ”ferestruire”.țiune Figura 8: Porțiune de semnal preluată cu și fără ferestruire În caz contrar. precum zonele încercuite din figura 8.a.

Pentru aceasta se folosește o altă mărime denumită . În concluzie. energia totală a unei secvențe de N eșantioane se exprimă ca fiind suma pătratelor eșantioanelor. corespunzătoare fiecărei armonici rezultate prin transformarea Fourier a semnalului. Ferestruirea are rolul de a reduce contribuția nefastă a porțiunilor de capăt ale secvenței prelevate. 15 . 41 se ”împart în două”. fereastra Hanning (relația 41). Spectrul unui semnal nu oferă o informație intuitivă. mai puțin în zonele de capete unde ea trebuie să descrească uniform către zero. și atunci algoritmii 39. sub aspectul energetic. Energia semnalului în transformata Fourier se regăsește cu ajutorul teoremei Parseval: (42) Contribuția la energia totală a semnalului. 40. Așa cum este arătat în figura 8. a contribuției fiecărei armonici la alcătuirea semnalului. fereastra Welch (relația 40). sau poate fi mai mic decât N. Există mai multe funcții care au această proprietate. ca de exemplu: fereastra triunghiulară (relația 39). în spectrul de frecvență al semnalului. Tehnica de ferestruire mai este folosită pentru a ajusta și alți algoritmi de procesare numerică și anume pe cei cu rolul de filtru numeric. este următoarea: (43) Unde sunt coneficienții complecși rezultați din transformarea Fourier a semnalului . funcția fereastră trebuie să aibă amplitudinea unitară pe toată lungimea porțiunii de semnal prelevate. procedeul numeric de ferestruire se aplică secvenței numerice căreia urmează să-i fie aplicată transformarea TFD sau altă transformare. numită ”funcție fereastră”. Prin analogie cu energia semnalelor analogice.Se observă că porțiunea prelevată se înmulțește cu funcția . (39) (40) (41) În exemplele date. câte o jumătate pentru fiecare capăt al secvenței. așa cum este ilustrat în figura 8. M poate fi egal cu lungimea secvenței prelevate (N). unele dintre ele consacrate deja în literatura de specialitate. care arată contribuția energetică a fiecărei armonici.