“Alexandru Lapusneanul” – Caracterizarea personajului principal

In nuvela cu acelasi nume, de C. Negruzzi, personajul eponim, Alexandru

Lapusneanul este modelul tiranului, al despotului din perioada medievala, readus
la viata de catre autor, reconstituit pe baza afirmatiilor si relatarilor lui Grigore
Ureche in “Letopisetul Tarii Moldovei”.
Acesta este surprins in perioada cele de-a doua domnii, cand intors in tara,
se hotaraste sa faca ordine in Moldova dupa propriile sale legi.
Alexandru Lapusneanul in cele patru capitole ale nuvelei este prezentat in
evolutie, ocupand de fiecare data un loc central, de conducere si intruchipand
intreaga putere de luare a deciziei si de judecata.
Este un personaj complex, un caracter foarte bine conturat si format,
gasind cu dibacie o solutie diabolica pentru fiecare situatie si tratand cu sange
rece si cu superioeritate problemele si trebuintele altora.
In primul capitol, acesta intra in scena in plina forta, amenintator si
necrutator, mesaj de amenintare rezultat din Motto-ul capitolului in discutie, “daca
voi nu ma vreti, eu va vreu”.
Acest motto constituie una dinre deja celebrele replici ale voievodului tiran, de
unde reiese hotararea de a trage sub influenta sa totala pe toata lumea, fara a lua
in consideratie parerile si doleantele tarii, aduse la cunostinta de catre Spancioc si
Stroici.
Tot aici descoperim setea lui Alexandru de a ajunge cu orice pret la conducerea
provinciei istorice, Moldova.
In capitolul al III-lea, voievodul se releva in toata complexitatea sa. Se
dovedeste a fi un foarte bun orator, cu o putere de convingere remarcabila,
reusind sa tina un discurs in fata multimii razvratite.Discursul sau, care abunda de
falsitate si ipocrizie, este caracterizat in mod direct de catre autor prin formula
“desantata cuvantare”.
Prin discursul din mitropolie, Alexandru reuseste sa castige multimea de partea
sa. Se foloseste de textele sacre pentru aceasta si se va dovedi ca nu a comis
doar un singur sacrilegiu.
Ca urmare a festinului de la palat, se face evident gustul voievodului pentru
macabru si scene sangeroase.
Sarabanda crimelor este incheiata de linsarea boierului Motoc, cu care pe
parcursul lecturii, Alexandru Lapusneanul este caracterizat in antiteza,
Lapusneanul are grija ca omorarea acestuia sa se transforme intr-un delicios
spectacol.
Acesta se afiseaza foarte detasat si satisfacut de cele intamplate, fancad afirmatia
de geniu, “prosti, dar multi”. Din acest fapt rezulta preferinta cantitatii in
detrimentul calitatii.
Cuprins de efectele mortii care se apropia, caracterul sau capata nuante
absurde, ducand chiar pana la un scandalos delir religios.
Atitudinea sa este conturata cu succes de Motto-ul ultimului capitol, “de ma voi
scula, pre multi am sa popesc si eu”, ceea ce denota mai multe lucruri: conflictul
interior al tiranului, lupta dintre vointa si neputinta si dorinta de razbunare.
Mijloacele de caracterizare regasite in text sunt autocaracterizarea,
caracterizarea facuta de alte personaje, si cea facuta de vocea auctoriala, pentru
caracterizarea directa, iar discursurile, replicile, prezentarea in antiteza cu Motoc
si domnita Ruxanda, faptele si vestimentatia indeplinesc functia de mijloace de
caracterizare indirecta.
Atat caracterul sau, cat si imprejurarile actiunilor sale, fac din Alexandru
Lapusneanul un personaj romantic, adica unul exceptional, surprins in ipostaze
exceptionale.