-Il iubesti? intreaba un demon. -Da, raspund vrajita, intr'un zambet in care se topesc toate bucuriile lumii.

Mi-e drag. -Nu mai ai ochi? -Ba da. Dar il vad doar pe el. -Si iti ajunge? -Da. Imi ajunge. -Si cu ce vezi cerul, copacii? -Cu ochii lui. -Si cu ce simti zapada, cum stii cat de proaspata e, si de rece? -Cu mana lui. -Si cand ti-e sete ce faci? -Il sarut! -Si cand vrei sa-ti inmoi buzele in apa limpede, buna?.. -Apa o simt cu buzele lui. -Nu-ti place sa pasesti singura, sa simti asfaltul elastic, viu, sub pasii tai? -Ii simt umarul alaturi si, lipita toata de el, ma simt leganata de arcurile pasilor lui. -Dar oamenii de pe strada? -Carabusii aceia mari? umbrele care trec pe langa noi? el spune ca vor sa-mi faca rau, sa ma feresc... -Si tu ce crezi? -Mie m-i se pare ca sunt un fel de nastrusnice, grotesti, nefolositoare papusi. nu le pricep de fel rostul. el crede ca-i vad si ma cearta. se osteneste, vorbeste, se infurie salbatic. e prost. nu stie ca-l vad numai si numai pe el. -Dar bine ,de ce? -Fiindca mi-e drag -De ce ti-e drag tocmai el? -Asa s-a intamplat. Intr-o zi, nu stiu cum, parca s-a raspandit in fiinta mea intreaga o mireasma imbatatoare si dulce. Un nume a inceput sa m-i se plimbe prin minte, prin suflet, pe buze. Un singur nume. Al lui. Nu, nu stiu ce s-a intamplat .Poate ca stie el. El stie tot. -Si tu ce stii? -Il iubesc. -Si toata ziua ce faci? -Il astept. -Si cand vine? -Ma odihnesc in bratele lui. -Esti atat de obosita? -Da! E chinuitor, istovitor sa astepti -Atunci, esti nefericita! -Nu! fiindca vine.