TITLUL I NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT CAPITOLUL I NOTIUNEA, OBIECTUL SI METODA DE REGLEMENTARE

Notiunea dreptului international privat Dreptul international privat este un ansamblu de norme care reglementeaza raporturile de drept privat cu element de extraneintate. Asemenea oricarei ramuri de drept, dreptul international privat se caracterizeaza prin doua elemente, respectiv : obiect de reglementare, adica relatiile sociale reglementate si aparate si metoda de reglementare, adica mijlocul specific cu ajutorul caruia statul asigura conduita necesara partilor raportului juridic. Obiectul dreptului international privat 1. Notiune Obiectul sau de reglementare il constituie relatiile juridice caracterizate prin aceea ca au in componenta un element strain, care constituie principalul factor de diferentiere intre aceste tipuri de raporturi si cele de drept intern. Trebuie insa specificat ca dreptului international privat nu este parte a dreptului international ci este o ramura distincta a dreptului intern, fiecare stat avand propriile norme aplicabile in sfera relatiilor juridice cu element de extraneitate. La nivel intern, toate statele au interesul in a adopta reguli care sa reglementeze nu doar raporturile ce apar in interiorul societatii nationale ci si pe cele care prezinta legaturi cu sistemele de drept apartinand altor state, prin existenta elementului strain. Normele dreptului international privat, parte a sistemului de drept intern al unui stat, nu isi au izvorul in obiceiuri, uzante sau tratate internationale. Asta nu inseamna ca nu exista in cadrul acestora si unele avand origine internationala. Vorbim de acele norme de drept international privat instituite prin Conventiile internationale la care statele semnatare sunt parte, sau cele rezultate din procesul de uniformizare la nivel supranational prin instituirea unor reglementari comune aplicabile in aceasta materie de catre organisme supranationale carora le apartin anumite sisteme de drept national ( cum ar fi de exemplu organismele comunitatii europene). 2. Elementul de extraneitate Ceea ce diferentiaza raportul de drept intern fata de raportul de drept international privat este existenta unuia sau mai multor elemente de extraneitate. Elementul de extraneitate este o imprejurare de fapt care pune in relatie raportul juridic cu unul sau mai multe sisteme de drept apartinand unor state diferite.

Prezenta elementului de extraneitate imprima raportului juridic o anumita specificitate si anume ii confera un caracter de internationalitate. In doctrina 1 se apreciaza ca elementul de extraneitate este criteriul principal, care confera fizionomie proprie raporturilor din dreptul international privat. De mentionat ca elementul de extraneitate nu este un element distinct, de structura al raportului juridic alaturi de subiect, continut si obiect. Este doar un fapt juridic care se refera la unul sau mai multe din cele trei elemente de structura ( cetatenie straina sau domiciliul in strainatate privitor la subiecte, bunul ce face obiectul vanzarii se afla in strainatate cu privire la obiect, contractul se incheie in strainatate, prejudiciul s-a produs pe teritoriul altei tari cu privire la continut). Raportandu-ne la cele trei elemente de structura ale raportului juridic, cele mai importante elemente de extraneitate sunt: in legatura cu subiectele raportului juridic : - pentru persoanele fizice: cetatenia, domiciliul sau resedinta, religia ( in anumite sisteme de drept cum ar fi tarile islamice. Grecia etc) ; - pentru persoanele juridice: sediul, nationalitatea, fondul de comert etc; in legatura cu obiectul raportului juridic, elementul de extraneitate priveste locul situarii bunului mobil sau imobil in strainatate sau incidenta unei legi straine asupra obiectului; in ceea ce priveste continutul raportului juridic, elementul de extraneitate se refera la locul nasterii raportului juridic sau locul unde urmeaza sa produca efecte, respectiv : locul incheierii actului, locul executarii prestatiei caracteristice, locul savarsirii delictului sau al producerii prejudiciului, locul producerii evenimentului ( deces, nastere etc). In sfera aspectelor procesuale, elemente de extraneitate sunt : instanta straina competenta, hotarare judecatoreasca sau arbitrala pronuntata in strainatate etc. 3. Raporturi cu element de extraneitate care nu pot forma obiect al dreptului international privat Nu orice raport juridic cu element de extraneitate formeaza obiect de reglementare a dreptului international privat, ci numai raporturile de drept civil, in sens larg. Nu intra in aceasta categorie raporturile cu element strain din domeniul dreptului administrativ, dreptului financiar, dreptului penal sau dreptului procesual penal. In acveasta situatie, instanta romana cerceteaza faptele prin prisma legilor romane, iar in masura in care se constata ca legea romana nu este aplicabila, se va declara necompetenta. Prin urmare, in aceste materii competenta legislativa coincide cu competenta judecatoreasca, instanta romana neaplicand legea straina. Metoda de reglementare in dreptul international privat 1. Aspecte introductive Specificul materiei dreptului international privat roman o constituie conflictele de legi. Metoda sa de reglementare este metoda conflictuala sau conflictualista. Pe langa metoda conflictuala este cunoscuta si metoda normelor materiale sau substantiale care se aplica direct, nemijlocit raportului juridic cu element de extraneitate. 2. Analiza metodelor de reglementare 2.1 Metoda conflictuala (conflictualista) Aceasta metoda presupune alegerea legii competente sa reglementeze un raport juridic cu element de extraneitate cu ajutorul normei conflictuale.
Pentru dreptul romn, a se vedea M. Jacota, Curs de drept international privat, Ed. Didacticasi Pedagogica, Bucuresti, 1961, p. 5; I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, op. cit., p. 20; pentru dreptul strain, a se vedea M. Wolff, Private international law, Oxford University Press, 1945, Ph. Francescakis, La thorie du renvoi et les conflits de systmes en droit international priv, Sirey, Paris, 1958, p. 11-12;
1

Legea competenta, poate fi cea locala (legea instantei numita legea forului), cea straina, sau ambele (fiecare din legi, reglementand un anumit aspect al raportului juridic). Normele conflictuale se stabilesc prin legislatia interna a fiecarui stat si prin conventii internationale. In Romania, normele conflictuale se regasesc in Legea 105/1992. Metoda conflictuala prezinta urmatoarele caracteristici: presupune alegerea legii competente intrucat, in principiu, norma conflictuala este bilaterala; judecatorul forului aplica propria norma conflictuala; legea aplicabila desemnata de norma conflictuala, este legea forului sau legea unei tari straine. 2.2 Metoda utilizarii legilor de aplicatie imediata. Constituie o forma particulara a metodei conflictuale, ce presupune existenta unei categorii speciale de legi, anume cele de aplicatie imediata, aplicarea normei conflictuale fiind conditionata de imprejurarea ca, in materia respectiva, sa nu existe o asemenea lege. Prin urmare, utilizarea acestei metode are un caracter prealabil aplicarii normei conflictuale in materie. Actiunea normelor de aplicatie imediata este conditionata de existenta unei legaturi intre situatia juridica dedusa judecatii si legea forului, adica prezenta unui punct de legatura care poate consta in domiciliul persoanei, situarea bunului, incheierea actului juridic ori alt element, localizate in tara forului. Aceasta metoda prezinta urmatoarele caracteristici: exclude aplicarea legii straine, inlaturand in acelasi timp, incidenta metodei conflictuale; ridica problema determinarii aplicarii in spatiu a normelor juridice, legea de aplicare imediata aplicandu-se datorita caracterului de obligativitate pe care-l prezinta; legile de aplicatie imediata au un caracter unilateral, in vreme ce normele conflictuale sunt, de regula, bilaterale. Normele de aplicatie imediata se aseamana cu normele conflictuale, ambele avand un punct de legatura cu tara forului. Dar, normele conflictuale stabilesc numai competenta unui sistem de drept, in timp ce normele de aplicare imediata rezolva nemijlocit raportul juridic cu element de de extraneitate. 2.3 Metoda proper law Este, de asemenea, o varianta a metodei conflictuale si presupune ca pentru fiecare situatie juridica trebuie determinata legea aplicabila in raport de totalitatea imprejurarilor de fapt si a particularitatilor pe care le prezinta. In cazul acestei metode, rolul judecatorului este important, intrucat determina legea aplicabila nu potrivit regulii generale, ci dupa punctele de legatura ale spetei, astfel incat legea stabilita sa fie cea mai indicata pentru cazul respectiv. Aceasta metoda presupune: a) gruparea si aprecierea punctelor de legatura pentru stabilirea legii aplicabile indicata de cele mai puternice puncte de legatura; b) cercetarea continutului legilor aflate in conflict pentru a determina scopul pe care il au, aplicandu-se legea care are cel mai mare interes de a reglementa situatia juridica respectiva; c) aplicarea aceleia dintre legile aflate in conflict care este cea mai favorabila partii care trebuie protejata, exprimand ideea de justitie, astfel cum o concepe judecatorul respectiv. In sistemul nostru de drept, nu exista o astfel de reglementare. 2.4. Metoda normelor materiale Aceasta metoda se caracterizeaza prin aplicarea directa, nemijlocita a normelor materiale raportului juridic dedus judecatii. Norma materiala presupune fie o norma care se declara aplicabila raportului juridic in discutie (ex : Conventia de la Haga din 1964, cu privire la legea uniforma privind vanzarile internationale de obiecte mobile corporale stabileste normele materiale aplicabile partilor contractante care au domiciliul pe teritoriul unor state diferite), fie o norma materiala care inlatura posibilitatea conflictului de legi in masura in care acesta contine o reglementare comuna pentru doua sau mai multe tari, situatie in care normele materiale se

aplica direct raporturilor juridica, fara a fi necesara o norma conflictuala ( ex : Conventia de la Geneva din 1930, ce cuprinde legea uniforma asupra cambiei si biletului la ordin, prin care partile contractante se obliga sa introduca in legislatia lor interna reglementari uniforme).

CAPITOLUL II DOMENIUL DREPTULUI INTERNATIONAL PRIVAT

Notiunea de domeniu al dreptului international privat Constituie domeniu al dreptului international privat materiile privind conflictul de legi, conflictul de jurisdictii, conditia juridica a strainului si cetatenia. Analiza domeniului dreptului international privat 1. Conflictul de legi Conflictul de legi este acea situatie in care raportului juridic cu element de extraneitate ii sunt susceptibile a i se aplica doua sau mai multe sisteme de drept apartinand state diferite, avand legaturi cu elementul de extraneitate. Practic pentru intelegerea notiunii de conflict de legi, vom lua drept exemplu cazul in care doi soti, cetateni straini, a caror casatorie a fost celebrata in tara lor de origine, solicita instantei romane desfacerea acesteia prin divort. Avand in vedere ca legea lor nationala nu permite divortul spre deosebire de legea romana, se poate desface casatoria dintre aceste doua persoane? Problema care se pune pentru judecatorul competent este aceea de a stabili care dintre cele doua sisteme de drept in prezenta se aplica in cauza. Cauza aparitiei conflictului de legi consta in deosebirile ce exista intre sistemele de drept ale diferitelor state. Conflictul apare de regula, intre legea instantei investite cu solutionarea litigiului si legea straina, fiecare dintre acestea fiind susceptibila a guverna raportul juridic respectiv. Instanta sesizata trebuie sa aleaga legea pe care urmeaza sa o aplice. Exista situatii in care diferite aspecte ale unui raport juridic sunt supuse incidentei mai multor legi. Elementele esentiale ale conflictului de legi sunt: izvorul conflictului de legi este elementul de extraneitate. Numai atunci cand in componenta raportului juridic exista un element de extraneitate, in legatura cu acel raport se naste un conflict de legi, iar el devine, implicit, raport de drept international privat. raportul juridic este susceptibil de a i se aplica unul sau mai multe sisteme de drept diferite, respectiv sistemul de drept roman si sistemul de drept al altui stat, cu care are are legatura prin elementul strain; conflictul de legi nu implica un conflict de suveranitati intre statul roman si cel strain, cu care elementul de extraneitate are legatura. In solutionarea conflictului de legi, judecatorul va face aplicarea legii indicate de normele de drept international privat din sistemul sau de drept, caruia ii apartine. Operatiunea este una pur logico juridica, judecatorul dand eficacitate numai dispozitiilor din legea tarii sale. Dupa ce procedeaza la alegerea intre legile aflate in concurs, conflictul de legi inceteaza sa mai existe. Se va aplica numai una dintre ele, celelalte urmand a fi inlaturate. Clasificare. Potrivit doctrinei 2 exista mai multe tipuri de conflicte de legi : a) in functie de aplicarea legilor in spatiu si timp exista: - conflict de legi in spatiu atunci cand sistemele de drept in prezenta contin norme conflictuale care reglementeaza in mod diferit raportul juridic cu element de extraneitate ; - conflict de legi in timp intre doua legi succesive apartinand aceluiasi sistem de drept, din care una in vigoare si alta abrogata, caz in care intereseaza pentru dreptul international privat evolutia
2

I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, Drept international privat, Ed. Actami, Bucuresti, 2002, p.168-192

normelor conflictuale ale forului, conflictul in timp al normelor materiale straine si conflictul in timp al conventiilor internationale ; - conflictul de legi in timp si spatiu atunci cand un raport juridic se naste intr-o tara, conform legilor acesteia, si urmeaza sa produca efecte sau sa fie invocat intr-un alt stat ; b) in functie de sistemul de drept competent a reglementa raportul juridic cu element de extraneitate avem : - conflict pozitiv de legi atunci cand fiecare norma in conflict trimite la propriul sistem de drept; - conflict negativ in situatia in care nici una din normele conflictuale in prezenta nu considera aplicabil propriul sistem de drept trimitand fie la sistemul de drept al celuilalt stat, fie la sistemul de drept al unui stat tert. c) in functie de nivelul unde apare conflictul de legi, se distinge intre: - conflict propriu zise de legi care apare intre normele in conflict a doua sisteme de drept diferite; - conflict aparent de legi, intre normele conflictuale apartinand aceluiasi sistem de drept (in cazul legilor federale sau interprovinciale); d) in functie de unele situatii speciale ce pot declansa conflicte de legi, exista: - conflictul de legi in cazul statelor nerecunoscute. In doctrina si jurisprudenta s-a pus intrebarea daca legea unui stat nerecunoscut poate fi luata in considerare si daca poate da nastere la conflicte de legi. Raspunsul este pozitiv, in sensul aplicarii legii statului nerecunoscut plecand de la urmatoarele argumente: nerecunoasterea unui stat de catre altul nu inseamna ca acesta nu exista sau ca ordinea sa de drept nu are o existenta independenta de orice atitudine din afara. - conflictul interpersonal este acea situatie in care in unele tari, legea aplicabila unui raport juridic se determina dupa criteriul confesiunii, in sensul ca cei apartinand aceluiasi cult sunt supusi normelor religioase proprii cultului respectiv. Conflictul apare atunci cand norma conflictuala a forului trimite la sistemul de drept al unui stat ce difera raportat la criteriul confesiunii. In solutionarea problemei trebuie stabilit carei religii apartine aprtea sau partile raportului juridic, in functie de aceasta stabilindu-se care norma se aplica pentru solutionarea pe fond a cauzei. Conflictele interpersoanle apar cu frecventa in statele nelaice, unde distinctia se face potrivit confesiunii indivizilor 3 . Conflictele de legi interpersoanale intrevin in probleme de familie, succesiuni sau proprietate 4 . 2. Conflictul de jurisdictii Conflictul de jurisdictii vizeaza norme privind: competenta jurisdictionala; procedura aplicabila proceselor de drept international privat; efectele hotararilor judecatoresti si arbitrale straine. Normele care solutioneaza conflictele de jurisdictii sunt de drept material, substantial. Ele se aplica in mod direct, nemijlocit, raportului juridic. 3. Conditia juridica a strainului Prin conditia juridica a strainului a strainului intelegem ansamblul normelor juridice prin care se determina capacitatea de folosinta a strainului (persoana fizica sau juridica), adica drepturile si obligatiile acestuia. Conditia juridica a strainului este determinata de legea statului in care se gaseste, sau cu jurisdictia caruia are legatura. Conditia juridica a strainului in Romania este prevazuta de legea romana.

3 4

A. Fuerea, Drept international privat, ed.a II-a, ed. Universul Juridic, Bucuresti 2005, p.23. I. Macovei, p.45, Drept International Privat, vol.I Eds. Ars. Longa, Iasi 1999, p.48.

Conditia juridica a strainului are legatura atat cu ceea ce se cheama conflictul de legi in masura in care se recunoaste strainului un anumit drept cat si cu conflictul de jurisdictii (intereseaza aspecte privind: capacitatea procesuala a strainului; asistenta juridica, etc).

4. Cetatenia Prin cetatenie se intelege ansamblul normelor juridice care reglementeaza legatura politico juridica dintre persoana fizica si un stat, in temeiul careia persoana fizica, in calitate de cetatean, este titularul anumitor drepturi si obligatii care constituie statutul ori conditia sa juridica. Cetatenia constituie in dreptul international privat, un criteriu pentru determinarea legii aplicabile, fara ca aceasta imprejurare sa reprezinte un argument pentru includerea materiei cetateniei in cadrul acestei ramuri. Delimitarea dreptului international privat de alte ramuri de drept 1. Corelatia intre dreptul international privat si dreptul civil Obiectul de reglementare a dreptului international privat este mai vast decat cel al dreptului civil, intrucat include atat raporturile de drept civil propriu zis, cat si pe cele din dreptul familiei, dreptul muncii, dreptul comercial, etc. Raporturile de drept civil sunt strict interne, pe cand raporturile de drept international privat contin intotdeauna un element de extraneitate. 2. Corelatia intre dreptul international privat si dreptul penal Aplicarea legii penale romane poate fi conditionata de aplicarea legii civile straine, lato sensu. De exemplu, pentru infractiunea de bigamie trebuie sa existe doua casatorii in care se afla o persoana, fiind avuta in vedere inclusiv de legea straina. Hotararea penala straina poate produce si unele consecinte de drept civil, ca de exemplu raspunderea pentru repararea prejudiciului cauzat prin infractiune, aceste consecinte fiind determinate potrivit legii civile aplicabile, care poate fi o lege straina. 3. Corelatia intre dreptul international privat si dreptul administrativ Uneori, dispozitiile legii administrative pot fi luate in considerare pentru determinarea regimului unui raport juridic. De exemplu, intr-o actiune in nulitatea casatoriei bazata pe necompetenta organului instrumentator, aceasta competenta se determina dupa normele administrative din dreptul strain. 4. Corelatia intre dreptul international privat si dreptul fiscal In anumite conditii, aspecte ale dreptului international privat se impletesc cu cele ale dreptului financiar, de exemplu, atunci cand se invoca de catre o societate comerciala faptul ca are nationalitate straina, in scopul de a nu plati impozite decat in tara sa de origine.

CAPITOLUL III CONTINUTUL DREPTULUI INTERNATIONAL PRIVAT

Dreptului international privat prezinta o caracteristica proprie ce deriva din continutul normelor sale juridice. Principala clasificare a acestor norme este in norme conflictuale si norme materiale. Normele conflictuale

1. Definitie. Normele conflictuale, specifice dreptului international privat, sunt acele norme care au o structura proprie, diferita de cea a normelor juridice de drept intern, avand rolul de a solutiona conflictele de legi. Normele conflictuale nu reglementeaza direct un raport juridic cu element de extraneitate ci doar stabilesc care din sistemele de drept in prezenta, susceptibile de a guverna raportul juridic, urmeaza a se aplica. Rolul normei conflictuale este acela de a determina in prealabil norma materiala competenta, fiind deci o norma de trimitere sau de fixare; de aici rezulta ca aceasta norma nu are rolul de a solutiona pe fond problema raportului juridic ci doar de a indica legea aplicabila. 2. Distinctia dintre normele conflictuale si normele materiale. Normele conflictuale se deosebesc de cele materiale sub urmatoarele aspecte : - normele conflictuale au doar rolul de a arata sistemul de drept aplicabil si nu de a guverna pe fond raportul juridic. De aici si rolul sau de norma de trimitere, de fixare. - normele conflictuale au un caracter prealabil si influenteaza normele materiale aplicabile. Pe baza normei conflictuale se stabileste sistemul de drept ce guverneaza raportul juridic. Instanta competenta are rolul de a determina care norma materiala a sistemului de drept aplicabil este incidenta in solutionarea litigiului. - normele conflictuale influenteaza normele materiale aplicabile in sensul ca trimiterea la un sistem de drept conduce la aplicarea in solutionarea raportului juridic a normei materiale din cadrul acestui sistem de drept. - din momentul in care normele conflictuale au desemnat sistemul de drept aplicabil, rolul acestora inceteaza, intrand in actiune normele materiale ale acelui sistem de drept. 3. Structura normei conflictuale Structura tipica normei conflictuale este data de doua elemente distincte : a) continutul normei, in care sunt descrise intr-o maniera abstracta, pe categorii , raporturile juridice la care face referire norma (campul sau de aplicare) : astfel cu titlu de exemplu, in art.49 din Legea 105/1991 raporturile juridice ce constituie continutul norme sunt cele privind posesia, dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele privind garantiile reale. b) legatura normei, adica acea dispozitie a normei conflictuale care indica sistemul de drept aplicabil pentru continutul normei. Plecand de la exemplul anterior, in art.49 din Legea 105/1992 dispozitia privind legea locului unde bunurile se gasesc sau sunt situate constituie legatura normei. Intre continutul si legatura normei conflictuale exista punctul sau elementul de legatura adica acel criteriu prin intermediul caruia se asigura localizarea raportului juridic in cadrul unui sistem de drept aplicabil lex causae. Acest criteriu poate fi, dupa caz, un criteriu de fapt ( de exemplu: locul in care s-a produs faptul juridic ilicit ex delicto, locul unde care se situeaza bunul locus rei sitae) sau un criteriu juridic (de exemplu : cetatenia, domiciliul) Principalele puncte de legatura admise de legea romana sunt: - cetatenia, este punctul de legatura pentru urmatoarele categorii de raporturi juridice: starea si capacitatea persoanei fizice ( art.11 39 din Legea 105/1992), succesiunea bunurilor mobiliare ( art.66 lit.a) din legea 10571992), competenta jurisdictionala in anumite cazuri ( art.150 pct. 1 si 2 din Legea 105/1992). - domiciliul sau resedinta, este punctul de legatura pentru: raporturile juridice privind starea civila, capacitatea si relatiile de familie ale persoanei fizice, in subsidiar fata de cetatenie ( art.20 din legea 10571992 prevede ca relatiile personale sau patrimoniale dintre sotii avand cetatenii diferite sunt reglementate de legea domiciliului lor comun, iar in lipsa acestuia, de legea resedintei lor comune), conditiile de fond ale actelor juridice, in cazul localizariiobiective, cand debitorul prestatiei caracteristice este o persoana fizica (art.69 alin.2 coroborat cu art.77 din Legea 105/1992), conditiile de fond ale contractului de vanzare cumparare mobiliara, in lipsa unei legi convenite de parti (art.88 din Legea 105/1992), jurisdictia competenta in anumkite cazuri ( art.149 pct.1 si 3 si art. 151 pct. 1-6 din Legea 105/1992).

- sediu social este punctul de legatura pentru : statutul organic al persoanei juridice ( art.40 si art.41 din Legea 105/1992), conditiile de fond ale actului juridic in generale, in cazul localizarii obiective, numai atunci cand debitorul prestatiei caracteristice este o persoana juridica ( art.69 alin.2 coroborat cu art.77 alin.2 din Legea 105/1992), contractul de intermediere ( art.93 alin.2 din lege), contractul de munca ( art.102 din lege), alte contracte speciale ( art.103 din lege), jurisdictia competenta in anumite cazuri ( art.149 pct.2 din lege). - fondul de comert este punctul de legatura pentru : conditiile de fond ale actului juridic in general, in cazul localizarii obiective, atunci cand debitorul prestatiei caracteristice este un comerciant (art.69 alin.2 coroborat cu art.77 alin.2 din Legea 105/1992), jurisdictia competenta in anumite cazuri ( art.149 lit.a din lege). - locul situarii bunului este punctul de legatura pentru: raporturile juridice privitoare la regimul juridic al bunurilor imobile (art.49 din legea 105/1992), mostenirile imobiliare ( art.66 lit.b din lege), jurisdictia competenta in anumite cazuri ( art.149 pct.7-9 si art.151 pct.7 din lege). - pavilionul navei ( aeronavei) este punctul de legatura pentru raporturile juridice privind mijloacele respective de transport ( art.55 lit.a din Legea 105/1992). - vointa partilor este punctul de legatura pentru conditiile de fond ale actelor juridice in general ( art.69 lit.1 si art. 73 din lege) si ale unor contracte speciale ( art.88, art.93, art.101, art.103, art.120-121 din lege). - locul incheierii contractului este punctul de legatura pentru conditiile de fond ale contractelor ( in subsidiar, fata de legea cu care contractul prezinta legaturile cele mai stranse conform art.79 din Legea 105/1992), jurisdictia competenta in anumite cazuri ( art.149 pct.4 si art.151 pct.1 din lege). - locul executarii contractului este punctul de legatura pentru modul de executare a contractului ( art.80 alin.2 din lege). - locul intocmirii actului este punctul de legatura pentru conditiile de forma ale contractului, in subsidiar, fata de punctul de legatura aplicabil fondului actului ( art.71 lit.a din lege). - autoritatea care examineaza valabilitatea actului este punctul de legatura pentru conditiile de forma ale actului juridic, in anumite conditii ( art.71 lit.c din lege). - locul unde are loc faptul juridic ( ilicit) este punctul de legatura pentru regimul juridic al delictului, in general ( art.107 din lege). - locul producerii prejudiciului este punctul de legatura in cazul in care prejudiciul se produce in alt stat decat cel al savarsirii delictului ( art.108 din lege). - instanta sesizata este punctul de legatura pentru aspectele de procedura ( art. 159 si art. 161 alin. 5 din lege). Clasificarea punctelor de legatura. Punctele de legatura se clasifica in doua categorii : a) puncte de legatura fixe, care nu sufera schimbari, de exemplu : locul situarii bunului imobil, locul in care s-a produs fapta cauzatoare de prejudicii sau loculproducerii prejudiciului, locul unde s-a incheiat actul. b) puncte de legatura mobile, care se pot deplasa dintr-un sistem de drept in altul, cum ar fi: domiciliul, resedinta, sediul social, locul in care se afla bunul mobil, locul executarii contractului, cetatenia etc. In mod frecvent, in cadrul aceleiasi norme conflictuale sunt indicate mai multe puncte de legatura. In aceste cazuri, suntem in situatia unui cumul sau concurs al punctelor de legatura, care la randul sau poate fi : a) concurs succesiv, atunci cand raportul dintre punctele de legatura este unul de subsidiaritate, in sensul ca doar atunci cand primul element de legatura nu poate fi aplicat se ia in considerare cel de-al doilea ( de exemplu in art.12 alin.4 din Legea 105/1992 care prevede ca daca o persoana nu are cetatenie, se aplica legea domiciliului sau, in lipsa, legea resedinte punctul de legatura principal este domiciliul iar cel subsidiar este resedinta), b) concurs alternativ atunci cand norma conflictuala ia in considerare in acelasi timp mai multe puncte de legatura care nu se afla in raport de subsidiaritate, avand alegerea intre acestea ( de exemplu, art.71 din Legea 105/1992 dispune ca actul este valabil din punct de vedere al formei daca acesta este

conform fie cu legea locului unde a fost intocmit, fie cu legea nationala sau legea domiciliului celui care la consimtit, fie cu legea aplicabila potrivit dreptului international privat al autoritatii care examineaza validitatea actului. Suntem in prezenta urmatoarelor elemente de legatura: locul intocmirii actului, cetatenia sau domiciliul celui care l-a consimtit, autoritatea care examineaza valabilitatea actului). 4. Clasificarea normelor conflictuale. Normele conflictuale se clasifica in raport de structura lor, dupa mai multe criterii : 1. dupa continut: - norme cnflictuale cu privire la persoanele fizice sau juridice; - norme conflictuale cu privire la bunuri; - norme conflictuale cu privire la mostenire ; - norme conflictuale cu privire la contracte; - norme conflictuale cu privire la actul juridic; - norme conflictuale cu privire la fapte juridice; etc 2. dupa felul legaturii: - norme coflictuale unilaterale sau cu legatura directa. Aceste norme indica, in mod direct, ca unui raport juridic cu element de extraneitate i se aplica legea forului (care este intotdeauna legea instantei sesizate), fara a indica si cazurile cand este competenta legea straina. Exemple: art.14 alin.2 ( ocrotirea impotriva actelor de incalcare a dreptului la nume, savarsite in Romania, este asigurata potrivit legii romane ), art.149 ( instantele judecatoresti romane sunt competente daca .... ), art.150, art.151 din legea 105/1992. - norme conflictuale bilaterale sau cu indicare generala. Aceste norme arata in acelasi timp, atat cazurile de competenta a legii forului cat si cazurile de competenta a legii straine.Majoritatea normelor conflictuale au caracter bilateral. Exemple: art.14 numele persoanei este carmuit de legea sa nationala , art.19, art.40, art.66, art. 158, art.160 -161 din Legea 105/1992. 5. Sistemul de drept caruia ii apartin normele conflictuale. In caz de litigiu, fie in fata unei instante judecatoresti fie a unei instante arbitrale, acestea aplica, in principiu, norma conflictuala apartinand propriului sistem de drept. Regula este exprimata prin formula normele conflictuale sunt ale forului . Legea forului (lex fori) exprima sistemul de drept al instantei sesizate. Aceasta regula este valabila atat pentru instantele romane, care vor aplica norma conflictuala romana ca lex fori, cat si pentru instantele din strainatate care aplica norma conflictuala proprie pentru determinarea legii competente. Articolul 168 alin.2 din Legea 105/1992 arata in acest sens ca recunoasterea unei hotarari straine in Romania nu poate fi refuzata pe motivul ca instanta care a pronuntat hotararea straina a aplicat o alta lege, cu exceptia situatiei in care procesul priveste starea civila si capacitatea unui cetatean roman. Exceptiile de la regula ca norma conflictuala apartine sistemului de drept a instantei sesizate sunt : - in arbitrajul international ad hoc unde nu exista lex fori, daca partile nu indica legea aplicabila fondului litigiului, arbitrii vor aplica legea desemnata de norma conflictuala pe care ei o vor considera mai potrivita in speta. - in cazul retrimiterii de gradul I, cand norma conflictuala romana trimite la sistemul de drept al unui alt stat, iar sistemul de drept strain prin norma sa conflictuala retrimite la dreptul roman, instanta romana aplica norma conflictuala straina, intrucat dreptul forului admite retrimiterea de gradul I. Normele materiale sau substantiale 1. Notiune. Distinctie fata de normele conflictuale. Normele materiale, spre deosebire de cele conflictuale, se aplica in mod direct raporturilor juridice cu element de extraneitate. Ele pot fi norme de drept material sau substantial (drept civil, familiei, comercial, muncii etc) si norme de drept procesual.

Cele mai importante norme materiale care ce apartin dreptului international privat sunt cele care reglementeaza situatia juridica a strainului in Romania si efectele hotararilor judecatoresti si arbitrale straine in Romania. Intre normele conflictuale si normele materiale exista asemanari, cum ar fi faptul ambele categorii de norme fac parte din sistemul de drept al forului si se aplica raporturilor juridice cu element de extraneitate, dar si importante deosebiri. Deosebirea esentiala consta in aceea ca norma conflictuala este doar una de trimitere, de fixare, pe cand norma materiala este cea care guverneaza direct raportul juridic. Sub aspectul structurii, norma conflictuala o structura proprie (continut si legatura) pe cand norma materiala are o structura clasica ( ipoteza, dispozitie, sanctiune). Normele de aplicatie imediata (necesara) 1. Definitie Normele de aplicatie imediata sunt acele norme materiale, apartind sistemului de drept al forului, care prin gradului lor mare de imperativitate datorat scopului in care au fost edictate de catre stat, se aplica cu prioritate (imediat) raportului juridic cand acesta are un punct de legatura cu tara forului, excluzand in acest fel conflictul de legi. Pentru a clarifica notiunea de norma de aplicatie imediata, cu titlu de exemplu poate fi mentionat art.19 din Legea 105/1992 care dispune in alin.2 ca un cetatean roman se poate casatori in strainatate numai in fata autoritatii locale de stat competente ori in fata agentului diplomatic sau functionarului consular fie al Romaniei, fie al statului celuilalt sot. Aceasta dispozitie inlatura de la aplicare norma conflictuala cuprinsa in art.19 alin. 1 care prevede ca forma incheierii casatoriei este supusa legii statului pe teritoriul caruia se celebreaza, asa incat o casatorie religioasa incheiata in strainatate de un cetatean roman, nu va fi recunoscuta valabila in Romania. De asemenea, tot cu titlu de exemplu, art 18 din Legea 10571992 prevede in ceea ce priveste conditiile de fond la incheierea casatoriei, ca acestea sunt determinate de legea nationala a fiecaruia dintre viitorii soti. Totusi, alin.2 dispune ca atunci cand potrivit legii straine exista un impediment la casatorie, care, potrivit dreptului roman, este incompatibil cu libertatea de a incheia o casatorie, acest impediment va fi inlaturat ca inaplicabil, daca celalalt viitor sot este cetatean roman si casatoria se celebreaza in Romania. 2. Aplicabilitatea normei de aplicatie imediata si efecte Atunci cand se constata existenta unei norme de aplicatie imediata, aceasta se aplica in mod necesar, fara a se mai lua in considerare care ar fi fost solutia data de sistemul de drept competent a guverna raportul juridic conform normei conflictuale incidente in cauza. Norma de aplicatie imediata inlatura norma conflictuala de la aplicare dar asta nu inseamna in mod necesar ca solutia este intotdeauna diferita de cea data de sistemul de drept la care trimite norma conflictuala. Numai ca, atunci cand este incidenta o norma de aplicatie imediata, practic nu se mai pune problema conflictului de legi. Plastic am putea spune ca norma conflictuala este dezactivata . Norma de aplicatie imediata se aplica numai raporturilor juridice de drept international privat ce au un punct de legatura cu statul forului si pentru care legiuitorul prin vointa sa, a considerat necesar a inlatura de la aplicare un alt sistem de drept.
* Normele de aplicatie imediata isi gasesc o noua reglementare in dispozitiile art.2562 din Codul Civil care prevad ca (1) Dispoziiile imperative prevzute de legea romn pentru reglementarea unui raport juridic cu element de extraneitate, se aplic n mod prioritar. n acest caz, nu sunt incidente prevederile prezentei cri privind determinarea legii aplicabile. (2) Pot fi aplicate direct i dispoziiile imperative prevzute de legea altui stat pentru reglementarea unui raport juridic cu element de extraneitate, dac raportul juridic prezint strnse legturi cu legea acelui stat, iar interesele legitime ale prilor o impun. n acest caz, vor fi avute n vedere obiectul i scopul acestor dispoziii, precum i consecinele care decurg din aplicarea sau neaplicarea lor.

10

CAPITOLUL IV IZVOARELE DREPTULUI INTERNATIONAL PRIVAT Aspecte preliminare In mod traditional, izvoarele dreptului international privat sunt impartite, atat in literatura noastra de specialitate cat si in cea straina, in doua categorii: izvoare interne si izvoare internationale. Dupa intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, dreptul comunitar a devenit un nou izvor de drept, cu caracter de prioritate fata de ansamblul normelor dreptului national. Izvoarele dreptului international privat contin atat norme conflictuale cat si norme materiale sau substantiale. Izvoarele interne Actele normative care au legatura cu dreptul international privat, sunt clasificate astfel: Acte normative specifice, in cadrul carora o semnificatie cu totul aparte o are Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat. Este prima lege care reglementeaza in mod sistematic si atotcuprinzator problematica specifica acestei ramuri a dreptului, si reprezinta cel mai important izvor al dreptului international privat roman. De aceea, ea poate fi considerata ca fiind un adevarat cod pentru aceasta materie. Mai pot fi enumerate: Legea nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat n domeniul insolventei, cu modificrile i completarile ulterioare; Ordonanta de urgenta nr.119/2006 privind unele masuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana 5 , Legea 203/1999 privind permisele de munca, republicata, Ordonanta de urgenta nr.194/2002 privind regimul juridic al strainilor in Romania, etc.
* Prin Legea nr. 287/2009, publicata in Monitorul Oficial nr.511 din 24 iulie 2009, s-a adoptat noul Codul civil care urmeaza intra in vigoare la data ce va fi stabilit n legea pentru punerea n aplicare a acestui act normativ. In cadrul dispozitiilor noului cod, structurate pe sapte carti, sunt reglementare si normele ce guverneaza raporturile juridice de drept international privat, cuprinse in Cartea a VII-a - Dispoziii de drept internaional privat. Odata cu intrarea in vigoare a noului Cod Civil, dispozitiile reglementare ale acestuia vor inlocui actualele prevederi ale Legii 105/1992.

Acte normative nespecifice, sunt cele care reglementeaza alte ramuri de drept, dar care contin si norme specifice dreptului international privat, cum ar fi : Constitutia Romaniei, republicata, care contine, de exemplu, norme cu privire la cetatenie (cuprinse n art. 5), norme referitoare la romanii din strainatate (art. 7 i 17), norme privitoare la cetateni straini si apatrizi (art. 18), dispozitii referitoare la libera circulatie (art. 25), la protectia proprietatii private (art. 41) etc; Codul de procedura civila (cap. X privind arbitrajul international, capitolul XI privind recunoasterea si executarea hotararilor arbitrale straine); Codul civil; Legea nr. 399/2005 privind Codul aerian cu modificrile i completrile ulterioare; Regulamentul privind organizarea i funcionarea Curii de Arbitraj Comercial Internaional de pe lng Camera de Comer i Industrie a Romniei; Legea nr. 357/2003 privind regimul strinilor; Legea nr. 31/1990 privind societile comerciale, cu modificrile i completrile ulterioare; Legea nr. 26/1990 privind registrul comerului, cu modificrile i completrile ulterioare; Legea nr. 241/1998 regimul stimularea investiiilor directe; Legea nr. 44/1998 privind privatizarea societilor comerciale, Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, cu modificrile i completrile ulterioare; Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, cu modificrile i completrile ulterioare; Legea ceteniei romne nr. 21/1991, cu modificrile i completrile ulterioare ;
Art.1 din OUG nr.119/2006 privind unele masuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana a abrogat in mod expres prevederile Legii nr.187/2003 privind competenta de jurisdictie, recunoasterea si executarea in Romania a hotararilor in materie civila si comerciala pronuntate in statele membre ale Uniunii Europene.
5

11

Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civila; Ordonanta Guvernului nr.102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, s.a. Izvoare internationale. In randul izvoarelor internationale ale dreptului international privat includem tratatele, conventiile si acordurile internationale, avand caracter bi- sau multilateral, ratificate de statul roman, desigur, in masura in care contin norme de drept international privat. De asemenea, tot n categoria izvoarelor internationale trebuie inclusa si cutuma internationala. Izvoarele internationale, asemenea celor interne, pot contine norme conflictuale sau norme materiale. Acestea sunt insa norme uniforme pentru toate statele membre. Astfel, pot fi mentionatea: Conventia de la Haga din 12 iunie 1902 pentru reglementarea conflictelor de legi n materie de casatorie si Conventia de la Haga din 12 iunie 1902 pentru reglementarea conflictelor de legi i de jurisdictii n materie de divort si de separatie de corp( Decretul lege nr.873/1904); Conventia de la Haga din 4 iulie 1905 privitoare la conflictele de legi relative la efectele casatoriei asupra drepturilor i datoriilor sotilor in raporturile lor personale si asupra averilor sotilor ( Decretul lege nr.1007/1912); Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vanzare internationala de marfuri, adoptata la Viena la 11 aprilie 1980 ( Legea nr.24/1991); Convenia privind procedura civil (Decretul nr. 81/1971); Convenia cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine (Legea nr. 52/2000); Conventia privind notificarea ai comunicarea n strainatate a actelor judiciare si extrajudiciare in materie civila sau comerciala (Legea nr. 124/2003); Convenia privind obtinerea de probe in strainatate in materie civila sau comerciala (Legea nr. 175/2003); Convenia privind facilitarea accesului international la justiie (Legea nr. 215/2003) ; Conventia asupra prescriptiei in materie de vanzare internationala de marfuri, incheiata la New York la 14 iunie 1974, modificata prin Protocolul de modificare a conventiei de la Viena din 11 iunie 1980 (Legea nr. 24/1992); Conventia europeana in materia adoptiei de copii, incheiata la Strassbourg in 1967 (ratificata in 1993), Conventia asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale, incheiata la Haga in 1993 (Legea nr.84/1994) s.a. In caz de concurenta intre izvoarele interne si cele internationale ale dreptului international privat, vor prevala cele din urma. Legislaia comunitar La nivelul Uniunii Europene au fost adoptate mai multe reglementari, avand rolul de a favoriza compatibilitatea normelor privind conflictul de legi si de competenta, aplicabile in statele membre. Normativa comunitara in materie constituie incepand cu anul 2007 unul din izvoarele importante ale dreptului international privat roman. Dintre aceste reglementari pot fi enumerate cu titlu exemplificativ: Regulamentul nr. 44/2001/CE al Consiliului cu privire la competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala; Regulamentul nr. 1346/2000/CE al Consiliului, referitor la procedurile aplicabile in caz de insolvabilitate; Regulamentul nr. 1348/2000/CE al Consiliului cu privire la notificarea n statele membre a actelor judiciare si extrajudiciare n materie civila si comerciala; Regulamentul nr. 1206/2001/CE al Consiliului cu privire la cooperarea instantelor din statele membre n vederea obtinerii probelor in materia dreptului civil si comercial; Regulamentul nr. 805/2004/CE al Consiliului cu privire la crearea unui titlu executoriu european pentru creante necontestate; Regulamentul nr. 2201/2003/CE al Consiliului, privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti; Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului european si al Consiliului privind legea aplicabila obligatiilor extracontractuale (Roma II) - care se va aplica incepand cu 11 ianuarie 2009; Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului european si al Consiliului privind legea aplicabila obligatiilor contractuale (Roma I) care va intra in vigoare la 17 decembrie 2009. Cutuma internationala si uzanta internationala Cutuma internationala si uzanta internationala constituie izvoare ale dreptului international privat in masura in care completeaza sau interpreteaza normele juridice.

12

Cutuma exprima o practica cu caracter general, relativ indelungat si repetata, acceptata de catre state si considerata de ele a avea caracter obligatoriu. Ea este o regula de conduita stabilita in practica vietii sociale si respectata un timp indelungat in virtutea deprinderii, ca o norma socotita obligatorie. 6 Cutuma presupune, deci, indeplinirea a doua elemente: obiectiv i subiectiv sau psihologic. Elementul obiectiv consta in conduita aplicata un timp indelungat ca o deprindere : inveterata, longa, diuturna, consuetudo. Elementul subiectiv consta in convingerea ca o anumita conduita este obligatorie, are valoare o juridica (opinio juris sive necesitatis). Din acest punct de vedere, cutuma se deosebeste de uzantele comerciale, acestea din urma presupunand doar existenta elementului obiectiv, nu si nu a celui subiectiv 7 . Uzanta, presupune asadar doar elementul obiectiv si conduita ca deprindere. Partile accepta aplicarea uzantelor avand convingerea ca nu este vorba de o norma juridica, ci o anumita practica. Asa fiind, uzantele comerciale pot deroga numai de la normele supletive, nu si de la cele imperative. Situatia practicii judiciare si a practicii arbitrale Practica judiciara nu este izvor de drept, dar aceasta contribuie, prin diferite forme concrete, la formarea si perfectionarea dreptului. Practica arbitrala, si anume practica Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, careia ii vin spre solutionare cele mai variate probleme ridicate de relatiile de comert exterior, de cooperare economica si tehnico stiintifica, ajuta la cunoasterea normelor noastre conflictuale in domeniul acestor relatii. Incercari de uniformizare a normelor normelor conflictuale pe plan international. La nivel international se constata un efort major in sensul unificarii regulilor de conflict, in cadrul unor organizatii internationale specializate in domeniu (ex : Conferinta de drept privat de la Haga) sau care au ca un domeniu mai amplu de activitate, printre altele, si reglementari aplicabile in dreptul international privat ( O.N.U., consiliul Europei, Uniunea Europeana). De asemenea, o contributie insemnata la unificarea normelor aplicabile diferitelor institutii ale dreptului privat a adus-o (si o aduce n continuare) Institutul International pentru unificarea dreptului privat (UNIDROIT). Institutul International pentru unificarea dreptului privat (International Institute for the Unification of Private Law) este o organizatie interguvernamentala independenta, avand ca obiectiv identificarea i examinarea cailor de armonizare si coordonare a evolutiei dreptului privat al statelor sau grupurilor de state, precum si initierea de norme uniforme de drept privat, pregatind i sprijinind adoptarea acestora n diferite tari In plan european, optiunea se indreapta spre norme materiale unificate, aplicabile diferitelor materii, norme care prezinta avantajul unor solutii uniforme, indiferent de jurisdictia nationala investita cu solutionarea litigiului ce prezinta unul sau mai multe elemente de extraneitate. In esenta, se tinde a se inlatura insasi premisa aparitiei conflictului de legi in spatiu, diferenta intre continutul normelor conflictuale nationale devenind astfel irelevanta.

6 7

Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, Drept International Privat, Ed. Actami, 2002, p.66 Ibidem, p.66

13

TITLUL II PROBLEME GENERALE ALE DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT

CAPITOLUL I CALIFICAREA SI CONFLICTELE DE CALIFICARI
Calificarea 1. Definitie Calificarea este operatiunea logico juridica de interpretare a normei conflictuale, pentru a determina continutul si sensul notiunilor folosite atat in continutul normei cat si in legatura acesteia. In definitia data s-a plecat de la norma conflictuala catre situatia de fapt, insa calificarea se poate realiza si in sens invers, plecand de la interpretarea si calificarea raportului juridic pentru a stabili in continutul carei norme conflictuale se regaseste. 2. Conflictul de calificari Din punct de vedere conceptual, notiunile care determina continutul si legatura normei conflictuale nu au intotdeauna acelasi inteles in sistemele de drept susceptibile de a fi aplicate unui raport juridic concret. In cazul in care aceeasi notiune are acceptiuni diferite in sistemele de drept in prezenta, exista conflict de calificari. Conflictul de calificari este acea situatie ce apare atunci cand notiunile din continutul si legatura normei conflictuale au intelesuri diferite in sistemele de drept susceptibile a fi aplicate unui raport juridic. Cu titlu de exemplu : a) conflicte de calificari privind continutul normei conflictuale : - faptul ca un minor nu poate incheia un act juridic tine de capacitate sau poate privi forma actului ; - remiterea materiala a lucrului poate fi socotita ca o problema de forma sau poate fi calificata ca fiind o problema ce tine de statutul real. - prescriptia extinctiva a dreptului material la actiune este calificata in anumite sisteme de drept ca o problema de fond, avand efecte pe planul actelor juridice, iar in alte sisteme de drept ca fiind o chestiune de procedura, caz in care se aplica lex fori; - dreptul statului de a culege succesiunea vacanta existenta pe teritoriul sau poate fi calificata ca un drept la mostenire, supus legii succesiunii ( lex succesionis), sau ca un drept originar al statului, ce decurge din suveranitatea sa, caz in care se aplica legea locului situarii bunului ( lex rei sitae); - leziunea poate fi calificata ca o problema ce tine de obiectul contractului si atunci intra in continutul normei conflictuale lex contractus, sau un viciu de consmitamant, supus legii personale(lex personalis). - celebrarea casatoriei religioase poate fi calificata ca o conditie de fond la incheierea casatoriei caz in care se aplica legea personala ( lex personalis) a viitorilor soti, sau o problema de forma a incheierii casatoriei, supusa legii statului pe teritoriu caruia se incheie potrivit regulii locus regit actum b) conflicte de calificari privind legatura normei conflictuale : - domicilul persoanei fizice are intelesuri diferite in sistemele de drept. In dreptul roman domiciliul este adresa din localitatea in care persoana isi are locuinta statornica, in timp ce in dreptul englez domiciliul

14

este o notiune complexa si are un caracter mult mai stabil decat astfel cum este el inteles in dreptul continental. Potrivit dreptului englez, un cetatean nu-si pierde domiciliul din Anglia chiar daca locuieste in strainatate un timp mai indelungat. - sediul social poate fi calificat ca fiind sediul real sau sediul statutar al persoanei juridice. - locul executarii contractului este diferit dupa cum plata este portabila sau cherabila. 3. Importanta calificarii. Importanta calificarii este data de efectul acesteia, efect ce difera in functie de elementul normei conflictuale ce se califica. Atunci cand se califica notiunile din continutul normei conflictuale, modul de solutionare a conflictului deterrmina insasi norma conflictuala aplicabila. Cand se califica legatura normei conflictuale, modul de solutionare a conflictului de calificari nu influenteaza norma conflictuala, dar determina sistemul de drept aplicabil si deci solutia in speta. Legea dupa care se face calificarea 1. Principiul calificarii lex fori. Ca regula, calificarea se face dupa legea instantei sesizate (lex fori). Art. 3 din Legea 105/1992 prevede in acest sens cand determinarea legii aplicabile depinde de calificarea ce urmeaza sa fie data unei institutii de drept sau unui raport juridic, se ia in considerare calificarea juridica stabilita de legea romana . Argumente pentru calificarea lex fori : - normele conflictuale sunt cuprinse in sistemul de drept al forului. Instanta aplica propriul sistem de norme conflictuale, asa incat interpretarea trebuie sa se realizeze potrivit conceptiei dreptului national caruia ii apartin, conform principiului interpretarea apartine aceluia care a edictat norma (ejus est interpretari, cujus est condere). - calificarea dupa legea aplicabila fondului cauzei (lex causae) nu se poate realiza, deoarece determinarea acesteia este o operatiune logico juridica ulterioara calificarii; mai exact, lex causae este indicata de norma conflictua, or norma conflictuala nu este determinata in momentul calificarii; aceasta norma conflictuala va fi stabilita tocmai ca urmare a operatiunii de calificare. Asadar, ar fi absurd sa se califice dupa o lege care nu este determinata in momentul calificarii. Singura lege cunoscuta la momentul calificarii este lex fori 8 . Cand legea forului califica ea insasi notiunile pe care le foloseste interpretarea se realizeaza in functie de dispozitiile acesteia, iar atunci cand notiunile nu sunt definite direct de lege, calificarea se face dupa conceptele juridice generale ale forului.
* Noile dispozitii din Codul Civil prevad in art. 2554 alin.(1): Cnd determinarea legii aplicabile depinde de calificarea ce urmeaz s fie dat unei instituii de drept sau unui raport juridic, se ia n considerare calificarea juridic stabilit de legea romn.

2. Exceptii Sunt situatii in care calificarea nu se realizeaza dupa legea instantei sesizate ( lex fori) ci in raport de alte criterii sau legi. Astfel: calificarea prin vointa partilor In situatiile in care partile pot decide clauzele contractuale si alegerea legii, calificarea se va face dupa vointa partilor, potrivit principiului autonomiei de vointa.
*Art.2554 alin. (5) din noul Cod Civil prevede ca, atunci cnd prile au determinat ele nsele nelesul noiunilor dintr-un act juridic, calificarea acestor noiuni se face dup voina prilor .

calificarea portrivit tratatelor internationale Atunci cand tratatele internationale contin norme conflictuale, a caror termeni si notiuni sunt explicate, interpretarea se va face portivit sensului dat de acestea. calificarea secundara
8

D. Al. Sitaru, op.cit., p.78

15

Calificarea secundara reprezinta o problema de drept intern si se face dupa lex causae fiind subsecventa calificarii principale. Spre deosebire de calificarea principala, calificarea secundara nu influenteaza legea aplicabila, dar afecteaza solutia pe fond. Exemple: a) calificarea imobilelor. Art 50 din Legea 105/1992 dispune ca natura mobiliara sau imobilara, cat si continutul drepturilor reale asupra bunurilor se determina in conformitate cu legea locului unde se afla sau sunt situate, prin derogare de la art.3. . Art.3 prevede regula calificarii dupa legea forului (legea romana). In consecinta, prin derogare de la regula calificarii dupa lex fori, calificarea imobilelor se face dupa lex rei sitae, care este lex causae in speta.
* Noul Cod Civil pastreaza acelasi criteriu de calificare, lex rei sitae, sens in care, art. 2554 alin. (3) mentioneaza : natura mobiliar sau imobiliar a bunurilor se determin potrivit legii locului unde acestea se afl sau, dup caz, sunt situate .

b) calificarea cetateniei.Art.12 alin.1 din legea 105/1992 prevede ca determinarea ca si proba cetateniei se face in conformitate cu legea statului a carui cetatenie se invoca. c) calificarea raspunederii administratorilor unei societati comerciale ca fiind contractuala sau delictuala se face dupa lex societatis, care este lex causae in speta. calificarea institutiilor necunoscute de lex fori. In acest caz, calificarea se realizeaza dupa legea straina care o reglementeaza. De exemplu, institutiile cunoscute in dreptul anglo - saxon sub denumirea de trust si agency .
* Art.2554 alin. (4) din noul C. Civil reglementeaza sub acest aspect: dac legea romn nu cunoate o instituie juridic strin sau o cunoate sub o alt denumire ori cu un alt coninut, se poate lua n considerare calificarea juridic fcut de legea strin

calificarea in caz de retrimitere Cand lex fori admite retrimiterea, notiunile juridice din norma conflictuala straina (care retrimite) se califica dupa acel sistem de drept strain.
*Art. 2554 alin.(2) din noul Cod Civil mentioneaza : in caz de retrimitere, calificarea se face dup legea strin care a retrimis la legea romn .

calificarea pe care o fac arbitrii in arbitrajul international ad hoc Faptul ca in arbitrajul international ad hoc lipseste o lege a forului, are drept consecinta aceea ca tribunalul arbitral nu este tinut sa califice norma dupa sistemul de drept al statului unde statueaza. Arbitrii au libertatea de a realiza calificarea dupa sistemul de drept pe care il considera cel mai portivit in speta.

CAPITOLUL II CONFLICTUL IN SPATIU AL NORMELOR CONFLICTUALE . RETRIMITEREA

Generalitati privind conflictul in spatiu al normelor conflictuale Vorbim de un conflict in spatiu al normelor conflictuale atunci cand sistemele de drept in prezenta coexista si au puncte de legatura diferite. Conflictul in spatiu al normelor conflictuale poate fi un conflict pozitiv sau un conflict negativ. Conflictul este pozitiv apare atunci cand fiecare din norma conflictuala trimite la propriul sistem de drept. De exemplu, atunci cand se pune problema starii civile a unui cetatean roman cu domiciliul in Anglia. Daca problema problema apara in fata instantelor engleze, aceasta va aplica norma sa conflictuala lex domicilii care trimite la dreptul englez; daca insa problema se pune in fata instantelor romane, aceasta, conform normei conflictuale lex patriae (art.12 din legea 105/1992), va aplica dreptul roman. In cazul conflictului pozitiv de norme conflictuale, retrimiterea este exclusa, conflictul solutionandu-se, in principiu, prin aplicarea de catre instanta a normei conflictuale a forului.

16

Conflictul este negativ, in situatia in care normele conflictuale din sistemele de drept in prezenta nu declara nici una ca fiind aplicabil propriul sau sistem de drept, ci fie retrimit la sistemul de drept al celuilalt stat, fie retrimiterea se face la dreptul unui stat tert. Aceasta este prima conditie a retrimiterii, necesara dar nu suficienta. Retrimiterea 1. Notiune Retrimiterea este definita in literatura de specialitate ca fiind situatia juridica aparuta in cazul in care norma conflictuala a forului trimite la un sistem de drept strain, in intregul sau (deci inclusiv la normele sale conflictuale), iar acesta din urma, prin norma sa conflictuala in materie, nu primeste trmiterea, ci fie trimite inapoi la dreptul statului forului, fie trimite mai departe, la dreptul unui stat tert 9 2. Conditii Pentru a fi in prezenta retrimiterii trebuie a fi intrunite doua conditii: 1. sa existe un conflict negativ de norme conflictuale din sistemele de drept in prezenta cu privire la un anumit raport juridic; 2. norma conflictuala a forului sa admita retrimiterea, adica sa trimita la intregul sistem de drept strain, deci inclusiv la normele sale conflictuale Daca norma conflictuala a forului trimite direct la normele materiale ale sistemului de drept strain, este exclusa retrimiterea, in acest caz urmand a se aplica aceste norme. Exemplu: speta Forgo Un cetatean bavarez pe numele sau Forgo, copil din afar casatoriei, se muta la varsta de 5 ani in Franta unde, desi a trait tot restul vietii sale, nu a avut domiciliul de fapt. Cand a murit, la varsta de 68 de ani, a lasat o importanta mostenire mobiliara, pentru care nu a facut testament. Conform legii franceze, devolutiunea succesiunii mobiliare ab intestat cade sub incidenta legii tarii ultimului domiciliu al defunctului (legea bavareza); aceasta lege prevedea un drept de mostenire in favoarea rudelor colaterale dupa mama, insa tot legea bavareza in normele sale conflictuale, prevedea ca succesiunea mobiliara este supusa legii domiciliului de fapt al defunctului (legea franceza). Legea bavareza, la care trimitea legea forului, facea la randul ei trimitere la legea franceza. Instanta franceza a admis retrimiterea dispusa de norma conflictuala bavareza si a aplicat legea succesorala franceza, potrivit careia rudele colaterale dupa mama nu aveau nici un drept la mostenire, conditie in care succesiunea fiind vacanta, a fost culeasa de statul francez, pe teritoriul caruia se aflau bunurile mobile respective. 3. Felurile retrimiterii Exista doua forme ale retrimiterii: retrimitere de gradul I (retrimitere simpla) atunci cand norma conflictuala straina retrimite la sistemul de drept al forului; retrimitere de gradul II (retrimitere complexa) atunci cand norma conflictuala straina trimite la sistemul de drept al unui stat tert. Regula, in dreptul international roman este aceea de a admite retrimiterea de gradul I. Concluzia se despinde din art.4 alin.1 din Legea 105/1992 conform caruia daca legea straina, determinata potrivit dispozitiilor ce urmeaza, retrimite la dreptul roman se aplica legea romana, afara de cazul in care se prevede in mod expres altfel . * Retrimiterea de gradul I este admisa si potrivit reglementarilor noului Cod Civil, care prevad expres in art.2555 alin. (2) dac legea strin retrimite la dreptul romn sau la dreptul altui stat, se aplic legea romn, dac nu se prevede n mod expres altfel . 4. Exceptii de la regula In mod exceptional retrimiterea de gradul I nu este admisa:

D.Al.Sitaru, op.cit, p.86

17

- cand partile au ales legea aplicabila contractului potrivit principiului autonomiei lor de vointa (lex voluntatis), se presupune ca ele au dorit sa li se aplice dreptul material strain si nu si normele conflictuale ale acestuia, care le-ar putea supune riscului de a trimite la dreptul altui stat. - cand se aplica regula locul regit actum nu se aplica retrimiterea pentru ca forma actului este intotdeauna supusa legii locului unde acesta a fost incheiat, fara a se lua in considerare normele conflictuale ale dreptului strain; - cand se determina cetateania unei persoane, orice referire la legea straina este imposibila, retrimiterea fiind exclusa;
* Noul Cod Civil in art.2555 alin.(3) prevede expres [....] legea strin nu cuprinde i normele ei conflictuale n cazul n care prile au ales legea strin aplicabil, n cazul legii strine aplicabile formei actelor juridice i obligaiilor extracontractuale, precum i n alte cazuri speciale prevzute de conveniile internaionale la care Romnia este parte, de dreptul Uniunii Europene sau de lege .

5. Retrimiterea de gradul II Dreptul international privat roman nu admite retrimiterea de gradul II, astfel cum rezulta si din art.4 alin.2 din Legea 105/1992 care mentioneaza expres retrimiterea facuta de legea straina la dreptul altui stat este fara efect . Problema care se ridica in cazul retrimiterii de gradul II este aceea a determina care lege este aplicabila raportului juridic: legea forului sau legea straina la care normele conflictuale ale forului au trimis desi aceasta nu accepta trimiterea? Din analiza textului art.4 alin.2 din lege rezulta ca in cazul retrimiterii de gradul II, atunci cand norma conflictuala romana trimite la un sistem de drept strain, iar acesta la randul sau trimite mai departe la dreptul unui stat tert, se va aplica dreptul material al statului la care norma conflictuala romana a trimis. In consecinta, nu se va aplica dreptul material al forului. Argumentul in favoarea refuzului retrimiterii de gradul II in dreptul roman consta in nesiguranta juridica pe care aceasta instituitie o genereaza.

CAPITOLUL III APLICAREA LEGII STRAINE IN DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT

Notiunea de lege straina Una din solutiile procesului jurisdictional de rezolvare a conflictelor de legi, este aceea a aplicarii de catre instanta forului a legii straine. Prin notiunea de lege straina se intelege, in sens larg, intregul sistem de drept strain, respectiv: actele normative, cutuma, uzantele, etc, iar in sens restrans, legea propriu zisa. Dreptul international privat are in vedere sensul larg al notiunii de lege straina, si anume intregul sistem de drept. Temeiul aplicarii legii straine Legea straina nu se aplica in temeiul propriei autoritati (in sens contrar s-ar incalca principiul suveranitatii statelor) ci numai in masura si in conditiile prevazute de legea forului. Asa cum arata si alti autori 10 o lege straina nu se aplica in Romania prin propria ei forta, ci numai pentru ca o norma juridica romana trimite la ea. Daca norma conflictuala romana nu face trimitere la sistemul de drept strain, instantele romane nu ar putea face aplicarea legii straine, deoarece, in aceasta situatie, ar fi incalcate in mod flagrant normele conflictuale romane.
10

Dragos - Alexandru Sitaru, Drept International Privat, Ed.Lumina Lex, editia 2000, pag.49

18

Nici un stat prin propria sa vointa, nu poate sa aplice legea tarii sale pe teritoriul unui alt stat. Dar orice stat, in masura intereselor sale fundamentale, poate sa admita pe teritoriul sau aplicarea legilor altui stat. Dreptul strain se aplica, in aceasta situatie, numai pentru ca aplicarea lui este consimtita, printr-o incuviintare expresa sau tacita, de catre legea forului 11 . Aplicarea corecta a dreptului strain, asa cum arata un teoretician 12 , constituie insa pentru statul forului o obligatie juridica pe care el insusi si-a asumat-o in cadrul unor concepte ale dreptului in virtutea unei curtoazii internationale. Titlul cu care se aplica legea straina 1. Teorii privitoare la titlul cu care se face aplicarea legii straine Cu privire la modul in care o lege straina se aplica in sistemul de drept al forului exista mai multe teorii: - prima teorie pleaca de la ideea ca legea straina este un element de drept, in aceasta conceptie, dreptul strain urmand a se aplica cu acelasi titlu ca si dreptul forului. Legea straina nu este insa componenta a lex fori fapt pentru care judecatorul nu este tinut sa o cunoasca. Se naste in aceasta situatie, obligatia pentru instanta de a determina ex officio legea aplicabila, de a uza de toate mijloacele pentru a-i determina continutul, solicitand in acest scop ajutorul partilor, expertilor, sau sprijinul institutiilor (Ministerul Justitiei, Ministerul Afacerilor Externe etc); - o alta teorie este fundamentata pe ideea ca legea straina constituie un element de fapt, pentru determinarea continutului ei urmand a se aplica regulile de proba pentru faptele juridice. In aceasta situatie, proba legii straine cade in sarcina partilor raportului juridic. Daca partile cad de acord asupra continutului legii straine, instanta este obligata sa aplice dreptul strain in interpretarea data de acestea, chiar daca ar fi evident ca aceasta interpretare este gresit; - adeptii teoriei drepturilor castigate (iura quaesita) considera ca aplicarea legii straine se bazeaza pe respectul drepturilor dobandite in strainatate, fara a se lua in considerare legea straina. Practic ceea ce se recunoaste de catre statul forului sunt doar drepturile concrete dobandite in strainatate, sub imperiul legii competente acolo. - teoria receptiunii dreptului strain considera ca legea straina se incorporeaza in sistemul de drept al forului, aplicandu-se cu titlu de drept propriu. 2. Titlul cu care se aplica legea straina in Romania In dreptul international privat roman se considera ca legea straina la care norma conflictuala trimite se aplica in calitate de element de drept. In aceasta conceptie, legea straina se bucura de aceeasi consideratie ca si legea nationala. Instanta are sarcina de a determina continutul legii straine, oferindu-i-se posibilitatea de a se informa oficial asupra oricaror aspecte privind continutul acesteia, prin atestari obtinute de la organele care au edictat-o, prin avizul unui expert, sau in alt mod adecvat. Partea care invoca legea straina poate fi si ea obligata sa faca dovada continutului ei. 3. Moduri de aplicare a legii straine 3.1 Aplicarea legii straine ca lex causae Norma conflictuala romana poate trimite la sistemul de drept roman ( lex fori) sau poate trimite la un sistem de drept strain. Atunci cand norma conflictuala romana trimite la sistemul de drept al altui stat, aplicarea dreptului strain devine obligatorie. Asadar, raportul juridic va fi supus legii straine declarata competenta, lege aplicata ca lex causae in virtutea normei conflictuale romane. Legea straina, atunci cand devine aplicabila prin faptul ca o norma conflictuala trimite la ea, trebuie privita ca un intreg sistem de drept (lex causae), in sensul ca se au in vedere totalitatea izvoarelor sale, indiferent ca sunt norme juridice, practica judiciara ( sistemul common law), cutume etc. 3.2 Aplicarea legii straine altfel decat ca lex causae
11 12

Ioan Chelaru, Gheorghe Gheorghiu, Drept International Privat, Ed.C.H.Beck, editia 2007, p 71 Ibidem

19

3.2.1 Conditia reciprocitatii Potrivit art.6 din Legea 105/1992, aplicarea legii straine este independenta de conditia reciprocitatii, afara numai daca, prin aceasta lege sau prin legi speciale se prevede altfel. Prin reciprocitate se intelege o identitate de reglementare intre cele doua sisteme de drept in prezenta, si anume dreptul roman respectiv cel strain. Ca regula, aplicarea legii straine nu este conditionata de principiul reciprocitatii si nu depinde de faptul daca statul strain aplica legea forului in acelasi domeniu. Reciprocitatea nu este ceruta nici la nivelul normelor conflictuale, nici a celor materiale. Pentru o mai buna intelegere a conceptului, ne vom referi la fiecare dintre aceste norme. Astfel, in privinta normelor conflictuale regula consta in aceea ca se va aplica legea straina la care norma conflictuala romana trimite, indiferent daca norma conflictuala din dreptul strain in cazul in care sar aplica ar trimite, prin reciprocitate, la sistemul de dreptul forului sau nu. Reciprocitatea nu este ceruta in privinta normelor materiale, in sensul ca aplicarea legii straine se face independent daca dispozitiile acesteia au acelasi continut cu cele din sistemul de drept roman. Asadar, un drept al unei persoane straine sau efectele unui act al unei autoritati straine, pot fi recunoscute in Romania, chiar daca persoanele sau actele supuse legii romane nu se bucura de acelasi tratament in tara respectiva. Prin exceptie, conditia reciprocitatii este ceruta atunci cand este prevazuta fie de dispozitiile Legii 105/1992 fie de alte legi speciale. Pentru a opera principiul reciprocitatii normele conflictuale trebuie sa aiba aceleasi puncte de legatura. De exemplu, conditia reciprocitatii este ceruta in privinta normelor conflictuale, in materia statutului personal, in conditiile art.168 alin.(2) din Legea 105/1992, in sensul ca norma conflictuala straina in materie de stare civila si capacitate trebuie sa aiba acelasi punct de legatura (cetatenia) ca si norma conflictuala romana in materie, pentru ca, astfel, sa trimita in ceea ce priveste starea si capacitatea cetatenilor romani, la legea romana. Aplicarea legii materiale straine atunci cand opereaza conditia reciprocitatii, este conditionata de aplicarea simetrica a legii forului. Legea 105/1992 cere expres conditia reciprocitatii, in urmatoarele cazuri: in materia recunoasterii persoanelor juridice straine fara scop patrimonial - art.43 alin.(2), scutirea de supralegalizare a actelor oficiale sau legalizate de o autoritate straina art.162 alin.(3), scutiri sau reduceri de taxe si cheltuieli de procedura, precum si de asistenta jueridica gratuita in cazul proceselor purtate in fata instantelor romane art.163 alin.(2), obligatia depunerii cautiunii sau a altei garantii art.163 alin.(3), recunoasterea hotararilor judecatoresti si a autoritatii de lucru judecat art.167 alin.(1) lit.c. Conditia reciprocitatii este prevazuta si in alte acte normative, cum ar fi: Ordonanta Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, aprobata, cu modificari, prin Legea nr.246/2005, care in art.76, prevede ca persoanele juridice straine fara scop patrimonial pot fi recunoscute in Romania, sub conditia reciprocitatii ; Decretul Lege nr.122/1990 privind autorizarea si functionarea in Romania a reprezentantelor societatilor comerciale si a organizatiilor economice straine, cu modificarile ulterioare, care prevede, in art.19, ca, atunci cand prin conventii sau acorduri internationale la care Romania este parte se stabilesc, alte conditii de autorizare si functionare decat cele prevazute de acest act normativ, se vor aplica dispozitiile cuprinse in acele conventii sau acorduri. Reciprocitatea poate fi, in principiu, de trei feluri: legislativa, atunci cand izvorul reciprocitatii este norma din sistemul legislativ strain respectiv roman ; diplomatica, cand reciprocitatea isi are izvorul in conventiile internationale la care Romania este parte; de fapt, cand reciprocitatea este aplicata in practica autoritatilor competente din statele respective. De subliniat este faptul ca, in cazul existentei reciprocitatii, legea straina nu este aplicata cu titlu de lex causae, ci reprezinta o conditie a aplicarii legii forului.

20

*Noul Cod Civil reglementeaza conditia reciprocitatii in art.2557 (1) Aplicarea legii strine este independent de condiia reciprocitii. (2) Dispoziiile speciale prin care se cere condiia reciprocitii n anumite materii rmn aplicabile. ndeplinirea condiiei reciprocitii de fapt este prezumat pn la dovada contrar care se stabilete de Ministerul Justiiei i Libertilor Ceteneti, prin consultare cu Ministerul Afacerilor Externe. 3.2.2 Incorporarea contractuala a legii straine Vorbim de receptiune contractuala sau incorporarea legii straine, atunci cand partile unui contract fac trimitere la o lege straina, nu in scopul de a se aplica contractului cu titlu de lex causae, ci pentru a servi ca mijloc de interpretare sau completare a respectivului contract. Legea straina la care partile fac trimitere prin contract, devine parte din cuprinsul acestuia, reglementandu-i continutul. Intre aplicarea sistemului de drept ca lex causae si incorporarea contractuala a legii straine exista deosebiri semnificative: in cazul receptiunii contractuale a legii straine, aceasta nu este privita ca un intreg sistem de drept, si asta pentru ca partile contractului fac referire la o anumita reglementare din sistemul de drept strain; spre deosebire de situatia aplicarii legii straine ca lex causae, cand aceasta isi pastreaza tipologia sa de element de drept, in cazul incorporarii contractuale, legea straina are valoarea juridica a unei clauze contractuale, si capata astfel caracterul unui element de fapt, ceea ce face ca din punct de vedere al probei sa urmeze regimul juridic aplicabil in general clauzelor contractuale. ceea ce intereseaza atunci cand legea straina este incorporata contractual, este forma sa in vigoare la data incorporarii, fara a se mai tine seama, daca in timpul executarii contractului aceasta a suferit modificari sau a fost abrogata, spre deosebire legea straina privita ca lex causae, care se aplica intotdeauna cu continutul sau in vigoare la momentul in care norma conflictuala a forului trimite la ea. Invocarea legii straine in fata autoritatilor forului In privinta invocarii legii straine, sistemul roman de drept imbina principiul rolului activ al instantei, cu principiul disponibilitatii partilor. Astfel, a) instanta de judecata, in virtutea rolului sau activ prevazut de art.129 C.proc.civ. poate invoca din oficiu si pune in discutia partilor aplicarea legii straine la care norma conflictuala romana trimite. Aceasta posibilitate este aplicabila, in principiu, si pentru arbitraj precum si pentru orice autoritate jurisdictionala romana competenta. Atunci cand norma conflictuala romana este imperativa, aplicarea legii straine la care aceasta face trimitere devine obligatorie pentru instanta. b) partea interesata, in temeiul principiului disponibilitatii, poate invoca dreptul strain, indiferent daca norma conflictuala romana este sau nu imperativa. In materiile in care functioneaza lex voluntatis (ex : domeniu contractual) partile, prin acordul lor, pot renunta la aplicarea legii straine. De exemplu, daca partile unui contract au inserat o clauza de alegere a legii aplicabile (pactum de lege utenda) in favoarea dreptului strain, pot renunta la beneficiul acestei legi, urmand a se aplica dreptul roman. Proba legii straine 1. Sarcina probei In dreptul intern, se aplica prezumtia ca toti cetatenii sunt obligati sa cunoasca legea, astfel ca normele juridice nu pot constitui obiect de proba cata vreme se presupune ca judecatorul le cunoaste ( jura novit curia ). Spre deosebire de dreptul intern, in cazul legii straine, ea trebuie cunoscuta pentru a fi aplicata. De aceea sarcina probei legii straine este impartita intre judecator si parti, aspect care rezulta din art.7 alin.2 din Legea 105/1992 care prevede: partea care invoca o lege straina poate fi obligata sa faca dovada continutului ei .

21

In situatia in care aplicarea dreptului strain este obligatorie, instanta va lua toate masurile si va depune toate diligentele pentru a stabili continutul si intelesul legii straine, putand dispune din oficiu administrarea mijloacelor de proba necesare. Instanta poate cere concursul partilor sau sprijinul autoritatilor abilitate, si anume Ministerul de Justitie, Ministerul Afacerilor externe, etc, pentru a primi informatiile necesare despre legea straina. Regula impartirii sarcinii probei este aplicabila si in litigiile supuse arbitrajului comercial international.
* Noile dispozitii ale Codului Civil din art.2558 prevad in ceea ce priveste sarcina probei atunci cand se aplica legea straina (1) Coninutul legii strine se stabilete de instana judectoreasc prin atestri obinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau printr-un un alt mod adecvat. (2) Partea care invoc o lege strin poate fi obligat s fac dovada coninutului ei.

2 Mijloacele de proba 2.1 Reglementarea interna Art.7 alin.1 din legea 105/1992 prevede Continutul legii straine se stabileste de instanta judecatotreasca prin atestari obtinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau in alt mod adecvat . Se consacra astfel, principiul libertatii instantei si a partilor in alegerea mijloacelor de dovada a legii straine, la care norma conflictuala romana face trimitere. In practica, atat in cea judiciara cat si cea arbitrala, se folosesc fie mijloace de proba directe (culegeri de acte normative, culegeri de jurisprudenta), fie mijloace de proba indirecte, procurate de la autoritatile competente din statul strain ori de la organismele reprezentative ale acestuia in Romania: certificate eliberate de ministerul justitiei din statul respectiv, certificate de cutuma sau alte atestari emise de notarii publici sau Camera de Comert din acel stat, certificate eliberate de ambasadele sau consulatele statelor respective in Romania, informatii de la organizatiile de cult corespondente in Romania etc. Instantele romane pot consulta si experti ori pot apela la sprijinul unor institutii, care, asa cum am aratat pot fi Ministerul Justitiei, Ministerul de Externe, facultatile de drept, etc. Potrivit Legii nr.189/2003 privind asistenta juridica internationala in materie civila si comerciala, lege de reglementeaza o procedura de obtinere a informatiilor asupra dreptului strain, instanta poate cere sprijinul autoritatilor, respectiv Ministerului de Justitie, care transmite ori primeste de la ministerele de justitie din alte tari, informatii privind dreptul intern in materie civila si comerciala, precum si in domeniul procedurii civile si comerciale si al organizarii judiciare, pentru cazuri judiciare determinate. In ceea ce priveste forta probanta a mijloacelor de dovada provenind din strainatate, ea trebuie sa fie asimilata, in pirncipiu, celei prevazute de legea romana. Astfel, daca proba utilizata are caracter oficial, ea face dovada irefragabila, in caz contrar avand caracter juris tantum, putand fi combatuta prin proba contrara. 2.2 Prevederi cuprinse in conventii internationale la care Romania este parte In aceasta categorie intra: Tratatele bilaterale de asistenta juridica care prevad obligatia statelor semnatare de a se informa reciproc in legatura cu dreptul tarilor lor; Conventia europeana in domeniul informatiilor asupra dreptului strain, semnata la Londra in 7 iunie 1968, si Protocolul aditional semnat la Strasbourg la 15 martie 1978, care mentioneaza expres ca judecatorul dintr-un stat membru al conventiei, poate cere informatii autoritatilor altui stat semnatar, a carui lege este desemnata prin regula de conflict. In acest sens, in fiecare stat semnatar s-a instituit un organism desemnat a raspunde. Prin aderarea la aceasta Conventie, in 1991, Romania a intrat in circuitul european de informatie asupra dreptului altor state. Din partea tarii noastre, organul national de legatura este Ministerul de Justitie.Cererea de informatii trebuie sa emane intotdeauna de la o autoritate judiciara si poate fi facuta cand este vorba de un proces deja pornit. Raspunsul la cerere trebuie sa fie obiectiv si impartial, cuprinzand texte de lege, regulamente si decizii judiciare, putand fi insotit de lucrari de doctrina, lucrarile pregatitoare si eventual, cometarii explicative.

22

Statul solicitat poate refuza informarea in doua situatii: - cand interesele sale sunt afectate de litigiul care a ocazionat formularea cererii; - cand se constata ca raspunsul ar fi de natura sa aduca atingere suveranitatii sau securitatii sale. 3. Consecintele imposibilitatii de probare a legii straine Atunci cand exista imposibilitate de a stabili continutul legii straine, se aplica legea romana, potrivit art.7 alin.3 din Legea 105/1992 ( in cazul imposibilitatii de a stabili continutul legii straine, se aplica legea romana ).
* Art. 2558 alin. (3) din noul Cod Civil dispune in acest sens: in cazul imposibilitii de a stabili, ntr-un termen rezonabil, coninutul legii strine se aplic legea romn.

Pentru a se aplica dreptul roman, ca lex fori, trebuie sa existe o imposibilitate evidenta de a proba continutul legii straine si nu o simpla dificultate generata, cu titlu de exemplu, de departarea geografica a statului strain sau lipsa izvoarelor scrise din sistemul de drept vizat. Aplicarea legii forului este asadar subsidiara, justificata numai de imposibilitatea de proba a legii straine. Argumente in spijinul aplicarii subsidiare a legii forului sunt: a) litigiul nu poate ramane nesolutionat pe motivul necunoasterii legii straine sau pe motiv ca dispozitiile acesteia sunt neindestulatoare. In caz contrar, judecatorul ar fi culpabil de denegare de dreptate. b) se prezuma relativ ca, odata stabilita competenta instantelor romane, partile au acceptat aplicarea subsidiara a legii romane, daca nu pot determina continutul legii straine. Interpretarea legii straine Prin interpretarea legii straine se intelege lamurirea intelesului notiunilor si termenilor utilizati de legea straina, avand in vedere sensul de lege materiala straina. Se poate pune si problema interpretarii normei conflictuale straine care retrimite, in cazul in care se admite retrimiterea. Interpretarea legii straine competente se face conform regulilor de interpretare existente in sistemul de drept a statului care a edictat-o. Legea straina trebuie aplicata asa cum este aplicata in tara de origine, deoarece numai in acest caz aplicarea sa este efectiva.
* Regula interpretarii si aplicarii legii straine potrivit propriului sau sistem de drept este aplicabila si conform noilor dispozitii ale Codului Civil, mai exact art.2559 potrivit caruia, Legea strin se interpreteaz i se aplic potrivit regulilor de interpretare i aplicare existente n sistemul de drept cruia i aparine .

Caile de atac in cazul gresitei aplicari a legii straine Neaplicarea legii straine atunci cand norma conflictuala romana trimite la ea, sau nerespectarea regulilor de interpretare si aplicare conform sistemului de drept caruia ii apartine, constituie motiv de: apel, recurs, contestatie in anulare, revizuire. In ceea ce priveste recursul, se aplica dispozitiile art.304 pct.9 Cod. Proc.civ. care dispun : se poate declara recurs cand [....] ori hotararea a fost data cu aplicarea gresita a legii In ceea ce priveste recursul in interesul legii, acesta nu poate fi promovat pentru gresita aplicare sau interpretare a legii straine, intrucat: 1) rolul instantei supreme a Romaniei este aceea de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii romane, pe intreg teritoriul tarii; 2) partile nu au interes direct sa solicite promovarea acestei cai de atac, intrucat solutia nu are efect asupra hotararilor supuse examinarii; Recursul in interesul legii poate fi promovat pentru gresita interpretare si aplicare a normei conflictuale romane.

CAPITOLUL IV ORDINEA PUBLICA IN DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT

23

Notiune Prin ordine publica se intelege organizarea si desfasurarea vietii politice, economice si sociale intr-un stat potrivit unui ansamblu de norme si masuri general obligatorii. In planul dreptului international privat, in notiunea de ordine publica intra normele fundamentale ale sistemului de drept al instantei, care nu permit aplicarea regulilor straine, desi acestea sunt competente conform normelor conflictuale ale instantei. Ordinea publica de drept privat roman este formata din ansamblul principiilor fundamentale de drept ale statului roman, aplicabile raporturilor juridice cu element de extraneitate. Elemente definitorii Ordinea publica de drept international privat are urmatoarele elemente definitorii: apare ca un corectiv exceptional in aplicarea legii straine normal competente; are un caracter diferentiat, in sensul ca ordinea publica difera de la o tara la alta, in functie de valorile protejate prin principiile fundamentale de drept ale statului instantei sesizate. Continutul notiunii de ordine publica de drept international privat roman il constituie principiile fundamentale de drept ale statului roman, aplicabile raporturilor juridice de drept international privat. Acesta este continutul abstract al notiunii. In mod concret, acest continut se determina, ca regula, de instanta sesizata. In anumite cazuri, legiuitorul stabileste explicit normele a caror incalcare constituie temei a ordinii publice de drept international privat; pe plan procedural se concretizeaza in exceptia de ordine publica de drept international privat, exceptie de fond ce poate fi invocata de orice parte interesata sau de instanta din oficiu. Daca exceptia este admisa, se inlatura de la aplicare legea straina normal competenta in tara forului, urmand a se aplica legea forului. releva vocatia subsidiara de aplicare a legii forului. este variabila atat in timp, in cadrul aceleiasi tari, cat si in spatiu, de la o tara la alta. Caractere juridice Caracterele juridice ale ordinii publice de drept international privat, subliniate in doctrina 13 sunt: - caracterul national ce deriva din faptul ca ordinea publica se interpreteaza conform dreptului forului; - caracter actual, in sensul ca instanta trebuie sa ia in considerare continutul ordinii publice din momentul litigiului si nu cel din momentul nasterii raportului juridic. De exemplu, inainte de modificarea Codului familiei prin Legea 59/1993, o hotarare pronuntata instrainatate, prin consimtamantul mutual al sotilor, dintre care cel putin unul era cetatean roman, nu putea fi recunoscuta in Romania, fiind contrara ordinii publice de drept international roman. Dupa modificarea codului, prin care si in dreptul roman s-a introdus divortul prin acordul sotilor, s-a produs o schimbare la nivelul principiului de drept in materie, fapt pentru care o astfel de hotarare straina trebuie recunoscuta in tara. - caracter de exceptie de la regula potrivit careia dreptul strain, normal competent, trebuie sa se aplice raportului juridic cu element de extraneitate. Consecintele acestui caracter sunt: ordinea publica este de stricta interpretare (se interpreteaza restrictiv si nu extensiv), ordinea publica impiedica producerea efectelor legii straine pe teritoriul tarii si atrage aplicarea in locul sau a legii romane. Domeniul ordinii publice Principiile si normele juridice de ordine publica pot apare in orice materie a dreptului international privat. Exista insa, anumite domenii ale raporturilor cu element de extraneitate susceptibile, intr-o mai mare masura, sa ridice probleme de ordine publica. Domeniul de drept material cel mai vizat este cel privitor la la starea civila, capacitatea si relatiile de familie ale persoanelor fizice. Domeniul de drept procesual este acela al incalcarii competentei exclusive a jurisdictiei romane. In privinta normelor conflictuale, acestea sunt de regula norme imperative, adica de ordine publica in dreptul intern. Normele conflictuale nu pot fi insa ocrotite de ordinea publica in dreptul international
13

Dragos - Alexandru Sitaru, Drept International Privat, Ed.Lumina Lex, editia 2000, pag.116

24

privat. Acest principiu se manifesta prin aceea ca, daca o instanta straina este competenta sa solutioneze un litigiu, nu se cere ca ea sa aplice o norma conflictuala similara celei romane, neexistand conditia reciprocitatii in aplicarea legii straine, la nivelul normelor conflictuale. O situatie speciala o constituie norma conflictuala privind starea si capacitatea cetatenilor romani (lex patriae) care poate fi considerata de ordine publica in dreptul international privat, in sensul ca instanta straina trebuie sa o aplice si sa trimita, pentru aceste aspecte, la dreptul roman. Exemple legislative si de practica judiciara privind ordinea publica de drept international privat roman 1. Prevederi din acte normative interne De regula, actele normative interne nu stabilesc continutul ordinii publice, ci prevad, in mod abstract, posibilitatea aplicarii acesteia in domeniile reglementate. De exemplu: a) drepturile castigate in tara straina, sunt respectate in Romania, afara numai daca sunt contrare ordinii publice de drept international privat roman;
* Principiul recunoasterii drepturilor castigate in tara straina daca nu sunt contrare ordinii publice de drept international privat roman, se regaseste si in art.2563 din noul Cod Civil unde se arata ca drepturile ctigate n ar strin sunt respectate n Romnia, cu excepia cazului n care sunt contrare ordinii publice n dreptul internaional privat romn .

b) persoanele juridice straine fara scop patrimonial pot fi recunoscute in Romania, in conditiile prevazute de lege, printre care si cerinta ca scopurile lor statutare sa nu contravina ordinii sociale si economice din Romania; In unele cazuri, legea stabileste continutul concret al ordinii publice, in domeniul respectiv de reglementare, in sensul ca indica normele juridice a caror incalcare justifica aplicarea exceptiei de ordine publica de drept international privat. In acest caz, exista doua variante: legea stabileste numai continutul ordinii publice de drept international privat roman si cea de-a doua, legea ocroteste ordinea publica a carui sistem de drept este aplicabil in speta. Pentru prima varianta pot fi date ca exemple: a) existenta, in legea straina a unui impediment la casatorie care, potrivit dreptului roman, este incompatibil cu libertatea de a incheia o casatorie (art.18 alin.2 din Legea 105/1992); b) existenta, in legea straina, a unei dispozitii care nu permite divortul ori il admite in conditii deosebit de restrictive (art.22 alin.2 din Legea 105/1992); c) existenta, in legea straina, a unor criterii de determinare a intinderii obligatiei de intretinere care nu tin seama de posibilitatile materiale ale debitorului si de nevoile efective ale creditorului ( art.35 alin.2 din Legea 105/1992); d) existenta, in legea straina, a unor limite diferite fata de cele din legea romana pentru acordarea de despagubiri in cazul raspunderii produse sau a raspunderii pentru concurenta neloiala (art.116 si 119 din Legea 105/1992); e) existenta in legea straina, a unor conditii mai restrictive decat cele prevazute de legea romana sub aspect probator in situatiile prevazute de art.161 alin.1-3 din Legea 105/1992; f) hotararea straina (supusa recunoasterii) este pronuntata cu incalcarea competentei exclusive a jurisdictiei romane (art.168 alin.1 pct.2 din Legea 105/1992). g) hotararea straina (supusa recunoasterii) prin care s-a aplicat o alta lege decat cea romana cu privire la starea civila si capacitatea unui cetatean roman, iar solutia adoptata difera de aceea la care s-ar fi ajuns potrivit legii romane (art.168 alin.2 din lege). Pentru a doua varianta, pot fi date ca exemplu: a) dreptul testatorului de a supune transmisiunea prin mostenire a bunurilor sale altei legi decat legea sa nationala (pentru bunuri mobile) sau legea locului situarii bunului (pentru bunuri imobile), fara a avea dreptul sa inlature dispozitiile ei imperative (art.68 din Legea 105/1992); b) forma solemna ceruta ad validitatem pentru un act juridic in sistemul de drept aplicabil fondului acelui act (art.72 din Legea 105/1992).

25

c) ingradirea posibilitatii partilor unui contract de munca de a alege legea care sa carmuiasca acest contract, in masura in care se aduc restrangeri ocrotirii pe care o asigura salariatului dispozitiile imperative ale legii aplicabile in lipsa unei atare alegeri ( art.101 din Legea 105/1992). 2. Prevederi in conventii internationale la care Romania este parte In aceste cazuri ordinea publica este prevazuta, de regula, in mod abstract. De exemplu : - recunoasterea si executarea unei sentinte arbitrale straine poate fi refuzata, printre altele daca este contrara ordinii publice a statului solicitat, se prevede in Conventia de la New York din 1958 pentru recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine; - contractele de schimb valutar care privesc moneda unui stat membru si care sunt contrare reglementarilor din acel stat referitoare la schimb vor fi neexecutorii pe teritoriul oricarui stat membru, se arata in Statutul Fondului Monetar International. 3. Practica judiciara in materie In practica s-a decis, spre exemplu, ca este ordine publica pentru operatiunile de import/export ale firmelor romane, cerinta licentei pentru asemenea operatiuni, refuzandu-se recunoasterea unei hotarari arbitrale straine, care obliga o firma romana ce nu avea licenta sa plateasca petitionarei din strainatate pretul marfii livrate si castigul nerealizat. Efectele aplicarii ordinii publice de drept international privat Ordinea publica de drept international privat are doua efecte si anume : 1) un efect pozitiv; 2) un efect negativ. 1) Efectul negativ consta in inlaturarea de la aplicare a legii straine. Acest efect rezida din dispozitiile art.8 alin.1 lit.a) din Legea 105/1992 conform carora Aplicarea legii straine se inlatura: a) daca incalca ordinea publica de drept international privat roman. De exemplu, art.18 alin.2 din Legea 105/1992 prevede inlaturarea ca inaplicabil al impedimentului la casatorie din legea straina, care, potrivit legii romane, este incompatibil cu libertatea de a incheia o casatorie. 2) Efectul pozitiv consta in aplicarea legii romane. Potrivit art.8 alin.1 in cazul inlaturarii legii straine, se aplica legea romana . Efectul pozitiv poate fi mai ferm, atunci cand legea forului se aplica si in materialitatea ei, in golul lasat prin inlaturarea legii straine ( de exemplu daca legea straina nu acorda copilului din afara casatoriei dreptul la pensie de intretinere, aceasta pensie va fi acordata in conditiile prevazute de legea romana), sau mai atenuat, in sensul ca legea forului este aplicata numai pentru a inlatura efectele legii straine (vezi exemplu impedimentul la casatorie). Sferele notiunii de ordine publica de drept international privat Ordinea publica poate fi invocata fie in cadrul conflictului de legi in spatiu cat si in cazul conflictului de legi in timp si spatiu. 1) Conflictul de legi in spatiu se creeaza atunci cand cu privire la nasterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic, sunt susceptibile a se aplica doua sau mai multe sisteme de drept diferite, fiind solutionat prin aplicarea normelor conflictuale. 2) Conflictul de legi in timp si spatiu se creeaza in cazul un care se cer a fi recunoscute intr-un stat, efectele unui raport juridic nascut anterior intr-un alt stat. Sfera ordinii publice este mai larga in cadrul conflictului de legi in spatiu decat a celui in timp si spatiu, in sensul ca nu toate principiile de ordine publica care sunt invocate in cadrul conflictelor de legi in spatiu, sunt de ordine publica si atunci cand privesc drepturi deja dobandite in strainatate. De exemplu: a) o societate pe actiuni cu un singur asociat nu se poate constitui in Romania, dar daca s-a constituit legal in strainatate ( de pilda in Elvetia), personalitatea ei juridica va fi recunoascuta in Romania. b) efectele unei casatorii religioase, incheiate legal in strainatate, intre doi cetateni ai statului respectiv, vor putea fi recunoscute in Romania. Exista situatii in care norma straina nu produce deloc efecte in tara forului, ordinea publica aplicandu-se atat in sfera conflictului de legi in spatiu cat si a celui in timp si spatiu. De exemplu: a) incalcarea, prin hotararea straina, a dispozitiilor privitoare la competenta exclusiva a instantelor romane; b)

26

nerespectarea reglementarilor nationale in materia starii civile si a capacitatii cetatenilor romani; c) hotararea straina prin care se face o discriminare intre copilul din casatorie si copilul din afara casatoriei.
* Redam aici dispozitiile noului Cod Civil privind ordinea publica de drept international privat continute in art.2560 alin. (2) Aplicarea legii strine ncalc ordinea public de drept internaional privat romn n msura n care ar conduce la un rezultat incompatibil cu principiile fundamentale ale dreptului romn ori ale dreptului comunitar i cu drepturile fundamentale ale omului.

CAPITOLUL V FRAUDA LEGII IN DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT

Notiune Frauda la lege in dreptul international privat consta in operatiunea prin care partile unui raport juridic, uzand de mijloacele legale de drept international privat, isi creeaza in mod voit conditii pentru a se sustrage de sub incidenta legii normal competente, regurgand la dispozitiile altei legi, convenabile lor. Speta. Cazul Beauffremont. Printesa de Beauffremont, de cetatenie franceza, era separata de sotul sau si dorea sa divorteze, insa legea franceza nu permitea divortul. Ea si-a fixat domiciliul in ducatul german Saxa Altenbourg, unde obtine cetatenia. Fiind considerata divortata, merge la Berlin pentru a se casatori cu printul Bibescu, de cetatenie romana. Printul de Beauffremont cheama pe sotia sa in judecata la Tribunalul Seine, solicitand sa se constate ca naturalizarea in ducatul german, divortul si recasatorirea sunt fara efect in Franta. El nu putea invoca ordinea publica deoarece Curtea de Casatie consacrase deja (din 1860) efectul atenuat al ordinii publice, admitand ca putea produce efecte in Franta divortul a doi soti straini, domiciliati in strainatate. Curtea a judecat ca printesa nu poate invoca cetatenia sa germana si aplicarea legii germane care ii permite recunoasterea divortului, deoarece noua cetatenie fusese obtinuta cu intentie frauduloasa, respectiv vointa de a se sustrage legii franceze normal aplicabile. In consecinta, cetatenia, divortul si recasatorirea au fost considerate fara efect in Franta. Conditii Pentru existenta fraudei la lege in dreptul international privat trebuie sa fie indeplinite, in mod cumulativ urmatoarele conditii: 1) sa existe un acord de vointa a partilor (partii) de a plasa un anumit raport juridic sub incidenta unei anumite legi, prin schimbarea punctului de legatura. Prin urmare: frauda la lege implica o activitate volitiva, frauduloasa a partilor, de schimbare a punctului de legatura; schimbarea punctului de legatura sa fie efectiva, altfel suntem in prezenta simulatiei; frauda la lege intervine doar in acele situatii in care normele conflictuale au puncte de legatura mobile, ca de exemplu: schimbarea cetateniei sau domiciliului; schimbarea sediului social, schimbarea locului unde se afla bunul mobil. Nu poate sa apara frauda la lege in cazul punctelor de legatura fixe, cum ar fi: locul situarii bunului, locul comiterii delictului etc. frauda la lege poate sa apara doar in acele materii in care partile pot sa isi manifeste vointa, cum ar fi: forma si continutul actelor juridice, pavilionul navelor comerciale etc. 2) partile sa utilizeze mijloace licite, permise de lege, dar prin care se ajunge la ocolirea legii. De exemplu, persoana juridica isi schimba sediul social intr-un alt stat, actiune licita care face incidenta o norma conflictuala care, prin punctul sau de legatura atrage aplicarea unui alt sistem de drept decat cel normal competent sa se aplice raportului juridic respectiv. 3) scopul urmarit de parti sa fie ilicit. Prin urmare,

27

frauda la lege presupune ca element subiectiv intentia frauduloasa a partilor; scopul urmarit de parti este inlaturarea sistemului de drept normal competent sa se aplice raportului juridic respectiv si atragerea ca aplicabil a unui alt sistem de drept. frauda la lege este o forma indirecta de incalcare a normei conflictuale a forului, si deci a sistemului de drept normal competent a se aplica in cauza, prin deturnarea acestei norme de la scopul ei firesc. 4) rezultatul obtinut de parti sa fie ilicit, care sa contravina normei conflictuale competente. Modalitati De regula, fraudarea legii in dreptul international privat se realizeaza in doua modalitati: a) in cadrul unui raport juridic de drept intern se introduce, in mod fraudulos un element de extraneitate, care declanseaza in mod artificial un conflict de legi, iar prin aplicarea normei conflictuale, se trimite la un sistem de drept, altul decat cel intern. De exemplu, o societate comerciala romana, pentru a beneficia de un regim juridic mai favorabil din punct de vedere fiscal, isi stabileste sediul social in strainatate.Se creeaza astfel un conflict artificial de legi (elementul de extraneitate fiind sediul social aflat in strainatate) iar prin aplicarea normei conflictuale normal competente lex societatis ( art.40 alin.1 din Legea 105/1992) se face aplicabil societatii sistemul de drept strain, in locul celui roman. b) intr-un raport juridic de drept international privat partile schimba, in scop fraudulos, punctul de legatura, facand aplicabil acelui raport juridic, prin intermediul normei conflictuale aplicabile pentru noul punct de legatura, un alt sistem de drept decat cel normal aplicabil conform normei conflictuale initiale. Materiile in care poate interveni fraudarea legii in dreptul international privat Domeniile in care apare fraudarea legii in dreptul international privat sunt: 1. statutul persoanei fizice: stare civila, capacitate si relatii de familie. De regula in aceasta materie, frauda consta in schimbarea cetateniei, domiciliului ori resedintei. Exemple: Speta Bertola: doi cetateni intalieni domiciliati in Romania au cerut divortul in fata instantelor romane, care au respins actiunea, pentru ca legea italiana competenta nu permitea divortul. Pentru a frauda legea italiana, sotii au facut demersuri pentru pierderea cetateniei italiene, devenind apatrizi. Dupa aceea, s-a introdus o noua cerere de divort, de data aceasta, actiunea a fost admisa, facandu-se aplicarea legii romane, competenta in situatia apatrizilor. Prin aceste demersuri, a fost fraudata legea italiana. De remarcat, ca in prezent, ca urmare a aplicarii dispozitiilor art.22 coroborat cu art.20 alin.2 din Legea 105/1992, o asemenea frauda nu mai este posibila, intrucat legea nationala comuna sau legea domiciliului comun al sotilor, care guverneaza si divortul, continua sa reglementeze si efectele casatoriei in cazul in care unul dintre soti isi schimba, dupa caz, cetatenia sau domiciliul. Speta Mihaiescu: Dna. Mihaiescu, cetatean roman a avut in Franta, un copil din afara casatoriei, cu un cetatean francez. In fata instantelor franceze a fost introdusa o prima actiune, pentru stabilirea paternitatii din afara casatoriei, permisa de legea franceza, dar interzisa de legislatia romana. Intrucat copilul figura in cadrul actiunii ca cetatean roman, prin aplicarea legii personale a acestuia actiunea a fost respinsa. Mai inainte de a ajunge procesul in caile de atac, mama copilului a obtinut pentru acesta cetatenia franceza. Prin aceasta, s-a obtinut ca instanta superioara sa aplice legea franceza (comuna atat pretinsului tata cat si copilului) si ca actiunea sa fie admisa. In acest mod, s-a fraudat legea romana, care interzicea stabilirea paternitatii din afara casatoriei. In prezent asemenea frauda nu mai este posibila in fata instantelor romane, deoarece, conform art.28 din Legea 105/1992, filiatia copilului din afara casatoriei se stabileste potrivit legii nationale a acestuia de la data nasterii sale. 2. statutul persoanei juridice In acest caz, frauda la lege consta, de cele mai multe ori, in mutarea sediului social, de pe teritoriul statului forului pe cel al unui stat considerat paradis fiscal (precum Monaco, Liechtenstein, Panama, Liberia etc), in scopul evaziunii legilor fiscale ale forului, cu precizarea ca persoana juridica respectiva continua sa functioneze pe teritoriul statului forului, ca persoana juridica straina. In acest caz, sediul social nu este serios, avand caracter fraudulos.

28

3. regimul juridic al bunurilor mobile Frauda consta in aceasta materie in schimbarea locului situarii bunului mobil intr-un alt stat.Intra in aceasta situatie si schimbarea pavilionului navei sau aeronavei intr-un stat considerat paradis fiscal . 4. forma exterioara a actelor juridice In aceasta situatie, frauda consta, de regula in faptul ca se incheie un act juridic intr-un alt stat si, prin efectul normei conflictuale locul regit actum se aplica acelui act o lege mai favorabila pentru parti decat cea normal competenta a se aplica in cauza. De exemplu, partile beneficiaza de conditii mai usoare pentru incheierea casatoriei. In prezent, aceasta forma de frauda este exclusa in temeiul art.72 din Legea 105/1992 conform caruia, in cazul in care legea aplicabila conditiilor de fond ale actului juridic impune, sub sanctiunea nulitatii, o anumita forma solemna, nici una din celelalte legi care pot carmui forma sa ( anume: legea locului unde a fost intocmit, legea nationala sau legea domiciliului persoanei care l-a consimtit, legea autoritatii care verifica validitatea actului) nu poate sa inlature aceasta cerinta, chiar daca actul a fost intocmit in strainatate. 5. succesiunile De exemplu, atunci cand partea doreste sa aiba o cotitate disponibila mai mare decat ii permite legea sa personala, schimba cetatenia, dobandind alta, a unui stat a carui legislatie ii permite o cotitate disponibila mai mare. Dovada fraudei la lege Frauda la lege in dreptul international privat este o situatie de fapt ce poate fi probata prin orice mijloc de proba. Dificultatea consta in aceea ca trebuie dovedit un elemnt subiectiv, adica intentia frauduloasa a partilor. Delimitarea fata de alte institutii juridice 1. Comparatie cu frauda la lege din dreptul intern In dreptul intern fraudarea legii se poate realiza atunci cand partile unui raport juridic aplica o dispozitie prin deturnarea ei de la scopul in care a fost edictata, eludand astfel prevederile unei alte legi interne, care le este defavorabila. Intre cele doua institutii juridice exista asemanari (conditiile fraudei la lege: un act de vointa al partilor, un mijloc licit, un scop ilicit si rezultatul ilicit) dar si deosebiri in principal sub urmatoarele aspecte: obiectul fraudei (in dreptul intern: o lege interna in favoarea altei legi interne pe cand in dreptul international privat: o norma conflictuala a forului, si prin aceasta, un sistem de drept in favoarea altuia) ori mecanismul fraudei (in cazul fraudei la lege in dreptulintern se schimba continutul faptic al raportului juridic, care duce in mod fraudulos la aplicarea altei legi, in cazul fraudei la lege in dreptul international privat se schimba continutul faptic conflictual, ceea ce duce la fraudarea sistemului de drept normal competent). 2. Comparatie cu ordinea publica de drept international privat Intre frauda la lege si ordinea publica de drept international privat asemanarea consta in aceea, ca in ambele cazuri, nu se aplica sistemul de drept normal competent. Ambele constituie exceptii de la aplicarea legii competente in mod firesc raportului juridic respectiv. Deosebirile constau in: cauza neaplicarii legii normal competente. In cazul fraudei la lege, cauza este de natura subiectiva, legea fiind inlaturata prin vointa partilor, in vreme ce la ordinea publica, cauza este de natura obiectiva, legea straina fiind inlaturata ca urmare a continutului ei, care incalca principiile fundamentale de drept ale statului forului. sanctiunea aplicabila In cazul fraudei la lege, sanctiunea consta in aceea ca se inlatura legea pe care partile au facut-o aplicabila prin frauda, iar in locul ei se aplica legea corect competenta, in timp ce, la ordinea publica sanctiunea consta in inlaturarea efectelor legii straine si aplicarea legii forului.

29

rolul instantei de judecata In cazul in care se invoca frauda la lege, instanta nu este obligata sa cunoasca continutul legii straine, deoarece ceea ce se sanctioneaza este activitatea frauduloasa a partilor. Spre deosebire de aceasta, in cazul in care se invoca exceptia de ordine publica de drept international privat, instanta este obligata sa cunoasca continutul legii straine, numai in acest mod putand aprecia, daca legea straina incalca sau nu principiile fundamentale ale dreptului forului. 3. Comparatie cu simulatia Asemanari: ambele implica un act de vointa al partilor; in ambele cazuri se creeaza sau se modifica, in mod artificial, un conflict de legi; mijloacele folosite sunt, prin ele insele, licite; consecinta fata de terti este, in principiu, aceeasi si anume inopozabilitatea actului fraudulos. Deosebiri: frauda la lege presupune existenta unui singur act juridic, cel fraudulos, in vreme ce simulatia implica doua acte juridice (cel real si cel aparent); frauda la lege implica o operatiune materiala, de deplasare a punctului de legatura dintr-un sistem de drept in altul, in timp ce la simulatie, operatiunea este fictiva, adica este exprimata prin actul aparent, dar contrazisa prin contra-inscris; frauda la lege presupune existenta unui scop ilicit, in vreme ce la simulatie scopul poate fi si licit; uneori, cele doua institutii juridice, produc consecinte diferite fata de parti. Astfel, in cazul fraudei, daca se constata frauda, actul fraudulos nu mai produce efecte noi intre parti, pe cand in cazul simulatiei contra-inscrisul este valabil intre parti si fata de succesorii lor universali si cu titlu universal, daca nu s-au fraudat drepturi nascute de lege direct in favoarea lor. 4. Comparatie cu abuzul de drept Abuzul de drept, consta in folosirea unui drept subiectiv civil in alt scop decat cel pentru care legea il recunoaste, si anume satisfacerea unor interese legitime ale titularului sau. In cazul fraudei la lege, scopul urmarit este acela de a nu se aplica legea unei anumite tari, in vreme ce, in cazul abuzului de drept scopul urmarit este altul decat cel recunoscut de lege titularului sau. Sanctiunea fraudei la lege in dreptul international privat 1. Consideratii privind modalitatea in care trebuie sanctionata frauda la lege in dreptul international privat Parerile in literatura de specialitate sunt impartite: - unii autori, considera ca nu trebuie sanctionata frauda la lege deoarece partile au uzitat de un drept acordat de lege, iar in caz contrar, s-ar ajunge la nesiguranta raporturilor juridice; actul incheiat in asemenea conditii nu trebuie sanctionat, intrucat cel care foloseste dreptul sau nu vatama pe nimeni. - alti autori admit frauda la lege numai in materia formei actelor juridice si pentru contracte, dar nu si in alte materii, de exemplu cetatenia. Sanctiunea este inopozabilitatea iar nu nulitatea actului, in sistemul de drept care o sanctioneaza. - majoritatea autorilor sustin sanctionarea fraudei la lege, fie sub motivul ca si in dreptul international privat trebuie sa isi gaseasca aplicare principiul potrivit caruia un act ilicit nu trebuie sa produca efecte, fie apreciind ca sanctionarea fraudarii legii in dreptul international privat constituie un caz de aplicare a ordinii publice. 2. Sanctionarea fraudarii legii in dreptul roman Distingem in raport de obiectul fraudei, doua situatii: 1) situatia in care este fraudat dreptul roman, in favoarea dreptului strain. Sanctiunea fraudarii dreptului roman in favoarea celui strain implica urmatoarele efecte: a) unul negativ, respectiv inlaturarea de la aplicare a legii straine; b) unul pozitiv, constand in aplicarea legii romane in golul ramas de inlaturarea legii straine. 2) situatia in care este fraudat dreptul strain normal competent conform normei conflictuale romane, in favoarea dreptului roman sau a dreptului unui stat tert. Legislatia romana nu contine prevederi in acest sens.

30

Frauda legii straine trebuie sanctionata in acelasi mod ca si frauda legii romane, fata de urmatoarele argumente: - dreptul strain este element de drept, ca si dreptul forului, si trebuie deci sa i se acorde aceeasi protectie; - fraudarea dreptului strain competent constituie o incalcare a normei conflictuale romane; - ceea ce se sanctioneaza, in toate cazurile este intentia frauduloasa a partilor (fraus omnia corumpit). * Frauda la lege este reglementata in noul Cod Civil prin art.2560 alin. (1) unde se prevede ca aplicarea legii strine se nltur dac ncalc ordinea public de drept internaional privat romn sau ori dac aceast aplicare a devenit competent prin fraud. n cazul nlturrii aplicrii legii strine, se aplic legea romn .

CAPITOLUL VI CONFLICTUL DE LEGI IN TIMP SI SPATIU ( RESPECTAREA DREPTURILOR CASTIGATE IN TARA STRAINA)
Notiune Exista conflict de legi in timp si spatiu, atunci cand efectele juridice ale unui raport nascut sub imperiul unei legi straine, se cer a fi recunoscute intr-un alt stat. Acest conflict este in timp , intrucat, intre nasterea raportului juridic sub incidenta unui sistem de drept si invocarea lui, in cadrul sistemului de drept al altui stat, trece un interval de timp. Totodata, este si un conflict in spatiu , deoarece cele doua sisteme de drept in prezenta coexista din punct de vedere spatial. Conflictul de legi in timp si spatiu mei este cunoscut in literatura de specialitate si sub denumirea de teoria recunoasterii drepturilor castigate in tara straina sau teoria efectelor extrateritoriale ale drepturilor castigate . Comparatie cu conflictul de legi in spatiu Cele doua forme de conflict se aseamana prin faptul aceea ca amandoua sunt in spatiu , adica sistemele de drept in prezenta coexista spatial. Deosebirea consta in aceea ca la conflictul de legi in spatiu sistemele de drept in prezenta sunt susceptibile de aplicare simultan, in vreme ce la conflictul de legi in timp si spatiu, ele se aplica succesiv, prin aceea ca dreptul recunoscut intr-un stat urmeaza a fi recunoscut intr-un alt stat. Exemple: - conflict de legi in spatiu: doi cetateni, unul roman si unul francez, cu domiciliul comun in Romania, solicita desfacerea casatoriei prin divort si se pune problema ce lege se aplica divortului. - conflict de legi in timp si spatiu: doi cetateni, divorteaza in Franta, iar sotia (cetatean roman) vine apoi in Romania si solicita pensie de intretinere de la sot. Forme Acest conflict se prezinta sub doua forme: 1) raportul juridic se naste (modifica sau stinge) in dreptul intern alunei tari si apoi se invoca in alta tara. In acest caz, la momentul nasterii lui, in strainatate, dreptul nu avea nici o legatura cu tara forului. Conflictul se naste in momentul in care se invoca in tara forului. 2) raportul juridic se naste ( modifica sau stinge) in cadrul dreptului international privat al unei tari, iar ulterior se invoca intr-o alta tara. In aceasta situatie, cu privire la acest raport juridic exista succesiv un conflict de legi in spatiu ( la momentul nasterii sale) si un conflict in timp si spatiu atunci cand se invoca intr-un alt stat.

31

Aceasta forma prezinta doua variante: a) in momentul nasterii raportul juridic de drept international privat nu avea nic o legatura cu tara forului. De exemplu, un cetatean olandez si unul irlandez se casatoresc in Olanda si apoi vin in Romania si cer sa li se recunoasca efectele acestei casatorii. b) in momentul nasterii sale, raportul juridic avea legatura cu tara forului, prin faptul ca, cel putin unul din elementele sale de extraneitate priveau dreptul roman. De exemplu, se pronunta divortul dintre un cetatean roman si unul strain in strainatate, iar ulterior se cere recunoasterea acestei hotarari in Romania. Domenii Conflictul de legi in timp si spatiu poate apare: In domeniul dreptului material, cu privire la un drept subiectiv dobandit in temeiul unei legi straine; In domeniul dreptului procesual, cu privire la un drept dobandit in baza unei hotarari straine, caz in care se pune problema recunoasterii efectelor acelei hotarari. Temeiul juridic al recunoasterii in Romania a drepturilor dobandite in strainatate Acest temei il constituie art.9 din Legea 105/1992 care prevede Drepturile castigate in tara straina sunt respectate in Romania afara numai daca sunt contrare ordinii publice de drept international privat . * Conform noului Cod Civil, temeiul juridic al recunoasterii drepturilor dobandite in tara straina il constituie art.2563 potrivit caruia drepturile ctigate n ar strin sunt respectate n Romnia, cu excepia cazului n care sunt contrare ordinii publice n dreptul internaional privat romn . Conditiile recunoasterii in Romania a unui drept dobandit in strainatate Se cer a fi intrunite doua conditii: 1) dreptul sa fie corect nascut (modificat sau stins) conform legii straine competente; Pe planul dreptului material, dreptul subiectiv nascut in strainatate va fi recunoscut in Romania daca s-a nascut valabil dupa legea straina competenta a i se aplica, conform normei conflictuale a sistemului de drept strain. De exemplu, posibilitatea unei societati straine de a-si deschide o reprezentanta in Romania, a fost conditionata, printre altele, de dovedirea existentei sale legale in tara de sediu. Pe planul dreptului procesual, o hotarare straina va fi recunoscuta in Romania daca este valabila potrivit legii statului unde a fost pronuntata. 2) dreptul (raportul juridic) a carui eficacitate se pretinde, este cel care s-a dobandit si nu altul care ar fi substituit acestuia. De exemplu, daca hotararea straina a carei recunoastere se solicita a fost modificata in timp. 3) dreptul dobandit intr-o anumita tara va produce efecte in alta tara, daca intre timp nu s-a creat in tara unde se invoca, un drept nou care il include pe acela creat in strainatate. De exemplu, depozitarul instraineaza un bun mobil intr-o tara in care legea acorda proprietarului dreptul de a-l revendica de la subdobanditor, apoi bunul este transportat intr-o alta tara a carei lege prevede ca posesia de buna credinta valoreaza titlu de proprietate, astfel ca proprietarul nu va mai putea revendica bunul de la noul proprietar. Sa creat in acest mod un drept nou, care l-a inclus pe cel vechi. 4) dreptul dobandit in strainatate sa nu fie contrar ordinii publice de drept international privat roman. Conditia se aplica atunci cand dreptul s-a nascut in cadrul intern al unui stat, cat si in cazul in care s-a nascut in cadrul international, iar ulterior este invocat in Romania. Spre exemplu, o hotarare straina prin care se face o discriminare intre soti pe criteriu de rasa, nationalitate, religie etc, nu poate fi recunoscuta in Romania, chiar daca nu priveste un cetatean roman. Legea 105/1992 reglementeaza anumite situatii de incalcare a ordinii publice de drept international privat roman, in cazul in care dreptul s-a nascut in strainatate in cadrul international si chiar din momentul nasterii sale avea legatura cu dreptul roman, prin cel putin unul din elementele sale de extraneitate. De exemplu: a) dreptul dobandit in strainatate nu va fi recunoscut in Romania daca priveste starea civila si capacitatea unui cetateam roman caruia i s-a aplicat o alta lege decat cea romana, iar dreptul difera de cel care i s-ar fi acordat potrivit legii romane.

32

b) hotararea straina prin care s-au incalcat dispozitiile privitoare la competenta exclusiva a jurisdictiei romane nu va putea fi recunoscuta in Romania. Efectele dreptului subiectiv dobandit potrivit legii straine Acestea sunt: in principiu, dreptul dobandit produce toate efectele admise de legea straina respectiva. De exemplu, o casatorie religioasa, intre doi cetateni straini, valabil incheiata in strainatate, va produce in Romania toate efectele juridice pe care legea straina i le recunoaste. un drept dobandit conform legii straine nu poate produce in Romania mai multe efecte juridice decat in tara in care a fost dobandit. De exemplu, o hotarare straina poate fi executata in Romania in termenul de prescriptie a dreptului la executare silita din dreptul roman, dar numai daca nu se implinise prescriptia in statul strain, in care a fost pronuntata hotararea. dreptul dobandit conform legii straine nu poate produce efecte in alta tara daca ra contraveni ordinii publice de drept international privat.

CAPITOLUL VI CONFLICTUL MOBIL DE LEGI, CONFLICTUL IN TIMP AL NORMELOR CONFLICTUALE ALE FORULUI, CONFLICTUL IN TIMP AL NORMELOR MATERIALE STRAINE SI CONFLICTUL IN TIMP AL CONVENTIILOR INTERNATIONALE
Conflictul mobil de legi 1. Notiune Conflictul mobil de legi reprezinta situatia in care un raport juridic este supus succesiv, la doua sisteme de drept diferite, ca urmare a deplasarii punctului de legatura al normei conflictuale aplicabile. De exemplu, un cetatean italian dobandeste cetatenia engleza, situatie in care se pune problema daca statutul sau personal si actele incheiate anterior schimbarii cetateniei vor fi supuse uneia sau sau alteia dintre cele doua legi. Acest conflict prezinta doua particularitati: 1) afecteaza legea aplicabila, nu numai norma conflictuala avuta in vedere; 2) apare urmare a schimbarii punctelor de legatura, prin vointa partilor si nu a schimbarii normei conflictuale sau a legii aplicabile datorita vointei legiuitorului. 2. Domeniul in care poate interveni conflictul mobil de legi Conflictul mobil de legi poate aparea in domeniile in care raporturilor juridice le sunt aplicabile norme conflictuale cu puncte de legatura variabile. Astfel: statutul personal al persoanei fizice ( stare civila, capacitate, relatii de familie) prin schimbarea cetateniei sau domiciliului; statutul organic al persoanei juridice, prin schimbarea sediului social; statutul real mobiliar, prin deplasarea bunului mobil in alta tara; in materia drepturilor creditorilor asupra patrimoniului debitorului, cand debitorul isi schimba cetatenia sau domiciliul intr-o alta tara ( avand in vedere ca drepturile creditorilor ar putea fi supuse legii domiciliului debitorului); in privinta formei testamentului, daca testatorul isi schimba cetatenia inainte de deces, iar forma testamentului este supusa legii nationale a testatorului; 3. Comparatie cu alte situatii juridice 3.1 Comparatie cu conflictul de legi in timp si spatiu

33

Asemanarea consta in aceea ca ambele forme de conflict presupun coexistenta, in spatiu, a doua sisteme de drept, precum si incidenta succesiva, in timp, a acestora, cu privire la acelasi raport juridic. Deosebirea esentiala consta in faptul ca schimbarea punctului de legatura se produce doar in cazul conflictului mobil de legi. 3.2 Comparatie cu conflictul in timp al legilor interne Asemanarea consta in faptul ca ambele conflicte implica aplicarea, cu privire la un raport juridic concret, a doua legi, in mod succesiv. Deosebiri: - conflictul mobil de legi exista intre sisteme de drept apartinand unor state diferite, spre deosebire de conflictul in timp care exista intre doua legi ale aceluiasi sistem de drept. - in cazul conflictului mobil, ambele legi raman in vigoare, in vreme ce, in cazul conflictului de legi interne, numai una dintre ele este in vigoare. 4. Solutionare 4.1 Regula Conflictul mobil de legi se solutioneaza conform dispozitiilor normelor conflictuale sau ale altor norme juridice din sistemul de drept al forului. 4.2 Solutionarea potrivit dreptului roman Solutia mobil de legi difera de la caz la caz, aplicandu-se fie legea veche, fie legea noua, fie se indica pana cand se produc efectele legii vechi si de cand se aplica legea noua. Astfel, a) Se da prioritate legii vechi De exemplu: art. 20 alin.2 din Legea 105/1992, in domeniul relatiilor personale si patrimoniale dintre soti, dispune: legea nationala comuna sau legea domiciliului comun al sotilor continua sa reglementeze efectele casatoriei in cazul in care unul dintre ei isi schimba, dupa caz, cetatenia sau domiciliul . Aceeasi solutie se aplica si in materia regimului si efectelor conventiilor matrimoniale, divortului, conditiilor separatiei de corp, filiatiei copilului din casatorie, conditiile cerute pentru legitimarea prin casatorie subsecventa a copilului nascut anterior, conditiile de fond pentru sotii care adopta impreuna, efectele adoptiei, relatiile dintre adoptator si adoptat, desfacerea adoptiei, obligatia legala de intretinere, ocrotirea parinteasca. b) Se da prioritate legii noi De exemplu, potrivit art.16 din Legea 105/1992: conditiile, efectele si anularea unei hotarari prin care se constata moartea prezumata, absenta sau disparitia, precum si prezumtiile de supravietuire sau de moarte sunt carmuite de ultima lege nationala a persoanei disparute. Daca aceasta lege nu poate fi identificata, se aplica legea romana . Tot astfel, art.66 lit.a) din acelasi act normativ prevede ca, mostenirea este supusa in ceea ce priveste bunurile mobile oriunde acestea s-ar afla, legii nationale pe care persoana decedata o avea la data mortii . c) Se aplica fie legea veche, fie legea noua Solutia este aplicabila, de exemplu, in cazul intocmirii, modificarii sau revocarii testamentului ori in cazul admisibilitatii divortului. In unele cazuri se aplica pricipiul legii mai favorabile (melior lex). Cu titlu de exemplu, art.15 din Legea 105/1992 dispune apartenenta unei persoane la o noua lege nationala nu va aduce atingere majoratului dobandit potrivit legii care ii era anterior aplicabila sau art.28 alin.1 din aceeasi lege mentioneaza filiatia copilului din afara casatoriei se stabileste potrivit legii nationale a copilului de la data nasterii. In cazul in care copilul, cetatean strain, are si o alta cetatenie straina, se aplica legea care ii este mai favorabila . Solutionarea conflictului mobil de legi in lipsa unei reglementari legale, se solutioneaza prin aplicarea prin analogie a dispozitiilor privind rezolvarea conflictului mobil de legi in timp din dreptul tranzitoriu intern, tinand insa seama de particularitatile contextului juridic international in care acest conflict apare. Conflictul in timp al normelor conflictuale ale forului 1. Notiune

34

Conflictul in timp al normelor conflictuale exista in cazul schimbarii normei conflictuale in cadrul aceluiasi sistem de drept. In sistemul de drept international privat roman, o asemenea situatie a aparut, de exemplu, prin intrarea in vigoare a Legii 105/1992, care a abrogat art.2 din Codul Civil. 2. Solutionare Se aplica, prin analogie, regulile de rezolvare a conflictului de legi in timp din dreptul intern, valabil pentru solutionarea conflictului in timp intre normele materiale care reglementeaza materia ce intra in continutul normei conflictuale respective, cu respectarea principiului constitutional al neretroactivitatii legii si numai in masura in care legea noua nu prevede in mod expres o alta modalitate de solutionare a conflictului. De exemplu, in dreptul roman, in domeniul contractelor, s-a consacrat solutia potrivit careia norma conflictuala incidenta este cea in vigoare la data incheierii actului juridic, iar nu cea de la data litigiului. Conflictul in timp al normelor materiale straine 1. Notiune Conflictul in timp al normelor materiale straine apare in situatia modificarii dispozitilor materiale straine, intre momentul nasterii raportului juridic si celal litigiului. 2. Solutionare Acest conflict se solutioneaza potrivit principiilor dreptului tranzitoriu al sistemului juridic caruia ii apartin legile succesive. Conflictul in timp al conventiilor internationale 1. Notiune Conflictul in timp al conventiilor internationale apare in cazul in care o conventie de acest gen este inlocuita cu alta. 2. Solutionare In absenta unor prevederi exprese privind solutionarea chestiunilor tranzitorii, se aplica regulile dreptului tranzitoriu intern, adaptate raportului juridic international respectiv.

TITLUL II NORME CONFLICTUALE PE MATERII

CAPITOLUL I NORME CONFLICTUALE PRIVIND STAREA SI CAPACITATEA PERSOANEI FIZICE
Aspecte introductive 1. Statutul persoanei fizice include: Starea civila Capacitatea civila Relatiile de familie 1.1 Starea civila este reprezinta un ansamblu de elemente prin care persoana fizica se individualizeaza in familie si societate; aceasta stare rezulta din actele si faptele de stare civila. Sunt acte de stare civila, in intelesul de manifestari de vointa, producatoare de efecte juridice : casatoria, recunoasterea filiatiei, adoptia, hotararile judecatoresti care atesta starea civila s.a. Sunt fapte de stare civila : nasterea, moartea, din care rezulta inceputul si sfarsitul calitatii de subiect de drept. 1.2 Capacitatea civila constituie aptitudinea unei persoane fizice de a avea si de a-si exercita drepturile si obligatiile, savarsind acte juridice.

35

Capacitatea are doua componente, si anume: capacitate de folosinta si capacitate de exercitiu. 1.3 Relatiile de familie vizeaza institutii specifice dreptului familiei, respectiv: casatoria, adoptia, obligatia de intretinere, ocrotirea anumitor categorii de persoane, s.a. Normele conflictuale privind starea si capacitatea persoanei 1. Regula Ca regula, starea si capacitatea persoanei fizice, care impreuna cu relatiile de familie formeaza statutul persoanei fizice, sunt guvernate de legea nationala, cu exceptia situatiilor in care, prin dispozitii speciale, se prevede altfel (art.11 din Legea 105/1992) .
* Noul Cod Civil in art.2568 alin. (1) contine reglementari similare, in care se arata ca: starea civil i capacitatea persoanei fizice sunt crmuite de legea sa naional, dac prin dispoziii speciale nu se prevede altfel.

Prin lege nationala se intelege legea statului a carui cetatenie o are persoana respectiva ( lex patriae).
* Conform art.2564 alin.(1) din noul Cod Civil, legea naional este legea statului a crui cetenie o are persoana fizic .

Cetatenia constituie punctul de legatura pentru norma conflictuala in al carei continut intra starea si capacitatea persoanei fizice. Argumente in favoarea aplicarii legii nationale: cetatenia reprezinta legatura politico juridica dintre individ si stat, fiind in masura sa reglementeze conditia juridica a persoanei fizice; cetatenia are caracter de stabilitate, in sensul ca se dobandeste si se pierde in conditii strict reglementate de lege; cetatenia este o stare de drept si se probeaza cu documente oficiale emise de autoritatile statului despre a carui cetatenie este vorba. De aici rezulta caracterul de certitudine a cetateniei dar si faptul ca prezinta mai multa siguranta decat domiciliului, care este o simpla stare de fapt; legea nationala tine cont de specificul natiunii respective, de obiceiurile si traditiile acesteia, fiind mai bine adaptata particularitatilor persoanelor fizice apartinand natiunii respective. Datorita acestui caracter, legea nationala asigura o mai buna ocrotire a intereselor persoanelor fizice resortisante, indiferent unde acestea s-ar afla; dobandirea unei noi cetatenii presupune, de regula, acceptarea unui nou regim al statutului personal; notiunea de cetatenie are acelasi continut in toate sistemele de drept fiind mai usor de probat; elementul determinant in alegerea cetateniei ca lege primordial aplicabila statulului persoanei fizice este interesul statului de a asigura o cat mai larga si completa extindere a legilor sale asupra persoanelor fizice resortisante, oriunde s-at afla acestea. Dezavantajele aplicarii legii nationale sunt: cetatenia nu este intotdeauna un criteriu adecvat de determinare a legii personale in cazul apatrizilor sau pentru cetatenii apartinand unor state cum sunt federatiile, confederatiile sau cele cu reglementari regionale diferite, deoarece reglementarile statutului personal difera de la o regiune la alta; in cazul in care membrii unei familii au cetatenii diferite, aplicarea legii nationale presupune ca statutul personal al acestora urmeaza sa fie carrmuit de legi diferite, in timp ce domiciliul este comun; exista dificultati in determinarea legii nationale in cazul persoanelor care au dubla cetatenie. Determinarea si proba cetateniei se fac potrivit legii statului a carui cetatenie se invoca (art.12 alin.1 din Legea 105/1992). Se consacra astfel o exceptie de la regula calificarii institutiilor juridice dupa legea forului (art.3 din Legea 105/1992).
* Noul Cod Civil dispune in art.2565: determinarea i proba ceteniei se fac n conformitate cu legea statului a crui cetenie se invoc .

Pentru cetatenii romani se aplica legea romana, chiar daca acestia au dubla sau multipla cetatenie, cat timp nu au pierdut cetatenia romana, conform dreptului roman.

36

Daca un strain are mai multe cetatenii, legea lui nationala este legea statului unde isi are domiciliul sau, in lipsa, resedinta. Cu titlu de exceptie, in cazul copilului cetatean strain care are si o alta cetatenie straina, se aplica legea care ii este mai favorabila. *Art.2564 alin. (2) din noul Cod Civil specifica cu privire la legea nationala aplicabila strainului ce are mai multe cetatenii : dac persoana are mai multe cetenii, se aplic legea aceluia dintre state a crui cetenie o are i de care este cel mai strns legat, n special prin reedina sa obinuit. 2. Exceptii In cazul apatrizilor se aplica legea domiciliului (lex domicilii) sau, in lipsa, legea resedintei (art.12 alin.4 din Legea 105/1992).
* In noul Cod Civil regasim cu privire la legea nationala aplicabila in cazul apatrizilor, dispozitiile art 2564 alin. (3) in care se mentioneaza: in cazul persoanei care nu are nicio cetenie, trimiterea la legea naional este neleas ca fiind fcut la legea statului unde are reedina obinuit .

Aceste legi au un caracter subsidiar pentru determinarea starii si capacitatii persoanei fizice. Legea nationala (lex patriae) si legea domiciliului (lex domicilii) sau a resedintei compun notiunea de lege personala (lex personalis) a persoanei fizice. 3. Caracterul normei conflictuale privind statutul persoanei fizice Normele conflictuale privind statutul persoanei fizice sunt imperative, astfel ca partile nu pot deroga de la ele, prin manifestarea unilaterala sau, dupa caz, prin acordul lor de vointa. Domeniul de aplicare a legii personale in privinta statutului persoanei fizice. 1. Starea civila Sunt supuse normei conflictuale lex personalis urmatoarele: 1) aspectele privind filiatia (este sau nu stabilita filiatia; filiatia este legitima sau nelegitima; filiatia este din casatorie sau din afara casatoriei, etc); 2) aspecte privind casatoria ( persoana este: casatorita, celibatara, divortata, vaduva, etc); 3) aspecte cu privire la adoptie ( calitatea de adoptat, cea de adoptator, conditiile adoptiei, etc); 4) aspecte cu privire la rudenie ( exista sau nu calitatea de ruda, conditii etc); 5) aspecte cu privire la afinitate ( persoana este sau nu afin, conditii etc); 6) folosinta starii civile (posesia de stat); 7) actiunile de stare civila. Intocmirea si inregistrarea actelor si faptelor de stare civila nu se supune legii personale ci legii locului incheierii actului (conform regulii locus regit actum) sau legii autoritatii care efectueaza inregistrarea (conform regulii auctor regit actum). 2. Capacitatea civila 2.1 Capacitatea de folosinta a persoanei fizice este supusa legii nationale, care determina inceputul, continutul si incetarea personalitatii.
* Prin art.2569 din noul Cod Civil, in care se prevede inceputul i ncetarea personalitii sunt determinate de legea naional a fiecrei persoane se reiau practic dispozitiile Legii 105/1992 privind legea aplicabila capacitatii de folosinta.

In continutul capacitatii de folosinta intra, ca element esential, capacitatea persoanei fizice de a incheia acte juridice. Pentru persoana fizica straina in Romania, determinarea drepturilor si obligatiilor ce intra in continutul capacitatii de folosinta, presupune luarea in considerare a legii nationale a strainului dar si a legii materiale romane ( care stabileste regimul strainului in Romania). Incapacitatile de folosinta (adica acele dispozitii legale care lipsesc persoana de anumite drepturi si obligatii civile) sunt supuse unor norme conflictuale diferite. Astfel, incapacitatile cu caracter de sanctiune civila ( ex : decaderea din drepturile parintesti) sunt supuse legii nationale a persoanei fizice respective. Incapacitatile cu caracter de masuri de ocrotire urmeaza un regim diferentiat, in raport de sfera persoanelor intre care se actioneaza. Astfel,

37

- incapacitatile absolute (de ex: incapacitatea minorului sub 16 ani de a dispune prin donatie sau testament; incapacitatea minorului peste 16 ani de a dispune prin testament de mai mult de jumatate din ceea ce ar fi putut dispune daca ar fi fost major) fiind dispuse prin lege, in considerarea calitatii persoanei ingradite, sunt supuse, in principiu, legii nationale a acesteia. Specific incapacitatilor absolute este faptul ca opereaza intre persoana a carei capacitate este ingradita si toate celelalte persoane, nedeterminate (erga omnes). - incapacitatile relative ( de ex: incapacitatea minorului de a dispune prin testament sau donatie in favoarea tutorelui sau; incapacitatea medicilor, farmacistilor si preotilor de a primi donatii sau legate din partea persoanelor pe care le-au ingrijit de boala de care au murit; incapacitatea sotilor de a incheia intre ei contracte de vanzare cumparare) sunt supuse, in principiu, legii actului prohibit ( lex contractus daca este vorba de un contract sau lex succesionis daca este vorba de un testament). Specific incapacitatilor relative este faptul ca opereaza numai intre persoana a carei capacitate este ingradita si o alta sau alte persoane determinate. Regimul de drept international privat privind sfarsitul capacitatii de folosinta a persoanei fizice este stabilit in art.16 din Legea 105/1992, conform caruia conditiile, efectele, si anularea unei hotarari prin care se constata moartea prezumata, absenta sau disparitia, precum si prezumtiile de supravietuire sau de moarte sunt supuse ultimei legi nationale a persoanei disparute. Daca legea nu poate fi identificata se aplica legea romana. 2.2 Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice este supusa legii nationale. Incapacitatile de exercitiu sunt guvernate de legea nationala a incapabiliului. Aceasta va determina, in special urmatoarele: a) categoria de acte juridice pe care nu le poate face persoana incapabila; b) sanctiunea incalcarii incapacitatii. Potrivit art.47 din Legea 105/1992, reprezentarea legala (pentru persoana fizica lipsita de capacitate de exercitiu) si asistarea ( pentru persoana fizica cu capacitate de exercitiu restransa) sunt supuse legii care se aplica raportului juridic din care s-a nascut atributia de reprezentare sau asistare.
* In ceea ce priveste legea aplicabila masurilor de ocrotire a persoanei cu capacitate deplina de exercitiu, art.2574 a noului Cod Civil prevede ca: (1) Msurile de ocrotire a persoanei cu capacitate deplin de exerciiu sunt supuse legii statului unde aceasta are reedina obinuit la data deschiderii tutelei sau la data lurii unei alte msuri de ocrotire. (2) n mod excepional, n msura n care este necesar pentru ocrotirea persoanei fizice, autoritatea competent poate s aplice sau s ia n considerare legea altui stat, cu care situaia juridic prezint cele mai strnse legturi. (3) Legea prevzut la alin.(1) crmuiete i existena, ntinderea, modificarea i stingerea puterii de reprezentare ncredinat de persoana cu capacitate deplin de exerciiu, pentru situaia n care nu se va putea ngriji de interesele sale, din cauza alienaiei ori debilitii mintale sau din alte cauze. Ea poate ns alege una dintre urmtoarele legi: a) legea naional; b) legea unei reedine obinuite anterioare; c) legea statului unde sunt situate bunurile, n ceea ce privete msurile de ocrotire cu privire la bunuri. (4) Msurile ce se iau cu privire la persoana ocrotit ori bunurile sale sunt supuse legii statului ale crui autoriti ndrum i supravegheaz exercitarea ocrotirii de ctre cei n drept.

Art.15 din Legea 105/1992 prevede ca apartenenta unei persoane la o noua lege nationala nu aduce atingere majoratului dobandit potrivit legii care ii era anterior aplicabila.
* Aceleasi dispozitii le regasim si in noul Cod Civil, in art.2571 unde se arata ca apartenena unei persoane la o nou lege naional nu aduce atingere majoratului dobndit potrivit legii care i era anterior aplicabil.

2.3 Exceptii de la aplicarea legii personale normal competente cu privire la capacitatea persoanei fizice (teoria interesului national) In dreptul international privat roman aceasta exceptie se regaseste in art.17 din Legea 105/1992 conform careia, persoana care, potrivit legii nationale sau legii domiciliului sau, este lipsita de capacitate sau are capacitate de exercitiu restransa, nu poate sa opuna aceasta cauza de nevaliditate celui care l-a considerat, cu buna credinta, ca fiind deplin capabil potrivit legii locului unde a fost intocmit actul.

38

Speta lider in aceasta materie este cunoscuta sub numele de speta Lizardi solutionata in 1861 in fata instantelor franceze. In cauza, un cetatean mexican pe numele sau Lizardi, care locuia la Paris, a cumparat de la un bijutier francez bijuterii de valoare, pe care urma sa le plateasca prin cambiile pe care le-a emis cu acea ocazie. Cand aceste cambii au fost prezentate spre plata, mexicanul, prin tutorele sau, a invocat nulitatea contractului pentru incapacitatea sa, aratand ca, desi la data asumarii obligatiei prin cambii, el implinise varsta de 21 de ani, deci era capabil potrivit legii franceze din acel timp, nu era capabil potrivit legii sale nationale, conform careia capacitatea se dobandeste la varsta de 25 de ani, aceasta din urma lege fiind aplicabila in speta, in temeiul normei conflictuale franceze care, pentru capacitatea persoanei, trimitea la legea nationala (lex patriae). Instantele franceze au validat insa contractul de vanzare cumparare a bijuteriilor, considerand ca, atunci cand incapacitatea unui strain, data de legea sa nationala, duce la lezarea interesului national francez, prin prejudicierea unui cetatean national care a actionat cu buna credinta, legea nationala a strainului trebuie inlaturata si inlocuita cu legea locala, care il declara capabil pe respectivul strain. In speta, in cazul in care contractul de vanzare cumparare ar fi fost anulat, vanzatorul francez ( bijutierul) ar fi fost prejudiciat prin faptul ca bijuteriile nu ar mai fi putut fi restitutite, fiind instrainate intre timp de catre cumparatorul mexican. Pentru aplicarea teoriei interesului national trebuie intrunite urmatoarele conditii: persoana fizica straina sa fie incapabila potrivit legii sale personale; aceasta persoana sa fie considerata pe deplin capabila potrivit legii forului; actul sa fie intocmit in tara forului; cocontractantul sa fie de buna credinta, adica sa nu fi cunoscut si, in mod rezonabil, nici sa nu fi putut cunoaste cauza de nevalabilitate a actului juridic, rezultand din starea de incapacitate a strainului; anularea actului sa fie de natura a produce un prejudiciu nejustificat cocontractantului. Daca aceste conditii sunt indeplinite, se produce urmatorul efect: legea personala (lex patriae sau lex domicilii) este inlocuita cu legea locului incheierii actului (lex loci actus). Teoria interesului national nu se aplica actelor juridice referitoare la: a) familie; b) mostenire; c) transmiterea imobilelor.
* Cu privire la legea aplicabila in materia ocrotirii tertilor de buna credinta, noul Cod Civil prevede in art.2575 : (1) Persoana care, potrivit legii naionale, este lipsit de capacitate sau are capacitate de exerciiu restrns, nu poate s opun aceast cauz de nevaliditate celui care l-a socotit, cu bun-credin, ca fiind deplin capabil n conformitate cu legea locului unde actul a fost ntocmit. Aceast regul nu se aplic actelor juridice referitoare la familie, motenire i transmiterea imobilelor. (2) De asemenea, lipsa calitii de reprezentant, stabilit potrivit legii aplicabile ocrotirii persoanei fizice, nu poate fi opus terului care cu bun-credin s-a ncrezut n aceast calitate, potrivit legii locului unde actul a fost ntocmit, dac actul a fost ncheiat ntre prezeni i pe teritoriul aceluiai stat.

Normele conflictuale privind numele si domiciliul persoanei fizice 1. Normele conflictuale privind numele persoanei fizice Prin nume, in sens larg, se intelege atat numele de familie cat si prenumele. In ceea ce priveste numele persoanei fizice, se aplica legea sa nationala (art.14 din Legea 105/1992). Daca persoana fizica este apatrid, se aplica legea domiciliului sau, iar in lipsa legea resedintei. Asadar, materia numelui persoanei fizice este guvernata, in principiu, de legea sa personala ( lex personalis). Ca exceptii de la aceasta regula se disting urmatoarele situatii: a) stabilirea numelui copilului gasit pe teritoriul Romaniei este de competenta autoritatii administrative in a carei raza teritoriala a fost gasit copilul, aplicandu-se regula auctur regit actum ; b) schimbarea numelui pe cale administrativa este supusa regulii lex domicilii si se solutioneaza in aceleasi conditii pentru cetatenii straini ca si pentru cetatenii romani; c) stabilirea si modificarea numelui ca efect al incheierii casatoriei, filiatiei, adoptiei, etc, fiind efecte nepatrimoniale ale acestor institutii juridice, sunt supuse legii care le guverneaza efectele.

39

Pseudonimul este supus legii nationale a persoanei in cauza. Ocrotirea impotriva actelor de incalcare a dreptului la nume, savarsite in Romania, este asigurata potrivit legii romane (art.14 alin.2 din Legea 105/1992).
* In noul Cod Civil normele conflictuale privind numele persoanei fizice sunt statuate in art.2572 a carui continut il redam: (1) Numele persoanei este crmuit de legea sa naional. (2) Cu toate acestea, stabilirea numelui copilului la natere este crmuit, la alegere, fie de legea statului a crui cetenie comun o au att prinii, ct i copilul, fie de legea statului unde copilul s-a nscut i locuiete de la natere. (3) Ocrotirea mpotriva actelor de nclcare a dreptului la nume, svrite n Romnia, este asigurat potrivit legii romne.

2. Normele conflictuale privind domiciliul persoanei fizice Domiciliul de drept comun al strainului in Romania tine de conditia strainului in tara noastra si este reglementat de legea materiala romana. Similar, problema pierderii de catre cetateanul roman aflat in strainatate a domiciliului sau de drept comun din Romania este supusa legii materiale romane. Domiciliul legal, fiind o masura de ocrotire a persoanei fizice, este supus legii nationale a ocrotitului (minor, interzis judecatoresc, persoana disparuta, etc). Domiciliul ales, fiind stabilit printr-un act juridic, este supus legii actului respectiv (lex voluntatis sau legea determinata prin localizarea obiectiva a actului). Resedinta persoanei fizice straine in Romania este supusa regulilor aplicabile pentru domiciliul de drept comun.
* Intelesul notiunii de resedinta obisnuita a persoanei este determinata de art.2566 din noul Cod Civil unde se arata ca: (1) n sensul prezentei cri, reedina obinuit este n statul n care persoana i are locuina sau aezarea principal, chiar dac nu a ndeplinit formalitile legale de nregistrare. Pentru determinarea locuinei sau aezrii principale vor fi avute n vedere acele circumstane personale i profesionale care indic legturi durabile cu acest stat sau intenia de a stabili asemenea legturi. (2) Dovada reedinei obinuite se poate face cu orice mijloace de prob.

CAPITOLUL II NORME CONFLICTUALE PRIVIND PERSOANA JURIDICA

Statutul organic al persoanei juridice 1. Notiune Statutul organic al persoanei juridice desemneaza ansamblul normelor juridice referitoare la capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu a acesteia. 2. Reglementare Statutul organic al persoanei juridice, potrivit art.41 din Legea 105/1992 este guvernat de legea sa nationala. Statutul organic constituie continutul normei conflictuale, iar nationalitatea persoanei juridice este punctul de legatura al acestei norme. Sistemul de drept aplicabil persoanei juridice fomeaza legea personala (lex personalis) a acesteia, desemnata si prin notiunea de lex societatis. Norma conflictuala privind statutul persoanei juridice este imperativa, partile, in principiu, neputand deroga de la ea. Nationalitatea persoanei juridice 1. Notiune Nationalitatea persoanei juridice reprezinta apartenenta acesteia la un anumit stat, fiind o notiune similara cetateniei pentru persoana juridica. 2. Criterii pentru determinarea nationalitatii

40

Nationalitatea persoanei juridice se determina dupa legea forului. In sistemele de drept se folosesc, in general, urmatoarele criterii: 1) criteriul vointei fondatorilor persoanei juridice reprezinta o aplicare a principiului autonomiei de vointa, nationalitatea fiind stabilita prin actul constitutiv si statut; 2) criteriul sediului social sau al teritorialitatii conducerii, potrivit caruia persoana juridica are nationalitatea tarii in care isi are sediul social, adica acolo unde are conducerea, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: sediul este cel stabilit, nu este fictiv, este serios. 3) criteriul locului de inregistrare a statutului persoanei juridice, adica acolo unde au fost indeplinite formalitatile de constituire, indiferent de sediul sau (criteriu folosit de exemplu de Anglia, Olanda, SUA); 4) criteriul plasarii centrului activitatii economice a persoanei juridice, adica acolo unde se gaseste activitatea economica de baza; 5) criteriul controlului, potrivit caruia nationalitatea se determina fie dupa apartenenta conducatorilor persoanei juridice, fie dupa cetatenia asociatilor sau nationalitatea capitalului social ori cetatenia persoanelor in interesul carora se desfasoara activitatea persoanei juridice; 6) criterii mixte, care reunesc doua sau mai multe dintre criteriile de mai sus. 3. Determinarea nationalitatii in dreptul roman In Romania, determinarea nationalitatii persoanei juridice se face pe baza unui criteriu comun precum si pe baza unor criterii speciale. Criteriul de drept comun este dat de art.40 din Legea 105/1992 conform caruia persoana juridica are nationalitatea statului pe teritoriul caruia si-a stabilit, conform actului constitutiv, sediul social. . Asadar criteriul avut in vedere este acela al sediului social. Persoana juridica va fi romana sau straina, dupa cum sediul social este plasat in tara sau strainatate. Sediul statutar este cel determinat prin vointa fondatorilor persoanei juridice, potrivit principiului autonomiei de vointa a partilor, principiu general admis de lege in aceasta materie. Legea romana permite fondatorilor sa determine prin vointa lor doar sediul social si nu o nationalitate diferita de cea data de sediul social respectiv. Sediul social trebuie sa fie serios (sa nu fie fraudulos, caz in care se pune problema fraudei la lege in dreptul international privat) si sa fie real (nu fictiv). Criteriul sediului social, adoptat de legea romana de drept international privat este un criteriu traditional in dreptul romanesc (initial a fost consacrat indirect de Codul Comercial prin art.237, in prezent abrogat, precum si de practica arbitrala romana de comert exterior). El este prevazut si in alte acte normative interne (Legea 31/1990 privind societatile comerciale) si de asemenea in tratate internationale la care Romania este parte. Criteriul de drept comun pentru determinarea nationalitatii persoanei juridice se aplica ori de cate ori nu exista o reglementare care sa prevada un criteriu special in materie. Criteriile speciale sunt stabilite de conventii internationale pentru situatii deosebite si sunt mai rar intalnite in practica. Asemenea criterii se definesc prin faptul ca nu privesc nationalitatea persoanei juridice in ansamblul sau, ci numai anumite aspecte legate de nationalitatea acesteia, in functie de obiectul de reglementare a respectivei conventii. Exemple de astfel de criterii: criteriul locului constituirii persoanei juridice sau criteriul incoprorarii este aplicat in toate acordurile privind evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale (ex : Acordul incheiat cu Grecia, ratificat prin Legea 25/1992, Acordul cu China ratificat prin Legea 5/1992, Tratatul dintre Romania si Polonia privind asistenta juridica si relatiile juridice civile, etc; criteriul controlului, conform caruia persoana juridica poate fi considerata ca apartinand unui stat strain datorita controlului care se exercita asupra ei de catre interese straine. Controlul se apreciaza, de regula, dupa cetatenia asociatilor, provenienta capitalului social si/sau cetatenia persoanelor care formeaza organele de conducere (ex: acordurile privind promovarea si protejarea reciproca a investitiilor incheiate de Guvernul Romaniei cu guvernele altor state);

41

criteriul mixt al locului constituirii si sediului social (ex :Tratatul pentru comert si navigatie incheiat cu Faponia in 1970, ratificat prin Decretul nr.22/1970); criteriul mixt al locului constituirii si cel al controlului (ex : Acordul privind relatiile comerciale dintre Guvernul Romaniei si Guvernul SUA, ratificat prin Legea 50/1992); unele tratate folosesc alternativ doua criterii criteriul mixt al sediului si cel al constituirii si, alternativ, cel al controlului (ex: Acordul privind promovarea si protejarea reciproca a investitiilor incehiat cu Franta, ratificat prin Legea 88/1995), sau folosesc criterii diferite pentru fiecare stat in parte al acordului. In situatia in care persoana juridica are sedii in mai multe state, nationalitatea se determina dupa sediul real al acesteia, adica locul unde se afla centrul principal de conducere sau de gestiune a activitatii statutare, chiar daca hotararile organului respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de actionarii sau asociatii din alte state. 4. Domeniul de aplicare a legii statutului organic al persoanei juridice Legea aplicabila statututlui organic al persoanei juridice carmuieste indeosebi: 1) capacitatea acesteia; 2) modul de dobandire si pierdere a calitatii de asociat; 3) drepturile si obligatiile asociatului; 4) modul de alegere, competentele si functionarea organelor de conducere; 5) reprezentarea persoanei juridice prin organele proprii; 6) raspunderea persoanei juridice si a organelor ei fata de terti; 7) modificarea actului constitutiv; 8) dizolvarea si lichidarea. 5. Legea aplicabila statutului organic al sucursalelor si filialelor. In privinta entitatilor exogene societatii mama sucursale si filiale art.41 alin.2 si 3 din Legea 105/1992 contine solutii diferentiate. Astfel: a) statutul organic al filialei este supus legii statului pe al carui teritoriu si-a stabilit propriul sediu, independent de legea aplicabila societatii mama; b) statutul organic al sucursalei infiintata intr-o alta tara este supus legii nationale a societatii mama. Aceasta distinctie este valabila pentru sucursalele si filialele tuturor persoanelor juridice, indiferent daca au sau nu scop patrimonial. 6. Legea aplicabila in cazul fuziunii unor persoane juridice de nationalitate diferita. Fuziunea unor persoane juridice avand nationalitati diferite poate fi realizata, conform art.64 din Legea 105/1992, numai daca sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de cele doua legi nationale aplicabile statutului lor organic. Este vorba de indeplinirea cerintelor de fond, forma si publicitate prevazute de cele doua legi nationale in prezenta. 7. Legea aplicabila in cazul schimbarii nationalitatii persoanei juridice In dreptul international privat roman nu exista o reglementare expresa privind legile aplicabile in cazul schimbarii nationalitatii persoanei juridice. In atare situatie, urmeaza a se aplica, prin analogie, prevederile art.46 din Legea 105/1992, cu privire la fuziune. Astfel, schimbarea sediului poate fi realizata daca sunt indeplinite cumulativ, conditiile cerute de ambele legi in prezenta. 8. Recunoasterea persoanei juridice straine 8.1 Notiune Recunoasterea este un act declarativ de drepturi prin care se constata existenta persoanei juridice si se recunosc efectele extrateritoriale ce decurg din personalitatea juridica. 8.2 Modalitati de recunoastere Persoana juridica cu scop patrimonial este recunoscuta de plin drept in Romania, cu exceptia situatiei in care dreptul international privat roman se opune la o asemenea operatiune. Pentru a opera recunoasterea trebuie indeplinite urmatoarele conditii: persoana juridica sa fie valabil constituita conform dispozitiilor prevazute de legea ei nationala; sa aiba calitatea de subiect de drept;

42

sa nu fi incalcat ordinea publica de drept international privat. Persoana juridica fara scop patrimonial (de ex: asociatiile, fundatiile) poate fi recunoscuta in Romania daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: exista aprobarea prealabila a Guvernului; exista reciprocitate in privinta recunoasterii; este valabil constituita in tara a carei nationalitate o are; scopurile statutare urmarite nu contravin ordinii sociale si economice din Romania. Recunoasterea se face prin hotarare judecatoreasca, care se publica in Monitorul Oficial si intrunziar central, fiind supusa cailor de atac, in conditiile prevazute de lege. Persoana juridica straina recunoscuta in Romania are drepturile si obligatiile stabilite de legea statutului sau organic, afara de cele pe care legea romana le refuza. Aceasta persoana juridica isi desfasoara activitatea pe teritoriul tarii noastre in conditiile stabilite de legea romana referitoare la exercitarea activitatilor economice, sociale, culturale sau de alta natura. Persoana juridica straina nu se poate bucura de mai multe drepturi decat in tara sa de origine, si, in nici un caz nu poate avea mai multe drepturi in Romania decat are o persoana juridica romana de acelasi fel.
* Dispozitiile noului Cod Civil in materia normelor conflictuale privind persoana juridica Art.2576 - (1) Statutul organic al persoanei juridice este crmuit de legea sa naional. (2) Statutul organic al sucursalei nfiinate de ctre persoana juridic ntr-o alt ar este supus legii naionale a acesteia. (3) Statutul organic al filialei este supus legii statului pe al crui teritoriu i-a stabilit propriul sediu, independent de legea aplicabil persoanei juridice care a nfiinat-o. Art.2577 - Legea statutului organic al persoanei juridice crmuiete ndeosebi: a) capacitatea acesteia; b) modul de dobndire i de pierdere a calitii de asociat; c) drepturile i obligaiile ce decurg din calitatea de asociat; d) modul de alegere, competenele i funcionarea organelor de conducere ale persoanei juridice; e) reprezentarea acesteia prin intermediul organelor proprii; f) rspunderea persoanei juridice i a organelor ei fa de teri; g) modificarea actelor constitutive; h) dizolvarea i lichidarea persoanei juridice. Art.2578 - (1) Persoanele juridice strine cu scop patrimonial, valabil constituite n statul a crui naionalitate o au, sunt recunoscute de plin drept n Romnia. (2) Persoanele juridice strine fr scop patrimonial pot fi recunoscute n Romnia, pe baza aprobrii prealabile a Guvernului, prin hotrre judectoreasc, sub condiia reciprocitii, dac sunt valabil constituite n statul a crui naionalitate o au, iar scopurile statutare pe care le urmresc nu contravin ordinii sociale i economice din Romnia. (3) Hotrrea de recunoatere se public n Monitorul Oficial al Romniei i ntr-un ziar central i este supus apelului n termen de 60 de zile de la data ultimei publicri. (4) Apelul poate fi exercitat de orice persoan interesat pentru nendeplinirea oricreia dintre condiiile prevzute la alin.(2). Art.2579 - (1) O persoan juridic strin care este recunoscut beneficiaz de toate drepturile care decurg din legea statutului ei organic, n afar de cele pe care statul care face recunoaterea le refuz prin dispoziiile sale legale. (2) Persoana juridic strin recunoscut n Romnia i desfoar activitatea pe teritoriul rii n condiiile stabilite de legea romn referitoare la exercitarea activitilor economice, sociale, culturale sau de alt natur. Art.2580 - Fuziunea unor persoane juridice de naionaliti diferite poate fi realizat dac sunt ndeplinite cumulativ condiiile prevzute de legile naionale aplicabile statutului lor organic.

43

CAPITOLUL III NORME CONFLICTUALE IN MATERIA DREPTULUI FAMILIEI

Legea aplicabila relatiilor de familie Relatiile de familie sunt guvernate, de regula, de legea nationala. Daca persoana respectiva este apatrid, se aplica legea domiciliului sau, in lipsa, legea resedinte acesteia. In concluzie, relatiile de familie sunt supuse legii personale. 1. Legea aplicabila casatoriei 1.1 Incheierea casatoriei 1.1.1 Conditiile de fond si impedimentele la casatorie Calificarea conditiilor cerute pentru incheierea casatoriei ca fiind de fond, de forma sau impedimente la casatorie se face dupa lex fori. Conditiile de fond la incheierea casatoriei sunt determinate de legea nationala a fiecaruia dintre viitorii soti (art.18 alin.1 din Legea 105/1992). Legea 119/1996 privind actele de stare civila, dispune in art.33, ca ofiterul de stare civila poate incheia casatoria intre cetatenii straini, numai daca, pe langa celelalte acte prevazute de lege, viitorii soti prezinta documentel eliberate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale tarilor ai caror cetateni sunt, din care sa rezulte ca sunt indeplinite conditiile de fond cerute de legea lor nationala, pentru incheierea casatoriei. Sub aspectul impedimentelor la incheierea casatoriei, art.18 alin.2 din Legea 105/1992 contine o prevedere potrivit careia, daca legea nationala a oricaruia dintre viitorii soti este o lege straina, iar aceasta prevede un impediment la casatorie care, potrivit dreptului roman, este incompatibil cu libertatea de a incheia o casatorie, acel impediment va fi inlaturat ca inaplicabil in cazul in care unul dintre viitorii soti este cetatean roman si casatoria se incheie pe teritoriul Romaniei. Prin aceasta dispozitie, se apara principiul libertatii cetatenilor romani de a incheia o casatorie, precum si ordinea publica de drept international privat. Cat priveste domeniul de aplicare a legii personale in aceasta materie, sunt incluse stabilirea conditiilor de fond si a impedimentelor la casatorie, precum si efectele acestora. 1.1.2 Conditiile de forma ale casatoriei In aceasta materie este aplicabil principiul locus regit actum, forma incheierii casatoriei fiind supusa legii statului pe teritoriul caruia se celebreaza (art.19 alin.1 din Legea 105/1992). Cetateanul roman aflat in strainatate se poate casatori in fata autoritatii locale de stat competente ori in fata agentului diplomatic sau functionarului consular fie al Romaniei, fie al statului celuilalt viitor sot. Fata de aceste dispozitii, casatoria incheiata in fata unui organ local confesional nu va fi recunoscuta ca valabila in Romania, chiar daca legea locala acorda efecte juridice casatoriei religioase si chiar daca aceasta lege ar fi legea nationala a celuilalt sot. Daca casatoria se incheie in fata agentului diplomatic sau functionarului consular al Romaniei, atunci ea va fi supusa conditiilor de forma ale legii romane, dandu-se eficienta regulii auctor regit actum. In domeniul legii aplicabile conditiilor de forma ale casatoriei intra formalitatile premergatoare casatoriei si procedura incheierii acesteia. Proba casatoriei este supusa tot legii locului incheierii casatoriei 1.2 Efectele casatoriei Relatiile personale si patrimoniale ale sotilor sunt supuse mai multor legi, care se aplica succesiv, astfel: 1) legea nationala comuna a sotilor, se aplica numai daca ambii soti sunt fie cetateni romani fie cetateni straini ai aceluiasi stat; 2) legea domiciliului comun, se aplica atunci cand sotii au cetatenii diferite;

44

3) legea statului pe teritoriul caruia au ori au avut resedinta comuna sau legea statului cu care intretin in comun cele mai stranse legaturi se aplica daca soti nu au cetatenie comuna sau domiciliu comun. 1.3 Domeniul legii aplicabile efectelor casatoriei Legea aplicabila efectelor casatoriei guverneaza atat relatiile personale cat si cele patrimoniale ale sotilor. Cu privire la capacitatea de exercitiu a sotilor, se impune o precizare : capacitatea sotului de a se casatori inainte de majorat este supusa legii sale nationale, in timp ce efectele casatoriei asupra capacitatii (respectiv problema daca prin casatorie inainte de majorat, sotul dobandeste sau nu capacitate deplina de exercitiu) sunt date de legea aplicabila efectelor casatoriei. In domeniul legii aplicabile efectelor casatoriei, sub aspectul relatiilor patrimoniale, intra mai ales: a) determinarea bunurilor comune sau proprii ale sotilor; b) drepturile sotilor asupra bunurilor comune si proprii; c) impartirea bunurilor comune in timpul casatoriei; d) datoriile comune ale sotilor; e) obligatia de intretinere etc. Daca unul dintre soti isi schimba cetatenia sau domiciliul, legea veche ( legea nationala comuna sau legea domiciliului comun) va continua sa reglementeze efectele casatoriei(art.20 alin.2 din Legea 105/1992). Daca ambii soti isi schimba cetatenia sau domiciliul se va aplica legea noua legea nationala comuna sau legea domiciliului comun. Practic prin dispozitiile art.20 alin.2 din Legea 105/1992 se solutioneaza conflictul mobil de legi ce apare prin deplasarea punctului de legatura, atunci cand unul dintre soti isi schimba cetatenia sau domiciliului, inlaturandu-se astfel posibilitatea fraudei la lege in materia efectelor casatoriei. 1.4 Conventia matrimoniala Conventia matrimoniala este contractul prin care viitorii soti reglementeaza regimul bunurilor lor prezente si viitoare in raporturile patrimoniale ce izvorasc din casatorie. Dreptul familiei aplicabil in Romania nu cunoaste institutia conventiilor matrimoniale. Potrivit art.21 din Legea 105/1992, conditiile de fond pentru incheierea conventiei matrimoniale (capacitate, consimtamant, obiect, cauza, etc) sunt cele prevazute de legea nationala a fiecaruia dintre viitorii soti, acestea trebuind a fi indeplinite cumulativ. Regimul si efectele conventiei matrimoniale sunt guvernate, de regula, de legea aleasa de parti (lex voluntatis), in lipsa unei atare legi urmand a se aplica legea aplicabila efectelor casatoriei. Legea care carmuieste regimul si efectele conventiei matrimoniale stabileste daca este posibila modificarea sau inlocuirea conventiei matrimoniale in timpul casatoriei. Art.21 alin.3 din Legea 105/1992 prevede ca modificarea conventiei matrimoniale sau noua conventie matrimoniala nu poate aduce prejudicii tertilor. 1.5 Desfacerea casatoriei Din prevederile art.22 ale Legii 105/1992 rezulta ca divortul este guvernat de legea aplicabila efectelor casatoriei. Astfel: 1) daca sotii au aceeasi cetatenie, divortul va fi supus legii nationale comune; 2) daca sotii au cetatenii diferite, divortul va fi supus legii domiciliului comun, indiferent daca locuiesc impreuna sau separat; 3) daca sotii nu au cetatenie comuna si nici domiciliu comun, divortul va fi supus legii statului pe teritoriul caruia sotii au ori au avut resedinta comuna sau legea statului cu care intretin in comun cele mai stranse legaturi. Legea nationala comuna sau legea domiciliului comun continua sa reglementeze divortul, in cazul in care unul dintre soti isi schimba cetatenia sau, dupa caz, domiciliul. Daca un cetatean roman divorteaza in strainatate, instanta straina trebuie sa respecte, de pincipiu normele conflictuale din dreptul international privat roman, intrucat este vorba de un proces care priveste starea civila a unui cetatean roman. In situatia in care nu sunt respectate aceste norme, hotararea straina nu poate fi recunoscuta in Romania.

45

Legea aplicabila divortului vizeaza urmatoarele aspecte: 1) determinarea sferei persoanelor care pot cere desfacerea casatoriei; 2) motivele de divort; 3) efectele divortului cu privire la relatiile dintre soti, precum si cu privire la relatiile dintre parinti si copii; Procedura divortului este supusa lui lex fori si nu legii divortului. In cazul in care legea straina, determinata potrivit regulilor de mai sus, nu permite divortul sau il admite in conditii deosebit de restrictive, se aplica legea romana, in cazul in care unul dintre soti este, la data cererii de divort, cetatean roman. Separatia de corp este guvernata, ca si divortul de legea aplicabila efectelor casatoriei. 1.6 Nulitatea casatoriei Nulitatea casatoriei este supusa legii care reglementeaza cerintele legale, precum si incheierea casatoriei. Astfel: nulitatea casatoriei pentru nerespectarea conditiilor de fond cerute la incheierea ei este supusa legii nationale a fiecaruia dintre viitorii soti; nulitatea casatoriei pentru nerespectarea conditiilor de forma la incheierea ei este supusa, dupa caz, legii statului pe teritoriul caruia s-a celebrat casatoria (locus regit actum) sau legii agentului diplomatic ori consular care a instrumentat-o (auctor regit actum). Daca casatoria a fost celebrata in strainatate, nulitatea ei pentru incalcarea conditiilor de forma poate fi admisa in Romania numai daca sanctiunea nulitatii este prevazuta si de legea romana (art.24 alin.2 din Legea 105/1992). Asadar, o hotarare judecatoreasca straina, prin care s-a constatat nulitatea unei casatorii incheiate in strainatate in fata autoritatilor locale, care a aplicat propria lege pentru nerespectarea conditiilor de forma prevazute de legea straina, poate fi recunoscuta in Romania numai sub conditia dublei reglementari, adica daca sanctiunea nulitatii este prevazuta si de legea romana. 2. Legea aplicabila filiatiei 2.1 Filiatia copilului din casatorie Filiatia copilului din casatorie se stabileste potrivit legii care, la data cand s-a nascut, carmuieste efectele casatoriei parintilor sai. Sunt posibile a fi aplicate urmatoarele legi: 1) daca parintii au aceeasi cetatenie, filiatia copilului se stabileste potrivit legii nationale comune; 2) daca parintii au cetatenii diferite, filiatia copilului se stabileste potrivit legii domiciliului comun al parintilor, in vigoare la data cand s-a nascut copilul; 3) daca parintii nu au cetatenie comuna si nici domiciliu comun, filiatia copilului se stabileste potrivit legii statului pe teritoriul caruia parintii au ori au avut resedinta comuna sau legea statului cu care intretin in comun cele mai stranse legaturi. Daca inainte de nasterea copilului, casatoria parintilor a incetat sau a fost desfacuta, filiatia acestuia se va stabili potrivit legii care, la data incetarii sau desfacerii casatoriei, guverna efectele acesteia (art.25 din Legea 105/1992). Legea aplicabila filiatiei copilului din casatorie vizeaza urmatoarele aspecte: 1) stabilirea filiatiei fata de mama (modalitati, conditii, contestarea maternitatii etc) si fata de tata (modalitati, conditii, prezumtia de paternitate, timpul legal de conceptie al copilului, tagaduirea paternitatii, etc) Atunci cand stabilirea filiatiei implica intocmirea unui inscris (ex: recunoasterea de maternitate sau paternitate) , forma exterioara a inscrisului este supusa, ca regula, legii aplicabile fondului. In subsidiar, actul va fi considerat valabil sub aspectul formai daca indeplineste conditiile prevazute, dupa caz, de: a) legea locului unde a fost intocmit; b) legea nationala sau legea domiciliului persoanei ca l-a consimtit; c) legea aplicabila potrivit dreptului international privat al autoritatii care examineaza validitatea actului juridic. Aspectele de procedura privind filiatia, sunt supuse legii forului. In ceea ce priveste probele facem urmatoarea distinctie:

46

- admisibilitatea, sarcina, obiectul si puterea doveditoare a probei sunt supuse legii filiatiei; - administrarea probelor este supusa lui lex fori. Proba filiatiei (ca element al starii civile) si puterea doveditoare a actului de stare civila (instrumentum) sunt reglementate de legea locului unde s-a intocmit actul invocat. 2) efectele filiatiei (dobandirea numelui de catre copil, relatiile personale si cele patrimoniale dintre parinti si copii, etc); 3) legitimarea prin casatorie subsecventa a copilului nascut anterior. 2.2 Filiatia copilului din afara casatoriei Filiatia copilului din afara casatoriei se stabileste potrivit legii nationale a copilului, de la data nasterii sale. Daca copilul cetatean strain are si o alta cetatenie, se aplica legea care ii este mai favorabila. Calificarea notiunii de lege mai favorabila cade in sarcina judecatorului forului. Legea aplicabila filiatiei copilului din afara casatoriei vizeaza urmatoarele aspecte: 1) stabilirea filiatiei fata de mama si fata de tata (stabilirea paternitatii, recunoasterea filiatiei, contestarea recunoasterii filiatiei etc); 2) efectele filiatiei (numele copilului, relatiile personale si cele patrimoniale dintre parinti si copii, etc); Art.29 din Legea 105/1992 dispune ca dreptul mamei de a cere tatalui din afara casatoriei sa raspunda de cheltuielile din timpul sarcinii si cele prilejuite de nasterea copilului este supus legii nationale a acesteia. 3. Legea aplicabila adoptiei 3.1 Conditiile de fond Conditiile de fond cerute pentru incheierea adoptiei sunt stabilite de legea nationala a adoptatorului si a celui ce urmeaza a fi adoptat (art.30 alin.1 din Legea 105/1992). Atat adoptatorul cat si cel ce urmeaza a fi adoptat trebuie sa imdeplineasca si conditiile stabilite ca fiind obligatorii pentru ambii, astfel cum rezulta ele din cele doua legi nationale aplicabile. Asadar, conditiile de fond ale adoptiei sunt supuse cumulativ legii nationale a adoptatorului si a celui ce urmeaza a fi adoptat. Daca sotii adopta impreuna sau daca unul dintre soti adopta copilul celuilalt sot, conditiile de fond ce trebuie indeplinite urmeaza regulile legii aplicabile efectelor casatoriei. Domeniul legii aplicabile conditiilor de fond ale adoptiei include cerintele pentru incheierea adoptiei, efectele acestora si felurile adoptiei. 3.2 Conditiile de forma Forma adoptiei este supusa legii statului pe teritoriul caruia se incheie ( locus regit actum). In sfera de aplicare a acestei legi se includ formalitatile premergatoare adoptiei si cele care se refera la procedura adoptiei. Proba adoptiei este supusa legii aplicabile locului incheierii ei. 3.3 Efectele adoptiei Efectele adoptiei sunt guvernate de legea nationala a adoptatorului. In cazul in care sotii adopta un copil, legea aplicabila este cea care reglementeaza efectele casatoriei. Legea aplicabila efectelor adoptiei vizeaza atat relatiile (personale si patrimoniale) dintre adoptator si adoptat cat si relatiile (personale si patrimoniale) dintre adoptat si parintii firesti (in cazul adoptiei cu efecte restranse). 3.4 Desfiintarea adoptiei 3.4.1 Nulitatea adoptiei Pentru nerespectarea conditiilor de fond, nulitatea adoptiei este supusa legii nationale a adoptatorului si a celui adoptat. Daca sotii adopta impreuna un copil sau unul dintre ei adopta copilul celuilalt sot pentru nulitatea adoptiei in cazul nerespectarii conditiilor de fond este aplicabila legea efectelor casatoriei.

47

Pentru nerespectarea conditiilor de forma, nulitatea casatoriei este supusa legii statului pe teritoriul caruia se incheie. Legea nulitatii vizeaza : cazurile de nulitate, felurile nulitatii, efectele nulitatii. 3.4.2 Desfacerea adoptiei Desfacerea adoptiei este reglementata de legea aplicabila efectelor adoptiei. Mai precis: 1) in cazul desfacerii adoptiei, in general, se aplica legea nationala a adoptatorului; 2) in cazul adoptiei consimtite de soti, este aplicabila legea efectelor casatoriei. Legea aplicabila desfacerii adoptiei reglementeaza: cauzele de desfacere a adoptiei si efectele acesteia. 4. Legea aplicabila obligatiei de intretinere Legea aplicabila obligatiei de intretinere este, in principiu, legea izvorului obligatiei, si difera in functie de persoanele intre care se datoreaza intretinerea. Potrivit art.34 din Legea 105/1992: 1) in raporturile dintre parinti si copii se aplica legea care guverneaza efectele filiatiei respective : in cazul filiatiei copilului din casatorie, se aplica legea efectelor casatoriei parintilor; in cazul filiatiei copilului din afara casatoriei, se aplica legea nationala a copilului sau legea cea mai favorabila acestuia, dupa caz; in cazul filiatiei din adoptie, se aplica legea nationala a adoptatorului sau, dupa caz, legea efectelor casatoriei sotilor adoptatori; 2) in raporturile dintre soti se aplica legea care guverneaza efectele casatoriei; 3) in raporturile dintre fostii soti se aplica legea care carmuieste divortul; 4) in raporturile dintre alte persoane se aplica legea nationala a creditorului. In caz de schimbare a cetateniei creditorului, noua lege nationala se va aplica numai pretentiilor ulterioare schimbarii. Domeniul legii aplicabile obligatiei de intretinere vizeaza: a) determinarea creditorului si a debitorului; b) ordinea de prioritate intre mai multi debitori; c) intinderea obligatiei de intretinere; d) modul de executare a obligatiei si termenele pentru satisfacerea acesteia. Potrivit art.35 alin.2 din Legea 105/1992, pentru determinarea intinderii obligatiei de intretinere trebuie sa se tina seama, chiar daca legea straina dispune altfel, de posibilitatile materiale ale debitorului si de nevoile efective ale creditorului. Este reglementat astfel un caz de ocrotire a ordinii publice de drept international privat. In aceasta materie sunt aplicabile si unele conventii internationale, cum ar fi: - Conventia privind obtinerea pensiei de intretinere in strainatate, incheiata la New York la 20 iunie 1956, la care Romania a aderat prin Legea nr.26/1991; - Conventia intre Romania si Belgia privind recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materia obligatiilor de intretinere, ratificata prin Decretul nr.316/1980, s.a. 5. Legea aplicabila ocrotirii persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa 5.1 Ocrotirea minorului prin parinti Ocrotirea minorului nascut din casatorie sau adoptat, exercitata de parinti sau numai unul dintre ei, este guvernata de: 1) legea nationala comuna a parintilor, daca ambii parinti au aceeasi cetatenie; 2) legea domiciliului comun al parintilor, daca au cetatenii diferite; 3) legea statului pe teritoriul caruia au ori au avut resedinta comuna sau, dupa caz, legea statului cu care intretin in comun cele mai stranse legaturi, daca parintii nu au cetatenie comuna sau domiciliu comun. Ocrotirea minorului nascut din afara casatoriei, exercitata de parinti sau numai unul dintre ei, este guvernata de: 1) legea nationala a copilului, daca are o singura cetatenie; 2) legea care este mai favorabila, daca are doua sau mai multe cetatenii.

48

Ocrotirea copilului adoptat, exercitata de parinti sau numai unul dintre ei, este guvernata de: 1) legea efectelor casatoriei parintilor adoptatori, daca au adoptat impreuna; 2) legea nationala a adoptatorului, in celelalte cazuri. Legea aplicabila ocrotirii minorului prin parinti vizeaza urmatoarele aspecte: a) cazurile in care se instituie ocrotirea prin parinti si durata acesteia; b) cazurile in care ocrotirea revine numai unuia dintre parinti sau se imparte intre acestia; c) intinderea ocrotirii parintesti; d) drepturile si indatoririle parintesti fata de minor si bunurile acestuia; e) reprezentarea sau, dupa caz, asistarea minorului f) decaderea din drepturile parintesti; Sunt supuse legii personale a minorului actele juridice pe care acesta poate sau nu sa le faca singur, precum si sanctiunea incalcarii incapacitatii de a face actul. Masurile care se iau de catre parinti cu privire la minor sau la bunurile acestuia, sunt supuse legii statului ale carui autoritati indruma si supravegheaza exercitarea ocrotirii de catre cei in drept (auctor regit actum). 5.2 Ocrotirea persoanelor incapabile prin tutela In acest domeniu sunt aplicabile mai multe dispozitii legale, dupa cum urmeaza: 1) instituirea, modificarea, efectele si incetarea tutelei, raporturile dintre tutore si persoana aflata sub tutela, precum si reprezentarea si asistarea de catre tutore a persoanei respective, sunt supuse legii nationale a persoanei ocrotite. 2) obligatia de a accepta si de a exercita tutela este supusa legii nationale a tutorelui; 3) masurile care se iau de catre tutore cu privire la persoana aflata sub tutela sau la bunurile acesteia sunt supuse numai legii statului ale carui autoritati indruma si supravegheaza exercitarea ocrotirii de catre tutore (auctor regit actum).
* Dispozitiile noului Cod Civil privind normele conflictuale in materia dreptului familiei : Seciunea 1 Cstoria 1. ncheierea cstoriei Art.2581 (1) Condiiile de fond cerute pentru ncheierea promisiunii de cstorie sunt determinate de legea naional a fiecruia dintre viitorii soi la data ncheierii promisiunii. (2) Efectele promisiunii de cstorie sunt crmuite de: a) legea reedinei obinuite a viitorilor soi de la data promisiunii de cstorie; b) legea naional comun a viitorilor soi, n lipsa reedinei obinuite; c) legea romn, n lipsa legii naionale comune. Art.2582 - (1) Condiiile de fond cerute pentru ncheierea cstoriei sunt determinate de legea naional a fiecruia dintre viitorii soi la momentul celebrrii cstoriei. (2) Dac una dintre legile strine astfel determinat prevede un impediment la cstorie care, potrivit dreptului romn, este incompatibil cu libertatea de a ncheia o cstorie, acel impediment va fi nlturat ca inaplicabil n cazul n care unul dintre viitorii soi este cetean romn i cstoria se ncheie pe teritoriul Romniei. Art.2583 - (1) Forma ncheierii cstoriei este supus legii statului pe teritoriul cruia se celebreaz. (2) Cstoria care se ncheie n faa agentului diplomatic sau funcionarului consular al Romniei este supus condiiilor de form ale legii romne.

49

Art.2584 - (1) Legea care reglementeaz cerinele legale pentru ncheierea cstoriei se aplic nulitii cstoriei i efectelor acestei nuliti. (2) Nulitatea unei cstorii ncheiat n strintate cu nclcarea condiiilor de form poate fi admis n Romnia numai dac sanciunea nulitii este prevzut i n legea romn. 2. Efectele cstoriei Art.2585 - (1) Efectele generale ale cstoriei sunt supuse legii reedinei obinuite comune a soilor, iar, n lips, legii ceteniei comune a soilor. n lipsa ceteniei comune, se aplic legea statului pe teritoriul cruia cstoria a fost celebrat. (2) Legea determinat potrivit alin.(1) se aplic att efectelor personale, ct i efectelor patrimoniale ale cstoriei pe care legea le reglementeaz i de la care soii nu pot deroga indiferent de regimul matrimonial ales de ei. (3) Prin excepie de la prevederile alin.(2), drepturile soilor asupra locuinei familiei, precum i regimul unor acte juridice asupra acestei locuinei sunt supuse legii locului unde aceasta este situat. Art.2586 - (1) Legea aplicabil regimului matrimonial este legea aleas de soi. (2) Ei pot alege: a) legea statului pe teritoriul cruia unul dintre ei i are reedina obinuit la data alegerii; b) legea statului a crui cetenie o are oricare dintre ei la data alegerii; c) legea statului unde i stabilesc prima reedin obinuit comun dup celebrarea cstoriei. Art.2587 - (1) Convenia de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial se poate ncheia fie nainte de celebrarea cstoriei, fie la momentul ncheierii cstoriei, fie n timpul cstoriei. (2) Condiiile de form ale conveniei de alegere a legii aplicabile sunt cele prevzute fie de legea aplicabil regimului matrimonial, fie de legea locului unde aceasta se ncheie. n toate cazurile, alegerea legii aplicabile trebuie s fie expres i constatat printr-un nscris semnat i datat de soi sau s rezulte n mod nendoielnic din clauzele unei convenii matrimoniale. Atunci cnd este aplicabil legea romn, trebuie respectate condiiile de form prevzute pentru validitatea conveniei matrimoniale. (3) Soii pot alege oricnd o alt lege aplicabil regimului matrimonial, cu respectarea condiiilor prevzute la alin.(2). Legea nou produce efecte numai pentru viitor, dac soii nu au dispus altfel, i nu poate prejudicia, n nici un caz, drepturilor terilor. Art.2588 - Dac soii nu au ales legea aplicabil, regimul lor matrimonial este supus legii aplicabile efectelor generale ale cstoriei. Art.2589 - (1) Legea aplicabil regimului matrimonial reglementeaz: a) condiiile de validitate a conveniei privind alegerea legii aplicabile, cu excepia capacitii; b) admisibilitatea i condiiile de validitate ale conveniei matrimoniale, cu excepia capacitii; c) limitele alegerii regimului matrimonial; d) posibilitatea schimbrii regimului matrimonial i efectele acestei schimbri; e) coninutul patrimoniului fiecruia dintre soi, drepturile soilor asupra bunurilor, precum i regimul datoriilor soilor; f) ncetarea i lichidarea regimului matrimonial, precum i regulile privind mpreala bunurilor comune. (2) Cu toate acestea, formarea loturilor, precum i atribuirea lor sunt supuse legii statului unde bunurile sunt situate la data partajului. Art.2590 - Condiiile de form cerute pentru ncheierea conveniei matrimoniale sunt cele prevzute de legea aplicabil regimului matrimonial sau cele prevzute de legea locului unde aceasta se ncheie. Art.2591 - (1) Msurile de publicitate i opozabilitatea regimului matrimonial fa de teri sunt supuse legii aplicabile regimului matrimonial. (2) Cu toate acestea, atunci cnd la data naterii raportului juridic dintre un so i un ter, acetia aveau reedina obinuit pe teritoriul aceluiai stat, este aplicabil legea acestui stat, cu excepia urmtoarelor cazuri: a) au fost ndeplinite condiiile de publicitate sau de nregistrare prevzute de legea aplicabil regimului matrimonial;

50

b) terul cunotea, la data naterii raportului juridic, regimul matrimonial sau l-a ignorat cu impruden din partea sa; c) au fost respectate regulile de publicitate imobiliar prevzute de legea statului pe teritoriul cruia este situat imobilul. Art.2592 - (1) Legea reedinei obinuite comune sau legea ceteniei comune a soilor continu s reglementeze efectele cstoriei n cazul n care unul dintre ei i schimb, dup caz, reedina obinuit sau cetenia. (2) Dac ambii soi i schimb reedina obinuit sau, dup caz, cetenia, legea comun a noii reedine obinuite sau a noii cetenii se aplic regimului matrimonial numai pentru viitor, dac soii nu au convenit altfel, i, n niciun caz, nu poate prejudicia, drepturile terilor. (3) Cu toate acestea, dac soii au ales legea aplicabil regimului matrimonial, ea rmne aceeai, chiar dac soii i schimb reedina obinuit sau cetenia. 3. Desfacerea cstoriei Art.2593 - Soii pot alege de comun acord una dintre urmtoarele legi aplicabile divorului: a) legea statului pe teritoriul cruia soii au reedina obinuit comun la data conveniei de alegere a legii aplicabile; b) legea statului pe teritoriul cruia soii au avut ultima reedina obinuit comun, dac cel puin unul dintre ei mai locuiete acolo la data conveniei de alegere a legii aplicabile; c) legea statului al crui cetean este unul dintre soi; d) legea statului pe teritoriul cruia soii au locuit cel puin trei ani; e) legea romn. Art.2594 - (1)Convenia de alegere a legii aplicabile divorului se poate ncheia sau modifica cel mai trziu pn la data sesizrii autoritii competente s pronune divorul. (2) Cu toate acestea, instana judectoreasc poate s ia act de acordul soilor cel mai trziu pn la primul termen de judecat la care prile sunt fost legal citate. Art.2595 - Convenia de alegere a legii aplicabile divorului trebuie ncheiat n scris, semnat i datat de soi. Art.2596 - (1) n lipsa alegerii legii de ctre soi, legea aplicabil divorului este: a) legea statului pe teritoriul cruia soii au reedina obinuit comun la data introducerii cererii de divor; b) n lipsa reedinei obinuite comune, legea statului pe teritoriul cruia soii au avut ultima reedin obinuit comun, dac cel puin unul dintre soi mai are reedina obinuit pe teritoriul acestui stat la data introducerii cererii de divor; c) n lipsa reedinei obinuite comune a unuia dintre soi pe teritoriului statului unde soii au avut ultima reedin obinuit comun, legea ceteniei comune a soilor la data introducerii cererii de divor; d) n lipsa legii ceteniei comune a soilor, legea ultimei cetenii comune a soilor, dac cel puin unul dintre ei are aceast cetenie la data introducerii cererii de divor; e) legea romn, n toate celelalte cazuri. (2) Dac legea strin, astfel determinat, nu permite divorul ori l admite n condiii deosebit de restrictive, se aplic legea romn, n cazul n care unul dintre soi este, la data cererii de divor, cetean romn sau are reedina obinuit n Romnia. (3) Prevederile alin. (2) sunt aplicabile i n cazul n care divorul este crmuit de legea aleas de soi. Art. 2597 - Actul ntocmit n strintate, prin care se constat voina unilateral a brbatului de a desface cstoria, fr ca femeia s aib un drept egal, nu poate fi recunoscut n Romnia, cu excepia cazului n care: a) actul a fost ntocmit cu respectarea tuturor condiiilor de fond i de form prevzute de legea strin aplicabil; b) femeia a acceptat n mod liber i neechivoc aceast modalitate de desfacere a cstoriei; c) nu exist niciun alt motiv de refuz a recunoaterii pe teritoriul Romniei a hotrrii prin care s-a ncuviinat desfacerea cstoriei n aceast modalitate. Art.2598 - Legea care crmuiete divorul se aplic n mod corespunztor i separaiei de corp.

51

Seciunea a 2-a Filiaia 1. Filiaia copilului din cstorie Art.2599 - (1) Filiaia copilului din cstorie se stabilete potrivit legii care, la data cnd s-a nscut, crmuiete efectele generale ale cstoriei prinilor si. (2) Dac, nainte de naterea copilului, cstoria prinilor a ncetat sau a fost desfcut, se aplic legea care, la data ncetrii sau desfacerii, i crmuia efectele. (3) Legea artat se aplic, de asemenea, tgduirii paternitii copilului nscut din cstorie, precum i dobndirii numelui de ctre copil. Art.2600 - n cazul n care prinii sunt n drept s procedeze la legitimarea prin cstorie subsecvent a copilului nscut anterior, condiiile cerute n acest scop sunt cele prevzute de legea care se aplic efectelor generale ale cstoriei. 2. Filiaia copilului din afara cstoriei Art.2601 - (1) Filiaia copilului din afara cstoriei se stabilete potrivit legii naionale a copilului de la data naterii. n cazul n care copilul, cetean strin, are i o alt cetenie strin, se aplic legea care i este mai favorabil. (2) Legea artat n alin.(1) se aplic ndeosebi recunoaterii filiaiei i efectelor ei, precum i contestrii recunoaterii filiaiei. Art.2602 - Dreptul mamei de a cere tatlui copilului din afara cstoriei s rspund pentru cheltuielile din timpul sarcinii i pentru cele prilejuite de naterea copilului este supus legii naionale a mamei. 3. Adopia Art.2603 - (1) Condiiile de fond cerute pentru ncheierea adopiei sunt stabilite de legea naional a adoptatorului i a celui ce urmeaz s fie adoptat. Acetia trebuie s ndeplineasc i condiiile care sunt obligatorii, pentru ambii, stabilite de fiecare dintre cele dou legi naionale artate. (2) Condiiile de fond cerute soilor care adopt mpreun sunt cele stabilite de legea care crmuiete efectele generale ale cstoriei lor. Aceeai lege se aplic i dac unul dintre soi adopt copilul celuilalt. Art.2604 - Efectele adopiei, precum i relaiile dintre adoptator i adoptat sunt crmuite de legea naional a adoptatorului, iar n cazul adopiei consimite de soi este aplicabil legea care crmuiete efectele generale ale cstoriei. Aceeai lege crmuiete i desfacerea adopiei. Art.2605 - Forma adopiei este supus legii statului pe teritoriul cruia ea se ncheie. Art.2606 - Nulitatea adopiei este supus, pentru condiiile de fond, legilor aplicabile condiiilor de fond, iar pentru nerespectarea condiiilor de form, legii aplicabile formei adopiei. Seciunea a 3-a Autoritatea printeasc. Protecia copiilor Art.2607 - Legea aplicabil se stabilete potrivit Conveniei asupra competenei, legii aplicabile, recunoaterii, executrii i cooperrii privind rspunderea printeasc i msurile de protecie a copiilor, adoptat la Haga la 19 octombrie 1996, ratificat prin Legea nr.361/2007 publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr.895 din 28 decembrie 2007 . Seciunea a 4-a Obligaia de ntreinere Art.2608 - Legea aplicabil obligaiei de ntreinere se determin potrivit reglementrilor dreptului comunitar.

52

CAPITOLUL IV NORME CONFLICTUALE CU PRIVIRE LA BUNURI

Notiunea de statut real Prin statut real se intelege ansamblul elementelor care configureaza regimul juridic aplicabil bunurilor. Regula care guverneaza statutul real Statutul real este supus, ca regula, legii locului situarii bunului (lex rei sitae sau lex situs) Aceasta regula este instituita de art.49 dn Lgea 105/1992 care stabileste ca posesia, dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garantii reale, sunt carmuite de legea locului unde acestea se afla sau sunt situate, afara numai daca prin dispozitii speciale se prevede altfel . 1.1 Continutul si punctul de legatura al normei conflictuale aplicabila statutului real Norma conflictuala lex rei sitae are drept continut statutul real. Locul unde se afla bunul sau locul unde este situat constituie punctul de legatura al normei conflictuale. Distinctia terminologica pe care o face legea, intre locul unde se afla si locul unde este situat bunul, se explica prin faptul ca prima notiune se refera la bunuri mobile iar cea de-a doua la bunuri imobile. 1.2 Justificarea aplicarii lex rei sitae (lex situs) Prin aplicarea legii locului situarii bunurilor cu privire la regimul juridic al acestora se asigura realizeaza urmatoarelor principii: principiul suveranitatii (teritorialitatii), care consta in interesul statului de a guverna, prin norme proprii, regimul juridic al bunurilor aflate pe teritoriul sau, avand in vedere faptul ca bunurile constituie valori sociale foarte importnate; principiul generalitatii, in sensul ca legea locului situarii bunului asigura aplicarea unui regim juridic unic pentru toate bunurile aflate pe acelasi teritoriu; principiul sigurantei circuitului civil privind bunurile, atat in relatiile dintre parti cat si in relatiile fata de terti ( sub aspectul regimului probator - expertiza, cercetarea la fata locului acesta este strans legat de locul situarii bunului, competenta jurisdictionala apartine in majoritatea cazurilor, in mod imperativ, locului situarii bunului, formele de publicitate se desfasoara tot la locul situarii bunului). 1.3 Caracterul normei conflictuale lex rei sitae In principiu, aceasta norma conflictuala are un caracter imperativ Cu titlu de exceptie, art.68 din Legea 105/1992 prevede ca, in cazul mostenirii testamentare, testatorul poate supune transmiterea prin mostenire a bunurilor sale unei alte legi, fara a avea posibilitatea sa inlature dispozitiile ei imperative. 2. Determinarea lex rei sitae Ca regula, nu exista dificultati in a determina locul situarii bunului si, implicit, legea aplicabila. Cu titlu de exceptie, bunurile aflate in nave si aeronave in marea libera, sau, dupa caz, in spatiul aerian de deasupra acestuia, sunt supuse legii pavilionului, ca lege a situarii lor. In cazul conflictului mobil de legi privind bunurile mobile, art.52 din Legea 105/1992 prevede : constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui bun care si-a schimbat asezarea sunt carmuite de legea locului unde acesta se afla in momentul cand s-a produs faptul juridic care a generat, modificat sau stins dreptul respectiv . Uzucapiunea este supusa legii statului unde se afla bunul la inceperea termenului de posesie, prevazut in acest scop. 3. Domeniul de aplicare a legii lex rei sitae Legea statului pe teritoriul caruia se afla sau se situeaza bunul reglementeaza, in principiu, urmatoarele elemente care formeaza statutul real: 1) bunurile asupra carora pot exista drepturi reale si clasificarea acestor bunuri in raport de criteriile admise de lege (mobile si imobile, corporale si incorporale, fungibile si nefungibile etc);

53

2) bunurile care se gasesc si cele care nu se gasesc in circuitul civil; 3) drepturile reale care pot exista asupra acestor bunuri, precum si clasificarea acestor drepturi; 4) modurile si conditiile de constituire (dobandire), transmitere si stingere a drepturilor reale; In legatura cu acestea, se impune o distinctie, si anume: modurile specifice (originare) de dobandire sau transmitere a drepturilor reale (ocupatiunea, accesiunea, uzucapiunea, inscrierea in cartea funciara) precum si de stingere a acestor drepturi (prescriptia extinctiva, exproprierea, rechizitia, confiscarea) sunt supuse legii locului situarii bunului. modurile nespecifice de dobandire si transmitere a drepturilor reale (contractul, testamentul, etc), sunt supuse legii locului situarii bunului sau altor legi, dupa cum este vorba de aspectele lor reale ori de alta natura decat cea reala. Aspectele reale sunt supuse legii locului situarii bunului, iar aspectele de alta natura sunt supuse, altei legi decat cea a locului situarii bunului. De exemplu: in cazul contractului, capacitatea de a contracta, este guvernata de legea personala a persoanei fizice (lex patriae, lex domicilii) sau a persoanei juridice (lex societatis) ; conditiile de forma ale actului sunt supuse legii care guverneaza forma; conditiile de fond si efectele contractului sunt guvernate de legea contractului (lex contractus), etc. 5) formele de publicitate privind bunurile, in anumite cazuri; Conform art.64 din Legea 105/1992 din Legea 105/1992, formele de publicitate referitoare la bunuri, sunt supuse legii aplicabile la data si locul unde se indeplinesc. Art.65 din acelasi act normativ, prevede ca formele de publicitate, atat cele care se realizeaza in scop de opozabilitate fata de terti, cat si cele cu efect constitutiv de drepturi reale imobiliare, sunt supuse legii statului unde imobilul se gaseste, chiar daca temeiul juridic al nasterii, transmiterii, restrangerii sau stingerii dreptului real ori garantiei reale s-a constituit prin aplicarea altei legi. 6) continutul drepturilor reale, adica prerogativele pe care aceste drepturi le confera titularilor lor, precum si modul de exercitare a acestor prerogative; 7) mijloacele de aparare a drepturilor reale (actiunile reale); 8) posesia si actiunile posesorii; 9) obligatiile propter rem (deoarece constituie un accesoriu al dreptului real); 10) modurile de urmarire si executare silita asupra bunurilor sunt supuse legii locului unde se realizeaza (care coincide, in principiu, cu lex rei sitae); 11) sarcinile fiscale asupra bunurilor (impozite, taxe) sunt supuse legii locului unde sunt percepute, care coincide cu lex rei sitae, cu exceptia cazului in care printr-o conventie internationala (de ex : evitarea dublei impuneri) , se prevede altfel. 3. Exceptii de la aplicarea legii statutului real pentru anumite categorii de bunuri Fac parte din aceasta categorie urmatoarele: 1) navele si aeronavele sunt guvernate de legea statului caruia ii apartine pavilionul (unde acestea au fost inmatriculate); Legea pavilionului reglementeaza: puterile, competentele si obligatiile comandantului naveisi aeronavei; raspunderea armatorului navei sau a intreprinderii de transport aerian pentru actele si faptele comandantului si echipajului; constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra navei sau aeronavei; creantele care au ca obiect cheltuielile efectuate pentru asistenta tehnica, intretinerea, repararea sau renovarea navei sau aeronavei; actele si faptele intervenite la bord; bunurile care se gasesc pe nava sau aeronava; 2) marfurile aflate in tranzit (res in tranzitu) Bunul aflat in curs de transport este supus legii statului unde a fost expediat, cu exceptia cazurilor in care: partile interesate au ales, prin acordul lor, o alta lege aplicabila acestora; bunul este depozitat intr-un antrepozit sau este pus sub sechestru; in aceste cazuri pe perioada depozitului sau sechestrului - se aplica legea locului unde bunul se afla temporar;

54

bunul face parte din categoria celor personale ale unui pasager, caz in care se aplica legea sa nationala; 3) titlurile de valoare Acestea sunt supuse dispozitiilor art.55 si 56 din Legea 105/1992 si vor fi analizate in cadrul normelor conflictuale privind dreptul cometrcial. 4) drepturile asupra operelor de creatie intelectuala Dintre acestea art.60-63 din Legea 105/1992 se refera numai la drepturile de autor si cele de proprietate industriala, pe care le incadreaza in categoria bunurilor incorporale . Acestea vor face obiect de studiu in normelor conflictuale in domeniul dreptului de proprietate intelectuala. 5) drepturile de creanta Drepturile de creanta (bunuri mobile incorporale) sunt supuse, in principiu, legii care guverneaza izvorul lor si anume : legea actului juridic, legea delictului etc. Cesiunea de creanta este supusa daca partile nu au convenit altfel legii creantei cedate. Alegerea unei alte legi, prin conventia partilor, nu este opozabila debitorului cedat, decat cu consimtamantul acestuia. Obligatiile dintre cedent si cesionar sunt reglementate de legea care se aplica raportului juridic pe care s-a bazat cesiunea. 6) bunurile apartinand statului strain Bunurile apartinand unui stat, aflate pe teritoriul altui stat, sunt supuse, in principiu, legii statului caruia ii apartin, ca urmare a aplicarii principiului imunitatii statului si a bunurilor sale. Se bucura de imunitate, in anumite cazuri, si bunurile apartinand organizatiilor internationale, regimul lor juridic fiind reglementat prin conventiile internationale sau alte reguli de drept international care le sunt aplicabile. De exemplu, bunurile apartinand institutiilor specializate ale O.N.U. sunt supuse Conventiei cu privire la privilegiile si imunitatile institutiilor specializate, aprobata de Adunarea Generala O.N.U. la 21 noiembrie 1947, la care Romania a aderat prin Decretul nr.343/1970. 7) bunurile culturale scoase ilicit de pe teritoriul unui stat Sunt supuse unui regim special prevazut de doua conventii internationale la care Romania este parte: Conventia O.N.U. adoptata la Paris in 1970 si Conventia UNIDROIT privind bunurile culturale furate si exportate ilegal adoptata la Roma in 1995. 5. Particularitatile privind legea aplicabila universalitatilor de bunuri Universalitatile de bunuri (mobile sau imobile) apartinand unei persoane fizice au ca izvor succesiunea, supuse legii aplicabile mostenirii. Transmiterea de bunuri in universalitate (totala sau partiala) intre persoanele juridice, intrucat opereaza ca efect al reorganizarii persoanei juridice, sunt supuse legii personale a persoanei juridice reorganizate. Un regim juridic special are fondul de comert.
* Dispozitiile noului Cod Civil privind normele conflictuale in materia de bunuri: Capitolul III Bunurile Seciunea 1 Dispoziii generale Art.2609 - (1) Posesia, dreptul de proprietate i celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garanii reale, sunt crmuite de legea locului unde acestea sunt situate sau se afl, afar numai dac prin dispoziii speciale se prevede altfel. (2) Platformele i alte instalaii durabile de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental al unui stat sunt considerate, n nelesul prezentului capitol, ca bunuri imobile.

55

Art.2610 - Legea aplicabil unei mase patrimoniale afectate unei destinaii speciale, profesionale sau de alt natur, este legea statului cu care aceast mas patrimonial are cele mai strnse legturi. Art.2611 - (1) Revendicarea unui bun furat sau exportat ilegal este supus, la alegerea proprietarului originar, fie legii statului pe teritoriul cruia se afla bunul la momentul furtului sau exportului, fie legii statului pe teritoriul cruia se afl bunul la momentul revendicrii. (2) Cu toate acestea, dac legea statului pe teritoriul cruia bunul se afla la momentul furtului sau exportului nu cuprinde dispoziii privind protecia terului posesor de bun-credin, acesta poate invoca protecia pe care i-o confer legea statului pe teritoriul cruia bunul se afl la momentul revendicrii. (3) Prevederile alin.(2) i (3) sunt aplicabile i bunurilor furate sau exportate ilegal din patrimonial cultural naional al unui stat. Art.2612 - (1) Uzucapiunea este crmuit de legea statului unde bunul se afla la nceperea termenului de posesie, prevzut n acest scop. (2) n cazul n care bunul a fost adus ntr-un alt stat, unde se mplinete durata termenului de uzucapiune, posesorul poate cere s se aplice legea acestui din urm stat, dac sunt reunite, cu ncepere de la data deplasrii bunului n acel stat, toate condiiile cerute de menionata lege. Seciunea a 2-a Bunurile mobile corporale Art.2613 - Constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui bun care i-a schimbat aezarea sunt crmuite de legea locului unde acesta se afla n momentul cnd s-a produs faptul juridic care a generat, a modificat sau a stins dreptul respectiv. c) bunul face parte dintre cele personale ale unui pasager, fiind n acest caz supus legii sale naionale. Art.2615 - Condiiile i efectele care decurg din rezerva dreptului de proprietate referitor la un bun destinat exportului sunt crmuite, dac prile nu au convenit altfel, de legea statului exportator. Seciunea a 3-a Mijloacele de transport Art.2616 - (1) Constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui mijloc de transport sunt supuse: a) legii pavilionului pe care l arboreaz nava sau legii statului de nmatriculare a aeronavei; b) legii aplicabile statutului organic al ntreprinderii de transport pentru vehiculele feroviare i rutiere din patrimoniul ei. (2) Legea artat la alin.(1) se aplic deopotriv: a) bunurilor aflate n mod durabil la bord, formndu-i dotarea tehnic; b) creanelor care au ca obiect cheltuielile efectuate pentru asistena tehnic, ntreinerea, repararea sau renovarea mijlocului de transport. Art.2617 - Legea pavilionului navei sau statului de nmatriculare a aeronavei crmuiete ndeosebi: a) puterile, competenele i obligaiile comandantului navei sau aeronavei; b) contractul de angajare a personalului navigant, dac prile nu au ales o alt lege; c) rspunderea armatorului navei sau ntreprinderii de transport aerian pentru faptele i actele comandantului i echipajului; d) drepturile reale i de garanie asupra navei sau aeronavei, precum i formele de publicitate privitoare la actele prin care se constituie, se transmit i se sting asemenea drepturi. Seciunea a 4-a Titlurile de valoare Art.2618 - (1) Emiterea de aciuni sau obligaiuni, nominative sau la purttor este supus legii aplicabile statutului organic al persoanei juridice emitente. (2) Condiiile i efectele transmiterii unui titlu de valoare dintre cele artate de alin.(1) sunt supuse: a) legii aplicabile statutului organic al persoanei juridice emitente, ct privete titlul nominativ; b) legii locului de plat a titlului la ordin; c) legii locului unde se afl titlul la purttor n momentul transmiterii, n raporturile dintre posesorii succesivi, precum i dintre acetia i terele persoane.

56

Art.2619 - (1) Legea artat expres n cuprinsul unui titlu de valoare stabilete dac acesta ntrunete condiiile spre a fi un titlu reprezentativ al mrfii pe care o specific. n lipsa unei asemenea precizri, natura titlului se determin potrivit legii statului n care i are sediul ntreprinderea emitent. (2) Dac titlul reprezint marfa, legea care i se aplic, n calitatea sa de bun mobil, potrivit alineatului precedent, crmuiete drepturile reale referitoare la marfa pe care o specific. Seciunea a 5-a Bunurile necorporale Art.2620 - (1) Naterea, coninutul i stingerea drepturilor de autor asupra unei opere de creaie intelectual sunt supuse legii statului unde aceasta a fost pentru ntia oar adus la cunotina publicului prin publicare, reprezentare, expunere, difuzare sau n alt mod adecvat. (2) Operele de creaie intelectual nedivulgate sunt supuse legii naionale a autorului. Art.2621 - Naterea, coninutul i stingerea dreptului de proprietate industrial sunt supuse legii statului unde s-a efectuat depozitul ori nregistrarea sau unde s-a depus cererea de depozit sau de nregistrare. Seciunea a 6-a Formele de publicitate Art.2622 - (1) Formele de publicitate, realizate n orice mod, referitoare la bunuri, sunt supuse legii aplicabile la data i locul unde se ndeplinesc, afar numai dac prin dispoziii speciale se prevede altfel. (2) Formele de publicitate, precum i cele cu efect constitutiv de drepturi referitoare la un bun imobil sunt supuse legii statului unde acesta se gsete situat, chiar dac temeiul juridic al naterii, transmiterii, restrngerii sau stingerii dreptului real ori garaniei reale s-a constituit prin aplicarea altei legi. Seciunea a 7-a Ipotecile mobiliare Art.2623 - Condiiile de validitate, publicitatea i efectele acesteia sunt supuse legii locului unde se afl bunul la data ncheierii contractului de ipotec mobiliar. Art.2624 - (1) Prin excepie de la prevederile art.2623, se aplic legea locului unde se afl debitorul, n cazul: a) unui bun mobil corporal care, potrivit destinaiei sale, este utilizat n mai multe state, dac prin dispoziii speciale nu se prevede altfel. b) unui bun mobil incorporal; c) unui titlu de valoare negociabil care nu este n posesia creditorului. Cu toate acestea, n cazul aciunilor, prilor sociale i obligaiunilor se aplic legea statutului organic al emitentului, cu excepia cazului n care aceste titluri de valoare sunt tranzacionate pe o pia organizat, caz n care se aplic legea statului n care funcioneaz piaa respectiv. (2) Se consider c debitorul se afl n statul n care acesta are reedina obinuit sau, dup caz, sediul social la data ncheierii contractului de ipotec mobiliar. Art.2625 - Condiiile de validitate, publicitatea i efectele ipotecii asupra resurselor minerale, petrolului sau gazelor ori asupra unei creane rezultate din vnzarea acestora la surs, care se nate de la data extragerii bunurilor sau de la data la care sumele obinute din vnzare sunt virate n cont, sunt supuse legii locului unde se afl exploatarea. (3) Cu toate acestea, ipoteca mobiliar nu va fi opozabil terului care a dobndit cu titlu oneros un drept asupra bunului fr s fi cunoscut existena ipotecii mobiliare i mai nainte ca aceasta s fi devenit opozabil potrivit alin.(1) i (2). Art.2626 - (1) Ipoteca nregistrat potrivit legii locului unde se afl bunul i conserv rangul de prioritate n alt stat, dac au fost ndeplinite i formele de publicitate prevzute de legea acestui stat: a) nainte s nceteze rangul de prioritate dobndit potrivit legii aplicabile la data constituirii ipotecii;

57

b) n termen de cel mult 60 de zile de la data la care bunul a intrat n statul respectiv sau n termen de cel mult 15 zile de la data la care creditorul a cunoscut acest fapt. (2) Prevederile alin.(1) sunt aplicabile n mod corespunztor i n cazul n care ipoteca a fost nregistrat potrivit legii locului unde se afl debitorul. Termenele prevzute la alin.(1) lit. b) se calculeaz, dup caz, de la data la care debitorul i stabilete reedina obinuit ori, dup caz, sediul social n statul respectiv sau de la data la care creditorul a cunoscut acest fapt. (3) Cu toate acestea, ipoteca mobiliar nu va fi opozabil terului care a dobndit cu titlu oneros un drept asupra bunului fr s fi cunoscut existena ipotecii mobiliare i mai nainte ca aceasta s fi devenit opozabil potrivit alin.(1) i (2). Art.2627 (1) Daca legea strin care reglementeaz rangul ipotecii mobiliare nu prevede formaliti de publicitate i bunul nu este n posesia creditorului, ipoteca mobiliar are rang inferior: a) ipotecii asupra unei creane constnd ntr-o sum de bani pltibil n Romnia; b) ipotecii asupra unui bun mobil corporal, care a fost constituit atunci cnd bunul se afla in Romnia sau asupra unui titlu negociabil. (2) Cu toate acestea, ipoteca mobiliar i conserv rangul de prioritate, dac este nregistrat, potrivit legii romne, naintea constituirii ipotecii menionate la alin. (1) lit. a) sau b). Art.2628 - (1) Dispoziiile prezentei seciuni, referitoare la publicitate i efectele acesteia, sunt aplicabile, n mod corespunztor, innd seama de natura bunurilor mobile, i operaiunilor asimilate, potrivit legii, ipotecii mobiliare. (2) Pentru determinarea legii aplicabile se ia n considerare data ncheierii operaiunii asimilate ipotecii mobiliare.

CAPITOLUL V NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND MOSTENIREA

Legea aplicabil mostenirii (lex succesionis) In materia mostenirii, atat a celei legale cat si a celei testamentare, legea aplicabila difera potrivit art.66 din Legea 105/1992, dupa natura juridica mobiliara sau imobiliara a bunurilor ce compun masa succesorala. Asadar, in raport de obiectul ei mostenirea este guvernata de: 1) legea nationala (lex patriae) pe care persoana care a decedat o avea la data mortii, atunci cand masa succesorala este compusa din bunuri mobile (indiferent de locul in care acestea se afla); 2) legea locului situarii bunului (lex rei sitae), atunci cand masa succesorala este compusa din bunuri imobile; 3) legea locului situarii fondului de comert pentru comerciantul persoana fizica (lex rei sitae), in cazul bunurilor ce compun acest fond. Atat lex patriae cat si lex rei sitae se subsumeaza notiunii de lege a succesiunii (lex succesionis). Domeniul de aplicare a legii mostenirii Legea succesorala, conform art.67 din Legea 105/1992, se aplica in urmatoarele aspecte: a) momentul deschiderii succesiunii; b) persoanele cu vocatie la mostenire; c) cerintele legale pentru a putea mosteni; d) exercitarea posesiei asupra bunurilor succesorale; e) conditiile si efectele optiunii succesorale; f) intinderea obligatiei mostenitorilor de a suporta pasivul succesoral; g) drepturile statului asupra succesiunii vacante. 1. Situatia mostenirii testamentare 1.1 Posibilitatea acordata testatorului

58

Pentru succesiunea testamentara, art.68 din Legea 105/1992, permite testatorului sa supuna transmiterea prin mostenire a bunurilor sale altei legi decat cea prevazuta la art.66 (lex patriae pentru bunuri mobile, lex rei sitae pentru bunuri imobile si fond de comert), fara a avea dreptul sa inlature dispozitiile sale imperative. Aceasta posibilitate pe care legea o confera testatorului este o expresie a principiului autonomiei de vointa, limitata insa de incalcarea dispozitiilor imperative ale acestor legi, adica a acelor prevederi ce compun ordinea publica de drept international privat. 1.2 Domeniul de aplicare a legii mostenirii testamentare Daca testatorul a ales o alta lege care sa reglementeze mostenirea testamentara, aceasta lege se va aplica situatiilor prevazute de art. 67 din Legea 10571992, mentionate mai sus. 1.3 Conditiile de fond si conditiile de forma ale testamentului 1.3.1 Conditiile de fond Cu privire la conditiile de fond ale testamentului deosebim urmatoarele solutii: capacitatea de a dispune prin testament, precum si incapacitatile absolute de a dispune prin testament sunt supuse legii personale ( lex personalis), iar incapacitatile relative de a dispune, sau, dupa caz, de a primi prin testament urmeaza legea mostenirii testamentare; consimtamantul si viciile de consimtamant sunt supuse legii succesiunii; obiectul testamentului legatul este supus legii succesiunii; cauza testamentului estereglementata de legea succesiunii; interpretarea dispozitiilor succesorale se face dupa legea succesiunii; 1.3.2 Conditiile de forma Dispozitiile art.68 alin.3 din Legea 105/1992 fac aplicarea legii mai favorabile, in materia formei testamentare, stabilind cerinte alternative atat sub aspect temporal, cat si sub aspect spatial. Sub aspect temporal, se prevede ca intocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sunt valabile daca actul juridic respecta conditiile de forma aplicabile, fie la data cand a fost intocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului. Sub aspect spatial, se aplica oricare din urmatoarele legi: a) legea nationala a testatorului; b) legea domiciliului acestuia; c) legea locului unde actul a fost intocmit, modificat sau revocat; d) legea locului situarii imobilului ce formeaza obiectul testamentului; e) legea instantei sau a organului care indeplineste procedura de transmitere a bunurilor mostenite.
* Normele conflictuale in materie de mostenire reglementate de noul Cod Civil: Art.2629 - Motenirea este supus legii statului pe teritoriul cruia defunctul a avut, la data morii, reedina obinuit. Art.2630 - (1) O persoan poate s aleag, ca lege aplicabil motenirii n ansamblul ei, legea statului a crui cetenie o are. (2) Existena i validitatea consimmntului declaraiei de alegere a legii aplicabile sunt supuse legii alese pentru a crmui motenirea. (3) Declaraia de alegere a legii aplicabile se poate face n oricare din formele prevzute pentru validitatea testamentului. Aceeai lege crmuiete i condiiile de form pentru modificarea sau revocarea declaraiei. Art.2631 - ntocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sunt considerate valabile dac actul respect condiiile de form aplicabile, fie la data cnd a fost ntocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului, conform oricreia dintre legile urmtoare: a) legea naional a testatorului; b) legea reedinei obinuite a acestuia; c) legea locului unde actul a fost ntocmit, modificat sau revocat; d) legea situaiei imobilului ce formeaz obiectul testamentului; f) legea instanei sau a organului care ndeplinete procedura de transmitere a bunurilor motenite.

59

Art.2632 - Legea aplicabil motenirii stabilete ndeosebi: a) momentul i locul deschiderii motenirii; b) persoanele cu vocaie de a moteni; c) calitile cerute pentru a moteni; d) exercitarea posesiei asupra bunurilor rmase de la defunct; e) condiiile i efectele opiunii succesorale; f) ntinderea obligaiei motenitorilor de a suporta pasivul; g) drepturile statului asupra succesiunii vacante; h) condiiile de fond ale testamentului, modificarea i revocarea unei dispoziii testamentare, precum i incapacitile speciale de a dispune sau de a primi prin testament; i) partajul succesoral.

CAPITOLUL VI NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND CONDITIILE DE FOND SI CONDITIILE DE FORMA ALE ACTULUI JURIDIC
Aspecte generale Intre statele membre ale Uniunii Europene, conflictul de legi in materie de obligatii contractuale (act juridic bilateral) se rezolva in conformitate cu Conventia de la Roma din 1980, care desi imprumuta forma unei conventii internationale, ea este un act al UE si face parte din acquis-ul comunita). Romania a ratificat-o o data cu Tratatul de aderare la Uniunea Europeana, intrarea sa in vigoare fiind amanata pana la data de 15 ianuarie 2008, prin Decizie a Consiliului UE. In consecinta, intre Romania si celelalte state membre UE, Legea 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat este actualmente inlocuita de Conventia de la Roma. Legea 105/1992 nu este abrogata, fiind in continuare aplicabila intre Romania si statele ne-membre UE. Normele conflictuale privind conditiile de fond ale actului juridic 1. Notiune Prin conditii de fond ale actului juridic se intelege ansamblul aspectelor de fond privind incheierea actului, efectele, executarea, transmiterea si stingerea obligatiilor rezultate din actul juridic respectiv. 2. Legea aplicabila Conditiile de fond ale actului juridic, sunt supuse legii actului (lex actus) in cazul actului juridic unilateral, respectiv legii contractului (lex contractus) in cazul contractului. De regula, lex actus si lex contractus este aleasa de parti prin clauza electio juris, fiind desemnata prin notiunea lex voluntatis. Daca partile nu recurg la o astfel de alegere, legea aplicabila fondului actului juridic va fi deterrminata in functie de criterii obiective, stabilite de lege. 2.1 Lex voluntatis 2.1.1 Notiune Lex voluntatis reprezinta transpunerea in planul dreptului international privat a principiului autonomiei de vointa a partii/partilor, care reglementeaza in general materia conditiilor de fond ale actului juridic. De remarcat, ca prin autonomia lor partea/partile nu pot crea efecte peste lege, legea forului indicand limitele libertatii de vointa a acestora. Partea/partile pot alege legea aplicabila totalitatii sau numai unei parti a actului juridic. Recunoasterea principiului autonomiei de vointa in alegerea legii aplicabile (lex voluntatis) se justifica, deoarece 14 : partile sunt cele mai in masura a indica legea statului cu care raportul juridic are cele mai stranse legaturi;
14

Ioan Chelaru, Gheorghe Gheorghiu, Drept International Privat, Ed.C.H.Beck, editia 2007, p 275

60

dreptul strain poate fi mai usor administrat in cazul in care dreptul intern al unor state nu este adaptat corespunzator relatiilor internationale; acest principiu asigura securitatea dreptului, in sensul ca se aplica o lege cunoscuta de parti, careia i se supun prin vointa lor; se asigura o unitate de reglementare pentru partile care incheie in mod curent raporturi juridice cu element de extraneitate, care vor fi supuse toate aceleiasi legi; prezinta avantajul adaptarii contractului la conditiile juridice variate ale diferitelor sisteme de drepr. 2.1.2 Temei Posibilitatea partilor de a alege legea aplicabila actului juridic, este prevazuta de Legea 105/1992, atat pentru actele juridice unilaterale cat si pentru contracte. 2.1.3 Obiectul vointei partilor Obiectul vointei (partii) partilor il constituie legea aplicabila, adica sistemul de drept al altui stat (aplicabil ca lex causae). Daca partea (partile) fac referire la o anumita lege din cadrul unui sistem de drept sau la uzantele internationale, acestea nu constituie lex voluntatis, ci, eventual, au ca scop a preciza sau completa contractul, prin mecanismul incorporarii contractuale. 2.1.4 Modalitati de exprimare a vointei Vointa partii (partilor) privind alegerea legii aplicabile, poate fi exprimata expres sau tacit. Alegerea expresa a legii aplicabile se face fie prin inserarea unei clauze in actul juridic principal fie printr-un act separat. Clauza contractuala din actul juridic principal, sau conventia prin care partile desemneaza legea aplicabila se numeste pactum de lege utenda (clauza de alegere) sau, asa cum indicam mai sus, clauza de electio juris (conventie). Valabilitatea clauzei de alegere se determina in raport de legea aleasa de parti privind actul juridic principal ( lex voluntatis). Daca aceasta lege declara nevalabila alegerea astfel convenita, contractul principal va fi guvernat de legea care rezulta din localizarea obiectiva a acestuia. Clauza de alegere are autonomie relativa fata de contractul principal, in sensul ca, sub anumite aspecte, aceasta clauza urmeaza un regim juridic distinct. De exemplu: cauzele de rezolutiune si reziliere si anumite cauze de nulitate a contractului principal (ex: necompetenta organului instrumentator) nu afecteaza, de regula, valabilitatea clauzei de alegere; ordinea publica de dreptul international privat poate actiona numai in legatura cu contractul principal, fara a afecta clauza de alegere; Alegerea expresa poate fi directa - cand partile si-au exprimat explicit vointa - sau indirecta cand partile au facut referire in contractul lor, la un contract tip, la conditii generale, uzante codificate etc, care cuprind o clauza de alegere. Alegerea tacita trebuie sa rezulte in mod neindoielnic, fie din cuprinsul actului juridic, fie din circumstante. Pot fi considerate indicii intrinseci contractului, de apreciere a vointei tacite a partilor de exemplu: referirea partilor in cadrul contractului, la o uzanta, contract tip, conditii generale etc, aplicabile doar intr-o anumita tara; utilizarea de catre parti, in contract, a unor institutii juridice sau notiuni specifice unui anumit sistem de drept; inserarea de catre parti, in contract, a unei clauze compromisorii (alegere de jurisdictie) in favoarea organelor de jurisdictie a unui anumit stat ; Pot fi socotite indicii extrinseci contractului, de exemplu: invocarea de catre reclamant, ca temei juridic al actiunii sale, a legii unui anumit stat si acceptarea implicita a acesteia de catre parat; atitudinea partilor ulterior incheierii contractului, prin referirea pe care o fac la legea unui anumit stat intr-un act aditional la contract. 2.1.5 Momentul exprimarii vointei

61

Lex voluntatis este aleasa, de regula, anterior ivirii unui litigiu intre parti. Alegerea se poate face si ulterior, insa, cel mai tarziu pana la inceperea dezbaterilor in fond in fata instantei judecatoresti sau arbitrale. 2.1.6 Intinderea vointei partilor Potrivit art.75 din Legea 105/1992 partile pot alege legea aplicabila intregului contract sau numai pentru anumite parti a acestuia. Asadar este admisa legal posibilitatea partilor de a desemna sisteme de drept diferite care sa guverneze fiecare, anumite aspecte de fond ale contractului. 2.1.7 Modificarea alegerii legii aplicabile Conventia avand ca obiect alegerea legii aplicabile (lex voluntatis) poate fi modificata prin acordul partilor. Daca aceasta modificare a intervenit dupa data incheierii contractului, are efect retroactiv, fara sa poata totusi: 1) sa infirme validitatea formei acestuia; 2) sa aduca atingere drepturilor dobandite intre timp de terti. 2.1.8 Limitele libertatii de alegere a legii aplicabile Libertatea de alegere a legii aplicabile cunoaste anumite limite generale dar si limite speciale. Printre limitele generale pot fi enumerate, cu titlu de exemplu : exceptia de ordine publica, situatie in care lex voluntatis va fi inlaturata de la aplicare prin faptul incalcarii de catre aceasta a ordinii publice de drept international privat (art.101 din Legea 105/1992 prevede o asemenea situatie in materia contractului de munca, unde lex voluntatis va fi inlaturata daca ea contravine dispozitiilor imperative privind ocrotirea salariatului continute in legea care ar fi aplicabila in cazul utilizarii de criterii obiective); frauda la lege. Cu titlu de limite speciale, pot fi date ca exemplu urmatoarele: 1) lex voluntatis declara contractul principal nevalabil ( in acest caz, legea plicabila se determina dupa criterii obiective); 2) lex voluntatis este absolut improprie sa reglementeze contractul, intrucat nu contine reglementari adecvate, nici la nivelul analogiei legii, nici la cel al dreptului. 3. Determinarea legii aplicabile actului juridic dupa criterii obiective (localizarea obiectiva a actului juridic) 3.1 Caracterul subsidiar al localizarii obiective Stabilirea legii aplicabile dupa criterii obiective are un caracter subsidiar, in sensul ca intervine doar in lipsa lex voluntatis. Caracterul subsidiar rezida din art.69 alin.2 din Legea 105/1992, pentru actele unilaterale si din dispozitiile art.77 alin.1 din aceeasi lege, pentru contracte. 3.2 Criteriul principal In lipsa de lex voluntatis, actul juridic este supus, in principal, legii statului cu care acesta prezinta legaturile cele mai stranse. Legea 105/1992 califica notiunea legaturile cele mai stranse in doua moduri, si anume: 1) se considera ca exista legaturile cele mai stranse cu legea statului in care debitorul prestatiei caracteristice are, la data incheierii contractului, dupa caz, domiciliul sau, in lipsa, resedinta ori fondul de comert sau sediul statutar. 2) contractul referitor la un drept imobiliar sau la un drept de folosinta temporara asupra unui imobil are legaturile cele mai stranse cu legea statului unde acesta se afla situat.Aceasta constituie o prezumtie absoluta ce face aplicabila lex rei sitae. Ea vizeaza: contractele de vanzare cumparare, de schimb, donatie, concesiune, locatiune, comodat, ipoteca etc. Calificarea notiunii de prestatie caracteristica Prin prestatie caracteristica se intelege: a) prestatia partii care, in temeiul unui contract translativ, precum vanzarea si altele similare, instraineaza un bun mobil (art.78 alin.1 lit.a); Observatii: - intra in categoria contractului translativ, acelea prin care se transfera dreptul de proprietate a unui bun mobil: vanzare cumparare, donatie, schimb, etc;

62

- debitorul prestatiei caracteristice este cel care transmite dreptul de proprietate: vanzator, donator, coschimbas, etc; - aceste contracte sunt prezumate a avea legaturile cele mai stranse cu statul in care persoanele enumerate anterior (vanzator, donator, coschimbas) isi au localizate atributele de identificare. b) prestatia partii care, in temeiul unui contract de inchiriere sau altele similare, pune la dispozitia unei persoane, pe o durata de timp determinata, folosinta unui bun (art.78 alin.1 lit.b); Observatii: - din coroborarea textului cu art.77 alin.3 din Legea 105/1992 care dispune contractul referitor ....la un drept de folosinta asupra unui imobil are legaturile cele mai stranse cu legea statului unde acesta se afla situat trebuie interpretat ca acesta se aplica doar contractelor avand ca obiect bunuri mobile. Asadar art.77 alin.3 se aplica atunci cand prin contract se transmite temporar folosinta unui bun imobil, iar art. 78 alin. lit.b se aplica atunci cand prin contract se transmite temporar folosinta unui bun mobil; - debitorul prestatiei caracteristice este locatorul sau comodantul. - se prezuma a exista legaturile cele mai stranse cu statul in care persoanele enumerate anterior (locator, comodant) isi au localizate atributele de identificare. c) prestatia indeplinita de mandatar, depozitar, antreprenor si, in general, de partea care, in contractele de servicii, o aduce la indeplinire (art.78 alin.1 lit.c); Observatii: - textul se refera in mod explicit la anumite tipuri de contract: contractul de mandatat, contractul de depozit, contractul de antrepriza. Poate fi considerat ca un text general, ce urmeaza a fi coroborat cu dispozitiile speciale care indica legea aplicabila pentru fiecare tip de contract, astfel: a) pentru mandata, art.78 alin. lit.c) se coroboreaza cu art.93 alin. 1 care prevede ca, in raporturile dintre reprezentat (mandant) si mandatar se aplica, daca nu s-a convenit altfel, legea statului in care intermediarul (mandatarul) exercita imputernicirea; b) pentru depozit, art.78 alin.1 lit.c) trebuie interpretat in corelatie cu art.103 lit.e), conform caruia, in lipsa de lex voluntatis, se aplica legea sediului depozitarului; c) pentru antrepriza, art.78 alin.1 lit.c) se coreleaza cu art.103 lit.a) care prevede ca, in lipsa de lege convenita de parti, in contractele de executare de lucrari, se aplica legea sediului antreprenorului. - art.78 alin.1 lit.c) se refera, totodata, la contractele de prestari de servicii in general. Acest text general trebuie coroborat cu textele speciale privind diferitele contracte de prestari servicii in parte. d) prestatia garantului in contractele de garantie, de cautiune si altele similare (art.78 alin.1 lit.d). Observatii: - acest text se aplica numai pentru contractele ce au ca obiect bunuri mobile, de exemplu: contractul de gaj. Pentru contractele de garantie imobiliara (ex:ipoteca) se aplica lex rei sitae conform art.77 alin.3 din Legea 105/1992. - pentru contractele de garantie, textul are un caracter general. El trebuie coroborat cu art.103 lit.c, care se refera la o forma speciala de garantie, si anume garantia bancara autonoma, pentru care se aplica, in lipsa de lex voluntatis, legea sediului intreprinderii (unitatii) de credit, adica a garantului. - debitorul prestatiei caracteristice, in cazurile la care se refera art.78 alin.1 lit.d, este cel care garanteaza prin gaj, fidejusorul sau orice alt garant. - se prezuma ca aceste contracte au cele mai stranse legaturi cu statul in care garantul isi are localizate atributele de identificare. Cele patru situatii mentionate de art.78 alin.1 din Legea 105/1992 constituie prezumtii relative, ce pot fi inlaturate de partea interesata, daca face dovada ca din circumstante rezulta ca exista legaturi mai stranse ale contractului cu legea altui stat. 3.3 Criteriul subsidiar In situatia in care nu poate fi identificata legea statului cu care actul juridic prezinta legaturile cele mai stranse, se aplica legea locului unde a fost incheiat (lex loci actus) respectiv (lex loci contractus). In cazul in care partile aflate in strainatate au negociat prin schimb de scrisori, telegrame sau telefon, contractul se considera a fi incheiat in tara domiciliului sau sediului partii de la care a pornit oferta ferma de contractare ce a fost acceptata. Prin urmare, in cazul contractului incheiat intre absenti, locul incheierii este la domiciliul sau sediul ofertantului.

63

Prin exceptie, in cazul contractului care prin natura lui ori la cererea beneficiarului impune o executare imediata a prestatiei caracteristice, intrucat se considera incheiat la momentul in care debitorul a inceput executarea, locul incheierii contractului va fi domiciliul sau sediul acceptantului ofertei. 4. Legea aplicabila actelor juridice accesorii Actul juridic accesoriu ( act juridic unilateral sau contract) este guvernat de legea care se aplica fondului actului juridic principal, in lipsa unei manifestari de vointa diferita. Aceasta dispozitie face aplicabil principiul accesorium sequitur principale. Trebuie precizat ca soarta actului accesoriu depinde de cea a actului principal numai in masura in care: partea sau partile prin manifestarea lor de vointa expresa sau tacita nu au ales un alt sistem de drept care sa se aplice actului accesoriu; nu exista o dispozitie legala care sa supuna actul accesoriu unui alt sistem de drept decat cel aplicabil actului principal. De exemplu: contractul de ipoteca va fi supus lex rei sitae, indiferent de legea aplicabila contractului principal. 5. Raportul dintre legea aplicabila contractului si retrimiterea Retrimiterea este inlaturata in cazul in care legea aplicabila contractului ( atat ca lex voluntatis cat si ca lege a statului cu care contractul are legaturile cele mai stranse sau ca lex loci actus ori lex loci contractus) este cea straina. In acest caz, se vor aplica direct normele materiale din respectivul sistem de drept, cu excluderea normelor sale conflictuale. Retrimiterea este exclusa, conform art.85 din Legea 105/1992, numai atunci cand legea aplicabila este legea straina. Per a contrario, daca legea aplicabila ca lex causae este legea romana, atunci trimiterea se face la intregul sistem de drept roman, retrimiterea fiind, asadar, posibila. 6. Domeniul de aplicare a legii actului juridic Legea aplicabila fondului actului juridic se aplica indeosebi: 1) interpretarii naturii juridice a actului si a clauzelor pe care le cuprinde; 2) executarii obligatiilor contractuale. Modul de executare a acestor obligatii trebuie sa se conformeze locului de executare ( lex loci executionis). Creditorul este obligat sa respecte aceasta lege in luarea masurilor destinate, potrivit naturii contractului, a preintampina sau remedia neexecutarea ori menite a-i restrange efectele prejudiciabile; 3) consecintelor neexecutarii totale sau partiale a acestor obligatii, precum si evaluarii prejudiciului pe care l-a cauzat; 4) modului de stingere a obligatiilor izvorate din contract; 5) cauzelor de nulitate a contractului si consecintelor acesteia; Capacitatea de a contracta (forma a incapacitatii civile) nu cade sub incidenta legii contractului, ci a legii personale a persoanei respective. In privinta consimtamantului, art.83 din Legea 105/1992 prevede efectele juridice ale tacerii partii care contesta ca si-a dat consimtamantul la un contract sunt supuse legii nationale a persoanei fizice sau legii statutului organic al persoanei juridice . Prin urmare, aceste efecte sunt scoase de sub incidenta legii contractului. Normele conflictuale privind forma actului juridic 1. Aplicarea, in principal, a legii fondului cu privire la forma actului juridic Conditiile de forma ale actului juridic (act juridic unilateral sau contract) sunt guvernate, in principal, de legea aplicabila fondului (adica lex voluntatis, sau legea stabilita dupa criterii obiective). Potrivit art.72 din Legea 105/1992, daca legea aplicabila conditiilor de fond ale actului juridic impune, sub sanctiunea nulitatii, o anumita forma solemna, nici o alta lege nu poate sa inlature aceasta cerinta, chiar daca actul a fost intocmit in strainatate. De exemplu, contractul de ipoteca incheiat in strainatate cu privire la un imobil din Romania trebuie sa imbrace - in mod obligatoriu - forma autentica, chiar daca legea straina aplicabila in locul in care s-a incheiat permite si o alta forma.

64

De asemenea, un cetatean roman nu poate face o donatie in strainatate sub forma inscrisului sub semnatura privata chiar daca legea straina ar permite, intrucat, legea romana aplicabila conditiilor de fond ale contractului de donatie, ca lege nationala a donatorului, impune cerinta formei autentice ad validitatem. 2. Aplicarea, in subsidiar, a altor legi 2.1 Aplicarea legii locului intocmirii actului (locus regit actum) Potrivit art.72 alin.2 lit.a din Legea 105/1992, actul juridic este valabil din punct de vedere al formei daca indeplineste conditiile prevazute de legea locului unde a fost intocmit. Acest text se aplica atat actelor juridice unulaterale cat si contractelor in virtutea principiului locus regit actum. Argumente in favoarea aplicarii regulii locus regit actum: cand este vorba de acte solemne, acestea implica interventia unei autoritati locale care aplica propria ei lege; legea locala este mai bine cunoscuta de parti; satisface o cerinta de generalitate, in care statul forului poate fi interesat, si anume atrage aplicarea aceleiasi legi pentru toate actele juridice incheiate pe teritoriul statului respectiv. 2.2 Aplicarea legii nationale sau a legii domiciliului persoanei care a consimtit actul juridic Actul juridic este valabil din punct de vedere al formei in cazul in care indeplineste conditile prevazute de legea nationale (lex patriae) sau de legea domiciliului (lex domicilii) persoanei care l-a consimtit (art.71 alin.2 lit.b din Legea 105/1992). Aceasta solutie vizeaza numai actele juridice unilaterale. 2.3 Aplicarea legii autoritatii care examineaza validitatea actului juridic (auctor regit actum) Potrivit art.71 alin.2 lit.c din Legea 105/1992 actul juridic este valabil din punct de vedere al formei in cazul in care indeplineste conditiile legii aplicabile potrivit dreptului international privat al autoritatii care examineaza validitatea actului. In aces caz, se face aplicarea regulii auctor regit actum. Regula se aplica, in principiu, cand validitatea actului este examinata de o autoritate reprezentativa a statului, in strainatate. In caz contrar, este aplicabila regula locus regit actum. 3. Caracterul normelor conflictuale privind forma actului juridic Normele conflictuale privind forma actului juridic au un caracter imperativ, in sensul ca partile nu pot alege o alta lege aplicabila decat cele enumerate in articolele Legii 105/1992, analizate mai sus. Trebuie precizat insa, ca aceste norme sunt alternative, in sensul ca partile pot opta pentru fiecare dintre variantele normative examinate anterior. Exista si exceptii de la caracterul imperativ, de exemplu: regula locus regit actum poate fi inlocuita cu lex voluntatis in materia mijloacelor de proba (art.161 alin.1 din Legea 105/1992). Tot astfel, regula auctor regit actum este imperativa in ceea ce priveste aspectele probatorii ale starii civile ( art.161 alin.4 din Legea 105/1992). 4. Domeniul legii aplicabile formei actului juridic Legea aplicabila formei actului juridic stabileste indeosebi: 1) forma in care trebuie exteriorizat actul juridic; 2) conditiile de redactare a actului juridic; 3) mijloacele de proba si forta probanta a actului juridic; 4) conditiile de forma ale conventiei asupra probelor; 5) durata valabilitatii actului juridic; 6) sanctiunile aplicabile in cazul nerespectarii conditiilor de forma. 5. Normele conflictuale speciale privind forma unor acte juridice Anumite acte juridice sunt guvernate de reguli speciale in privinta formei. Astfel, de exemplu: forma incheierii casatoriei este supusa legii statului pe teritoriul caruia se celebreaza; testamentul este supus oricareia din urmatoarele legi: legea nationala a testatorului; legea domiciliului testatorului; legea locului intocmirii, modificarii sau revocarii testamentului; legea situatiei imobilului ce formeaza obiectul testamentului; legea instantei sau a organului care indeplineste procedura de transmitere a bunurilor mostenite.

65

* Normele conflictuale privind conditiile de fond si conditiile de forma ale actului juridic conform noului Cod Civil
Art.2633 - (1) Condiiile de fond ale actului juridic sunt stabilite de legea aleas de pri sau, dup caz, de autorul su. (2) Alegerea legii aplicabile actului trebuie s fie expres ori s rezulte nendoielnic din cuprinsul acestuia sau din circumstane. (3) Prile pot alege legea aplicabil totalitii sau numai unei anumite pri a actului juridic. (4) nelegerea privind alegerea legii aplicabile poate fi modificat ulterior ncheierii actului. Modificarea are efect retroactiv, fr s poat totui: a) s infirme validitatea formei acestuia; sau b) s aduc atingere drepturilor dobndite ntre timp de teri. Art.2634 - (1) n lipsa alegerii, se aplic legea statului cu care actul juridic prezint legturile cele mai strnse, iar dac aceast lege nu poate fi identificat, se aplic legea locului unde actul juridic a fost ncheiat. (2) Se consider c exist atare legturi cu legea statului n care debitorul prestaiei caracteristice sau, dup caz, autorul actului are, la data ncheierii actului, dup caz, reedina obinuit, fondul de comer sau sediul social. Art.2635 - (1) Condiiile de form ale unui act juridic sunt stabilite de legea care i crmuiete fondul. (2) Actul se consider totui valabil din punct de vedere al formei, dac ndeplinete condiiile prevzute de una dintre legile urmtoare: a) legea locului unde a fost ntocmit; b) legea ceteniei sau legea reedinei obinuite a persoanei care l-a consimit; c) legea aplicabil potrivit dreptului internaional privat al autoritii care examineaz validitatea actului juridic (3) n cazul n care legea aplicabil condiiilor de fond ale actului juridic impune, sub sanciunea nulitii, o anumit form solemn, nici o alt lege dintre cele menionate la alin.(1) nu poate s nlture aceast cerin, chiar dac actul a fost ntocmit n strintate.

CAPITOLUL VII NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND CONTRACTELE CIVILE SPECIALE

Normele conflictuale aplicabile contractului de vanzare cumparare 1. Aplicarea legii vanzatorului (lex venditoris) Regimul juridic al contractului de vanzare cumparare este reglementat de dispozitiile art.88 din Legea 105/1992, care prevad: in lipsa unei legi convenite de parti spre a se aplica vanzarii mobiliare, aceasta este supusa legii statului in care vanzatorul are, la data incheierii contractului, dupa caz, domiciliul sau, in lipsa resedinta ori fondul de comert sau sediul social . Din analiza textului mentionat, rezida urmatoarele aspecte: contractul de vanzare cumparare avand ca obiect un bun mobil este supus, de regula, legii alese de parti (lex voluntatis); in lipsa unei legi convenite de parti, acest contract este supus legii statului in care vanzatorul isi are domiciliulu sau, in lipsa, resedinta (daca este persoana fizica), ori fondul de comert (daca este persoana juridica) sau sediul social (daca este comerciant persoana fizica sau persoana juridica). Asadar, in acest caz, vanzarea mobiliara este guvernata de legea tarii vanzatorului ( lex venditoris). Legea astfel desemnata, in conceptia legiuitorului, constituie legea statului cu care contractul de vanzare cumparare are cele mai stranse legaturi, debitorul prestatiei caracteristice fiind vanzatorul. dispozitiile art.88 solutioneaza si conflictul mobil de legi care s-ar putea ivi atunci cand punctul de legatura (domiciliul sau resedinta, fondul de comert sau sediul social al vanzatorului) s-ar deplasa dintr-un stat in altul, ulterior momentului perfectarii contractului de vanzare cumparare. Textul prevede ca aceste puncte de legatura se apreciaza in functie de localizarea lor la data incheierii contractului , dandu-se eficienta legii acelui stat pe teritoriul caruia erau localizate la acel moment.

66

reglementarile art.88 din Legea 105/1992 nu se aplica in cazul in care contractul se refera la un drept imobiliar. contractul de vanzare cumparare avand ca obiect un bun imobil este supus, de regula, legii alese de parti (lex voluntatis). in lipsa unei legi alese de parti, contractul de vanzare cumparare imobiliara, este supus legii statului unde se afla bunul (lex rei sitae), conform art.73 alin.3 din Legea 105/1992. 2. Exceptii Legea 105/1992 reglementeaza si norme conflictuale derogatorii de la regimul general pentru contractul de vanzare cumparare, in anumite situatii speciale. Astfel: vanzarea prin licitatie, prin burse sau targuri este supusa legii statului unde are loc incheierea contractului, cu exceptia cazului in care legea statului respectiv permite ca partile sa-si aleaga legea aplicabila si ele au procedat explicit la o asemenea alegere (art.90 din Legea 105/1992). contractul de vanzare cumparare comerciala este supus legii statului in care cumparatorul are fondul de comert sau sediul social, daca: a) negocierile au fost purtate si contractul a fost incheiat de catre parti prezente in acel stat; sau b) contractul prevede in mod expres ca vanzatorul trebuie sa execute obligatia de livrare a marfii in acel stat (art.89 din Legea 105/1992). legea locului de executare (lex loci executionis) pentru receptia cantitativa si calitativa a marfurilor si pentru masurile ce pot fi luate referitor la aceste bunuri in cazul in care sunt refuzate, daca nu s-a convenit expres altfel (art.92 din Legea 105/1992). 3. Domeniul legii aplicabile vanzarii Legea aplicabila contractului de vanzare cumparare reglementeaza indeosebi: 1) interpretarea contractului; 2) drepturile si obligatiile partilor; 3) executarea obligatiilor ce izvorasc din contract; 4) momentul de la care cumparatorul are dreptul la produsele si fructele bunului sau marfii transmise; 5) momentul de la care cumparatorul suporta riscurile referitoare la bunul sau marfa transmisa; 6) validitatea si efectele intre parti ale clauzelor de rezerva a proprietatii; 7) consecintele neexecutarii contractului, inclusiv obtinerea reparatiei pentru prejudiciu, cu exceptia chestiunilor supuse legii procedurale a forului; 8) modul de stingere a obligatiilor izvorate din contract, precum si decaderea intemeiata pe expirarea unui termen; 9) consecintele nulitatii contractului. Domeniul legii aplicabile vanzarii este stabilit de art.91 din Legea 105/1992 si se completeaza cu alte aspecte reglementate de art.80 din acelasi act normativ, care are caracter de norma generala si se refera la domeniul legii aplicabile contractului, indiferent de natura sa. De asemenea, in domeniul legii aplicabile vanzarii intra, de principiu, aspectele speciale privind anumite tipuri de vanzare, de exemplu: vanzarea dupa greutate, numar sau masura, vanzarea in bloc, pe incercate, pe gustate, cu plata pretului in rate, etc. Normele conflictuale aplicabile contractului de schimb Legea 105/1992 nu cuprinde dispozitii speciale privind legea aplicabila contractului de schimb. Data fiind natura juridica a acestui tip de contract si efectele sale, achiesam la opinia 15 potrivit careia se aplica, prin analogie, prevederile art.88 din Legea 105/1992 referitoare la contractul de vanzare cumparare. In consecinta, legea aplicabila contractului de schimb si domeniul acesteia se determina dupa distinctiile de la punctul precedent. Normele conflictuale aplicabile contractului de intermediere
15

Dragos - Alexandru Sitaru, op.cit., pag.282

67

1. Precizare prealabila Legea aplicabila contractelor de intermediere este reglementata de dispozitiile art.93-100 ale Legii 105/1992, si se aplica tuturor tipurilor de contracte ce au drept scop intermedierea. In aceasta categorie se inlcud: contractul de mandat (civil si comercial), contractul de consignatie, contractul de agent, contractul de comision, etc. Legea 105/1992 face o distinctie intre legea aplicabila contractelor de intermediere in general si legea aplicabila reprezentarii ce are ca obiect special un act juridic referitor la un imobil. 2. Legea aplicabila in raporturile dintre reprezentat si mandatar sau comisionar (raporturi interne) 2.1 Determinarea legii aplicabile Potrivit art.93 alin.1 din Legea 105/1992, in raporturile dintre reprezentat si mandatar sau comisionar se aplica, de regula, legea aleasa de parti (lex voluntatis). Daca partile contractului de intermediere nu au facut o asemenea alegere, legea aplicabila se determina astfel: in cazul in care intermediarul exercita aceasta functie sau cea de agent cu titlu profesional, se aplica legea sediului sau profesional; in toate celelalte cazuri, se aplica legea statului in care intermediarul exercita imputernicirea sa. Se aplica asadar legea locului executarii mandatului (lex loci executionis). 2.2 Domeniul de aplicare Legea aplicabila raporturilor dintre reprezentat si intermediar reglementeaza cu precadere: 1) existenta, intinderea, modificarea si incetarea puterilor intermediarului; 2) consecintele depasirii acestor puteri sau folosirii lor abuzive; 3) facultatea intermediarului de a delega, in tot sau in parte, puterile si de a desemna un intermediar aditional sau substituit; 4) posibilitatea intermediarului de a incheia un contract cu tertul, pentru reprezentat, atunci cand exista riscul unui conflict de interese intre intermediar si reprezentat; 5) clauza de neconcurenta; 6) cazurile de prejudicii cauzate intre parti si care urmeaza a fi reparate. 3 Legea aplicabila in raporturile dintre reprezentat si tert (raporturi externe) 3.1 Determinarea legii aplicabile Conform art.95 alin.1 din Legea 105/1992, raporturile dintre persoana reprezentata si tert sunt supuse, de regula, legii convenite in mod explicit de parti (lex voluntatis). Daca partile nu au facut in mod explicit o asemenea alegere, legea aplicabila se determina astfel: daca intermediarul are un sediu profesional, este incidenta legea statului unde se afla sediul sau profesional; daca intermediarul nu are un asemenea sediu, se aplica legea statului unde acesta a actionat (lex loci executionis), daca pe teritoriul respectiv se afla: a) sediul, domiciliul sau resedinta persoanei reprezentate; sau b) sediul, domiciliul sau resedinta tertului; sau c) sediul bursei, targului sau locului unde s-a organizat o licitatie la care a participat intermediarul spre a indeplini imputernicirea. 3.2 Domeniul de aplicare Legea aplicabila raporturilor dintre reprezentat si terti reglementeaza cu precadere efectele actelor pe care intermediarul le-a incheiat in indeplinirea mandatului sau (real sau pretins). Lex loci executionis reglementeaza modul de executare a imputernicirii (art.97 din Legea 105/1992). 3.3 Calificarea unor notiuni Dispozitiile art.98 si art.99 din Legea 105/1992 califica situatii juridice care pot apare in legatura cu contractele de intermediere. In cazul contractului de intermediere incheiat in cadru international, intre persoane absente (inter absentes), art. 98 prevede ca intermediarul care a comunicat cu tertul prin scrisori, telegrame, telex, telefon,

68

sau prin alte mijloace de telecomunicatie, este socotit ca a actionat de la sediul sau profesional ori, in lipsa, de la domiciliul sau resedinta sa. Potrivit art.99, daca reprezentatul, intermediarul sau tertul are mai multe sedii profesionale in state diferite, se tine seama de cel care prezinta legatura cea mai stransa cu actul indeplinit de intermediar. 4. Legea aplicabila contractului de intermediere care are ca obiect un bun imobil Actele de administrare sau de dispozitie privitoare la un imobil, incheiate prin reprezentare, sunt reglementate de legea locului unde este situat imobilul (lex rei sitae). Normele conflictuale aplicabile contractului de antrepriza Contractele de executare de lucrari ( de antrepriza) sunt supuse, de regula, legii alese de parti (lex voluntatis). Daca partile nu au facut o asemenea alegere, se aplica legea sediului antreprenorului (art.103 lit.a din Legea 105/1992). Aceste dispozitii sunt in concordanta cu cele ale art.78 alin.1 lit.c, conform carora, in contractele de antrepriza, prestatia caracteristica este cea a antreprenorului. Normele conflictuale aplicabile contractului de transport, de expeditii si altele similare. Legea aplicabila acestor contracte este, de regula, legea aleasa de parti (lex voluntatis). Daca partile nu au facut o asemenea alegere, se aplica legea sediului transportatorului sau expeditorului (art.103 lit.b din Legea 105/1992). Normele conflictuale aplicabile contractului bancar Contractul bancar, inclusiv cel de garantie bancara autonoma, este guvernat, ca regula, de legea aleasa de parti (lex voluntatis). Daca partile nu au facut o asemenea alegere, se aplica legea sediului bancii - intreprindere de credit (art.103 lit.c din Legea 105/1992). In raporturile interbancare implicate in operatiunea bancara, se aplica legea celei care presteaza serviciul in favoarea celeilalte. Referitor la contractele de garantie bancara, solutia este concordata cu cea generala din art.78 alin.1 li.d din Legea 105/1992, conform careia, in contractele de garantie, de cautiune si altele similare, prestatia caracteristica este cea a garantului. Normele conflictuale aplicabile contractului de asigurare Contractele de asigurare impotriva riscurilor sunt sunt supuse, de regula, legii alese de parti (lex voluntatis). In lipsa legii convenite de parti, contractul de asigurare impotriva riscurilor, inclusiv cesiunea sau gajarea politei de asigurare, sunt supuse legii sediului asiguratorului (art.103 lit.d din Legea 105/1992). Prestatia asiguratorului este considerata ca fiind caracteristica, in raport de urmatoarele criterii: - marea majoritate a contractelor de asigurare sunt contracte tip, imbracand forma contractelor de adeziune, care emana de la asigurator; - contractele de asigurare se incheie cu un numar mare de persoane asa incat aplicarea legii asiguratorului realizeaza unitatea de regim juridic pentru toate contractele incheiate de acelasi asigurator; - asumarea riscului de catre asigurator presupune luarea in consideratie a intregului ansamblu economico juridic din tara sa; - activitatea de asigurare se desfasoara de regula, sub supravegherea si controlul bancii nationale sau a unui alt organism abilitat din tara asiguratorului. In domeniul legii aplicabile contractului de asigurare, pe langa elementele care formeaza domeniul general al legii contractului (art.80 din Legea 105/1992), intra si aspecte specifice, de exemplu: - posibilitatea persoanei prejudiciate printr-un delict civil de a introduce actiune in despagubiri direct impotriva asiguratorului de raspundere civila daca legea contractului de asigurare o permite ( art.109 din Legea 105/1992);

69

- subrogatia societatii de asigurare, ca platitor, in drepturile persoanei prejudiciate si regresul acestei societati asupra tertului vinovat de producerea riscului, atat in cazul asigurarii obligatorii cat si a celei facultative; - cesiunea sau gajarea politei de asigurare (art.103 lit.d din Legea 105/1992); - regimul declaratiei de risc pe care diferite legislatii o impun asiguratului, in functie de care se apreciaza reticenta asiguratului si consecintele acesteia; - cauzele de suspendare sau reziliere a contractului de asigurare, de decadere a asiguratului din dreptul de a obtine despagubirea etc. Normele conflictuale aplicabile contractului de depozit Contractul de depozit este supus in ceea ce priveste legea aplicabila, de regula, legii alese de parti (lex voluntatis). In lipsa legii convenite de parti, contractul de depozit este supus legii sediului depozitarului (art.103 lit.e din Legea 105/1992). Solutia este conforma art.78 alin.1 lit.c, potrivit caruia, in contractele de depozit, prestatia caracteristica este cea a depozitarului. Normele conflictuale aplicabile contractului de donatie Ca regula, contractul de donatie indiferent de natura sa mobiliara sau imobiliara - este supus legii alese de parti (lex voluntatis), iar in lipsa de alegere, legea aplicabila este legea nationala a donatorului. Intrucat textul art.103 lit.f din Legea 105/1992 nu distinge, s-ar putea interpreta potrivit principiului ubi lex non distinquit, nec nos distinguere debemus, ca legea nationala a donatorului ar trebui aplicata contractului de donatie indiferent de natura sa mobiliara sau imobiliara. Un alt argument ar fi acela ca dispozitiile art.103 lit.f au un caracter special de exceptie - fata de celelalte prevederi ale Legii 105/1992 referitoare la legea aplicabila contractelor, or exceptio est strctissimae interpretationis. Achiesam insa la opinia exprimata in literatura de specialitate 16 , potrivit careia, in lipsa de lex voluntatis, legea aplicabila contractului de donatie, este legea nationala a donatorului de la data incheierii contractului (conf. art.78 alin.2 din Legea 105/1992) daca donatia are ca obiect un bun mobil, respectiv legea locului unde este situat bunul (lex rei sitae) daca contractul de donatie are ca obiect un bun imobil. In domeniul legii aplicabile donatiei intra conditiile de fond ale contractului, fiind aplicabile dispozitiile generale prevazute de art.80 din Legea 105/1992. Conditiile de forma ale contractului de donatie, intra sub incidenta dispozitiilor generale din art.71 si art.72 ale Legii 105/1992. Normele conflictuale aplicabile contractului de garantie 1. Garantiile personale (in principal contractul de fidejusiune) 1.1 Legea aplicabila garantiilor personale Contractele de garantie personala sunt supuse, de regula, legii convenite de parti ( lex voluntatis ). In lipsa de lex voluntatis se aplica legea statului unde se afla domiciliul sau, in lipsa, resedinta ori fondul de comert sau sediul social al garantului (fidejusorului). Prestatia acestuia este considerata caracteristica, potrivit art.78 alin.1 lit.d, coroborat cu art.77 alin.2 din legea 105/1992. 1.2 Domeniu de aplicare a legii Legea aplicabila contractului de fidejusiune, reglementeaza indeosebi: 1) conditiile speciale cerute fidejusorului pentru a putea garanta; 2) efectele contractului de fidejusiune dintre creditor si fidejusor (intinderea obligatiilor, durata garantiei, conditiile in care ea opereaza etc); 3) efectele contractului in raporturile dintre fidejusor si debitorul principal; 4) efectele contractului in raporturile dintre fidejusori (daca sunt mai multi); 5) cazurile de stingere a fidejusiunii.
16

Dragos - Alexandru Sitaru, op.cit., pag.293

70

2. Garantiile reale (gaj, ipoteca, privilegiu, etc) De regula, legea aplicabila unor astfel de contracte este legea convenita de parti (lex voluntatis). In lipsa unei astfel de alegeri, pentru aspectele reale ale contractului, se aplica legea locului unde se afla bunul grevat de garantie ( lex rei sitae). Aceasta lege reglementeaza indeosebi: conditiile de existenta, de conservare, de publicitate si de exercitiu ale dreptului real accesoriu; efectele si intinderea garantiei; atributele speciale ale creditorilor cu garantii reale, dreptul de preferinta si de urmarire; conditiile de stingere a dreptului real accesoriu, etc. Celelalte aspecte contractuale (ex : conditiile de validitate ale contractului si efectele sale, altele decat cele reale) sunt supuse unor legi diferite, dupa cum contractul are ca obiect un bun mobil sau imobil. Astfel: 1) daca contractul de garantie are ca obiect un bun mobil (ex: contractul de gaj), legea aplicabila este cea a garantului, in calitate de debitor al prestatiei caracteristice, conform art.78 alin.1 lit.d. 2) daca contractul de garantie are ca obiect un imobil (ex: ipoteca), legea aplicabila este - ca si in cazul aspectelor reale contractului - legea locului situarii bunului (lex rei sitae) conform art.77 alin.3. Normele conflictuale aplicabile altor contracte civile speciale Alte contracte civile speciale (de exemplu: contractul de inchiriere, contractul de imprumut, contractele aleatorii, etc) sunt supuse regulilor generale in materia contractului, prevazute de art.73 84 din Legea 105/1992. * Potrivit noului Cod Civil Legea aplicabila raporturilor contractuale se determina conform art.2636 - (1) Legea aplicabil obligaiilor contractuale se determin potrivit reglementrilor dreptului comunitar. (2) n materiile care nu intr sub incidena reglementrilor comunitare sunt aplicabile dispoziiile prezentului Cod privind legea aplicabil actului juridic, dac nu se prevede altfel prin convenii internaionale sau prin dispoziii speciale.

CAPITOLUL VIII NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND FAPTELE JURIDICE

Notiune Faptele juridice, stricto sensu, sunt evenimente naturale, produse fara interventia omului, care dau nastere la efecte juridice, in temeiul legii. Faptele juridice pot fi licite ( imbogatirea fara justa cauza, gestiunea de afaceri, plata nedatorata) si ilicite (delictul civil), adica producatoare de prejudicii, care atrag raspunderea pentru fapta proprie sau pentru fapta altuia ori pentru fapta lucrului. In sens larg, in notiunea de fapte juridice intra atat actele juridice cat si faptele juridice stricto sensu. Faptele juridice, atat cele licite cat si cele ilicite (delicte civile) pot prezenta elemente de extraneitate, aducand astfel in prim plan problema solutionarii unor conflicte de legi . Normele conflictuale privind faptele juridice licite 1. Legea aplicabila imbogatirii fara justa cauza Imbogatirea fara justa cauza a unei persoane fizice sau persoane juridice este supusa legii statului unde s-a produs imbogatirea (lex loci). Locul imbogatirii este, in principiu, acela unde se afla domiciliul (resedinta) persoanei fizice sau sediul social al persoanei juridice, care a beneficiat de sporirea patrimoniala. 1.1 Domeniul legii aplicabile Legea locului unde s-a produs imbogatirea fara justa cauza reglementeaza: 1) efectele imbogatirii; 2) conditiile actiunii in restituire; 3) executarea, transmiterea si stingerea obligatiei de restituire;

71

4) prescriptia dreptului la actiune in restituire; 5) proba imbogatirii, etc. Daca imbogatirea fara justa cauza decurge dintr-o prestatie intemeiata pe un raport juridic anulat sau ale carui efecte incetasera in orice alt mod, legea care guverneaza acel raport juridic este aplicabila si imbogatirii. Asadar, in acest caz legea aplicabila imbogatirii fara just temei (inclusiv obligatiei de restituire a prestatiei) nu mai este legea locului unde s-a produs imbogatirea ci legea care guverneaza raportul juridic ce a constituit izvorul acesteia (ex: daca imbogatirea decurge dintr-un contract a carui efecte au incetat, legea aplicabila este lex contractus). 2. Legea aplicabila platii nedatorate Legea 105/1992 nu cuprinde reglementari privind legea aplicabila platii nedatorate, urmand a se aplica prin analogie dispozitiile art.104 din Legea 105/1992 referitoare la legea incidenta imbogatirii fara justa cauza. Plata nedatorata este supusa legii statului unde aceasta s-a efectuat (lex loci). In principiu, locul efectuarii platii este acela unde se afla domiciliul sau resedinta persoanei fizice ori sediul social al persoanei juridice, beneficiare a platii. 2.1 Domeniul legii aplicabile Legea locului efectuarii platii nedatorate reglementeaza: 1) efectele platii nedatorate; 2) conditiile acesteia; 3) sfera persoanelor care pot cere restituirea prestatiei; 4) cazurile in care nu exista obligatia de restituire a platii nedatorate; 5) executarea transmiterea si stingerea obligatiei de restituire; 5) prescriptia dreptului la actiune in restituire; 5) proba platii nedatorate, etc. In cazul in care plata nedatorata decurge dintr-o prestatie intemeiata pe un raport juridic anulat sau ale carui efecte incetasera in orice alt mod, legea care guverneaza acel raport juridic este aplicabila si platii nedatorate. 3. Legea aplicabila gestiunii de afaceri Gestiunea de afaceri este supusa legii locului unde persoana care indeplineste actele curente de gestiune exercita aceasta activitate (lex loci). Legea locului gestiunii este aplicabila indiferent daca acest loc coincide sau nu cu locul unde se afla domiciliul sau resedinta, ori, dupa caz, sediul social al gerantului sau geratului. 3.1 Domeniul legii aplicabile Legea locului gestiunii reglementeaza: 1) efectele gestiunii de afaceri; 2) conditiile acesteia; 3) executarea transmiterea si stingerea obligatiilor nascute din gestiunea de afaceri; 4) prescriptia dreptului la actiune; 5) proba gestiunii de afaceri, etc. Daca obiectul gestiunii de afaceri este un act juridic, acesta este supus legii aplicabile actului juridic. De asemenea capacitatea partilor implicate in gestiunea de afaceri este supusa legii lor personale (lex personalis). Normele conflictuale privind faptele juridice ilicite (delictele civile) 1. Legea aplicabila in cazul in care fapta ilicita si prejudiciul se produc in acelasi stat Atunci cand fapta ilicita si prejudiciul se produc pe teritoriul aceluiasi stat, intregul regim juridic al delictului civil este guvernat de legea locului savarsirii delictului (lex loci delicti commissi). 1.1 Domeniul de aplicare a acestei legi Conform art.107 din Legea 105/1992, lex loci delicti commissi determina daca un fapt juridic constituie sau nu un act ilicit, si reglementeaza:

72

1) capacitatea delictuala; 2) conditiile si intinderea raspunderii; 3) cauzele de limitare sau de exonerare de raspundere si de impartire a raspunderii intre autor si victima; 4) raspunderea comitentului pentru fapta prepusului; 5) natura daunelor care pot sa dea loc la reparatie; 6) modalitatile si intinderea reparatiei; 7) transmisibilitatea dreptului la reparatie; 8) persoanele indreptatite sa obtina reparatia pentru prejudiciul suferit. 2. Legea aplicabila in cazul in care fapta ilicita si prejudiciul se produc in state diferite Potrivit art.108 din Legea 105/1992, in cazul in care toate sau o parte din consecintele pagubitoare ale actului ilicit se produc intr-un alt stat decat in cel unde a avut loc, reparatiei corelative i se aplica legea statului in care s-au produs consecintele pagubitoare (lex loci laesionis). Prin urmare, intr-o asemenea ipoteza, regimul juridic al delictului civil este este impartit intre legea locului savarsirii delictului (lex loci delicti commissi) si legea locului producerii prejudiciului (lex loci laesionis). 2.1 Domeniul de aplicare a acestor legi Legea locului savarsirii delictului (lex loci delicti commissi) va deterrmina daca faptul juridic civil are caracter ilicit si capacitatea delictuala a faptuitorului. Legea locului producerii prejudiciului (lex loci laesionis) va reglementa: 1) conditiile si intinderea raspunderii; 2) cauzele de limitare sau de exonerare de raspundere si de impartire a raspunderii intre autor si victima; 3) raspunderea comitentului pentru fapta prepusului; 4) natura daunelor care pot sa dea loc la reparatie; 5) modalitatile si intinderea reparatiei; 6) transmisibilitatea dreptului la reparatie; 7) persoanele indreptatite sa obtina reparatia pentru prejudiciul suferit. In cazul in care fapta ilicita s-a produs intr-un loc fara suveranitate (de exemplu: spatiu extraatmosferic sau marea libera), intregul regim juridic al raspunderii delictuale va fi supus legii locului producerii prejudiciului. 3. Determinatea legii aplicabile delictului in situatii speciale 3.1 Legea aplicabila in cazul in care fapta ilicita a fost comisa in mai multe state Este posibil ca fapta ilicita sa fie savarsita pe teritoriul mai multor state, impotriva aceleiasi victime. In acest caz, activitatea ilicita din fiecare stat este privita ca un delict civil distinct, aplicandu-i-se legea proprie, adica legea locului savarsirii delictului si/sau legea producerii prejudiciului (cand fapta ilicita si prejudiciul se produc in state diferite). 3.2 Legea aplicabila in cazul in care faptul cauzator de prejudicii constituie si infractiune Daca delictul civil constituie in acelasi timp si infractiune, in planul dreptului international privat pot apare urmatoarele situatii: a) actiunea civila si actiunea penala se judeca impreuna, de catre instanta penala din aceeasi tara. In atare situatie, actiunea civila este supusa legii delictului (care poate fi si o lege straina), in timp ce actiunea penala intra, de principiu, sub incidenta legii instantei penale sesizate; b) actiunea civila si actiunea penala se judeca separat, in tari diferite. In acest caz, nu se aplica regulile de drept comun privind raportul dintre actiunea civila si cea penala, in sensul ca actiunea civila nu se suspenda pana la solutionarea actiunii penale, iar hotararea instantei penale nu are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile.

73

4. Formele raspunderii Legea delictului reglementeaza: a) raspunderea pentru fapta proprie; b) raspunderea pentru fapta altei persoane; c) raspunderea pentru lucruri, edificii si animale Anumite aspecte ale acestor forne de raspundere nu sunt reglementate de legea delictului, ci de o alta lege. De pilda, la raspunderea parintilor pentru fapta copilului minor, aspectele personale ( cum ar fi: stabilirea filiatiei, determinarea minoritatii, intinderea obligatiei de ocrotire, etc) cad sub incidenta legii personale. Sau, in cazul raspunderii comitentului pentru fapta prepusului, regresul comitentului fata de prepus, este reglementat de legea raportului dintre cele doua part ( legea contractului, daca raportul este unul contractual). Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, trebuie analizata, pe planul dreptului international privat, sub doua aspecte: a) raspunderea pentru lucruri in general Aceasta raspundere este supusa, in principiu, legii delictului. Prin exceptie, unele probleme ce tin de statutul real, ca de exemplu determinarea calitatii de proprietar al bunului, raman guvernate de legea aplicabila statutului real. b) raspunderea speciala pentru anumite categorii de lucruri Raspunderea pentru anumite categorii de lucruri ridica anumite probleme in planul dreptului international privat. De pilda, in cazul raspunderii pentru daune nucleare se aplica o serie de conventii internationale (Conventia privind raspunderea civila pentru daune nucleare, adoptata la Viena in 21 mai 1963, Conventia privind compensatiile suplimentare pentru daune nucleare, adoptata la Viena in 12 septembrie 1997 etc). In cazul raspunderii pentru poluarea transfrontiera, de asemenea se aplica o serie de conventii internationale (Conventia internationala privind raspunderea civila pentru pagube produse prin poluarea cu hidrocarburi adoptata la Bruxelles in 29 noiembrie 1969, Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului marii incheiata la Montego Bay la 10 noiembrie 1982, Conventia privind protectia Marii Negre impotriva poluarii adoptata la Bucuresti in 21 aprilie 1992 etc). 5. Exceptii de la aplicarea legii delictului Legea delictului nu se aplica: 1) raspunderii pentru atingeri aduse personalitatii; 2) raspunderii pentru produse; 3) raspunderii pentru concurenta neloiala. Prima forma a raspunderii priveste dreptul civil, iar celelalte doua forme intra in sfera dreptului comercial. In cazul raspunderii pentru atingeri aduse personalitatii, pretentiile avand ca obiect reparatia intemeiata pe o astfel de atingerea adusa personalitatii prin mass-media, indeosebi prin presa, televiziune, radio sau orice alt mijloc de informare, sunt supuse, la alegerea persoanei fizice lezate, urmatoarelor legi: a) legea statului pe teritoriul caruia persoana fizica lezata isi are domiciliul sau resedinta; b) legea statului unde s-a produs rezultatul pagubitor; c) legea statului in care autorul daunei isi are domiciliului sau resedinta, ori sediul social. Pentru aplicarea uneia din legile prevazute la punctul a) si b) de mai sus, art.112 alin.2 din Legea 105/1992 impune si o conditie speciala, si anume aceea ca autorul daunei sa fi prevazut sau sa fi trebuit sa prevada ca rezultatul pagubitor al actiunii sale poate sa se produca in unul dintre aceste state. Dreptul la replica impotriva daunelor aduse personalitatii este supus legii statului in care a aparut publicatia sau de unde s-a difuzat emisiunea. In acest caz, legea aplicabila este cea a locului savarsirii delictului (lex loci delicti commissi).
* In materia obligatiilor extracontractuale noul Cod Civil prevede in art.2637 - (1) Legea aplicabil obligaiilor extracontractuale se determin potrivit reglementrilor dreptului comunitar.

74

(2) n materiile care nu intr sub incidena reglementrilor comunitare, se aplic legea care crmuiete fondul raportului juridic preexistent ntre pri, dac nu se prevede altfel prin convenii internaionale sau prin dispoziii speciale.

CAPITOLUL IX NORMELE CONFLICTUALE IN MATERIA DREPTULUI COMERCIAL

Normele conflictuale privind subiectele dreptului comercial 1. Legea aplicabila calitatii de comerciant Potrivit art.48 din Legea 105/1992, calitatea de comerciant a unei persoane fizice se determina astfel: in principal, calitatea de comerciant este determinata de legea statului unde persoana fizica a obtinut autorizatia de a desfasura activitatea comerciala sau unde este inmatriculata; in subsidiar, in lipsa de autorizatie de inmatriculare sau daca persoana a obtinut mai multe autorizatii ori este inmatriculata in mai multe state, calitatea de comerciant este determinata de legea statului unde functioneaza conducerea activitatii ei economice. 1.1 Domeniul legii aplicabile comerciantului Legea aplicabila calitatii de comerciant reglementeaza indeosebi: 1) criteriile pentru dobandirea calitatii de comerciant; 2) dovada calitatii de comerciant; 3) conditiile de exercitare a activitatii comerciale (inclusiv incompatibilitatile, interdictiile, decaderile si autorizatiile); 4) obligatiile profesionale ale comerciantului; 5) incetarea calitatii de comerciant. 2. Legea aplicabila fondului de comert Potrivit normelor de drept international privat, fondul de comert supus legii locului situarii sale (lex rei sitae). Daca fondul de comert se afla situat pe teritoriul mai multor state, fiecare ansamblu de bunuri este supus legii statului pe teritoriul caruia se afla. 2.1 Domeniul legii aplicabile fondului de comert Legea aplicabila fondului de comert reglementeaza indeosebi: 1) stabilirea elementelor componente ale acestuia; 2) actele juridice privind fondul de comert; 3) actiunile ce se pot exercita; 4) transmiterea fondului de comert prin mostenire. 3. Legea aplicabila societatilor comerciale Statutul organic al societatii comerciale este guvernat de legea sa nationala (lex societatis). Nationalitatea societatii comerciale se determina, in principal, dupa sediul social. In actele normative internationale este prevazut si un criteriu special de stabilire a nationalitatii societatii comerciale si anume acela al controlului. Societatile comerciale fara personalitate juridica (ex : asociatiile in participatiune in dreptul roman, francez, etc; societatile in comandita simpla in dreptul german; societatile partnership in dreptul anglosaxon) sunt supuse legii statului pe teritoriul caruia se afla centrul principal de conducere si gestiune a activitatii. 3.1 Domeniul legii aplicabile societatilor comerciale Legea statutului organic al societatii comerciale reglementeaza in principal: 1) capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu; 2) modul de dobandire si pierdere a calitatii de asociati;

75

3) drepturile si obligatiile asociatului; 4) organizarea si functionarea societatii comerciale; 5) dizolvarea si lichidarea societatii; Cu titlu de exceptie: a) procedura constituirii societatii este reglementata de lex fori; b) regimul bunurilor din patrimoniul societatii este supus lex rei sitae; c) formalitatile de publicitate urmeaza regula locus regit actum; d) fondul de comert este supus lex rei sitae; 4. Legea aplicabila filialelor, sucursalelor si reprezentantelor societatilor straine in Romania si domeniul ei Filialele societatilor straine in Romania, avand personalitate juridica distincta de cea a societatii mama, sunt persoane juridice romane, supuse legii romane (ca lex societatis). Statutul organic al sucursalelor si reprezentantelor societatilor straine in Romania este supus legii nationale a societatii mama. Raportul de reprezentare dintre societatea comerciala straina si reprezentanta ei din Romania, este supus legii romane (ca lege a locului in care reprezentantul isi exercita imputernicirea) daca partile nu au convenit altfel (lex voluntatis). Continutul capacitatii de folosinta a sucursalelor sau reprezentantelor din Romania, este guvernat si de normele privind conditia juridica a strainului in Romania. Procedura de constituire si functionare a sucursalelor si reprezentantelor sunt supuse lex fori. Raspunderea civila a societatii comerciale din strainatate pentru actele reprezentantei sale in Romania, este supusa, ca regula, legii romane. Normele conflictuale privind procedura insolventei (falimentul) In materia procedurii insolventei (falimentului), exista doua categorii de norme de drept international privat, dupa cum urmeaza: 1. Norme comunitare. Regulamentul nr.1346/2002 privind procedurile de faliment, aplicabile in raporturile dintre statele membre. Odata cu intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, legea aplicabila in materie de faliment transfrontier, este reglementata de Regulamentul nr.1346/2002 privind procedurile de faliment. 1.1 Domeniul de aplicare a Regulamentului Regulamentul nr.1346/2002 se aplica procedurilor colective bazate pe insolvabilitatea debitorului care antreneaza desesizarea partiala sau totala a acestuia si desemnarea unui sindic (in dreptul roman cunoscuta sub denumirea de procedura insolventei sau falimentului), indiferent daca debitorul este persoana fizica sau juridica, comerciant sau necomerciant, cu conditia ca acest debitor sa aiba centrul principalelor interese intr-un stat membru. Notiunea de centru a principalelor sale interese trebuie inteleasa intr-un sens mai larg, incluzand pentru persoana fizica: domiciliu profesional sau, in lipsa, resedinta sa obisnuita; iar pentru persoana juridica acceptiunile pe care le reglementeaza fiecare din legislatiile statelor (de ex : sediu social, locul unde se afla principala asezare comerciala, etc). Sunt exceptate de la aplicarea regulamentului: 1) societatile de asigurari, institutiile de credit, societatile de valori mobiliare si organismele de plasament colectiv, pentru care exista norme speciale; 2) persoanele fizice si juridice care nu au centrul principalelor interese intr-un stat membru. Sub aspectul competentei, regulamentul prevede ca procedura de faliment se deschide de catre instanta statului pe teritoriul caruia este situat centrul principalelor interese ale debitorului (art.3 pct.1). In consecinta, atata vreme cat centrul principalelor interese a unui debitor este localizat intr-un anumit stat, instantele altui stat nu sunt competente sa hotarasca deschiderea procedurii de insolventa cu privire la acest debitor. Prin exceptie, potrivit art.3 pct.2, daca debitorul poseda un stabiliment pe teritoriul unui stat membru, jurisdictia acelui stat devine competenta a deschide procedura, chiar daca centrul principalelor

76

interese ale debitorului se afla pe teritoriul altui stat membru. Efectele acestei proceduri se vor limita insa la bunurile debitorului situate pe teritoriul acelui stat. Atunci cand instanta statului pe teritoriul caruia se situeaza centrul principalelor interese a unui debitor deschide procedura de insolventa impotriva acestuia, orice o alta procedura deschisa ulterior, potrivit art.3 pct.2, reprezinta o procedura secundara si care trebuie sa fie o procedura de lichidare. 1.2 Legea aplicabila Art.4 din Regulament prevede ca legea aplicabila falimentului unui comerciant sau chiar necomerciant care are centrul principalelor sale interese intr-un stat membru, este legea acelui stat membru in care s-a deschis procedura, daca nu exista dispozitii contrare (lex concursus). In Romania, legea aplicabila este Legea 85/2006. 1.2.1 Domeniul de aplicare a legii Legea statului membru in care s-a deschis procedura, trebuie sa reglementeze, in special: 1) debitorii care fac obiectul procedurii, in raport de calitatea acestora; 2) bunurile care alcatuiesc averea debitorului si regimul juridic al bunurilor dobandite de debitor ulterior deschiderii procedurii ; 3) atributiile debitorului si ale sindicului; 4) conditiile in care se poate face compensarea obligatiilor; 5) efectele procedurii in ceea ce priveste contractele la care debitorul este parte, aflate in curs desfasurare; 6) efectele procedurii asupra actiunilor individuale, cu exceptia proceselor aflate in curs de desfasurare; 7) creantele ce urmeaza a fi inregistrate la pasivul debitorului sii regimul juridic al creantelor nascute dupa deschiderea procedurii; 8) regulile vizand inregistrarea, verificarea si admiterea creantelor; 9) regulile care stabilesc distributia sumelor rezultate din valorificarea bunurilor, rangul creantelor si drepturile creditorilor care au fost partial dezinteresati dupa deschiderea procedurii prin compensatie sau ca urmare a valorificarii unui drept real; 10) conditiile si efectele inchiderii procedurii, in special in cazul unui concordat sau plan de reorganizare; 11) drepturile creditorilor ulterior inchiderii procedurii; 12) sarcina achitarii taxelor si cheltuielilor de judecata; 13) regulile referitoare la constatarea nulitatii, anularea sau constatarea inopozabilitatii actelor juridice care prejudiciaza drepturile creditorilor din adunarea generala. 2.1.2 Exceptii de la lex concursus Prin exceptie se aplica exclusiv: efectelor procedurii de insolventa asupra drepturilor si obligatiilor participantilor la un sistem de plata sau decontare, ori la o piata financiara - legea statului in care exista sistemul sau piata financiara; efectelor procedurii in privinta contractelor de munca sau alte raporturi de munca - legea aplicabila contractului sau raportului de munca; efectelor procedurii in ceea ce priveste drepturile debitorului asupra unui bun imobil, nava sau aeronava supuse inscrierii intr-un registru - legea statului sub autoritatea caruia este pastrat acel registru; efectelor procedurii in ce priveste validitatea actelor de dispozitie cu titlu oneros, incheiate de debitor dupa deschiderea procedurii, avand ca obiect un imobil, o nava sau aeronava supuse inscrierii intr-un registru public sau valori mobiliare a caror existenta presupune inscrierea lor intr-un registru legal legea statului pe teritoriul caruia se afla imobilul sau se pastreaza registrul. efectele procedurii asupra proceselor in curs de solutionare avand ca obiect un bun sau un drept de care debitorul este desesizat - legea statului in care are loc procesul. Deschiderea procedurii nu afecteaza:

77

drepturile reale constituite in favoarea tertilor sau a creditorilor anterior deschiderii procedurii, asupra bunurilor apartinand debitorului si care se gasesc pe teritoriul altui stat la momentul deschiderii procedurii; rezerva dreptului de proprietate de catre vanzatorul unui bun daca bunul se gaseste la data deschiderii procedurii pe teritoriul unui alt stat; compensarea creantei unui creditor cu cea a debitorului asupra sa atunci cand este permisa de legea aplicabila creantei debitorului insolvent; contractul prin care se dobandeste un drept de proprietate sau de folosinta asupa unui imobil, caz in care este competenta exclusiv legea locului situarii bunului imobil. 2. Norme interne Potrivit art.150 pct.7 din Legea 105/1992 instantele romane sunt competente sa judece falimente sau orice alta procedura judiciara privind incetarea platilor in cazul unei societati comerciale straine cu sediul in Romania. Reglementarea s-a dovedit a fi insuficienta si a impus adoptarea unei legi speciale, Legea 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor dreptului international privat in domeniul insolventei. In art.8 din noua lege se precizeaza ca prevederile sale se completeaza, in masura compatibilitatii lor, cu dispozitiile Legii 105/1992. Legea este structurata pe 3 titluri: primul titlu priveste raporturile cu statele straine in general, al doilea reglementeaza raporturile cu celelalte state membre ale Uniunii Europene iar titlul al treilea cuprinde dispozitii tranzitorii si finale. Legea cuprinde pe langa alte norme si cele pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept international privat in materia insolventei. Art. 2 din lege stabileste sfera de aplicare a legii in urmatoarele situatii: - in situatia in care este solicitata asistenta in Romania de catre o instanta straina sau de catre un reprezentant strain, in legatura cu o procedura straina de insolventa; - in situatia in care este solicitata asistenta intr-un stat strain in legatura cu o procedura care se desfasoara potrivit normelor interne ale statului Roman (Legea 85/2006); - in situatia in care se desfasoara concomitent o procedura romana de insolventa si o procedura straina de isnolventa referitoare la acelasi debitor; - in cazul in care creditorii sau alte persoane interesate dintr-un stat strain sunt interesate sa solicite deschiderea in Romania a procedurii de insolventa sau sa participe in cadrul unei proceduri deschise. In art.4 se prevede ca in cazul in care exista neconcordanta intre dispozitiile legii si obligatiile Romaniei izvorate din tratate, conventii sau orice alta forma de acord, prevederile acestora se vor aplica cu prioritate. Normele conflictuale privind contractele comerciale internationale in general 1. Conditiile de fond ale contractului In principal, partile pot sa aleaga legea aplicabila contractului (lex voluntatis). Autonomia de vointa a partilor poate fi restransa cand exista clauze prestabilite (ex: contracte tip, contracte de adeziune, conditii generale, etc) ceea ce se intampla relativ des in materia contractelor bancare, de transport, asigurare. Daca partile au facut trimitere in contractul incheiat la uzantele comerciale internationale, acestea trebuie considerate, in principiu ca receptionate contractului. In domeniul comertului international, in scopul simplificarii operatiunilor comerciale si pentru a evita aparitia situatiilor conflictuale generate de unele aspecte ce nu au fost suficient reglementate prin acordul partilor, au fost stabilite clauze tip care sunt inserate, de regula, in contractele de comert exterior. De pilda, Camera Internationala de Comert de la Paris a edictat in 1936 Regulile INCOTERMS (International Commercial Terms) modificate si completate ulterior, ce cuprind explicarea clauzelor utilizate in mod frecvent in contractele de comert exterior si exprimate prin simboluri. Daca partile unui contract intentioneaza sa utilizeze o anumita clauza tip, vor indica simbolul respectiv insotit de cuvantul INCOTERMS si anul codificarii, simplificand astfel continutul contractului. De exemplu, daca intr-un contract se stipuleaza ca marfa urmeaza sa fie vanduta FOB Constanta , partile au vrut sa spuna ca:

78

vanzatorul trebuie sa incarce si sa expedieze marfa pana in portul Constanta; sa suporte cheltuielile de incarcare; sa expedieze marfa folosind transportul maritim; sa suporte riscurile pana in momentul imbarcarii, in timp ce cumparatorului ii incumba urmatoarele obligatii: sa plateasca cheltuielile de navlosire, sa suporte riscurile din momentul imbarcarii marfii. Principalele reglementari Incoterms se refera la predarea marfii vandute, transferul riscurilor contractuale, repartizarea cheltuielilor intre partenerii contractuali, formalitatile privind trecerea marfii peste frontiera. Tot in planul relatiilor comerciale internationale, se admite si posibilitatea ca un contract sa nu fie supus niciunui sistem de drept al vreunui stat. In acest caz, se considera ca aplicabila lex mercatoria care exprima, in esenta, ansamblul de uzante comerciale internationale practicate de comunitatea comerciantilor. Lex mercatoria nu are valoarea unei legi propriu zise, fiind independenta de sistemele de drept nationale. In lipsa unei legi alese de parti (lex voluntatis), contractul este supus legii statului cu care prezinta legaturile cele mai stranse. Se considera ca exista atare legaturi cu legea statului in care debitorul prestatiei caracteristice, are la data incheierii contractului, domiciliul sau, in lipsa, resedinta ori fondul de comert sau sediul statutar. Conventia europeana de arbitraj comercial international, incheiata la Geneva in 1961, prevede ca partile sunt libere sa determine legea pe care arbitrii sa o aplice fondului litigiului. Daca nu au indicat o asemenea lege, arbitrii vor aplica legea desemnata de norma conflictuala considerata potrivita in speta. Domeniul legii aplicabile contractului comercial coincide, in principiu, cu domeniul de aplicare a legii actului juridic, in general. 2. Conditiile de forma ale contractului Forma contractului comercial international este stabilita, de regula, de legea care se aplica conditiilor de fond ale acestuia. Contractul se considera totusi valabil din punct de vedere al formei daca: a) partile care se gasesc, la data cand l-au incheiat, in state diferite, au indeplinit conditiile de forma prevazute de legea unuia dintre aceste state; b) reprezentantul partii a indeplinit conditiile de forma ale statului unde s-a aflat in momentul incheierii contractului.

CAPITOLUL X NORMELE CONFLICTUALE IN MATERIA DREPTULUI MUNCII

Precizari prealabile Contractul de munca este international daca: a) angajatorul este o intreprindere cu sediul in Romania, iar angajatul este cetatean strain sau persoana cu domiciliul in strainatate; b) angajatorul este o intreprindere romana, iar angajatul este cetatean roman dar locul muncii este in strainatate; c) angajatorul este o intreprindere straina, iar angajatul este cetatean strain, dar locul muncii este in Romania; Legea aplicabila contractului de munca In principal, contractul de munca este guvernat de legea aleasa de parti (lex voluntatis). Aceasta lege este aplicabila numai in masura in care nu aduce restrangeri ocrotirii pe care o asigura salariatului dispozitiile imperative ale legii incidente in lipsa unei asemenea alegeri. Limitarea impusa prin art.101 din Legea 105/1992, este o expresie a aplicarii exceptiei de ordine publica in dreptul international privat. In lipsa de lex voluntatis contractul de munca este supus:

79

1) legii statului pe al carui teritoriu salariatul isi indeplineste in mod obisnuit munca (lex loci laboris), in temeiul contractului, chiar daca este temporar detasat intr-un alt stat; 2) legea statului pe al carui teritoriu se afla sediul sediul intreprinderii angajatoare (lex societatis) , daca salariatul isi indeplineste munca, prin natura functiei, in mai multe state. De exemplu: angajatii din transporturile internationale, auxiliarii dependenti de comert (prepusi, comisi pentru negot etc). Art.102 lit.b din Legea 105/1992 prevede o exceptie de la aceasta solutie, in sensul ca atunci cand exista legaturi mai puternice ale contractului de munca cu un alt stat decat cel al sediului intreprinderii angajatoare, devine aplicabila legea acestuia. 1. Domeniul de aplicare al legii Legea aplicabila contractului de munca reglementeaza: 1) conditiile de fond ( cu exceptia capacitatii de a contracta supusa legii personale a contractantilor); 2) efectele contractului, de exemplu: felul muncii si modalitatile de realizare, salariul, alte obligatii ale partilor, durata, executarea contractului, suspendarea si modificarea contractului, raspunderea juridica a partilor, incetarea contractului, nulitatea contractului. Anumite aspecte, formeaza latura de drept public al acestei ramuri, si nu pot fi supuse normelor conflictuale, ci normelor teritoriale, de aplicatie imediata. Cad sub incidenta normelor de aplicatie imediata, cu precadere, urmatoarele aspecte: 1) sistemul de salarizare (salariul minim garantat); 2) vechimea in munca; 3) unele aspecte privind concediul de odihna; 4) disciplina muncii; 5) conflictele colective de munca; 6) sindicatele si patronatul; 7) pregatirea si perfectionarea profesionala; 8) asigurarile sociale necontractuale; 9) protectia muncii. Conventii internationale in materia dreptului muncii Romania a incheiat mai multe acorduri bilaterale in aceasta materie si a devenit parte la numeroase conventii internationale multilaterale, majoritatea fiind adoptate sub egida Organizatiei Internationale a Muncii. Dintre acestea din urma, mentionam de exemplu: Carta sociala europeana revizuita, adoptata la Strasbourg la 3 mai 1996 ratificata prin Legea nr.74/1999.

CAPITOLUL XI NORMELE CONFLICTUALE IN MATERIA DREPTULUI DE PROPRIETATE INTELECTUALA

Precizare prealabila Notiunea de proprietate intelectuala include dreptul de autor si dreptul de proprietate industriala. Dreptul de proprietate intelectuala priveste : inventiile, inovatiile descopeririel stiintifice, modele de utilitate, know how, desenele si modelele industriale, marcile, denumirile de origine si indicatiile de provenienta, etc. Legea aplicabila dreptului de autor Art.60 din Legea 105/1992 face o distinctie intre dreptul de autor asupra unei opere aduse la cunostinta publicului si opera de creatie intelectuala nedivulgata. In primul caz, nasterea, continutul si stingerea drepturilor de autor asupra unei opere de creatie intelectuala sunt supuse legii statului unde aceasta a fost pentru prima data adusa la cunostinta publicului prin publicitate, reprezentare, expunere, difuzare sau in alt mod adecvat.

80

In al doilea caz, opera este supusa legii nationale a autorului. 1. Domeniul legii aplicabile dreptului de autor Domeniul legii aplicabile dreptului de autor vizeaza: 1) modurile si conditiile de nastere a acestui drept; 2) raporturile dintre subiectele dreptului de autor; 3) continutul dreptului de autor; 4) obiectul dreptului de autor; 5) limitele exercitarii dreptului de autor; 6) stingerea dreptului de autor. In ceea ce priveste transmiterea dreptului de autor, daca aceasta operatiune se face pe cale contractuala se aplica lex contractus, iar daca se face pe cale succesorala se aplica lex succesionis. Legea aplicabila dreptului de proprietate industriala Nasterea, continutul si stingerea dreptului de proprietate industriala este supus legii statului unde sa efectuat depozitul ori inregistrarea sau unde s-a depus cererea de depozit ori de inregistrare (locus regit actum). 1. Domeniul legii aplicabile dreptului de proprietate industriala Domeniul legii aplicabile dreptului de proprietate industriala vizeaza: 1) modurile si conditiile de nastere a acestui drept; 2) raporturile dintre subiectele dreptului de proprietate industriala; 3) obiectul si continutul dreptului de proprietate industriala; 4) conditiile de forma ale protectiei dreptului; 5) regimul titlurilor de protectie; 6) limitele exercitarii dreptului de proprietate industriala; 7) apararea dreptului de proprietate industriala; 8) stingerea dreptului de proprietate industriala. Transmiterea pe cale contractuala a dreptului de proprietate industriala este guvernata de lex contractus, iar transmiterea pe cale succesorala este supusa lex succesionis. Raspunderea pentru incalcarea dreptului de proprietate intelectuala Fapta ilicita de incalcare a dreptului de proprietate intelectuala, obligatia de reparatie materiala si morala si prejudiciul cad sub incidenta legii locului incalcarii acestui drept (lex loci delicti commissi). Ocrotirea dreptului de proprietate intelectuala Drepturile de autor ca si cele de proprietate industriala sunt ocrotite pe teritoriul Romaniei, conform legii romane, normelor comunitare si conventiilor internationale la care Romania este parte. De exemplu: a) Conventia de la Paris pentru protectia proprietatii industriale din 20 mai 1883, completata si revizuita, ratificata de Romania in 1968; b) Conventia de la Berna pentru protectia operelor literare si artistice din 9 septembrie 1886, completata si revizuita, la care Romania a aderat prin Legea nr.77/1998; c) Acordul TRIPS parte a acordurilor multilaterale ale Organizatiei Mondiale a Comertului, care cuprinde un set de reguli ce asigura recunoasterea nivelului al protectiei proprietatii intelectuale. d) Directiva nr.2004/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuala, care a stat la baza O.U.G. nr.100/2005; e) Regulamentul Consiliului (EC) nr.1383/2003 cu privire la actiunile la vama impotriva bunurilor suspectate de a incalca anumite drepturi de proprietate intelectuala si masurile ce trebuie luate impotriva bunurilor gasite a incalca aceste drepturi.

81

TITLUL III CONFLICTELE DE JURISDICTII

CAPITOLUL I COMPETENTA IN DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT
Notiune Competenta in dreptul international privat inseamna abilitarea conferita lege instantelor unui anumit stat in raport de cele ale altui stat, in solutionarea litigiului cu element strain. Normele care determina conpetenta in dreptul international privat sunt diferite de normele conflictuale, prin aceea ca se aplica direct raportului juridic cu element de extraneitate. Aceste tip de norme determina competenta jurisdictionala in dreptul international privat, in timp ce normele conflictuale arata competenta legislativa. Normele de competenta sunt fie norme relative (alternative), fie norme absolute (exclusive). Normele privind competenta in aceasta materie se regasesc in Legea 105/1992 Competenta exclusiva Potrivit art.151 din Legea 105/1992, instantele romane sunt exclusiv competente sa judece procesele privind dreptul international privat referitoare la: actele de stare civila intocmite in Romania si care se refera la persoane domiciliate in Romani, cetateni romani sau straini fara cetatenie; incuviintarea adoptiei daca cel care urmeaza a fi adoptat are domiciliul in Romania si este cetatean roman sau strain fara cetatenie; tutela si curatela privind ocrotirea unei persoane domiciliate in Romania, cetatean roman sau strain fara cetatenie; punerea sub interdictie a unei persoane care are domiciliul in Romania; desfacerea, anularea sau nulitatea casatoriei, precum si alte litigii intre soti, cu exceptia celor privind imobile situate in strainatate, daca la data cererii ambii soti domiciliaza in Romania, iar unul dintre ei este cetatean roman sau strain fara cetatenie; mostenirea lasata de o persoana care a avut ultimul domiciliu in Romania; imobilelel situate pe teritoriul Romaniei; excutarea silita a unui titlu executoriu pe teritoriul Romaniei; In cazurile enumerate mai sus competenta revine exclusiv instanelor romane. Competenta alternativa Articolul 149 din Legea 105/1992 stabileste ca instantele romane sunt competente sa judece un litigiu cu element de extraneitate daca: paratul sau unul dintre parati are domiciliul, resedinta sau fondul de comert in Romania; daca paratul din strainatate nu are domicilul cunoscut, cererea se introduce la instanta de la domiciliul sau resedinta reclamantului din tara; sediul paratului, persoana juridica se afla in Romania, Persoana juridica straina este socotita cu sediul in Romania si in cazul in care are pe teritoriul tarii o filiala, o sucursala, o agentie sau o reprezentanta; reclamantul din cererea de pensie de intretinere are domiciliul in Romania; locul unde a luat nastere sau trebuia executata, fie chiar in parte, o obligatie izvorata dintrun contract, se afla in Romania; locul unde a intervenit un fapt juridic din care decurg obligatii extracontractuale sau efectele sale se afla in Romania;

82

statia feroviara sau rutiera, precum si portul sau aeroportul de incarcare sau descarcare a pasagerilor sau a marfii transportate se afla in Romania; bunul asigurat sau locul unde s-a produs riscul se afla in Romania; ultimul domiciliu al defunctului sau bunuri ramase de la acesta se afla in Romania; imobilul la care se refera cererea se afla in Romania. Competenta determinata potrivit art.149 din legea 105/1992 este alternativa, deoarece legea nu specifica o competenta exclusiva a instantelor romane in solutionarea unor astfel de litigii. Legea prezinta doar posibilitatea pe care o au instantele romane de a solutiona litigiile in conditiile prezente. De asemenea, potrivit art.150 din Legea 105/1992, instantele romane sunt competente sa judece: procese dintre persoanele cu domiciliul in strainatate, referitoare la acte sau fapte de stare civila inregistrate in Romania, daca cel putin una dintre parti este cetatean roman; procesele referitoare la ocrotirea minorului sau interzisului, cetatean roman cu domiciliul in strainatate; declararea mortii prezumate a unui cetatean romana, chiar daca el se afla in strainatate la data cand a intervenit disparitia. Pana la luarea unor masuri provizorii de catre instanta romana, raman valabile masurile provizorii luate de instanta straina; procese privitoare la ocrotirea in strainatate a proprietatii intelectuale a unei persoane domiciliate in Romania, cetatean roman sau strain fara cetatenie, daca prin conventia partilor nu s-a stabilit o alta competenta; procese dintre straini daca acestia au convenit expres astfel, iar raporturile juridice privesc drepturi de care ei pot dispune, in legatura cu bunuri sau interese ale persoanelor din Romania; procese referitoare la abordajul unor nave sau aeronave, precum si cele referitoare la asistenta sau la salvarea unor persoane sau unor bunuri in marea libera, ori intr-un loc sau spatiu nesupus suveranitatii vreunui stat, daca: a) nava sau aeronava are nationalitate romana; b) locul de destinatie sau primul port sau aeroport, unde nava sau aeronava a ajuns, se gaseste pe teritoriul Romaniei; c) nava sau aeronava au fost sechestrate in Romania; d) paratul are domiciliul sau resedinta in Romania. falimentul sau orice alta procedura judiciara privind incetarea platilor in cazul unei societati comerciale straine cu sediul in Romania; orice alte procese prevazute de lege.

CAPITOLUL II PROCEDURA DE JUDECATA

Legea aplicabila capacitatii procesuale Capacitatea procesuala (de folosinta si de exercitiu) a fiecareia din partile litigiului sunt carmuite de legea sa nationala. Legea procedurala aplicabila In conformitate cu Legea 105/1992 in procesele privind raporturile de drept international privat, instantele romane aplica legea procedurala romana daca nu s-a dispus in mod expres altfel. Asadar, aspectele de procedura ale procesului sunt guvernate, in principiu, de lex fori. Lex fori vizeaza principiile care conduc procesul, regula privind forma actelor de procedura, incidentele procedurale, dezbaterile, hotararea, caile de atac, etc. Legea romana este cea care determina si daca a anumita problema este de drept procedural sau de drept material.

83

Lex fori se aplica numai in ceea ce priveste actele de procedura care se efectueaza pe teritoriul forului, si nu actelor de procedura efectuate in straintate, acestea din urma urmand a fi guvernate de legea locului unde urmeaza a se efectua. Legea aplicabila calitatii procesuale a partilor, obiectului si cauzei actiunii civile Calitatea procesuala activa sau pasiva a partilor, inclusiv transmiterea acesteia este supusa legii care reglementeaza fondul raportului juridic dedus judecatii ( lex causae). Lex causae se aplica si in ceea ce priveste determinarea obiectului si cauzei actiunii civile. Legea aplicabila probelor 1. Mijloacele de proba Mijloacele de proba a actului juridic sunt cele prevazute de legea locului incheierii acestuia (locus regit actum) sau de legea aleasa de parti (lex voluntatis), daca ele aveau dreptul sa o aleaga. Dupa aceeasi regula se stabileste si puterea doveditoare a a inscrisului care constata actul juridic. In cazul faptelor juridice ( licite sau ilicite), proba se face in conformitate cu legea locului unde ele s-au produs. Legile de mai sus vor fi inlaturate, urmand a se aplica legea romana, daca aceasta din urma admite si alte mijloace de proba decat primele. Legea romana se aplica si in cazul in care ea permite administrarea probei cu martori si cu prezumtii, chiar daca aceste mijloace de proba sunt interzise de legea straina. Starea civila, dovada acesteia si forta probanta a actelor de stare civila sunt reglementate de legea locului unde s-a intomcit inscrisul invocat (locus regit actum), excluzandu-se aplicarea lex voluntatis. 2. Administrarea probelor Administrarea probelor este supusa, de regula, lex fori. In sistemul de drept roman se aplica legea romana. 3. Supralegalizarea Actele oficiale intocmite sau legalizate de catre o autoritate straina pot fi folosite in fata instantelor romane numai daca sunt supralegalizate pe cale administrativ ierarhica si in continuare de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Romaniei, pentru a li se garanta autenticitatea semnaturii si sigiliului. Scutirea de supralegalizare poate izvora din: - lege; - acord international la care Romania este parte; - reciprocitate. Legalizarea pe cale administrativ ierarhica este supusa reglementarilor stabilite de legea statului de origine a actului. Cea de-a doua etapa a supralegalizarii este realizata de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Romaniei din statul de origine sau de de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale statului de origine in Romania si in continuare, in ambele situatii, de catre Ministerul Afacerilor Externe. In cazul actelor intocmite sau legalizate de instantele romane, supralegalizarea se face de catre Ministerul Justitiei si Ministerul Afacerilor Externe. Legea aplicabila executarii silite Executarea silita este guvernata de legea locului unde aceasta se desfasoara (lex loci executionis).

CAPITOLUL III EFECTELE HOTARARILOR STRAINE

Notiunea de hotarare straina Prin hotarare straina se intelege:

84

- acte de jurisdictie ale instantelor judecatoresti; - acte de jurisdictie ale notariatelor; - acte de jurisdictie ale oricaror autoritati competente dintr-un alt stat. Recunoasterea hotararilor straine 1. Recunoasterea de plin drept Hotararile straine sunt recunoscute de plin drept in Romania in doua cazuri, si anume: a) daca se refera la statutul civil al cetateanului statului unde au fost pronuntate; b) daca, fiind pronuntate intr-un stat tert, au fost recunoscute mai intai in statul de cetatenie a fiecarei parti. 2. Recunoasterea prin hotarare judecatoreasca 2.1 Conditii Hotararile straine (cu exceptia celor recunoscute de plin drept) pot fi recunoscute in Romania, pe cale judecatoreasca, pentru a beneficia de putere de lucru judecat, daca sunt intrunite urmatoarele conditii: hotararea este definitiva, potrivit statului unde a fost pronuntata; instanta care a pronuntat hotararea a avut competenta sa judece procesul; exista reciprocitate in ce priveste efectele hotararilor straine intre Romania si statul instantei care a pronuntat hotararea. La aceste trei conditii generale, Legea 105/1992 adauga o conditie suplimentara in cazul in care hotararea a fost pronuntata in lipsa partii care a pierdut procesul. In atare situatie, trebuie sa se constate ca partii respective i s-au inmanat, in timp util, atat citatia pentru termenul de dezbateri in fond, cat si actul de sesizare a instantei si ca i s-a dat posibilitatea de a se apara si de a exercita calea de atac impotriva hotararii. 2.2 Refuzul recunoasterii Recunoasterea poate fi refuzata in urmatoarele situatii: a) hotararea este rezultatul unei fraude comise in procedura urmata in strainatate; b) hotararea incalca ordinea publica de drept international privat roman ( este vorba de incalcarea normelor de competenta exclusiva din dreptul international privat roman); c) procesul a fost solutionat intre aceleasi parti printr-o hotararea, chiar nedefinitiva, a instantelor romane sau se afla in curs de judecare in fata acestora la data sesizarii instantei straine. Daca instanta care a pronuntat hotararea judecatoreasca a aplicat alta lege decat cea prevazuta de normele dreptului international privat roman, recunoasterea nu poate fi refuzata, cu exceptia situatiei in care procesul se refera la starea civila si capacitatea unui cetatean roman, iar solutia pronuntata difera de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii romane. 2.3 Intinderea atributiilor instantei romane Instanta romana sesizata cu o cerere de recunoastere a unei hotarari straine este abilitata sa verifice conditiile recunoasterii, precum si cazurile in care aceasta operatiune poate fi refuzata, neputand proceda la examinarea in fond a hotararii straine sau la modificarea acesteia. 2.4 Cai procedurale de recunoastere si competenta Cererea de recunoastere se solutioneaza: a) pe cale principala, prin sentinta, de catre tribunalul in a carei circumscriptie isi are domiciliul sau sediul social cel care refuza recunoasterea hotararii straine; b) pe cale incidenta, prin incheiere interlocutorie, de catre instanta sesizata cu un proces avand un alt obiect, in cadrul caruia se ridica, pe cale de exceptie, puterea de lucru judecat intemeiata pe hotararea straina. Ca regula, partile se citeaza la solutionarea cererii de recunoastere. Cu titlu de exceptie, citarea partilor nu este obligatorie daca, din hotararea straina rezulta ca paratul a fost de acord cu admiterea actiunii. Executarea hotatarilor straine Dispozitiile unei hotarari straine pot fi aduse la indeplinire pe teritoriul Romaniei de buna voie sau silit. In cel de-al doilea caz, pentru a fi pusa in executare hotararea, este necesara incuviintarea executarii, realizabila prin procedura exequatur-lui.

85

1. Notiunea de exequatur Exequatur-ul este o procedura in cadrul careia, in urma controlului exercitat asupra hotararii straine de instanta statului pe teritoriul caruia se cere executarea, hotararea straina este declarata executorie si se incuviinteaza executarea acesteia. 2. Competenta Incuviintarea executarii hotararilor straine se pronunta daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: hotararea este definitiva, potrivit legii statului unde a fost pronuntata; instanta care a pronuntat-o a avut, potrivit legii mentionate, competenta sa judece procesul; exista reciprocitate de executare intre tara noastra si tara straina in care s-a pronuntata hotararea; hotararea este eceutorie potrivit legii instantei care a pronuntat-o; dreptul de a cere executarea silita nu este prescris, potrivit legii romane; hotararea a fost data cu aplicarea legii materiale competente, potrivit normelor dreptului international privat roman; hotararea sa nu aduca atingere ordinii publice de drept international privat roman, fie prin dispozitiile ei, fie prin executare; hotararea sa nu fie rezultatul unei fraude comisa in procedura urmata in strainatate; sa nu existe o hotarare romana in acea materie, anterioara hotararii straine, ori o sesizare anterioara a unei instante romane; sa nu fie vorba de o hotarare in materie de stare civila si capacitate privind un cetatean roman, iar solutia data potrivit legii determinata de dreptul international privat al tarii unde s-a pronuntat hotararea difera de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii romane; Instanta nu poate proceda la examinarea in fond a hotararii straine si nici la modificarea ei. 3. Exequatur-ul partial In situatia in care hotararea straina contine solutii asupra mai multor capete de cerere, care pot fi disociate, incuviintarea executarii poate fi acordata separat. 4. Hotarari care nu pot fi executate in Romania Nu pot fi puse in executare in Romania hotararile straine: a) prin care s-au luat masuri asiguratorii; b) date cu executare provizorie. 5. Procedura pentru exequatur Procedura pentru exequatur este cea de drept comun. Cererea de incuviintare a executarii unei hotarari straine se formuleaza in temeiul dispozitiilor procedurale romane si va fi insotita de dovada caracterului definitiv si executoriu al hotararii straine, eliberata de instanta care a pronuntat-o. Cererea se solutioneaza printr-o sentinta, dupa citarea partilor. Hotararea este supusa cailor de atac prevazute de legea roman. 6. Forta probanta a hotararii straine Hotararea straina, pronuntata de catre o instanta competenta, are forta probanta in fata instantelor romane cu privire la situatiile de fapt pe care le constata. 7. Tranzactiile judiciare Tranzactiile judiciare incheiate in strainatate, produc in Romania efectele ce decurg din legea care le-a fost aplicata, daca s-a obtinut incuviintarea executarii din partea instantei romane competente.

86

87