Professional Documents
Culture Documents
• Notiunea de izvor al dreptului civil este privită sub aspectul a două înŃelesuri:
în sens material prin izvor al dreptului civil se desemneza conditiile
concrete de existenta ale societatii, care stau la baza normelor civile.
în sens formal prin aceasta expresie se inteleg formele speciale de
exprimare a normelor de drept prin care se consacra vointa statala.
În sistemul de drept romanesc, principala forma de exprimare a dreptului o constituie
actele normative, acte emise sau adoptate de organe de stat anume investite cu
prerogativa legiferarii.
• Principalele izvoare ale dreptului civil sunt :
Legea este actul normativ adoptat de Parlament, unica autoritate
legiuitoare a Ńării. Constitutia stabileşte trei categorii de legi : legi
constitutionale, legi organice şi legi ordinare.
Decrete şi Decretele –legi - constituie izvoare de drept civil in masura in
care contin norme referitoare la obiectul de reglementare al acestei ramuri
de drept.
Hotararile şi ordonantele Guvernului Romaniei sunt acte normative
emise in baza şi in executarea legilor. Ordonantele sunt acte normative
adoptate de Guvern in temeiul unei legi speciale de abilitare in limitele şi
conditiile previizute de aceasta.
Actele normative emise conducătorii organelor centrale ale
administratiei publice centrale şi acte normative emise de autoritatile
administratiei publice locale Aceste acte, indiferent de denumire -
ordine, instructiuni, regulamente, statute, contracte-cadru, contracte tip,
standarde sau norme - sunt izvoare de drept civil daca reglementeaza
raporturi juridice civile.În exercitarea atributiilor lor, consiliile locale şi
judetene adopta hotarari, primarii emit dispozilii. iar prefectii ordine.
• Aplicarea legii civile legea civilă işi produce efectele intr-o anume perioada de
timp, pe un anumit teritoriu şi asupra unor subiecte determinate.
Aplicarea legii civile în timp este cârmuită de doua principii ale dreptului
civil: principiul neretroactivitatii legii noi (adica, o lege civila se aplica
numai cazurilor ce apar in practica dupa adoptarea ei) şi principiul
aplicării imediate a legii civile noi (din momentul in care a fost adoptata,
legea noua se aplica tuturor cazurilor ce apar in practica dupa intrarea sa in
vigoare).
Aplicarea legii civile în spaŃiu. În plan intern aplicarea legii civile in
spatiu se face după urmatoarea regula: actele adoptate de organele centrale
ale puterii de stat se aplica pe tot teritoriul Romaniei in timp ce actele
normative emise de organele locale ale puterii de stat se aplica pe raza
teritoriala de competenta.În plan internalional aplicarea legii civile in
spatiu este rezolvata de dreptul international privat prin normele sale
conflictuale.
Aplicarea legii civile asupra persoanelor Exista legi civile de aplicare
general a, legi civile care se aplica numal persoanelor fizice şi legi civile
care se aplica numai persoanelor juridice.
• Interpretarea legii civile -este acea operatiune logico-rationala de lamurire a
continutului şi sensului normelor de drept civil in scopul justei lor aplicari.
• Clasificarea interpretarii legii civile. Clasificarea interpretarii legii civile se face
dupa rezultatul interpretarii, şi dupa metoda de interpretare.
dupa forta obligatorie sau neobligatorie a interpretarii: interpretarea
oficiala şi interpretarea neoficiala
dupa rezultatul interpretarii : interpretarea literala (declarativa),
interpretarea extensiva, interpretarea restrictiva
dupa metoda de interpretare: interpretarea gramaticala, interpretarea
sistematica, interpretarea istorico-teleologica, interpretarea logică
• DefiniŃie , subiectul de drept civil este acea specie de subiecte de drept care
cuprinde persoana fizică şi persoana juridică, în calitatea lor de titulari de drepturi
subiective şi obligaŃii civile.
Subiectul raportului juridic civil care dobandeşte drepturi este subiect activ, cel care se
obliga este subiect pasiv.
• Pluralitatea subiectelor, ca regula, un raport juridic se stabileşte între un singur
subiect activ şi un singur subiect pasiv. Sunt situatii când aceste raporturi se pot
realiza între mai multe persoane fie ca subiecte active, fie ca subiecte pasive, fie
în ambele calităŃi.Aceste cazuri le numim pluralitate de subiecte.
• Determinarea (individualizarea) subiectelor - în raporturile obligationale
subiectele sunt determinate (individualizate) din momentul incheierii actului
juridic sau consumarii faptului care stă la baza acestor raporturi. Există însă cazuri
in care subiectul pasiv sau cel activ nu sunt determinate la data stabilirii raportului
juridic (in raporturile juridice de proprietate, persoanele care au obligatia de a
respecta drepturile proprietarului sunt nedeterminate).
• Schimbarea subiectelor - între care s-au nascut este posibila in cadrul
raporturilor juridice civile patrimoniale (cesiunea de creanta, subrogatia
personala, novatia etc.
• Capacitatea subiectelor - capacitatea de drept civil a subiectelor se exprima prin
capacitatea civila a acestora, capacitate compusa din: capacitatea de folosinta -
aptitudinea general a şi abstracta a omului de a avea drepturi şi obligaŃii civile;
capacitatea de exercitiu - aptitudinea general a a persoanei (fizice sau juridice) a
a-şi exercita drepturile civile şi a-şi îndeplini obligaŃiile civile prin incheierea de
acte juridice civile.
• DefiniŃie- izvoarele raporturilor juridice concrete sunt acele acte şi fapte care,
potrivit normei de drept civil, dau naştere unor raporturi juridice civile concrete.
• Clasificarea izvoarelor raporturilor juridice civile concrete. Izvoarele
raporturi juridice civile concrete se clasifică dupa legatura lor cu voinŃa umană
(acŃiuni omeneşti şi faptele naturale) şi în functie de sfera lor (fapte juridice in
sens larg şi fapte juridice in sens res trans ).
• Proba raporturilor juridice civile concrete.
într-un prin sens al termenului, este prezentarea în fata instantei de
judecata a mijloacelor legale de convingere a acesteia asupra existentei
unor anumite drepturi şi obligatii civile.
într-un al doilea sens, proba este mijlocul juridic de stabilire a existentei
drepturilor subiective şi obligatiilor civile.
Materia probelor este reglementata in art. 1l69 -l206 din Codul civil şi
art.l67 - 225, 235-24l din Codul de procedura civilă.
Obiectul probei este elementul de dovada - toate imprejurarile, acte sau
fapte juridice care sunt izvoare ale raporturilor juridice civile concrete -
menit a demonstra existenta unui drept subiectiv civil şi a obligatiei
corelative.S
Sarcina probei revine in primul rand reclamantului, apoi paratului,
judecatorul putand dispune din oficiu administrarea probelor pe care Ie
considera necesare.
• Mijloacele de probă sunt: proba prin incrisuri, marturia, marturisirea
(recunoaşterea) şi prezumtiile.
Proba prin inscrisuri. Notiune şi clasificare lnscrisurile reprezintă
consemnarea de date despre acte şi fapte juridice, cu un mijloc adecvat
pe un suport material.
Înscrisul autentic - potrivit art. ll7l din Codul civil, actul
autentic "este acela ce s-a făcut, cu solemnităŃile cerute de lege,
de un functionar public care are dreptul de a functiona in locul
unde actul s-a recut".
Înscrisul sub semnatura privata -poate fi scris de mână, in
totalitate, de una sau alta dintre părŃi, ori partial de una dintre
părŃi şi partial de cealalta parte, sau de către un tert. Acest
inscris işi are puterea probantă în semnatura părŃilor care işi
exprima astfel vointa.
Alte inscrisuri- sunt cele care, pentru a fi considerate probe,
nu necesita a fi semnate, fiind denumite şi inscrisuri
nesemnate. Exemple de astfel de incrisuri sunt : registrele
comerciale, registrele, cartile şi hartiile domestice mentiunile
recute de creditor pe titlul de creanta, scrisorile şi telegramele.
Mărturia (proba testimoniala) - Marturia este relatarea orală făcută de o
persoana în faŃa instantei de judecată, cu privire la acte sau fapte
litigioase săvârşite în trecut, despre care are cunoştinŃă personală
Mărturisirea (recunoaşterea) – Interogatoriul, mărturisirea este
recunoaşterea de catre o persoană a unui act sau fapt pe care o altă
persoana işi intemeiaza o pretentie sau o aparare şi care este de natura sa
producă consecinte juridice impotriva autorului ei. Ea este admisa in
toate materiile cu exceptia situatiilor in care este interzisa de lege, sau
când prin admiterea marturisirii s-ar eluda dispozitiile legii sau s-ar
pierde un drept la care nu se poate renunta sau care nu poate face
obiectul unei tranzactii.
Prezumtiile - sunt "consecintele pe care legea sau magistratul le trage
dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut".Exista mai multe tipuri de
prezumŃii:
prezumtii legale - limitate numeric, determinate special prin de
lege
prezumtii simple (ale omului), care sunt opera judecatorului şi
care sunt nenumarate.