NURSING

Cuprins 1. • • • 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. • • • 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. • • 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33. 34. 35. • • 2 Patul pacientului: Pregătirea şi schimbarea patului Poziţiile pacientului în pat Schimbările de poziţie ale pacientului Mobilizarea pacientului Transportul pacienţilor Toaleta pacientului Escarele de decubit Îngrijirea plăgilor Profilaxia antitetanică Observarea şi măsurarea respiraţiei Măsurarea pulsului Oxigenoterapie Măsurarea tensiunii arteriale Măsurarea temperaturii Măsurarea şi notarea diurezei Captarea dejecţiilor fiziologice şi patologice Alimentarea pacientului Alimentarea activă Alimentarea pasivă Alimentarea artificială Căile de hidratare ale organismului Perfuzia intravenoasă Instrumentarul medical Sterilizarea Recoltarea sângelui capilar pentru examene hematologice Recoltarea sângelui venos pentru examene hematologice (VSH) Recoltarea sângelui pentru examene biochimice Recoltarea sângelui pentru examen bacteriologic – hemocultură Recoltarea exudatului faringian Recoltarea sputei Recoltarea urinei examenul sumar urocultura Recoltarea vărsăturilor Recoltarea LCR Recoltarea secreţiilor purulente Sondajul gastric Sondajul duodenal Spălătura oculară Spălătura auriculară Spălătura gastrică Clisme evacuatoare clisma evacuatoare simplă clisma înaltă

• clisma uleioasă • clisma purgativă 36. Introducerea tubului de gaze 37. Puncţia venoasă 38. Puncţia pleurală 39. Reacţia Rivalta 40. Puncţia abdominală (paracenteza) 41. Puncţia rahidiană 42. Puncţia articulară 43. Puncţia osoasă 44. Puncţiile biopsice: hepatică, splenică, renală, ganglionară 45. Administrarea medicamentelor : generalităţi (definiţie, scop, căi, reguli de administrare şi dozele) 46. Administrarea medicamentelor pe cale orală 47. Administrarea medicamentelor pe cale rectală 48. Administrarea medicamentelor pe suprafaţa tegumentelor 49. Administrarea medicamentelor pe suprafaţa mucoaselor 50. Administrarea medicamentelor pe cale parenterală 51. Acordarea ajutorului de urgenţă în electrocutare 52. Acordarea ajutorului de urgenţă în insolaţie 53. Acordarea ajutorului de urgenţă în intoxicaţii cu ciuperci otrăvitoare 54. Îngijirile de urgenţă acordate în hemoragiile externe • clasificarea hemoragiilor • hemostaza 55. Acordarea îngrijirilor în hemoragii 56. Determinarea grupelor sanguine prin metoda Beth-Vincent cu ser anti A anti B 57. Probele de compatibilitate directă majoră: • in vitro – Jeanbreau • biologică Oelecker – in vivo 58. Accidentele şi incidentele transfuziei de sânge 59. Pregătirea preoperatorie a pacientului 60. Supravegherea postoperatorie 61. Îngrijirile acordate pacienţilor operaţi 62. Pregătirea pacientului pentru bronhografie 63. Pregătirea pacientului pentru bronhoscopie 64. Particularităţi de îngrijire a pacienţilor cu criză de astm bronşic 65. Explorarea funcţională a aparatului cardiovascular (EKG, cateterism cardiac) 66. Pregătirea pacientului pentru gastroscopie 67. Pregătirea pacientului pentru explorarea radiologică gastro-intestinală 68. Pregătirea pacientului pentru colonoscopie 69. Opacifierea veziculei biliare pe cale orală (colecistografia) 70. Pregătirea pacientului pentru urografie 71. Pregătirea pacientului pentru radiografia renală simplă 72. Explorări paraclinice şi de laborator în ginecologie 73. Investigaţii paraclinice în sarcină 74. Îngrijiri acordate în lăuzie (lăuza în primele două ore) 75. Îngrijiri în lăuzia fiziologică 76. Îngrijiri în lăuzia patologică 77. Primele îngrijiri ce se acordă nou-născutului 78. Alimentaţia bolnavului cu afecţiuni hematologice 3

79. 80. 81. 82. 83. 84. 85. 86. 87. 88. 89. 90.

Alimentaţia bolnavului cu afecţiuni reumatismale Investigaţiile radiologice ale pacienţilor cu afecţiuni neurologice (CT, RMN) Îngrijirea pacienţilor agitaţi şi psihici Baia sugarului Examenul fundului de ochi Îngrijirea pacientului cu cataractă în perioada postoperatorie Îngrijirea pacientului cu amigdalectomie Sarcinile asistentei medicale la constatarea decesului Bandajarea : definiţie, reguli şi tipuri Explorarea funcţională a aparatului renal Explorarea secreţiei gastrice Explorarea funcţională a căilor biliare

BIBLIOGRAFIE 1. G.-Tehnici generale de îngrijire a bolnavilor 2. G. Baltă-Tehnici speciale de îngrijire a bolnavilor 3. C. Mozes-Tehnica îngrijirii bolnavului 4. L. Titircă-Ghid de nursing 5. L. Titircă-Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali 6. L. Titircă-Urgenţele medico-chirurgicale 7. L. Titircă-Manual de îngijiri speciale acordate de asistenţii medicali 8. L. Titircă-Breviar de explorări funcţionale şi îngrijiri speciale acordate bolnavului

4

uşor de manipulat şi curăţat. confecţionat din tuburi uşoare din metal (vopsite în alb).Patul pacientului: . lăţime 80-90 cm. salteaua poate fi din cauciuc sau din material plastic. sugari şi copii-cu gratii mobile prevăzute cu dispozitive de siguranţă Accesoriile patului Salteaua va fi confecţionată din burete.simplu. Tipuri de paturi . secţiile de traumatologie -diferite tipuri pt. acesta trebuie să aibă anumite calităţi. cu somieră dintr-o singură bucată -simplu cu rezemător mobil -cu somieră mobilă -ortopedic-cadranul somierei confecţionat din mai multe bucăţi -universal -universal pt.pregătirea şi schimbarea patului . Dimensiunea lor: 55 cm lăţime. Calităţile patului: să fie comod. cât şi ale personalului de îngrijire: lungime 2 m. aşezat pe rotiţe prevăzute cu cauciucuri. să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerinţele de confort ale pacientului. să poată. Pernele trebuie să fie în număr de două: una umplută cu iarbă de mare.schimbările de poziţie ale pacientului Pregătirea şi schimbarea patului Din cauză că pacientul îşi petrece majoritatea timpului de boală şi de convalescenţă în pat. cu apărătoare demontabilă -închis cu plasă -pt. să nu-i limiteze mişcările. iar cealaltă din burete. să fie puternică. tratament ortopedic cu somieră mobilă -pt. la nevoie. sau pe dispozitiv de ridicat prevăzut cu rotiţe. material plastic sau puf. să poată sta în poziţie şezând.poziţiile pacientului în pat . Calităţile somierei (partea principală a patului): trebuie să fie confecţionată din sârmă inoxidabilă. pentru a nu ceda sub greutatea pacientului. să coboare din pat. asistenta să poata efectua tehnicile de îngrijire. investigaţiile şi tratamentul cât mai comod. sprijinindu-şi picioarele comod pe podea. care se curaţă şi se dezinfectează mai uşor. material plastic. elastică. 75 cm lungime. umplute cu apă sau cu aer. 5 . având avantajul că permit umflarea succesivă a compartimentelor după necesitate (pentru prevenirea escarelor). să-i permită pacientului să se poate mişca în voie. bine întinsă. terapie intensivă. înălţimea de la duşumea până la saltea de 60 cm.

Cearşaful dintr-o singură bucată. lenjeria curată. iar cealaltă mână se introduce sub cearşaf. atunci pătura se introduce în plic. apărătoare laterale. Dacă este nevoie se aşează muşamaua (transversal. două feţe de pernă. una-două pături. două perne. va fi de aceeaşi lungime. însă cu 15-20 cm mai lată decât muşamaua pantru a o acoperi perfect. se desface şi se întinde o parte a cearşafului spre căpătâiul patului. se lasa în jos partea de cearşaf ridicată . împăturite corect. păturile. Se aşează pernele introduse în feţele de pernă curate. cu rol de a proteja salteaua de diferite dejecţii se foloseşte numai la anumiţi bolnavi. se întinde bine cearşaful să nu prezinte cute. Aleza ce acoperă muşamaua este confecţionată din pânză. pernele. formând astfel o cută. se introduce sub saltea partea de cearşaf care atârnă sub marginea inferioară a saltelei. se introduce apoi sub capătul de la picoare al saltelei. doua feţe de pernă. atât cearşaful cât şi pătura. agăţătoarele pentru uşurarea mobilizării active. astfel: se aşează palma mâinii dinspre picioare pe patură. coviltir sau susţinătorul de învelitoare. Lenjeria necesară: două cearşafuri.50 m ca să se poată fixa bine sub saltea. cu deschizătura suprapusă. Se execută colţul: persoana aşezată cu faţa spre capătul patului: cu mâna de lângă pat prinde partea laterală a cearşafului la o distanţă egală de la colţ. în primele zile postoperatorii. Muşamaua confecţionată din cauciuc sau material plastic. partea de cearşaf de sub marginea inferioară a saltelei se introduce sub saltea. dimensiunile 2. confecţionată din acelaşi material ca şi restul lenjeriei. cât şi din patură. Utilaj auxiliar: sprijinitor de perne. după ce se îndoaie în lungime. se aşează un scaun cu spătar la capătul patului. Se introduce cearşaful adânc sub saltea la ambele capete. dimensiunea 1. apoi se aşează colţurile folosind procedura descrisa mai sus. ridicând cearşaful şi pătura peste palma opusă. trebuie să se poată spăla uşor. marginea cearşafului dinspre cap se răsfrânge peste pătură. Pentru ca pătura să nu constituie o greutate asupra degetelor picioarelor pacientei.50 m x 1. Efectuarea: se îndepărtează noptiera de lângă pat. În acest scop 6 .60 m x 1. asistenta este nevoită de cele mai multe ori să schimbe lenjeria de pat. Schimbarea lenjeriei în patul fără bolnav Materialele necesare: cearşaf simplu. Pe scaun se aşează. celelalte trei colţuri se fac după aceeaşi procedură. cearşaf plic. Lenjeria este bine să aibă cât mai puţine cusături. cu bolnavul în pat. rezemător de picioare. se va încheia cu şnur pe partea laterală sau fără şnur. cu lungimea părţii atârnate şi o ridică în sus pe lânga saltea. se va face o cută atât din cearşaf. faţa de pernă. Se introduce apoi sub saltea toată partea laterală a cearşafului începând de la colţurile saltelei. Cearşaful se aşează la mijlocul saltelei. cealaltă spre capătul opus. Schimbarea lenjeriei cu bolnavul în pat În secţiile unde pacientele sunt în imposibilitatea de a se ridica din pat.10 m.Pătura confecţionată din lână moale. în ordinea întrebuinţării. o aleză sau traversă şi muşama. mese adaptate la pat. la mijlocul patului) şi se acoperă cu aleza. Dacă se foloseşte plicul în loc de cearşaf. Apoi se aşează cel de-al doilea cearşaf peste care se întinde pătura.

se linişteşte şi se asigură că manopera va fi făcută cu blândeţe. Asistenta din partea dreaptă prinde pacientul cu mâna dreaptă în axila dreaptă. Din această poziţie. de a-l mobiliza. împăturită în felul următor: pătura şi cearşaful de sub pătură se împăturesc fiecare în trei sub formă de armonică. se întoarce bolnavul în decubit lateral drept . dacă s-a murdărit. Este de asemenea o posibilitate de a-l observa. iar mâna stângă o introduce sub umerii acestuia. Bolnavul rămâne acoperit până la schimbarea cearşafului de sub pătură. bolnavul fiind deplasat uşor în aceeaşi direcţie. se asigură măsurile privind asepsia. eventual lenjerie curată de corp şi material necesar pentru a spăla pacientul. Se anunţă bolnavul asupra procedeului. de odihnă. apoi se aduce pacientul în decubit dorsal cu multă blândeţe. confort fizic şi psihic. măsurarea pulsului şi toaleta bolnavului. să câştige încrederea acesteia. înainte de curăţenie. Aceasta este o ocazie ca asistenta să comunice cu bolnavul pentru a-i da acestuia posibilitatea să-şi exprime sentimentele. nu au puterea necesară de a sta în poziţie şezândă. îl ridică uşor. aleza se rulează împreună cu muşamaua în lungime. sprijinindu-l în regiunea omoplaţilor şi sub genunchi. cearşaful se rulează în lungime. sac de rufe.asistenta urmăreşte ca bolnavul să prezinte o stare de bine. că manevrele nu-i vor cauza dureri. Bolnavii din cauza stării generale impuse de boală. Schimbarea lenjeriei patului se face de câte ori este nevoie. introduce mâna stângă sub genunchii acestuia flectându-i puţin . pentru a preveni complicaţiile. Apoi cu mâna dreaptă (retrasă de sub axilă) trage uşor perna spre marginea patului. solicitându-i-se cooperarea. de a-i asigura condiţii corespunzătoare de igienă. se face întorcându-l în decubit lateral. Bolnavul se menţine acoperit. Efectuarea: se face de către două asistente aşezate de o parte şi de cealaltă a patului. Pe jumătatea liberă a patului. Se evită curenţii de aer. luarea tensiunii. sulul de lenjerie murdară se află în acel moment alături de sulul lenjeriei curate. Materiale necesare: aceleaşi ca şi pentru pregătirea patului fără pacient. 7 . În plus: paravan. şi o stare de igienă permanentă. dacă este nevoie. se asigură intimitatea bolnavului. de mai multe ori pe zi. Se aşează apoi în dreptul genunchilor bolnavului. că nu va fi mişcat inutil. sprijinindu-l în regiunea omoplaţilor şi a genunchilor. schimbarea lenjeriei se face în lungimea patului. se derulează cearşaful curat. Se întinde bine cearşaful curat pe jumătatea liberă a patului şi se aşează o pernă îmbrăcată în faţă de pernă curată . să-şi uşureze starea sufletească. Asistenta din partea stângă rulează cearşaful împreună cu muşamaua şi aleza murdară până la spatele bolnavului. aceasta se executa dimineaţa. Marginile cearşafului murdar se desfac de sub saltea de jur împrejur. dar în general. iar cu mâna dreaptă îi flecteaza uşor gambele pe coapse. Lenjeria de pat se aşează pe un scaun în ordinea priorităţii. muşamaua şi aleza pregătite mai înainte. ferindu-l de priviri indiscrete. după măsurarea temperaturii. de relaxare. sprijinindu-i capul sub antebraţ. de aceea tehnica de schimbare a patului cu pacientul în pat.

fără gârbovire. asistenta trebuie să se asigure că pacientul este aşezat cât mai confortabil. lărgesc baza de susţinere prin depărtarea picioarelor. prind cu o mână colţurile inferioare ale cearşafului murdar şi printr-o mişcare în direcţia picioarelor bolnavului. cealaltă rulează lenjeria murdară.schimbarea lenjeriei se face în lăţimea patului Se efctuează tot de către două persoane: una sprijină pacientul. introducând-o în sacul de rufe murdare . sub axila dr. îşi fixează umărul dr. din dr. se mai pot folosi alte două metode pt. îşi flectează uşor genunchii as. Pacientul poate fi aşezat în poziţie şezând. se pliază pătura cu cearşaful deasupra degetelor de la picioarele bolnavului. asistenta aşează cearşaful curat împăturit anterior în trei. Asistenta rulează mai departe din partea dreaptă. în dreptul bazinului pacientului aşează pacientul în poziţie şezând as. îşi apleacă coloana. îndepărtează cearşaful murdar şi acoperă în acelaşi timp bolnavul cu cearşaful curat. Cele două asistente care sunt de o parte şi de alta a patului. a pacientului a. Colţurile de sus ale cearşafului curat se ţin fie cu mâna. în formă de armonică. îi sprijină capul pe antebraţ şi după aceeaşi procedură. 8 . asistenta din partea stângă procedează la fel ca şi în cazul întoarcerii în decubit lateral drept: prinde bolnavul de axila stângă. din stg. îşi fixează umărul stg. aşează şi derulează cearşaful curat pregătit în prealabil. fie de către o altă persoană. braţele pacientului să se odihnească pe spatele as. bolnavul rămâne acoperit cu cearşaful folosit până atunci. fie de către bolnav. Uneori aleza tb. iar bolnavul este adus în decubit dorsal. Pătura de deasupra bolnavului se împătură în trei şi se aşează pe un scaun.Pentru a aduce bolnavul în decubit lateral stâng . Se continuă aranjarea patului. o ridică uşor. Atenţie: după efectuarea fiecărei proceduri. întoarce pacientul în decubit lateral stâng aducându-l dincolo de cele două suluri de lenjerie. Peste acesta . Înafară de procedura descrisă mai sus . astfel că una din marginile libere să ajungă sub bărbia pacientului. schimbarea alezei: Ridicarea pacientului cu ajutorul umărului este indicată deoarece produce o presiune intraabdominală nesemnificativă. sprijinit de cele două asistente. Se aşează pătura peste cearşaf răsfrângând marginea dinspre cap pe pătură.î. apoi derulează lenjeria curată şi o întinde bine . a pacientului as. introduce mâna dreaptă sub umerii ei. 2 asistente: • • • • • se aşează de o parte şi de alta a patului. schimbată de mai multe ori /zi fără să fie nevoie de schimbarea cearşafului. Se efectuează colţurile după tehnica cunoscută. lenjeria murdară o îndepărtează. sub axila stg.

are nevoie de ajutorul altei persoane. îşi lărgesc baza de susţinere prin depărtarea picioarelor Braţele din partea cefalică a patului se aşează în jurul spatelui pacientului. şi-a pierdut forţa fizică. superior care are umărul fixat sub axilă sub coapsa pacientului mâna liberă a asistentelor se sprijină pe suprafaţa patului mai sus de pacient pentru a asigura un punct de sprijin în plus în momentul ridicării la comanda uneia din as. mâinile asistentelor se unesc Pacientul este rugat să-şi încrucişeze braţele pe piept La comanda unei din asistente se efectuează ridicarea pacientului. alte poziţii forţa 9 . se apleacă spre pacient menţinând coloana dreaptă. Poziţia activă – pacientul se mişcă singur. îşi flectează din nou genunchii . determinată de afecţiunea de bază (în tetanos. ca o măsură profilactică în prevenirea unor complicaţii (prevenirea emboliei în cazul tromboflebitei) 4. nu are nevoie de ajutor Poziţia pasivă – pacientul nu poate să-şi schimbe singur poziţia. astfel coloana vertebrală coboară. meningită) 2. as. ridicând treptat coloana vertebrală şi transferând greutatea spre piciorul situat spre partea cefalică Poziţiile pacientului în pat În funcţie de starea generală şi de boala sa. vertebrală şi transferând greutatea pe piciorul aflat în partea cefalică a patului în momentul aşezării pacientului. se începe ridicarea pacientului. bolnavi grav. pasivă sau forţată. ca o reacţie de apărare a organismului (în crizele de dureroase de ulcer sau în colica biliară) 3. cât mai aproape de linia bazinului Braţele dinspre picioare se introduc sub şezutul pacientului.• • • • as. bolnavul ocupă în pat o poziţie activă. ridicând treptat col. adinamici Poziţia forţată – pacientul are o postură inadecvată. îşi introduc cât mai mult antebraţele de la mb. ca măsură terapeutică (folosirea aparatelor de extensie – condiţie esenţială a tratamentului) 5. poziţia poate fi: 1. şi aşează pacientul confortabil metodă de ridicare când pacientul nu poate să coopereze • • • • • asistentele aşezate de o parte şi de alta a patului.

plămânii. Poziţia Decubit dorsal Poziţia Fowler Cum se realizează Culcat pe spate cu faţa în sus -fără pernă -cu o pernă subţire -cu 2 perne (poziţie obişnuită şi comodă) Afecţiunile/situaţiile care o impun -după puncţie lombară -unele afecţiuni ale coloanei vertebrale (suprafaţă tare) -anemii posthemoragice -unele afecţiuni cerebrale -pacienţi slăbiţi -adinamici Semişezând -culcat pe spate -toracele formează cu linia orizontală un unghi de 3045º Se realizează: -cu un nr. -Menţinerea îndelungată necesită măsuri de prevenire a escarelor (colaci de cauciuc sub regiunea fesieră) şi a altor complicaţii. În pat: -în stare gravă -În vederea examinării pacientului. abdomenul. poziţia -operaţi -afecţiuni cardiace şi pulmonare -perioada de convalescenţă unele categorii de operaţii -vârstnici -primul ajutor dat pacienţilor cu afecţiuni cardiorespiratorii Observaţii -Previne contractura muşchilor abdominali -Este mai confortabilă cu genunchii îndoiţi-poz. inima. extremităţile. Sub tălpi se pune Şezând 10 un sprijinitor. zonele de palpare a pulsului. -Este interzisă pacienţilor cu  tulburări de deglutiţie  comatoşilor . sânii. gâtul. poziţia în care aceştia trebuie aduşi cu ocazia unor îngrijiri şi examinări speciale şi manoperele prin care se asigură schimbările de poziţie. mai mare de perne -cu rezemător mobil -cu somieră articulată Ca pacientul să nu alunece. toracele anterior. Fowler -menţinută timp îndelungat=dureri lombare : se introduce un sul subţire la nivelul coloanei lombare Zone explorate: capul. se aşează sub regiunea poplitee o pernă îndoită sau un sul din pătură învelit într-un cearşaf răsucit la extremităţi şi introdus sub saltea .Asistentele trebuie să cunoască poziţiile pe care le iau pacienţii în pat.

pt. capul se va sprijini cu o pernă mică -sub braţele pacientului se poate aşeza câte o pernă . sub tălpi se aşează un taburet.-trunchiul formează cu membrele inferioare un unghi drept -pacientul are coapsele flectate pe bazin şi pe coapse -genunchii sunt astfel ridicaţi Poziţia se realizează: -prin ridicarea părţii cefalice a somierei articulate (cu ajutorul manivelei) -cu sprijinitorul de perne -sau se vor pune 4-5 perne aşezate în trepte . a împiedica alunecarea se aşează sub regiunea poplitee o pernă îndoită sau un sul din pătură învelit într-un cearşaf răsucit la extremităţi şi introdus sub saltea . spatele.v. în caz de pneumonii întinse -insuficienţă cardiacă -în perioada acceselor de astmă bronşic -după anumite intervenţii chirurgicale (glanda tiroidă) şezând realizează expansiunea completă a plămânilor şi permite o mai bună examinare a părţii superioare a corpului. -Pacienţii cu insuficienţă cardiacă în cursul acceselor de dispnee nocturnă. toracele posterior. se aşează de mai multe ori la marginea patului cu picioarele atârnate.d. sânii.fizics-ar putea să nu poată sta în această poziţie . bine îmbrăcat Decubit lateral şi acoperit cu pătură Poate fi drept sau stg: -culcat pe o parte -capul sprijinit pe o -dispneici. axila.p. plămânii. inima. În fotoliu: este aşezat confortabil. ei vor fi aşezaţi în decubit dorsal cu extremitatea cefalică a somierei ridicată. extremităţile superioare. gambele sunt în semiflexie -vârstnici -în pleurezii -meningite -după intervenţii  pt. -Pacienţii slăbiţi d.a împiedica apariţia escarelor -între genunchi şi maleole se introduc inele de vată 11 . Sub tălpi se pune un sprijinitor. Zone explorate: capul. gâtul.

fracturat . adinamicii vor fi întorşi la intervale regulate de 1-2-3 ore pt.inf: .când este pericol de aspirare a secreţiilor . un colac de cauciuc  vârstnicii. poziţia este ideală.operat acesta va fi menţinut în cursul manoperei de întoarcere de către asistentă şi aşezat pe Zonele ce pot fi explorate : inima (decubit lateral stg) .prevenirea complicaţiilor  dacă pacientul are un mb.singură pernă -mb. pt. eventual lateral. a auzi -după intervenţii renale îmbrăcat temperaturii pe cale un suport pregătit în prealabil.a favoriza drenajul secreţiilor din căile respiratorii superioare Poziţie (declivă) Trendelenburg -Decubit dorsa.inf.ce este în contact cu suprafaţa patului întins.puncţia lombară duodenal -sub trohanterul mare.şi organelor genitale feminine după intervenţii ginecologice -după rahianestezie -pt.dureros .  drenajului postural -pe masa de operaţie în cazul sincopelor din cursul anesteziei generale -în anemii acute -pt.paralizat .  în cursul sondajului murmurul cu sonor redus. inf.autotransfuzii -pt. cu capul mai jos decât restul corpului Se realizează prin: -ridicarea etremităţii distale a patului -diferenţa între cele 2 extremităţi ale patului poate varia de la 10 la 60cm -sub capul pacientului se poate pune o pernă subţire -se protejează capul pacientului cu o pernă aşezată vertical la căpătâiul patului 12  favorizează o bună circulaţie pentru centrii vitali  în decubit lateral se aşează at. iar celălat îndoit -spatele sprijinit cu o pernă sau un sul sau cu rezemătoare speciale intratoracice -în cazul drenajului cavităţii pleurale Se mai impune:  în cursul efectuării toaletei  schimbării lenjeriei  administrării clismelor şi supozitoarelor  măsurării rectală  pt. flectate uşor -sau mb.oprirea hemoragiilor membrelor inf.

este o poziţie jenantă.culcat pe abdomen .membrele superioare aşezate la stga şi la dr.examene ginecologice şi obstetricale facilitează introducerea speculului vaginalvalvelor pt.pe masa ginecologică care are sprijinitor pt. iar sub placa de şezut are o tăviţă Poziţia mobilă .nu este posibilă fără pernă pt.capului .Examinarea se face după golirea vezicii urinare şi a rectului .menţinută bine acoperită speciale de umăr .inconştienţi .în paralizia unor grupuri musculare. hemiplegie .nu se prelungeşte prea mult examinarea .poziţie jenantă şi inconfortabilă .cu faţa palmară pe suprafaţa patului .oblică cu capul mai sus pentru extensia cervicale coloanei (tratament ortopedic) .inferioare.pacienta tb. tuşeu rectal) .o pernă cilindrică Sub torace şi abdomen se pot aşeza perne subţiri.mb.pt.decubit dorsal cu genunchii îndoiţi coapsele îndepărtate Se poate realiza: în pat pe masa de examinare pt.examinări rectale (rectoscopie.este poziţia de noapte pt. pacientul este fixat în chingi sau rezemătoare Poziţie proclivă (Trendelenbur g inversat) Decubit ventral . Poziţie ginecologică moi .în escare extinse .cu degetele în extensie Sub glezne: .pacientul aşezat pe .drenarea unor colecţii purulente .sugari şi copii mici .-pentru evitarea alunecării de pe masa de operaţie. explorarea zonei .capul într-o parte pe o pernă subţire .anumite boli cardiace şi pulmonare . inconfortabilă 13 .

pacienţii cu artrită sau alte deformări articulare nu o vor putea practica 14 .genupectorală - genunchi. aceştia fiind uşor îndepărtaţi aplecat înainte pieptul atinge planul orizontal (masa de examinat) rectale .

aflat mai în spate şi întoarce bolnavul spre ea în timpul acestei mişcări as.îşi flectează bine genunchii.aşezată la capul pacientului prinde pac. suprafaţa de contact să fie cât mai mare -aşezarea as. automat centrul de greutate coboară.poz.a. întoarcerea bolnavului din decubit dorsal în decubit lateral şi înapoi.î. aducerea bolnavului în poziţie şezândă la marginea patului 3. permiţând as.î.sub axilă. a putea ridica pac.trece greutatea corpului ei dinspre mb. Readucerea în decubit dorsal se face de către 2 asistente: . Schimbările pasive se efectuează la pacienţi : adinamici.vertebrale a as.).să utilizeze forţa coapsei şi a gambei.ambele paciente se aşează de aceeaşi parte a patului în spatele pacientului . cu aparate gipsate etc. iar cu cealaltă mână prinde şoldul bolnavului as.a avea o bază de susţinere cât mai mare genunchii flectaţi.prin diminuarea compresiunii asupra discurilor intravertebrale şi asupra corpului vertebrei.şi inf. Întoarcerea bolnavului din decubit dorsal în decubit lateral şi înapoi Asistenta se aşează la marginea patului spre care va fi întors bolnavul: îndoaie braţul bolnavului din partea opusă peste celălalt asistenta se aşează cu faţa în dreptul toracelui bolnavului având piciorul dinspre căpătâiul patului aşezat mai înaintea celuilalt îşi flectează uşor genunchii.inf.plasat mai în faţă înspre mb.să adopte o poziţie potrivită pt.cât mai aproape de pat (de pac. paralizaţi. coloana vertebrală uşor aplecată (ac.poziţia este mult mai convenabilă pt. impulsionând toată energia ei spre picioare. imobilizaţi.tb. se apleacă şi prinde cu mâna umărul din partea opusă.Schimbările de poziţie ale pacientului Pot fi : active (le execută pacientul singur) şi pasive (pacientul necesită ajutor). cea mai apropiată de suprafaţa patului şi-i sprijină capul pe antebraţ 15 . a.a efectua mai uşor un efort cu membrele sup.as. Principii de respectat: -sunt necesare 1-2 asistente -as. prin flectarea genunchilor. readucerea la loc a bolnavilor care au alunecat jos de pe pernă 1. 2. inconştienţi. aşezând palma pe suprafaţa corpului pac.)cu picioarele depărtate pt.asigură protejarea col. Cele mai frecvente mişcări pasive prin care se schimbă poziţia bolnavului în pat sunt: 1.cu mai multă uşurinţă şi cu un efort fizic mai mic -prinderea pacientului se face precis şi sigur cu toată mâna .

aşezate de o parte şi de alta a patului.cu cealaltă mână prind pacientul sub axilă .ridicării pacientului celălalt braţ. folosind metoda membrelor inferioare prin trecerea greutăţii de pe un picior pe altul 16 .şi plasează mâna (palma) între omoplaţii acestuia pt.ele încrucişează antebraţele în regiunea dorsală a pacientului.se aşează la marginea patului cu faţa spre pacient: plasează piciorul care se află lângă pat mai în urma celuilalt braţul dinspre pat al as.a ridica pac.dacă starea îi permite se poate sprijini de braţul as.contrabalansează greutatea pacientului.îl trece peste umărul pac. Ridicarea pacientului pe pernă Se execută de către 2 pers.în stare gravă= 2 as.introduce o mână sub bazinul pacientului .cu mâinile rămase libere ele întorc pacientul 2.la comanda uneia dintre ele ridică pacientul în poziţie şezând.sau de gâtul acesteia.patului: cu mâna dinspre extremitatea distală a patului prinde regiunea axilară a pacientului. 2) As. unde mâinile celor două persoane se unesc îşi flectează genunchii la comanda uneia dintre ele se ridică pacientul. 3. as. cu o singură mişcare.îşi basculează greutatea corpului dinspre piciorul aflat în faţă spre piciorul plasat mai în spate.cealaltă as.se aşează la marg. Astfel centrul de greutate al as. Aducerea bolnavului în poziţie şezândă la marginea patului Există 3metode: 1) As.rămâne liber până în mom.as.se aşează de o parte şi de alta a patului . sprijinindu-i capul pe antebraţ pac. iar cu cealaltă mână îl îmbrăţişează din spate. flectând genunchii în acelaşi timp cu braţul liber îşi fixează ca punct de sprijin marginea patului. cu faţa uşor întoarsă spre capul patului: îşi lărgesc baza de susţinere prin depărtarea picioarelor şi plasarea acestora unul în faţa celuilalt (cel dinspre extremitatea distală a patului fiind plasat mai în spate) îndoiesc braţele pacientului peste abdomen introduc mâna dinspre capul patului sub omoplaţii pacientului cu palma în sus cealaltă mână o introduc sub regiunea fesieră a pacientului. . aşezând palmele pe omoplaţii pacientului . îmbrăţişând-o 3) pac..as.

a preveni complicaţiile ce pot apărea din cauza imobilizării recâştigarea independenţei normalizarea tonusului muscular menţinerea mobilităţii articulare asigurarea stării de bine şi de independenţă a pacientului stimularea metabolismului favorizarea eliminărilor de urină şi fecale (la baie.de pe un picior spre celălalt în direcţia mobilizării pacientului (transferând greutatea prin împingere) explicăm întotd. diaforeză) • • • exerciţiile se fac înainte de mese pacientul tb.este importantă balansarea corpului as. contracturilor.începută încet.uşurarea mişcării pac. pneumoniilor. mărindu-se treptat.- pt.pac. precum şi ritmul vor fi hotărâte de medic 17 Obiective . semne de slăbiciune musculară. escarelor.de mişcare cu ex.clar ce se face cu el şi ce colaborare aşteptăm de la el urmărim atent pacientul în tot timpul manoperei.refacerea condiţiei musculare şi anvergura de mişcare tb.învăţat să intercaleze ex. nu în pat) stimularea circulaţiei sanguine pentru profilaxia trombozelor.de respiraţie momentul în care se încep mobilizarea şi scularea din pat. Principii de respectat Mobilizarea se face în funcţie de: • • • • natura bolii starea generală tipul de reactivitate a pacientului perioada de exerciţii pasive şi active pt. asigurându-ne că se află în poziţie confortabilă Mobilizarea pacientului Scop mişcarea pacientului pt. se pot sprijini cap în cap Readucerea pacientului pe pernă se poate face şi de către o singură pers. dacă pacientul poate să se ajute flectându-şi genunchii şi împingând cu picioarele sprijinite pe suprafaţa patului Important: • • • pt. în funcţie de răspunsul fiziologic al pacientului (creşterea frecvenţei pulsului.a uşura efortul de ridicare cele 2pers.

asistenta va roti picioarele bolnavului într-un unghi de 90° urmărind poziţia coloanei vertebrale a acestuia 2. TA. apoi activ -aşezarea pacientului în poziţie ortostatică şi primii paşi Mobilizarea bolnavului în poziţie şezândă la marginea patului 1. păstrând poziţia de decubit. Se poate determina gradul de flexie a articulaţiei cu goniometrul. cârje. Se măs. fotoliu. degetelor. mâinii. scop etc. controlându-i-se pulsul. Se inform.şezând – în mod activ. fie sprijinindu-se de marginea patului. Durata şederii la marginea patului în ziua următoare se poate prelungi cu câteva minute.de min. -aşezarea în poziţie şezând la marginea patului.crescându-se nr. În cazul pacienţilor care nu se pot sprijini sau prinde cu mâinile: -asistenta aşează braţele pacientului peste abdomen -mb. aşează o mână sub omoplatul pacientului cu dosul palmei. Urmează : -aşezarea în poz. Dacă el devine palid sau cianotic sau se plânge că are ameţeli va fi imediat aşezat înapoi în pat. fie îmbrăţişând gâtul asistentei -odată cu ridicarea pacientului în poziţie şezând. Mobilizarea bolnavului începe cu mişcări active şi pasive: mişcarea capului. . fotoliu în mod pasiv.În funcţie de tipul de mişcare impus se pregătesc halat .inf. Aşezarea în fotoliu -asistenta aşează fotoliul cu marginea laterală lipită de marginea patului -pune un pled pe fotoliu -îmbracă pacientul cu halat şi ciorapi -aduce pacientul în poziţie şezând la marginea patului -se aşează în faţa pacientului şi introduce mâinile sub axilele acestuia 18 .dinspre asistentă îl trece peste celălalt din partea opusă -as. iar cealaltă mână sub regiunea poplitee -Bolnavul se poate ajuta.pacientul despre procedeu. prima aşezare pe marginea patului să fie numai câteva minute. în mod pasiv la început -aşezarea în poz. expresia feţei (coloraţia tegumentelor.Asistenta se aşează la marginea patului cu picioarele depărtate şi cu genunchii flectaţi -introduce o mână la spatele pacientului sub omoplat. papuci. mişcarea şi schimbarea de poziţie a membrelor superioare şi inferioare. respiraţia).şezând. rotindu-i în acelaşi timp picioarele într-un unghi de 90° urmărind poziţia coloanei vertebrale a acestuia Bolnavul nu trebuie menţinut mult timp în această poziţie. de mai multe ori /zi . iar cealaltă sub genunchii acestuia -ridică pacientul în poziţie şezând.pulsul. gleznelor. se observă starea pacientului.

de la domiciliu la spital sau la domiciliu după externare etc. dintr-un pat în altul etc. - categorii de pacienţi care trebuie transportaţi . centrul de greutate al asistentei coboară. producerea unui şoc traumatic. rotindu-l îl aşează în fotoliu şi-l acoperă Ridicarea în poziţie ortostatică 1. se aşează în faţa pacient. După ce pacientul este aşezat în poziţie şezând. cu mult menajament şi atenţie faţă de pacient.accidentaţii. se evită agravarea durerilor şi apariţia altor complicaţii. cu tulburări de echilibru .febrili.prin împingere în genunchii pacientului.cu insuficienţă cardiopulmonară gravă . sprijină pacientul de sub ambele axile şi-l ridică. întorcându-l cu spatele către fotoliu. 2.astenici. operaţi . câteva minute.psihici 19 . transportul de la o secţie la alta. - în stare de şoc. -as. provocarea de hemoragii etc. transformarea unei fracturi închise într-una deschisă. Transportul poate fi necesar în următoarele situaţii: - evacuarea traumatizaţilor de la locul accidentului transportul de la un spital la altul. îl aşează încet în fotoliu -îl acoperă cu pledul -sub picioare se poate aşeza un scăunel Când aşezarea în fotoliu se face de către 2 asistente. somnolenţi. la servicii de diagnostic şi tratament. cu leziuni ale membrelor inferioare inconştienţi. la sala de operaţii şi de la sala de operaţii. obnubilaţi . crescănd astfel forţa de ridicare a pacientului Transportul pacienţilor Printr-un transport efectuat în condiţii bune. cum ar fi: înrăutăţirea stării.-pacientul se sprijină cu mâinile pe braţele sau umerii asistentei -asistenta ridică pacientul în picioare şi. apoi. pe marginea patului. asistenta de lângă pacient stă cu spatele la pat. adinamici.care stă în poziţie şezând la marginea patului -fixează cu genunchii ei genunchii pacientului. introduc mâna de lângă pacient sub axila acestuia şi-l ridică în picioare. dintr-un salon în altul. acestea se aşează de o parte şi de alta a pacientului care stă în poziţie şezând la marginea patului. ţinând cont de afecţiunea de care suferă acesta. la prima ridicare . Se poate menţine . iar cu mâinile îl ţine de sub axile -pacientul se prinde de umerii asistentei sau de gâtul acesteia .

se informează atât pacientul cât şi aparţinătorii asupra scopului transportului şi locului unde va explică procedeul aşezării pe targă şi eventual se instruieşte pacientul cum poate cazul în care pacientul are instalate o perluzie. transportul se face cu: - brancarda (targa) cărucior fotoliu şi pat rulant cu mijloace improvizate în caz de urgenţă cu vehicule speciale: autosalvări. stând faţă în faţă cu brancardierul. să poată fi supravegheat. la nevoie se acoperă cu muşama şi aleză. drenuri etc. de distanţă. pentru ca.se colabora . se vor lua măsuri de fi transportat . când pacientul trebuie supravegheat tot timpul. dacă panta este prea accentuată.targa se acoperă cu o pătură şi cu un cearşaf. - în principiu. se poate duce pacientul. este mai bine ca acesta să fie dus cu capul înainte. pernă subţire • Pregătirea pacientului . în funcţie de durata şi condiţiile de transport Nu se pensează drenul toracic la pacienţii ventilaţi - în caz de vărsături – tăviţă renală se pregăteşte documentaţia pacientului pacientul va fi aşezat cu privirea în direcţia mersului (trebuie să vadă unde merge) la urcatul scărilor.a aparatului de perfuzie. de scopul transportului.eventual pe un suport . aşezarea pacientului pe targă - De asemenea. pacientul va fi prins de partea sănătoasă -targa este ţinută la cele două extremităţi de către doi brancardieri. doar de câte un singur mâner astfel încât targa să atârne de-a lungul marginii patului aşezarea pacientului pe targă necesită trei persoane: acestea se vor aşeza de-a lungul patului de Execuţia: - 20 . cu capul înainte. sonde. avioane sanitare (aviasan) Transportul cu targa • - pregătiri Pregătirea tărgii . fixarea sau pensarea sondelor etc. brancardierul din urmă va ridica targa până la nivelul orizontal. la urcuş.mijloacele de transport În funcţie de gravitatea afecţiunii.în siguranţă: sprijinirea.

sub pacient prima: susţine capul şi toracele. constienţi şi fără semne de şoc: menţinuţi cu ajutorul pernelor . sau antebraţul flectat al traumatizatului cu leziuni ale spatelui sau regiunii fesiere în decubit semiventral 21  -  în decubit ventral: -  . aducând-o în poziţie orizontală sub pacient Prima persoană comandă mişcările: 1) 2) 3) 4) se aşază pacientul pe targă. dar cu mişcările inverse. cu genunchi flectaţi accidentaţii constienţi.partea tărgii atârnate - îşi introduc mâinile.accidentaţii cu leziuni abdominale (poziţia Fowler). se acoperă Descărcarea se face după aceeaşi metodă. suspecţi de fractură a coloanei vertebrale sau a bazinului: se asigură suprafaţa rigidă leziuni ale membrelor inferioare: sub membrul lezat. eventual se fixează cu o eşarfă accidentaţii în stare de şoc cu hemoragie: cu membrele inferioare ridicate în poziţie şezând - -  . face un pas înapoi brancardierii ridică şi cealaltă margine a tărgii. sprijinind ceafa pacientului pe antebraţ -a -a doua: sprijină pacientul în regiunea lombară şi sub şezut treia: susţine membrele inferioare ridică deodată pacientul după ce acesta a fost ridicat.leziuni ale gâtului: capul va fi flectat. se aşază o pernă leziuni ale membrelor superioare: membrul superior lezat se aşază peste toracele pacientului. cu palma şi degetele întinse. a.regiunea mentoniană să atingă toracele  în poziţie semişezând: . cu genunchii flectaţi în decubit lateral pacienţii în stare de comă pacienţii cu leziuni ale feţei (craniofaciale): sub fruntea lor se aşază un sul improvizat din cearşafuri.pacienţii cu traumatisme craniene.accidentaţii toraco-pulmonar .pacienţii cu insuficienţă cardiorespiratorie . Poziţiile pacientului pe targă în funcţie de afecţiune  - în decubit dorsal: pacienţii cu traumatisme abdominale.î.

Aşezarea pe cărucior - căruciorul se aşază cu partea cefalică perpendicular pe capătul distal al patului (la picioarele patului) roţile căruciorului trebuie blocate Pentru ridicarea pacientului. sub ceafă şi umeri . pacienţii vor fi transportaţi pe o suprafaţă dură. iar în caz de tulburări de deglutiţie sau hipersecreţie salivară.prima.cele trei persoane se aşază lângă marginea patului.- pacienţii inconştienţi.a doua.accidentaţii - în colaps periferic. fiecare îşi plasează piciorul dinspre targă mai în faţă .toate trei îşi flectează genunchii introducând braţele sub pacient: . cu excepţia celor suspecţi de fractură a coloanei cervicale. cu înclinare de maximum 10-15º: .îşi îndreaptă corpul.accidentaţii cu fracturi ale bazei craniului Bolnavii psihici agitaţi se calmează medicamentos şi se transportă imobilizaţi. scândură lată). pentru a asigura un aport mai mare de sânge în organele vitale  în poziţie Trendelenburg inversat. făcând un pas înapoi (cu piciorul aflat în faţă) şi se îndreaptă spre targă 22 . pentru a preveni acumularea şi aspirarea secreţiilor  în poziţia Trendelenburg. în poziţie Trendelenburg. pentru a se putea transporta uşor pacientul de pe cărucior pe masă şi invers. cu înclinare maximă de 10-15°: în stare de şoc .a treia. TRANSPORTUL CU CĂRUCIORUL Cărucioarele utilizate pentru transportul pacientului au în general înălţimea meselor de  operaţie. culcat cu faţa în jos. se recomandă ca pacienţii să fie transportaţi în poziţia în care au fost găsiţi în cazuri cu totul excepţionale. cele trei persoane întorc pacientul înspre ele. sub coapse şi gambe . îl apropie cât mai mult ca să-l poată strânge . chiar improvizată (uşă. De reţinut:  în leziuni ale coloanei vertebrale. sub regiunea lombară şi şezut . este nevoie de trei persoane care execută tehnica în următorii - timpi: . transportul este admis pe patură. când este imposibil să se asigure o targă tare.apoi.

Patul cu dispozitiv rulant aşteaptă pacientul chiar la serviciul de primire. Ea supraveghează pacientul îndeaproape. paturile sunt prevăzute cu roţi sau pot fi racordate la un dispozitiv cu roţi. căci ea necesită o dimensionare corespunzătoare a coridoarelor. pe tot timpul transportului predarea pacientului se face de către asistentă la medicul de gardă al instituţiei unde a fost transportat 23 - - - . duratei drumului şi mijloacelor de transport i se oferă bazinetul şi urinarul în vederea evacuării scaunului şi urinei i se asigură maximum de confort. oricare pat poate deveni astfel rulant.lângă cărucior îşi flexează uşor genunchii şi aşază pacientul pe cărucior. la cele patru picioare. OBSERVAŢII: • Transportul cu patul rulant este forma ideală de transport. poziţia pacientului va fi cât mai comodă pacientul transportat la alte servicii sau instituţii sanitare va fi însoţit de asistentă. • Prin utilizarea acestui sistem de transport. întind braţele ca pacientul să fie aşezat în decubit dorsal . pacientul nu trebuie transpus mereu din pat în cărucior. de aici pe masa de operaţie sau la alte examinări. să nu existe praguri.. persoanele trebuie sa-l ţină strâns către ele şi să-şi folosească cât mai mult forţa membrelor inferioare pentru a-şi proteja propria lor coloană vertebrală. iar deplasarea între etaje să se poată face cu ascensorul. Această metodă nu poate fi aplicată la toate spitalele.cele trei persoane îşi retrag braţele IMPORTANT: Ridicând pacientul. ci va fi transportat direct cu patul. TRANSPORTUL ÎN AFARA SPITALULUI Pregătirea pacientului - pacientul va fi pregătit din timp pentru transport i se comunică mijlocul de transport va fi îmbrăcat în mod corespunzător anotimpului. uşilor. cu documentaţia necesară asistenta trebuie să fie înzestrată cu tot ceea ce i-ar trebui pe drum în acordarea primului ajutor.

n-are nevoie de ajutor .- Pentru liniştea pacientului. pt.se apreciază starea generală a bolnavului . Toaleta pacientului poate fi: .necesită ajutor complet • Obiective: . Important Mijlocul de transport va fi dezinfectat după transportul pacienţilor infecţioşi. este bine ca ea să rămână lângă pacient până va fi amplasat în patul lui.deschiderea orificiilor de excreţie ale glandelor pielii . pentru a evita răcirea bolnavului .zilnică .are nevoie de sprijin fizic şi psihic . crearea unei stări plăcute de confort principii . adică din îngrijirile acordate de asistenta medicală cu scopul de a asigura confortul şi igiena bolnavului.se evită curenţii de aer prin închiderea geamurilor şi a uşilor . care aderă la piele . acesta: . schimbării lenjeriei patului şi a bolnavului şi pentru prevenirea escarelor 24 .liniştirea bolnavului.producerea unei hiperemii active a pielii. prea obositoare . Constă în menţinerea pielii în stare de curăţenie perfectă şi în prevenirea apariţiei leziunilor cutanate. resturi de dejecţii şi alte substanţe străine. alimente.săptămânală sau baia generală În funcţie de tipul pacientului.se pregătesc în apropiere materialele necesare toaletei. Toaleta pacientului Toaleta pacientului face parte din îngrijirile de bază.se verifică temperatura ambiantă.se izolează bolnavul (dacă e posibil printr-un paravan) de anturajul său .pe regiuni .are nevoie de ajutor parţial .a evita o toaletă prea lungă.înviorarea circulaţiei cutanate şi a întregului organism . fiind o condiţie esenţială a vindecării. care favorizează mobilizarea anticorpilor .îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a stratului cornos descuamat şi impregnate cu secreţiile glandelor sebacee şi sudoripare. amestecate cu praf.

partea anterioară a toracelui.îngrijirea părului. . apoi braţele şi mâinile. tensiune.de exemplu. în funcţie de regiunea pe care o spălăm etapele toaletei Se va respecta următoarea succesiune: se începe cu faţa. o r g a n e l e genitale externe .se săpuneşte şi se clăteşte cu o mână fermă. la mâini şi în spaţiile interdigitale. iritaţie – luarea unor măsuri terapeutice.toaleta pe regiuni a pacientului imobilizat la pat permite examinarea tegumentelor şi observarea unor modificări . toaleta cavităţii bucale. clătit. respiraţie .se stoarce corect buretele sau mănuşa de baie. schimbată de câte ori este nevoie. • DE ŞTIUT: .. roşeaţă.pacienţii care se pot deplasa vor face baie la duş sau la cadă. • DE EVITAT în timpul băii pe regiuni a pacientului imobilizat la pat.puls.se insistă la pliuri.se descoperă progresiv numai partea care se va spăla . sub sâni. la coate şi axile .bolnavul va fi dezbrăcat complet şi se va acoperi cu cearşaf şi pătură . se fricţionează cu alcool mentolat îndeosebi regiunile predispuse la escare. se întoarce bolnavul în decubit lateral şi se spală spatele. dacă se poate spăla singur.ordinea în care se face toaleta pe regiuni: spălat. abdomen. a pansamentului ÎNGRIJIREA OCHILOR Scop prevenirea infecţiilor oculare îndepărtarea secreţiilor pregătiri materiale 25 . din nou în decubit dorsal.pentru activarea circulaţiei sanguine. asistenta va colecta date cu privire la starea pacientului . pentru a favoriza circulaţia sanguină . fără a se lăsa săpunul în apă .se mobilizează articulaţiile în toată amplitudinea lor şi se masează zonele predispuse escarelor . gâtul şi urechile.înainte de a începe baia pe regiuni. .se mută muşamaua şi aleza de protecţie. pe care parte a corpului. sub supravegherea personalului de îngrijire. . fără brutalitate. pentru a nu se scurge apa în pat sau pe bolnav . faţa anterioară a coapselor.ce mobilizare i se permite în ziua respectivă. uscat . se spală gambele şi picioarele. fesele şi faţa posterioară a coapselor. udarea aparatului gipsat. după spălarea întregului corp.apa caldă trebuie să fie din abundenţă.

manuşi de baie pacientul . i se întoarce capul uşor într-o parte se curăţă fosele nazale.apă. pentru a menţine supleţea corneei. se picură „lacrimi artificiale" în fiecare ochi. INGRIJIREA MUCOASEI NAZALE Scop . în cazul în care pacientul prezintă sonde introduse pe această cale (pentru oxigenoterapie. se aplică comprese îmbibate în ser fiziologic şi se îndepărtează în mod regulat secreţiile oculare. Pregătiri materiale .se informează (îngrijirea se face în cadrul toaletei zilnice) tehnica . tampoane din tifon. i se explică necesitatea tehnicii.se spală ochii cu mâna acoperită cu mănuşi.menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii superioare . iar sonda pentru oxigenoterapie se poate se fixează sonda     oxigenată diluată  reintroduce în cealaltă fosă nazală  îngrijiri ulterioare 26 . montate pe bastonaşe. ser fiziologic.prevenirea escarelor. iar dacă ochiul rămâne deschis (corneea se usucă). mănuşi de cauciuc pacientul - se informează.tampoane sterile. pentru evacuarea conţinutului gastric).se îndepărtează secreţiile oculare de la comisura externă spre cea internă. infecţiilor nazale. comprese. prin lipsa reflexului palpebral. H2O2diluată. se limpezesc şi se şterg cu prosopul curat DE ŞTIUT: . fiecare cu câte un tampon umezit în ser fiziologic dacă pacientul prezintă o sondă: se dezlipeşte romplastul cu care este fixată se retrage sonda 5-6 cm se curăţă tubul cu un tampon de urmele de romplast se îndepărtează crustele de pe mucoasa nazală cu tamponul umezit în apă se reintroduce sonda gastrică.la pacientul inconştient. cu ajutorul unui tampon steril .. tăviţă renală. prosop.

menţinerea stării de curăţenie a pavilionului urechii si a conductului auditiv extern .îndepărtarea depozitelor naturale (cerumen) sau a celor patologice pregătiri materiale . se usucă cu prosopul pavilionul urechii şi conductul auditiv extern îngrijiri ulterioare .se curăţă conductul auditiv extern cu tamponul uscat .se limpezeşte. tăviţă renală.se spală pavilionul urechii cu mâna acoperită cu mănuşa de bumbac cu săpun. montate pe beţişoare.contactul mâinilor cu secreţiile nazale INGRIJIREA URECHILOR scop . manuşă de baie. prosop pacientul se informează se întoarce cu capul pe partea opusă . apă.tampoane sterile.se introduce în conductul auditiv extern un tampon de vată absorbant DE ŞTIUT: • • fiecare ureche se curăţă cu un tampon separat dacă prin conductul auditiv extern se scurge LCR sau sânge va fi informat medicul DE EVITAT: tehnica de evitat • introducerea tamponului peste limita vizibilităţii (pericol de lezare a timpanului) ÎNGRIJIREA CAVITĂŢII BUCALE Scop 27 .săpun. curăţind cu atenţie şanţurile pavilionului şi regiunea retroauriculară .- se controlează funcţionalitatea sondelor după curăţarea mucoasei nazale se supraveghează respiraţia pacientului DE EVITAT: .

profilaxia infecţiilor cavităţii bucale pregătiri materiale .pacientul inconştient se introduce deschizătorul de gură între arcadele dentare se şterg limba.pentru pacientul conştient: periuţă. tăviţă renală. cu materialele şi ajutat să-şi facă toaleta cavităţii bucale . cu mişcări dinăuntru în afară se şterg dinţii cu un alt tampon la sfârşit se ung buzele DE ŞTIUT • îngrijiri ulterioare se strâng materialele se aşează pacientul în poziţie confortabilă la pacienţii inconştienţi. capul într-o parte.pacientul conştient este servit. spăla şi păstra într-un pahar mat cu apă toaleta cavităţii bucale la pacientul inconştient se poate face şi cu indexul acoperit cu un tampon de tifon. pastă de dinţi. spatulă linguală.pentru pacientul inconştient: comprese.. glicerină boraxată 20%. tăviţă renală. cu prosopul sub bărbie tehnica . pe rând.profilaxia cariilor dentare . pensă porttampon). suprafaţa internă şi externă a arcadelor dentare cu tampoane îmbibate în glicerină boraxată. aceasta se va scoate.obţinerea unei stări de bine a pacientului . tampoane sterile din tifon. pahar cu apă . bolta palatină. mâna fiind îmbrăcată în mănuşă • DE EVITAT: • contactul mâinilor cu secreţia salivară a pacientului sau cu materialul folosit ÎNGRIJIREA UNGHIILOR 28 . prosop. mănuşi de cauciuc sterile pacientul .inconştient : în poziţie decubit dorsal. cu prosopul în jurul gâtului . instrumentar steril (deschizător de gură.conştient : este aşezat în poziţie şezând sau în decubit lateral stâng. care prezintă proteză dentară.

febrili. Pentru spălarea piciorului. pilă. acesta va fi introdus într-un lighean cu apă.se informează. . cu boli ale pielii capului 29 .spălare la una-două săptămâni. prosop pacientul DE EVITAT: • .apă.G. se pilesc.igienic .panariţii .E. relaxat tehnica . pacienţi cu stare generală alterată.lezarea ţesuturilor adiacente (risc de hemoragie la hemofilici.pregătirea pentru operaţie la faţă. apoi. periuţă. la pacientul cuspitalizare îndelungată . pentru a degaja părţile laterale spre a nu se aduna murdăria.instrumentele după utilizare se dezinfectează DE EVITAT : . mâna sau piciorul se aşează pe un prosop pe care se adună fragmentele tăiate DE ŞTIUT : . forfecuţă de unghii.fracturi ale craniului. după care se va face tăierea unghiilor.Scop .la diabetici) ÎNGRIJIREA PĂRULUI Scop .îndepărtarea depozitului subunghial.pentru starea de bine a pacientului .distrugerea paraziţilor . la nivelul degetului. săpun.se taie unghiile cu atenţie. care conţine germeni patogeni . pregătiri • materiale . nas contraindicaţii .evitarea leziunilor cutanate prin grataj la pacienţii cu prurit şi de asemenea la pacienţii agitaţi Zilnic: unghiile se spală cu apă şi săpun şi cu periuţa de unghii. se aşează comod. risc de infecţii .obţinerea unei aparenţe îngrijite a pacientului .pregătirea pentru examen E. traumatisme mari.

eventual.se reinstalează pacientul în poziţie confortabilă . se piaptănă cu blândeţe - ori - îngrijiri ulterioare . orificii naturale ale corpului. se acoperă cu prosopul uscat se usucă părul. şampon. mirosurilor neplăcute.igienic .pieptene. lighean. aleză. ulcerelor de presiune.Zilnic: se face perierea. împletirea părului Pregătiri Cundiţii de mediu • temperature 22-24ºC închiderea ferestrelor . oblic în pat - tehnica se pregăteşte patul şi se protejează cu muşama şi aleză se umezeşte părul. evitarea curenţilor de aer materia/e . se spală de două-trei se limpezeşte părul din abundenţă.menţinerea unei stări de confort fizic Părţile intime ale corpului sunt expuse infecţiilor.poziţia se alege în funcţie de starea sa : şezând pe un scaun şezând în pat decubit dorsal în pat. pieptănarea şi.se informează .se acoperă capul pacientului cu o băsmăluţă . apă caldă. 30 . având în vedere anatomia şi fiziologia lor (pliuri ale pielii. cu salteaua îndoită sub torace decubit dorsal. glande. organe excretoare). se şamponează se masează uşor pielea capului cu pulpa degetului. prosoape • pacientul . muşama. uscător. săpun insecticid (dacă este cazul).obiectele folosite se dezinfectează TOALETA INTIMĂ scop .

prosop. muşama.se scoate bazinetul .Se execută de mai multe ori pe zi la pacienţii inconştienţi.se serveşte un bazinet pentru a-şi goli vezica urinară .se limpezeşte abundent . se controlează temperatura apei • pacientul . pensă porttampon. două bazinete. săpun lichid.aleză.se informează.pacientul este aşezat comod DE ŞTIUT: • • spălarea organelor genitale externe se poate face cu tampoane de vată montate pe pensa porttampon la bărbat. prin mişcări de spălare dinspre anus spre simfiza pubiană TOALETA BOLNAVILOR INCONŞTIENŢI ŞI COMATOŞI 31 . tampoane sterile din vată.se îmbracă mănuşa de cauciuc.se usucă regiunea genitală anală. organe genitale sau pe căile urinare şi în perioadele menstruale. se degajă glandul de prepuţ şi se spală cu prudenţă (se previne pătrunderea săpunului în uretră) DE EVITAT: contaminarea regiunii genitale cu microorganisme din regiunea anală.se spală regiunea dinspre simfiza pubiană spre anus. cu sonde vezicale. cană cu apă caldă. înaintea intervenţiilor chirurgicale în regiunea anală. apoi cea de baie . i se pregătesc materialele pentru a se îngriji singur. pacientul fiind în poziţie ginecologică .rămâne în poziţie ginecologică cu al doilea bazinet curat sub regiunea sacrată tehnica . mănuşă de cauciuc. se aranjează patul . pregătiri • materia/e .se îndepărtează materialele. mănuşă de baie.se pregăteşte patul cu muşama.paravan. turnând apă şi săpun lichid . pliurile . Dacă pacientul este independent. se asigură intimitatea .se pudrează cu talc pliurile îngrijiri ulterioare .

Prevenirea uscării corneei La pacientul inconştient. mâna fiind îmbrăcată în mănuşă DE EVITAT: • contactul mâinilor cu secreţia salivară a pacientului sau cu materialul folosit Dimineaţa şi seara se face toaleta gurii cu un tampon de vată înmuiat în soluţie de acid boric 1% sau muşeţel.în poziţie decubit dorsal. Limba.Asigurarea igienei corporale Bolnavul va fi spălat în fiecare zi complet (pe segmente). capul într-o parte. Atenţie: Compresa trebuie să se menţină umedă. pentru a menţine supleţea corneei. Buzele vor fi unse cu vaselină şi se aplică peste gură un tifon îmbibat cu soluţie de ser fiziologic. buzele. tampoane sterile din tifon. prin lipsa reflexului palpebral. pensă porttampon). Igiena cavităţii bucale • Se îndepărtează proteza. bolta palatină. spatulă linguală. La femei toaleta genitală se va face de mai multe ori pe zi. Se va face toaleta parţială ori de câte ori s-a murdărit. dacă există . Atenţie: Toate materialele folosite trebuie să fie de o curăţenie exemplară şi perfect sterile. mănuşi de cauciuc sterile pacientul . se spală şi se păstrează într-un pahar mat cu apă. materiale . suprafaţa internă şi externă a arcadelor dentare cu tampoane îmbibate în glicerină boraxată. instrumentar steril (deschizător de gură. cu prosopul sub bărbie tehnica • se introduce deschizătorul de gură între arcadele dentare se şterg limba. glicerină boraxată 20%. gingiile se vor şterge cu glicerină boraxată de 2-3 ori pe zi.comprese. cu mişcări dinăuntru în afară se şterg dinţii cu un alt tampon la sfârşit se ung buzele toaleta cavităţii bucale la pacientul inconştient se poate face şi cu indexul acoperit cu un tampon de tifon. tăviţă renală. După spălare se fricţionează cu spirt mentolat. se 32 .

de exp: Paralizii ale membrelor Stări de subnutriţie Obezitate Vârstă Bolnavi adinamici cu ateroscleroză Menţinerea îndelungată în aceeaşi poziţie Cute ale lenjeriei de pat şi de corp Firimituri (biscuiţi. Asigurarea igienei părului Femeile vor fi pieptănate zilnic. pâine. în evitarea cărora intervine asistenta medicală: Regiuni expuse escarelor 1) Decubit dorsal Regiunea occipitală Omoplaţi Coate Regiunea sacrococcigiană Călcâie 2) Decubit lateral Umăr Regiunea trohanteriană Feţele laterale ale genunchilor Maleole 3) Decubit ventral 33 . Escarele sunt leziuni ale tegumentelor interpuse între 2 planuri dure (os şi pat). Cauzele pot fi: a) Generale sau determinate. Se va spăla părul la 1-2 săptămâni. Escarele de decubit Def. Se acoperă ochii cu câte o compresă înmuiată în aceeaşi soluţie sau ser fiziologic.picură „lacrimi artificiale" în fiecare ochi. iar dacă ochiul rămâne deschis corneea se usucă: Se spală ochii cu acid boric 4%. Se va instila în sacii conjunctivali câte o picătură de vitamina A de 2-3 ori pe zi. ceai de muşeţel. gips) Igienă defectuoasă b) Locale sau favorizante .

Escarele por apărea în câteva ore sau în câteva zile. starea psihică. tendonul lui Achile) .scuturarea patului zilnic sau ori de câte ori este nevoie Folosirea materialelor complementare .evitarea cutelor lenjeriei de pat. 16– DLS.colaci de cauciuc 34 . Evaluarea riscului la escare se face la internarea bolnavului în spital şi la fiecare 8-10 zile.perne de diverse dimensiuni şi forme (pentru genunchi. blană de oaie) . în care se notează: DLD aspectul cutanat zonele de masaj orele de schimbare şi poziţia: 14 – DD.saltele speciale (eventual. în funcţie de evoluţie. 20- Asigurarea confortului şi menţinerea bolnavului într-o stare de igienă perfectă Se va avea în vedere: . renunţarea la lenjeria de corp .- Tâmple Umeri Creasta iliacă Genunchi Degetele picioarelor Riscurile sunt determinate de: starea generală.se face la 2 sau 3 ore. starea nutriţională. MIJLOACE DE PREVENIRE Se adresează cauzelor locale sau favorizante şi reprezintă „cartea de vizită" a asistentei medicale. ştiut fiind faptul că pielea unsă se macerează mai greu decât pielea uscată (în caz de incontinenţă. formarea lor fiind variabilă. capacitatea de mobilizare. 18-DD. mai des .spălarea zilnică. . starea pielii. cu apă şi săpun şi ungerea regiunilor expuse umezelii. depinzând de factorul de risc şi de toleranţa pielii la presiune îndelungată. la nevoie. necesare pentru prevenirea escarelor Se pot folosi: . Principiile tratamentului preventiv Schimbarea de poziţie .evită imobilizarea . se apelează la sonda Foley).este necesară o foaie de supraveghere a escarelor. incontinenţa.

- pentru ungerea pielii, oxid de zinc cu vitamina A+D2 - talc pe pânză Alimentaţie şi hidratare echilibrată Alimentaţia trebuie să fie bogată în proteine - pentru a favoriza cicatrizarea - şi în vitamine, ţinând cont însă de vârsta şi greutatea bolnavului. În ceea ce priveşte hidratarea, necesarul de lichide se va completa cu 1,5 - 2 l la 24 de ore. Favorizarea vascularizaţiei în zonele comprimate • prin masaj Obiective -favorizează vascularizaţia profundă şi superficială -îndepărtează celulele descuamate şi destupă glandele sebacee -rehidratează pielea (masaj cu unguent hidratant sau apă şi săpun) -favorizează starea de bine şi confort înlătură durerea, anxietatea, ajută la găsirea forţei şi energiei Indicaţii: - pentru toţi bolnavii imobilizaţi care prezintă factori de risc - în momentul schimbării poziţiei, pe toate regiunile expuse Principii: - se face întotdeauna pe pielea curată, după ce bolnavul a fost spălat şi i s-a schimbat aşternutul - se face cu un unguent pe mâna goală, în direcţia circulaţiei de întoarcere de jos în sus, iar la ceafă şi umeri invers-de sus în jos şi circular spre exterior - se face pe o zonă mai mare decât suprafaţa interesată - masajul nu trebuie să fie dureros, poziţia bolnavului să fie confortabilă, iar durata sa de aproximativ 15 minute. Contraindicaţii:
-

nu se face bolnavului cu febră, suferind de cancer, cu infecţii ale pielii sau cu septicemie

Materiale necesare: - unguentul Instalarea pacientului: - se închid ferestrele, se aşază bolnavul într-o poziţie variabilă, în funcţie de zonă şi, în acelaşi timp confortabilă pentru asistenta medicală. • Prin utilizarea alternativă de cald şi frig - se face în loc de masaj 35

Obiective: - favorizează revascularizaţia tisulară, provocând, alternativ, o vasodilataţie şi o vasoconstricţie locală (se face de mai multe ori). Indicaţii: - escare stadiul II Poziţia bolnavului: - ca la masaj Materiale necesare: - cuburi de gheaţă şi apă caldă Tehnica:
-

se aplică compresa cu gheaţă de mai multe ori pe locul escarei, pentru a obţine o vasoconstricţie apoi, se încălzeşte şi se usucă zona prin tamponare, până se obţine o vasodilataţie

-

-

se face de 3-4 ori
1.

Tratament: local , în funcţie de stadiu
• • • 2.

pt.stadiul I , masaj, unguente, violet de genţiană pt.stadiul II , cald şi frig, pansament gras (cu zahăr), bioxiteracor pt.stadiul III , pansamente

General - Se referă la alimentaţie, tratamentul cu antibiotice şi al stării generale.

Complicaţii: - infecţii locale ale plăgii - septicemie Îngrijirea plăgilor Definiţie Plăgile sau rănile = leziuni traumatice, caracterizate prin întreruperea continuităţii tegumentelor sau a mucoaselor (soluţie de continuitate); leziunea pielii sau a mucoasei poate fi cu sau fără leziuni tisulare de profunzime. Clasificare: După tipul de acţiune a agentului vulnerant(traumatic): 1. mecanice:
-

prin tăiere

- prin înţepare, arme albe, insecte etc.

36

- prin contuzii, prin lovire prin strivire prin arme de foc prin muşcătura de animale sălbatice /domestice prin muşcătura de şarpe, viperă

2. termice: - căldură, frig, electricitate 3. agenţi ionizanţi : radiaţii 4. agenţi chimici : acizi, baze, săruri După circumstanţele de producere pot fi: a) accidentale - de muncă, de circulaţie, casnice b) intenţionale – suicid, agresiuni c) iatrogene - intervenţii chirurgicale, injecţii, puncţii După timpul scurs de la producere: - recente (sub 6 ore) - vechi - care depăşesc 6 ore de la producere; acestea se consideră plăgi infectate După profunzime: - superficiale; profunde După straturile anatomice interesate - pentru cavităţi naturale (abdomen, torace, craniu), pot fi: - nepenetrante - când nu depăşesc învelişul seros - penetrante - se referă la lezarea seroasei parietale (peritoneu, pleură, dura mater); plăgile penetrante pot fi simple sau pot interesa şi un viscer parenchinratos sau cavitar = perforante După evoluţie pot fi:
-

necomplicate; complicate

caracteristici ale plăgilor prin tăiere - au marginile regulate, limitate, se vindecă repede; cele operatorii sunt de obicei aseptice prin înţepare - sunt cele mai frecvente şi cele mai înşelătoare, gravitatea lor este în raport cu adâncimea, sediul şi gradul de infectare; plăgile limitate adânci favorizează dezvoltarea germenilor anaerobi; plăgilor prin înţepare cu creion chimic le trebuie acordată o atenţie deosebită, mai ales când în plagă, rămân fragmente de creion, deoarece substanţa chimică continuă să acţioneze şi să distrugă ţesuturile; înţepăturile mâinii pot produce leziuni inflamatoare - determină panariţii prin contuzii - în cazul unor contuzii profunde se pot produce leziuni distructive, deci plăgi ale 37

organelor profunde: creier, muşchi, ficat, splină, rinichi, intestin etc., fără să existe o plagă a pielii prin muşcătură de animale – se suprainfectează cu regularitate; pot fi poarta de intrare pt.turbare; muşcăturile de viperă produc fenomene generale toxice prin arme de foc – se caracterizează prin distrucţii mari , sunt foarte complexe simptomatologia plăgilor Simptome locale: - durerea este variabilă ca intensitate, poate ceda spontan sau după antialgice; reapariţia cu caracter pulsatil atrage atenţia asupra dezvoltării infecţiei - impotenţa funcţională este partială sau totală şi are drept cauză durerea sau lezarea elementelor musculo-articulare, osoase sau nervoase Semne obiective:
-

prezenţa unei soluţii de continuitate; în plăgile mari, aşa-numitele plăgi cu mari dilacerări, se pot observa distrugeri mari atât de piele, cât şi de vase, muşchi, nervi, fragmente de oase sau diferite organe situate în profunzime; uneori, părţi din aceste organe pot să iasă prin marginile plăgii; aceasta s.n.evisceraţie

-

hemoragia este variabilă, ca şi abundenţa sângerării, în funcţie de vasul lezat.

Semne genera/e: - pulsul poate fi rapid - tahicardic - în plăgi însoţite de hemoragii externe sau interne sau de şoc traumatic. - tensiunea arterială - dacă scade - denotă prezenţa unei hemoragii sau a unui şoc traumatic - febra poate avea semnificaţia debutului infecţiei sau resorbţia unor hematoame vindecarea plăgilor - se poate realiza prin vindecare primară, vindecare secundară, vindecare terţiară Vindecarea primară(“per primam” sau “per primam intentionem”) - este vindecarea ce se obţine de la început, fără complicaţii; este vindecarea ideală pentru orice plagă operatorie; vindecarea se produce în 6-8 zile Vindecarea secundara („per secundam" sau per secundam intentionem"): - în acest tip de vindecare este întotdeauna prezentă infecţia, spre deosebire de vindecarea primară Vindecarea tertiară („per tertiam intentionem"): - se produce atunci când o plagă evoluează un timp pe linia vindecării secundare şi apoi se suturează în scopul scurtării evoluţiei tratamentul local al plăgilor Tratamentul variază în funcţie de nivelul la care se acordă asistenţa (locul accidentului, la 38

Se curăţă. Atenţie! Este interzisă explorarea instrumentală oarbă a unei plăgi în afara unui serviciu 39 .dacă plaga este într-o regiune cu păr. va face hemostaza prin legătura vasului şi sutura plăgii. Dacă nu s-a tratat o plagă în primele 6 ore microbii. infecţioşi din mediul înconjurător -să fie asigurat un repaus al regiunii lezate Tratamentul local al plăgilor să se facă cu ajutorul pansamentelor. cloramină 4 ‰ clor activ sau. De aceea. aceste plăgi se pot vindeca “per primam”. plaga cu rivanol 1‰. Indiferent de nivelul la care se intervine. Evoluţia şi complicaţiile plăgilor Orice plagă accidentală se consideră contaminată cu microbi chiar din momentul în care s-a produs.aplicarea unui pansament protector . septicemia. se rade părul în jurul plăgii până la o distanţă de 6 cm de marginea plăgii -se spală pielea nelezată din jurul plăgii cu apă şi apoi cu ser fiziologic . flegmoane. pentru a îngriji o plagă în mod corespunzător se cere ca: . este necesar un prim ajutor la locul accidentului: . atâtt cei aerobi cât şi cei anaerobi. mai bine. apoi. Observaţie: extragerea corpilor străini din plagă. precum şi excizarea şi îndepărtarea ţesuturilor devitalizate sunt realizate de medic. forţele proprii ale organismului combat efectul nociv al microbilor. În primele 6 ore de la producerea unei plagi. dacă este cazul. distrugându-i (prin diapedeză.transportul accidentatului la o unitate sanitară îngrijirea plăgilor recente care nu au depăşit 6 ore de la accident . cu apă oxigenată care antrenează la suprafaţă micii corpi străini prin spuma pe care o produce.îngrijirea să se facă în condiţii de asepsie perfectă -să se asigure. Plăgile netratate în timp util devin purulente. se dezvoltă foarte mult. fagocitoză). se pot complica cu gangrene gazoase. abcese.se dezinfectează cu alcool sau cu tinctură de iod Atenţie! Pielea din jurul plăgii se dezinfectează prin badijonare. procedând astfel: . care începe de lângă plagă şi se îndepărtează de aceasta. o bună absorbţie a secreţiilor -plaga să fie protejată de factorii nocivi – termici.dispensar sau la spital).calmarea durerii . apa oxigenată are şi acţiune hemostatică.hemostaza .toaleta locală minuţioasă. prin pansament.

sârmă) favorizează dezvoltarea unor infecţii virulente. I. secretante. flegmon) Profilaxia antitetanos este obligatorie. recurgându-se la incizie chirurgicală dacă nu s-a extras este posibilă dezvoltarea unei infecţii (abces. prin inoculare de venin. pielea din jurul lor se curăţă circular. Îngrijirea unei plăgi operatorii Plaga suturată neinflamată se tratează prin pansare sterilă. la nevoie. frisoane. însă plaga nu se suturează primar. Tipuri particulare de plăgi Plăgi prin înţepare cu spini vegetali: spinul trebuie extras complet. la fiecare ştergere. se tratează chirurgical în servicii de specialitate. de asemenea. printr-o singură ştergere cu tamponul apoi se dezinfectează din nou tegumentul din jurul plăgii se acoperă plaga cu compresă sterilă – pansamentul se fixează după metoda cunoscută folosind. alcool iodat sau alcool. fie fixând compresa care acoperă pansamentul cu leucoplast sau cu galifix. plăgile vechi se pansează şi se controlează zilnic.1995 . hiperemie.M. nesuturate se aseptizează prin spălări cu soluţii antiseptice./6730 din 02. edem local sau. Pansamentul umed se mai numeşte microclimat umed şi se realizează într-o tăviţă renală sterilă. plaga suturată se dezinfectează. pe o distanţă de 6-7 cm. infectate. se degresează cu benzină tegumentul din jurul plăgii se dezinfectează cu tinctură de iod. aprobat cu nr. Plăgile vechi Plăgile care depăşesc 6 ore de la accident se consideră infectate. Foarte important! Obligatoriu.chirurgical de specialitate. conform Ordinului ministrului sănătăţii. în ambele cazuri. viespi). apoi se fixează pansamentul. alt tampon îmbibat în tinctură de iod sau alcool Profilaxia antitetanică 40 . pansamente locale umede cu cloramină şi rivanol sau soluţie de antibiotic conform antibiogramei. De retinut: La plăgile septice. li se face acelaşi tratament descris mai sus. se face profilaxia tetanosului. şoc anafilactic sau colaps. în care se îmbibă două-trei comprese cu soluţia indicată Compresa umedă va fi acoperită cu una-două comprese uscate. uneori. produc fenomene alergice: prurit. convulsii. fie prin înfăşurare (bandajare). Plăgile vechi. Plăgile prin înţepare plantară (cui.03. Plăgile prin înţepătură de insectă (albine. edem glotic cu crize de sufocare. de la exterior spre interior.

P. Atenţie: la persoanele alergice desensibilizarea se practică numai în spital. spini.5ml (o singură doză) Nu se adm. pe cale i. Atenţie deosebită se va acorda plăgilor înţepate cu aşchii. cu stare de şoc şi hemoragie.m. prin muşcătură de animale. în doză unică. ser antitetanic 3000-15000 U. cutanată sau intradermică) Schema minimală de desensibilizare • • • Se injectează s.c.m. .  La persoanele nevaccinate sau cu vaccinări incomplete se administrează:  Ser antitetanic 3000-15000 U.I. avort.A. Se aşteaptă 30min. în doză unică cu desensibilizare prealabilă conform schemei minimale.în doză de 0. Se aşteaptă 30min.) i. ser antitetanic Excepţie fac politraumatizaţii grav.A. Măsuri de protecţie nespecifică Curăţarea chirurgicală a plăgilor Tratarea cu antiseptic (apă oxigenată.25ml ser antitetanic.  De reţinut: serul antitetanic heterolog se poate înlocui cu imunoglobilină umană antitetanică .A. Dacă nu apar reacţii locale şi generale se injectează s. (la adult) La persoanele anamnestic suspecte de sensibilitate se face testare (conjunctivală .5ml.A. i.P. Se aşteaptă 30min. 0.1 ml soluţie 1/10 ser antitetanic + ser fiziologic steril.m. praf de stradă etc. Dacă nu apar reacţii locale şi generale se administrează s.c. 0. bromocet 1‰) Antibioterapie Măsuri de protecţie specifică Se aplică diferenţiat:  La persoane sigur vaccinate sau revaccinate se administrează • • • A. 0. . în doză unică de 200 U. cuie. (la copil) 400-500 U.T. hipermangat de K 1/40000.c. 41 Anatoxină tetanică (A.I.A. la care se adm.m.I. încă 1ml ser antitetanic. arsuri sau orice plagă murdărită cu pământ. fracturi deschise. în altă zonă decât serul antitetanic .T.A.  Toate plăgile produse în mediu şi cu agenţi traumatici suspecţi trebuie tratate în mod special.I. . i.

cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui Numărarea inspiraţiilor timp de un minut Consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură (fiecare linie orizontală a foii reprezintă două respiraţii) Unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară pt. se administrează restul cantităţii de ser antitetanic. Rs = 20 resp/min Rd = 18 resp/min de amplitudine medie. fără a explica tehnica ce urmează a fi efectuată Plasarea mâinii. Atenţie: Asistenta medicală va avea pregătită trusa de urgenţă pentru tratarea accidentelor serice (şocului anafilactic) în caz de nevoie.• Dacă nu apar reacţii locale şi generale se administrează. ritm regulat Aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simpla observare a mişcărilor respiratorii Pentru foile de temperatură în care respiraţia este înscrisă cu valori ce cresc din 5 în 5 fiecare linie orizontală reprezintă o respiraţie Măsurarea pulsului 42 . Observarea şi măsurarea respiraţiei Scop: evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului fiind un indiciu al al evoluţiei . corespunzătoare. cât şi caracteristicile respiraţiei: Exp. al apariţiei unor complicaţii şi al prognosticului Elemente de apreciat Tipul respiraţiei Amplitudinea mişcărilor respiratorii Ritmul Frecvenţă Ceas cu secundar Creion de culoare verde / pix cu pastă verde Foaia de temperatură Materiale necesare Intervenţiile asistentei Aşează pacientul în decubit dorsal .obţinerea curbei În alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obţinută.

femurală la nivelul regiunii poplitee(în spatele genunchiului) a.pedioasă pix culoare roşie ceas cu secundar Materiale necesare: Tehnica  pregătirea psihică  se asigură repaus fizic şi psihic 10-15 minute  reperarea arterei  fixarea degetelor index.radială a.Pulsul reprezintă expansiunea ritmică a arterelor ce se comprimă pe un plan dur. osos şi este sincronă cu sistola ventriculară. Interpretare Ritmul – pauzele dintre pulsaţii sunt egale. Şi se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară cu o linie.carotidă regiunea apicală (vârful inimii) a. ţinând cont că fiecare linie orizontală reprezintă 4 pulsaţii. Scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare. pulsul este ritmic. medius şi inelar pe traiectul arterei  se exercită o uşoară presiune cu vârful degetelor asupra peretelui arterial până la perceperea zvâcniturilor pline ale pulsului  se numără pulsaţiile timp de 1 minut Consemnarea valorii obţinute se face printr-un punct pe foaia de temperatură.temporală_superficială (la copii) a. pentru obţinerea curbei. Se apreciază: ritmul.tibială a. În unele documente se notează cifric. Loc de măsurare: oricare arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe un plan osos: • • • • • • • • • • • a. amplitudinea. modificări de ritm al pulsului: 43 . frecvenţa şi celeritatea.humerală a.

prezenţa sa trebuie atenţionată 44 .• • puls aritmic = pauze inegale între pulsaţii puls dicrot = se percep două pulsaţii.n.deoarece oxigenul favorizează combustia . Oxigenoterapie Scop: asigurarea unei cantităţi corespunzătoare de oxigen la ţesuturi prin combaterea hipoxiei determinată de: scăderea oxigenului alveolar diminuarea hemoglobinei tulburări în sistemul circulator probleme care interferează cu difuziunea pulmonară surse de oxigen -staţie centrală de oxigen -microstaţie -butelie cu oxigen precauţii în folosirea surselor de oxigen . cu volum redus. una puternică şi alta slabă. urmată de pauză Amplitudinea (volumul)  este determinată de cantitatea de sânge existentă în vase  este mai mare cu cât vasele sunt mai aproape de inimă  la arterele simetrice. volumul pulsului este egal modificări de amplitudine a pulsului • • puls filiform. abia perceptibil puls asimetric – volum diferit al pulsului la artere simetrice 130-140 p/m 100-120 p/m 90-100 p/m 60-80 p/m Frecvenţa  n.  copil mic  la 10 ani  adult  vârstnic modificări de frecvenţă a pulsului • • tahicardie = creşterea frecvenţei pulsului bradicardie = scăderea frecvenţei pulsului >80-90 p/m Celeritatea reprezintă viteza de ridicare şi coborâre a undei pulsatile.

permite administrarea oxigenului în concentraţie de 25%-45% . prin sondă nazală .este metoda cea mai frecvent utilizată .sunt mai bine toleraţi de pacienţi d.are dezavantajul că atmosfera de sub cort se încălzeşte şi se supraîncarcă cu vapori datorită faptului că pacientul inspiră şi expiră în acelaşi mediu .nu poate fi utilizată la pacienţii cu afecţiuni ale mucoasei nazale b.permite administrarea oxigenului în concentraţie de 40%-60% . alcool) .transportul buteliilor cu oxigen se va face pe cărucioare .cunoaşterea de către personalul care manevrează oxigenul a locului de amplasare a extinctoarelor şi a modului de utilizare a acestora metode de administrare a oxigenului a.sunt prevăzuţi cu două sonde care se introduc în ambele nări ..se utilizează la copii şi pacienţi agitaţi . pe un suport şi fixate de perete cu inele metalice. departe de calorifer sau sobă .concentraţia oxigenului nu poate depăşi 50% . ci trecut prin instalaţii de răcire 45 . prin mască (cu sau fără reinhalarea aerului expirat) .nu se va utiliza la pacienţii cu arsuri la nivelul feţei c.se vor verifica echipamentele electrice din încăperea respectivă . oche/ari pentru oxigen .frecvent utilizat la copii .aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate în partea opusă sursei de oxigen . mai ales la copii .oxigenul introdus în cort nu va fi umidificat.se vor evita utilizarea materialelor generatoare de electricitate statică (materiale sintetice) şi a materialelor inflamabile (uleiuri.buteliile cu oxigen vor fi aşezate în poziţie verticală.accentuează starea de anxietate. cortul de oxigen .poate cauza iritaţia tegumentelor feţei .poate fi utilizată pentru o terapie pe termen lung .pacienţii şi vizitatorii vor fi atenţionaţi asupra pericolului fumatului sau al unei flăcări în preajma sursei de oxigen .este incomodă datorită sistemului de prindere şi etanşeizare . evitându-se lovirea lor în timpul transportului .

cateter. asfixiindu-l în cazul utilizării prelungite a oxigenului .. mască de oxigen sau cort. pentru a nu disloca cortul echipament necesar administrării oxigenului - sursă de oxigen umidificator (recipient pt. etc.asamblarea echipamentului .dezobstruarea căilor respiratorii .copiii vor fi supravegheaţi permanent. cu benzi de leucoplast .fixarea debitului de administrare a oxigenului. debit.barbotarea oxigenului conţinând apă sterilă) sondă nazală . pt.scoaterea sondei o dată pe zi şi introducerea ei în cealaltă nară . aceasta se va aşeza acoperind nasul şi gura pacientului şi se va fixa cu o curea în jurul capului .în cort se pot monta instalaţii de răcire .curăţirea echipamentului la terminarea tehnicii incidente şi accidente dacă recipientul pt.aprecierea răspunsului terapeutic al administrării oxigenului (observarea culorii tegumentelor. pot apărea: o iritare locală a mucoasei 46 .fixarea sondei - intervenţiile asistentei .supravegherea echipamentului de administrare a oxigenului (presiune.supravegherea pacientului pentru depistarea semnelor de toxicitate sau de apariţie a unor complicaţii .mobilizarea periodică a sondei . în funcţie de prescripţia medicului . în concentraţii mari sau la presiuni ridicate.introducerea sondei în nară şi fixarea acesteia pe obraz.pregătirea psihică a pacientului asigurându-l de luarea tuturor măsurilor de precauţie şi aşezarea pacientului în poziţie corespunzătoare (dacă este posibil poz. măsurarea respiraţiei şi pulsului) . lichidul poate fi împins de oxigen în căile respiratorii ale pacientului.umectarea sondei cu apă sterilă pentru facilitarea inserţiei şi prevenirea lezării mucoasei . în funcţie de metoda aleasă material adeziv (leucoplast).) -acordarea suportului psihic al pacientului pe timpul administrării oxigenului şi combaterea oricărei cauze de disconfort .semişezând care favorizează expansiunea pulmonară) .dacă se utilizează masca de oxigen.barbotarea oxigenului se răstoarnă .măsurarea lungimii sondei de la nară la tragus .

rezistenţa determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor). Scop: evaluarea fcţiei cardiovasculare (forţa de contracţie a inimii. loc de măsurare • • artera humerală a.pix de culoare roşie metode    auscultatorie palpatorie oscilometrică de reţinut Materiale Tehnică metoda auscultatorie    pregătire psihică repaus timp de 5 minute se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului. Se măsoară tensiunea arterială sistolică(maximă) şi cea diastolică(minimă) = elemente de evaluat. cu manometru.radială(electronic) .tampon de vată .tensiometru(Riva-Rocci.o congestie şi edem alveolar o hemoragie intraalveolară o atelectazie pătrunderea gazului în esofag duce la distensie abdominală administrarea oxigenului se va face după permeabilizarea căilor respiratorii înainte de efectuarea tehnicii se vor lua toate măsurile de precauţie pe timpul administrării se vor supraveghea atent pacientul şi echipamentul de administrare (manometrul de presiune şi indicatorul de debit) Măsurarea tensiunii arteriale TA reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali.alcool .stetoscop biauricular . braţul fiind în extensie 47 . electronice) .

Se reţine valoarea indicată continuându-se decomprimarea până când zgomotele dispar(tensiunea arterială minimă)    metoda palpatorie • • • determinarea se face prin palparea arterei radiale. tensiune diferenţială şi nu are voie să fie mai mică de 30mmHg are dezavantajul obţinerii unor valori mai mici decât în realitate  Oscilometria – metoda prin care se evidenţiază amplitudinea pulsaţiilor peretelui arterial cu ajutorul oscilometrului Pachon. să aibă un climat corespunzător Bolnavul este culcat în repaus cu cel puţin 15min înainte de măsurare Se descoperă mb.  Aparatul este alcătuit dintr-un cadran gradat în unităţi. de unde pulsaţiile se transmit la manometru. Pregătirea bolnavului     48 Camera de examinare tb. se utilizează în cazuri deosebite când nu avem la îndemână un stetoscop valorile se determină înregistrând val. aceasta echivalând cu tens. superioare sau inferioare Se aplică manşeta aparatului la nivelul dorit pe mb.  Manşeta aparatului se fixează pe membrele bolnavului la nivelul dorit. se fixează membrana stetoscopului la nivelul arterei humerale sub marginea inferioară a manşetei se introduc olivele stetoscopului în urechi se pompează aer în manşeta pneumatică cu ajutorul perei de cauciuc până la dispariţia zgomotelor pulsatile se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei până când se aude primul zgomot(acesta reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime). etapele fiind identice metodei auscultatorii. de examinat metoda oscilometrică .n. max. • • • valoarea tensiunii arteriale minime se calculează după formula: TAmin=TAmax/2 + 1 sau 2 diferenţa dintre TAmax şi TAmin s. o manşetă pneumatică şi pară de cauciuc. indicată pe cadranul manometrului în momentul în care simţim că trece prima undă pulsatilă.

49 . normale 2.n. Măsurarea temperaturii Def. HTA = creşterea TA peste val. indice oscilometric. modificări ale TAdiferenţiale = variaţiile TAmax şi TAmin nu se fac paralel 4.  Valorile normale sunt apreciate în limite foarte lungi şi foarte variabile  Nu are importanţă valoarea obţinută. Temperatura corpului se menţine constantă datorită echilibrului dintre termogeneză şi termoliză (centri termoreglatori situaţi în hipotalamus). Menţinerea temperaturii în limite normale este necesitatea organismului de a conserva o temperatură la un grad aproximativ constant. socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur -se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat -în alte documente medicale se notează cifric. pentru a-şi menţine starea de bine. normale 3.  Se citeşte amplitudinea oscilaţiilor pe cadranul manometrului  Se scade presiunea cu 10 mmHg şi se citesc din nou oscilaţiile arteriale.Tehnica  Se pompează aer până ce dispare pulsul periferic. drept) notare -se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare roşie.  Se scade apoi presiunea din 10 în 10 cu citiri succesive până se găseşte valoarea maximă a amplitudinii care s. hTA = scăderea TA sub val. ci importantă este diferenţa dintre 2 regiuni simetrice care nu tb. să depăşească 2mmHg VALORI NORMALE TAmax • • • • • 1-3 ani 4-11 ani 12-15 ani adult vârstnic 75-90 mmHg 90-110 mmHg 100-120 mmHg 115-140 mmHg >150mmHg TAmin 50-60 mmHg 60-65 mmHg 60-75 mmHg 75-90 mmHg >90 mmHg modificări ale TA 1. TA diferită la segmente simetrice (braţ stg.

se solicită colaborarea lui Asistenta se spală pe mâini Se scoate termometrul din soluţia dezinfectantă (cloramină 5‰).  Se ridică braţul pacientului  se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului  Se aşează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei paralel cu toracele. temperatura se măsoară de două ori pe zi.Scop: evaluarea fcţiei de termoreglare şi termogeneză.  Se apropie braţul de trunchi. Locuri de măsurare • • • • • Axilă Plica inghinală Cavitatea bucală Rect Vagin Termometru maximal Casoletă cu tampoane de vată şi comprese sterile Recipient cu soluţie dezinfectantă tavă medicală lubrifiant alcool medicinal ceas pentru măsurarea temperaturii corpului se mai pot utiliza termometre cutanate şi termometre electronice tehnica • • • • • în cazul în care nu sunt indicaţii speciale. dacă nivelul mercurului este ridicat. Măsurarea în axilă  Se aşează pacientul în poziţie decubit dorsal sau şezând. Se verifică nivelul mercurului. cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a toracelui 50 Materiale necesare         . se scutură termometrul până nivelul scade sub 36ºC. se clăteşte şi se şterge cu o compresă. se verifică integritatea termometrului. dimineaţa (între orele 7-8) şi seara (între orele 18-19) Se face informarea pacientului.

 Termometrul se menţine timp de 10 minute. agitat.4-0. la cei cu afecţiuni ale cavităţii bucale . prin mişcări de rotaţie şi înaintare  termometrul va fi ţinut cu mâna tot timpul măsurării  se menţine termometrul 3 minute. se spală termometrul şi se introduce în recipientul cu soluţie dezinfectantă cloramină 5‰ care se schimbă şi se etichetează zilnic. • • Urmăreşte aceleaşi etape ca la măsurarea rectală. fiecare linie orizontală corespunzând la două diviziuni de grad.  Temperatura axilară reprezintă temperatura externă a corpului. Se unesc valorile de dimineaţă şi seară de-a lungul unei perioade de timp pentru obţinerea curbei termice.5 grade  Măsurarea temperaturii în rect este contraindicată la pacienţii agitaţi şi la cei cu afecţiuni rectale măsurarea în cavitatea bucală  se introduce termometrul în cavitatea bucală sub limbă sau pe latura externă a arcadei dentare. dacă pacientul este slăbit.  Temperatura măsurată rectal este mai mare decât cea măsurată axilar cu 0.    pacientul este rugat să închidă gura şi să respire numai pe nas se menţine termometrul timp de 5 minute. 51 .4-0. asigurându-i intimitatea. ea fiind cu 0. braţul va fi menţinut în această poziţie de către asistentă. la pacienţii agitaţi . asistenta ţinându-i membrele inferioare cu mâna stângă sau decubit ventral  Se introduce bulbul termometrului în rect.5 decât cea axilară Măsurarea în vagin După măsurare se citeşte gradaţia. introducându-se termometrul în vagin Este contraindicată în bolile aparatului genital feminin Valoarea ei este mai mare cu 0. Măsurarea temperaturii în cavitatea bucală este contraindicată la copii. cu membrele inferioare în semiflexie. la sugari poziţia este decubit dorsal cu membrele inferioare ridicate.  Cu 10min înainte de măsurare pacientul nu va consuma lichide reci sau calde şi nu va fuma. Temperatura obţinută se va nota în foaia de temperatură cu pix de culoare albastră. precum şi la copii.5 grade mai joasă decât cea centrală măsurarea rectală  Se lubrifiază termometrul  Se aşează pacientul în decubit lateral.

8 ºC 36-37 ºC în axilă 35-36 ºC Măsurarea şi notarea diurezei Diureza reprezintă cantitatea de urină eliminată din organism timp de 24 ore.1-37. păstrându-se şi urina de la ultima emisie De reţinut  golirea vezicii trebuie să se facă înainte de defecare 52 . pacientul urinează dimineaţa la o oră fixă. această cantitate de urină. şi se termină în ziua următoare.n. şi copil mic  adult  vârstnic  temp. apoi. cu gât larg. la aceeaşi oră. la aceeaşi oră Pentru o determinare corectă 1. toate urinele emise în decurs de 24 de ore până a doua zi. < 36 ºC : hipotermie perioadele febrei     37-38 ºC subfebrilitate 38-39 ºC febră moderată 39-40 ºC febră ridicată > 40 ºC hiperpirexie 36. Scop: • • • Obţinerea datelor privind starea morfofuncţională a aparatului renal şi asupra altor îmbolnăviri Cunoaşterea volumului diurezei Efectuarea unor determinări caliatative (analize biochimice) din cantitatea totală de urină emisă Urmărirea bilanţului circulaţiei lichidului în organism = bilanţul lichidul (intrări – ieşire). se poate utiliza orice borcan de 2-4 litri pe care-l vom grada noi cu creion dermograf sau pe benzi de leucoplast  se informează pacientul asupra necesităţii colectării corecte a urinei şi asupra procedeului  colectarea începe dimineaţa. spălate şi clătite cu apă distilată (pentru a nu modifica compoziţia urinei) şi acoperite. se colectează.valori normale  n. Materiale necesare  se pregătesc recipiente : vase cilindrice gradate. se aruncă 2. de la prima emisie. la o anumită oră.

se acoperă. în funcţie de produsul captat. aspect. miros) se recoltează urina din 24 de ore pentru examene chimice-se recoltează 100ml de urină     Precizare. notându-se în foaia de temperatură 53 . acesta se va spăla şi dezinfecta conform cerinţelor pentru examene fizice (cantitate. în mod normal. se îmbracă bolnavul. se vor adăuga. acoperitoare de flanelă. Vărsătura se păstrează pentru vizita medicului. număr pat. Captarea materiilor fecale În vederea captării materiilor fecale la bolnavul imobilizat. se aeriseşte salonul. Se spală mâinile bolnavuli. este de aproximativ 1500 ml. 100 ml de urină se vor recolta din cantitatea totală de pe 24 de ore Notarea diurezei Diureza se notează zilnic în foaia de temperatură a pacientului  prin haşurarea pătrăţelelor corespunzătoare cantităţii de urină şi zilei respective  spaţiul dintre două linii orizontale a foii de temperatură corespunde la 100 ml de urină  cantitatea de urină eliminată în 24 de ore. bazinet. I se oferă cuburi de gheaţă. se urmăreşte: separarea patului bolnavului de restul salonului. îndepărtându-se din salon. Pentru determinarea toleranţei la glucide. cu un paravan. I se şterge faţa şi i se pun comprese reci pe frunte. Captarea dejecţiilor fiziologice şi patologice Se pregătesc materialele necesare: prosoape. muşama şi aleză. se acoperă bolnavul până la terminarea actului defecării. tăviţă renală. i se îndepărtează bolnavului proteza când este cazul. materiale pentru toaleta mâinilor. oferându-i-se o tăviţă renală şi susţinându-l. Scaunul acoperit se păstrează pentru vizita medicală în locuri special amenajate. Se pregăteşte bolnavul. Se strâng materialele folosite. se dezbracă şi se ridică bolnavul şi se introduce bazinetul încălzit sub regiunea sacrală. la urina colectată. fizic. urinare pentru femei şi bărbaţi. pentru a preveni descompunerea urinei după golirea recipientului. se îndepărtează bazinetul cu atenţie şi se acoperă cu capacul. număr salon. Se protejează patul cu muşama şi aleză. decubit dorsal cu capul întors într-o parte. lichide reci în cantităţi mici. protejându-se cu prosop în jurul gâtului. cristale de timol recipientul de urină este etichetat cu numele pacientului.. ploscă. paravan. pentru a împiedica procesele de fermentaţie. Se efectuează toaleta regiunii perineale. se protejează patul cu muşama şi aleză. se ţine la răcoare şi ferit de lumină. oferim acestuia un pahar cu apă să-şi clătească gura. mănuşi. după care se îndepărtează pătura şi cearşaful care acoperă bolnavul. Captarea vărsăturilor Se aşează bolnavul în funcţie de starea generală în poziţie şezând .

recoltarea se face din jetul mijlociu după ce prima parte a jetului a spălat canalul.alimentarea activă -alimentarea pasivă -alimentarea artificială Una din cele mai importante sarcini ale îngrijirii bolnavului este alimentaţia. aspectul. căci înafară de starea funcţională a rinichilor şi a căilor urinare. Pentru colectare se utilizează vase cilindrice gradate. alimentarea se face: 54 activ – pacienta mănâncă singură în sala de mese sau în salon pasiv – pacientei i se introduc alimentele în gură artificial – alimentele sunt introduse în organism în condiţii nefiziologice. Recoltarea se face în recipiente absolut curate. În funcţie de starea pacientului. pentru a elimina şi germenii care s-ar găsi eventual în uretră. care este cea mai concentrată. Asigurarea aportului caloric necesar pentru susţinerea forţelor fizice ale bolnavului. În cursul examenului fizic se determină: cantitatea. după toaleta riguroasă a zonei genitale cu apă caldă şi săpun şi limpezită cu ser fiziologic. recoltarea urinei se recomandă a se face prin sondaj vezical. Pentru examenul chimic se trimite urina colectată timp de 24 de ore sau numai urina proaspătă de dimineaţa. atunci trebuie ţinută la frigider la temperatura de cca +4ºC. constituie sarcini elementare ale îngrijirii oricărui bolnav spitalizat. stabilirea regimului alimentar adecvat pentru asigurarea condiţiilor de vindecare şi administrarea alimentelor pe cale naturală sau artificială. recoltarea urinei de la bolnavii cu sondă permanentă fixată în vezică se va face prin puncţionarea sondei. din care se va determina şi densitatea şi se va examina şi sedimentul urinar. Pentru un examen curent se trimit 100-150 ml. Se spală recipientele. pregătindu-se pentru sterilizare prin fierbere sau autoclavare. sau infecţia urinară severă. reflectă şi alte modificări din organism. Pentru examenul fizic . Este recomandat ca flaconul să fie predat în maxim două ore de la recoltare. Alimentarea pacientului: . Urina trebuie imediat însămânţată. după decontaminarea locului unde se va face puncţia. urina trebuie recoltată timp de 24 de ore. clătite cu apă distilată. Captarea urinei Analiza de urină este una dintre cele mai frecvente examinări de laborator.caracterul şi frecvenţa acesteia.Dacă acest lucru nu este posibil . se dezinfectează. mirosul şi densitatea. în recipient steril. cum ar fi insuficienţa renală. ca să nu-i schimbe compoziţia. . culoarea. Pentru urocultură recoltarea urinei se face în condiţii sterile. În cazuri speciale. Recipientul şi dopul acestuia se vor manevra cu atenţie până la închidere pentru a evita contaminarea.

scuipători. se invită să se spele pe mâini. În sala de mese aerisită. asistenta servindu-i materialele necesare şi protejând lenjeria de pat cu muşama. ploscă). curăţenia trebuie să fie desăvârşită. este invitat să se spele pe mâini. în salon. se ajută să se aşeze la masă. adinamici în stare gravă cu uşoare tulburări de deglutiţie Pregătiri materiale tavă farfurii pahar cu apă sau cană cu cioc şervet de pânză cană de supă tacâmuri • • • pacient 55 îmbracă halatul de protecţie aşază părul sub bonetă se spală pe mâini asistenta . Se observă dacă pacientul a consumat alimentele. În salon la masă: se îndepărtează tot ce ar putea influenţa negativ apetitul pacientului (tăviţă. În salon. Alimentarea pasivă . la pat: se pregăteşte salonul ca pentru alimentarea în salon la masă. Scop • vor fi hrăniţi bolnavii imobilizaţi paralizaţi epuizaţi . Se invită pacientul să se spele pe mâini. Se invită pacientele la masă. Se adaptează masa specială la pat şi se serveşte masa la fel ca în salon la masă. vesela folosită se ridică imediat.Când starea generală a bolnavilor nu le permite să se alimenteze singuri. Felurile de mâncare se servesc pe rând. trebuie să fie ajutaţi.Alimentarea activă se poate face în sala de mese. în caz contrar se află motivul şi se iau măsuri. Se aşează pacientul în poziţie confortabilă. la masă sau la pat. servirea mesei se face ca în sala de mese. Nu se ating alimentele cu mâna. porţiile aranjate estetic sunt aşezate pe mese mici (4 persoane).

gustând cu o altă lingură  îi serveşte supa cu lingura sau din cana cu cioc. neputând să le înghită. prin următoarele procedee:  56 sondă gastrică sau intestinală .atingerea alimentelor care au fost în gura pacientului Alimentarea artificială înseamnă introducerea alimentelor în organismul pacientului prin mijloace artificiale. i se aranjează patul  se îndepărtează eventualele resturi alimentare care. se aşază în poziţie semişezând cu ajutorul rezemătoarelor de pat sau în decubit dorsal cu capul uşor ridicat şi aplecat înainte pentru a uşura deglutiţia i se protejează lenjeria cu un prosop curat se protejează cu un prosop în jurul gâtului se adaptează măsuţa la pat şi i se aşază mâncarea astfel încât să vadă ce i se introduce în gură    Servirea mesei  asistenta se aşează în dreapta pacientului şi îi ridică uşor capul cu perna  verifică temperatura alimentelor(pacienţii în stare gravă nu simt temperatura. pot contribui la formarea escarelor  schimbă lenjeria dacă s-a murdărit  acoperă pacientul şi aeriseşte salonul  strânge vesela şi o transportă la oficiu De ştiut • • • se încurajează pacientul în timpul alimentaţiei. asigurându-l de contribuţia alimentelor în procesul vindecării se stimulează deglutiţia prin atingerea buzelor pacientului cu lingura se oferă pacientului cantităţi nu prea mari-deoarece . nici gustul alimentelor). ar putea să le aspire De evitat .servirea alimentelor prea fierbinţi sau prea reci . taie alimentele solide  supraveghează debitul lichidului pentru a evita încărcarea peste puterile de deglutiţie ale pacientului  este şters la gură. Se realiz. ajunse sub bolnav.

seringi de 5-10 cm. de preferinţă cu aparatul de perfuzat utilizând vase izoterme Alimentarea prin gastrostomă 57 DE ŞTIUT : . să fie la temperatura corpului. tăviţă renală bulion alimentar : să nu prezinte grunji. să aibă valoare calorică Pacient v. încălzit la temperatura corpului se introduc apoi 200-300 ml apă şi o cantitate mică de aer pentru a goli sonda se închide sonda prin pensare pentru a evita scurgerea alimentelor în faringe de unde ar putea fi aspirate determinând pneumonia de aspiraţie – complicaţie gravă se extrage sonda cu atenţie • • • la pacienţii inconştienţi cu tulburări de deglutiţie sau care trebuie alimentaţi mai mult timp pe această cale . prosoape sterile : sondă gastrică sau Faucher. sonda se introduce endonazal sondele de polietilen se menţin mai mult de 4-6 zile . pensă hemostatică nesterile : pâlnie. cele de cauciuc maximum 2-3 zile fiind traumatizante (produc escare ale mucoaselor) raţia zinică se administrează în 4-6 doze foarte încet. se aspiră conţinutul şi se efectuează spălătură gastrică se ataşează pâlnia la capătul sondei şi se toarnă lichidul alimentar 200-400 ml până la 500 ml. sondaj gastric Execuţie în caz de stază gastrică .   scop: gastrostomă clismă parenteral  hrănirea pacienţilor inconştienţi  cu tulburări de deglutiţie  cu intoleranţă sau hemoragii digestive  operaţi pe tubul digestiv şi glandele anexe  cu stricturi esofagiene sau ale cardiei  în stare gravă. negativism alimentar Alimentarea prin sondă gastrică Materiale de protecţie: aleză.

 deschiderea şi fixarea operatorie a stomacului la piele în scopul alimentării printr-o sondă în cazul în care cale esofagiană este întreruptă  în cazul stricturilor esofagiene . iar mucoasa absoarbe numai soluţii izotonice. aleză. când alimentaţia artificială ia un caracter de durată şi nu se poate utiliza sonda gastrică .  pt. muşama. este fixată o sondă de cauciuc prin intermediul căreia alimentele sunt introduse cu ajutorul unei seringi sau prin pâlnie  respectându-se aceleaşi principii se introduc şi aceleaşi amestecuri alimentare ca în cazul alimentaţiei prin sondă gastrică  alimentele vor fi introduse în doze fracţionate la intervale obişnuite . pansată steril cu pansamentb absorbant Alimentarea prin clismă  se poate asigura hidratarea şi alimentarea pe o perioadă scurtă de timp  deoarece în rect nu sunt fermenţi pentru digestie. glucoză 47‰ cu rol hidratant  v. regiunea din jurul fistulei se va păstra uscată. substanţele proteice sunt eliminate sau supuse unui proces de putrefacţie  alimentarea se face prin clisme picătură cu picătură cu soluţie Ringer. acoperită cu un unguent protector şi antimicrobian.) 58 . încălzite la temperatura corpului  cantitatea introdusă o dată nu va depăşi 500 ml  după introducerea alimentelor sonda se închide pentru a împiedica refularea acestora  tegumentele din jurul stomei se pot irita sub acţiunea sucului gastric care se prlinge adesea pe lângă sondă .pregătirea şi efectuarea clismei  în locul irigatorului se foloseşte un termos alimentarea parenterală materile necesare • • dezinfectante . după arsuri sau intoxicaţii cu substanţe caustice . după orarul de alimentaţie al pacienţilor . provocând uneori leziuni apreciabile  de aceea . dezinfecţia tegumentului tip I (cu tamponul îmbibat în alcool se badijonează tegumentul timp de 30 de sec. alimentele vor fi introduse în organism prin gastrostomă  în stomă.alcool iodat materiale pentru puncţia venoasă  de protecţie-pernă elastică pentru sprijinirea braţului.

v. intravenoasă. valabilitatea sterilizării. tampoane  alte materiale-garou sau bandă Esmarch. intraosoasă. instrumentar şi materiale sterile .) fluturaş benzi de leucoplast pentru fixarea acului(canulei) şi a tubului perfuzorului de pielea bolnavului Se face cu substanţe care:  Au valoare calorică ridicată  Pot fi utilizate direct de ţesuturi  Nu au proprietăţi antigenice  Nu au acţiune iritantă sau necrozantă asupra ţesuturilor  Pe cale i. soluţie dextran . subcutanată. starea pacientului. mănuşi chirurgicale. intramusculară Orală  calea fiziologică de administrare a lichidelor  declanşează reflex funcţia normală a tubului digestiv şi a glandelor anexe.sau hipertone : glucoză 10-20-33-40% . fiole cu soluţii medicamentoase. pot fi introduse soluţii izo. funcţie necesară absorbţiei lichidelor 59 . soluţii perfuzabile. rectală. pense. de la 50ml/h la 500ml/h Căile de hidratare a organismului Căile de hidratare sunt: orală. lungimea şi diametrul acelor) .v. fructoză 20% .seringi şi ace de unică folosinţă(se verifică integritatea ambalajului. duodenală. hidrolizate proteice  Planul de alimentare se face după calcularea necesarului de calorii / 24h şi a raţiei de lichide în care pot fi dizolvate principiile nutritive  Nevoia de lichide este completatăcu ser fiziologic sau sol. glucozate şi proteice  Alimentarea parenterală se face ca şi hidratarea  Ritmul de administrare diferă după natura şi concentraţia preparatului.în funcţie de scop. tăviţă renală • • • • • • perfuzor = trusă de perfuzie (ambalat de unică întrebuinţare) pompă de perfuzie automată-cu reglare programată a volumului şi ratei de flux robinete cu două sau mai multe căi branulă(cateter i.

să depăş. cantitatea totală adm. 500ml . glucoză 47 ‰ clisma hidratantă este precedată de o clismă evacuatoare în locul irigatorului se foloseşte un termos se foloseşte sondă Nélaton care se introduce în rect în profunzime de 10-15cm. menţinută constantă la ≈ 34-37ºC rata de flux este de 60pic. sau clisme Katzenstein: se poate asigura hidratarea pe o perioadă scurtă de timp • • • • • • • • • în rect se resorb numai soluţii izotonice. flancuri. lichidului tb. o dată nu tb. inf. cu membrele inferioare în uşoară abducţie sau în decubit lateral cu mb.5-2l administrarea prea rapidă a lichidelor poate să dea senzaţia de colici./min. peretele abdominal anterior. vor fi introduse în locuri simetrice 60 . de elecţie: faţa externă a coapsei. în flexie temp. pacientului: decubit dorsal  loc. după ce sonda a fost lubrifiată cu vaselină poziţia pacientului este în decubit dorsal. regiunea submamară sau pectorală  dacă se lucrează cu 2canule. picătură cu picătură. se renunţă la această cale în caz de: • • • • vărsături tulburări de deglutiţie stenoză pilorică şi esofagiană negativism total din partea pacientului Duodenală  administrarea lichidelor se face prin sondă duodenală Einhorn  lichidele se administrează picătură cu picătură într-un ritm de 60-100/min  se menţine temperatura lichidului în timpul administrării Rectală  se face prin clismă. de aceea hidratarea pe cale rectală se face numai cu soluţie de clorură de sodiu 9‰ . iar /24h ≤ 1. tenesme şi senzaţia de eliminare a lichidelor introduse Subcutanată  se face prin perfuzii  poz.

iar lichidul de perfuzie se împrăştie în lacunele sanguine din ţesutul osos de unde pătrunde în circulaţia generală..v. canule de material plastic introduse transcutanat prin lumenul acelor sau prin denudare de venă Intraosoasă • • • • • • Dacă nu se pot aborda venele bolnavului hidratarea se va efectua şi pe cale intraosoasă. După efectuarea tehnicii se racordează canula la aparatul de perfuzie pregătit la fel ca şi pt. hidroionică şi volemică a organismului. cu 1 ac şi 120-180pic. a soluţiei medicamentoase pentru reechilibrare hidroelectrolitică. Viteza de pătrundere a lichidului nu trebuie să depăşească 60 pic.5-1 ml ser fiziologic. Înfundarea aparatului cu microorganisme sau substanţe expune bolnavul la urmări fatale./min.introducerea pe cale parenterală. perfuzia i. Perfuzia intravenoasă Perfuzia intravenoasă . tegumentele regiunii alese se dezinfectează ca pentru orice intervenţie şi se izolează cu câmpuri sterile  rata de flux: 60-80pic. Scop 61 . Intramusculară Se administrează vitamine prin injecţie i./min cu 2 ace  resorbţia este lentă. Canula prin care se va scurge lichidul de perfuzie se va introduce în spongioasa oaselor superficiale : capul sternului./min. creasta iliacă După îndepărtarea mandrinului se verifică poziţia acului injectând în cavitatea medulară 0. condrilii femurali.m. iar cantităţile mai mari se resorb greu  poate determina accidente: • • • • necroza ţesuturilor prin compresiune coagularea ţesuturilor (când temperatura este prea înaltă) flegmoane complicaţii septice  rămâne tumefacţie care se resoarbe în câteva ore Perfuzia intravenoasă pentru echilibrare hidroionică şi volemică introducerea lichidelor în venă se face direct prin canule metalice fixate în venă. picătură cu picătură.

aleză. valabilitatea sterilizării.) materiale • materiale pentru puncţia venoasă  de protecţie-pernă elastică pentru sprijinirea braţului. soluţii perfuzabile.60 picături/minut la adult (macro) .) fluturaş benzi de leucoplast pentru fixarea acului (canulei) şi a tubului perfuzorului de pielea bolnavului Se calculează rata de flux după formula: cant.în funcţie de scop. unde factorul picurător este :    la copii (micro) . pense. diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici completarea proteinelor sau a altor componente sanguine alimentarea pe cale parenterală materiale pentru dezinfecţia de tip II : dezinfectante = alcool iodat. Accidente 62 . mănuşi chirurgicale. x fact. apoi cu un tampon steril . fiole cu soluţii medicamentoase.picurător nr.ore x 60min. tampoane sterile (se curăţă pielea cu tamponul îmbibat în dezinfectant. lungimea şi diametrul acelor) . tampoane  alte materiale-garou sau bandă Esmarch.• • • • • • hidratarea şi mineralizarea organismului administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efect prelungit depurativ. se aplică încă o dată dezinfectantul şi se şterge pielea cu tamponul steril.seringi şi ace de unică folosinţă(se verifică integritatea ambalajului.v.15 pic./ml . muşama. tot. de sol./min. tăviţă renală • • • • • • perfuzor = trusă de perfuzie (ambalat de unică întrebuinţare) pompă de perfuzie automată-cu reglare programată a volumului şi ratei de flux robinete cu două sau mai multe căi branulă(cateter i. durata de acţiune fiind de 30sec. Sânge – 10pic.  instrumentar şi materiale sterile .

serveşte la lărgirea orificiilor nazale în examinarea regiunilor profunde ale cavităţii nazale.se previne prin perfuzarea lichidului cu soluţie de heparină Instrumentarul medical Def. cercul din material plastic. se păstrează în dulap. după fiecare utilizare se spală. Stetoscopul monoauricular / obstetrical . se dezinfectează. se sterilizează după metoda sterilizării materialelor din metal. Se şterge periodic oglinda. Stetoscopul biauricular se foloseşte la auscultaţia zgomotelor produse în interiorul organismului prin fricţionare normală sau patologică a unor organe (inimă. datorită posibilităţilor de iluminare prin reflexie. în dulapul cu instrumente dacă nu e steril. se spală. După fiecare întrebuinţare se şterg olivele cu un tampon îmbibat în alcool.se reduce ritmul sau se întrerupe perfuzia. necroze coagularea sângelui pe ac sau canulă . se sterilizează şi se păstrează în cutia cu instrumente. faringe. Păstrarea instrumentarului se realizează în dulapuri speciale. se dezinfectează după fiecare întrebuinţare. Oglinda frontală . se spală cu peria.prin pătrunderea aerului în curentul circulator (atenţie la utilizarea perfuziilor sub presiune. se păstrează în dulap protejată de un capac de aluminiu. artere). se administrează tonicardiace embolia gazoasă . faringiene. Se şterge cu un tampon îmbibat în alcool. nu se foloseşte nesterilizată sau de la un pacient la altul. dacă e steril. Se curăţă periodic prin ştergere cu un tampon îmbibat în alcool. Spatula linguală serveşte în examinarea cavităţii bucale. Speculul nazal .pentru ascultarea BCF. Speculul auricular – serveşte la examinarea conductului auditiv extern şi a timpanului. se utilizează în ORL pentru examinarea foselor nazale. plămâni. Ciocanul de reflexe – examinarea reflexelor osteotendinoase. se sterilizează în autoclav sau poupinel. se curăţă după fiecare utilizare. se curăţă. laringe. Instrumentarul reprezintă totalitatea ustensilelor ce se folosesc în scopul examinărilor clinice şi de laborator şi în scopul tratamentului şi îngrijirii bolnavului. când se foloseşte para de cauciuc) revărsarea lichidului în ţesuturile perivenoase poate da naştere la flebite. curăţate şi protejate astfel pentru a putea fi folosite imediat sau sterilizate în vederea utilizării lor. 63 . se păstrează în dulapul cu instrumente. Nu se sterilizează.• • • • hiperhidratarea (la cardiaci poate provoca edem pulmonar acut) .

examinări. sterilizează după metoda sterilizării materialelor din metal. în extremă urgenţă prin flambare se Bisturie cu lame diferite – incizia sau secţionarea ţesuturilor. evacuarea lichidului. sterilizare sterilizarea se va efectua la autoclav sau poupinel. 64 . Seringi de diferite mărimi pt. esofag. Thiemann – evacuarea vezicii urinare la bărbaţi. se sterilizează cu lama protejată în tifon sau vată Foarfece chirurgicale drepte sau curbe cu vârfurile ascuţite sau boante – tăierea ţesuturilor sau materialelor cu sutură chirurgicală. Seringa Guyon – serveşte în urologie şi ORL pt. Petzer .ginecologie pt. curăţare şi păstrare. cât şi la bărbaţi. se spală după utilizare şi se sterilizează. Întreţinerea şi păstrarea instrumentelor chirurgicale uzuale instrumentele chirurgicale se vor spăla imediat după utilizare şi se vor pregăti pt. faringe.Deschizător de gură – serveşte la îndepărtarea maxilarelor şi pentru a ţine gura deschisă în vederea unor investigaţii şi tratamente. spălături Seringa Anel – în oftalmologie pt. Pensa de prins limba / „în inimă” – prinderea limbii în cursul unor tratamente şi îngrijiri ale cavităţii bucale. Thiemann. se introduc în cavităţi naturale ale organismului în vederea recoltării sau evacuării unor produşi(sondaj vezical) sau introducerii unor substanţe medicamentoase. Sonde vezicale – Foley. spălături ale aparatului larimal Trocare de diferite mărimi – puncţionarea unor cavităţi pt. se spală şi se pregăteşte pt. îngrijiri ale cavităţii bucale. pt.evacuarea vezicii urinare la femei. tratamente şi unele intervenţii chirurgicale de specialitate.sau neoformate. Histerometrul – măsoară diametrul cavităţii uterine. Valva vaginală .se foloseşte în obstetrică. Pelvimetrul – măsoară diametrul bazinului femeilor gravide. aspirarea conţinutului biologic sau patologic. se spală şi se dezinfectează după folosire. laringe şi uneori în timpul narcozei (anesteziei totale). Casper (drepte sau cudate) – drenarea vezicii urinare atât la femei. Malecot.evacuarea conţinutului stomacal în vederea spălăturii gastrice.Nelaton. se spală imediat după utilizare Sonda gastrică Faucher . laringelui. faringelui. sterilizare Sonda duodenală Einhorn – sondaj duodenal şi alimentaţie artificială Sonde uretrale de diferite mărimi . Petzer – explorarea unor cavităţi şi traiecte pre. injectarea soluţiilor medicamentoase. Speculul vaginal bivalv – are aceleaşi utilizări ca şi valva vaginală fiind supus la aceleaşi metode de utilizare.

autostatice. necesită sterilizare chimică sau cel puţin dezinfecţie de nivel înalt 3) non-critice = vin în contact doar cu pielea intactă (stetoscopul. ace. urinarul) . endoscoapele. etc. necesită dezinfecţie de nivel intermediar sau scăzut Sterilizarea 65 .Stilet butonat / sondă canelată – explorarea traiectelor fistuloase şi a plăgilor profunde Pensa anatomică şi chirurgicală – folosită pt. Volkmann. necesită sterilizare între utilizări 2) semicritice = vin în contact cu mucoasele sau cu soluţii de continuitate a pielii-plagă (pensele. curbe. materiale textile). plosca . prinderea şi manevrarea diferitelor ţesuturi sau materiale textile utilizate pentru pansarea plăgilor Pense hemostatice Pean şi Kocher drepte. seringi. - toate instrumentele chirurgicale se folosesc sterile.). se întreţin curat şi se păstrează în cutiile în care au fost sterilizate în vederea folosirii cele care nu se utilizează zilnic se păstrează în cutiile în care au fost sterilizate în dulapurile de instrumente un material steril se utilizează la un singur bolnav pt. o singură procedură - - În funcţie de riscul de transmitere a infecţiilor pe care-l presupune utilizarea lor sunt instrumente: 1) critice = penetrează pielea sau mucoasele venind în contact cu sângele(bisturie . realizarea hemostazei şi în efectuarea transfuziilor. perfuziilor Pensa Mosquito dreaptă sau curbă – pensarea vaselor şi a ţesuturilor deosebit de fine cu traumatizare minimă Pensa Miculitz – asemenea pensei Kocher de dimensiuni mult mai mari – hemostaza vaselor mari Pensele Jones şi Cărăbuş – servesc la pensarea pe piele a câmpurilor de operaţii sterile cu scopul de a delimita câmpul operator Acul Reverdin şi Deschamps – suturarea ţesuturilor Portacele Mathieu şi Hegar – manevrarea acelor chirurgicale pt. de diferite mărimi – servesc în mod special la pensarea vaselor pt.). Casoletele – cutii din metal folosite în sterilizare şi pentru păstrarea materialelor sterile (instrumente de metal. apropierea marginilor plăgii fiind prinse cu ajutorul pensei de prins agrafe şi se scot cu partea de scos agrafe Depărtătoare abdominale Fritsch şi Kocher. termometrele orale sau rectale etc. muşchi şi piele Agrafe Michelle – se utilizează pt. Juvara – îndepărtarea ţesuturilor organelor şi a avea un câmp operator suficient de larg pentru a proteja unele ţesuturi în timpul intervenţiei chirurgicale.

uscare prin tamponare sau aer comprimat 6. Scop: realizarea procedeului de asepsie prin care se previne pătrunderea germenilor patogeni în organism printr-o soluţie de continuitate. bine uscate(mai ales cele de sticlă care crapă dacă sunt ude) şi apoi împachetate în cutii metalice sau pungi speciale. 2. Sterilizarea prin căldură umedă 66 . casolete perforate cu colier pt. verificarea integrităţii instrumentarului şi împachetarea în vederea sterilizării în cutii metalice etanşe pt. Obiectele de sterilizat vor fi spălate. clătire 5. Pregătirea instrumentelor pentru sterilizare 1.sterilizarea cu abur sub presiune (hârtie specială pt. Sterilizarea se face la 180ºC timp de 60-80 min.sterilizare cu aer cald şi în cutiimetalice perforate.Def.împachetare. decontaminarea se realizează în 2 etape: -faza de pretratament = imersie în detergent dezinfectant cu acţiune de detaşare a murdăriei grosiere şi acţiune bactericidă -curăţarea propriu-zisă = îndepărtarea murdăriei şi a materiilor organice (cu peria) 2. întrucât se topeşte aliajul de asamblare a metalului cu sticla. rezultatul acestei operaţiuni fiind starea de sterilitate. clătirea riguroasă sub jet de apă curentă 3.instrumentele combinate. însă nu este corespunzător pt. Pe cutii se aplică banderole ce indică data şi ora sterilizării. Sterilizarea prin căldură uscată a) încălzirea la roşu. cum sunt endoscopele. lubrefiere 7.se încălzeşte până la înroşire b) flambarea c) Poupinel – etuvă cu aer cald – serveşte la sterilizarea obiectelor de metal şi sticlă. pungi din material plastic special). Instrumentele sunt sterile 24 ore dacă cutiile n-au fost deschise. conţinutul trusei. Procedeul prin care sunt distruse toate fenomenele de existenţă a microorganismelor de la suprafaţa sau din profunzimea unui obiect. Metode fizice 1. dezinfecţie prin submerjare 4. numele persoanei care a efectuat sterilizarea .

134ºC. măşti) destinate echipajului care participă la intervenţia chirurgicală.2 atm . 30min Sterilizarea este valabilă 24 ore dacă cutiile nu au fost deschise. b) În autoclav . câmpuri operatorii.sutură şi pansamente - - se aplică banderolele de control pe casolete şi cutiile metalice ce se scot imediat pe o masă în apropierea autoclavului închizându-le orificiile şi capacele Parametrii procesului de sterilizare în funcţie de tipul materialului: -instrumentar metalic şi textile .se face numai atunci când nu există nici un alt mijloc mai bun de sterilizare. nu e o metodă sigură.Pregătirea materialelor: - seringile . 30min -material plastic la 1. controlul umidităţii se face cu teste din tifon amplasate în casolete care nu trebuie să aibă umiditatea peste 5% Metode chimice 67 .3 atm. bonete. 30min -sticlăria şi cauciucul. iar capacul fierbătorului este considerat nesteril.a) Prin fierbere . 1. acele se introduc în cutii metalice individuale cu capacul deschis mănuşile se introduc în casolete speciale pt. tuburile de dren din cauciuc sau material plastic se introduc în cutii metalice pe strat de tifon materialul moale va fi pus în casolete diferite (halate. metode fizice : manometre şi termometre arată presiunea şi temperatura din interiorul aparatului 3. Controlul sterilizării 1. metode chimice : în poupinel sau autoclav se introduc fiole care conţin substanţe chimice ale căror se modifică la o temperatură de peste 110ºC: fluorura de S devine verde la 121ºC glucoza de citrat de Na devine galben-brună la 123ºC 2. la 2 atm. 125ºC.instrumentele de metal se degradează . metode biologice – se introduc eprubete cu germeni rezistenţi la temperaturi înalte : bacilul tetanic până la 110ºC bacilul subtilis până la 120ºC bacilul stearotest până la 120ºC rămâne incolor 4. materiale pt.mănuşi sondele . 123ºC. Instrumentele sterilizate prin această metodă sunt sterile numai 2 ore.

5 ore. Majoritatea lor au mai degrabă o acţiune dezinfectantă. Oxidul de etilen este un lichid care fierbe la 10. degresate. după aşezarea tabletelor de formol.sterilizarea unor aparate . şlefuite mănuşi de cauciuc nesterile .menţinerea temp. se închid etanş şi se introduc într-o etuvă pe o perioadă de 3. curate. după care se introduce amestecul de gaze în aparat.distrugerea microbilor nu dau o sterilitate perfectă. timp de sângerare. Sterilizarea se face în aparate asemănătoare cu autoclavele obişnuite în care se introduc obiectele de sterilizat. hemoglobină. Pentru sterilizare chimică se utilizează şi Glutaraldehida 2%.Substanţele chimice utilizate până în prezent pt.8 ºC . Sterilizarea se efectuează în etuve metalice Janett sau –la nevoie. Recoltarea sângelui capilar pentru examene hematologice - hemoleucogramă. Instrumentele curăţite şi spălate se introduc în cutiile metalice Janett care. acţionează prin distrugerea nucleului celular. ca : endoscoapele. eventual combinate cu mijloace mecanice. în contact cu aerul explodează deaceea se foloseşte în amestec cu gaze inerte . timp de coagulare. prin eliminarea forţată a aerului.constante de 65-80ºC. Sterilizarea se face la 55ºC timp de 6ore. Instrumentele complexe cu sisteme optice fragile nu suportă sterilizarea prin căldură şi tb. instrumente sau materiale care nu suportă căldura . pt.în cristalizoare de sticlă care se închid ermetic. sau măcar decontaminate prin mijloace chimice. se realizează. cateterele semidure etc. un vid avansat.sterilizate . Peroxidul de oxigen stabilizat 6% şi acidul peracetic în diferite concentraţii. examen parazitologic grup sanguin materiale de protecţie • sterile • • • • • • 68 ace tampoane de vată seruri test tavă medicală curată cameră umedă lame uscate. Formolul (sterilizarea cu trioxi-metilen) se foloseşte pt.

2-4./mm3 – la bărbaţi Pregătirea produsului pentru laborator-efectuarea frotiului - - Hematii Creşterea nr. i se explică necesitatea efectuării tehnicii fizic: se aşează în poziţie şezând cu mâna sprijinită execuţie • • • • • • - Se aseptizează pielea degetului inelar sau mediu cu un tampon cu alcool 90º Se evită congestionarea printr-o frecare puternică şi prelungită Se aşteaptă evaporarea alcoolului Cu o mişcare bruscă se înţeapă pielea pulpei degetului în partea laterală a extremităţii.• • pipete Potain alcool 90º soluţii dezinfectante pregătirea pacientului psihic: se anunţă să nu mănânce . de trombocite sub V. de trombocite peste V.5-5./mm3 – la femei 4.N.de hematii = poliglobulie Scăderea nr.N.8mil. = trombocitopenie Hemoglobina valori normale La bărbaţi 14-16 g% la femei 12-15g% 69 .de hematii = anemie Trombocite 150-400 mii /mm3 creşterea nr. se lasă să se formeze o altă picătură de sânge din care se recoltează cu pipeta sau lama Se şterge cu un tampon cu alcool la extremitatea unei lame se pune o picătură de 3-4mm diametru se aşează o lamelă cu marginile şlefuite în unghi de 45º cu lama (picătura se întinde prin capilaritate) lamela se trage către partea liberă a lamei păstrând aceeaşi înclinaţie şi antrenând toată picătura fără să o fragmenteze se agită lama pentru uscare se etichetează şi se trimite la laborator 4. = trombocitoză scăderea nr. perpendicular pe straturile cutanate Se şterge cu un tampon uscat prima picătură .5mil.

= leucocitoză scăderea nr. Sedimentare=aşezarea progresivă a hematiilor pe fundul eprubetei As. Retrage acul şi aplică tampon cu alcool Scurge amestecul sânge-citrat în eprubetă şi omogenizează lent Aşează eprubeta în stativ Îngrijeşte pacientul Se completează buletinul fizic (se anunţă să nu mănânce.N. muşama eprubete Tăv.8% Ace pentru puncţia venoasă Stativ şi pipete Westergreen Perniţă.4ml citrat de Na 3.se spală pe mâini Pregăteşte materialele necesare: nesterile Dezinfectant: Alcool 70º Pregăteşte pacientul psihic (se anunţă cu 24h înainte necesitatea efectuării examinării) şi Asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun Îmbracă mănuşi de cauciuc sterile Aspiră în seringă 0.N. de leucocite sub V. = leucopenie Recoltarea sângelui venos pentru examene hematologice (VSH) • • • • Sterile • • • • • • • • • • • • • • • • • • • 70 Seringă 2ml Citrat de sodiu 3. renală Garou (pentru evidenţierea venei) Tampoane VSH-viteza de sedimentare a hematiilor. să păstreze repaus fizic) .medicală.de leucocite peste V.Leucocitele valori normale 4200-8000/mm3 creşterea nr.6ml).8% Puncşionează vena fără garou şi aspiră sânge până la 2ml (1.

% Ionograma sanguină Glicemia : 2ml sânge / NaF 4mg : 0. acele speciale. 2h.1-0.5 ml sânge : timpii T. Vacutainer .5 mEq/l Teste de disproteinemie Fosfataza alcalină Sideremie: recoltare direct în eprubetă cu ac de platină: 100-160 /100 ml Rezervă alcalină: 5-10 ml în sticluţe heparinate : 58-65 vol. se pregăteşte perniţă.5ml sânge : 200-400 mg % Timp de protrombină: 0.8 % şi 4.Howell=1’30”-2’30” Recoltarea sângelui pentru examen bacteriologic . Se recoltează sângele fără garou. tăviţă renală.=75gr % calcemie: 9-12 mg % . Recoltarea sângelui pentru examene biochimice Se efectuează prin puncţie venoasă .4mg % 1. dimineaţa. muşama.80-2.80 gr ‰ 600-800mg % transaminază TGO=2-20 ui TGP=2-16 amilază: 8-32 uW (Wolgemuth) electroforeză pr.• • Se etichetează produsul Se aspiră cu pipeta Westergreen până la gradaţia 200 şi se aşează pipeta în stativ pe dopul de cauciuc în poziţie strict verticală.Quick=12-14” T. bolnavul fiind „a jeune” . 4.20 gr ‰ Fibrinogen: 0.t.5-5.4-1mg % D=0.5 ml oxalat de K şi 4. eprubeta cu dop de culoare neagră.6-1.20-0.20 mg % T=0. holenderul.80-1. tavă medicală. se recoltează 5-10ml sânge simplu pentru a determina: Uree sanguină: 0.hemocultură 71 .40 gr/1000ml Acid uric: Creatinină: Bilirubină: Colesterol : Lipemie: 2-6 mg % 0.5 ml citrat de Na 3. Se citeşte rezultatul: la bărbaţi 1-10mm la femei 2-13mm După 2h: la bărbaţi 7-15mm la femei 12-17mm Valori normale Dacă se recoltează cu sist. garou. tampon cu alcool. • • După 1h: Se lasă la sedimentat 1h. notându-se acest moment (când examenul se face la patul bolnavului).

Def. eprubeta cu geloză semilichidă se încălzeşte la bain-marie timp de 30 min 72 . se aseptizează cu alcool execuţie Se face de către două asistente: Prima asistentă spală. tampoane şi comprese. Hemocultura înseamnă introducerea sângelui pe un mediu de cultură pentru examen bacteriologic. aşează câmpul steril. casolete cu pense. geloză semilichidă nesterile: lampă de spirt. Scop: Descoperirea bacteriilor atunci când se suspectează: - o septicemie cu stafilococ. cealaltă însămânţează: 2ml în eprubetă cu geloză . ora . temperatura (se pot recolta mai multe probe în 24 h) se trimit imediat la laborator şi se pun la termostat la 37ºC se notează în foaia de observaţie data şi numele persoanei care a recoltat Se reorganizează locul. Pregătirea produsului pentru laborator - se etichetează cu data . apă şi săpun medii de cultură: două recipiente cu : bulion citrat. îmbracă mănuşi sterile. cealaltă asistentă îmbracă mănuşile sterile. 10ml în bulionul citrat. De ştiut: • pentru însămânţarea cu germeni anaerobi. frison. stare generală alterată) o bacteriemie : febră tifoidă. apoi cealaltă asistentă ia seringa şi efectuează puncţia venoasă. aprinde lampa de spirt. câmp. meningococ. ace pentru puncţie venoasă. Prima asistentă aseptizează locul puncţiei . bruceloză. tinctură de iod. eter pacient pregătire psihică: se anunţă şi se explică necesitatea tehnicii pregătire fizică: se spală regiunea plicii cotului . degresează şi dezinfectează regiunea. mănuşi sterile sterile: seringă a 20 cm3. bacil Koch (bolnavul are febră cu oscilaţii mari. Prima asistentă flambează din nou gura balonului. serveşte seringa în condiţii aseptice. se degresează cu eter . flambează dopul şi gura balonului. Prima asistentă aplică garoul la 10-12 cm de locul puncţiei. cealaltă retrage seringa. aspiră 20 ml de sânge . aseptizează regiunea cu iod. cealaltă omogenizează prin mişcări de înclinare şi redresare. prima asistentă desface garoul. dopul şi închide eprubeta. chibrituri soluţii dezinfectante: alcool iodat. endocardită malignă subacută) - materiale de protecţie: mască de tifon.

• • • • • în timpul însămânţării . Scop Explorator • • Depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui în vederea tratamentului Depistarea persoanelor sănătoase purtătoare de germeni Recomandări Recoltarea se face nu numai în angine . Materiale De protecţie • Sterile • • • • • • • • Spatulă linguală Eprubetă cu tampon faringian sau ansă de Pt Eprubete medii de cultură Ser fiziologic sau glicerină 15% Tăviţă renală Stativ pentru eprubete Lampă de spirt Chibrituri Masca de tifon Nesterile Pregătirea pacientului Pregătire psihică • • Se explică necesitatea recoltării Se anunţă şi i se explică tehnica 73 . RAA). urocultură etc. Recoltarea exudatului faringian Exudatul faringian este un lichid rezultat în urma unui proces inflamator faringian. balonul sau eprubeta cu mediu de cultură se păstrează înclinată flambarea se face fără a încălzi mediul de cultură materialele necesare se sterilizează la poupinel însămânţarea se face imediat pentru a evita coagularea sângelui hemocultura se efectuează la debutul bolii şi înainte de administrarea antibioticelor Hemocultura poate fi completată cu coprocultură. ci şi în alte boli care pot fi declanşate de o infecţie faringiană (nefrite.

asistenta se spală pe mâini şi se dezinfectează cu alcool . numele persoanei căreia i s-aefectuat recoltarea dacă s-au făcut însămânţări sau nu timpul scurs de la recoltare la însămânţare să nu depăşească 5-6 ore înainte de recoltare se inspectează regiunile de unde urmează să se recolteze recoltarea se face nu numai în angină. tamponul se umezeşte în prealabil cu ser fiziologic sau glicerină 15% Se reoraganizează locul.RAA).apasă limba cu spatula linguală .cu tamponul faringian şterge depozitul de pe faringe şi amigdale.la indicaţia medicului.invită pacientul să deschidă gura şi inspectează fundul de gât .deschide eprubeta cu tamponul faringian . să nu facă gargară Se aşează pacientul pe un scaun Execuţie .se spală pe mâini cu apă şi săpun pregătirea produsului pentru laborator - se transportă produsul la laborator evitând suprainfectarea dacă nu este posibilă însămânţarea la patul bolnavului. Notarea în foaia de observaţie - se notează data recoltării.Pregătire fizică • • • Se anunţă să nu mănânce.işi pune masca de protecţie . să nu bea apă Să nu i se instileze soluţii dezinfectante în nas. de ştiut - De evitat 74 .flambează gâtul eprubetei şi o închide cu dop steril . ci şi în alte boli care pot fi declanşate de o infecţie faringiană (nefrite. dezlipeşte o porţiune din falsele membrane (când este cazul) .flambează gura eprubetei şi introduce tamponul faringian în eprubeta care se închide cu dopul flambat . succesiv două eprubete din aceeaşi recoltare . întinde produsul obţinut pe lame de sticlă pentru frotiuri colorate sau însămânţează imediat pe medii de cultură.se recoltează înainte de administrarea antibioticelor sau sulfamidelor .

pahar conic scuipătoare specială (sterilizată fără substanţă dezinfectantă) pahar cu apă şerveţele sau batiste de unică folosinţă nesterile pregătirea pacientului execuţie  i se oferă paharul cu apă să-şi clătească gura şi faringele  i se oferă vasul de colectare. Sputa este un produs ce reprezintă totalitatea secreţiilor ce se expulzează din căile respiratorii prin tuse. Materiale necesare Sterile • • • • psihic      se anunţă şi i se explică necesitatea executării examinării se instruieşte să nu înghită sputa să nu o împrăştie să expectoreze numai în vasul dat să nu introducă în vas şi saliva cutie Petri. în funcţie de examenul cerut  se solicită pacientului să expectoreze după un efort de tuse  se colectează sputa matinală sau adunată din 24h recoltarea sputei prin frotiu faringian şi laringian • se umezeşte tamponul de vată cu apă distilată sterilă 75 .- îmbibarea tamponului cu salivă atingerea dinţilor Recoltarea sputei Def. Scop: explorator pentru examinări • • • • macroscopice citologice bacteriologice parazitologice în vederea stabilirii dg.

cât şi a întregului organism 76 . repetate. pacientul începe să tuşească chiar dacă nu a tuşit niciodată sputa expectorată se recoltează într-un vas steril. urmate de expiraţii scurte se face o scurtă pauză de 4-5sec şi se repetă până la aerosolizarea întregii cantităţi de lichid după aspiraţii.• • • • se apasă limba cu spatula se introduce tamponul în faringe cerând pacientului să tuşească sputa eliminată se prinde pe tamponul de vată care se introduce imediat în eprubeta sterilă frotiul laringian se recoltează de către medic pătrunzând cu tamponul în laringe sub control laringoscopic recoltarea sputei prin spălătură gastrică  se introduce sonda (Einhorn sau Faucher). pe nemâncate  se introduc prin sondă 200ml apă distilată. în stomac. se etichetează III. care este evacuată imediat sau extrasă cu seringa  lichidul recoltat se trimite imediat la laborator pentru că germenii căutaţi pot fi distruşi dacă stau mai mult timp în contact cu mediul acid al sucului gastric  dacă recoltarea se face pentru însămânţare şi lichidul trebuie trimis la alt laborator. se trimit la laborator notarea în foaia de observaţie.examenul sumar .urocultura scop explorator : informează asupra stării funcţionale a rinichilor. în vase separate Pregătirea produselor pentru laborator I. dimineaţa. în următoarele 4 zile. călduţă. care nu expectorează se pun în evidenţă bacili încapsulaţi în submucoasă. recoltarea se repetă zilnic. se acoperă recipientele II. reorganizarea Recoltarea urinei: . bicarbonatată. sucul obţinut poate fi neutralizat cu bicarbonat de Na recoltarea sputei prin spălătură bronşică    se utilizează la pacienţii cu TBC cavitară. care nu apar în mod obişnuit în spută se introduc în recipientul de aerosoli 5ml ser fiziologic sau 4ml soluţie teofilină 3% cu 1ml soluţie de stricnină 1‰     pacientul inhalează de cîteva ori prin inspiraţii adânci.

să ştie să utilizeze numai recipientul gol şi curat .prima cantitate de urină emisă.se anunţă şi se instruieşte privind folosirea bazinetului .urocultura stabileşte prezenţa bacteriilor în urină . se recoltează aproximativ 5 ml urină într-o eprubetă sterilă .psihică .muşama. se spală mâinile cu atenţie şi se usucă cu prosop curat . aleză .să nu urineze în timpul toaletei .să verse imediat urina în vasul colector .înainte de începerea tratamentului cu antibiotice.se recoltează urina de dimineaţa (concentraţie mare de germeni).lampă de spirt şi chibrituri pregătirea pacientului . apoi fără să se întrerupă jetul urinar.se transportă la laborator sau se însămânţează direct pe mediul de cultură şi se introduce la termostat recoltarea urinei prin sondaj vezical .să urineze fără defecaţie .urinar sau ploscă .fizică - se protejează patul cu muşama şi aleză se aşează plosca sub pacient se face toaleta organelor genitale externe se îndepărtează bazinetul şi se înlocuieşte cu altul curat recoltarea urinei pentru examen sumar .materiale pentru toaleta organelor genitale externe .materiale . în absenţa unui tratament cu perfuzii (efect de diluţie) .se flambează gura eprubetei înainte şi după recoltare .se utilizează atunci când recoltarea la jumătatea micţiunii nu este posibilă şi când puncţia 77 .se astupă repede cu dopul . se elimină la toaletă sau în bazinet.eprubete sterile sau alte recipiente în funcţie de examenul cerut . aproximativ 50 ml.din urina obţinută se trimite un eşantion de 100-150 ml recoltarea urinei pentru urocultură la jumătatea micţiunii .

se face toaleta organelor genitale cu atenţie (vezi sondajul vezical) . se recoltează urina de dimineaţă după o prealabilă toaletă a organelor genitale. ca şi la sugari • • • 78 Se face o toaletă riguroasă a organelor genitale Fixarea la nivelul meatului urinar a unor recipiente sau a unor pungi adezive sterile(la sugari) Recoltarea se face direct în vasele proprii de urinat dacă sunt de metal şi sterilizate La bolnavii imobilizaţi ca şi la copiii mici care colaborează greu . dacă este cazul. La femei recoltarea necesită o toaletă atentă: • se spală cu apă şi săpun. dar se iau toate măsurile pentru ca urina să nu fie contaminată cu germeni oportunişti de pe tegumentele vecine Se face toaleta glandului . pentru a evita ca urina să fie contaminată cu scurgere vaginală. se clăteşte cu soluţie antiseptică de permanganat de K sau ceai de muşeţel sau apă fiartă şi răcită.se face numai în caz de vezică plină.se execută puncţia vezicii urinare .se repartizează urina recoltată în recipiente în funcţie de scop Urocultura cercetează prezenţa bacteriilor în urină deaceea se impune ca recoltarea urinei să se facă în condiţii de asepsie într-o eprubetă sterilă cu dop steril. dopul se ţine în mână fără a atinge porţiunea ce intră în eprubetă La bărbaţi recoltarea este mai simplă: • • Se recoltează jetul mijlociu. clătire . ştergere sterilă şi apoi antisepsia glandului cu alcool La persoanele imobilizate la pat care nu pot coopera.în caz de sondă vezicală permanentă.se folosesc sonde (catetere) cu o singură cale unidirecţională (există risc de infecţie externă) . • • Se introduce un tampon steril intravaginal . a prepuţului prin spălare. se şterge cu o compresă sterilă sau cu un prosop curat călcat cu fierul încins înainte de folosire.vezicală nu este dorită . Se recoltează jetul mijlociu direct în eprubeta sterilă. ci numai prin puncţie în porţiunea proximală a sondei după o dezinfectare atentă a suprafeţei acesteia recoltarea urinei prin puncţie vezicală . când nu se poate recolta urina la jumătatea micţiunii sau prin sondaj vezical . nu se recoltează urina din punga colectoare. Urocultura se face prin emisie spontană.

 Transportul trebuie să fie asigurat în curs de 1h de la prelevare deoarece urina este un excitant mediu de cultură. de obicei în afecţiunile digestive. Scop Explorator – se fac examinări macroscopice . chimice pentru stabilirea diagnosticului Materiale necesare • • • • • • • • 2 tăviţe renale curate şi uscate pahar cu soluţie aromată muşama . dar întâlnită şi ca un simptom în alte afecţiuni(alcoolism.• • • Dacă sunt din material plastic sau alt material ce nu poate fi sterilizat în ele se introduc vase de sticlă sterilizate Se va evita contactul acestor vase sterilizate cu tegumentele sau mâna copilului Se toarnă în eprubete sterile Sondarea sau cateterismul la femei. bacteriologice. traversă prosop va fi încurajat şi susţinut în timpul vărsăturii se aşează în poziţie şezând sau decubit dorsal cu capul întors lateral se aşează sub cap sau în jurul gâtului un prosop se protejează lenjeria de corp şi de pat cu muşama sau traversă Se pregăteşte pacientul fizic şi psihic: Tehnica  se îndepărtează proteza dentară dacă există  tăviţa renală se oferă pacientului sau este susţinută de către asistentă 79 . HIC) sau în sarcină. bărbaţi. astfel sunt necesari câţiva germeni pentru a obţine în scurt timp o contaminare masivă  Urina poate fi păstrată la frigider câteva ore (la 4 ºC 2-5h)  Cantitatea de urină pentru urocultură este de 5ml(în eprubetă)  Nu se administrează antibiotice 10 zile înainte de recoltare  Bolnavul nu va consuma lichide timp de 12-24h înainte de recoltare  Nu va urina 6h înainte de recoltare  Recoltarea se face de preferinţă dimineaţa la ridicarea din pat Recoltarea vărsăturilor Vărsătura este conţinutul gastric care se elimină spontan .

este o metodă de rutină. suboccipitală sau ventriculară . care furnizează date esenţiale în diagnosticul neuroinfecţiilor şi hemoragiilor meningiene.recoltarea se execută pe nemâncate prin puncţie lombară.la pacienţii cu stare generală alterată se execută în decubit lateral pentru a evita lipotimia . asistenta sprijină fruntea bolnavului  după vărsătură se îndepărtează tăviţa  dacă varsă după intervenţii chirurgicale abdominale. LCR este un produs de secreţie al plexurilor coroide la nivelul ventriculului IV.se observă presiunea de scurgere sau se măsoară tensiunea cu manometru Claude .tehnica de puncţionare şi prelevare va fi strict aseptică .aproximativ 80 .se extrag 10-20 ml LCR (după scurgerea câtorva picături) . Scop: diagnostic . cantitatea.lichidul se repartizează în mai multe eprubete sterile (pentru diferite examinări) . care circulă în spaţiul subarahnoidian. în afecţiuni neurologice şi neurochirurgicale. al stărilor comatoase execuţie . cu rol de protecţie a SNC. cu rol nutritiv şi excretor. Unele semne însoţitoare sau premergătoare     cefalee vertij transpiraţii emisie fără efort în jet Recoltarea LCR Def. va fi sfătuit să-şi comprime uşor cu palma plaga operatorie  se oferă paharul cu apă să-şi clătească gura (scuipă în altă tăviţă) Îngrijirea pacientului după tehnică  se şterge gura pacientului  se îndepărtează materialele folosite  se aşează pacientul în poziţie comodă şi se acoperă  se aeriseşte salonul  se supraveghează pacientul încontinuare În funcţie de observaţie se notează aspectul macroscopic.

citologice (măsurarea elementelor celulare/mm3: limfocite.sterile .serologice .sifilisul SNC .seringi şi ace .eprubete.biochimice LCR = soluţie apoasă. limpede ca apa de stâncă • volum: 100-150 ml. ulceraţii. polinucleare. eozinofile.depistarea florei microbiene generatoare şi efectuarea antibiogramei terapeutic . pH=7.evacuarea şi tratarea secreţiilor purulente materiale .BK şi alţi germeni .4 ml în fiecare eprubetă . ansă de platină .5 • tensiunea: 10-20 cm apă în decubit lateral 20-25 cm apă în poziţie şezând 0-suboccipital 0-5 cm apă la sugari 5-15 cm apă la copii valori normale ale constituienţilor chimici albuminorahie = 20-60 mg% glicorahia clororahia = 50-60 mg% = 700-760 mg% azot total creatinină acid lactic = 15-30 mg = 0.2-3 lame de sticlă bine degresate .bacteriologice .4-7.se fac examinări: . din plăgi supurate. conjunctiva oculară. organele genitale.alcool iodat 81 . bogat salină. D=1005-1009. leziuni ale cavităţii bucale şi din conductul auditiv extern. atipii celulare) . scop explorator .ser fiziologic .5-1 mg = 10-25 mg Recoltarea secreţiilor purulente Def. Secreţiile purulente se recoltează de pe suprafaţa tegumentelor.

transportul produsului se face în cel mult 2 ore. colecţii • • abcesul.nesterile . noduli sau alte leziuni inflamatoare .se efectuează frotiu recoltarea din papule .tinctură de iod .se introduce lichidul într-o eprubetă sterilă şi se închide cu dopul.ulceraţiilor .lampa de spirt şi chibrituri pregătirea pacientului .se puncţionează regiunea cu un ac steril montat la seringă .se recoltează o mică porţiune de puroi.se anunţă şi i se explică necesitatea efectuării examinării .se plimbă acul în teren în mai multe direcţii până se obţine serozitate la aspirare . Sondajul sau tubajul gastric reprezintă introducerea unui tub de cauciuc . flegmonul este deschis când abcesul este închis .creion dermatograf . după flambare recoltarea puroiului din abcese. 82 .fizică: .se aşează în poziţia adecvată recoltarea din vezicule ..se sterilizează ansa prin încălzire la roşu şi se aşteaptă să se răcească .recoltarea se face cu seringa prin puncţionare .se curăţă şi se dezinfectează suprafaţa veziculelor.sonda gastrica Faucher sau Einhorn prin faringe şi esofag în stomac.examenul direct (citobacteriologic) se face pe lama colorată May-Grumwald-Giemsa Sondajul gastric Def.se recoltează aseptic cu o pipetă Pasteur.se spală seringa cu ser fiziologic sau mediu de cultură . flambată şi răcită sau cu o ansă de platină .materialul recoltat se trece pe o lama de sticlă sterilă . ulceraţii . pustule . iar pentru anaerobi se anunţă laboratorul cu o oră înainte pentru regenerarea mediilor .se dezinfectează tegumentele cu tinctură de iod . flegmoane. de sub crustă sau de la marginea ulceraţiilor . pustulelor.psihic: .pipete Pasteur .

curăţirea mucoasei de exsudate şi substanţe străine depuse .hidratarea şi alimentarea bolnavului . boala ulceroasă materiale de protecţie • • • sterile • • • • • • • • • • • Sonda Faucher sau Einhorn 2 seringi de 20 ml casoletă cu mănuşi de cauciuc pense hemostatice eprubete tăviţă renală tavă medicală pahar cu apă aromată pahar cu apă pentru proteză recipient pentru colectare la indicaţia medicului Două şorţuri din cauciuc sau din material plastic Muşama şi aleză Prosoape nesterile medicamente pregătirea pacientului 83 .introducerea unor substanţe medicamentoase indicaţii - în gastritele acute sau cronice.evacuarea conţinutului stomacal toxic .Scop: explorator - recoltarea conţinutului stomacal în vederea evaluării funcţiei chimice şi secretorii (chimismul gastric) pentru studierea funcţiei evacuatoare a stomacului - terapeutic .

cu prudenţă.psihic: - se informează pacientul şi i se explică necesitatea tehnicii este rugat să respecte indicaţiile date în timpul sondajului se aşează pacientul pe un scaun cu spetează. invitând bolnavul să înghită  prin deglutiţie sonda pătrunde în esofag şi este împinsă foarte atent spre stomac(la marcajul 40-50cm citit la arcada dentară)  verifică prezenţa sondei în stomac prin aspirarea conţinutului stomacal cu ajutorul seringii  se fixează sonda  aşează la extremitatea liberă a sondei balonul Erlenmeyer(când se colectează pentru o probă) sau aspiră sucul gastric cu seringa  pentru a favoriza golirea stomacului. cu spatele cât mai drept se protejează cu şorţul de cauciuc sau de material plastic i se îndepărtează proteza dentară (când este cazul) şi se aşează într-un pahar cu apă fizic: - se aşează tăviţa renală sub bărbia pacientului pentru a capta saliva ce se scurge din cavitatea bucală este solicitat să menţină tăviţa în această poziţie pacientul nu va mânca în dimineaţa efectuării examenului - tehnica  asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun  îmbracă şorţul de cauciuc  îşi pune mănuşile sterile  umezeşte sonda pentru a favoriza alunecarea prin faringe şi esofag  se aşează în dreapta bolnavului şi îi fixează capul cu mâna stângă. după comprimarea ei cu o pensă hemostatică pentru a împiedica scurgerea conţinutului în faringe (de unde ar putea fi aspirat de pacient) 84 . cât mai aproape de rădăcina limbii. ţinându-l între mână şi torace  prinde cu mâna dreaptă extremitatea rotunjită a sondei ca pe un creion  cere pacientului să deschidă larg gura . să respire adânc şi introduce capătul sondei până la peretele posterior al faringelui. pacientul este rugat să-şi contracte pereţii abdominali  extrage sonda printr-o mişcare hotărâtă.

hiperemia feţei.se trimit probele etichetate la laborator reorganizare . data.tubajul gastric se efectuează în condiţii de perfectă asepsie . când capătul liber al sondei ajunge în gura pacientului se prinde cu mâna stângă şi se îndepărtează sonda  goleşte conţinutul sondei în vasul colector  aşează sonda în tăviţa renală îngirjirea ulterioară a pacientului .se aşează pacientul în poziţie comodă pregătirea produsului pentru examenul de laborator . apoi cianoza.pacienţilor inconştienţi li se urmăresc respiraţia.i se oferă proteza dentară (după caz) .se îndepărtează tăviţa şi şorţul de cauciuc . desfundarea se face prin insuflaţie cu aer Se pot produce bronhopneumonii de aspiraţie DE ŞTIUT: .o formă particulară de sondare în scop hemostatic este introducerea sondei Blakemore DE EVITAT: .se determină cantitatea evacuată .apariţia bulelor de aer confirmă pătrunderea în căile respiratorii . cantitatea şi aspectul macroscopic al sucului gastric extras accidente • • • • Greaţă şi senzaţie de vărsătură. verificarea căii de pătrundere a sondei se face prin introducerea capătului liber într-un pahar cu apă . fie se efectuează anestezia faringelui cu o soluţie de cocaină 2% Sonda poate pătrunde în laringe: apare reflexul de tuse. se înlătură fie printr-o respiraţie profundă.se completează formularele de recoltare .se notează tehnica.i se oferă un pahar cu apă aromată să-şi clătească gura . se îndepărtează sonda Sonda se poate înfunda cu resturi alimentare. notare în foaia de observaţie .se şterg mucozităţile de pe faţă şi bărbie .sondajul gastric se poate efectua şi pe cale endonazală cu sonda Einhorn . culoarea feţei.ungerea sondei cu ulei sau alte substanţe grase (provoacă greaţă pacientului) Sondajul duodenal 85 .

se verifică totodată şi permeabilitatea căilor biliare . suc pancreatic şi secreţie proprie aprecierea funcţiei biliare hepatice. compoziţia chimică sau morfologică a sucurilor extrase prin sondaj evidenţierea unor boli parazitare ale duodenului sau căilor biliare - - terapeutic - drenarea căilor biliare şi introducerea unor medicamente care au acţiune directă asupra ficatului.Def. B. fie se vor resorbi prin pereţii intestinali. cantitatea. realizând o comunicare între duoden şi mediul exterior.se pot localiza procesele patologice hepatobiliare.în cazul ocluziilor sau subocluziilor intestinale . a căilor biliare sau a tubului digestiv. C). Sondajul sau tubajul duodenal constă din introducerea unei sonde Einhorn dincolo de pilor.recoltarea sucului pancreatic se face prin tubajul duodenal materiale de protecţie • • • sterile Muşama şi aleză Şorţ de cauciuc sau alt material impermeabil Prosoape 86 .analiza sucului pancreatic urmăreşte dozarea fermenţilor din conţinutul lui . prin separarea bilei veziculare de cea hepatică din conţinutul sucului duodenal .după intervenţii chirurgicale pe tub digestiv (postoperator) Generalităţi . a căilor extrahepatice descoperirea unor modificări anatomo-patologice ale organelor care dau aspectul.se introduc lichide hidratante şi alimente lichide în organismul pacienţilor inconştienţi sau cu imposibilitate de înghiţire aspiraţie continuă . ajungând prin vena portă în ficat. urmând calea circulaţiei entero-hepatice alimentţie artificială . de unde apoi vor fi excretate împreună cu bila în căile biliare. Scop: explorator - extragerea conţinutului duodenal format din conţinut gastric. bilă (A. Acestea vor acţiona fie local.

se informează pacientul .• • • • • • • • • • • • • • • Sonda Einhorn 2 seringi de 20 ml mănuşi de cauciuc sterile pensă hemostatică medii de cultură .se aşează pacientul în poziţie şezând la marginea patului .se protejează cu şorţul din material plastic .pacientul va fi nemâncat .se protejează cu muşamaua şi aleza . eprubete tăviţă renală tavă medicală stativ pentru eprubete pahar cu apă aromată pernă cilindrică dură sau pătură rulată hârtie de turnesol roşie şi albastră sulfat de magneziu 33% ulei de măsline novocaină soluţii necesare hidratării şi alimentării(materialele se vor alege în funcţie de scopul sondajului) nesterile medicamente pregătirea pacientului psihic: .i se explică necesitatea tehnicii fizic: .i se dă taviţa renală să o ţină sub bărbie execuţie  asistenta se spală pe mâini  îmbracă mănuşi sterile 87 .se izolează patul cu un paravan .i se îndepărtează proteza (după caz) .

ea fiind vizibilă datorită impregnării cu săruri de plumb captarea bilei • • • • • după 1-1 ½ ore de la pătrunderea sondei în stomac. veziculară 88 . coledociană. dacă sonda a ajuns în duoden se recuperează mai puţin de 20ml  se introduc 10ml de lapte care nu mai poate fi extras dacă sonda a ajuns în duoden. se verifică dacă sonda a ajuns în duoden sau s-a încolăcit în stomac  se insuflă 60ml de aer prin sondă cu seringă şi după un minut se aspiră. sterilă. cu gura deschisă şi să înghită de câteva ori până când oliva trece în esofag  cu mişcări blânde ajută înaintarea sondei până la marcajul 45cm la arcada dentară. oliva sondei a ajuns în duoden(după cca 1-1 ½ ore de la pătrunderea ei în stomac) verificarea poziţiei sondei  dacă nu se scurge bilă sau lichidul scurs nu are aspectul bilei. la capătul liber al sondei apare bila A. care se colectează într-o eprubetă se verifică reacţia sucului duodenal cu hârtia de turnesol se introduc prin sondă 40ml soluţie sulfat de Mg 33%.coapsele flectate pe bazin  se introduce perna cilindrică sub regiunea hepatică  se împinge uşor sonda spre pilorpână la marcajul 60cm  se continuă introducerea sondei cu răbdare şi atenţie concomitent cu acţiunea de înghiţire a ei de către pacient(1-2cm la 3-5min)  când diviziunea 75cm se află la arcada dentară. cu trunchiul uşor ridicat şi capul mai jos. prinde sonda(umezită) cât mai aproape de olivă şi o introduce cu blândeţe prin cavitatea bucală sau nazală până în faringe  cere pacientului să respire adânc. dar poate fi extrasă dacă ea se află în stomac  se face control radiologic. sonda urmărindu-se sub ecran. încălzită la temperatura camerei pentru a favoriza drenarea bilei veziculare se închide extremitatea liberă a sondei prin înnodare sau cu o pensă după 15-30min se deschide sonda şi se colectează 30-40ml bilă vâscoasă de culoare închisă castanie –bila B. moment în care se consideră că sonda a trecut de cardia şi a pătruns în stomac  se aşează pacientul în decubit lateral drept. de culoare galben-aurie.

hepatică. fiind în cantitate mai mare. închiderea şi deschiderea duodenului fiind reglată de reacţia conţinutului gastric se încearcă neutralizarea sucului acid stomacal cu bicarbonat de sodiu soluţie 10% 20-40ml  relaxarea spasmului piloric se poate face prin administrare de medicamente antispastice  în cazul înnodării sondei în stomac. aceasta. accidente • • • • înnodarea sondei datorită contracţiilor pereţilor stomacali în timpul senzaţiei de vărsături încolăcirea sondei în stomac greţuri şi vărsături imposibilitatea drenării bilei cauzată de un obstacol funcţional(spasmul sfincterului Oddi) sau anatomic(coagularea bilei vâscoase) De ştiut  sunt situaţii când sonda nu pătrunde în duoden datorită unui spasm piloric. se va capta într-un recipient corespunzător extragerea sondei se face după ce se insuflă câţiva ml de aer şi se închide capătul liber cu o pensă extremitatea sondei se va ţine sub nivelul stomacului pacientului pentru a împiedica scurgerea conţinutului ei în faringe sau în cavitatea bucală se goleşte conţinutul sondei şi se aşază în tăviţa renală se oferă un pahar cu apă aromată pentru clătirea gurii se şterg mucozităţile de pe faţă şi bărbie se îndepărtează şorţul din material plastic se aşează pacientul în poziţie comodă se determină cantitatea de bilă obţinută se etichetează recipientele se trimit probele la laborator îngrijirea ulterioară a pacientului pregătirea produsului pentru examen de laborator Se reorganizează şi se notează în f.• • • • • • • • • • • • la indicaţia medicului se pot recolta 3-5ml bilă B într-o eprubetă sterilă sau pe medii de cultură pentru examen bacteriologic după evacuarea bilei B se colectează o bilă clară care provine direct din ficat –bila C.o. extragerea se va face cu atenţie pe cale bucală cu ajutorul unei spatule linguale şi a unei pense (chiar dacă a fost introdusă pe cale endonazală) 89 .

se protejează cu un prosop în jurul gâtului . de partea ochiului ce urmează a fi spălat (susţinută de bolnav sau ajutor) . relaxarea sfincterului Oddi se poate realiza prin introducerea a 5-10ml novocaină soluţie 1-2% De evitat • • • • aspirarea conţinutului sondei la extragerea ei oboseala pacientului prin prelungirea duratei sondajului peste 3h grăbirea înaintării sondei depăşirea duratei de execuţie >31/2h Spălătura oculară Def.în prezenţa unor secreţii conjunctivale abundente . cu capul aplecat înapoi execuţie .în procesele inflamatoare ale conjunctivei . cu capul aplecat pe spate.se protejează ochiul sănătos cu o compresă sterilă . tampoane de vată undină sau alt recipient picurător apă bicarbonatată 22‰ pacient psihic: .dacă starea generală nu permite poziţia şezând.participă două asistente: una supraveghează pacientul şi-l menţine în poziţia aleasă. pacientul va sta în decubit dorsal sau lateral.se aşează tăviţa renală lipită de gât. Scop: • terapeutic . cealaltă 90 . cu privirea în sus .i se explică necesitatea şi inofensivitatea tehnicii fizic: .se anunţă pacientul .se aşează pacientul în poziţie şezând.pentru îndepărtarea corpilor străini materiale de protecţie : prosoape sterile - comprese. Prin spălătura oculară se înţelege introducerea unui lichid în sacul conjunctival.

Prin spălătură auriculară se înţelege spălarea conductului auditiv extern prin introducerea unui curent de lichid.îndepărtarea corpilor străini ajunşi în urechea externă accidental sau voluntar 91 . evitând corneea . Scop • terapeutic .se spală pe mâini.aspectul lichidului de spălătură DE ŞTIUT - ciocul undinei va fi ţinut la distanţă de 6-7 cm de ochiul pacientului pentru ca eventualele mişcări reflexe produse de acesta sau gesturile greşite ale asistentei să nu traumatizeze ochiul cu vârful recipientului DE EVITAT . cerumen) .efectuează tehnica .deschide fanta palpebrală cu degetele mâinii stângi şi toarnă încet lichidul din undină (sau alt recipient) în sacul conjunctival.îndepărtează tăviţa renală îngrijirea ulterioară a pacientului - usucă faţa pacientului aspiră lichidul rămas în unghiul nazal al ochiului îndepărtează compresa de pe ochiul protejat aşează pacientul în poziţie comodă reorganizarea . notarea în f.aşează pe cele două pleoape câte o compresă îmbibată în soluţia antiseptică de spălare . .verifică temperatura lichidului de spălătură: 37°C (temperatură mai joasă declanşează reflexul de închidere a pleoapelor) .se notează tehnica şi numele persoanei care a efectuat-o .repetă tehnica la nevoie şi verifică prezenţa corpilor străini în lichidul de spălătură (când este cazul) .infectarea ochiului sănătos prin lichidul de spălătură de la ochiul bolnav Spălătura auriculară Def.solicită pacientului să rotească ochiul în toate direcţiile .o.îndepărtarea secreţiilor (puroi. se dezinfectează .

în cazul dopului epidermic se instilează soluţie de acid salicilic 1 % în ulei de vaselină ..pacientul se aşează în poziţie şezând pe scaun .se anunţă pacientul .muşama.masă de tratamente .scaun pregătirea pacientului psihic: .tăviţă renală .se aşează tăviţa sub urechea pacientului care va ţine capul înclinat spre tăviţă execuţie . glicerină sau se aplică un tampon cu alcool cu efect narcotizant .nesterile .în cazul corpilor străini hidrofili (boabe de legume şi cereale).de protecţie . iar cu 92 .verifică temperatura lichidului de spălătura şi încarcă seringa Guyon .tratamentul otitelor cronice • materia/e .trage pavilionul urechii în sus şi înapoi cu mâna stângă. aleză .asistenta se spală pe mâini şi îmbracă şorţul de cauciuc .în cazul dopului de cerumen. vată .i se explică scopul tehnicii fizic: .soluţie de bicarbonat de sodiu 1‰ .lichidul de spălătură la 37°C .seringă Guyon.cere pacientului să deschidă gura (conductul se lărgeşte şi conţinutul patologic se îndepărtează mai uşor) . se instilează alcool -în cazul insectelor vii se fac instilaţii cu ulei de vaselin.sterile .soluţia medicamentoasă prescrisă .două şorţuri de cauciuc . prosop.se protejează cu prosopul şi şorţul . cu 24 ore înainte se instilează în conductul auditiv extern de 3 ori pe zi soluţie de bicarbonat de Na în glicerină 1/20 .

se notează tehnica şi rezultatul spălăturii (corpi străini extraşi etc. Prin spălătură gastrică înţelegem evacuarea conţinutului stomacal şi curăţirea mucoasei de exsudate şi substanţe străine.dreapta injectează lichidul de spălătură spre peretele postero-superior şi aşteaptă evacuarea . traversă 93 .operaţia se repetă la nevoie . varice esofagiene îmbolnăviri cardio-pulmonare decompensate ulcer gastric în perioada dureroasă cancer gastric Contraindicţii materiale de protecţie: .muşama.o.2 şorţuri din material plastic .se examinează lichidul de spălătură reorganizarea şi notarea în f.) DE ŞTIUT .se usucă conductul auditiv extern .se aşează pacientul în decubit dorsal 1/2-1 oră . lipotimie. . traumatizarea timpanului datorate presiunii prea mari sau temperaturii scăzute sau crescute a lichidului de spălătură Spălătura gastrică Def. ameţeli.evacuarea conţinutului stomacal toxic Indicaţii • • • •      intoxicaţii alimentare sau cu substanţe toxice stază gastrică însoţită de procese fermentative pregătirea preoperatorie în intervenţiile de urgenţă sau pe stomac pregătirea pentru examen gastroscopic intoxicaţii cu substanţe caustice hepatite cronice. scop terapeutic .medicul controlează rezultatul spălăturii prin otoscopie .se introduce un tampon de vată în conduct . dureri.pot apărea accidente ca vărsături.

se îndepărtează proteza dentară (când este cazul) .i se oferă tăviţa renală şi este rugat să şi-o ţină sub bărbie (pentru captarea salivei şi pentru imobilizarea pacientului) execuţie .se aşează pacientul pe scaun şi se protejează cu un prosop în jurul gâtului .pensă hemostatică nesterile .se anunţă şi se explică importanţa examenului şi a colaborării sale fizic: .prosoape sterile .înainte ca ea să se golească complet. alt antidot la indicaţia medicului pregătirea pacientului psihic: . îmbracă mănuşi sterile şi şorţul de cauciuc .se verifică temperatura lichidului de spălătură şi se umple pâlnia .asistenta se spală pe mâini..cărbune animal.pâlnie.umezeşte sonda. apă caldă la 25-26°C .se aşează şorţul de cauciuc .cană de sticlă sau de metal de 5 l .sonda gastrică Faucher .introduce capătul sondei până la peretele posterior al faringelui cât mai aproape de rădăcina limbii invitând pacientul să înghită .2 seringi de 20 ml .se ridică pâlnia deasupra capului pacientului . se aşează în dreapta pacientului şi îi fixează capul între mână şi torace .scaun medicamente .cere pacientului să deschidă gura.prin deglutiţie. să respire adânc .casoleta cu mănuşi de cauciuc .recipient pentru captarea lichidului (găleată. sonda pătrunde în esofag şi prin mişcări blânde de împingere ajunge în stomac (la marcajul 40-50 cm la arcada dentară) . lighean) . se coboară cu 30-40 cm sub nivelul epigastrului în poziţie 94 .la capătul liber al sondei se adaptează pâlnia şi se aduce la nivelul toracelui pacientului .

verticală pentru a se aduna în ea lichidul din stomac - se goleşte conţinutul pâlniei în vasul colector - se repetă operaţia până ce lichidul este curat, limpede, fără resturi alimentare sau substanţe străine - se îndepărtează pâlnia şi se pensează capătul liber al sondei după care se extrage cu atenţie, pentru a se împiedica scurgerea conţinutului ei în faringe, de unde ar putea fi aspirat de pacient pregătirea produsului pentru examen de laborator - dacă spălătura s-a efectuat pentru eliminarea unor substanţe toxice ingerate accidental sau voluntar, tot ceea ce s-a evacuat din stomac se va păstra pentru examinarea de către medic, iar un eşantion va fi trimis la laborator îngrijirea ulterioară a pacientului - i se oferă un pahar cu apă să-şi clătească gura - se şterg mucozităţile de pe faţă şi bărbie - se îndepărtează tăviţa renală şi şorţul - se aşează pacientul în poziţie comodă reorganizarea şi notarea în f.o. DE ŞTIUT: - dacă apare senzaţia de greaţă şi vărsătură, se indică respiraţie profundă sau se face anestezia faringelui cu soluţie de cocaină 2% - sonda poate ajunge în laringe, apare reflexul de tuse, hiperemia feţei apoi cianoza - se retrage sonda - sonda se poate înfunda cu resturi alimentare - se îndepărtează prin insuflaţie de aer cu seringa
- se pot

produce bronhopneumonii de aspiraţie

Clisme evacuatoare: - clisma evacuatoare simplă - clisma înaltă - clisma uleioasă - clisma purgativă def. Clisma este o formă specială a tubajului, prin care se introduc diferite lichide în intestinul gros (prin anus, în rect şi colon). Scop: evacuator - evacuarea conţinutului intestinului gros - pregătirea pacientului pentru examinări (rectoscopie, irigoscopie) 95

- intervenţii chirurgicale asupra rectului - clismele evacuatoare pot fi: simple, înalte, prin sifonaj, uleioase, purgative
• materiale

- de protecţie - paravan, muşama, aleză, învelitoare - sterile - canulă rectală - casoletă cu comprese - pară de cauciuc pentru copii - nesterile - stativ pentru irigator - irigatorul şi tubul de cauciuc de 1,5-2 m lungime şi 10 mm diametru - tăviţă renală, bazinet - apă calda la 35°C-37°C (500-1000m1 pentru adulţi, 250 ml pentru adolescenţi, 150 ml pentru copil, 50-60 ml pentru sugari) - sare (1 linguriţă la un litru de apă) - ulei (4 linguri la 1 litru de apă) sau - glicerină (40 gr la 500 ml) - săpun (1 linguriţă rasă la 1 litru) - medicamente - soluţii medicamentoase în cantitatea şi concentraţia cerută de medic - substanţă lubrifiantă (vaselină) • pacient - psihic: - se anunţă şi i se explică tehnica - se respectă pudoarea - fizic: - se izolează patul cu paravanul şi se protejează cu muşamaua şi aleza - se aşează pacientul în funcţie de starea generală în poziţie: - decubit dorsal, cu membrele inferioare uşor flectate - decubit lateral stâng cu membrul inferior stâng întins şi dreptul flectat - genupectorală - se aşează bazinetul sub regiunea sacrală şi se înveleşte pacientul cu învelitoare
• clisma

evacuatoare simplă:

96

- se fixează canula la tubul irigatorului şi se închide robinetul - se verifică temperatura apei sau a soluţiei medicamentoase - se umple irigatorul - se evacuează aerul şi prima coloana de apă - se lubrifiază canula cu o compresă de tifon - se fixează irigatorul pe stativ - asistenta se spală pe mâini şi se dezinfectează - îndepărtează fesele pacientului cu mâna stângă - introduce canula prin anus în rect (cu mâna dreaptă) perpendicular pe suprafaţa subiacentă, cu vârful îndreptat înainte în direcţia vezicii urinare - după ce vârful canulei a trecut prin sfincter se ridică extremitatea externă şi se îndreaptă vârful în axa ampulei rectale - se introduce canula 10-12 cm - se deschide robinetul sau pensa şi se reglează viteza de scurgere a apei prin ridicarea irigatorului la aproximativ 50 cm deasupra patului pacientului - pacientul este rugat să respire adânc, să-şi relaxeze musculatura abdominală, să reţină soluţia 10-15 minute - se închide robinetul înainte ca nivelul apei să se apropie de nivelul tubului de scurgere - se îndepărtează canula şi se aşează în tăviţa renală - pacientul este adus în poziţie de decubit lateral drept, apoi decubit dorsal pentru a uşura pătrunderea apei la o adâncime mai mare ; se captează scaunul la pat sau la toaletă
• clisma înaltă:

se procedează la fel ca la clisma evacuatoare simplă se introduce o canula flexibilă la 30-40 cm în colon se ridică irigatorul la 1,5 m pentru a realiza o presiune mai mare a apei temperatura apei va fi mai scazută (15-16°C) clisma uleioasă:

- se folosesc uleiuri vegetale (floarea soarelui, măsline), încălzite la 38° C în baie de apă - introducerea în rect se face cu ajutorul unui irigator la care rezervorul este înlocuit cu o pâlnie sau cu ajutorul unei seringi - se introduce la presiune joasă - aproximativ 200 ml de ulei se introduc în 15-20 min - se menţine în rect 6-12 ore (este bine să se execute seara, iar pacientul va elimina dimineaţa un scaun moale nedureros) 97

- se indică în constipaţii cronice, fecalom • clisma purgativă: - evacuează colonul prin acţiunea purgativă (nu mecanică) - se utilizează soluţie concentrată de sulfat de magneziu (250 ml apă cu 2 linguri MgSO4), care prin mecanism osmotic produce o transsudaţie de lichid prin pereţii intestinali în lumen, formând un scaun lichid abundent - se mai poate folosi bilă de bou (un vârf de cuţit de bilă pulbere la 250 ml apă) care are acţiune stimulantă asupra peristaltismului intestinal Efectuarea clismei cu trusă de unică folosinţă A vantaje: - pacientul işi poate face clisma singur, la domiciliu. Pregătirea pacientului: - informarea lui asupra scopului clismei şi a poziţiei pe care trebuie să o adopte în timpul administrării (aceeaşi ca pentru orice clismă). Pregătirea materia/e/or: - flaconul cu soluţie (flaconul este confecţionat din material plastic flexibil, care constituie para, şi o prelungire lubrefiată ce constituie canula, care este protejată cu un capişon). Flaconul conţine soluţia pentru administrare: - ex. Narmacol-Lavement; - ex. Rowasa. Efectuarea: • Se detaşează capişonul; • Se introduce canula prin orificiul anal; • Se comprimă uşor, ritmic, corpul flaconului; • Se retrage canula. Îngrijirea pacientului: se efectuează toaleta regiunii anale pe un bazinet curat se îndeparteaza materialele de protecţie se aşează pacientul comod, se înveleşte se aeriseşte salonul

Reoorganizarea şi notarea în f.o. DE ŞTIUT: - când canula întâmpină rezistenţă, se retrage câţiva cm sau se dă drumul apei din irigator, pentru ca aceasta să permită înaintarea canulei atât prin întinderea şi lărgirea rectului, cât şi prin dizolvarea şi dizlocarea materiilor fecale - dacă în faţa canulei se aşează scibale, se va ridica irigatorul care va mări presiunea de 98

acoperă pacientul cu învelitoare .sterile .psihic: . Tubul de gaze este un tub de cauciuc semirigid.menţine tubul maximum 2 ore 99 . se opreşte curentul de apă câteva minute până ce se linişteşte musculatura colonului .fizic: .se protejează cu muşamaua şi aleza . cu marginile extremităţilor rotunjite. de 30-35 cm lungime şi 8-12 mm diametru.se anunţă şi i se explică tehnica .scurgere. de la 6 luni-1 an capacitatea acesteia va fi de 100 ml) Introducerea tubului de gaze Def.unge tubul cu vaselină boricată . restabilind curentul normal .asistenta se spală pe mâini şi se dezinfecteaz .tubul de gaze . clisma evacuatoare se face cu para de cauciuc cu vârf efilat (până la 6 luni se va utiliza o pară cu capacitatea de 50-60 ml. crampe intestinale. Scop: eliminarea gazelor din colon în caz de meteorism abdominal (imposibilitatea de a evacua gazele în mod spontan) • materiale .când apar dureri.depărtează fesele pacientului cu mâna stângă.substanţa lubrifiantă (vaselina boricată) • pacient .comprese .se dezbracă pacientul şi se aşează în poziţie ginecologică execuţie .se izolează patul cu paravan . aleză.muşama. învelitoare .la sugari şi copii mici. prin mişcări de „răsucire şi înaintare" până la o adâncime de 15-20 cm . iar cu dreapta introduce tubul de gaze prin anus în rect şi de aici în colon.de protecţie .paravan .

de pe faţa dorsală a mâinii v. se pregătesc pentru sterilizare DE EVITAT: - menţinerea tubului de gaze mai mult de 2 ore (poate produce escare ale mucoasei rectale) folosirea tampoanelor de vată pentru lubrifierea tubului (firicelele de vată introduse în rect pot irita mucoasa) Puncţia venoasă Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de puncţie. HTA Locul puncţiei Se examinează calitatea şi starea venelor:  v. antebraţului v.. subclaviculare v.se îndepărtează după degajare . unde se formează un „M” venos prin anastomozarea lor      100 v.instrumentele folosite se curăţă. femurale v.la nevoie se repune după 1-2 ore (după ce se restabileşte circulaţia la nivelul mucoasei) Îngrijirea ulterioară a pacientului . de la plica cotului (bazilică şi cefalică).se efectuează toaleta regiunii anale . serologice şi bacteriologice terapeutic     administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei intravenoase recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui sângerare 300-500 ml în EPA. se dezinfectează. se înveleşte . hematologice. maleolare interne . Scop explorator • recoltarea sângelui pentru examene de laborator: biochimice.se aşează pacientul comod.se aeriseşte salonul Reorganizarea .

diametrul 6/10. jugulare şi epicraniene(mai ales la sugar şi copilul mic). se fac mişcări în sensul circulaţiei de întoarcere cu partea cubitală a mâinii pe faţa anterioară a antebraţului se introduce mâna şi antebraţul în apă caldă pentru evidenţierea venelor la care nu se poate aplica garoul se face o presiune digitală pe traiectul venei deasupra locului puncţiei(în sensul circulaţiei venoase) Pentru evidenţierea venelor materiale de protecţie • • • • • • • • • • • • • • • • pernă elastică pentru sprijinirea braţului muşama aleză tampon alcool ace de 25-30 mm. 10/10 mm(în funcţie de scop) seringi de capacitate(în funcţie de scop) pense mănuşi chirurgicale tampoane garou sau bandă Esmarch eprubete uscate şi etichetate cilindru gradat fiole cu soluţii medicamentoase soluţii perfuzabile tăviţă renală pentru dezinfecţia tegumentului tip I instrumentar şi materiale sterile alte materiale (materialele se vor pregăti în funcţie de scopul puncţiei) pacientul pregătire psihică: se informează asupra scopului puncţiei pregătire fizică: pentru puncţia la venele braţului . antebraţului: 101 . • • • v. 7/10.

în ordine. se prelungeşte acul de puncţie cu un tub din polietilenă care se introduce în vasul colector.- se aşează într-o poziţie comodă atât pentru pacient. în mâna dreaptă. între police şi restul degetelor  se pătrunde cu acul traversând. exercitând o uşoară compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine  se fixează seringa. la 4-5 cm sub locul puncţiei. gradaţiile fiind în sus. cât şi pentru persoana care execută puncţia (decubit dorsal) se examinează calitatea şi starea venelor având grijă ca hainele să nu împiedice circulaţia de întoarcere la nivelul braţului se aşează braţul pe perniţă şi muşama în abducţie şi extensie maximă se dezinfectează tegumentele se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei strângându-l a. perfuzie  în caz de sângerare. tegumentul – în direcţie oblică (unghi de 30 de grade). braţul fiind în poziţie verticală Îngrijirea ulterioară a pacientului se face toaleta locală a tegumentului se schimbă lenjeria dacă este murdară se asigură o poziţie comodă în pat se supravegheză pacientul 102 . apoi peretele venos – învingându-se o rezistenţă elastică. garoul rămânând legat pe braţ  se îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea garoului şi a pumnului  se aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă la locul de pătrundere a acului şi se retrage brusc acul  se comprimă locul puncţiei 1-3 minute. acul ataşat cu bizolul în sus. să oprească circulaţia venoasă fără a comprima artera se recomandă pacientului să deschidă pumnul venele devenind astfel turgescente execuţie Asistenta îmbracă mănuşile sterile şi se aşează vizavi de bolnav:  se fixează vena cu policele mâinii stângi. până când acul înaintează în gol  se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei  se controlează pătrunderea acului în venă prin aspiraţie cu seringa  se continuă tehnica în funcţie de scopul puncţiei venoase: injectarea medicamentelor.î. recoltarea sângelui.

se pregătesc pt. se completează formularele de trimitere. pacientul se aşează în decubit dorsal fără pernă. Accidente Intervenţii • Hematom (prin infiltrarea sângelui  se retrage acul şi se comprimă locul în ţesutul perivenos) • • Străpungerea peretelui opus) Ameţeli. Se utilizează numai materiale de unică folosinţă DE EVITAT: puncţionarea venei din lateral puncţionarea venei cu acul având bizoul în jos manevrarea incorectă a materialului steril atingerea produsului recoltat (puncţia creând o legătură directă între mediul exterior şi sistemul vascular pot intra şi ieşi germeni patogeni) flectarea antebraţului pe braţ cu tamponul la plica cotului. după puncţionarea venei acul se retrage rămânând numai cateterul. favorizând revărsarea sângelui Toracocenteza – puncţia pleurală Puncţia pleurală sau toracocenteza reprezintă stabilirea unei legături între cavitatea pleurală şi mediul exterior prin intermediul unui ac. deşeurile se îndepărtează.Pregătirea sângelui pentru trimiterea la laborator se face imediat. pe cale transcutanată . cu capul lăsat să atârne prin puncţia venoasă se pot fixa . catetere din material plastic – ace Braunülen sau Venflons : cateterul este introdus în lumenul acului cu care se face puncţia. deoarece împiedică închiderea plăgii venoase. se spală . Se notează puncţia în f. pacientul se aşează în decubit dorsal. Reorganizarea : materialele refolosibile se dezinfectează. paloare.o. Scop explorator • punerea în evidenţă a prezenţei lichidului pleural 103 venei puncţiei 1-3 minute (perforarea  se retrage acul în lumenul venei . se anunţă medicul DE ŞTIUT: pentru puncţionarea venei jugulare .sterilizare. lipotimie  se întrerupe puncţia. transversal pe pat. eprubetele se etichetează.

pipete pacientul . pense. zonă stabilită prin examen clinic . eprubete. 50 ml apă distilată.VIII intercostal pe linia axilară posterioară .pregătirea psihică: se informează pacientul cu privire la scopul puncţiei şi la poziţia în care va 104 .5 l şi exercită o presiune asupra inimii şi plămânului. tampoane.materiale pentru reacţia Rivalta: pahar conic de 200 ml.medicamente: atropină.tratament cu anticoagulante Locul puncţiei . insuficienţă cardiacă însoţită de colecţii lichidiene în cavitatea pleurală.de protecţie a patului .alte materiale: romplast.dacă lichidul este inchistat.• • • recoltarea lichidului pentru examinarea sa cantitativă şi calitativă evacuarea lichidului administrarea medicamentelor în cavitatea pleurală (antibiotice. citostatice) după spălarea cavităţii terapeutic Indicaţii .dacă lichidul este în stare liberă.tulburări de coagulare a sângelui . anestezice . cu diametrul de 1 mm. 2-3 seringi de 20 .boli inflamatorii sau tumori pulmonare. soluţie de acid acetic glacial.hemofilie . recipiente pentru colectarea lichidului. lampă de spirt. aparate aspiratoare (Dieulafoy sau Potain).colecţiile purulente şi tuberculoase se puncţionează cât mai aproape de nivelul lor superior pentru a preîntâmpina fistulizarea lor .50 ml.puncţia se face deasupra marginii superioare a coastei inferioare. câmp chirurgical. tăviţă renală . Se recurge la puncţie când cantitatea revărsatului pleural depăşeşte 1.3 ace de 10 cm lungime. puncţia se face în plină matitate.pentru dezinfecţia tegumentului . morfină. mănuşi.instrumente şi materiale sterile: 2 . împiedicându-le funcţiile Contraindicaţii . indiferent de locul puncţiei Pregătirea puncţiei materiale .tip III . puncţia se face în spaţiul VII .se alege după situaţia şi cantitatea de lichid pleural: . seringă de 5 ml şi ace pentru anestezie. comprese .

pacienţii cu stare bună se aşează călare pe un scaun cu spătar.se dosfăşoară în salon sau în sala de tratamente Asistenta I pregăteşte radiografia pacientului. cu antebraţele flectate pe braţe. Asistenta II aşează pacientul în poziţia corespunzătoare locului ales Asistenta I . cu mâna de partea bolnavă ridicată peste cap până la urechea opusă sau cu trunchiul uşor aplecat în faţă. apoi câmpul chirurgical Asistenta II menţine pacientul.serveşte aparatul aspirator 105 . Medicul efectuează anestezia şi aşteaptă efectul anesteziei.dezbracă toracele pacientului Medicul stabileşte locul puncţiei. cu mâinile la ceafă.dezinfectează locul puncţiei Medicul execută puncţia. coatele înainte .pregăteşte locul puncţiei.pacienţii în stare gravă se aşează în decubit lateral.serveşte seringa cu anestezic. sub locul puncţiei. Spălatul şi dezinfectatul mâinilor – atât medical cât şi asistentele. ajutat de două asistente medicale . aspiră lichidul Asistenta I preia seringa cu lichid şi îl introduce în eprubete . la marginea patului Execuţia puncţiei . pe partea sănătoasă. îl supraveghează Medicul aşează câmpul chirurgical în jurul toracelui.pregătirea fizică: se administrează cu 30 de minute înaintea puncţiei o fiolă de atropină pentru a preveni accidentele (atropina scade excitabilitatea generală şi a nervului pneumogastric) -se aşează în poziţie şezând la marginea patului sau a mesei de examinare cu picioarele sprijinite pe un scăunel. dezinfecţie tip II . Asistenta I serveşte mănuşile chirurgicale.se face de către medic. Asistenta I serveşte acul de puncţie adaptat la seringă .administrează o fiolă de atropină cu 30 de minute înaintea puncţiei .aşează muşamaua şi aleza pe masa de puncţie .sta în timpul puncţiei . antebraţele fiind sprijinite pe spătarul scaunului . Asistenta II .

cancer pulmonar) tulbure: este purulent sau chilos cu aspect albicios lactescent hemoragic sau serohemoragic: este roz sau roşu intens în hemoragiile pleurale şi pleurezia hemoragică . scoate aleza şi muşamaua. Asistenta II menţine pacientul. cu mişcări blânde. pentru examenul citologic şi bacteriologic. se adaugă 1-2 picături din lichidul de cercetat. Asistentele ajută pacientul . periodic se informează imediat medicul în cazul apariţiei cianozei.pentru dozarea cantităţii de albumină. galben deschis. să se aşeze în pat. având drept cauză tulburările circulatorii şi purtând numele de transsudat. îi ridică membrele inferioare. Asistenta II menţine pacientul. Asistenta I aplică pansament uscat fixat cu romplast. eprubetele • • 106 .se măsoară cantitatea lichidului extras . înveleşte pacientul. tahicardiei. observă culoarea feţei şi respiraţia. Lichidul poate fi: • seros sau serocitrin: este limpede. culoarea tegumentelor. îl îndrumă să-şi reţină tusea. Medicul retrage acul de puncţie. reacţia este negativă când picătura de lichid cade în pahar fără să producă modificări. îl îndrumă să-şi reţină tusea. Asistenta I serveşte seringa cu soluţie medicamentoasă în funcţie de scopul puncţiei Medicul introduce soluţiile medicamentoase. Îngrijirea ulterioară a pacientului - se asigură repausul la pat pe o perioadă prescrisă de medic se supraveghează pulsul. observă culoarea feţei şi respiraţia. ceea ce înseamnă că lichidul pleural este bogat în albumine fiind de natură inflamatorie şi purtând numele de exsudat. ceea ce înseamnă că lichidul este sărac în albumine. Asistenta II menţine pacientul. sau având drept cauză o tulburare circulatorie (insuficienţă cardiacă.examinarea macroscopică se face imediat. reacţia este pozitivă când picătura de lichid se transformă într-un nor ca un „fum de ţigară". . tensiunea arterială.examinarea biochimică constă în reacţia Rivalta: • în paharul conic se pun 50 ml de apă distilată şi o picătură de acid acetic glacial. având cauze inflamatoare (tuberculoza). observă culoarea feţei şi respiraţia. observă culoarea feţei şi respiraţia. îl îndrumă să-şi reţină tusea. îl îndrumă să-şi reţină tusea. aspectul şi cantitatea lichidului extras. apreciindu-se culoarea. respiraţia. dispneei. Asistenta I dezinfectează locul şi-l comprimă cu un tampon steril.Asistenta II menţine pacientul. secreţiilor bronhice Pregătirea produsului pentru examinare .

1200 ml . colaps  edem pulmonar acut.  reacţia este negativă când picătura de lichid cade în pahar fără să producă modificări. ceea ce înseamnă că lichidul este sărac în albumine.  reacţia este pozitivă când picătura de lichid se transformă într-un nor ca un „fum de ţigară” . se administrează tonico-cardiace şi diuretice Accidente   accese de tuse determinate de iritaţia pleurei lipotimie.evacuarea unei cantităţi de lichid pleural mai mare de 1000 .etichetate se trimit la laborator Reorganizarea . se administrează analeptice(împotriva leşinului) cardiorespiratorii  se întrerupe puncţia. dar demontarea şi adaptarea lor repetată la acul de puncţie traumatizeaza pacientul şi permite pătrunderea unei cantităţi necontrolabile de aer . se culcă pacientul în decubit dorsal.evacuarea completă a lichidului pleural pentru a împiedica formarea aderenţelor Reacţia Rivalta  În paharul conic se pun 50ml de apă distilată şi o picătură de acid acetic glacial. 107 . notarea puncţiei Complicaţii   hemoragii intrapleurale rupturi pleuropulmonare Intervenţii  se întrerupe puncţia  se suspendă tehnica. determinat de evacuarea rapidă a lichidului rănirea pneumotorax prin plămânului cu acul DE ŞTIUT:  .aparatele aspiratoare înlătură neajunsul aspiraţiei cu seringa DE EVITAT: . se adaugă 12 picături din lichidul de cercetat.aspirarea lichidului pleural se poate face alternativ cu 2 seringi de 20ml. ceea ce înseamnă că lichidul pleural este bogat în albumine fiind de natură inflamatorie şi purtând numele de exsudat. având drept cauză tulburările circulatorii şi purtând numele de transsudat.

ceea ce determină hipertensiune în ramurile venei porte (în ciroza hepatică. În cavitatea peritoneală.chisturi ovariene mari.ascitele care nu se resorb prin metodele obişnuite de tratament . hidronefroză.traumatismele închise ale viscerelor abdominale. la punctul de unire a 1/3 medii cu cea mijlocie a liniei ce uneşte ombilicul cu spina iliacă antero-superioară stângă pe linia ombilico-pubiană la mijlocul ei Pregătirea puncţiei materiale .pentru dezinfecţia tegumentului tip III . Puncţia abdominală sau paracenteza constă în traversarea peretelui abdominal cu ajutorul unui trocar în diferite scopuri.diagnosticul citologic. Locul puncţiei pe linia Monroe-Richter . se poate acumula lichid (ascită) care poate avea drept cauză: • • Scop Explorator   Punere în evidenţă a prezenţei lichidului peritoneal Recoltarea lichidului şi examinarea sa în laborator pentru stabilirea naturii sale Evacuarea unei colecţii libere de lichid în ascitele masive Pentru efectuarea dializei peritoneale Obstacole în circulaţia portală.în fosa iliacă stângă. tumorile peritoneale) Inflamaţia (în peritonita tuberculoasă) Terapeutic   Indicaţii . venei cave inferioare .de protecţie a patului pe care se execută puncţia .ascitele masive care provoacă tulburări circulatorii şi respiratorii prin presiunea asupra diafragmului. . insuficienţa cardiacă. când se bănuieşte hemoperitoneu .pt.colecţiile de lichid închistate se evacuează numai chirurgical.Paracenteza – puncţia abdominală Def. sarcină .instrumente şi materiale sterile: trocar gros cu diametrul de 3-4mm cu un mandarin ascuţit şi unul 108 . bacteriologic şi enzimatic al ascitei Contraindicaţii .se execută cu prudenţă la pacienţii cu diateze hemoragice şi în precomă.

Medicul alege locul puncţiei. pense hemostatice. anestezice locale. cearşaf. Asistenta I dezinfectează locul puncţiei. aplică pansament uscat compresiv. serveşte bisturiul sau direct trocarul.bont de rezervă. Asistenta I pregăteşte locul puncţiei. se dezbracă regiunea abdominală. mănuşi chirurgicale. tăviţă renală pacientul . le dezinfectează. romplast . se va face sondaj vezical). tonice-cardiace . Medicul protejează locul puncţiei cu câmpul steril. 109 . Asistenta I dezinfectează locul puncţiei. Asistenta I serveşte mănuşile chirurgicale medicului. tampoane. Asistenta II pregăteşte patul cu muşama.pregătirea psihică: se informează asupra necesităţii puncţiei. comprese. Personalul schimbă poziţia pacientului dacă se întrerupe scurgerea lichidului.paravan. aplică agrafă Michel dacă a folosit bisturiul pentru incizie. scoate mandrinul Asistenta II supraveghează permanent faciesul. serveşte seringa încărcată cu anestezic. eprubete. Medicul face anestezia locală. Medicul adaptează tubul prelungitor.substanţe medicamentoase.pregătirea fizică: se invită să urineze (dacă este cazul. serveşte tubul prelungitor al canulei trocarului (pentru evacuare). camp chirurgical. serveşte câmpul chirurgical. aşează pacientul în poziţia corespunzătoare locului ales. aleză. tuburi prelungitoare . se măsoară circumferinţa abdominală Execuţia puncţiei . ace de 5-6 mm. respiraţia.cearşaf împăturit pe lungime.pentru îngrijirea locului puncţiei . dezinfecţie tip III. Medicul retrage trocarul. face o cută a pielii . seringi de 5 şi 20 ml.se face de către medic ajutat de 1-2 asistente în salon sau în sala de tratamente Personalul îşi spală mâinile. găleată gradată de 10 l . Asistenta II supraveghează pacientul. starea bolnavului Asistenta I recoltează în eprubete lichidul de ascită. bisturiu.pentru recoltarea şi colectarea lichidului. Asistenta I supraveghează scurgerea lichidului în vasul colector. cu flancul stâng la marginea patului şi trunchiul uşor ridicat. Asistenta II menţine pacientul în poziţia dată. Medicul execută incizia sau direct puncţia cu trocarul. cilindru gradat. peste cearşaful împăturit în lung. se aşează pacientul în poziţie decubit dorsal în pat. i se asigură securitatea şi intimitatea .

tensiunea arterială.la prima paracenteză se evacuează o cantitate de maximum 4 -5 l . 110 . aprecierea aspectului lui.examenul citologic. data.o. Îngirjirea pacientului după paracenteză  se aşează comod în pat.se notează cantitatea de lichid evacuat.examenul macroscopic constă în măsurarea cantităţii de lichid evacuat. se notează valorile înregistrate în primele 24h  pansamentul se schimbă.Asistentele strâng cearşaful în jurul abdomenului pacientului. determinarea densităţii . se restabileşte prin schimbarea poziţiei pacientului sau se introduce mandrinul bont pentru a îndepărta o ansă intestinală sau flocoanele de fibrină care acoperă orificiul canulei trocarului .eprubetele cu lichid.viteza de scurgere a lichidului este de 1 l la 15 minute .dacă scurgerea lichidului se opreşte brusc. fixându-l cu ace de siguranţă.se notează circumferinţa abdominală înainte şi după evacuarea lichidului accidente  colaps vascular prin decomprimarea bruscă a cavităţii abdominale  hemoragie digestivă manifestată prin hematemeză.următoarele paracenteze se pot evacua 10 l de lichid ascitic. numele persoanei care a executat puncţia . etichetate. se trimit la laborator Reorganizarea şi notarea în f. biochimic . ora. astel ca locul puncţiei să fie cât mai sus pentru a evita presiunea asupra orificiului şi scurgerea lichidului în continuare  se asigură o temperatură optimă în încăpere şi linişte  după 6 ore se îndepărtează cearşaul strâns în jurul abdomenului  se măsoară circumferinţa abdominală şi se notează  se suplineşte pacientul pentru satisfacerea nevoilor sale  se monitorizează pulsul. . melenă  perforarea intestinului determină peritonită  persistenţa orificiului de puncţie prin care se scurge lichid DE ŞTIUT: .reacţia Rivalta . respectând măsurile de asepsie  agrafele se scot după 48-72 de ore pregătirea produsului pentru examinare .la. bacteriologic.

anatomice 111 . encefalită). mănuşi de cauciuc. ace şi seringă pentru anestezie. tumori cerebrale . câmpuri chirurgicale. antibioticelor sau serurilor imune în spaţiul subarahnoidian anestezic • introducerea substanţelor anestezice = rahianestezia indicaţii .intervenţii chirurgicale . deoarece duc la stări de hipoproteinemie şi caşectizează organismul Puncţia rahidiană Puncţia rahidiană reprezintă pătrunderea cu un ac în spaţiul subarahnoidian.instrumente şi materiale sterile. scleroză multiplă. printre vertebre. seringi.pentru dezinfecţia pielii tip III .DE EVITAT: decomprimarea bruscă a cavităţii abdominale puncţiile evacuatoare repetate .5 mm cu mandrin. Scop Explorator • • • măsurarea presiunii LCR recoltarea lichidului în vederea examenului macroscopic şi de laborator injectarea de substanţe radioopace pentru examenul radiologic al măduvei (aer sau substanţe pe bază de iod) terapeutic • • decomprimare în caz de HIC introducerea medicamentelor citostatice.boli inflamatorii ale sistemului nervos central (meningită. pe linia mediană pregătirea puncţiei materiale . ace lungi cu diametrul 1-1. hemoragie subarahnoidiană. pense hemostatice. comprese şi tampoane.cu scop anestezic locul puncţiei puncţia lombară – D12 – L1 sau L4 – L5 puncţia dorsală – D6 – D7 puncţia suboccipitală – între protuberanţa occipitală externă şi apofiza axisului.

medicul aşează câmpul steril sub locul puncţiei. în salon. lampă de spirt. câmpul steril. capul în hiperflexie Pacientul este menţinut în aceste poziţii de asistenta medicală. Asistenta I pregăteşte locul puncţiei. serveşte . susţinându-i ceafa cu o mână.dezinfectează locul puncţiei 112 medicul execută puncţia. le dezinfectează. aleză. serveşte seringa cu anestezic (dacă este cazul) . taviţă renală. Medicul stabileşte locul puncţiei. pentru rahianestezie. medicul retrage acul de puncţie .. Asistenta I serveşte seringa cu soluţiile medicamentoase pregătite.alte materiale: eprubete. preparate cortizonice Materialele se aleg în funcţie de scopul puncţiei pacientul . Asistenta II menţine pacientul în poziţia recomandată. bărbia atinge pieptul (poziţie „spate de pisică" sau asemănătoare cu cea a embrionului) poziţie şezând pe masa de operaţie sau de tratament cu mâinile pe coapse.medicamente . Asistenta I serveşte mănuşile chirurgicale. Asistenta I : . poziţia este dată în funcţie de locul puncţiei şi starea lui poziţia decubit lateral în pat cu spatele la marginea patului.anestezice locale. i se explică poziţia în care va sta . seruri imune. antibiotice. scoate mandrinul. execuţia puncţiei Se face de către medic. Asistenta I dezinfectează locul puncţiei serveşte acul de puncţie cu mandrin.pregătirea psihică: se informează pacientul cu privire la necesitatea efectuării puncţiei. dezinfecţie tipIII . în funcţie de starea lui şi locul puncţiei. medicul măsoară tensiunea LCR. în sala de tratamente sau în sala de operaţie (puncţia anestezică) Personalul îşi spală mâinile. citostatice. asistenta II aşează pacientul în poziţie corespunzătoare. iar cu cealaltă împingând uşor regiunea epigastrică. manometrul Claude . coapsele flectate pe abdomen. medicul face anestezia locală.pregătirea fizică: pacientul este a jeun . asistenta I menţine eprubetele pentru recoltarea lichidului . manometru Claude . Asistenta II dezbracă pacientul protejează patul sau masa de puncţie cu muşama. ajutat de una-două asistente medicale.

examinare Examinarea macroscopică se face imediat . 24h. ora. fără pernă Îngrijirea pacientului după puncţie  Pacientul stă în decubit dorsal. cefalee.  În cazul în care se extrage o cantitate mai mare de LCR pac. presiunea lichidului (normal lichidul este limpede. purulent. accidentul este foarte rar (se vor pregăti mijloacele obişnuite de reanimare).aplică pansament uscat fixat cu romplast .TA.comprimă cu o compresă sterilă locul puncţiei .se aşează în poziţie trendelenburg  După puncţia în zona occipitală. Hemoragii ce apar prin ac în timpul puncţiei. xantocrom. în stări patologice. fără importanţă.se notează aspectul lichidului şi presiunea. precum şi data. vărsături. Pentru examenul citologic. LCR poate fi hemoragic.  După 6h se poate alimenta şi hidrata la pat. Dureri violente în membrele inferioare.  Se supraveghează semnele vitale: P. bacteriologic lichidul este trimis la laborator. rahialgii) datorat hipotensiunii lichidiene provocate de puncţie. cefalee. pacientul nu necesită îngrijiri speciale Pregătirea produsului pt.o. fără pernă. când s-a executat puncţia suboccipital. aspectul . Contractura feţei.R..aşează pacientul în pat în poziţie decubit dorsal. biochimic. iar viteza sa de scurgere poate creşte. determinate de atingerea ramificaţiilor cozii de cal sau ale măduvei spinării. clar ca apa de stâncă. gâtului sau a unui membru prin atingerea măduvei cervicale . Şocul reflex poate duce la sincope mortale. Reorganizarea şi notarea în f. cu vârful acului . vărsături. numele persoanei care a executat puncţia accidente • • • • • Sindrom postpuncţional (ameţeli. . se scurge picătură cu picătură). apreciindu-se culoarea . De ştiut 113 .  Se informează medicul în cazul apariţiei unor manifestări cum ar fi: greţuri.

pentru dezinfecţia pielii tip III 114 . sanguinolent) . gleznei materiale . se schimbă eprubeta. umărului. purulent.punerea în evidenţă a prezenţei lichidului articular (seros.administrarea medicamentelor în cavitatea articulară (produse cortizonice. pacientul se va aşeza în poziţie Trendelenburg Puncţia suboccipitală se poate executa şi pacienţilor ambulatori deoarece nu necesită postpuncţional poziţia decubit dorsal 24h Dacă după câteva picături de sânge la începutul puncţiei apare lichidul clar.evacuarea lichidului . după puncţie. Puncţia articulară reprezintă realizarea unei comunicări instrumentale între cavitatea articulară şi mediul extern. traumatisme articulare însoţite de hemartroză Contraindicaţii . cotului.de protecţie a patului .• Mandrinul. substanţe de contrast pentru examen radiologic) indicaţii . vâscos sau cu sfăcele de fibrină) • • • În cazul evacuării unei cantităţi mari de lichid. după scoaterea din interiorul acului. scop • explorator . anestezice locale.recoltarea lichidului articular în vederea examinării sale • terapeutic .procese inflamatorii tegumentare în zona în care urmează a se face puncţia . la laborator se trimite lichidul limpede De evitat • • • Evacuarea unei cantităţi mari de LCR Modificarea poziţiei pacientului în timpul puncţiei (îndreptarea coloanei vertebrale) care poate determina ruperea acului şi traumatizarea substanţei nervoase Suprainfectarea produsului în timpul pregătirii pentru trimitere la laborator Puncţia articulară Def.artrite acute sau cronice.se puncţionează mai frecvent articulaţiile: genunchiului. se menţine steril pentru a putea fi refolosit dacă se întrerupe scurgerea lichidului în timpul recoltării (când lichidul este purulent.

se supraveghează aspectul pansamentului . tăviţă renală. medicul aşează câmpul sub locul puncţiei. îl supraveghează. serveşte seringa cu acul de puncţie . atele .pregătirea psihică: se informează cu privire la scopul puncţiei . substanţe de contrast radiologic pacientul .alte materiale: romplast. câmp chirurgical. eventual articulaţia se aşează pe o pernă. recoltează în eprubete . medicul alege locul puncţiei (zona de maximă fluctuenţă) . pense.xilină 1%. aspiră lichidul. ace de 8-10 cm lungime cu diametrul 0. îngrijirea ulterioară a pacientului . tampoane.5-2 mm pentru aspirat lichidul. Asistenta I serveşte mănuşile sterile. asistenta I dezinfectează locul şi comprimă cu tampon steril. serveşte seringa cu anestezic.se supraveghează starea generală şi semnele vitale . asistenta II menţine pacientul în continuare .se asigură repaosul regiunii . asistenta II menţine pacientul în poziţia adecvată. Asistenta I colectează lichidul în vasul gradat . Asistentele aplică pansament compresiv la locul puncţiei. mănuşi. cu articulaţia relaxată. fixat cu faşă . medicul execută puncţia. Asistenta I dezinfectează locul puncţiei . pahar conic gradat. feşi. medicamente antiinflamatoare.se face de către medic ajutat de una-două asistente în sala de tratamente sau în salon Personalul îşi spală mâinile . serveşte câmpul protector .pregătirea fizică : se aşează într-o pozitie care să permită executarea puncţiei. Asistenta I pregăteşte locul puncţiei . se îndepărtează pilozitatea execuţia puncţiei . comprese . antibiotice.se menţine pansamentul compresiv şi imobilizarea în atelă timp de 24-48 de ore pregătirea produsului pentru examinare 115 .medicamente anestezice locale . Medicul retrage acul de puncţie.. dezinfecţie tip II . le dezinfectează. Asistenta II protejează patul sub articulaţia puncţională . medicul efectuează anestezia locală.instrumentar şi materiale sterile: ace de 4-5 cm lungime. seringă de 5 ml pentru anestezie. aplică atele pentru imobilizarea articulaţiei puncţionate.

se notează cantitatea şi aspectul lichidului extras complicaţii : imediate . străbătând stratul său cortical. hidratante şi nutritive transfuzia intraosoasă recoltarea măduvei de la persoane sănătoase în vederea transfuzării sale la un pacient = recoltarea măduvei pentru examinare. se etichetează menţionându-se examenul cerut (citologic.tehnica se desfăşoară în condiţii de asepsie desăvârşită . bacteriologic) . prin intermediul unui ac.. compoziţiei şi pentru studierea elementelor figurate ale sângelui în dierite faze ale dezvoltării lor . sanguinolent) Reorganizarea şi notarea în f.zonele tegumentare în care se găsesc procese inflamatoare pentru execuţia puncţiei Puncţia osoasă Puncţia osoasă reprezintă crearea unei comunicări între mediul extern şi zona spongioasă a osului. cum ar fi: 116 spina iliacă postero-superioară creasta iliacă sternul – manubriul sau corpul maleolele tibiale calcaneul apofizele spinoase ale ultimelor vertebre dorsale şi primelor vertebre lombare administrarea de medicamente lichide.seroasele articulare prezintă receptivitate deosebită faţă de infecţii DE EVITAT: .se pregătesc eprubetele cu lichid pentru trimitere la laborator. uşor accesibile.lezarea pachetului vasculonervos. în vederea stabilirii structurii. măsurându-se cantitatea şi apreciindu-se aspectul lichidului (seros.boli hematologice locul puncţiei Este de obicei la nivelul oaselor superficiale. tardive .o. infecţii DE ŞTIUT: . purulent.examenul macroscopic se face imediat. Scop : explorator • terapeutic indicaţii .

săpun. aparat de ras.pregătirea fizică: se controlează. vârful scurt.Materiale • • • m. mănuşi sterile) instrumentar şi materiale sterile • ace de puncţie Rohr. Rosegger. seringi de 10-20 ml ace şi seringă pentru anestezie locală pense tampoane comprese câmp chirurgical mănuşi mediu de cultură • pacientul .se aşează în poziţia adecvată locului de puncţie şi anume: - alte materiale sticlă de ceasornic lame de microscop anestezice ser fiziologic soluţii perfuzabile medicamente recomandate. timpul de sângerare. rezistente. se explică că se va înlătura durerea prin anestezie . Klima (de cca. pentru protecţia patului m. cu diametrul 1-2 mm. în cazul puncţiei terapeutice medicamente decubit dorsal cu toracele puţin ridicat. timpul de coagulare şi timpul Quick .pregătirea psihică: se informează cu privire la necesitatea puncţiei.se rade pilozitatea execuţia 117 . ascuţit. 5 cm lungime. pentru dezinfecţie tip III (apă. pentru puncţia sternală decubit ventral pe un plan dur sau decubit lateral cu genunchii flectaţi pentru puncţia în creasta iliacă - . tampoane sterile cu dezinfectant. pe un plan dur. în preziua puncţiei. prevăzute cu mandrin).

se supraveghează starea generală şi semnele vitale . acesta execută puncţia. plămâni) fracturi pneumotorax Tardive 118 .se asigură repausul la pat. asistenta I serveşte seringa cu medicamente. îl supraveghează. le dezinfectează . aplică comprese sterile pe locul puncţiei pe care le fixează cu benzi de romplast îngrijirea ulterioară a pacientului . asistenta I ia mandrinul cu pensa şi îl aşează pe un câmp steril. asistenta II protejează patul . Asistentele . îmbracă pacientul.se observă pansamentul dacă se îmbibă cu sânge pregătirea produsului pt.efectuează frotiurile şi însămânţările pe medii de cultură Reorganizarea şi notarea puncţiei accidente Imediate puncţia albă perforaţia organelor interne (inimă.Se face de medic ajutat de 1-2 asistente . Asistenta I dezinfectează locul puncţiei . Medicul retrage acul de puncţie şi asistenta I dezinfectează locul puncţiei şi face compresiune cu un tampon steril. aspiră 1-2ml de măduvă. serveşte acul de puncţie medicului. îl aşează comod în pat. scoate mandrinul. medicul adaptează seringa . Asistenta I pregăteşte locul puncţiei . medicul stabileşte locul puncţiei . serveşte câmpul chirurgical. dezinfecţie tip III . Personalul îşi spală mâinile. serveşte seringa încărcată cu anestezic . aşează pacientul în poziţie corespunzătoare locului ales. medicul aşează câmpul chirurgical. Asistenta II menţine pacientul în poziţie fixă.examinare . Asistenta I serveşte seringa pentru aspiraţie . Asistenta I serveşte mănuşile chirurgicale .este făcută de asistenta de la laborator care evacuează imediat produsul aspirat din seringă pe sticla de ceasornic sau pe o lamă de sticlă mare 20/30 cm . în sala de tratamente. medicul face anestezia. asistenta II dezbracă regiunea .

Puncţia biopsică reprezintă introducerea unui ac de puncţie într-un organ parenchimatos pentru recoltarea unui fragment de ţesut. nu se obţine măduvă.puncţia renală: regiunea lombară. se face pentru confirmarea diagnosticului clinic sau pentru precizarea stadiului îmbolnăvirilor contraindicaţii diateze hemoragice rinichi unic (anatomic.examenul histopatologic al ţesutului extras pentru stabilirea diagnosticului indicaţii .mandrinul acului de puncţie se pastrează steril pentru a încerca desfundarea acului în cazul puncţiei albe .pentru puncţia renală locul puncţiei .pe cale transmedulară se administrează numai soluţii izotone. rinichi. va fi introdus şi apoi aspirat . Scop : explorator . ganglioni limfatici. între linia axilară anterioară şi cea medie. deşi acul a pătruns în cavitatea medulară.puncţia splenică: spaţiul VIII sau IX intercostal stâng. ritmul de administrare fiind de 15-20 picături/minut. funcţional) . în dreptul discului intervertebral L1 .puncţia hepatică: . în afara rebordului costal . plămâni. splină.- hematoame infecţii ale osului (osteomielită) tulburări de creştere la copii.îmbolnăviri ale organelor mai sus-menţionate. ganglionară Def. după puncţia tibială DE ŞTIUT: . DE EVITAT: • manipularea incorectă a instrumentarului steril (pericol de infecţii ale osului) Puncţiile biopsice: hepatică. renală.de-a lungul liniei axilare posterioare în spaţiul IX sau X intercostal drept (dacă ficatul se menţine în limite normale sau sub aceste limite) . tumori solide.L2 la 8 cm de linia 119 . splenică. Puncţia se practică pe ficat.serul fiziologic se va păstra călduţ şi va fi servit medicului în seringă dacă.faţa anterioară sau laterală a ficatului pe linia mediană imediat sub rebordul costal sau în plină matitate (dacă ficatul este mărit) .

instrumente şi materiale sterile: 2-3 ace Vim-Silverman. ace lungi de 10 cm. seringi de 5-20 ml. le dezinfectează. pense hemostatice . se instruieşte cum să se comporte în timpul puncţiei . comprese. a poziţiei în care va sta. se preferă puncţia rinichiului drept faţă de cel stâng. ace cu diametrul de 1-2 mm şi lungimi diferite pentru puncţia ganglionară.pregătirea psihică: se informează asupra necesităţii puncţiei. necontractate sau decubit lateral drept cu mâna stângă sub cap . câmpuri chirurgicale. Menghini (pentru puncţia hepatică).este făcută de către medic ajutat de două asistente . timpul de protrombină.pentru puncţia tumorilor şi ganglionilor . timpul de sângerare.puncţia ganglionară şi a tumorilor solide: locul se alege în funcţie de masa ganglionară sau tumorală selecţionată pentru examenul histopatologic. vas cu 50 ml ser fiziologic. numărul trombocitelor se administrează cu două zile înaintea puncţiei medicaţie coagulantă. sânge izogrup.poziţia în funcţie de localizarea şi mărimea lor. hemostatice.decubit ventral cu un săculeţ de nisip aşezat sub abdomen .pentru puncţia splenică . asistenta I serveşte medicului seringa cu acul pentru 120 .mediană. cu câteva zile mai înainte.pentru puncţia hepatică . pentru a evita lezarea splinei sau a unor vase mari . timpul de coagulare.se asigură poziţia: . cu bizoul alungit (pentru puncţia splenică).pregătirea fizică: se controlează. tăviţă renală . se asiqură că durerea este înlăturată prin anestezie. mănuşi.decubit dorsal cu trunchiul uşor ridicat sau decubit lateral stâng cu mâna dreaptă sub cap . K. execuţia . Medicul alege locul puncţiei asistenta II aşează pacientul în poziţie corespunzătoare locului puncţiei . trusă perfuzie. splenică. pacient . hârtie de filtru. tampoane. materiale .pentru dezinfecţia pielii tip III . izoRh. asistenta I pregăteşte locul puncţiei. în sala de tratament : personalul îşi spală mâinile.medicamente: tonice-cardiace. Asisteta II menţine poziţia pacientului. preparate de calciu) care se continuă şi după puncţie 1-2 zile (această pregstire se face îndeosebi pentru puncţia hepatică. dezinfecţie tip III.decubit dorsal cu membrele superioare pe lângă corp.de protecţie a mesei de operaţie . tonico-capilară (vitamina C. renală) .pentru puncţia renală . ace pentru anestezie.alte materiale: lame de microscop.

scop. mănuşile chirurgicale sterile. Asistenta I serveşte acul de puncţie . Administrarea medicamentelor : generalităţi (definiţie. asistenta II supraveghează pacientul pentru a sta în inspiraţie profundă . pentru puncţia hepatică şi în decubit dorsal. Asistentele : . DE EVITAT: .se întocmeşte buletinul de trimitere la laboratorul de anatomie patologică Reorganizarea şi notarea puncţiei în f. tensiunea arterială.mişcarea pacientului în timpul puncţiei poate duce la ruperea acelor şi lezarea organelor puncţionate. Medicul aspiră ţesutul (cu excepţia puncţiei efectuate cu acul Vim-Silverman care este prevăzut cu obturator despicat) .aplică pansament uscat compresiv fixat cu benzi de romplast Îngrijirea ulterioară a pacientului . după puncţia splenică şi renală . supraveghează pulsul. asistenta II menţine poziţia pacientului.fragmentele de ţesuturi se îndepărtează din ace prin insuflare de aer cu seringa şi sunt pregătite de medic sub formă de amprente pe lama de sticlă sau sub formă de frotiuri .se controlează urina 3-4 zile după puncţia renală pentru a sesiza apariţia hematuriei Pregătirea materialelor extrase pentru trimiterea la laborator . Asistenta I serveşte seringa pentru aspiraţie . dacă e cazul . accidente tuse instantanee sau hemotorax moderat determinat de atingerea pleurală hemoragie care se combate prin administrarea medicaţiei hemostatice şoc pleural DE ŞTIUT: . respiraţia.o.se supraveghează pulsul. îndepărtează acul prin aspiraţie.anestezie. medicul protejează locul puncţiei cu câmpul chirurgical steril.acele de puncţie se sterilizează numai prin căldură uscată (umezeala alterează ţesuturile). reguli de administrare şi dozele 121 .se administrează calmante ale tusei.la locul puncţiei se aplică pungă cu gheaţă . Asistenta I serveşte câmpul chirurgical.badijonează locul puncţiei cu tinctură de iod . culoarea feţei.pacientul rămâne la pat 24-48 de ore în decubit lateral drept. pansamentultimp de 24h . acesta face anestezia locală. medicul execută puncţia. căi.

se evită greşelile care pot avea efecte nedorite asupra pacientului. doza cea mai suportată de organism . .d.r. a ameliora sau a vindeca bolile.Medicamentele sunt produse de origine minerală .a. asupra organismului. i. i. – executate de medic. 122 . gastrică . rectală Local : pe tegumente şi mucoase Respiratorie Urinară Parenterală : sub forma injecţiilor i. transformate într-o formă de administrare (preparate solide sau soluţii) prescrise de medic. Doze Doza terapeutică . Doza maximă . sunt substanţe utilizate cu scopul de a preveni .c. . i. Doza toxică . i. s. uneori efecte mortale. . fără ca prin aceasta să se producă vreo acţiune toxică . doza care omoară omul.Mozes • Bucală • • • • • Rectală Prin mucoasa respiratorie Percutanată Prin aplicaţii locale Parenterală • • • • L. fără să apară fenomene toxice reacţionale. animală sau chimică (de sinteză). periculoasă pentru organism.m.Titircă • Calea digestivă : orală . provoacă o reacţie toxică .o. Doza letală . . În funcţie de caz . în raport cu : • • • • • • • • • Scopul urmărit Capacitatea de absorbţie a căii respective Acţiunea medicamentului asupra mucoaselor Necesitatea unei acţiuni mai lente sau mai rapide Starea generală a bolnavului Toleranţa organismului faţă de medicament Combinaţiile medicamentului cu alte medicamente administrate Anumite particularităţi anatomice şi fiziologice ale organismului Într-o oarecare măsură şi cu preferinţele bolnavului Reguli de administrare Prin respectarea unor reguli . i. – executate de asistentă . intestinală . i. vegetală . sublinguală . cantitatea care . introdusă în organism . . calea de administrare este aleasă de medic . Introducerea medicamentelor în organism se poate face prin mai multe căi: C.v.c. . adică doza utilizată pentru obţinerea efectului terapeutic dorit .

lichide 2. de asepsie. 123 . culoare. sedimentarea . foloseşte mănuşi de protecţie. înainte de administrare se verifică medicamentul. forma de prezentare. ovule vaginale 4. chimioterapicelor cu ore fixe de administrare) • • • Evită compatibilităţile medicamentoase datorate asocierilor unor soluţii medicamentoase în aceeaşi seringă .  Tabletele. miros. tulburarea. consistenţă Verifică calitatea medicamentelor. injecţii 3. pe cale orală : solide . culoarea medicamentelor solide. observând integritatea. drajeurile se aşează pe limba pacientului şi se înghit ca atare . având în vedere timpul şi căile de eliminare a medicamentelor Respectă doza de medicament : doza unică şi doza /24h Respectă somnul fiziologic al pacientului : organizează administrarea în afara orelor de somn (se trezeşte pacientul în cazul administrării antibioticelor. pentru a preveni infecţiile intraspitaliceşti Informează pacientul asupra medicamentelor prescrise în ceea ce priveşte efectul urmărit şi efectele secundare Anunţă imediat medicul privind greşelile produse în administrarea medicamentelor legate de doză . flacoane Respectă măsurile de igienă. supozitoare • • • • Administrează imediat soluţiile injectabile aspirate din fiole. în acelaşi pahar Serveşte pacientul cu doza unică de medicament pentru administrarea pe cale orală Respectă următoarea succesiune în administrarea medicamentelor : 1. opalescenţa medicamentelor sub formă de soluţie Respectă căile de administrare prescrise de medic Respectă orarul şi ritmul de administrare pentru a se menţine concentraţia constantă în sânge.Asistenta • • • • • • • Respectă medicamentul prescris de medic Identifică medicamentul prescris după etichetă. tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale (nitroglicerina) se aşează sub limbă. calea şi tehnica de administrare Administrarea medicamentelor pe cale orală medicamente solide Asistenta se spală pe mâini .

apoi bolnavul bea puţină apă. fără să mai treacă prin ficat. pentru a putea fi luate într-o singură priză. Purgativele saline). după ce au fost umezite în apă . în stare fărâmiţată sau înmuiate în apă.  Caşetele şi capsulele se dizolvă în stomac .sau altă substanţă solidă cu gust plăcut  Pulberile divizate în caşete amilacee sau capsule cerate : se înmoaie înainte caşeta în apă şi se aşează pe limbă pentru a fi înghiţită  Pulberile nedivizate : se dozează cu linguriţa sau cu vârful de cuţit. licviriţie. se pun pe limba bolnavului. cafea neagră.  Numeroase medicamente sunt cuprinse în capsule operculate a căror formă permite înghiţirea lor uşoară  Diferitele prafuri pot fi amestecate între ele . fiind apoi întinse pe o lingură. sau se aşează sub limbă. Tabletele se administrează întregi sau porţionate . pacheţelul format se pune pe faţa dorsală a limbii . medicamentul acţionând încontinuare ca şi cum ar fi fost administrat sub formă de praf. cât mai aproape de rădăcină. Dacă praful are un gust amar .  Pilulele pot fi înghiţite cu lichide sau pot fi înglobate în anumite alimente solide .  Medicamentele care se resorb în cavitatea bucală se administrează sub formă de tablete zaharate sau pastile. cât mai aproape de rădăcina acesteia. de unde se resorb integral.  Din cauza gustului neplăcut prafurile mai pot fi înlocuite cu plăci amilacee(oblate) în care se împachetează praful . înghiţirea se va face cu ceai dulce . tabletele şi capsulele ajung astfel intacte în intestin . pe care bolnavul le ţine în gură ca pe o bomboană. lapte sau alt lichid preferat de bolnav şi permis de boala lui de bază. reducând sau suprimând acţiunea lor  Dacă în cursul unui tratament trebuie totuşi administrat şi cărbune animal alături de alte medicamente. limonadă. sunt învelite de obicei cu un strat de zahăr. rezistentă faţă de HCl şi fermenţii stomacali. când ele s-au resorbit în mare parte. dezagreabil. ceai şi apoi se administrează sub formă de soluţii (ex. nu se va amesteca însă nici un praf sau altă formă medicamentoasă cu cărbune animal care absoarbe şi medicamentele . acesta se va administra la cel puţin 3ore după celelalte medicamente.  Granulele se măsoară cu linguriţa  Unele pulberi se dizolvă în apă . ca în cazul resorbţiei intestinale  Medicamentele care sunt descompuse de sucul gastric sau cu acţiune iritantă asupra mucoasei stomacale sunt învelite cu un strat de keratină. unde fermenţii intestinali 124 . până la topirea lor completă . şi este înghiţit cu puţină apă.

Ceaiurile.dizolvă învelişul lor protector . medicamente enterosolvente). ajung prin vena portă la ficat .   De evitat   Manipularea comprimatelor direct cu mâna . Astfel. Amestecarea unor medicamente sub formă de prafuri cu cărbune medicinal care absoarbe medicamentele reducând din acţiunea lor. unele siropuri. Administrarea medicamentelor direct în duoden prin sondă se mai utilizează şi pentru introducerea în tubul digestiv a substanţelor iritante pentru mucoasa stomacală evitând astfel contactul medicamentului cu peretele stomacal . în stomac sau duoden. cum sunt medicamentele vermifuge pentru parazitozele tubului digestiv cu localizare duodenală precum şi substanţele pentru tratamentul intraduodenal a căilor biliare extrahepatice. La pacienţii inconştienţi .  Unele medicamente conţin o matriţă de material plastic cu bază de polietilen care prelungeşte timpul de resorbţie şi deci efectul medicamentului ( exp. se pot introduce antibiotice care .5-1 g Gustul neplăcut al medicamentului se poate disimula prin diluare cu apă.   Administrarea tabletelor. drajeurilor ca atare la copii < 2ani.n. care le excretă apoi prin căile biliare împreună cu bila . împreună cu alimentele. vinurile medicinale. ceai. De ştiut 1 linguriţă rasă cu pulbere 1 linguriţă cu vârf cu pulbere 1 vârf de cuţit   = 1. profitând de posibilităţile circulaţiei enterohepatice. sirop.5-5 g = 0. linguriţe la mai mulţi pacienţi. resorbindu-se .5-2. uleiul de ricin şi de parafină se administrează în pahare:     1 pahar de lichior ≈ 15g ulei 1 ceaşcă de cafea ≈ 50g apă 1 pahar de vin ≈ 100g apă 1 pahar de apă ≈ 200g apă 125 Medicamente lichide .nitroglicerina retard). Ţinerea în gură a tabletelor cu un gust neplăcut acoperite cu un strat exterior de zahăr deoarece prin dizolvarea peliculei apare gustul real al medicamentului  Folosirea aceloraşi linguri . punând în libertate medicamentul (s. apele minerale.5 g = 2. după scoaterea din ambalajul lor. cu tulburări de deglutiţie se introduc medicamentele prin sondă Einhorn.

de ceai etc. decocturile. bolnavul îşi clăteşte gura cu apă sau mai bea câteva înghiţituri de ceai. Lichidele cu gust dezagreabil pot fi diluate. siropurile se administrează în linguri: O linguriţă moca corespunde   3g apă ≈ 4g sirop 5g apă 6.5g ulei se O linguriţă de ceai corespunde ≈    O linguriţă de desert ≈    O lingură supă corespunde    Tincturile . Ele atacă smalţul dentar şi.5g ulei 10g apă 13g sirop 9g ulei 15g apă 20g sirop 12. emulsiile . după înghiţire . având grijă să nu atingă dinţii.     Unele picături pot fi administrate pe o bucăţică de zahăr sau în siropuri.5g sirop 4. deaceea. unele soluţii formate din medicamente cu acţiune puternică 1g soluţie apoasă ≈ 20 de picături 1g soluţie alcoolică ≈ 60 de picături 1g soluţie uleioasă ≈ 45-50 de picături 1g tinctură alcoolică ≈ 52-60 de picături administrează sub formă de picături cu pipeta (cu secţiune de 1mm diametru) sau sticla picurătoare. Pentru unele medicamente lichide se mai pot utiliza şi păhărele gradate . 126 . bolnavul îşi va curăţa dinţii după fiecare ingestie din aceste medicamente. de desert.Soluţiile . sirop sau apă. dacă nu este contraindicat din cauza bolii de bază. infuziile. pe care sunt gravate valorile corespunzătoare capacităţii lingurii de supă . mixturile. extractele . Substanţele acide şi lichide feruginoase se administrează prin aspiraţie cu ajutorul unui tub de sticlă . unele uleiuri .

pentru a nu se volatiliza substanţele active din ele. bolnavul bea soluţia şi apoi apă curată până când dispare gustul neplăcut. hemoragii). deaceea trebuie administrat în aşa fel încât să i se corecteze cât mai mult gustul şi să i se atenueze vâscozitatea şi caracterul uleios-gras : va fi în prealabil încălzit . ca nitroglicerina. vor fi puternic agitate înainte de utilizare. Infuziile. Ceaiurile medicinale se administrează proaspăt preparate. Medicamentele cu bază de gelatină se administrează în stare caldă. care se resorb prin mucoasa bucală. Unele medicamente lichide (ca vitaminele liposolubile) se administrează de asemenea încapsulate sub formă de „perle”. necesar de capsule până la doza indicată). Soluţia Bourget se administrează în stare încălzită. Administrarea medicamentelor pe cale rectală Calea rectală reprezintă una din căile digestive de administrare a medicamentelor. Purgativele saline ca MgSO4 . Unele medicamente. sirop de zmeură. Scop local • • • golirea rectului efect purgativ(supozitoare cu glicerină) calmarea durerilor 127 .Este indicată la pacienţi cu tulburări de deglutiţie.Uleiul de ricin nu este suportat de foarte mulţi bolnavi . apoi turnat în pahar preîncălzit până peste temperatura corpului. prin metoda u decocturilor sau prin infuzie. purgativele saline vor fi dizolvate într-o cantitate cât mai redusă de apă (30g MgSO4 la 50g apă caldă. pentru prevenirea vărsăturilor. lapte cald. sulfatul de Na sunt deasemenea greu luate de unii bolnavi. cu un adaos de lapte sau sucuri de fructe. Uleiul de ricin se mai poate administra şi în capsule gelatinoase (conţin de obicei 3g de substanţă – bolnavul va lua nr. emulsiile. decocturile. care după dizolvare se răceşte). vin roşu. greţuri. la care se evită cieculaţia portală. Pe cale rectală se administrează medicamente cu acţiune locală sau generală. Întrucât gustul lor nu poate fi înlăturat . se picură pe limba bolnavului sau se aşează sub limbă. precum şi toate medicamentele lichide. operaţi pe tubul digestiv superior sau cu intoleranţă digestivă(vărsături. sau bere. După înghiţire este bine să se dea bolnavului o băutură acidulată ( sirop de lămâie) şi să i se şteargă bine buzele pentru ca rămăşiţele de ulei să nu-i provoace greaţă şi vărsături.Gustul şi mirosul pot fi atenuate adăugând câteva picături de esenţă de mentă sau 2/3 de cafea neagră. care sedimentează.

băi medicinale materiale: 128 materiale pentru protecţia patului . aleză instrumentar şi materiale sterile . paste .creioane caustice . Se pot face microclisme (substanţa medicamentoasă se dizolvă în 10-15ml ser fiziologic sau glucoză 5%. spatule.unguente. se pot administra 1-2l soluţie medicamentoasă în 24h. mănuşi de pudriere cu capac perforat cauciuc .pudre .pense porttampon. Administrarea medicamentelor pe suprafaţa tegumentelor Scop : .mixturi . comprese. în mod excepţional 100-200ml şi clisme picătură cu picătură.muşama.lichide .pe suprafaţa tegumentelor. se aplică medicamentele care au efect local la acest nivel Forma de prezentare a medicamentelor .• • • • • • • atenuerea peristaltismului intestinal atenuarea proceselor inflamatoare locale prin absorbţia medicamentelor la nivelul mucoasei rectale sunt introduse medicamente sub formă de supozitoare şi clisme medicamentoase supozitoarele sunt mici în formă de conuri preparate din unt de cacao sau glicerină au substanţa activă înglobată în unt de cacao care se topeşte sub influenţa temperaturii rectale introducerea lor este precedată de o clismă evacuatoare în cazul în care bolnavul nu a avut scaun supozitoarele de glicerină sunt utilizate cu scop purgativ Scop general Scop terapeutic Medicamentele se dizolvă în apă distilată pentru a obţine concentraţii cât mai apropiate de soluţiile izotone. compresă medicamentoasă .săpunuri medicinale .se administrează prin badijonare. tampoane.

pastele conţin grăsimi şi pudre) . albastru de metil) .- taviţă renală prosop de baie se informează asupra efectelor medicamentelor se aşează într-o poziţie care să permită aplicarea medicamentelor pacientul: aplicarea medicamentelor . decongestiv. de uscare şi răcorire a pielii (ex.sesizarea unor efecte secundare apărute (prurit. creioane cu nitrat de argint.badijonarea constă în întinderea unei soluţii medicamentoase cu ajutorul unui tampon montat pe porttampon (ex.acoperirea regiunii cu comprese mari de tifon . cu ajutorul spatulelor.compresa medicamentoasă constă în îmbibarea soluţiei medicamentoase într-un strat textil mai gros. Are acţiune sicativă. infuzii de plante pregătite la temperatura corpului îngrijirea pacientului ulterior aplicării medicamentelor pe piele . ele au acţiune de distrugere a ţesutului granular sau de favorizare a epitelizării unor suprafeţe ulcerate (ex. Săpunul este întins pe piele. Rivanol) . oxid de zinc) . dezinfectant. pe suprafaţa tegumentelor.asistenta alege instrumentele. dezinfectantă. Acţiunea pudrelor poate fi de combatere a pruritului.mixturile se întind cu ajutorul tampoanelor montate pe porttampon sau cu mâna îmbrăcată cu mănuţă. antipruriginoasă. care apoi se aplică pe tegumentul bolnav.urmărirea efectului local .săpunurile medicinale sunt utilizate atât pentru spălarea pielii. pudra de talc. După aplicare pielea se lasă să se usuce .pudrajul reprezintă presărarea medicamentelor sub formă de pudră pe piele cu ajutorul tampoanelor sau cutiilor cu capac perforat. în funcţie de suprafata pielii.băile medicinale se utilizează pentru efectul calmant. violet de genţiană. antipruriginos. sol.creioanele caustice sunt introduse în tuburi protectoare. tinctură de iod. înglobată în vaselină.unguentele şi pastele se aplică. cât şi pentru obţinerea unui efect medicamentos. cu sulfat de cupru) . Se folosesc substanţe medicamentoase sau dezinfectante. lăsat să se usuce şi îndepărtat după câteva ore sau 1-2 zile . reacţie alergică) 129 . în funcţie de forma de prezentare a medicamentelor . antiinflamatoare (ex. Se pot face băi parţiale sau complete. Burow. de absorbţie a grăsimilor. lanolină. într-un strat subţire (unguentele sunt preparate din substanţă medicamentoasă. talc mentolat.

Soluţiile se instilează cu ajutorul pipetei. bucală.se aşează după cum urmează: .dezinfecţia .. sticlei picurător sau cu seringa (instilaţia în vezica urinară).folosirea aceluiaşi tampon pentru badijonarea mai multor regiuni bolnave Administrarea medicamentelor pe suprafaţa mucoaselor Se pot administra medicamentele pe mucoasa nazală.decongestionarea mucoaselor forme de prezentare a medicamentelor : soluţii . ochi. Instilaţiile nazală. pentru instilaţia nazală şi oculară . pentru instilaţia în conductul auditiv extern 130 . sunt executate de asistentă.prosop .decubit dorsal.păstrarea unguentelor la temperaturi ridicate . Scop: . pe mucoasa vaginală.mixturile se agită înainte de utilizare DE EVITAT: . tampoane.este instruit cum să se comporte în timpul şi după instilaţie .soluţie medicamentoasă . ureche.pregătire fizică: .compresele medicamentoase vor fi stoarse pentru a preveni macerarea pielii . oculară.decubit lateral (pe partea sănătoasă).se informează . unguente .tampoanele se îmbibă prin turnarea soluţiei şi nu prin introducerea lor în borcanul cu soluţie .tăviţă renală pacientul . sau poziţie şezând cu capul în hiperextensie.pipetă. pulberi INSTILAŢIA Reprezintă tehnica de administrare a soluţiilor medicamentoase pe o mucoasă. conjunctivală. vezică urinară).schimbarea periodică a compreselor medicamentoase DE ŞTIUT: . în conductul auditiv extern. sau un organ cavitar (nas. materiale . în conductul auditiv extern. comprese sterile .pregătire psihică: .material de protecţie .

după instilaţie pacientul mişcă globul ocular DE EVITAT: aspirarea soluţiei medicamentoase instilată în fosa nazală. cu policele mâinii stângi .nazală – ridică uşor vârful nasului cu policele mâinii stângi .executarea instilaţiei asistenta: .îşi spală mâinile . pacientul rămâne nemişcat 30-40 de secunde ca soluţia să ajungă în faringe reorganizarea .tracţionând pavilionul urechii în sus şi înapoi cu mâna stângă . pe marginea pleoapelor. materiale: .conjunctivală prin tracţiunea în jos a pleoapei inferioare. în conductul auditiv extern.aspiră soluţia medicamentoasă în pipetă . acoperită cu un tampon de vată .instilează numărul de picături recomandate de medic .tampon montat pe o sondă butonată. bolnavul suflă nasul.baghetă de sticlă lăţită.pune în evidenţă cavitatea: . comprese sterile pacientul: 131 . deşeurile se îndepărtează în tăviţă renală DE ŞTIUT: .instilaţia pe mucoasa conjunctivală se face numai cu soluţii izotone. curăţă cu un tampon de vată conductul auditiv extern sau şterge secreţiile oculare cu o compresă sterilă) . deoarece poate pătrunde în laringe provocând spasme.soluţia utilizată pentru instilaţia auriculară trebuie să fie încălzită la baie de apă până la 37°C .conductul auditiv extern .pipeta se spală . în vestibulul nazal.evacuează secreţiile din cavitate (după caz.şterge cu o compresă sterilă excesul de soluţie îngrijirea ulterioară a pacientului după instilaţia auriculară se introduce un tampon absorbant în conductul auditiv extern după instilaţia nazală . accese de tuse ADMINISTRAREA UNGUENTELOR Se pot aplica unguente în fundul de sac conjunctival.

după aplicarea unguentului în sacul conjunctival.După aplicare. ca şi pentru instilaţie execuţie . cu ajutorul unui tampon montat pe porttampon..truse cu pense hemostatice.în sacul conjunctival. ureche sau vestibul nazal DE EVITAT: .cantitatea de unguent aplicată nu trebuie să depăşească mărimea unui bob de grâu .sterile .în fosa nazală unguentul se aplică cu ajutorul tamponului montat pe sonda butonată .casoletă cu tampoane.se pregsteşte psihic şi fizic. pacientul este invitat să închidă şi să deschidă ochiul pentru a antrena medicamentul pe toată suprafaţa globului ocular . total sau parţial. .pentru protecţia lenjeriei pacientului .soluţie medicamentoasă pacientul: 132 este informat asupra necesităţii tehnicii . unguentul se pune cu bagheta de sticlă acoperită cu tampon . materiale: .se folosesc tampoane separate pentru fiecare ochi.unguentul poate fi aplicat pe mucoasele menţionate şi cu ajutorul prelungirii tubului în care se găseşte.tăviţă renală . spatulă linguală . comprese sterile . se închide narina.mănuşi de cauciuc .depăşirea limitei de vizibilitate în conductul auditiv extern ADMINISTRAREA PULBERILOR Pulberile medicamentoase se pot aplica în sacul conjunctival cu ajutorul unor tampoane de vată montate pe o baghetă de sticlă. prin apăsare pe partea plină a tubului îngrijirea ulterioară a pacientului .după aplicarea unguentului în vestibulul nazal. se apleacă capul pacientului uşor înainte şi i se solicită să aspire medicamentul treptat DE ŞTIUT: . pacientul închide ochiul pentru a antrena pudra pe toata suprafaţa globului ocular BADIJONAREA MUCOASEI BUCALE Badijonarea reprezintă întinderea unei soluţii medicamentoase pe suprafaţa mucoasei bucale.Pacientul este pregătit ca şi pentru instilaţie .

mucoasa obrajilor.îşi spală mâinile. menţinând cu stânga valva vaginală.badijonează suprafaţa care prezintă leziuni sau întreaga mucoasă bucală dacă este cazul.se informează cu privire la scopul acestei forme de tratament . pilierii posteriori. invitând pacientul să deschidă gura şi folosind spatula individuală examinează faţa dorsală a limbii.i se explică durata de menţinere a tamponului pregătire fizică : se aşează în poziţie ginecologică executarea tehnicii asistentele îşi spală mâinile . Tamponul este confecţionat din vată presată. palatul dur. asistenta II serveşte pensa porttampon în condiţii aseptice . îmbracă mănuşile. lojile amigdaliene.pentru protecţia mesei de tratament .examinează cavitatea bucală.îmbibă tamponul fixat pe pensa hemostatică în soluţie medicamentoasă . arcadele dentare. aleză .- se aşează în poziţie şezând. vălul palatin. pensă lungă porttampon.folosirea aceluiaşi tampon pentru badijonarea mai multor zone ale mucoasei bucale APLICAREA TAMPOANELOR VAGINALE Soluţiile medicamentoase sau unguentele se aplică pe mucoasa vaginală sub forma tampoanelor vaginale.muşama. care se prelungeşte cu 2025 de cm de la tampon. în aceeaşi ordine în care s-a făcut examinarea reorganizarea DE ŞTIUT: . peretele posterior al faringelui . cu capul în hiperextensie se protejează lenjeria cu un prosop în jurul gâtului executarea badijonării asistenta: . materiale: . asistenta I preia pensa porttampon în mâna dreaptă. amigdalele.instrumentar steril .tamponul folosit nu se introduce în soluţia medicamentoasă DE EVITAT: . faţa internă a buzelor. îmbracă mănuşile .valve vaginale. pilierii anteriori.soluţia medicamentoasă se încălzeşte la temperatura corpului . mănuşi chirurgicale sterile pacienta: pregătirea psihică : . Asistenta I introduce valvele vaginale . 133 . acoperit de tifon.

posibilitatea administrării medicamentelor la pacientul inconştient. asistenta I preia tamponul în pensa porttampon . Asistentele ajută pacienta să coboare de pe masa ginecologică şi să meargă la pat. Administrarea medicamentelor pe cale parenterală Calea parenterală este calea ce ocoleşte tubul digestiv. dat fiind faptul că înafara injecţiilor şi alte căi ocolesc tubul digestiv . produsul medicamentos fiind înglobat în substanţe care se topesc la temperatura vaginală.Administrarea globulului se face cu mâna îmbrăcată în mănuşă de cauciuc.administrarea medicamentelor Locul injecţiilor (ca şi scopul) îl constituie ţesuturile în care se introduc medicamentele: 134 .Pregătirea ginecopatei pentru administrarea globulelor constă în efectuarea unei spălături vaginale înaintea administrării. prin intermediul unor ace care traversează ţesuturile . noţiunea de cale parenterală a fost reconsiderată . păstrând în sfera ei numai calea injectabilă. ovoide sau sferice. vărsături scopul explorator .Globulele (ovulele) vaginale sunt preparate solide.obţinerea unui efect rapid . asistenta I introduce tamponul prin lumenul format de valve până în fundul de sac posterior al vaginului. . asistenta II toarnă soluţia medicamentoasă . cu hemoragie digestivă. Injecţia constă în introducerea substanţelor medicamentoase lichide în organism .care constă în testarea sensibilităţii organismului faţă de diferite substanţe terapeutic .dozarea precisă a medicamentelor . Avantajele căii parenterale . . lăsând să atârne capetele tifonului – îndepărtează valvele vaginale. acul fiind adaptat la seringă. Îngrijirea ulterioară a pacientei La ora fixată de medic tamponul se îndepărtează.Asistenta II serveşte tamponul . reorganizarea ADMINISTRAREA GLOBULELOR VAGINALE .

subcutanată. Scoaterea seringii din ambalaj trebuie făcută în aşa fel ca să se păstreze sterilitatea amboului.grosimea dermului – inj.în inimă – inj. s.în spaţiul subarahnoidian Asistenta efectuează injecţiile intradermică. Aceasta nu trebuie să se atingă de nimic.ţesutul muscular – inj. Cu o mişcare de rotaţie mai energică de răsucire se strânge acul pe amboul seringii. Dacă termenul de garanţie a expirat sau ambalajul nu este intact. în ţesutul celular subcutanat – inj. ceea ce asistenta înainte de deschidere. i.m. intracardiacă .sub piele. tifonul. . trebuie să controleze. . la nevoie pansamentele trebuie să fie sterile. Pe ambalajul lor este menţionată data expirării sterilităţii garantate de fabrică. şi inj.. rapiditatea efectului urmărit şi compatibilitatea ţesuturilor cu substanţa injectată. şi care se deschid în momentul folosirii lor. Indiferent de felul injecţiilor. Teaca protectoare deocamdată rămâne pe ac pentru a asigura sterilitatea acestuia. atât acul. Pensele şi eventualele instrumente ajutătoare metalice se sterilizează prin autoclavare. i. mănuşile de protecţie. Verificarea soluţiilor de injectat. cu ace acoperite de câte o teacă protectoare ambulate şi sterilizate la fabrică.injecţia intraosoasă . 3. Asistenta va alege felul seringii şi capacitatea corespunzătoare injecţiei pe care trebuie să o administreze. Utilizarea de materiale sterile. de unică folosinţă.în măduva roşie a oaselor . 2. Pentru injecţiile intravenoase va prefera seringi cu ambou excentric. pregătirea şi administrarea lor trebuie să respecte anumite reguli: 1. i. Cu aceeaşi atenţie va alege acul adecvat gradului de vâscozitate a substanţei de injectat.. cât şi seringa se vor arunca. Alegerea căii de executare a injecţiei este făcută de către medic în funcţie de scopul injecţiei. şi numai în cazuri de extremă urgenţă prin fierbere. Verificarea instrumentelor. intramusculară şi intravenoasă. intraarterială .d.c. a fost deschis cu o altă ocazie etc. atăt denumirea. Apoi se scoate şi acul acoperit de teaca de protecţie din ambalaj şi cu ajutorul pensei se fixează cu o mişcare de răsucire pe amboul seringii. Orice neconcordanţă se va raporta 135 . precum şi căii de administrare. 4. . pentru ca aceasta să nu cadă cu ocazia îndepărtării tecii de protecţie de pe ac sau în urma presiunii exercitate de piston asupra lichidului în cursul injecţiei.în intervenţia de urgenţă . Despachetarea seringii şi montarea acului. Injecţiile vor fi administrate numai dacă fiolele sunt etichetate şi.în vasele sanguine – inj. cât şi dozajul corespund celor prescrise. Tot ceea ce se utilizează la administrarea injecţiilor: tampoanele de vată. Pentru injecţii se utilizează seringile de material plastic.v. ţinând cont atât de substanţa de injectat cât şi de calea de administrare. nici de mâna asistentei.

Soluţiile injectabile trebuie să fie clare. pe care asistenta o ţine în mâna dreaptă. continuând astfel aspiraţia până la golirea completă. Lipsa etichetelor sau ştergerea lor parţială implică aruncarea fiolelor. care aspiră soluţia în fiolă. asistenta va avea grijă ca vârful acului să fie mereu acoperit cu lichidul de aspirat. pe măsură ce aceasta se goleşte. până cănd se aranjează degetele mâinii drepte în aşa fel încât policele şi degetul mediu să exercite o tracţiune asupra pistonului. Dacă în fiolă cad cioburi de sticlă. După ce soluţia dezinfectantă s-a uscat la suprafaţa dopului. Flacoanele închise cu dopuri de cauciuc se dezinfectează cu alcool la nivelul dopului. Se îndepărtează teaca de protecţie de pe acul de injecţie . sprijinindu-se la nevoie reciproc de vârfurile degetelor mici în extensie şi abducţie. În mod obişnuit conţinutul fiolei nu se varsă la exterior nici dacă fiola plină este răsturnată de la început cu vârful în jos. până ce dispare orice depozit de pe fundul fiolelor. ceea ce i-ar putea toci sau încurba vârful. după inscripţia de pe etichete. apoi se prinde între policele. Acestea vor fi bine agitate înainte de utilizare. Este bine ca vârful fiolei să fie rupt cu ajutorul unui tampon de vată pentru a nu răni degetele. Se desprinde apoi partea subţiată a fiolei cu degetele mâinii drepte. fără precipitate. Se introduce acul în soluţie prin dopul de cauciuc. Se va verifica integritatea fiolelor şi apoi se va goli lichidul din gâtul fiolei. în aceste cazuri. Pentru a nu atinge cu acul fundul fiolei. Aspectul lor trebuie să fie caracteristic. Unele medicamente floculează în fiole. Se dezinfectează exteriorul fiolei cu alcool sau prin flambare superficială(având grijă să nu alterăm conţinutul ei la căldură) şi apoi se taie cu ajutorul unei pile de oţel sau carborund. pot fi încălzite uşor în apă caldă. Fiola deschisă se trece din nou deasupra flăcării. transparente.Această mişcare creează o presiune negativă în corpul de pompă. va fi în mod progresiv răsturnată cu vârful în jos. 5. pe unde se va pătrunde cu acul. apucând-o de partea subţiată şi întorcând-o energic. Gâtul fiolei poate fi golit şi prin lovituri execitate cu degetul asupra corpului fiolei. Ele vor fi utilizate numai dacă floculaţia este menţionată pe cutie sau în biletul însoţitor al fiolelor. din care motiv asistenta trebuie să cunoască felul de prezentare a substanţelor injectabile. conţinutul ei nu mai poate fi utilizat. Soluţiile preparate în farmaciile spitalelor se utilizează numai în stare proaspătă. Cele două mâini se ţin faţă în faţă. Acestea trebuie uşor încălzite în apă caldă. Asistentele trebuie să se orienteze. pentru a le fluidifica. Injecţiile uleioase. până sub nivelul dopului (nu mai profund) şi se introduce aerul sub 136 . Cu degetul mic al mâinii stângi se sprijină seringa la nivelul amboului. care se încarcă greu în seringă. fără să se altereze. Acest principiu nu se referă la flacoanele închise cu dopuri de cauciuc. indexul şi degetul mijlociu al mâinii stângi şi se ţine cu deschizătura către seringă.medicului. căci altfel trage aer în seringă. seringa este astfel gata pentru încărcare. prin mişcări de rotaţie. acul se introduce cu uşurinţă în fiolă. nu mai pot fi păstrate. Fiolele de sticlă. se încarcă seringa cu o cantitate de aer egală cu aceea a lichidului pe care vrem să-l scoatem din flacon. În acest fel. În tot cursul aspiraţiei. odată deschise. Încărcarea seringilor.

6. iar celălalt pentru pătrunderea aerului. Bulele care rămân aderente de peretele intern al cilindrului de sticla vor fi desprinse şi obligate să se ridice în sus prin lovituri uşoare date cu degetul mijlociu asupra corpului de pompă. cele mai mici şi deschise vor fi supuse unei mişcări rapide de rotaţie împrejurul axului vertical al fiolei. împrejurul orificiului de comunicare cu acul. Cantităţile mai mari de lichide destinate injectării se încălzesc la baie de apă înainte de a le încărca în seringă. se verifică dacă n-au pătruns bule de aer în seringă. dar sterilitatea nu mai este perfectă. ci se schimbă. În momentul în care apare prima picătură de lichid prin vârful acului. închise etanş cu dopuri de sticlă. se flambează atât gura borcanului. Bulele de aer se vor aduna în partea superioară a cilindrului de sticlă. apoi li se dă o înclinaţie suficientă. cu acul îndreptat în sus. După încărcare. Odată aerul adunat la un loc. dintre care unul serveşte pentru extragerea lichidului. Altele nu pot fi menţinute în soluţie. se extrage contţinutul fiolei în seringă. Nu se vor executa mişcări de răsucire. conţinutul lichid al flaconului se va goli singur în seringă. În acest moment se răstoarnă flaconul cu seringa. Injectarea imediată a conţinutului seringilor. vârful acului ajungând sub nivelul soluţiei de injectat şi după încetarea forţei de împingere asupra pistonului. se pot infecta uşor. Acele cu care s-a perforat dopul de cauciuc nu se utilizează pentru injecţii. Pentru expulzarea lor. Se fixează pistonul în această poziţie. 137 . Foarte multe medicamente se degradează dacă vin în contact cu aerul. în special cu soluţii uleioase. În cazul flacoanelor închise cu dopuri de cauciuc se utilizează tehnica cu două ace. După dizolvarea completă. apoi se deschide fiola cu praf şi se injectează în ea solventul. Extragerea conţinutului flacoanelor închise cu dopuri de cauciuc se poate face şi cu ajutorul a două ace. pentru ca acul să poată ajunge in lichid fără ca să se atingă cu amboul de suprafaţa internă a borcanuluilui. închizând borcanul. Din aceste motive. cât şi dopul de sticlă. introducând amboul direct în soluţie. în plus. Seringa se încarcă întâi cu solventul după tehnica cunoscută. După ce s-a aspirat cantitatea necesară de soluţie. Pulberile injectabile se dizolvă în prealabil cu lichidul de dizolvare. se flambează după scoaterea dopului. seringa se va ţine vertical în mâna stângă. care pot prinde dopul şi mai tare. Seringile pot fi încărcate şi fără ac. se împinge uşor în sus pistonul care-l evacuează în întregime. Astfel. conţinutul flaconului ajunge sub presiune. Unele medicamente se transformă în substanţe toxice după deschiderea fiolelor şi. se vor imprima dopului mişcări de lateralitate sau se va incălzi uşor gâtul borcanului.presiune în flacon. de aceea nu trebuie practicată. se opreşte presiunea asupra pistonului. fiolele mai mari şi închise pot fi agitate. Seringa este gata pentru injecţie. frecându-le între două palme. Dacă dopul de sticlă nu poate fi scos prin manevrele obişnuite. Pentru accelerarea dizolvării. Borcanele de capacitate mai mare. Această metodă accelerează şi facilitează încărcarea seringilor.

Medicamentl prescris se poate prezenta: a) ca medicament direct injectabil. în ambalaj individual. Dezinfectarea constă în îndepărtarea stratului de grăsime protectoare de pe suprafaţa pielii împreună cu substanţele ce aderă la el.m. 8/10 .medicamentele încărcate în seringă vor fi imediat injectate. 7. Pregătirea injecţiei : materiale: . i. în seringă gata pregatită de întrebuinţare b) ca medicamente indirect injectabile . s. 6/10 6/10 . cu ajutorul unor lichide dezinfectante şi degresante cum sunt: alcoolul. sterilizate care prezintă următoarele avantaje: - condiţii maxime de sterilitate risc de contaminare a pacientului redus economie de timp economie de personal (pentru pregătirea în vederea refolosirii) manipulare uşoară - . 7/10 38 5-10 30-50 40-70 25 Lung Scurt Lung Lung Scurt . sau se va badijona locul injecţiei cu tinctură de iod.v.seringi sterile. gradate în sutimi de ml pentru injecţia intravenoasă. seringă cu amboul situat excentric Se utilizează seringile de unică folosinţă. Din acest motiv locul unde se va practica injecţia va fi totdeauna dezinfectat.5 ml. 7/10 7/10 . în fiole sau flacoane cu doză unică sau mai multe doze.benzina iodată etc. Suprafaţa pielii este totdeauna infectată cu diferiţi microbi pe care vârful acului poate să-i antreneze în adâncimea ţesuturilor. după cum se arată în tabel Utilizarea acului Diametru (mm) Lungime (mm) Bizou Aspirarea soluţiei Injecţie Injecţie Injecţie Injecţie i. Dezinfectarea locului unde se va practica injecţia. i. 9/10 6/10 . seringă de 0. eterul. 1/1 5/10 .c. se pregăteşte un ac cu diametrul mai mare pentru aspirarea soluţiilor şi altul pentru injectare. Acul de injecţie traversează grosimea tegumentelor.d.acele se găsesc împreună cu seringa în acelaşi ambalaj sau în ambalaje separate.pudre sau produse liofilizate în fiole sau flacoane cu dop 138 . cu o capacitate în funcţie de cantitatea de soluţie medicamentoasă - pentru injecţia intradermică. dând naştere la infecţii.

acoperit cu protectorul şi se aşează pe o compresă sterilă a) aspirarea conţinutu/ui fiolelor - se goleşte lichidul din vârful fiolei prin mişcări de rotaţie se dezinfectează gâtul fiolei prin flambare sau prin ştergere cu tamponul îmbibat în alcool se flambează pila de oţel şi se taie gâtul fiolei se deschide fiola astfel: se ţine cu mâna stângă.se aspiră solventul în seringă . tăviţă renală. calea de administrare. pile din metal pentru deschiderea fiolelor. în funcţie de tipul şi locul injecţiei Încărcarea seringii . iar cu policele şi indexul mâinii drepte protejate cu o compresă sterilă se deschide partea subţiată a fiolei se trece gura fiolei deschise deasupra flăcării se introduce acul în fiola deschisă. garou din cauciuc. ţinută între policele. prin împingerea pistonului până la apariţia primei picături de soluţie prin ac se schimbă acul de aspirat cu cel folosit pentru injecţia care se face - b) dizolvarea pulberilor . doza. .se verifică integritatea fiolelor sau flacoanelor. se aşteaptă 139 .se aşează în poziţie confortabilă.se spală mâinile cu apă curentă.tampoane sterile din vată şi tifon.pregătire psihică: . muşama Pregătirea pacientului pentru injecţie . perniţă.alte materiale: . fiind în poziţie verticală cu acul îndreptat în sus.se îndepărtează ambalajul seringii. aspectul soluţiei . se dezinfectează dopul de cauciuc. termenul de valabilitate. menţionându-se numele medicamentului. însoţite sau nu de solvent.de cauciuc. Fiolele. retrăgând pistonul cu indexul şi policele mâinii drepte şi având grijă ca bizoul acului să fie permanent acoperit cu soluţia de aspirat. se adaptează acul pentru aspirat soluţia. termenul de valabilitate al sterilizsrii . lampă de spirt. termenul de valabilitate. fiola se răstoarnă progresiv cu orificiul în jos - - - - se îndepărtează aerul din seringă.pregătire fizică: . seringa fiind ţinută în mâna dreaptă se aspiră soluţia din fiolă.capacitatea. indexul şi degetul mijlociu al mâinii stângi. flacoanele sunt etichetate.se îndepărtează căpăcelul metalic al flaconului. eticheta.se informează privind scopul şi locul injecţiei şi eventualele reacţii pe care le va prezenta în timpul injecţiei . se verifică seringa şi acele . soluţii dezinfectante (alcool).

cu densitate mică 140 . conţinutul nu se mai utilizează fiolele deschise se administrează imediat substanţele precipitate se vor agita înainte de aspirarea lor în seringă substanţele uleioase se pot încălzi uşor în apă caldă pentru a putea fi aspirate cu uşurinţă - DE EVITAT: .alterarea conţinutului fiolei în timpul flambării gâtului ei în vederea deschiderii Injecţia intradermică : administrarea de soluţii medicamentoase lichide în organism cu ajutorul unui ac care traversează zonele lipsite de foliculi piloşi.se pătrunde cu acul prin dopul de cauciuc şi se introduce cantitatea de solvent prescrisă .evaporarea alcoolului . la diverşi alergeni anestezie locală desensibilizarea organismului în cazul alergiilor Terapeutic Locul de elecţie: faţa anterioară a antebraţului Locuri de administrare: zone lipsite de foliculi piloşi faţa anterioară a antebraţului faţa externă a braţului şi a coapsei orice regiune în scop de anestezie Soluţii administrate: . se aşteaptă evaporarea alcoolului se încarcă seringa cu o cantitate de aer egală cu cantitatea de soluţie ce urmează a fi aspirată se introduce acul prin dopul de cauciuc în flacon. uşor resorbabile.izotone .se scoate acul din flacon şi se agită până la completa dizolvare c) aspirarea soluţiei din flaconul închis cu dop de cauciuc: - se dezinfectează dopul de cauciuc. până la nivelul dopului şi se introduce aerul - se retrage pistonul sau se lasă să se golească singur conţinutul flaconului în seringă sub presiunea din flacon - acul cu care s-a perforat dopul de cauciuc se schimbă cu acul pentru injecţie DE ŞTIUT: - fiolele neetichetate sau de pe care s-a şters inscripţia nu se folosesc dacă în timpul deschiderii fiolei cad cioburi în interior. Scop Explorator intradermoreacţii la tuberculină.

se observă. având drept cauză pătrunderea parţială a bizoului acului în grosimea dermului lipsa aspectului caracteristic (papula cu aspect de coajă de portocală). nu se tamponează locul injecţiei reorganizarea îngrijirea ulterioară a pacientului .este informat să nu se spele pe antebraţ.asistenta pregăteşte adrenalină. să nu comprime locul injecţiei . formarea unei papule cu aspectul cojii de portocală.se retrage brusc acul. efedrină. la locul de injectare. având un diametru de 5-6 mm şi înălţimea de 1-2 mm .dezinfectează locul injecţiei .pătrunderea soluţiei sub derm lipotimie.dezinfecţia pielii cu alcool în cazul intradermoreacţiei la tuberculină Injecţia subcutanată reprezintă introducerea medicamentelor în stare lichidă în organism prin intermediul unor ace ce traversează ţesutul celular subcutanat.se întinde şi imobilizează pielea cu policele şi indexul mâinii stângi . cauza.se injectează lent soluţia prin apăsarea pistonului .se citeşte reacţia în cazul intradermoreacţiilor la intervalul de timp stabilit Incidente revărsarea soluţiei la suprafaţa pielii. stare de şoc cauzate de substanţa injectată necrozarea tegumentelor din jurul injecţiei DE ŞTIUT: . hemisuccinat de hidrocortizon când injecţia are drept scop testarea sensibilităţii organismului la diferite alergene DE EVITAT: .se prinde seringa în mâna dreaptă (între policele şi mediul mâinii drepte) şi se pătrunde cu bizoul acului îndreptat în sus în grosimea dermului .asistenta îşi spală mâinile . Se administrează soluţii  izotone nedureroase 141 .foarte lentă Executarea .Resorbţia: . Scop – terapeutic Resorbţia începe la la 5-10 min de la administrare şi durează în funcţie de concentraţia soluţiei administrate.

masându-se uşor. Locul de elecţie cristaline (insulina. cu forţă la baza cutei. alcool. pentru a favoriza circulaţia şi deci resorbţia medicamentului accidente • durere violentă prin lezarea unei terminaţiuni nervoase = se retrage acul puţin spre suprafaţă • 142 ruperea acului = extragerea manuală sau chirurgicală .dezinfectează locul injecţiei -pentru injecţia pe faţa externă a braţului. cofeina). prin apăsarea pistonului cu policele mâinii drepte -se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul injecţiei. cu bizoul lung pensă anatomică sau pensă Péan tinctură de iod. regiuni bogate în ţesut celular lax. extensibil      • • • • • • • • faţa externă a braţului faţa supero-externă a coapsei faţa supra. eter tampoane sterile de vată sau tifon pile de metal pentru deschiderea fiolei soluţiile de injectat muşama. longitudinal 2-4 cm -se verifică poziţia acului prin retragerea pistonului. histamina.se face o cută a pielii între indexul şi policele mâinii stângi.asistenta îşi spală mâinile . cu braţul sprijinit pe şold . dacă nu s-a pătruns într-un vas sanguin -se injectează lent soluţia medicamentoasă. poziţia pacientului este şezând. tăviţă renală Materiale execuţie . care se ridică după planurile profunde -se pătrunde brusc.şi subspinoasă a omoplatului regiunea subclaviculară flancurile peretelui abdominal seringi sterile şi uscate ace de injecţie sterile cu lungimea de 30-40mm.

m. prin verificarea poziţiei acului înainte de injectare De ştiut: locurile de elecţie ale injecţiei se vor alterna. cu alta verticală perpendiculară pe mijlocul celei orizontale • când pacientul e culcat. deasupra liniei de sprijin Locuri de administrare: muşchi voluminoşi lipsiţi de trunchiuri mari de vase şi nervi . Scop Terapeutic resorbţia începe imediat după administrare. în treimea mijlocie . • • se termină în 3-5min. injecţia se poate face în toată regiunea fesieră.faţa externă a braţului. cu densitate mare i. nervi. în muşchii fesieri se evită lezarea nervului sciatic.regiunea superoexternă a fesei .faţa externă a coapsei. punctul Barthelmy e situat la unirea treimii externe cu cele două treimi interne a unei linii care uneşte spina iliacă antero-superioară cu extremitatea şanţului interfesier) • când pacientul este în poziţie şezând.• hematom prin lezarea unui vas mai mare = se previne. pentru a asigura refacerea ţesuturilor în care sa introdus substanţa medicamentoasă De evitat: injecţia în regiunile infectate sau cu modificări dermatologice Injecţia intramusculară : introducerea substanţelor medicamentoase în stare lichidă în organism prin intermediul unui ac ce traversează muşchii voluminoşi lipsiţi de vase. se administrează soluţii Locul de elecţie: regiunea fesieră cadranul superoextern fesier = rezultă din întretăierea unei linii orizontale. care trece prin marginea superioară a marelui trohanter. mai lentă pentru soluţiile uleioase • • • • izotone uleioase coloidale. se caută ca repere punctuale Smirnov şi Barthelmy (punctul Smirnov este situat la un lat de deget deasupra şi înapoia marelui trohanter. până deasupra şanţului interfesier. în muşchiul deltoid pregătirea injecţiei Materiale 143 . trunchiuri nervoase .

efectuarea injecţiei în altă zonă se evită prin respectarea zonelor de elecţie a injecţiei extragerea manuală sau chirurgicală .se recomandă s ă relaxeze musculatura . cu diametru de 7/10.pacientul: seringi sterile şi uscate. prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale paralizia prin lezarea nervului sciatic hematom prin lezarea unui vas ruperea acului - Intervenţii retragerea acului. de unică folosinţă ace de injecţie sterile. de unică folosinţă.se informează .8/10. ortostatism. rămânând în repaos fizic îngrijirea ulterioară a pacientului: 5-10 minute Incidente şi accidente 144 durere vie.9/10mm seringile şi acele se găsesc împreună sau separat ambalate şi sterilizate tampoane de vată sterile tinctură de iod. cu acul montat la seringă se verifică poziţia acului prin aspirare se injectează lent soluţia • • • • se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul se masează uşor locul injecţiei pentru a activa circulaţia favorizând resorbţia . alcool. eter pile din metal pentru deschiderea fiolelor medicamentele de injectat lampă de spirt.se ajută să se aşeze comod în poziţie decubit ventral.se aşează în poziţie comodă. tăviţă renală .se dezbracă regiunea Efectuarea • • • asistenta îşi spală mâinile dezinfectează locul injecţiei întinde pielea între indexul şi policele mâinii stângi şi înţeapă perpendicular pielea cu rapiditate şi siguranţă. decubil lateral. şezând (pacienţii dispneici) .

la 4-5 cm sub locul puncţiei. respectându-se măsurile de asepsie poziţia acului se controlează. de pe faţa dorsală a mâinii  v.asistenta îşi spală mâinile se alege locul puncţiei se dezinfectează locul puncţiei se execută puncţia venoasă : • • se fixează vena cu policele mâinii stângi. în mâna dreaptă. maleolare interne  v. epicraniene Soluţii administrate : .izotone . prin injectarea accidentală întrun vas a soluţiilor uleioase - se previne prin verificarea poziţiei acului DE ŞTIUT: injecţia se poate executa şi cu acul detaşat de seringă.- supuraţia aseptică - se previne prin folosirea unor ace suficient de lungi pentru a pătrunde în masa musculară - embolie. de la plica cotului  v. acul ataşat cu bizolul în sus. antebraţului  v. gradaţiile fiind în sus. : introducerea substanţelor medicamentoase în stare lichidă în organism prin puncţie venoasă. exercitând o uşoară compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine se fixează seringa. Scop: explorator – se administrează substanţe de contrast radiologic terapeutic Locul injecţiei :  v.hipertone resorbţia: instantanee Execuţia injecţiei: . în cazul soluţiilor colorate. după introducerea acului în masa musculară infiltraţia dureroasă a muşchilor se previne prin alternarea locurilor injecţiilor Injecţia intravenoasă Def. între police şi restul degetelor 145 . prin detaşarea seringii de la ac.

ţinând seringa în mâna stângă. în ţesutul perivenos. la locul puncţiei se aplică tamponul îmbibat în alcool. dacă acul este în venă se retrage brusc acul. calciu bromat) va fi 146 . periodic. manifestată prin tumefierea ţesuturilor. în ordine. compresiv Îngrijirea ulterioară a pacientului se menţine compresiunea la locul injecţiei câteva minute se supraveghează în continuare starea generală Incidente şi accidente Intervenţii  injectarea soluţiei în ţesutul perivenos. puncţiile se vor face totdeauna mai central faţă de cele anterioare - dacă s-au revărsat. până când acul înaintează în gol • - se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei se controlează dacă acul este în venă se îndepsrtează staza venoasă prin desfacerea garoului se injectează lent. durere  flebalgia produsă prin injectarea rapidă a soluţiei sau a unor substanţe iritante  valuri de căldură. când injectarea s-a terminal. de aceea nu se vor repeta injecţiile în aceeaşi venă la intervale scurte - dacă pacientul are o singură venă accesibilă şi injecţiile trebuie să se repete. colaps DE ŞTIUT: -  se încearcă pătrunderea acului în lumenul vasului. lipotimie. senzaţia de uscăciune în faringe  hematom prin străpungerea venei  ameţeli. soluţiile hipertone (calciu clorat. iar cu policele mâinii drepte se apasă pe piston se verifică. continuându-se injecţia sau se încearcă în alt loc  injectare lentă  injectare lentă  se întrerupe injecţia  se anunţă medicul în timpul injectării se va supraveghea locul puncţiei şi starea generală (respiraţia. tegumentul – în direcţie oblică (unghi de 30 de grade).• se pătrunde cu acul traversând. culoarea feţei) vena are nevoie pentru refacere de un repaos de cel puţin 24 de ore . apoi peretele venos – învingându-se o rezistenţă elastică.

Subiectul 51 Acordarea ajutorului de urgenţă în electrocutare întreruperea curentului de la întrerupătoare sau îndepărtarea firului electric îndepărtarea accidentatului de sub acţiunea curentului atenţie: cel care încearcă să-l salveze va avea grijă să nu se electrocuteze el însuşi . Acordarea ajutorului de urgenţă în insolaţie - Scoaterea bolnavului de sub influenţa razelor solare Culcare la loc umbrit. . Se administrează antalgicc şi antiflogistice: aspirină. Se mai poate prinde victima de haine sau de păr. se administrează oxigen(dacă este posibil). vor fi administrate acesteia. pentru combaterea şocului. În dispensare mai îndepărtate .până la venirea salvării .Transportul la spital: se continuă resuscitarea cardiorespiratorie şi pe timpul transportului cu ajutorul aparatelor simple.la indicaţia medicului se administrează • - diazepam 10 mg sau plegomazin 25 mg (la copii un sfert din doză) lent. scândură.Resuscitarea cardiorespiratorie (dacă este nevoie): respiraţie gură la gură. ci pe toată calota (ajută la retrocedarea edemului cerebral în insolaţie). prin volumul său deplasează traiectul obişnuit al venei.C 1000mg. soluţie de pitan 1% . De reţinut: când transportul imediat al victimei nu este posibil. precum şi alcaline (bicarbonat de sodiu . . pentrucă acesta . sau cu o pătură aşezată peste accidentat. intravenos sau 147 . Se controlează funcţiile vitale în caz de comă sau stări convulsive. se asigură libertatea căilor aeriene. spre a se evita necrozarea ţesuturilor DE EVITAT: Încercările de a pătrunde în venă după formarea hematomului.o lingură de 250 ml ceai) de mai multe ori pe oră. sau piramidon. vit. niciodată nu se apucă accidentatul de părţile descoperite ale corpului.înştiintat medicul pentru a interveni. masaj cardiac. Se administrează oxigen dacă există posibilitatea. cu capul ridicat. bine ventilat. alte unelte de lemn sau plastic) sau cu mâna protejată de o haină groasă şi uscată sau de mănuşi de cauciuc. Se aplică comprese reci pe cap sau chiar o pungă cu gheaţă nu numai pe frunte. soluţii saline 5%. Scoaterea victimei de sub influenţa curentului se poate efectua acţionând de la distanţă cu o prăjină (par.

hemisuccinat de hidrocortizon 250-500 mg lent intravenos. tulburărilor hidroelectolitice. hipotensiunii. insuficienţei renale acute şi tratamentul şocului. prin fracturarea unor oase se scurge 148 . dextran sau marisang (500 ml) în caz de hipotensiune. urgentarea transportului la spital unde se va face tratamentul general de: • combatere a edemului cerebral prin diureză forţată cu manitol 1-2 mg kilocorp.) sau. În funcţie de locul unde se scurge sângele se deosebesc: • hemoragia internă.hemostaza A. - La indicaţia medicului: . unde se vor face: perfuzie cu soluţii glucozate şi clorurate. asociat cu furosemid 4-5 fiole (manitolul trebuie administrat totdeauna cu furosemid). se administrează o fiolă plegomazin Îngrijiri de urgenţă acordate în hemoragiile externe .intramuscular pentru prevenirea sau liniştirea convulsiilor: • hidratarea prin perfuzii: glucoză 5% sau ser fiziologic. • In caz dc colaps: efedrină 25-50 mg lent intravenos sau în perfuzie cu glucoză 5%. în doză de 0. când sângele se varsă într-o cavitate seroasă (hemotorax.la bolnavii cu sindrom colinergic (caracterizat prin: hipersalivaţie.4% 50-100 ml (care se adaugă în soluţia de perfuzie).v. cărbune activat. tratamentul insuficienţelor hepatice acute. . la care atropina este contraindicată.m. hemoperitoneu. mioză) se administrează atropine i.clasificarea hemoragiilor . sau i. hemartroză etc. mialgin (1 fiolă) sau antispastice pentru calmarea colicilor. spălătură gastrică cu lichide dulci şi sărate.la bolnavii cu sindrom atropinic. ser Ringer. bicarbonat de sodiu 8. hipersudoraţie. • Transportarea de urgenţă a bolnavului la spital . • Acordarea ajutorului de urgenţă în intoxicaţii cu ciuperci otrăvitoare • La primele semne trebuie să se facă: provocarea de vărsături. hemopericard.5 mg (jumătate fiolă). Combaterea acidozei.

printre ţesuturile vecine osului; • • hemoragia externă, când sângerarea se face în afara organismului: hemoragia exteriorizată, când hemoragia se face într-o cavitate (stomac, intestin

etc.), iar eliminarea are loc după câtva timp (epistaxis, hemoptizie, hematemeză, melenă, metroragie, hematurie). B. În funcţie de felul vasului care sângerează, hemoragiile pot fi: • hemoragii arteriale, cele mai periculoase, deoarece sângele se evacuează în timp scurt în cantitate mare. Sângele care provine din artere are următoarele caracteristici : ţîşneşte din rană în jeturi întrerupte (sincron cu sistola cardiacă) şi are culoare roşie aprinsă • • • hemoragii venoase: sângele iese în jet continuu şi are o culoare închisă; hemoragii capilare: sângerarea este difuză, clinic apar echimoze sau hematoame; hemoragii mixte: arterio-veao-capilare; apar în cazul unui traumatism când se rup dintr-o dată atât vene, cât şi artere sau capilare. C. În funcţie de cantitatea de sânge pierdut deosebim: hemoragii mici, mijlocii, grave. Prim ajutor - Se întinde accidentatul la orizontală - Se face hemostaza provizorie, realizabilă, pe mai multe căi: compresiune manuală sau digitală, pansament compresiv, • flectarea puternică a extremităţii, • aplicarea garoului, • pensarea vasului sângerând A. Compresiunea manuală sau digitală • trece în apropierea unui plan osos. În funcţie de calibrul vasului şi de profunzimea la care se află, apăsarea va fi executată cu degetul mare, cu celelalte degete ale mâinii sau cu pumnul. • Compresiunea digitală se foloseşte în prima urgenţă până ce s-au procurat materiale necesare pentru obţinerea hemostazei provizorii prin alte tehnici: cu ajutorul pansamentului compresiv, garoului sau aplicarea unei pense pe vasul care sângerează. • Locurile de elecţie (traiectul anatomic al arterelor) pentru realizarea compresiunii trebuie bine cunoscute de cel care aplică metoda. Astfel: - când rana se află pe frunte, compresiunea se face pe artera temporală superficială care trece imediat inaintea urechii (a); Artera rănită va fi comprimată numai dacă apăsarea se exercită în regiunile în care ea

149

a f

b

c

d

e

- când rana se află pe creştetul capului, compresiunea se face de o parte şi de alta partea marginilor rănii (b) Atenţie! În cazul oaselor capului fracturate, hemostaza provizorie se va face prin pansament compresiv. În rănile din regiunea temporală (părţile laterale ale craniului), compresiune imediat deasupra şi în spatele pavilionului urechii (c); în rănile de la obraz, buze, pe suprafaţa exterioară a nasului; comprimarea arterei faciale (la mijlocul mandibulei) (d) ; în hemoragiile din regiunea gâtului şi a feţei: comprimarea arterei carotide, anterior de muşchiul sternocleidomastoidian (e, f) ; pentru hemoragiile din regiunea umărului a articulaţiei umărului sau a axilei se va comprima artera subclaviculară deasupra claviculei, pe prima coastă (g, h, i);

g -

h

i

j

k

în rănile sângerânde ale braţului, antebraţului: comprimarea arterei humerale – pe faţa interă a braţului, între muşchii biceps (anterior) şi triceps (posterior). În funcţie de nivelul la care se află rana, apăsarea se face(j, k) :
• • •

în axilă, pe faţa internă la jumătatea braţului (l), sau la plica cotului (m);

l p -

m

n

o

în rănile sângerânde ale mâinii, palmei comprimarea arterei radiale se face cu un deget, pe partea externă a plicii pumnului, şi cu un al doilea deget pe partea internă a aceleeaşi plici a pumnului, pe artera cubitală (n).

Când rana se află la membrul inferior: 150

-

în sângerarea rănilor din regiunea inghinală comprimarea vasului se face pe pliul inghinal(o, p) când hemoragia se află la coapsă, comprimarea arterei femurale pe traiectul ei, proximal de plagă, se face (în funcţie de locul plăgii) în treimea mijlocie a coapsei, pe faţa internă a acesteia (q, r)

-

q -

r

s

t

Dacă rana se află la nivelul genunchiului sau gambei: comprimarea se face pe faţa posterioară a coapsei în apropierea pliului (s) genunchiului; sau comprimarea arterei poplitee în faţa posterioară a genunchiului (t)

-

când sângerarea provine dintr-o rană situată în regiunea pelvisului, comprimarea aortei abdominale se face prin apăsarea peretelui abdominal cu pumnul sub ombilic. Artera este (teoretic) turtită pe planul osos al coloanei vertebrale lombare (u, v)

u

v

w

Locuri unde se poate face hemostaza arterială provizorie prin comprimare digitală sau manuală: 1 - aorta abdominală; 2 – iliacă externă; 3 - artera axilară; 4 - artera hurnerală; 5 - artera radială; 6 - artera ulnară; 7 artera subclaviculară; 8 - artera carotidă comună; 9 - artera mentonieră; 10 – artera temporală; 11 - artera retroauriculară; 12 - artera femurală; 13 - artera poplitee; 14 - artera pedioasă.

Alte sisteme de comprimare a aortei: (w) _ Se poate executa o hemostază provizorie şi prin comprimarea cu degetul înfăşurat într-o compresă sterilă chiar în plagă, astupând orificiul arterial. Acţiunea de prim ajutor începută prin compresiunea digitală sau manuală are dezavantajul că nu 151

poate fi prea mult prelungită, deoarece intervine oboseala celui care o aplică şi dificultăţi de a manevra rănitul, iar în timpul transportului este greu de aplicat. B. Pansamentul compresiv În hemoragiile care interesează vasele mici, hemostaza poate fi făcută cel mai simplu cu ajuturul pansamentelor compresive. După executarea toaletei plăgii, se acoperă regiunea cu o mare cantitate de comprese sterile, paste care se înfăşoară strans o faşă. - În funcţie de locul plăgii, al hemoragiei şi în funcţie de vasul lezat, dacă este posibilă (după măsura de prim ajutor începută prin compresiune digitală sau manuală, sângerarea fiind astfel oprită), se va executa toaleta plăgii şi se va aplica pansamentul compresiv. Pentru că aplicarca garoului implică şi riscuri (mai ales când garoul este aplicat incorect), se recomandă ca hemostaza pentru perioada transportului se fie făcută cu ajutorul pansamentelor compresive. Acestea au avantajul că nu brutalizează vasul şi în altă regiune deâtl în zona afectată de traumatism şi permit irigarea membrului prin vasele care au rămas intacte. Pansamentul compresiv este util în hcmoragiile venoase şi capilare de la extremităţi, plăgile părţilor moi buco-faciale, precum şi în toate plăgile peretelui toracic sau abdominal. C. Flectarea puternică a extremităţii Se utilizează când plaga este localizată în regiunile axilare, inghinale, faţa anterioară a cotului sau posterioară a genunchiului. a) În plăgile arterei humerale, după ce se introduce în axilă o faşă rulată (sau un alt corp dur învelit în vată şi tifon sau porţiuni din rufăria bolnavului), se flectează antebraţul pe braţ şi se aplică braţul pe torace. În această poziţie membrul superior se fixează solid la torace cu o faşă, centură, bucăţi din rufăria bolnavului etc. b) Pentru hemostaza arterelor antebraţului sau în plăgi ale plicii cotului se aşează un sul în plica cotului şi se flectează antebraţul pe braţ fixându-se în această poziţie (x).

x

y

z

z'

c) În cazul hemoragiei de la rădăcina coapsei (în regiunea inghinală) se pot utiliza următoarele metode de hemostază provizorie: - una, prin aplicarea unui sul la baza triunghiului Scarpa, care se fixează cu o faşă, curea etc.(y) - sau prin aplicarea unui sul în regiunea inghinală, urmată de flectarea şi fixarea coapsei 152

la rădăcina membrului inferior hemostaza se poate face ca în fig. apoi capetele se înnoadă sau se prind cu o pensă hemostatică. în practică. acolo unde sunt simţite bătăile arterei. fapt care obligă să fie desfăcut şi să se încerce o nouă aplicare • Garoul va fi plasat deasupra rănii când hemoragia provine dintr-o arteră ruptă şi sub rană. un rulou de faşă sau din alt material. Peste pense se trece o tură de faşă. această diferenţiere între hemoragia arterială şi hemoragia venoasă nu este foarte importantă. manşeta pneumatică a aparatului de tensiune arterială . pentru că în cazul în care garoul este aplicat corect la rădăcina membrului.α Pentru comprimarea arterei femurale. se opreşte atât hemoragia de origine arterială. • • Tubul se aplică bine întins. cât şi hemoragia de origine venoasă. În realitate. înseamnă că garoul nu a fost aplicat corect. Dacă rana continuă să sângereze. La nevoie pot fi utilizate bucăţi de pânză. batistă. ca să nu fie smulse.pe abdomen şi a gambei pe coapsă (z). când este secţionată o venă. Pentru hemostaza provizorie cu ajutorul garoului se vor folosi tuburile de cauciuc. D. înconjurându-se cu el membrul interesat cel puţin de două ori . banda Esmarch. cu fixarea ei în această poziţie(z'). sfoară. Garoul se poate aplica peste îmbrăcăminte sau peste pansament şi se va strânge până la dispariţia sângerării Este bine ca între garou şi tegument să se fixeze pe traiectul arterei. β α • β Dezavantajul principal al aplicării garoului constă în faptul că nu poate fi menţinut mai mult de o 153 . În felul acesta se obţine hemostaza fără comprimarea excesivă a ţesuturilor . Aplicarea garoului se face înaintea toaletei şi pansării rănii. • • Pentru comprimarea arterei axilare se poate folosi un garou circular. • În hemoragiile venoase sângerarea continuă până se scurge sângele aflat în membru în momentul aplicării garoului.Aplicarea garoului • • Garoul este indicat în plăgile arteriale sau venoase de calibru mare şi mijlociu de la membre. ca în fig. peste care se strânge garoul. d) Hemostaza provizorie în leziunile arterei poplitee se obţine prin aşezarea sulului în regiunea poplitee şi flectarea puternică a gambei pe coapsă.

E. în momentul ridicării garoului. pentru 2-3 minute. ca garoul să fie înlocuit cu pansament compresiv. În plus. se instalează vasoplegie cu creşterea permeabilităţii capilare. Manevra se execută sub strictă supraveghere. Garoul este aplicat corect. sângerânde se prind în vârful penselor. fapt care se poate solda cu amputarea memhrului. În cazul în care bolnavii la care s-a aplicat hemostaza cu garou nu ajung la spital înainte de o oră .oră sau cel mult o oră şi jumătate. deoarece pot să apară şocuri tardive.Este obligator să se noteze pe un bilet data şi ora aplicării garoului şi biletul să se prindă cu un ac de pansament sau de haina bolnavului. Din aceste motive se consideră că atitudinea cea mai corectă este folosirea garoului numai pentru pcrioada de timp în care se face toaleta rănii. apar vicieri ale metabolismului. Pensarea vasului sângerând Pensarea provizorie a vaselor sau forcipresura se face cu pense Pean sau Kocher. cataboliţii (substanţe toxice) se vor vărsa în torentul circulator general. substanţe toxice. aplicându-se peste ea un pansament aseptic şi se transportă bolnavul la unitatea chirurgicală cea 154 . pentru perioada transportului. Tulburările vasculare nu sunt evidente atât timp cât este aplicat garoul. a unor leziuni ireversibile. palid. garoul se desface cu intetmitenţă (la intervale mai scurte) pentru 20-30 de secunde. în cazul îndepărtării unui garou vor fi luale unele măsuri. Din cauza ischemiei sub ligatura circulară.o oră şi jumătate. pentru că în timpul decompresiunii vasculare poate să apară şocul (şocul de degarotare). fibrele musculare degenerează. nervii încep să sufere. la vedere. după care este preferabil. După ridicarca acestuia. Concomitent cu scoaterea garoului se vor lua măsuri de deşocare: supravegherea bolnavului trebuie să fie continuă 24-48 ore după ridicarea bolnavului. • Dacă garoul este menţinut peste acest interval de timp. în teritoriul tisular lipsit de aportul de oxigen. garoul se pune ceva mai sus. cu permeabilitate modificată explică plasmexodia importantă. va trebui să se desfacă garoul la interval de 20-30 de minute. De aceea. cu acumulare de cataboliţi. comprimând rana cu comprese sterile apăsate cu forţă. Aplicarca garoului rămâne oricum unica posibilitate de a obţine o hemostază provizorie în cazul accidentelor soldale cu amputarea traumatică a membrelor superioare şi inferioare. capilarele dilatate. care poate să ducă la moartea bolnavului. Pensa va fi lăsată în plagă pe vasul prins. La reaplicare. Capetele vaselor secţionate. dacă în porţiunea aflată sub el membrul devine alb. Dacă durata transportului depăşeşte a oră şi jumătate. pentru că scoaterea garoului poate fi urmată do colaps circulator. există riscul apariţiei.

aceasta colectează sângele de la membre. formând vena cavă superioară. Artera aortă porneşte din ventriculul stâng. Venele membrelor inferioare (vena femurală). ce se deschid în atriul stâng. Sângele venos de la creier. ultima pătrunzând în coapsă sub numele de arteră femurală. Deci: circulaţia mare începe din ventriculul stâng şi se continuă prin aortă. Dacă traumatismul este violent. 'I'raumatismelc simple provoacă leziuni ale vaselur mici. Atenţie! Se verifică să nu derapeze pensele (să nu se desfacă). de asemenea. care se deschid în atriul drept. distribuind sângele oxigenat în tot organismul.mai apropiată. care se traduce clinic prin hematoame sau echimoze superficiale. se deschide în atriul drept.artera iliacă internă şi artera iliacă externă. se continuă prin artera pulmonară. se îndreaptă în jos în faţa coloanei vertebrale (aorta toracică). dând hemoragii 155 . Cauzele care dau hemoragie sunt multiple. pentru ca străbătând diafragma. se pot rupe vase sanguine mari. faţă. Din arcul aortic se desprind ramuri ce vor iriga gâtul şi capul. Sistemul arterial este însoţit de sistemul venos. Acordarea îngrijirilor în hemoragii Toate arterele din corp au ca origine două trunchiuri principale: artera aortă şi artera pulmonară. care după ce se împarte în două ramuri pentru cei doi plămâni duc sângele neoxigenat la plămâni. După oxigenare sângele este readus la inimă prin cele 4 vene pulmonare. ce se deschide în atriul drept. gât este colectat de vena jugulară. Aceste ramuri sunt: trunchiul brahiocefalic. ce se divide în artera carotidă comună (dreaptă şi stângă) şi în artera subclaviculară (dreaptă şi stângă). Sângele se încarcă cu bioxid de carbon şi este colectat de cele doua vene cave (superioară şi inferioară). Orice leziune de vas determină hemoragie adică ieşirea sângelui în afara patului vascular. cele mai frecvente fiind traumatismele şi rănile. împreună cu venele iliace comune. La nivelul vertebrei a IV-a lombară aorta se bifurcă în arterele iliace comune (stângă şi dreaptă) care la rândul lor se divid fiecare în două ramuri . se curbează formând arcul aortei (cârja). unde se va face hemostaza definitivă prin ligature sau suturarea vasului. formează vena cavă inferioară care. aorta să devină abdominală. Circulaţia mică sau pulmonară începe din ventriculul drept. Aceasta se uneşte cu vena subclaviculară.

Stabilirea indicelui de şoc : Este foarte important ca încă de la locul accidentului să fie precizaţi unii indici de apreciere a stării accidentatului. De aceea. lipotimii (datorită ischemiei scoarţei cerebrale). vâjâituri în urechi.5 Sânge pierdut (deficit) Normovolemie Deficit 20-30% Deficit 30-35% Defit 50% Deficit >50% Starea rănitului 100/100 mmHg = 120/80 mmHg 140/70 mmHg 140/60 mmHg = = = Şoc potenţial Şoc manifest Şoc grav Şoc terminal De reţinut: nu totdeauna se pot face asemenea corelări. sete intensă. puls accelerat (100-120 de bătăi pe minut). respiraţie accelerată superficială. rinichii şi 156 . Indicele de şoc permite evaluarea stării rănitului. tensiunea arterială scăzută. extremităţi reci. pentru care trebuie luate măsuri terapeutice urgente. max. Astfel indicele de şoc poate constitui uneori un indiciu preţios în vederea aprecierii volumului de sânge pierdut. chiar dacă imediat după hemoragie nu s-a prăbuşit tensiunea arterială. deoarece starea accidentatului nu evoluează mereu paralel cu intensitatea hemoragiei. Astfel: - Valoarea raportului Puls / T.exteriorizate sau neexteriorizate importante. 70/140 mmHg = Indice de şoc 0. apar semne în funcţie de cavitatea în care a avut loc hemoragia ( traumatisme toracicehemotorax şi traumatisme abdominale = hemoperitoneu). un rănit cu hemoragie internă care nu poate fi controlată va ti transportat urgent la spital. Prim ajutor : Se aşează traumatizatul într-o poziţie în care centrii nervoşi cerebrali.5 1 1. Orice rănit care a avut o sângerare este ameninţat de şoc hipovolemic.5 2 2. Hemoragiile interne Hemoragiile interne se însoţesc de tulburări din partea întregului organism: - paloare . gură uscată.datorită vasoconstricţiei. făcând un simplu raport între frecvenţa pulsului şi valoarea tensiunii arteriale maxime. ameţeli.A.

. organismul nu mai are capacitatea de a lupta pentru refacerea organelor lezate.ficatul. la şoc traumatic. Învelirea bolnavului şi supravegherea acestuia cu atenţie pe tot timpul transportului. Organismul poate să suporte fără tulburări importante o pierdere de maximum 1/10 din cantitatea sa totală. jet).traumatizatul va fi mişcat cât mai puţin. cu membrele inferioare ridicate cât mai sus în unghi de 30-40° (dacă nu sunt fracturate) şi cu capul plasat sub nivelul corpului.nu se administrează apă sărată sau alte lichide. fiind (ca şi hemoragiile interne) însoţite de tulburări din partea întregului organism. Pentru aceasta. chiar şi atunci când se pierde o cantitate mică de sânge. venoasă) în hemoragiile externe se stabileşte în funcţie de caracteristicile sângelui arătate (culoare. şocul hemoragic (asemănător celui traumatic) prin hipovolemie.a. De reţinut: . vărsăturile declanşate periclitând în plus viaţa bolnavului. organe foarte sensibile la lipsa de oxigen. dacă traumatizatul este conştient. • • • • • Rccoltarea sângelui pentru grup sanguin Montarea unei perfuzii macromoleculare. accidentatul fiind expus în cazul politraumatismelor. semnele generate de anemie sunt asemănătoare. Hemoragiile externe Provenienţa sângelui (arterială. .nu se injectează vasoconstrictoare (noratrinal. să primească cantitatea suficientă de sânge. • După culcarea traumatizatului la orizontală încă de la locul accidentului.) la un traumatizat care sângerează. cadrele medicale de la salvare sau de la alte eşaloane medicale (dispensare medicale) vor executa puncţionarea unei vene (cât acestea nu sunt colabate). prin epuizarea resurselor biologice. 157 . se aşează în poziţie orizontală pe spate. toracele sau mijiocul. Dacă este inconştient se aşează în poziţie laterală de securitate. cu reanimare imediată în caz de stop cardiorespirator. Controlul funcţiilor vitale. Scoaterea sau slăbirea oricărei părţi a vestimentaţiei care apasă gâtul. efedrina ş.Se întinde accidentatul la orizontală acute. De reţinut: cantitatea de sânge existentă în corpul omenesc reprezintă aproximativ 1/13 parte din greutatea corpului. adică în medie 5-8 litri la un adult. Uneori. La pierderi mai mari (de 20-30% din volumul total de sânge) apar tulburări Prim ajutor : . Hemoragiile externe.

antebraţului: comprimarea arterei humerale – pe faţa interă a braţului. comprimarea arterei faciale (la mijlocul mandibulei) . În rănile din regiunea temporală (părţile laterale ale craniului). • aplicarea garoului. între muşchii biceps (anterior) şi triceps (posterior). • Locurile de elecţie (traiectul anatomic al arterelor) pentru realizarea compresiunii trebuie bine cunoscute de cel care aplică metoda. pe suprafaţa exterioară a nasului. În funcţie de nivelul la care se află rana. sau la plica cotului . pentru hemoragiile din regiunea umărului a articulaţiei umărului sau a axilei se va comprima artera subclaviculară deasupra claviculei. apăsarea va fi executată cu degetul mare. anterior de muşchiul sternocleidomastoidian . . • flectarea puternică a extremităţii. apăsarea se face : • • • Artera rănită va fi comprimată numai dacă apăsarea se exercită în regiunile în care ea în axilă. • Compresiunea digitală se foloseşte în prima urgenţă până ce s-au procurat materiale necesare pentru obţinerea hemostazei provizorii prin alte tehnici: cu ajutorul pansamentului compresiv. cu celelalte degete ale mâinii sau cu pumnul. buze. Astfel: . în hemoragiile din regiunea gâtului şi a feţei: comprimarea arterei carotide. compresiune imediat deasupra şi în spatele pavilionului urechii . Atenţie! În cazul oaselor capului fracturate. hemostaza provizorie se va face prin pansament compresiv.Se face hemostaza provizorie. • pensarea vasului sângerând A. pe prima coastă . garoului sau aplicarea unei pense pe vasul care sângerează. pe mai multe căi: compresiune manuală sau digitală. compresiunea se face de o parte şi de alta partea marginilor rănii . pansament compresiv. pe faţa internă la jumătatea braţului .când rana se află pe frunte. în rănile de la obraz. Compresiunea manuală sau digitală • trece în apropierea unui plan osos. realizabilă.când rana se află pe creştetul capului. compresiunea se face pe artera temporală superficială care trece imediat inaintea urechii . În funcţie de calibrul vasului şi de profunzimea la care se află. 158 .. în rănile sângerânde ale braţului.

. palmei comprimarea arterei radiale se face cu un deget. Pansamentul compresiv este util în hcmoragiile venoase şi capilare de la extremităţi. iar în timpul transportului este greu de aplicat. dacă este posibilă (după măsura de prim ajutor începută prin compresiune digitală sau manuală. se face (în funcţie de locul plăgii) în treimea mijlocie a coapsei. se acoperă regiunea cu o mare cantitate de comprese sterile. şi cu un al doilea deget pe partea internă a aceleeaşi plici a pumnului.În funcţie de locul plăgii. 159 . hemostaza poate fi făcută cel mai simplu cu ajuturul pansamentelor compresive. plăgile părţilor moi buco-faciale. Dacă rana se află la nivelul genunchiului sau gambei: comprimarea se face pe faţa posterioară a coapsei în apropierea pliului genunchiului. precum şi în toate plăgile peretelui toracic sau abdominal. Artera este (teoretic) turtită pe planul osos al coloanei vertebrale lombare Alte sisteme de comprimare a aortei: Se poate executa o hemostază provizorie şi prin com- - - primarea cu degetul înfăşurat într-o compresă sterilă chiar în plagă. astupând orificiul arterial. Acestea au avantajul că nu brutalizează vasul şi în altă regiune deâtl în zona afectată de traumatism şi permit irigarea membrului prin vasele care au rămas intacte. Pansamentul compresiv În hemoragiile care interesează vasele mici. paste care se înfăşoară strans o faşă. sângerarea fiind astfel oprită). Când rana se află la membrul inferior: - în sângerarea rănilor din regiunea inghinală comprimarea vasului se face pe pliul inghinal. comprimarea aortei abdominale se face prin apăsarea peretelui abdominal cu pumnul sub ombilic. pe partea externă a plicii pumnului. al hemoragiei şi în funcţie de vasul lezat. Acţiunea de prim ajutor începută prin compresiunea digitală sau manuală are dezavantajul că nu poate fi prea mult prelungită. pe faţa internă a acesteia. se recomandă ca hemostaza pentru perioada transportului se fie făcută cu ajutorul pansamentelor compresive.- în rănile sângerânde ale mâinii. când hemoragia se află la coapsă. proximal de plagă. După executarea toaletei plăgii. Pentru că aplicarca garoului implică şi riscuri (mai ales când garoul este aplicat incorect). deoarece intervine oboseala celui care o aplică şi dificultăţi de a manevra rănitul. se va executa toaleta plăgii şi se va aplica pansamentul compresiv. sau comprimarea arterei poplitee în faţa posterioară a genunchiului când sângerarea provine dintr-o rană situată în regiunea pelvisului. pe artera cubitală . comprimarea arterei femurale pe traiectul ei. B.

În această poziţie membrul superior se fixează solid la torace cu o faşă.C. La nevoie pot fi utilizate bucăţi de pânză. înseamnă că garoul nu a fost aplicat corect.sau prin aplicarea unui sul în regiunea inghinală. după ce se introduce în axilă o faşă rulată (sau un alt corp dur învelit în vată şi tifon sau porţiuni din rufăria bolnavului). În felul acesta se obţine hemostaza fără comprimarea excesivă a ţesuturilor . prin aplicarea unui sul la baza triunghiului Scarpa. D. urmată de flectarea şi fixarea coapsei pe abdomen şi a gambei pe coapsă. b) Pentru hemostaza arterelor antebraţului sau în plăgi ale plicii cotului se aşează un sul în plica cotului şi se flectează antebraţul pe braţ fixându-se în această poziţie.una. inghinale. se flectează antebraţul pe braţ şi se aplică braţul pe torace. apoi capetele se înnoadă sau se prind cu o pensă hemostatică. Pentru hemostaza provizorie cu ajutorul garoului se vor folosi tuburile de cauciuc. • • Tubul se aplică bine întins. manşeta pneumatică a aparatului de tensiune arterială . d) Hemostaza provizorie în leziunile arterei poplitee se obţine prin aşezarea sulului în regiunea poplitee şi flectarea puternică a gambei pe coapsă. fapt care obligă să fie desfăcut şi să se încerce o nouă aplicare • Garoul va fi plasat deasupra rănii când hemoragia provine dintr-o arteră ruptă şi sub rană.Aplicarea garoului • • Garoul este indicat în plăgile arteriale sau venoase de calibru mare şi mijlociu de la membre. Peste pense se trece o tură de faşă. înconjurându-se cu el membrul interesat cel puţin de două ori . ca să nu fie smulse. faţa anterioară a cotului sau posterioară a genunchiului.(y) . cu fixarea ei în această poziţie. Dacă rana continuă să sângereze. batistă. bucăţi din rufăria bolnavului etc. un rulou de faşă sau din alt material. care se fixează cu o faşă. sfoară. peste care se strânge garoul. centură. Aplicarea garoului se face înaintea toaletei şi pansării rănii. Garoul se poate aplica peste îmbrăcăminte sau peste pansament şi se va strânge până la dispariţia sângerării Este bine ca între garou şi tegument să se fixeze pe traiectul arterei. a) În plăgile arterei humerale. banda Esmarch. Flectarea puternică a extremităţii Se utilizează când plaga este localizată în regiunile axilare. curea etc. 160 . acolo unde sunt simţite bătăile arterei. c) În cazul hemoragiei de la rădăcina coapsei (în regiunea inghinală) se pot utiliza următoarele metode de hemostază provizorie: .

pentru că în cazul în care garoul este aplicat corect la rădăcina membrului. există riscul apariţiei. pentru 2-3 minute. Garoul este aplicat corect. Dacă durata transportului depăşeşte a oră şi jumătate. În cazul în care bolnavii la care s-a aplicat hemostaza cu garou nu ajung la spital înainte de o oră .Este obligator să se noteze pe un bilet data şi ora aplicării garoului şi biletul să se prindă cu un ac de pansament sau de haina bolnavului. garoul se pune ceva mai sus. cât şi hemoragia de origine venoasă. La reaplicare. capilarele dilatate. Pentru comprimarea arterei femurale. fapt care se poate solda cu amputarea memhrului. dacă în porţiunea aflată sub el membrul devine alb. În hemoragiile venoase sângerarea continuă până se scurge sângele aflat în membru în momentul aplicării garoului. substanţe toxice. palid. în practică. fibrele musculare • degenerează. Tulburările vasculare nu sunt evidente atât timp cât este aplicat garoul.când este secţionată o venă. această diferenţiere între hemoragia arterială şi hemoragia venoasă nu este foarte importantă. nervii încep să sufere. Dacă garoul este menţinut peste acest interval de timp. cu 161 . apar vicieri ale metabolismului. a unor leziuni ireversibile. pentru că în timpul decompresiunii vasculare poate să apară şocul (şocul de degarotare). • În realitate. Din cauza ischemiei sub ligatura circulară. ca garoul să fie înlocuit cu pansament compresiv. După ridicarca acestuia. se opreşte atât hemoragia de origine arterială.o oră şi jumătate. Manevra se execută sub strictă supraveghere. garoul se desface cu intetmitenţă (la intervale mai scurte) pentru 20-30 de secunde. • • Pentru comprimarea arterei axilare se poate folosi un garou circular. pentru perioada transportului. comprimând rana cu comprese sterile apăsate cu forţă. în teritoriul tisular lipsit de aportul de oxigen. se instalează vasoplegie cu creşterea permeabilităţii capilare. Din aceste motive se consideră că atitudinea cea mai corectă este folosirea garoului numai pentru pcrioada de timp în care se face toaleta rănii. Aplicarca garoului rămâne oricum unica posibilitate de a obţine o hemostază provizorie în cazul accidentelor soldale cu amputarea traumatică a membrelor superioare şi inferioare. după care este preferabil. cu acumulare de cataboliţi. la vedere. la rădăcina membrului inferior hemostaza se poate face ca în figură • Dezavantajul principal al aplicării garoului constă în faptul că nu poate fi menţinut mai mult de o oră sau cel mult o oră şi jumătate. va trebui să se desfacă garoul la interval de 20-30 de minute.

Prin acest procedeu se obţine un volum de circa 1000 ml de sânge. se va impune conducătoruluui autosalvării ca deplasarea să se facă cu viteză constantă. cataboliţii (substanţe toxice) se vor vărsa în torentul circulator general. • • • • 162 Se montează tensiometrul. Se va administra oxigen prin sondă nazală (dacă este posibil). Valorile se consemnează. Declivitatea este contraindicată dacă există şi un traumatism cerebral. pentru că scoaterea garoului poate fi urmată do colaps circulator. Prevenirea sau combaterea şocului posthemoragic După refacerea hemostazei provizorii se va proceda astfel: • • Se aşează bolnavul pe targă în decubit dorsal. E. reomacrodex. dar cât mai rapid. • Dacă hemoragia este gravă şi accidentatul se află în colaps. în cazul îndepărtării unui garou vor fi luale unele măsuri. Se va evita manevrarea traumatizaţilor. . aplicându-se peste ea un pansament aseptic şi se transportă bolnavul la unitatea chirurgicală cea mai apropiată. glucoză 5 sau 10%.A. în momentul ridicării garoului. Atenţie! Se verifică să nu derapeze pensele (să nu se desfacă). Se pregăteşte o trusă de perfuzie şi se racordează la un flacon sau pungă cu soluţie perfuzabilă: dextran. Pensa va fi lăsată în plagă pe vasul prins. va fi preferat pentru început o soluţie macromoleculară. sângerânde se prind în vârful penselor. se va proceda la ridicarea membrelor la verticală şi menţinerea lor ca atare. deoarece pot să apară şocuri tardive. se racordează tubul de perfuzie. În plus. orizontal sau decliv. la intervale apropiate. Se puncţionează orice venă mai aparentă.permeabilitate modificată explică plasmexodia importantă. se numără pulsul şi se măsoară T. De aceea. Concomitent cu scoaterea garoului se vor lua măsuri de deşocare: supravegherea bolnavului trebuie să fie continuă 24-48 ore după ridicarea bolnavului. Dacă puncţia venoasă nu reuşeşte. care poate să ducă la moartea bolnavului. Dace este la dispoziţie. ori soluţie cloruro-sodică izotonă. Capetele vaselor secţionate. cadre competente vor face perfuzarea în vena jugulară sau în vena femurală. unde se va face hemostaza definitivă prin ligature sau suturarea vasului. Pensarea vasului sângerând Pensarea provizorie a vaselor sau forcipresura se face cu pense Pean sau Kocher.

. = poziţia Trendelenburg pentru a asigura o circulaţie cerebrală corespunzătoare .În H.exteriorizarea sângelui prin defecaţie.S.Se poate aplica pungă cu gheaţă deasupra zonei presupus suferinde.în ultimii ani s-a impus pe plan mondial înlocuirea sângelui integral cu perfuzie intercalată de sânge cu soluţie polielectrolitică Ringer în proporţie de 1/3. eliminat prin tuse. se introduc în esofag. dezlegarea se va face progresiv.În spital . melenă . semnele generale sunt cele ale unei hemoragii interne. Astfel. pentru 24-36 ore sonde speciale cu balonaş esofagian compresiv (Blackmore) . aerat. hemoptizie .Tratament general: vezi primul ajutor în hemoragiile interne. Se interzice orice efort fizic.Flacoanele vor fi încălzite în apă caldă . . izo-Rh şi cu determinarea compatibilităţii directe (Jeanbreau) pe lamă (serul primitorului cu hematiile donatorului). în funcţie de sediul hemoragiei. în general.În hemoptiziile abundente se face ligatura celor 4 membre (alternativ) pentru a diminua întoarcerea venoasă (20-30 minute). spumos. orientarea asupra sursei de hemoragie se face în aceste cazuri în funcţie de organul cavitar din care se exteriorizează. cele mai frecvente forme dc hemoragii exteriorizate sunt: • • • • • • epistaxis .perfuzie de sânge şi plasmă foarte proaspete. Hemoragii exteriorizate În hemoragia exteriorizată semnele locale se află la distanţă de focarul hemoragiei şi. când hemoragia este dată de ruptura varicelor esofagiene. hematurie .hemoragie din nas. hematemeză . .sângerare care provine din arborele urinar. Determinarea grupelor sanguine prin metoda Beth-Vincent cu ser antiA antiB 163 .D.eliminare prin cavitatea bucală (vărsături) a sângelui provenit din stomac. metroragie . Prim ajutor: . lent şi alternativ pt. În funcţie de cantitatea de sânge pierdut şi viteza cu care acest sânge se pierde.Se va păstra bolnavul nemişcat în poziţia laterală de securitate sau în poziţie semişezândă.hemoragie care provine din uter în afara ciclului. . a nu mări brusc întoarcerea venoasă a sângelui la inimă .Se impune ca tehnica pregătirii şi montării flaconului cu sânge sau soluţie perfuzabilă să fie bine stăpânită de cadrele medii. Atenţie! Orice transfuzie de sânge va f i izogrup.hemoragie din arborele respirator : roşu.

precum şi aglutinogenul Rh.Hematia umană are un număr foarte mare de antigene pe suprafaţa sa. celelalte au aglutinogen A sau B. Coexistenţa unui aglutinogen cu aglutinina corespunzătoare (A α .A. A. III. sau amândouă . Pe o lamă cu godeuri. Metoda Beth-Vincent cu ser anti-A anti-B Anticorpii monoclonali ANTI A şi ANTI B sunt de tip IgM şi produc aglutinarea directă. 2) metoda inversă . Astăzi. deosebindu-se astfel: grupa: 0 (zero) A. Metoda de lucru: Se foloseşte sânge venos 3-4 ml. Transfuzia de sânge nu se poate efectua fără determinarea grupei sanguine. în 164 . se picură câte o picătură de ser ANTI A respectiv ANTI B. respectiv B. Un alt cercetător clasifică grupele sanguine notându-le cu cifre romane: I. B) Sistemul sanguin O. D e o importanţă deosebită sunt aglutinogenele A şi B.A. Determinarea grupelor sanguine se face prin două metode: 1) metoda directă Beth-Vincent (aglutinine cunoscute şi aglutinogen necunoscut). grupa 0 (I) nu are nici un aglutinogen (zero aglutinogen). Aglutininele sunt anticorpi naturali şi se găsesc în serul sanguin.Simonin (aglutinogen cunoscut şi aglutinine necunoscute) .B. au o aviditate mult mai mare decât cele de sursă umană.AB. alături. sistemul sanguin OAB fiind reprezentat astfel: grupa 0 (zero unu) A II (A-doi) B III (B-trei) AB IV (AB-patru) aglutinogen (antigen) A B AB aglutinine (anticorp) α şi β β α _ După cum se vede. Faţă de aglutinogenele A şi B. Studierea fenomenului de hemaglutinare a făcut posibilă descoperirea grupelor sanguine de bază . sunt specifici. în sângele altor persoane există anticorpi naturali = aglutininele (alfa) α (ANTI-A) şi (beta) β (ANTI-B). a antigenelor omoloage A. B β) la aceeaşi persoană nu este compatibilă cu viaţa. (zero. ambele clasificări au fost unificate. B şi AB. pe lamă. la temperatura camerei. deoarece prezenţa aglutinogenului şi aglutininei omoloage produce aglutinarea globulelor roşii. Reactivii au fost testaţi prin mai multe metode. IV.sistemul O.B. II. Anticorpii respectivi poartă numele de aglutinine pentru faptul că provoacă reacţii de aglutinare. cuprinde patru grupe de sânge. pentru a înlătura posibilitatea unei interpretări greşite a grupelor sanguine de bază. Grupele se notează după numele aglutinogenului.

sângele de cercetat. pipete pentru fiecare ser hemotest în parte. Dacă aglutinarea se produce în serul ANTI. înseamnă că sângele conţine atât aglutinogen A. înseamnă că în serul de cercetat se află ambele aglutinine (α şi β) . deci. picăturile de ser se omogenizează cu cele de eritrocite. în loc de seruri-test. Atenţie! Şi prin această metodă.dreptul fiecărei picături de ser. ∎ Important: simultan cu determinarea antigenelor A şi B.Dacă aglutinarea s-a produs în ambele picături omogenizate. Face parte. Dacă aglutinarea nu se produce. apar primele semne de aglutinare. ci trebuie să se recolteze sânge prin puncţie venoasă. Dacă aglutinarea se produce în ambele seruri-test. 1. aflat pe lamă. deci nu este suficientă recoltarea numai prin înţeparea pulpei degetului. deci. lamă cu 3 godeuri. Deci serul aparţine grupei AII. pipete pt. din grupa AB IV. înseamnă că sângele cercetat are aglutinogen A. prin metoda Simonin: Metoda de determinare a aglutininelor Pentru metoda Simonin se folosesc hematii test care se obţin de la fiecare punct de transfuzie. pune câte o picătură din serul sau plasma de cercetat în două godeuri. deci.se efectuează omogenizarea. aglutinogen cunoscut şi aglutinine necunoscute. se folosesc eritrocite-test. cu colţul unei lame sau cu bagheta de sticlă.Dacă aglutinarea se produce numai în picătura de ser în care am pus eritrocite . după 3-4 secunde. . lame de sticlă curate şi uscate. 3. înseamnă că sângele cercetat nu are aglutinogenul. cantitatea de ser este de 10 ori mai mare decât cea de hematii. parte din grupa 0I. cât şi aglutinogen B . se pune o picatură din hematiile test . prin metoda de mai sus. Dacă aglutinarea se produce în serul ANTI A. B. . de asemenea. înseamnă că sângele de cercetat are aglutinogen B. este obligatorie şi determinarea anticorpilor. • Materialele necesare sunt aceleaşi ca şi la proba directă(seruri-test. Aparţine grupei 0I. valabilitatea hematiilor este de maximum 3 zile. interpretarea rezultatelor - . respectiv hematii . Serul de cercetat face. Avem. 4. 2. de ser sau plasmă.test BIII înseamnă că aglutinogenul B s-a întâlnit cu aglutinina omoloagă β . iar reacţia este completă după un minut. deasupra fiecărei picături de ser de cercetat. • Tehnica : - cu o pipetă Pasteur. Sânge/e aparţine grupei B III.cu aglutinogenul cunoscut. Este nevoie.test AII şi BIII. 165 . se adaugă câte o picătură de eritrocite de determinat (picătura de 10 ori mai mică decât picătura de ser). materiale pentru recoltat sângele) dar. Sângele aparţine grupei AII.

continuă transfuzia în ritmul prescris.instrumentele şi materialele necesare efectuării unei transfuzii (vezi transfuzia) . care a aglutinat hematiile-test. materiale: . frison.Dacă aglutinarea nu s-a produs în nici una din picăturile serului de cercetat înseamnă că serul nu are aglutinine.instalează aparatul de transfuzie .psihic şi fizic. .Dacă aglutinarea se produce numai în picătura de ser în care am pus eritrocite .dacă nu apar semnele incompatibilităţii de grup. în plus. dar obligatorie.in vitro (Oelecker) in vivo . Serul aparţine grupei B III.test A II înseamnă că s-a întâlnit cu aglutinina a.dacă apar semnele incompatibilităţii de grup (senzaţie de frig . tahicardie.supraveghează foarte atent pacientul timp de 5 minute .dacă nu apar semnele incompatibilităţii de grup.reglează ritmul de scurgere la 10-15 picături/minut. congestia feţei).îmbracă mănuşi sterile .supraveghează pacientul timp de 5 minute . Probele de compatibilitate directă majoră . deci face parte din grupa ABIV.asistenta se spală pe mâini .in vivo (Jeanbreau) . întrerupe transfuzia şi anunţă medicul . cefalee. DE ŞTIUT: în stabilirea incompatibilităţii de grup se vor observa simptomele obiective şi sesizările spontane ale pacientului DE EVITAT: 166 .verificarea. a felului în care prirnitorul reacţionează faţă de sângele ce i se introduce intravenos.Jeanbreau scop : .lasă să se scurgă prin picurător primii 20 ml de sânge . introduce din nou 20 ml sânge în ritm mai rapid după care reglează ritmul Ia 10-15 picături/minut . dureri lombare.medicamentele necesare pentru eventuale accidente posttransfuzionale pacient . prin transfuzie.. ca pentru puncţia venoasă execuţia . timp de 5 minute . urticarie.

pune o picătură din plasma primitorului pe o lamă peste care adaugă eritrocite de la donator . tahicardie. dispnee.pipete. degresate. retrosternale) 167 .pune în evidenţă incompatibilitatea în sistemul OAB. la rece -adaugă o picătură de papaină şi introduce la termostat timp de 30 minute Interpretare -dacă în picătură se produce aglutinarea. dureri lombare. iar donatorul Rh-pozitiv a fost greşit determinat ca Rh-neg) materiale: .introduce sângele la centrifugă . alcool pacient Psihic şi fizic ca la puncţia venoasă execuţia -asistenta se spală pe mâini -îmbracă mănuşile sterile . uscate .incompatibilitatea de grup în sistemul OAB. in vitro . manifestată sub forma şocului hemolitic • se întrerupe transfuzia la apariţia semnelor precoce (frison. sângele este compatibil şi poate fi transfuzat Accidentele şi incidentele transfuziei de sânge accidente .A se pune întrebări frecvente pacientului ce ar sugera anumite simptome. stare generală alterată. cianoză.seringi şi ace sterilizate .recoltează sânge prin puncţie venoasă . mănuşi de protecţie .flaconul sau punga cu sângele de cercetat .respectă proporţia de 1/10 între globule şi ser .Oelecker Scop: decelează anticorpii din serul bolnavului. prezenţa de anticorpi imuni din sistemul Rh (dacă primitorul este Rho (D) negativ şi are anticorpi anti-Rho (D).lame de sticlă curate.citeşte rezultatul după 5 minute. sângele primitorului nu este compatibil cu sângele donatorului -dacă nu se produce aglutinarea.. care ar putea distruge eritrocitele donatorului .termostat. vată. îngreunând orientarea în faţa cazului.

Pregătire generală: A. Bilanţ paraclinic 3. şoc posttransfuzional.se schimbă acul Pregătirea preoperatorie a pacientului 1. buiote şi se administrează băuturi calde. cianoză. dureri toracice. cianoză. infecţii ORL sau urinare recente ori prevenire a infecţiilor postoperatorii. distanţă (naso-faringian şi vezică urinară) vindecate paraziţi externi.prezenţa substanţelor piretogene provoacă frison.. manifestată prin alterarea bruscă a stării generale. De ea depinde reuşita operaţiei şi evoluţia postoperatorie. se încălzeşte pacientul cu pături. febra .embolie pulmonară * cu cheaguri.se schimbă flaconul şi perfuzorul ieşirea acului din venă perforarea venei coagularea sângelui venos refulat în ac . Bilanţ clinic B. Pregătirea pentru operaţie (sau îngrijiri preoperatorii) scop Pregătirea pacientului înaintea intervenţiei chirurgicale este un element major de Neutralizarea surselor de suprainfecţie care au originea: la nivelul pielii (incizie): la Reducerea posibilităţilor de contaminare a pielii.se schimbă aparatul sângele poate conţine cheaguri sau pelicule de fibrină ce se depun pe filtru . acidoză metabolică. tuse chinuitoare. stop cardiac prin hipotermie incidente înfundarea aparatului cu cheag .transfuzarea unui sânge alterat • infectat cu germeni virulenţi care provoacă frisoane puternice la 1-2 ore după transfuzie. cu plasmodiul malariei. manifestată prin agitaţie. se iau măsuri antişoc de către medicul anestezist-reanimator . prin utilizarea de antiseptice Depistarea şi semnalarea unor leziuni cutanate. după antibiograma sângelui infectat • infectat cu virusul hepatitei epidemice. puls filiform. Pregătirea fizică şi psihică a pacientului 2. tensiunea arterială scăzută. hemoptizie. febră * cu aer.transfuzia sângelui neîncălzit poate provoca hemoliza intravasculară cu blocaj renal. se începe antibioterapie masivă. cefalee. dispnee. spirochete sau brucele manifestările apar după trecerea perioadei respective de incubaţie . posibilităţi de alergie 168 .

când va părăsi patul.Pregătirea fizică şi psihică a pacientului Pacienţilor ajunţi la secţia de chirurgie trebuie să li se asigure confort fizic şi psihic. ca să poată stabili obiective evaluabile pentru o îngrijire pertinentă şi de calitate 169 . menită să încurajeze bolnavul - obişnuinţa şi rutina manifestate prin scepticism şi insensibilitate nu sunt combătute aspectul exterior nu va arăta sobrietate şi demnitate limbajul folosit nu va fi adecvat. dar şi autoritară. de moarte. când va primi vizite. profesionalism. dar nici familiară. siguranţă şi promptitudine la solicitările tuturor pacienţilor. Pacienţii internaţi sunt agitaţi. încrederea pacientului va scădea şi starea lui psihică va fi defavorabilă. are obligaţia: - să observe şi să consemneze aspectul general al pacientului. să îi explice ce se va întâmpla cu el în timpul transportului şi în sala de operaţie. să inspire pacienţilor încredere. aspectul pielii (ne ajută să cunoaştem starea de hidratare sau deshidratare a organismului).ea nu va dovedi răbdare. Prin atitudinea ei. pricepere. de anestezie. grijile . nici distantă. faciesul. cum va fi aşezat la masa de operaţie. să îi insufle încredere în echipa operatorie. încât aceştia să capete încredere în serviciul în care a fost internat. cu siguranţă. Asistenta medicală trebuie să răspundă cu amabilitate. speriaţi. înălţimea şi greutatea sa (obezitatea şi caşexia). PREGĂTIRE GENERALĂ A. în preanestezie. nici dură dar nici cu slăbiciune. mersul. starea psihică - să urmărească. pe înţelesul celui cu care stă de vorbă. Bilanţ clinic general Asistenta medicală. printr-o observaţie clinică justă şi susţinută asupra pacientului. ţinuta. binevoitoare. va reuşi. Dacă: . vârsta aparentă şi reală. de durere. necesităţile pacientului şi manifestările de dependenţă generate de nesatisfacerea nevoilor. să –l asigure că va fi însoţit şi ajutat . atent şi sistematic. Asistenta medicală are obligaţia ca prin atitudinea şi comportamentul ei să înlăture starea de anxietate în care se găseşte pacientul înainte de operaţie : • • • • să –l ajute să-şi exprime gândurile. în conducerea unei discuţii de început. BILANŢ CLINIC 1. de diagnosticul imprevizibil . teama. inhibaţi de teama intervenţiei chirurgicale.

A.epilepsie 3.dacă a avut afecţiuni pulmonare şi dacă este fumător . familiale: . chirurgicale: . şi planul de îngrijire. familia pacientului.dacă au avut evoluţie bună . care va fi valorificat de echipa de îngrijire şi va fi baza unui nursing de calitate 2. pato/ogice: . etilism etc . Culegerea datelor să se facă cu mare atenţie şi minuţiozitate. pentru a nu scăpa problemele importante şi pentru a se face o evaluare corectă a lor - toate datele privind starea generală a pacientului şi evoluţia bolii acestuia se notează permanent în F.- să ia cunoştinţă de situaţia globală în care se află pacientul şi. pentru a obţine un tablou clinic exact. măsura şi nota: tensiunea arterială pulsul .neoplasme .diabet .dacă au fost complicaţii c. Culegerea de date privind antecedentele pacientului a. b.dacă în familie au fost bolnavi cu: .se vor nota bolile care au influenţă asupra anesteziei şi intervenţiei .H. Urmărirea şi măsurarea funcţiilor vitale şi vegetative Se va urmări.O. schimbările care apar în evoluţia lui şi utile pentru explorarea preoperatorie - să culeagă date din diverse surse: foaia de observaţie.tare cronice: diabet. _ 170 .tuberculoze etc. foaia de temperatură. într-o manieră selectivă.T. însă principala sursă rămâne pacientul.afecţiuni cardiace .dacă a mai suferit alte intervenţii . ceilalţi membri ai echipei de îngrijire. .cardiopatii . să remarce detaliile importante.

..glicemie. 171 .proteinemie.- respiraţia temperatura diureza scaunul 4.xamenul clinic pe aparate Este făcut de medic prin: .V.B. . .echilibrul acido-bazic(E. E.rezultatele examenelor paraclinice depind de profesionalismul şi corectitudinea cu care asistentele medicale au făcut recoltarea produselor biologice şi patologice sau au pregătit bolnavul pentru investigaţie Pentru o mai bună înţelegere a pregătirii preoperatorii.hemoleucogramă completă.timpii de sângerare şi de coagulare. . 2.inspecţie .probe de disproteinemie.percuţie . pentru completarea bilanţului clinic preoperator B.A. .H.auscultaţie Este foarte importantă şi utilă cunoaşterea examenului clinic pe aparate.uree sanguină.palpare .completează examenul clinic . . .hematocrit.determinarea grupei sanguine. examene complete . putem clasa examenele paraclinice în: 1. .permite o apreciere exactă a stării viitorului operat .coagulograma completă.ionogramă. indiferent de timpul avut la dispoziţie pentru pregătire şi indiferent de starea generală a pacientului: . examene de rutină . .S. . BILANŢ PARACLINIC .sunt examene obligatorii înaintea oricărei intervenţii chirurgicale.).

examenele radiologice: • • • arteriografie angiocardiografie flebografie .. Explorarea aparatului cardiovascular . Explorarea tubului digestiv .electrocardiogramă. . 3.spirometrie . fonocardiograma .examen de urină.radioscopia sau radiografia pulmonară .explorări izotopice .examenul fundului de ochi (la hipertensivi) . oscilografie .examenul radiologic: • • • cu substanţă de contrast: esofag baritat tranzit baritat 172 .tomografia .oscilometrie.cateterism cardiac . .transaminaze.radiografie sau radioscopie pulmonară. Examene speciale Sunt în funcţie de aparatul sau organul pe care se intervine a.examenul sputei b. .probe de efort .electrocardiograms.bronhoscopia .explorarea funcţiei pulmonare: . Explorarea aparatu/ui respirator .bronhografia .recoltare de sânge pentru: • • colesterol lipemie c.

Explorarea funcţiei renale .pancreatografie e.examenul cu izotopi radioactivi .tubajul duodenal -examenul materiilor fecale .electroforeza. ADDIS 173 .scintigrafie .arteriografie selectivă pancreatică .tomografia d.examenul de urină complet. Examenul functiei hepatice • explorarea funcţiei excretoare biliare: tubaj duodenal recoltări de sânge pentru: bilirubina.duodenoscopie .lipide.• • • • • • • • irigografie fără substanţă de contrast esofagoscopie gastroscopie duodenoscopie colonoscopie rectoscopie anuscopie . colesterol . colesterol explorarea funcţiei de coagulare: coagulograma completă fibrinogen explorarea funcţiei metabolice: .glicemie • • • explorarea pancreasului: .chimismul gastric . dozare de proteine .probe de disproteinemie .tubaj duodenal (testul secretinei) . urocultură.

cistoscopie . Cu un aparat de ras propriu se rade părul cât mai larg în funcţie de zonă. spălături vaginale repetate cu antiseptice pentru infecţii ginecologice. axilele. cât mai aproape de momentul intervenţiei pentru a evita proliferarea germenilor la nivelul escoriaţiilor cutanate şi se badijonează cu un antiseptic regiunea rasă .cromocistoscopie . .examene radiologice: . Se îmbracă pacientul cu lenjerie curată. aplicând apoi pansament antiseptic uscat. . toaleta nasului . se rebadijonează cu un antiseptic colorat regiunea rasă.examene izotopice: . nu se dau purgative-se face duş după clismă. fără lac de unhii). TIMP SUFICIENT.examene endoscopice: . echilibrul acido-bazic (EAB) . alimentaţie lejeră : supă de legume.urografie i. picioarele.spălătura gastrică în intervenţii laborioase pe stomac În seara zilei precendente pregătirea pielii : se face baia generală.v. radiografii. spaţiile interdigitale. se face eventual o clismă cu 4 ore înaintea intervenţiei. se pregătesc documentele : foaia de observaţie. În ziua intervenţiei bolnavul nu mai bea. acid uric.pielografie . se îndepărtează bijuteriile. unghiile(scurte.scintigrama renală .cistografie . ionograma. 174 . regimul alimentar să fie uşor digerabil şi cu consum de lichide pentru menţinerea tensiunii arteriale. la duş (după clisma evacuatoare) : spălatul părului. toaleta bucodentară. diminuarea setei şi acidozei postoperatorii. pregătirea tubului digestiv : clismă evacuatoare (cu excepţia intervenţiilor pe colon). se îndepărtează proteza dentară care se păstrează în cana cu apă. ombilicul. care vor însoţi pacientul. băuturi dulci sau alcaline.renograma izotopică PREGĂTIREA PENTRU OPERAŢIE Se face în funcţie de timpul avut la dispoziţie şi de starea generală a pacientului A. (în unele cazuri se pot folosi creme depilatoare).examenul de sânge: uree.. dezintoxicarea şi mărirea diurezei. creatinina. în funcţie de intervenţie. se verifică regiunea inghinală. analize. Alte pregătiri pentru intervenţie: antibioterapice când se anticipează apariţia unei infecţii postoperatorii. PACIENT INDEPENDENT În ziua precedentă : REPAUS .

raderea. dar poate fi şi rol delegat pentru asistenta medicală). pat rulant. În sala de operaţie se execută ultima parte a pregătirii pacientului : se instalează şi se fixează pacientul pe masa de operaţie. se verifică starea de curăţenie : regiunea inghinală. îmbrăcatul cu echipament steril. care are obligaţia să predea pacientul asistentei de anestezie.este obligatorie efectuarea a două toalete generale la pat. în 24 de ore (dacă este posibil. se goleşte vezica urinară) de către asistenta de sală. numai a zonelor cu risc .badijonarea zonei cu un antiseptic colorat .evantualele plăgi prezente se vor pansa şi se vor proteja foarte atent . de la centru către periferie şi se termină cu zonele septice.ajută la instalarea câmpului steril textil (" acesta este rolul medicului. B. după spălatul chirurgical al mâinilor. ROLUL MORAL AL ASISTENTEI MEDICALE 175 . instalarea sondei urinare " a Demeure" (sau. pregătirea câmpului operator. TIMP SUFICIENT. PREGĂTIREA PACIENTULUI ÎN URGENŢE CHIRURGICALE • • dat fiind timpul foarte scurt avut la dispoziţie. spaţiile interdigitale. cu atenţie. monitorizarea funcţiilor vitale. ombilicul. cu săpun antiseptic) .în rest. axilele. împreună cu toată documentaţia şi alte observaţii survenite ulterior şi foarte importante pentru intervenţia chirurgicală. badijonarea cu tinctură de iod (sau alt antiseptic colorat) se face începând cu linia de incizie.spălarea cu apă caldă şi săpun. după caz. Bolnavul trebuie aşezat confortabil şi acoperit . Transportul se face cu un brancard. obţinerea unui abord venos (branulă. cărucior în funcţie de boală şi bolnav. .). pregătirea este aceeaşi ca pentru pacientul independent C. În sala de preanestezie • • • • • se verifică regiunea rasă şi se notează eventualele escoriaţii (eczeme. intertrigo etc. câmp steril în zona genito – urinară. badijonarea cu alcool şi curăţirea pielii de antisepticul anterior. PAC IENT DEPENDENT .Transportul bolnavului în sala de operaţie : se face numai însoţit de asistenta medicală. prin spălătură gastrică (dacă este cazul) . cateter) în funcţie de intervenţie şi de pacient. pentru a nu provoca escoriaţii .golirea conţinutului gastric. unghiile. se pregătesc zonele pentru perfuzie prin badijonarea cu antiseptice colorate. pregătirea pacientului se face în acelaşi timp cu pregătirea sălii şi a chirurgilor pregătirea constă în: . se verifică dacă s-a îndepărtat proteza dentară.în r e s t p r e g ă tirea preoperatorie este aceeaşi ca pentru pacientul independent.

să vorbeşti urât cu pacientul şi cu familia acestuia .să se pună în acelaşi salon. cu aceeaşi intervenţie. CONCLUZII: Rolul pregătirii preoperatorii a pacientului deţine un loc important în prevenirea_ infecţiilor nosocomiale. doi pacienţi operaţi.În general. Poziţia pe cărucior este de 176 . pe care o trăieşte bolnavul. terapie intensivă şi cele care lucrează în sălile de operaţie şi anestezie. în aceeaşi zi. Aceasta se realizează prin: • modul de a vorbi cu pacientul • asigurarea că anestezia şi intervenţia sunt benigne • exemple de reuşită a unui operat cu aceeaşi intervenţie • menţinerea calmului. înainte ca pacientul să fie transportat în salon. împreuna.contactul cu pacienţii operaţi. a executării corecte a modului de pregătire preoperatorie a pacientului. Este necesară punerea în practică a unui protocol precis şi detaliat al diferitelor etape din această pregătire şi întărirea legăturilor dintre asistentele medicale din secţia de chirurgie. intervenţiei şi diagnosticului. o operaţie fiind o experienţă nouă. transportul se face cu patul rulant sau cu căruciorul. antrenând şi vecinii de salon SE VA EVITA: . bolnavul este adus în salon însoţit de medicul anestezist şi de asistenta de anestezie. anestezistului. Supravegherea postoperatorie Supravegherea postoperatorie a bolnavului începe din momentul terminării intervenţiei chirurgicale. este în siguranţă şi că tubulatura prezentă (dren. alături de asistentul de igienă. pentru a nu-i permite să aibă termen de comparaţie . La întrebări dificile. pentru pacient nu există intervenţie chirurgicală „minoră".să faci aprecieri personale asupra chirurgului. În general. În acest sens. sonde. care va urmări respiraţia şi modul în care este transportat şi aşezat în pat. Asistenta medicală care îl însoţeşte se va asigura că bolnavul stă comod. Teama îi face pe unii pacienţi să refuze operaţia. au complicaţii. perfuzii) nu este comprimată. le este rău. se va răspunde: „va trebui să întrebăm medicul" . Bolnavul va fi acoperit pentru a fi ferit de curenţi de aer sau schimbări de temperatură. din acest moment devine obiectulunei atenţii constante până la părăsirea spitalului. rolul asistentei este de a-l linişti pe pacient şi de a-i da încredere. sau că doresc o amânare pentru rezolvarea unei probleme personale. Fiecare secţie este responsabilă de numărul şi frecvenţa eventualelor infecţii. care sunt obosiţi. precum şi de urmărirea. sub pretextul că ar dori să mai încerce cu tratament medicamentos.

decubit dorsal, cu capul într-o parte pentru a nu-şi înghiţi eventualele vomismente. În timpul transportului asistenta medicală va urmări: aspectul feţei (cianoza), respiraţia, pulsul, perfuzia. Instalarea bolnavului se face într-o cameră cu mobilier redus şi uşor lavabil, care va fi curată, bine aerisită, liniştită, în semiobscuritate , cu temperatura de 18-20°C (căldura excesivă deshidratează şi favorizează hipotermia), prevăzută cu instalaţii do oxigen montate în perete, cu prize în stare de funcţionare şi cu aparatură pentru aspiraţie. - Patul va fi accesibil din toate părţile - aparatele de încălzit nu vor fi lăsate niciodată în contact cu un operat adormit, pentru a se evita riscul unor arsuri grave. Căldura excesivă a patului produce transpiraţie, ceea ce duce la pierderi de apă, iar senzaţia de frig duce la apariţia frisoanelor. Patul va fi prevăzut cu muşama şi aleză bine întinsă, fără pernă şi, dacă este cazul, salteaua va fi antiescară. Poziţiile pacientului în pat - Transferul de pe cărucior pe pat va fi efectuat de către trei persoane, ale căror mişcări trebuie să fie sincrone, pentru a evita bruscarea operatului. Poziţia pacientului în pat este variabilă, în funcţie de tipul intervenţiei chirurgicale. - Cea mai frecventă poziţie este decubit dorsal, cu capul într-o parte, până când îşi recapătă cunoştinţa. Pentru a favoriza irigarea centrilor cerebrali, câteodată, patul va fi uşor înclinat. - În foarte multe cazuri, poziţia este decubit lateral drept sau stâng, care se va schimba din 30 în 30 de minute, pentru a uşura drenajul căilor respiratorii. Această poziţie împiedică lichidul de vărsătură să pătrundă în căile aeriene. - În cazuri particulare (obezi, cardiaci, operaţii pe sân, pe torace etc.) operatul va fi aşezat în poziţie semişezând - poziţia FOWLER - cu genunchii flectaţi cu un sul sub ei. Aceste poziţii diferite se pot menţine uşor într-un pat de reanimare, prevăzut cu mecanisme care permit manevrarea cu blândeţe a pacientului şi instalarea sa comodă. SUPRAVEGHEREA OPERA TULUI Este sarcina fundamentală a asistentei medicale. Supravegherea este permanentă, în vederea depistării precoce a incidentelor şi complicaţiilor postoperatorii. Prezenţa permanentă lângă pacient permite asistentei medicale ca, pe lângă elementele de supraveghere indicate de chirurg şi anestezist, să sesizeze orice alte mici modificări şi acuze subiective (durerea) şi să administreze, la timp, tratamentul prescris, evitând iniţiativele personale, fără a ţine cont de responsabilităţile celorlalţi membri ai echipei.

177

Elemente de supravegheat Supravegherea operatului se bazează pe date clinice şi pe rezultatele examenelor complementare. Date clinice: 1. Aspectul general al operatului culoarea pielii sesizând paloarea şi cianoza coloraţia unghiilor , urmărind apariţia cianozei starea extremităţilor, paloarea sau răcirea nasului, urechilor, mâinilor şi picioarelor starea mucoaselor-limba uscată sau umedă, saburală sau curată-indică starea de hidratare a operatului starea de calm sau agitaţie, ştiind că toropeala sau agitaţia extremă exprimă o complicaţie chirurgicală (hemoragie internă, peritonită postoperatorie etc.) 2. Diferiţi parametri fiziologici - Tensiunea arterială se măsoară ori de câte ori este nevoie în primele două ore după operaţie din 15 în 15 minute, din 30 în 30 de minute în următoarele şase ore şi din oră în oră pentru următoarele 16 ore notând datele în foaia de reanimare. Pulsul se măsoară la 10-15 minute urmărind frecvenţa, ritmicitatea, amplitudinea care se notează. În cazul în care apar modificări ale pulsului, bradicardie sau tahicardie, se va sesiza medicul reanimator. Respiraţia : se notează frecvenţa, amplitudinea, ritmicitatea şi se sesizează, deasemenea, medicul în caz de tuse sau expectoraţie. Astăzi datorita PIPEI MAYO, lăsate până la apariţia reflexelor şi pe care operata o elimină când se trezeşte, înghiţirea limbii este imposibilă (asist.med. nu tb.să fie tentată să o repună pentru că deranjează bolnavul). Cea mai mică modificare a respiraţiei va fi semnalată anestezistului, care, în funcţie de caz , va indica o aspiraţie pentru a îndepărta mucozităţile din faringe sau va recomanda administrarea de oxigen. Temperatura se măsoară dimineaţa şi seara şi se noteaza în F.O. 3. Pierderile lichidiene sau sanguine Urina : reluarea emisiei de urină în prima parte a zilei este un semn bun, la început cantitatea de urină este abundentă, dar în două-trei zile revine la normal. Se măsoară cantitatea şi se observă aspectul; dacă emisia de urină lipseşte, se practică sondaj vezical , nu înainte însă de a folosi şi acţiuni specifice asistentei medicale: lăsarea robinetului să curgă , fluieratul unei melodii , căldură suprasimfizar etc. Scaunul : se reia în următoarele 2-3 zile şi este precedat de eliminare de gaze; în cazul în care nu apar gazele , se foloseşte tubul de gaze , iar în cazul în care scaunul nu este spontan, se face o clismă evacuatoare.

178

Transpiraţia : se notează dacă apare, deoarece în cazul în care este abundentă, poate antrena pierderi de apă importante. Vomismentele: se va nota cantitatea, aspectul şi caracterul (bilioasă, alimentară, sanguinolentă) Pierderile prin drenaj : se notează aspectul şi cantitatea pentru fiecare dren în parte. Alte semne clinice - sunt urmărite de chirurg şi anestezist, nefăcând parte din atribuţiile asistentei medicale, ele fiind semne importante în evoluţia postoperatorie: starea abdomenului (balonare, contractare, accelerare a peristaltismului intestinal), starea aparalui respirator. Examenele complementare - Completează datele clinice şi constituie un ghid precis în conduita reanimării. Se vor efectua în funcţie de evoluţia postoperatorie a pacientului, astfel încât repetarea lor în exces să nu ducă la dificultăţi privind starea venelor prin puncţii venoase repetate - radiografii pulmonare, în cazul apariţiei unor complicaţii pulmonare postoperatorii - teste de coagulare, de protrombină, teste de toleranţă la heparină - ce permit depistarea complicaţiilor ca tromboza venoasă. Sunt absolut necesare la pacienţii sub tratament anticoagulant, pentru a permite aprecierea dozelor de medicament - hemograma şi hematocritul, indică exact pierderile sanguine şi arată gradul de eventuală anemie, ce poate fi compensată - examenul de urină, ce relevă concentraţia în uree şi electroliţi - examenul chimic al lichidului de drenaj şi, în special, în caz de fistulă digestivă postoperatorie, compensarea exactă a pierderilor constituind o necesitate vitală Pot fi solicitate şi alte examinări, dar într-o asemenea măsură, încât să se respecte capitalul venos al operatului. Pentru a se evita neplăcerea puncţiilor venoase repetate, examenele postoperatorii vor fi reduse la strictul necesar. Foaia de temperatură, foaia de reanimare, foile speciale de reanimare şi supraveghere Datele clinice şi biologice vor fi consemnate de asistenta medicală în foaia de temperatură (de supraveghere), sau în foaia de reanimare, fapt ce permite întocmirea unei vederi de ansamblu a evoluţiei postoperatorii a bolnavului. În afara rolului său în îngrijirea operatului, asistenta medicală are obligaţia de a completa, corect şi la timp, aceste foi, oferind echipei chirurgicale, prin simpla lectură sau o „aruncătură de ochi", informaţii privind starea de sănătate postoperatorie a pacientului. 1. Foaia de temperatură Este indispensabilă în toate cazurile chirurgicale, indiferent de amploarea intervenţiei. 179

Pe foaia de temperatură, se va nota: temperatura, dimineaţa şi seara pulsul valorile tensiunii arteriale diureza scaunul ziua operaţiei, urmând apoi numeretoarea zilelor (1,2,3,...); ziua operaţiei nu se numerotează, fiind denumită „ziua chirurgului" medicamente administrate înainte şi după intervenţia chirurgicală, precum şi dozele îngrijiri pre şi postoporatorii (sondaj vezical, clismă etc.)

2. Foaia de reanimare - Completează datele din Foaia de temperatură şi dă posibilitatea de a urmări bilanţul lichidian din zilele postoperatorii, până la reluarea tranzitului digestiv şi a alimentaţiei normale - Este completată în serviciul de terapie intensivă, pentru pacienţii care, postoperator, au nevoie de perfuzie mai multe zile după operaţie Se va nota: - cantitatea de lichide ieşite sau pierdute, reprezentate prin: • •

volumul diurezei volumul aspiraţiilor gastroduodenale şi al vărsăturilor alte pierderi: dren, fistule, diaree, transpiraţii etc.

- cantitatea de lichide intrate prin: perfuzii cu seruri glucozate (se notează cantitatea şi concentraţia), cu seruri clorurate (cantitatea şi concentraţia), cu hidrolizate de proteină Este important de ştiut că perfuziile cu sânge, plasmă, masă eritrocitară nu vor fi încorporate în capitolul intrări în bilanţul lichidian, întrucât au un rol esenţial în refacerea masei sanguine diminuate în cursul actului operator şi nu reprezintă un aport hidric - băuturi

bilanţul hidric reprezintă raportul dintre ingesta şi excreta; acesta poate fi echilibrat (caz ideal), beneficiar sau deficitar

Când cantitatea de lichide ingerate este mică, se va completa prin soluţii administrate parenteral, până la reluarea funcţiilor digestive. Rezultatele dozărilor de electroliţi conduc la determinarea cantităţii de seruri ce se vor introduce prin perfuzii. Semnele clinice prin care se traduce perturbarea raportului ingesta/excreta 180

agitaţia .va menţine pacientul în decubit dorsal primele ore. inimă etc. îi va curăţa gura. de drenuri sau sonde . .prezenţa asistentei medicale este obligatorie lângă pacient.Sunt foi ce aparţin serviciilor de terapie intensivă în care sunt internaţi pacienţi cu intervenţii chirurgicale mari. decubit lateral dreapta sau stânga. apoi semişezând (în special cei peste 50 de ani).toaleta zilnică este completată cu pieptănatul şi periatul părului. operatul pentru a împiedica eventualele incidente şi urmările lor: . asistenta medicală va supraveghea. de mai multe ori/zi. Îngrijirile acordate pacienţilor operaţi De calitatea şi minuţiozitatea acestor îngrijiri depinde în. fapt ce impune îngrijiri speciale. în starea de semiconştienţă operatul tinde sătragă de pansamente. să vrea să bea apă (în acest caz. manifestări de deshidratare. ficat. după trezire. balonare etc. sau imediat după ce a transpirat şi de câte ori este nevoie 181 .vărsăturile . controale biologice numeroase (de exemplu. ca cearşaful să nu aibă cute. exceptând pacienţii operaţi cu rahianestezie . menţinând-o umedă în permanenţă. îndreptând bine aşternutul seara.asistenta medicală va aşeza operatul cu capul într-o parte. permanent. neuitând toaleta cavităţii bucale. 3.va asigura confortul plasându-i bine perna. de 3-4 ori/24 de ore .) Pe aceste foi sunt notate date separate de cele trecute pe foile de temperatură şi foile de reanimare. În momentul trezirii şi până la acesta.imprudenţe posibile: să vrea să coboare din pat. fără pernă. transplant de rinichi. Studiul acestor foi oferă date complete asupra stării operatului şi a evoluţiei sale postoperatorii.lenjeria de corp va fi schimbată zilnic. verificând. înainte de culcare. asistenta medicală este cea care-i va da să bea 1-2 linguriţe de apă.sunt: uscăciunea limbii. pentru evitarea trecerii acestora în căile aeriene . intervenţii pe cord deschis. rezecţie de anevrism aortic. mare măsură. a pielii. Foile speciale de reanimare şi supraveghere . evoluţia postoperatorie şi absenţa complicaţiilor. sau ca membri ai familiei aflaţi lângă pacient să-i dea să bea fără discernământ Imediat dupa trezire Asistenta . dacă operatul nu a vomat în ultimele două ore). la trezire.

pentru identificarea germenilor şi antibiograma. Evoluţia procesului de vindecare a plăgii se notează pe foaia de observaţie a bolnavului. care vor fi precizaţi înainte de a se prescrie analgezicele de rutină. au fost încălzite la temperatura corpului. pentru a evita provocarea durerilor inutile. se plânge de dureri locale. să se ridice în poziţie semişezând pentru a pregăti sculatul din pat precoce. de origine viscerală. are hemoragii sau plaga supurează se desface pansamentul pentru controlul plăgii şi se schimbă la intervalele fixate de medic. exceptâd cazurile în care este contraindicat . Dacă s-a lărgit ori s-a deplasat. dacă pansamentul rămâne uscat şi bolnavul nu prezintă dureri locale sau febră. îngrijirile sunt foarte numeroase.va urmări ca atmosfera din jurul bolnavului să fie calmă. După operaţiile aseptice. Aceste îngrijiri sunt de ordin general şi de ordin local . La nevoie se fac recoltări pentru însămânţări pe medii de cultură. schimbarea pansamentelor se poate face la intervale mai mari. Cu ocazia pansamentelor se va lucra cu grijă şi blândeţe..bazinetul sau urinarul vor fi puse cu blândeţe. în aceste zile. după ce. în prima zi după operaţie. Dacă bolnavul are febră.pansamentul Supravegherea pansamentului Imediat ce bolnavul este adus în salon de la sala de operaţie se examinează pansamentul. va fi desfăcut numai după 6 sau 7 zile când se scot şi firele de sutură.va încuraja pacientul să se mişte în pat.mâinile. de origine parietală sau profunde. să fie linişte. Îngrijiri de ordin general a) lupta împotriva durerii La originea durerilor postoperatorii stau mai mulţi factori. toaleta perineală .va căuta să respecte micile obişnuinţe ale fiecărui pacient PRIMELE ZILE POSTOPERATORII Sunt cele mai dificile pentru pacient şi datorită faptului că. 182 . în prealabil. fără să se desfacă cel aplicat în sala de operaţie. Se examinează plaga. se va lărgi pansamentul pentru a evita ischemia regiunii din cauza tulburărilor de circulaţie. De menţionat că nu se vor administra calmante fără prescripţie medicală şi fără a se cunoaşte exact caracterul durerii. După intervenţii chirurgicale asupra organelor interne. fără vizitatori mulţi . Dacă mai jos de regiunea lezată apar edeme sau cianoză. fără conversaţii zgomotoase. el va fi întărit cu o faşă nouă suprapusă. durerile pot fi superficiale. Se controlează de mai multe ori pe zi dacă plaga nu sângerează. iar după folosirea lor se va face. tegumentele din jur şi secreţiile existente. Când exsudaţia scade.să se întoarcă singur de pe o parte pe alta. obligatoriu. frecvenţa schimbării pansamentului se va face în raport cu semnele locale şi generale pe care le prezintă bolnavul. să-şi mişte picioarele. Dacă plaga supurează. dacă pansamentul nu s-a udat cu puroi sau urină.

dureri legate de dren. atunci când pacientul se mişcă.colici abdominale . c) lupta contra anxietăţii Anxietatea preoperatorie. b) lupta împotriva insomniei Există. Pentru calmarea acestor dureri sunt suficiente analgezice banale sau intervenţii chirurgicale. d) lupta împotriva complicaţiilor pu/monare La persoanele în vârstă. în faţa necunoscutului. Durerile profunde au mai multe cauze: . expuşi complicaţiilor pulmonare prin staza secreţiilor bronşice şi suprainfecţie. care poate fi prea profund. persoanele cu obezitate sau pacienţii pulmonari cronici.obligarea pacientului să scuipe. provocarea tusei prin „tapping"(bolnavii operati pe abdomen sunt învăţaţi să-şi menţină pansamentul cu mâna în timpul tusei. printre care se găsesc cele ce pot fi administrate fiecărui pacient pentru a obţine efectul dorit. care va trebui să facă operatul să aibă încredere în echipa de chirurgi. medicul chirurg care a efectuat intervenţia chirurgicală decide conduita de urmat şi prescrie analgezicele. Aici intervine rolul moral al asistentei medicale. să-l facă să înţeleagă evoluţia postoperatorie şi faptul că vindecarea va fi fără complicaţii sau sechele.distensii viscerale ale tubului digestiv . în zilele noastre.Durerile parietale apar datorită tracţiunii musculare asupra suturilor profunde. de sechele face ca anxietatea operatului să fie prezentă. În cazul operaţiilor pe membre. în caz de hematom. ceea ce duce la instalarea durerii prin distensie. Nu sunt contraindicaţii în a schimba pansamentul. durerea este câteodată cauzată de un pansament prea strâns sau îmbibat cu sânge ori secreţii. cum ar fi: ceaiuri calmante. reprezentat de actul chirurgical continuă şi postoperator. de complicaţii. pentru a evita durerea) 183 . în special noaptea . acfivă prin: . asigurarea unui climat de linişte etc.exerciţii respiratorii de două ori pe zi .congestie pelvină .dezinfecţie nazofaringiană . cudat sau astupat În toate cazurile. Frica de durere. în echipa de asistente medicale. o întreagă gamă de hipnotice. În plus.evitarea frigului. datorită unui hematom la nivelul plăgii. asistenta medicală are la îndemână mijloace proprii. este necesară o profilaxie.

ci sprijinit de asistenta medicală şi să nu exagereze de prima dată . prin flexia şi extensia degetelor de la picioare. sau.primul sculat din pat al operatului este considerat prima plimbare precoce. purgative uşoare care favorizează reluarea funcţiilor intestinale. La bolnavii imobilizaţi la pat.verificăm dacă nu prezintă edeme ale membrelor inferioare . de obicei. antrenând şi articulaţia şoldului. Până la reluarea tranzitului intestinal. Sculatul din pat precoce reprezintă metoda cea mai eficace pentru prevenirea complicaţiilor venoase. alternate cu perioade de repaos (10 contracţii succesive . toţi operaţii se vor ridica din pat în seara zilei intervenţiei sau a doua zi dimineaţa. se administrează produse care favorizează reluarea peristaltismului intestinal.asocierea aerosolilor cu antibiotice. se practică tubul de gaze. împiedică o alimentaţie normală şi favorizează eviscerarea postoperatorie. Această distensie abdominală devine nocivă când se prelungeşte şi antrenează întârzierea tranzitului intestinal. ventilaţia pulmonară.măsurăm tensiunea arterială culcat şi apoi în ortostatism Ridicarea se face treptat: întâi la marginea patului. Sculatul din pat precoce este indicat în majoritatea intervenţiilor chirurgicale 184 . în anumite cazuri.. De asemenea. cu retenţie de gaze şi lichide intestinale. nedepăşind 3 zile. îşi balansează gambele. repetate de mai multe ori pe zi. dacă vrea să mai meargă sau să se oprească . clisme evacuatoare mici şi repetate. face un pic de gimnastică respiratorie. psihicul bolnavului.pauză). Acestea sunt. accidentele trombozei venoase rămân complicaţia majoră în chirurgie.după ce nu mai vrea să meargă. lupta contra stazei venoase se va efectua prin mişcări active şi contracţii musculare statice ale membrelor inferioare. Această manevră simplă este benefică şi datorită faptului că favorizează amplitudinea respiratorie.nu trebuie să meargă singur. se instalează o aspiraţie continuă cu o sondă gastroduodenală t) lupta împotriva stazei venoase Cu toate progresele terapiei anticoagulante. va fi necesar să: . flexia şi extensia genunchilor. tusea şi expectoraţia. accelerează reluarea tranzitului intestinal şi influenţează.se va ţine cont şi de ce spune pacientul. mişcări de pedalare în pat. În afara contraindicaţiilor. pacientul trebuie să se aşeze într-un fotoliu înainte de reîntoarcerea în pat . cu aerosoli cu produse fluidizante ale secreţiilor bronşice e) lupta contra distensiei digestive Toate intervenţiile chirurgicale abdominale sunt urmate de pareze intestinale. cubraţele ridicate în inspiraţie şi coborâte în expiraţie . Înainte de a ridica pacientul din pat. de scurtă durată. în mod pozitiv.

cât mai repede posibil. sondelor sau perfuziilor . 300 ml ceai sau apă. la bătrâni vor fi astfel prevenite şi complicaţiile pulmonare.stări ce nu trebuie să constituie o scuză. a blănii de oaie h) rehidratarea După intervenţii chirurgicale.natura sau complexitatea operaţiei nu împiedică ridicarea din pat precoce. escara fiind . Acţiuni care previn apariţia escarelor: . uscată şi bine întinsă. ci.schimbarea de poziţie după orar . 1000 ml în a treia zi ş. în mod special pe tubul digestiv. la bătrâni). prin curba diurezei. fără firimituri pe pat . Perfuziile venoase aduc organismului necesarul de apă. la persoanele cu antecedente de flebite.m. în cantitate moderată la început. dimpotrivă. ştiind că pielea unsă se macerează mai greu decât pielea uscată . după baie. Prevenirea escarelor reprezintă acţiunea de bază a asistentei medicale în îngrijirea bolnavilor imobilizaţi. de 2000-2500 ml/zi. Această cantitate va fi furnizată sub formă de: .existenţa complicaţiilor postoperatorii nu va interzice plimbarea. nici obezitatea.a. electrolitică şi calorică suficientă acoperirii necesităţilor cotidiene. 185 . survin frecvent complicaţiile de decubit . nici starea de slăbiciune. în prima zi administrată cu linguriţa.cartea de vizită" a asistentei medicale. Necesitstăţile de apă ale organismului sunt. plimbarea va avea loc cât mai precoce posibil .lenjerie de pat şi de corp permanent curată.băuturi.escarele. Până la reluarea acesteia. acolo unde este posibil g) lupta contra complicaţiilor de decubit În cazul unor intervenţii chirurgicale care necesită imobilizare la pat de lungă durată (ortopedie şi.perfuzii. electroliţi şi calorii. .. este necesar să se administreze o raţie hidrică. în special. se va ţine cont de starea cardiacă şi renală a operatului. fără cute. alimentaţia normală se reia după o perioadă relativ lungă. în lipsa acestora. nici varicele . la copii este indicată plimbarea cât mai repede . iar ritmul picăturilor nu va fi rapid. în medie.la fiecare două ore .masajul regiunilor expuse escarelor .d. pielea se va unge.menţinerea curată şi uscată a pielii. rehidratarea venoasă completând necesitatea zilnică. 500 ml în a doua zi. sau.starea generală nu este o piedică. şi cele de decubit. în special în regiunea sacrococcigiană la incontinenţi. Eficacitatea rehidratării va fi controlată prin cantitatea de urină eliminată. Important este ca acestea să fie prevenite.. care nu va fi amânată din cauza drenurilor.folosirea saltelelor antiescară.vârsta operatului nu constituie o contraindicaţie. nici deshidratarea.

sare . atât pentru curăţirea sondei.hidrosolubile). După 24 de ore . bine preparate. el devine complex şi de o importanţă fundamentală în intervenţii cu gravitate mare. ou întreg. cum ar fi: crema de lapte. alimentele trebuie să fie calde.iaurt. a treia zi . mesele vor fi servite în cantităţi mici. Pregătirea psihică a pacientului 186 . zeama de la supa de zarzavat. prezentate estetic şi în veselă foarte curată. sondă Metras sterilă. În cazul alimentării prin sonda nazală permanentă. se va ţine cont de următoarele principii: . treptat. expectorante şi calmante ale tusei.alimentele trebuie menţinute la temperatura corpului .ritmul scurgerii lichidului trebuie să fie acelaşi ca la perfuzie . iar a doua zi . scuipătoare.medicamentele sedative (fenobarbital.i) alimentaţia şi realimentaţia În cazurile cele mai frecvente. alimentele vor fi mixate. În intervenţiile chirurgicale de gravitate medie. substanţă de contrast (lipiodol sau iodipin . de chirurgie obişnuită. simple. Nu trebuie uitat că pentru a favoriza realimentaţia. zahăr. fidea. biscuiţi. O anorexie rebelă sau vărsăturile pot împiedica reluarea alimentaţiei. După reluarea tranzitului: carne de pui. tăiţei cu lapte. citronadă îndulcită. anestezice.la sfârşit. lapte.liposolubile şi ioduron B sau diiodonul .nu va consuma fructe crude sau glucide în exces În ziua operaţiei. se vor folosi soluţii nutritive ce ajung până la 3000 de calorii.bolnavul va bea atunci când nu vomită . În cazuri speciale. repartizate în şase-şapte reprize şi se vor alege alimente cu valoare calorică mare. pacientul va bea apă cu linguriţa. În aceste cazuri. lapte cu ceai şi. De exemplu: ou crud. carne mixată (în cantităţi mici). rehidratarea fiind completată cu perfuzii. cât şi pentru a se administra necesarul de apă. de asemenea. treptat. piure de cartofi. realimentaţia este dificilă. peşte alb şi se revine.ceai. Câteva precauţii pentru alimentaţia prin sondă: .totul administrat pe sondă. zahăr (1700 de calorii). Pregătirea pacientului pentru bronhografie Pregătirea materialelor necesare . toleranţa la alimentele introduse . se va introduce apă. cacao.ceai. rolul asistentei este relativ simplu.se testează. atropine). citronadă şi supă de zarzavat (numai zeama). însoţite de amabilitatea şi bunăvoinţa asistentei medicale. la alimentaţia obişnuită. concentrat de lapte. zeamă de carne.va mânca după ce a avut scaun precoce sau după emisia de gaze .

se ajută pacientul să se îmbrace şi va fi condus la pat .în timpul examinării radiologice.cu o jumătate de oră înaintea examenului. producând intoxicaţii Pregătirea pacientului pentru bronhoscopie Bronhoscopia: explorarea arborelui traheo-bronşic se face cu ajutorul bronhoscopului rigid sau flexibil (fibrobronhoscopul).se anunţă pacientul să nu mănânce în dimineaţa examenului Pregătirea fizică a pacientului .în timpul injectării substanţei de contrast. nu se înghite.după examen. Îngrijirea pacientului după tehnică .în ajunul examinării se administrează o tabletă de fenobarbital sau alte medicamente similare . puţin înclinat spre partea care trebuie injectată .medicul efectuează anestezia căilor respiratorii (reuşita examinării depinde de calitatea anesteziei).se anunţă pacientul şi i se explică necesitatea tehnicii . au extremitatea distală tăiată oblic şi fin polizată. pacientul va fi ajutat să-şi schimbe poziţia (decubit ventral. cu o presiune moderată . tubul fiind conectat. introduce sonda Metras în arborele bronşic şi apoi substanţa de contrast uşor încălzită.va fi avertizat să nu mănânce şi să nu bea timp de 2 ore .va fi atenţionat să colecteze în scuipătoare substanţa de contrast care se elimină prin tuse. încet. doarece produce intoxicaţie cu iod ATENŢIE: . Bronhoscoapele rigide sunt prevăzute cu orificii laterale.refularea substanţei de contrast şi pătrunderea ei în stomac trebuie evitate. administrare de oxigen etc. dorsal. ca şi opticele de 187 . lateral drept şi stâng) .pacientul va fi ajutat să se dezbrace şi va fi aşezat în decubit dorsal. lumina este condusă prin fibră optică. se aşează pacientul în poziţia Trendelenburg (pentru a se evidenţia şi arborele bronşic din părţile superioare ale plămânilor) apoi se aşează pacientul cu toracele moderat ridicat. deoarece poate fi resorbită. se administrează atropină (pentru a reduce secreţia salivei şi a mucusului din căile respiratorii) şi medicamente calmante pentru tuse .cu 1-3 zile înainte. pentru a se evidenţia bronhiile mijlocii şi inferioare. până când încetează efectul anestezicului . Bronhoscopul rigid se ompune dintr-o serie de tuburi metalice de 30-40 cm lungime şi 4-9 cm diametru prevăzute cu un canal central „de observare şi lucru" şi laterale de iluminare. se administrează pacientului medicamente expectorante .. pentru a nu provoca leziuni.

Fibrobronhoscopul e mai uşor acceptat de pacient.suprafaţa mesei pe care se află instrumentarul e încălzită la 40. casolete cu tampoane şi comprese de tifon sterile.vor fi la îndemână: flaconul cu anestezic (xilină 2%. aparatele (bronhoscop sau fibroscop) cu toate anexele sterilizate.se verifică sursa de lumină şi corecta cuplare a cablurilor .examinare. flaconul cu ser fiziologic.sunt conectate la aceeaşi sursă de lumină şi permit vizualizări cu ajutorul unor prisme speciale. tot atât de fin. la o sursă de lumină. seringă laringiană. • important . 450 şi 90°. glutaraldehide . asupra riscului pe care şi-l asumă refuzândul. este conectat prin intermediul unui recoltor de sticlă sau plastic (de unică folosinţă) la un aspirator puternic.se verifică aspiratorul şi etanşeitatea legăturilor . tampoane. pense porttampon. Un alt canal. lipsind medicul de informare diagnostică esenţială . . cu ajutorul căreia se recoltează material pentru examen citologic. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului . la 180°. oglindă frontală. Ambele sisteme au avantaje şi dezavantaje. Pregătirea instrumentelor şi materialelor necesare .se face inventarul tuturor instrumentelor necesare: • măşti de unică folosinţă sau casolete cu măşti sterile. pentru a preveni aburirea instrumentarului optic. flaconul cu soluţie de adrenalină 1%.pacientul trebuie convins că. deşi neplăcut. pense de biopsie de diferite modele. Imaginea este transmisă printr-un sistem de fibre optice. Opticele . dar nu vizualizează un câmp de ramificaţii de amploarea sistemului flexibil. prevăzut în instrucţiuni de ex. examenul nu e dureros în sine. comprese de tifon). iar incidentele sau accidentele survin foarte rar 188 . Un fin canal permite introducerea unei fine şi flexibile pense de biopsie sau a periei de brosaj. astfel încât se poate examina. Extremitatea lui este flexibilă şi examinatorul îi poate imprima diferite unghiuri de examinare. mănuşi sterile.sterilizarea componentelor aparatelor principale şi a anexelor se face ţinând cont de instrucţiuni (fiecare component are alt mod de sterilizare.pacientul trebuie convins de necesitatea examenului. tăviţă renală. Ca anexe bronhoscopul rigid are tuburi de aspiraţie. porttampoane etc. sistemul rigid permite o mai largă gamă de manevre terapeutice.tuburi rigide ce se introduc prin tubul metalic descris . şi conducte aerifere de gradul IV sau V (bronhii segmentare şi subsegmentare. seringi de 10 ml de unică folosinţă. ultraviolete. Astfel.45°. printr-un sistem special de cabluri .

se plasează o pernă tare. Asistenta va avea la îndemână hemostatice.pacientul este aşezat pe un scaun.) Fibroscopia Participarea la efectuarea tehnicii (sunt necesare două asistente) . 189 . la indicaţia medicului. picătură cu picătură. Venostat etc. este nevoie doar de o singură asistentă) ∎ ATENŢIE: . se vor spăla pe mâini şi vor purta mască sau cagulă Supravegherea pacientului după bronhoscopie: După examinarea bronhoscopică.pacientul este condus în camera de bronhoscopie Bronhoscopia Participarea la efectuarea tehnicii (sunt necesare două asistente medicale) .sub umerii lui.pentru anestezie.pacientul trebuie anunţat că nu trebuie să mănânce dimineaţa . iar cu mâna stângă. asistenta I conectează pacientul la sursa de oxigen. cu extremitatea cefalică în extensie . anunţând imediat pe medic dacă survin modificări ale acestora.Asistenta va supraveghea. pentru a asigura cooperarea lui în toate momentele examinării. şi-o imobilizează cu două degete deasupra şi policele dedesupt .C. cu ajutorul unei seringi laringiene .într-un prim timp. punându-l în legătură cu alţi pacienţi cărora li s-a efectuat o bronhoscopie sau fibroscopie .orientează capul în direcţia indicată de medic. îi anesteziază limba. medicul.se creează pacientului un climat de siguranţă.). pacientul va fi sedat atât în seara premergătoare explorării. instilând.în ziua premergătoare examinării. chiar înainte de a anunţa medicul (Adrenostazin. pacientul nu va mânca o oră. cu ajutorul unui spray cu xilină 2%.asistenta II serveşte medicul cu instrumentele şi materialele solicitate (Dacă masa de examinare este prevăzută cu o tetieră.ambele asistente. anestezicul uşor încălzit. TA etc. parametrii vitali (puls... pe care le va administra în cazul unei hemoptizii. înainte de examinare. E. e aşezat pe un scaun. pentru a permite acestuia o orientare cât mai completă . în acest timp. cât şi în dimineaţa zilei respective . ajută la extensia acestuia .A. orofaringele şi hipofaringele.asistenta I aşază pacientul pe masa de examinare în decubit dorsal. se execută o testare la xilină pentru a depista o alergie la acest anestezic. ridicând capul la 12-15 cm. urmând să anestezieze arborele traheobronşic. Dicinone. îşi scoate limba. care. în mâna dreaptă va ţine o tăviţă renală sau o scuipătoare. după ce îşi deschide larg gura.

părul de animal. eliberatoare.asigurându-se că acesta primeşte debitul recomandat de medic . precum şi de factori emoţionali.diseminări tuberculoase sau suprainfecţii cu diferiţi germeni. ceaţă. alergenele alimentare (carne. stare subfebrilă. îi fixează piesa bucală aflată în trusa fibroscopului. Incidente si accidente (de bronhoscopie şi/sau ale fibroscopului) - hemoragii. fenomene care duc la obstrucţia bronşică. dureri retrosternale. detergenţi.dispneea este urmată de tuse şi expectoraţie mucoasă. ce stinghereşte în special eliminarea aerului în expiraţie. survine mai frecvent noaptea.asistentei II îi revine atribuţia de a servi medicul cu instrumentarul necesar Supravegherea pacientului dupa fibroscopie Regulile sunt aceleaşi ca şi pentru bronhoscopie. Bronhospasmul se datorează contracţiei musculaturii edemului mucoasei bronşice şi hipersecreţiei bronşice.asistenta I se plasează în spatele pacientului. insomnie. polenul. cefalee. coloranţi. analgetice). . tuse. pulberile. imobilizând-o din lateral cu indexul şi degetul mijlociu. unele medicamente (penicilină. Bolnavul este găsit în 190 . de la ambele mâini . cu expiraţie forţată (laborioasă şi zgomotoasă) şuierătoare. peşte). • Factori nealergici (astmul intrinsec): rolul cel mai important îl au factorii infecţioşi (bronşite cronice. Apariţia crizelor poate fi favorizată de expuneri la frig. pe care o va avea sub control tot timpul examinării.Dispnee cu caracter expirator prelungit: bradipnee. • Factori alergici (astmul extrinsec sau alergic) Cele mai obişnuite alergene sunt: praful de casă. sinuzite etc. dureri în gură. Criza de astm se caracterizează prin: . umezeală. albuş de ou. hidroree nazală. Criza de astm bronşic începe de regulă brusc. trecerea bruscă de la aer cald la aer rece.). tuse uscată). disfagie sau orofagie. expectoraţie. Accesul este precedat uneori de o stare prodromală (strănut. filantă. Particularităţi de îngrijire a bolnavilor cu criză de astm bronşic Astmul bronşic este o criză de dispnee paroxistică expiratorie provocată de stenoza funcţională spastică a bronhiilor. lapte.

c. asmopent.Hipersonoritate pulmonară. asmofug.oxigenoterapie.24 g în injecjie intravenoasă. murmur vezicular diminuat. raluri sibilante şi ronflante. • Până la venirea medicului care este chemat imediat. medicamentele uzuale de urgenţă fiind: .v.). 1-2 fiole).Faciesul exprimă spaimă şi sete de aer: exoftalmie.Brahicardie Criza are durată variabilă (1/4 oră . berotec. Crizele de astm bronşic se pot trata şi în condiţii ambulatorii: Bolnavul. . miofilin. solbutamol). alupent. În caz de ineficienţă se recurge şi la alte medicamente: sulfat de magneziu injectat i. sprijinit în poziţia cea mai comodă.dilatatoare ale bronhiilor: eufilins. (în cazul în care criza nu cedează la miofilin). alupent. adrenalină (fiole a l ml 1%o inj. • Medicul va face apoi indicaţia medicaţiei de urgenţă. Prin sonda introdusă prin nările bolnavului până în faringe (6-8 cm) oxigenul se administrează umidificat cu debit de 6-8 l/minut. coronarieni.simpaticomimetice sub formă de inhalaţii (asmopent. Particularităţi de îngrijire a bolnavilor cu criză de astm bronşic 191 . va fi şters de transpiraţii. .antispastice: papaverină.miofilin (bronhodilatator) 1-2 fiole a 0.poziţie şezând (ortopnee).hemisuccinat de hidrocortizon 50-200 mg. Atenţie! Simpaticomimeticele sunt contraindicate la hipertensivi. . .c. Se administrează lent (3-5 minute). bronhodilatin sublingual. . lent (10-20 ml). hipertiroidieni. berotec în inhalaţii sau sub formă de spray. . vor fi date bolnavului: .3 ore) şi se terminăi relativ brusc. menţinut în poziţie şezandă. . Atenţie! În cazul primului acces de astm apărut la un bolnav în ale cărui antecedente nu sunt semnalate crize de astm bronşic sau care este cunoscut ca hipertensiv sau are valori tensionale crescute.efedrină (fiole a 1 ml 5% în injecţii s. . gură întredeschisă. cu capul înclinat spre spate şi sprijinit în mâini.Tegument palid-cenuşiu acoperit de transpiraţii reci.simpaticomimetice: tablete de efedrină. se evită simpaticomimeticele. s. i. Se continuă administrarea de: .v. . lizadon.

precizarea gradului şi intensităţii acestor tulburări. eventual la marginea patului.antialergic: H.sedative: diazepam.stabilirea mecanismului prin care s-a instalat deficitul funcţional. Criza poate evolua sub o formă mai gravă: edem pulmonar când sufocarea se agravează. se diferenţiază în primul rând. abuz de alcool. . 192 . însă sprijinindu-l în poziţia cea mai comodă cu ajutorul anexelor patului sau cu ajutorul braţelor. fragi. cateterism cardiac) Explorările cardiovasculare urmăresc: .C. tegumentele sunt palide. a alergenilor eventual cunoscuţi. În astm bronşic: bradipnee cu expir prelungit. pentru a se evita greşelile fatale în conduita de urgenţă.evidenţierea tulburărilor funcţionale incipiente. tahicardie. Bolnavul va fi adus în poziţie şezând. cu capul înclinat spre spate. conserve). expectoraţie rozee. umezeala. Din aceste considerente bolnavii trebuie pregătiţi în mod corespunzător.1. surmenajul fizic şi intelectual. ATENŢIE! Asistenta trebuie să ştie să diferenţieze astmul bronşic de astmul cardiac sau edemul pulmonar acut. furosemid (fiole). de aceea probele nu pot fi interpretate izolat.cardiotonic: strofantină sau digitală. .stabilirea capacităţii funcţionale şi a posibilităţilor de adaptare la efort a inimii şi a vaselor sanguine. cianoză.diuretic: furantril (tablete). spumoasă. Explorarea funcţională a aparatului cardiovascular (EKG. bolnavul se conectează la aparatul de respirat. emoţii. ciocolată. (fiole). . acoperite de transpiraţie. se pregătesc medicamentele uzuale de urgenţă: . 5.bronhodilatator: Miofilin (fiole şi tablete). Oxigenoterapie 4. romergan etc. atmosfera poluată. Capacitatea funcţională a inimii şi a vaselor este influenţată şi de factori externi (surmenaj. stărilor de tensiune. În astm cardiac: dispneea este polipneică. . 2. bradicardie. în ortopnee. prin caracterul dispneei. Se anunţă medicul. evitarea unor alimente posibil alergizante (ouă. . În cazuri de gravitate extremă. bolnavul este chinuit de setea de aer. nicotine). iar până la venirea lui. bolnavul este găsit în poziţie şezând. .H. căpşuni. se şterge bolnavul de transpiraţie. Tulburările aparatului cardiovascular reprezintă de multe ori răsunetul îmbolnăvirii altor organe. evitarea expunerii la frig. predominant inspiratorie. Asistenta va sfătui bolnavul cum să prevină noi crize de astm: evitarea emoţiilor. 3.

montarea electrozilor pe membre: 193 . în suferinţele miocardo-coronariene în special. cu 10 . V4. • 6 derivaţii precordiale notate V1. Construcţia aparatului permite folosirea lui nu numai în practica clinică curentă zilnică. este o metodă de investigaţie extrem de preţioasă în diagnosticul unei cardiopatii în general. Sub placa de metal a electrozilor se aşează o pânză înmuiată într-o soluţie de electrolit (o lingură de sare la un pahar de apă) sau pastă specială pentru electrozi. de diferite tipuri. În practica curentă se înregistrează pe electrocardiogramă 12 derivaţii (conduceri): • 3 derivaţii bipolare notate DI. aparat construit pe bază de semiconductoare moderne.Electrocardiograma = înregistrarea grafică a rezultantei fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac. Aclimatizarea bolnavului cu sala de înregistrare 4. de preferinţă cu căruciorul. DIII . înainte de înregistrare 3. REŢINEŢI: Ea este interpretată întotdeauna de medic în lumina datelor clinice. Bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultaţii şi va fi rugat să-şi relaxeze musculatura. V5.C. V2. • 3 derivaţii unipolare de membre notate : aVR. aVL.electrozii (în număr de 10) necesari pentru înregistrarea a 4 derivaţii standard şi unipolare şi 6 precordiale (V1-V6). E. Înscrierea curbelor electrice se face pe hârtie specială care are imprimat un sistem de coordonate. Se transportă bolnavul în sala de înregistrare. aVF. G. amplificate şi înregistrate sub forma unei diagrame numită electrocardiogramă. DII. • înregistrarea E. Înregistrarea electrocardiogramei se face cu aparate speciale numite electrocardiografe.G. pe verticală amplitutidinea semnalelor bioelectrice. transmise la aparat prin cablu. V6.1 pregătirea bolnavului 1. La extremitatea distală a cablului sunt ataşate plăcuţele metalice . C.-ul de efort. ci şi pentru cercetări ştiintifice. cu electrocardiograful 3 NEK. şi totodată este o metodă de a recunoaşte o boală de inimă care evoluează clinic latent.G. Legătura între bolnav şi aparat se face printr-un „cablu bolnav". În majoritatea unităţilor sanitare înregistrarea electrocardiogramei se face cel mai frecvent cu ajutorul electrocardiografului „3 NEK-1 ".C.Cei 10 electrozi (4 pentru membre şi 6 precordiali) se fixează pe bolnav în felul următor: . V3. Montarea electrozilor pe bolnav Se montează pe părţile moi ale extremităţilor plăcile de metal ale electrozilor. Se pregăteşte bolnavul din punct de vedere psihic pentru a înlătura factorii emoţionali 2. când se efectuează E.15 min. Tensiunile bioelectrice produse de miocard sunt interceptate cu ajutorul electrozilor. Pe orizontală este reprezentat timpul.

Verificarea poziţiei corecte a butoanelor şi clapelor Punerea în funcţiune a aparatului Aparatul poate fi pus în funcţiune cu ajutorul clapei 3 în poziţia „Apăsat" verificându-se scala-indicator de funcţionare care trebuie să indice zona verde a scalei instrumentului.DIII Înregistrarea derivaţiilor unipolare şi precordiale Terminarea înregistrării : După terminarea înregistrării se scoate din funcţiune aparatul prin trecerea clapetei 3 în poziţia neapăsat se îndepărtează electrozii de pe pacient. S. vârsta. U. pe marginea stângă a sternului V3 = între V2 şi V4 V4 = spaţiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară (apex) V5 = la intersecţia de la orizontala dusă din V4 şi linia axilară anterioară stângă V6 = la intersecţia dintre orizontala dusă din V4 şi linia axilară mijlocie stângă ATENŢIE! Aplicarea cu foarte mare precizie a electrozilor. T. Pregătirea aparatului: Aparatul va fi legat la priza de împământare. verde = picior stâng. înâlţimea. greutatea. Asistenta notează pe electrocardiogramă: numele.roşu = mâna dreaptă.montarea electrozilor precordiali V1= spaţiul IV intercostal.convenţional numite P. (QT cuprinde unda QRS + segmentul ST + unda T). Intervale . (TP .5 minute de stabilizare a funcţionării se poate trece la testarea aparatului Testarea aparatului (înregistrarea testului etalon) Înregistrarea electrocardiogramei DI .distanta dintre două unde (PQ). galben = mâna stângă. Unde . Notarea electrocardiogramei. pe marginea dreaptă a sternului V2 = spaţiul IV intercostal. DII . viteza de derulare. După 3 .linia izoelectrică). Q. R. respectând toate indicaţiile prescrise.(ST). Segmente . data şi ora înregistrării. 2. negru = picior drept .unda + segment (PQ cuprinde unda P + segmentul PQ). menţionează medicaţia folosită. prenumele pacientului. 3. 194 . garantează o înregistrare corectă şi fără artefacte. semnătura celui care a înregistrat INTERPRETARE Pe o electrocardiogramă normală definim: 1.

pipe Guedel. precizarea unor modificări anatomice cardiace. Cateterism cardiac = introducerea unei sonde radioopace pe cale venoasă sau arterială în cavităţile inimii sau în vasele mari. porttampoane. majoritatea cardiopatiilor operabile). Scop: . a fonocardiogramei intracavitare etc.12" . Pregătirea bolnavului este asemănătoare cu pregătirea pentru intervenţii chirurgicale. cateterismul cardiac rămâne totuşi o metodă rezervată unor unităţi de înaltă specializare. CIDEX. comprese sterile. scobutil. Sonda este dirijată sub ecran radiologic. Undele situate deasupra liniei izoelectrice sunt pozitive.21"). midazepam.medicamente: atropină. cu ajutorul unui instrument optic. Timpul de conducere a stimulului de la atriu la ventriculi (normal 0. cele care se găsesc dedesubtul ei sunt negative. Pregătirea pacientului pentru gastroscopie Gastroscopia: vizualizarea directă a mucoasei gastrice. terapeutică.Între două cicluri cardiace se înregistrează linia zero potenţial (linia izoelectrică). executarea de coronarografii cu substanţă de contrast sau cu izotopi radioactivi. tratament cu laser Pregătirea materialelor şi instrumental sterile_în funcţie de scopul investigaţiei: . adrenalină . Cateterismul cardiac permite măsurarea presiunilor intracavitare. recipiente cu substanţe dezinfectante (glutaraldehidă. Cu toate că este intrat în uzul curent. alcool 90º) .0. tratament endoscopic pentru hemoragiile digestive. şorţuri de cauciuc. recoltarea de probe sanguine direct din cavităţile inimii şi din vasele mari pentru dozarea O2 şi CO2 . Unda P şi segmentul PQ reprezintă expresia electrică a activităţii atriilor. numit gastrofibroscop (azi eso-gastro-duodenoscop). stomacaină spray. înregistrarea unei electrocardiograme endocavitare. mănuşi sterile.măşti sterile. segmentul ST şi unda T reprezintă expresia electrică a activităţii ventriculare.diagnostic terapeutic (polipectomie. care trebuie luată faţă de bolnav (de exemplu. Intervalul PQ se măsoară de la începutul undei P şi corespunde timpului în care stimulul străbate atriile de la nodul sinusal Keith-Flack până la nodul atrio-ventricular (Aschoff-Tawara). novocaină 1% şi xilină). tăviţă renală. Această metodă se foloseşte numai când există o indicaţie precisă legată de atitudinea exploratoare. diazepam. substanţe anestezice (xilocaină spray.fiole (trusa antişoc) 195 . Undele QRS.

pensă pentru prelevat biopsie şi pensă anatomică . asistenta încearcă să: - evalueze gradul anxietăţii pacientului. risc de alergii. atunci.seringă de 2 ml de unică folosinţă . pentru a putea coopera în timpul examinării. Asistenta: - va administra medicaţia recomandată de medic pentru sedarea pacientului sau pentru prevenirea unor incidente . verbală şi nonverbală. în vederea determinării prezenţei Helicobacterului pylori PREGĂTIREA PACIENTULUI Orice pacient ce urmează a fi supus acestei investigaţii sau altor examinări endoscopice. rugându-l ca.recipient cu formol. asistenta culege date pentru depistarea altor manifestări - de dependenţă.. care va indica medicaţia necesară. Problemele identificate (anxietate severă. Prin discuţia competentă cu pacientul. frica de durere etc. Pentru liniştirea pacientului. să comunice. să favorizeze „relaţia de la fiinţă umană la altă fiinţă umană".). să le depăşească. anxietatea este foarte accentuată. aplică intervenţiile autonome corespunzătoare - asigură un climat calm. îi demonstrează pacientului că îi înţelege problemele (climat de înţelegere empatică) îi explică efectele dezagreabile ale investigaţiei (ca să ştie la ce să se aştepte).accidente pentru buna pregătire fizică a pacientului. frica de diagnostic grav. pentru lubrefierea tubului gastroscopului.periuţe de citologie . iar în unele cazuri. de căldură umană printr-o comunicare eficace.soluţie şi recipiente pentru testul ureazei. legate de satisfacerea sau nesatisfacerea celor 14 nevoie fundamentale. sondelor . pentru ţesutul prelevat . este îngrijorat în privinţa procedurii şi a diagnosticului. asistenta îi va explica importanţa golirii şi curăţirii complete a stomacului astfel: îl anunţă să nu mănânce şi să nu fumeze în dimineaţa zilei de examinare şi în seara precedentă investigaţiei - - 196 . printr-un efort de voinţă. în funcţie de aceste probleme identificabile.glicerină sterilă sau silicon. cauza anxietăţii (frica de investigaţie. Se impune. observaţie). calmarea pacientului. asistenta trebuie să-l încurajeze. tahicardii etc. În cadrul acestei comunicări (discuţie.) asistenta le va comunica medicului. astfel încât să-l determine să-şi exprime sentimentele.

se aşează pacientul pe masa de examinare.- în seara zilei precedente. la indicaţia medicului. i se efectuează o injecţie cu atropină. în vederea examinărilor histologice. îi asigură poziţia capului în extensie forţată. ungând gastroscopul.este supravegheat atent timp de două ore după terminarea examinării. produsele prelevate.se pregătesc fragmentele de ţesut şi mucoasă stomacală. urmărindu-se să nu mănânce. pentru evitarea senzaţiilor neplăcute din gât Pregătirea produselor pentru laborator . şi dimineaţa . îl linişteşte. în seara precedentă examinării şi. în decubit lateral. se efectuează pacientului la care evacuarea stomacului e deficitară o spălătură gastric cu apă călduţă Participarea la tehnică .se aspiră soluţie de Glutaraldehidă 2% sau CIDEX.înainte de începerea investigaţiei. La serviciul de endoscopie.este supravegheat încă o jumătate de oră în camera unde pacientul a fost examinat . aceste soluţii pot fi folosite pentru anestezia locală şi prin gargară .se efectuează pacientului inhalaţii cu mentol. pe o perniţă tare Gastroscopia se efectuează cu ajutorul a două asistente: Asistenta I vorbeşte cu pacientul. se etichetează şi se trimit urgent la laborator. scobutil sau diazepam . asistenta analizează fragmentele bioptice (testul ureazei). Stomacaină) sau se face badijonarea locală (baza limbii şi faringele) cu soluţii de Novocaină 1% sau xilină. până când este curat gastroscopul (prin 4 minute de dezinfecţie cu Glutaraldehidă sau CIDEX se distruge virusul SIDA) 197 ajută medicul la introducerea aparatului. să nu bea .dacă pacientul nu reuşeşte să elimine mucusul şi aerul din stomac şi acuză dureri.cu 40-50 minute înainte de probă. este atenţionat să nu consume alimente fierbinţi . dacă e nevoie.pacientul căruia i s-a prelevat biopsie. în vederea descoperirii prezenţei Helicobacterului pylori (testul durează 1 oră) Reorganizarea locului de muncă . asistenta efectuează anestezia locală cu spray (Xilocaină. prezentându-i . stâng. se introduce sonda gastrică şi se elimină aerul şi mucozităţile .sedarea pacientului se face prin administrarea a câte o tabletă de diazepam.este transportat în salon (atenţie la cei cu hemoragie digestivă superioară în curs) . ţine tăviţa renală sau îi şterge gura de secreţii cu o compresă Asistenta II instrumentele Îngrijirea pacientului după tehnică . (dacă nu există contraindicaţii).

adinamici. amestecanduse cu lingura de lemn . Examinarea radiologică este contraindicată la pacienţii caşectici. apoi.se şterge aparatul cu soluţie de Glutaraldehidă sau CIDFX (atenţie. în perforaţia tubului digestiv cu hemoragie gastro-intestinală acută. DE REŢINUT: Dacă nu se utilizează corect echipamentul de protecţie (mănuşi.aparatele prevăzute cu un cerc albastru (care sunt de ultimă generaţie) se pot curăţa şi dezinfecta sub imersie totală în maşini de spălat speciale. care trebuie dezinfectat zilnic -fibrogastroscopul trebuie pus într-un câmp steril. cană sau pahar. la care se adaugă apă rece până la 200-300 g.se spală bine de secreţii exteriorul şi interiorul aparatulul cu apă şi săpun.interiorul fibrogastroscopului se spală cu o perie care trebuie introdusă în toate canalele.se stochează materialul curat într-un dulap. . explicându-i 198 . ulcer gastro-duodenal. SIDA. ochelari. astfel încât canalele se fie irigate cu produs dezinfectant . se şterge cu alcool de 90º (care se evaporă repede şi îndepărtează dezinfectantul) . care suferă de tromboze. dermatoze. în peritonită acută. se clăteşte bine .se anunţă pacientul cu două zile înainte. tumori ale tubului digestiv).sulfat de bariu 150 g sau un pachet original (sulfat de bariu pentru roentgen). subfebrilităţi. apoi. dureri şi tumefacţia amigdalelor. etc) când se lucrează cu soluţiile dezinfectante.se usucă bine (pentru a preveni o eventuală infestaţie micotică) . personalul medical este supus riscului următoarelor îmbolnăviri: SIDA. se dezinfectează din nou Incidente şi accidente: . hemoragie. apă. precum şi la femeile gravide în prima jumătate a sarcinii. Scop: studierea morfologiei şi funcţionalităţii organelor tubului digestiv pentru stabilirea diagnosticului (gastrite cronice. astm. eczeme. pentru a le proteja . conjuctivite. ileus. iar dimineaţa. purgativ (ulei de parafină) .se periază extremităţile endoscopului . Pregătirea instrumentelor şi materialelor necesare . Pregătirea pacientului pentru explorarea radiologică gastro-intestinală Examinarea radiologică a tubului digestiv se efectuează după administrarea unei substanţe de contrast pe cale orală sau rectală. lingură de lemn.. Pregătirea psihică a pacientului.dureri la deglutiţie. este toxică). în stare gravă.se pregăteşte suspensia de bariu: cele 150 g sulfat de bariu se amestecă cu o cantitate mică de apă caldă până se obţine o pastă omogenă.fibrogastroscopul şi pensele bioptice se ung cu silicon. mască.

seara . iod. ATENŢIE: .reuşita unui examen radiologic al organelor abdominale depinde de pregătirea fizică. gustul bariului se corectează cu cacao sau lămâie.pacientul va fi informat că va avea scaunul colorat în alb reţineţi : .după terminarea examinării. cu 1-2 zile înaintea examinării.se atenţionează pacientul că nu trebuie să fumeze.cu 2-3 zile înainte de examenul radiologic gastro-intestinal se va evita administrarea de purgative şi se va suspenda administrarea medicamentelor cu conţinut de bismut. pacientul este ajutat să se îmbrace şi este condus la pat . pacientul este condus la serviciul de radiologie Participarea la examen .se administrează pacientului. a pacientului. făinoase produse lactate . 199 . unt. pacientul va înghiţti sulfatul de bariu dizolvat şi amestecat cu o lingură de lemn . pacientul poate să mănânce Îngrijirea pacientului după tehnică .se administrează un purgativ (o lingură de ulei de parafină) după terminarea examinării .la copiii mici. pâine prăjită.în ajunul examinării . 150-200 g pentru copiii mari . ouă.se anunţă pacientul că în dimineaţa zilei de examen trebuie să mănânce . dimineaţa. unde i se oferă cana cu sulfatul de bariu (pregătit înaintea examenului) . umplerea intestinului subţire şi a colonului . 100-150 g pentru copii mici.se informează pacientul privind regimul alimentar pe care trebuie să-l respecte Pregătirea fizică a pacientului . pentru că fumatul măreşte secreţia gastrică . 8. după 2.la comanda medicului.cantitatea de suspensie bariu/apa în diluţie 1:2 este: 100 g pentru sugari. pentru a se urmări sub ecran evacuarea stomacului. bariul se prepară cu ceai sau cu lapte şi se administrează cu biberonul .pacientul (după ce şi-a dezbrăcat toracele) este condus sub ecran.în ziua examenului. format din supe. 24 ore. un regim alimentar neflatulent şi uşor de digerat. la sugari.necesitatea tehnicii şi importanţa ei pentru diagnosticul bolii . fier.se efectuează bolnavului o clismă evacuatoare . calciu sau bariu pe cale bucală (acestea împiedică vizibilitatea organelor de examinat) .pacientul este readus la serviciul de radiologie (conform indicaţiilor medicului).la 2 ore de la începutul examinării.nu se execută sondaj gastro-duodenal înaintea examenului radiologic (irită mucoasa şi produce o hipersecreţie nedorită) . se administrează cu lingura.se explică pacientului tehnica de investigaţie . prin regim alimentar.

aleză. pacientul luând din 10 în 10 minute câte o înghiţitură din substanţa opacă. efectele neplăcute (senzaţia de presiune. c) metoda contrastului gazos pentru examinarea stomacului se realizează prin insuflarea de aer în stomac cu ajutorul unei sonde sau prin administrarea unui amestec gazos (acid tartric şi bicarbonat de sodiu). Pregătirea instrumentelor şi a materialelor necesare . înalte. Pregătirea pacientului pentru colonoscopie Co/onoscopia: examenul vizual direct al colonului.se explică pacientului necesitatea investigaţiei . care ar împiedica examinarea Pregătirea fizică: .muşama. CIDEX. substanţa de contrast se introduce cu ajutorul unei seringi prin sondă direct în jejun. cu ajutorul unui colonoscop flexibil. cu 3-4 ore înainte . comprese mici sterile. se vizualizează colonul sigmoid. înaintea sondei se controlează sub ecran radiologic.seara. recipiente pentru prelevări histologice. pacientul va ingera doar lichide . durere) .v. seara şi dimineaţa. înaintea examinării. pensă de biopsie. b) fracţionat. i se pot administra lichide prin perfuzie i.în prima şi în a 2-a seară de pregătire. cu câte doi litri apă călduţă. durata investigaţiei. colonoscop cu sursă de lumina şi sistem de aspiraţie.medicamente pentru sedarea pacientului Pregătirea psihică şi fizică a pacientului . în vederea golirii şi curăţirii complete a colonului de materii fecale şi mucus. se administrează un purgativ .trei zile consecutiv. vaselină. cu urmărirea imaginilor obţinute pe un ecran TV. alcool 90º) .se explică scopul pregătirii fizice. transvers şi ascendent până la cec. recipient cu apă pentru curăţirea colonoscopului după utilizare. se efectuează câte două clisme evacuatoare simple. silicon pentru lubrifiere. în scopul combaterii sau prevenirii deshidratării . descendent. Colonoscopul : tub din fibre optice flexibile.. el se poate adapta şi la camera video. la interval de o oră.este încurajat şi se informează pacientul despre tehnica utilizată. lung de 135-185 cm.Substanţa de contrast poate fi introdusă în tubul digestiv şi prin alte metode: a) direct în jejun prin sonda duodenală (Einhorn). recipiente cu substanţe pentru dezinfecţia aparatului (glutaraldehidă. când diviziunea 75-80 ajunge în dreptul arcadei dentare. ultima clismă se face în dimineaţa examinării. se dă un somnifer 200 . mănuşi de cauciuc. casoletă cu câmpuri sterile.în cele trei zile de pregătire.la nevoie.

se spală bine şi se pregăteşte pentru sterilizare. îin ascite masive sau la persoane confuze 201 . .se curăţă mecanic colonoscopul. i se administrează 1 fiola diazepam şi scobutil.în acest timp. în anus ∎ ATENŢIE: . Îngrijirea pacientului după tehnică . asistenta. prevăzut cu un orificiu central (în timpul examinării.lubrifiază vârful tubului (colonoscopului) cu vaselină şi îl introduce. la solicitarea medicului. fapt care ar împiedica vizibilitatea. încet. şi este acoperit cu un câmp steril. la solicitarea acestuia..deoarece unele piese ale colonoscopului nu pot fi sterilizate la autoclav. dureri abdominale violente. • DE REŢINUT: Contraindicaţii: în operaţii abdominale recente. Incidente şi accidente: sângerare. în cutia aparatului se păstrează permanent 10-15 tablete de formol . supraveghindu-l şi explicându-i cum să coopereze. .urmăreşte funcţiile vitale ale pacientului . cu 30-60 de minute înaintea începerii colonoscopiei Participarea la colonoscopie . în cursul diverticulitei acute sau al colitelor ulcerative. perforaţie. se pregătesc materialele pentru laborator (se completează buletinul de recoltare cu datele de identitate ale pacientului şi examenul cerut) şi se transportă imediat la laborator. . tahicardie. care opresc investigaţia.pe măsură ce medicul are vizibilitatea traiectului lumenului colonic stâng.piesele care nu se pot steriliza.asistenta II verifică colonoscopul.se efectuează toaleta regiunii anale. îl solicită să coopereze şi. să se relaxeze (informarea anterioară îl face mai cooperant şi mai tolerant faţă de efectele neplăcute ale tehnicii) . cu genunchii flectaţi. asigurându-se că este adaptat corect la sursa de lumină şi că are insuflaţia şi aspiraţia bună . le dezinfectăm cu Glutaraldehidă sau CIDEX şi alcool de 90° .asistenta I linişteste pacientul.îl aşează în decubit lateral stâng. imediat după îndepărtarea tubului. în lumenul colonului. avansează tubul încet. pe măsură ce sonda înaintează) . poziţia pacientului poate fi schimbată dintr-un decubit în altul.asistenta va avea grijă să nu ajungă vaselină pe lentilă.dacă s-au făcut însămânţări bacteriologice.sunt necesare două asistente: . la patul său Pregătirea produselor pentru laborator .în dimineaţa examinării. îndepărtându-se mucozităţile şi resturile substanţei lubrifiante se transportă pacientul la salon. pe cât posibil. asistenta I se ocupă de pacient. Reorganizarea locului de muncă . herniilor ombilicale. stop cardiac reflex.

smântână şi unt cu pâine (provoacă contracţii puternice şi golirea vezicii biliare).în ziua precedentă examenului. timp de 30-60 de minute . greţuri. evitând alimentele cu conţinut bogat în celuloză şi hidrocarbonate concentrate . stare de rău general.cu 1-2 zile înaintea efectuării colecistografiei se administrează pacientului un regim dietetic uşor digerabil. câte 2 tablete şi regim hiperprotidic . el poate fi înlocuit cu 50 g ciocolată sau cu un sondaj evacuator -după masă se efectuează pacientului o clismă evacuatoare cu ser fiziologic sau ceai de muşeţel călduţ. pacientul are hipersensibilitate la iod şi se întrerupe administrarea b. tahicardie.necooperante. Opacifierea veziculei biliare pe cale orală (colecistografia) materiale necesare • • • • • psihic -se anunţă pacientul şi i se explică necesitatea efectuării tehnicii fizic .se testează toleranţa la Razebil:după masă. în decurs de 5 minute . smântână şi unt cu pâine sau 50 g ciocolată cărbune animal triferment substanţă opacă (Razebil sau acid iopanoic) antihistaminice Materialele pregătite se transportă lângă pacient. dacă pacientul suportă bine iodul (nu apar simptomele de intoleranţă). cărbune animal de 3 x / zi. se supraveghează pacientul pentru a se observa dacă nu are hipersensibilitate la iod a. pentru evacuarea gazelor din colon .se aşazs pacientul în decubit lateral drept. dacă apar roşeaţă . când vezicula biliară se umple cu substanţa de contrast) 202 prânz compus din ouă. senzaţie de arsuri. ameţeli.înainte de a se efectua radiografia se efectuează pacientului încă o clismă evacuatoare . se administrează pacientului un prânz compus din ouă.se administrează pacientului cu 2-3 zile înaintea examinării. urticarie. la orele 12. se administrează pacientului o tabletă care se dizolvă pe limbă.pacientul este condus la serviciul de radiologie (după 14-16 ore şi respectiv 10-14 ore. furnicături. dacă acest prânz provoacă accese dureroase. la 20-30 minute se administrează celelalte trei tablete Razebil. . la orele 16.

. la interval de 30-60-90 de minute Îngrijirea pacientului după efectuarea tehnicii pacientul va fi ajutat să se îmbrace şi va fi condus la pat se notează examenul în f.limonade.pacientul va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze pe masa de examinare. pacientul va consuma un regim hidric (supe. câte una din 10 în 10 minute. După examen. pacientul va consuma un regim fără alimente care conţin celuloză şi dau reziduuri multe (fructe. cu puţină apă. paste făinoase. se mai administrează 4 tablete de Razebil (sau 6 tablete de acid iopanoic). Atenţie! Dacă se foloseşte acid iopanoic. pacientul va consuma o cană cu ceai şi pâine prăjită -înaintea examenului pacientul nu mănâncă şi nu consumă lichide.în seara precedentă zilei de radiografie. fără a le sfărâma.apă negazoasă) -în seara precedentă. se administrează două linguri ulei de ricin fizică 203 .se explică pacientului tehnica investigaţiei şi regimul alimentar necesar pentru reuşita acesteia Alimentară -cu 2-3 zile înaintea examinării. între orele 16-20 se administrează 4-6 tablete acid iopanoic.ceai. Pregătirea pacientului pentru urografie Def. se administrează cărbune animal şi triferment câte 2 tablete de 3 x /zi . utilizându-se substanţe iodate hidrosolubile administrate intravenos. legume şi zarzavaturi. după care bolnavul va fi aşezat în decubit lateral drept. bolnavul poate consuma regimul său obişnuit medicamentoasă . iar examinarea se repetă a 3-a zi -se administrează prânzul Boyden (2 gălbenuşuri de ou frecate cu 30g zahăr sau 50g ciocolată) -se efectuează radiografii în serie.se anunţă pacientul şi i se explică importanţa tehnicii pentru stabilirea diagnosticului .cu două zile înaintea examinării. De la administrarea substanţei de contrast până la terminarea examinării. Pregătirea pacientului Psihică . băutură. În cazul în care vezicula biliară nu s-a umplut cu substanţă opacă. metodă curentă de examinare morfofuncţională a rinichilor şi căilor urinare. pacientul nu va primi mâncare. medicamente sau purgative şi nu va fuma. pâine) şi ape gazoase -în ziua precedentă examenului. timp de 30-60 minute.o.

se explică pacientului tehnica investigaţiei şi regimul alimentar necesar pentru reuşita acesteia Pregătirea alimentară a pacientului : . calculii renali. Participarea la examen .după efectuarea radiografiei.în ziua precedentă examenului. .în seara precedentă zilei de radiografie. ceai.se notează examenul în foaia de observaţie NOTĂ: 204 . bolnavul poate consuma regimul său obişnuit Pregătirea medicamentoasă a pacientului .se reduce cantitatea de lichide din regimul cunoscut.pacientul este condos la serviciul de radiologie . ulei de ricin. pacientul va consuma un regim hidric (supe.cu două zile înaintea examinării.. pâine) şi ape gazoase . se administrează cărbune animal şi triferment câte două tablete de 3 ori pe zi . să se întoarcă în salon. pacientul va consuma un regim fără alimente care conţin celuloză şi dau reziduuri multe (fructe. legume şi zarzavaturi. După examen.se efectuează clisme evacuatoare înaintea injectării substanţei de contrast Pregătirea pacientului pentru radiografie renală simplă Radiografia renală simplă: explorare radiologică fără substanţă de contrast care poate evidenţia conturul şi poziţia rinichilor. materiale necesare efectuării unei clisme evacuatorii Pregătirea psihicăa a pacientului : . ureterali sau vezicali radioopaci (care conţin săruri de calciu) Pregătirea materialelor necesare : .va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze în decubit dorsal pe masa radiologică Îngrijirea pacientului după tehnică . Aerul din tubul irigatorului trebuie complet evacuat pentru a nu fi introdus în colon.în dimineaţa zilei examinării. Înaintea executării radiografiei pacientul îşi va goli vezica urinară (sau i se efectuează un sondaj) şi se controlează radioscopic dacă mai există aer în intestin.se anunţă pacientul şi i se explică importanla tehnicii pentru stabilirea diagnosticului . se efectuează o clismă cu apă caldă. se administrează două linguri de ulei de ricin Atenţie! . pacientul va consuma o cană cu ceai şi pâine prăjită . iar în ziua examinării bolnavul nu mai manâncă şi nu mai bea (pentru reducerea volumului urinei) .înaintea examenului pacientul nu mănâncă şi nu consumă lichide.cărbune animal. limonade. apă negazoază) . paste făinoase.în seara precedentă.cu 2-3 zile îinaintea examinării. unde va fi instalat comod în pat . este ajutat să se îmbrace.

Se fac examene: bacteriologice (pentru diagnostic şi antibiogramă). Testul Lahm-Schiller (testul cu Lugol) .testează stările precanceroase ale colului uterin. Este metoda suplimentară de cercetare a leziunilor exocervicale descoperite la examenul cu valve. Se recoltează din fundul de sac posterior.este o endoscopie a cavităţii pelviene după instituirea pneumoperitoneului. ceea ce permite efectuarea biopsiei dirijate. Testul Babeş-Papanicolau este un examen citologic utilizat pentru depistarea precoce a cancerului de col şi corp uterin. de preferinţă C0 2. Leziunile nu se colorează.în caz de urgenţă. dar reuşita este îndoielnică. din endocol (dacă orificiul extern este întredeschis) şi de la nivelul joncţiunii epiteliului pluristratificat pavimentos al exocolului cu epiteliul unistratificat cilindric endocervical.unor dureri pelviene.examenul endoscopic al colului uterin.condiţii de recoltare: nu se fac irigaţii vaginale. parazitologice (din secreţia proaspătă pentru trichomonas).biopsia de endometru . benigne. Gazul introdus produce un zgomot când trompa este permeabilă. Explorări paraclinice şi de laborator în ginecologie Histerometria . Endometrul se recoltează prin metoda chiuretaiului uterin. de tip inflamator. Nu se face în sarcină. este interzis contactul sexual cu 48 de ore înainte. Femeia poate să prezinte senzaţie de 205 .. Insuflaţia uterotubară evidenţiază permeabilitatea trompelor prin introducerea unui gaz. în interiorul cavităţii uterine şi trompe cu ajutorul unui aparat special. radiografia se poate executa fără pregătire prealabilă a pacientului. Celioscopia ..este indicată pentru precizarea diagnosticului în sarcina extrauterină.constă în prelevarea unui fragment de ţesut pentru examenul histopatologic. precizarea cauzelor. pentru depistarea Candidei. suspecte. localizarea sediului obstrucţiei tubare.sau puncţia fundului de sac . Biopsia de col .măsoară cavitatea uterină şi precizează direcţia acesteia. Colpopuncţia . Se face între zilele a 8-a şi a 12-a a ciclului. care poate fi perceput cu ajutorul stetoscopului. piosalpinx. Celulele împărţite în cinci clase. Examenul secreţiei vaginale . Poate fi folosit pentru depistarea în masă a cancerului de col uterin. se realizează după badijonarea cu acid acetic 2-3% urmată de efectuarea testului Lahm-Schiller. citologice (pentru studierea tipurilor de celule descuamate sau desprinse din col . C IV sunt celule cu caracter puternic sugestiv neoplazic şi C V sunt numeroase celule neoplazice concludente. C III sunt celule anormale. după administrarea unui sedativ. neconcludente pentru malignitate. C II sunt celule cu modificări minime. nu se introduc medicamente local. pot avea următoarele semnificaţii: C I sunt celule absolut normale. Colposcopia. Permite puncţia unor formaţiuni chistice ovariene. hidrosalpinx. bazânduse pe proprietatea epiteliului de a se colora în brun-acaju cu o soluţie iodo-iodurată.

este examenul radiologic al corpului şi istmului uterin. în dreptul tumorii. Examinarea paraclinică a sânului a) termografia se realizează cu raze infraroşii şi se bazează pe proprietatea ţesutului malign de a avea o temperatură crescută faţă de ţesuturile vecine sănătoase sau faţă de zona simetrică. a 14-a. verificând permeabilitatea. măsurată dimineaţa rectal sau bucal. Diferenţa de temperatură variază între 1. sarcina asociată cu fibrom uterin. c) galactografia constă în injectarea unei substanţe de contrast în unul din canalele galactofore cu ajutorul unui ac bont introdus prin orificiul mamelonar care prezintă scurgerea patologică. este receptivă la influenţa hormonilor ovarului. sinechia uterină.examen cu ultrasunete ce evidenţiază tumori. poate decela momentul ovulaţiei şi aprecia funcţia progesteronică a ovarului.se efectuează prin recoltarea secreţiei vaginale în ziua a 7-a. Curba termică Explorarea functională a ovarulul • Explorări indirecte: • Frotiul cito-vaginal .rău. noduli. grealţă sau tuse. indicând ovulaţia. Investigaţii genetice a) determinarea cromatinei sexuale în disgenezii gonadice şi intersexualitate b) determinarea cariotipului în aceleaşi afecţiuni. fiind propusă ca metodă de screening. se determină testosteronul în sânge. al trompelor. • dozarea androgenilor. în plus în sterilitatea primară şi amenoreea primară. • Explorări directe: • Dozarea estrogenilor în sânge şi urină. Prelungirea peste 16 zile a acestei temperaturi poate fi un indiciu de graviditate. uter infantil. Creşterea curbei termice peste 37°C apare în mod normal la femeia adultă cu 14 zile înaintea menstruaţiei. canalul galactofor nu se evidenţiază. • Temperatura bazală. În cancer. • Dozarea pregnandiolului (formă de eliminare a progesteronului degradat în organism) în urină ne dă un indiciu asupra secreţiei progesteronice. Poate să evidenţieze malformaţii uterine. tumori endocavitare. Mucoasa vaginală. Absenţa acestui platou termic indică cicluri anovulatorii. deviaţii ale uterului. a 21-a şi a 27-a a ciclului ovarian. Histerosalpingografia . sterilitatea de cauză uterină sau tubară. • Dozarea progesteronului în sânge.8°C. b) mamografia este principala metodă de desistare a cancerului de sân. ca şi celelalte mucoase ale aparatului genital. Ecografia . 206 . ceea ce impune oprirea tehnicii.

molei hidatiforme şi iminenţei de avort. identifică recidivele locale ale unui cancer după tratamentul conservator şi formaţiuni tumorale palpabile care nu pot fi bine definite de mamografie sau ecografie. rezultatele fiind corecte (edificatoare) în proporţie de peste 90%. În trimestrul I : evidenţiază sacul ovular după a patra săptămână de amenoree şi prezenţa embrionului în cea de-a şaptea săptămână. Teste radioimunologice Evidenţiază sarcina din a şaptea . g) examen fără risc. dar prezintă dezavantajul costurilor crescute. din cauza procurării animalelor de laborator. în caz de hidramnios. Evaluează chimioterapia în pregătirea preoperatorie pentru tumorile mamare voluminoase. HCG este fixată de serul antigonadotrofinic şi picătura rămâne omogenă (reacţie pozitivă). Dacă femeia este gravidă. când nu este posibilă auscultaţia clinică şi după săptămâna a 20-a. EXAMENE DE LABORATOR Teste imunologice Se bazează pe identificarea gonadotrofinei corionice (H-CG). ceea ce presupune examene paraclinice complexe. a examenului clinic este posibil să se întrevadă o evoluţie complicată a sarcinii. Dacă se produce aglutinarea = reacţie negativă. apoi se adaugă latex. confirmă viaţa embrionului 207 . stabileşte vârsta sarcinii. latex sensibilizat. Ecografia : Este netraumatizantă. ecografia uşurează orientarea puncţiei citologice. Se foloseşte în săptămânile 12-20. e) citologia prin puncţie are valoare deosebită. Urina şi serul se pun în contact direct. Teste biologice Sunt dificil de realizat. furnizează informaţii pe tot parcursul sarcinii. f) rezonanţa magnetică nucleară este un examen netraumatizant. obezitate. Investigaţii paraclinice în sarcină În urma interogatoriului (interviului) luat gravidei. înainte ca femeia să observe absenţa menstruaţiei. Sunt folosite în depistarea sarcinii ectopice. prin reacţia antigen-anticorp. urina nu conţine HCG. Nu sunt edificatoare. Explorările sunt alese de către medic în funcţie de informaţiile care trebuie obţinute. evidenţiază semne suspecte şi specifice de malignitate.d) examenul citologic al scurgerilor mamelonare poate fi util mai ales atunci când există secreţie care poate fi obţinută din scurgere spontană sau la exprimarea mamelonului.a zecea zi de la fecundaţie. ser antigonadotrofinocorionic uman. Se foloseşte urina femeii gravide. INVESTIGATII ULTRASONICE Auscultaţia Doppler : Pentru depistarea activităţii cardiace fetale şi pentru măsurarea fluxului sanguin în vasele ombilicale şi în arterele fetale mari. Pot apărea reacţii fals pozitive. simplu şi rapid.

În trimestrul al II-lea: stabileşte vârsta gestaţională. în suferinţă fetală. compoziţie chimică sau enzimatică. Confirmă existenţa unei sarcini ectopice sau a unei sarcini multiple. diametrul toracic şi abdominal. Îngrijiri acordate în lăuzie (lăuza în primele 2 ore) Culegerea datelor . Patologic acesta poate fi: . În trimestrul al III-lea: stabileşte vârsta fetală cu o aproximaţie de trei săptămâni. Se pot aprecia dimensiunile micului bazin (radio-pelvimetrie). depistează: placenta jos inserată. localizează placenta. măsoară diametrul biparietal. EXAMENUL LICHIDULUI AMNIOTIC Amnioscopia Presupune col permeabil. Se pot face. apieciind cantitatea şi culoarea lichidului amniotic. determină sarcinile gemelare. identificarea punctelor de osificare. Gravida consuma înainte de examen o cantitate mai mare de lichide. EXAMENE RADIOLOGICE Sunt contraindicate datorită riscului iradierii. vezica urinară trebuie să fie plină atunci când examenul se face în primele patru săptămâni. macerat. când fătul este mort. Normal. cu flocoane de vernix.oboseală. deoarece declanşează travaliul! Indicaţii: în suspiciunea de sarcină depăşită (nu e periculoasă dacă lichidul e clar).prin activitatea cardiacă spre a opta săptămână sau oprirea în evoluţie a sarcinii. putând traversa chiar membranele. Constă în vizualizarea polului inferior al oului. prin cercetarea meconiului sau dozarea gonadotrofinelor. în cazuri excepţionale. Indicaţii: supravegherea sarcinii cu Rh negativ (prezenţa bilirubinei arată un prognostic rezervat şi depistarea semnelor de suferinţă fetală în sarcina patologică. lungimea femurului. acesta este clar. malformaţii congenitale. . Nu se face înainte de a 36-a săptămână. după luna a şasea . tendinţă la somn 208 . sarcini multiple. anomalii congenitale. sexul fetal. Amniocenteza Principiul: lichidul amniotic poate fi studiat punând în evidenţă celulele de origine fetală.a şaptea de sarcină.galben sau verde. apreciază greutatea. stabileşte prezenţa oligoamniosului sau hidramniosului.brun-roşu. întârzieri de creştere intrauterină. transparent.

antrenează lăuza în discuţii pentru a nu adormi . bradicardic .supraveghează faciesul şi comportamentul lăuzei . Culegerea datelor . Organele genitale revin treptat la normal.posibila alterare a ritmului cardiac din cauza sângerării (determinate de resturile placentare 209 .involuţia uterină . depistează semnele şocului hipovolemic .puls rar.uter dur.revenirea la normal a pulsului. să înţeleagă că somnul produce relaxarea musculaturii uterine şi favorizează hemoragia Intervenţii Asistenta: . glob de siguranţă. tensiunii arteriale (uşor crescută în travaliu) .transportă lăuza în salon Îngrijiri în lăuzia fiziologică Lăuzia cuprinde primele 6 săptămâni după naştere. nu apare globul de siguranţă . o nouă sarcină fiind posibilă chiar dacă se menţine amenoreea de lactaţie. seroase .posibilă infecţie Obiective .posibila alterare a ritmului şi frecvenţei cardiace în legătură cu hemoragia post-partum .tranzit încetinit .disconfort în legătură cu leziunile perineale.scurgerea lohiilor: sanguinolente. la nivelul ombilicului .apariţia secreţiei lactate . cu distensia ţesuturilor . limonadă .diureză crescută Probleme .sângerare moderată Probleme .uneori frison .controlează sângerarea.administrează ceai.controlează funcţiile vitale. serosanguinolente. contractat. Ciclul ovarian se reia..lăuza să colaboreze. anunţând medicul în cazul în care este crescută.efectuează masaj uterin transabdominal pentru favorizarea retracţiei şi formării globului de siguranţă .deficit de cunoştinţe privind autoîngrijirea .

instruieşte gravida să se autoîngrijească .să elimine normal.să fie capabilă să se autoîngrijească .să evite alimentele flatulente -să nu consume alimente cu fibre în cazul leziunilor perineale pentru evitarea efortului de defecaţie .efectuează toaleta locală.să-şi efectueze igiena sânilor Intervenţii Asistenta: . tensiunea arterială.deficit de cunoştinţe privind igiena sânilor şi alăptarea.să cunoască semnele „furiei laptelui" .explică modul de instalare a secreţiei lactate. tromboflebită) . cacao.stimulează mobilizarea precoce a lăuzei pentru prevenirea complicaţiilor . să evite prelungirea suptului pentru a nu favoriza apariţia ragadelor . a furiei laptelui care poate fi însoţită de creşterea temperaturii până la 37.instruieşte lăuza la externare: 210 .instruieşte lăuza să-şi spele mâinile şi sânii înainte şi după supt. culoare.alterarea eliminărilor . alimentaţia în lăuzie Obiective Lăuza: . cantitate).atenţionează lăuza: -să nu consume băuturi alcoolice.5 cm/zi).explică lăuzei importanţa îngrijirilor igienice pentru prevenirea infecţiilor puerperale (după naştere) .efectuează sondaj vezical în caz de retenţie urinară în primele ore după naştere .măsoară temperatura. pulsul. excitante. ciocolată. pentru depistarea eventualelor complicaţii (hemoragii. devenind organ intrapelvin după 12 zile Involuţia uterină: .sau tromboflebitei postpartum) . schimbarea tampoanelor. ceai rusesc) . observă aspectul plăgii perineale.posibilă stare de disconfort în legătură cu instalarea secreţiei lactate . miros. să revină la orarul propriu . . anunţând medicul în caz de modificări .controlează involuţia uterină (scade cu 1-1.5ºC. .să nu apară complicaţii infecţioase sau hemoragice . observă lohiile (aspect. infecţii.încurajează creşterea cantităţii de lichide din alimentaţie.

îngrijirea plăgii. de inerţia uterină.sfătuieşte familia să ajute mama în îngrijirea copilului. Primele îngrijiri ce se acordă nou-născutului 1. asigurarea repausului pentru prevenirea accidentelor tromboembolice în caz de tromboflebită .Controlul temperaturii şi pulsului. dureri. nu părăseşte lăuza.Infecţiile glandei mamare apar mai ales.să-şi menţină o bună igienă locală. Manifestări. dacă nu se iau măsuri. alăptarea este întreruptă. apoi. la primipare.Verificarea aspectului membrelor inferioare.La indicaţia medicului . aşezarea nou-născutului pe un câmp steril imediat după expulzie 211 . precum şi în plan emoţional. se conformează indicaţiilor medicale. . Intervenţii pentru prevenirea şi depistarea infecţiei: Tractului genital : .pansamente aseptice . subinvoluţie uterină.să nu ia medicamente fără recomandare medicală deoarece unele se elimină prin secreţia lactată . menţinerea sânilor la aer. infecţii vaginale sau alte focare infecţioase). observarea discordanţei dintre acestea . Asistenta anunţă medicul. abcesul sânului. semne: febră tahicardie.Infecţia puerperală este prevenită astăzi prin protecţie cu antibiotice la gravidele şi lăuzele cu risc (ruptură prematură a membranelor. din cauza conformaţiei anormale a mamelonului şi a lipsei de igienă. mirosului lohiilor. în caz de ragade . să folosească tampoane vulvare sterile .În timpul lăuziei pot apărea hemoragii cauzate de resturi placentare. .. medicul evacuează colecţia.Respectarea regulilor de asepsie şi antisepsie .tratament cu antibiotice Glandei mamare: Reducerea duratei suptului. pot apărea limfangita.suspendarea alăptării concomitent cu golirea sânului prin muls badijonarea fisurilor cu nitrat de Ag 1%. galactoforita. modificarea aspectului. pentru a se adapta noului rol Îngrijiri în lăuzia patologică . La început apar fisuri mamelonare sau ragade care sunt porţi de intrare pentru microbi.igienă riguroasă post-partum .să evite raporturile sexuale şase-opt săptămâni . evitarea frecării În caz de abces mamar.Izolarea lăuzei bolnave .

aspirarea secreţiilor din cavitatea bucală şi nazaleă(cu sondă Nelaton nr. la copiii care necesită reanimare de urgenţă şi la cei cu izoimunizare se indică legarea imediată a cord. apoi cu ajutorul unei sonde Nelaton racordată la o seringă Guyon sau la un aspirator va 212 . pulsaţii puternice ale cordonului ombilical. acordarea îngrijirilor în caz de apnee tranzitorie. se continuă până la 1015-20 min. Asistenta va înveli degetul arătător cu o compresă sterilă de tifon şi va şterge cu aceasta gura nou-născutului.reflex de iritabilitate . legarea şi secţionarea cordonului ombilical (după încetarea pulsaţiilor acestuia . asfixie albă. În astfel de cazuri se vor lua următoarele măsuri de reanimare: .. fiecare din cele 5 semne este notat cu 0.ritm cardiac (υ=120-140 bpm) . lipsa reflexelor cutanate (reflexul punctelor cardinale: la atingerea tegumentului peribucal cu degetul copilul întoarce capul spre partea excitată şi conformează buzele şi limba pentru supt) .1 sau 2 şi se face suma lor. evaluarea stării clinice (scor APGAR : de la 1 la 10. cianoză. Asfixia albastră sau cianotică se caracterizează prin apnee.2.) : . fără complicaţii ulterioare. bătăi cardiace palpabile. extremităţi reci. În acest caz. se efectuează un masaj toracic superficial şi se aşează nou-născutul în poziţie declivă. 10 sau 12) 3. lipsa ţipătului după naştere. sub 7 – sunt probleme. se lucrează în condiţii de perfectă asepsie) : pensarea cordonului ombilical cu două pense hemostatice la 10-15 cm de inserţia abdominală secţionarea cordonului între cele două pense efectuarea ligaturii la 2 cm de inserţia abdominale cu aţă sterilă secţionarea cordonului la 1 cm distanţă de ligatură efectuarea nodului aplicarea compreselor înmuiate în alcool 70º şi a unui pansament steril peste bontul ombilical. fără leucoplast 4. se dezobstruează căile respiratorii prin aspirarea mucozităţilor şi secreţiilor buco-faringiene. dacă nu depăşeşte nota 8.omb.culoarea tegumentelor şi mucoaselor (piele roşiatică în primele 2-3 zile de viaţă) 5. păstrarea tonicităţii musculaturii.respiraţie (40 resp/min) . asfixie albastră : Apneea tranzitorie se caracterizează prin întârzierea apariţiei mişcărilor respiratorii fără ca nounăscutul să ajungă la cianoză.tonus muscular . În mai puţin timp de 60" apare respiraţia spontană. tahicardie.Dezobstruarea căilor respiratorii superioare prin îndepărtarea mucozităţilor şi a lichidului amniotic aspirat. în faşe circulare.

dezobstruarea căilor respiratorii. Prognosticul asfixiei albastre a nou-născutului este bun. Se caracterizează printr-o paliditate accentuată. la nevoie. Din acest motiv.Fricţionarea toracelui şi a spatelui cu alcool. -Administrarea intermitentă de oxigen cu bioxid de carbon sub uşoară presiune. utilizarea lor este interzisă. până ce nounăscutul începe să respire în urma excitaţiilor alternante. care reduce diametrele antero-posterioare şi laterale ale cutiei toracice. pierderea completă a tonicităţii musculare.transfuzia intraarterială de sânge. insuflarea plămânilor printr-un tub sau la nevoie gură la gură. până când acestea ajung să fie întinse paralel de-a lungul capului. în regiunea scapulară se introduce o pernă pentru ca toracele să fie pe un plan superior capului. Asfixia albă sau sincopală. . Procedeul se repetă de 3-4 ori.Asistenta se aşează la capul copilului şi-l apucă de antebraţ aproape de articulaţia radio-carpiană. timp de 15-20 de secunde şi apoi.În timpul inspirator aduce membrele superioare ale copilului lateral şi înapoi . ajungând cu braţele pe suprafaţa antero-laterală a toracelui şi cu antebraţele flectate pe braţe.În timpul expirator mişcarea se excută la fel.extrage conţinutul aspirat din faringe. făcând să-I crească capacitatea. .Manevra trebuie executată cu un ritm de 18-20 mişcări/min? cu viteză uniformă. Pentru reanimarea copilului din asfixie cianotică nu este necesară totdeauna aplicarea tuturor metodelor arătate mai sus. În astfel de cazuri măsurile de reanimare vor fi următoarele: . nou-născutul fiind ţinut într-un cearşaf încălzit. În caz de urgenţă. respectând raportul normal între inspiraţie şi expiraţie. . . Reflexele sunt dispărute.administrarea intermitentă a bioxidului de carbon şi oxigen sub uşoară presiune: . Aducerea copilului în poziţia Trendelenburg. cofeină şi stricnină. reducându-i capacitatea. bioxidul de carbon se va administra dintr-o sticlă de sifon răsturnată. .aplicarea excitanţilor cutanaţi arătaţi mai sus(băi calde cu stropi reci). balansarea lui şi utilizarea băilor alternante pot traumatiza nou-născutul sau îl expun la bronhopneumonii . Este bine ca limba copilului să fie extrasă cu o pensă linguală).ridicarea tensiunii arteriale prin intensificarea respiraţiei artificiale şi administrarea de micorenă. circulaţie foarte slabă cu bătăi cardiace abia perceptibile şi cordon ombilical lipsit de pulsaţii. .În acest moment se execută asupra membrelor superioare o presiune puternică. dar în sens invers. .respiraţia artificială după metoda Silvester(în decubit dorsal.încălzirea nou-născutului asfixiat Respiraţia artificială trebuie uneori continuată timp de 1-2 ore. se stropeşte cu apă rece. Din acest motiv pentru reanimarea 213 .Băile calde cu stropi reci : Se cufundă nou-născutul într-o baie cu apă caldă de 40°. astfel diametrele anteroposterioare şi laterale ale toracelui se măresc.

lipidelor şi proteinelor pentru a preveni şi combate denutriţia.4% pentru cazurile grave de destrămare a echilibrului acido-bazic. 214 . stabilirea sexului. modificate de boală: în perioadele febrile – regim hidric. identităţii 9. fetele cu 1cm mai mici decât băieţii) şi perimetrelor (cap : 34 cm. calciu. torace : 31 cm. legume verzi şi fructe în poliglobulie se reduce cantitatea de carne Alimentaţia pacientului cu afecţiuni reumatismale În formele acute de boală precum şi în perioada de acutizare a formelor cronice trebuie să se asigure caloriile necesare cu un conţinut uşor digerabil. Administrarea bicarbonatului se va face prin venele epicraniene sau în venele cordonului ombilical. 6. aplicarea măsurilor de prevenire a oftalmiei gonococice (se îndepărtează secreţiile de pe pleoape cu ajutorul unor comprese sterile înmuiate în ser fiziologic. 2500-2800g = subponderali. 2800-3000g la fete. uscarea tegumentelor prin tamponarea cu câmp steril cald. cântărirea (3000-3250g la băieţi. lactat în anemii – alimente bogate în fier. Prognosticul asfixiei albe este mai grav decât al celei albastre. înfăşarea 12. fiind ameninţaţi în primele zile de pneumonie.5-1% urmând masajul circular al pleoapelor şi apoi ştergerea ochilor cu tampoane înmuiate în ser fiziologic) 7. examinarea nou-născutului în vederea decelării unor malformaţii congenitale vizibile 8. abdomen : 32 cm) 10. hidrozaharat. pentru a îndepărta surplusul de „vernix caseosa" 11. < 2500g = prematuri). vitamine.nou-născuţilor cu asfixie albă sau sincopală se utilizează aparate de respiraţie artificială adaptate la mărimea lor. Alimentaţia trebuie să fie bogată în vitamine şi să fie din ce în ce mai substanţială asigurând proporţia fizilogică a glucidelor. se instilează apoi prin 1 sau 2 picături nitrat de Ag 0. măsurarea înălţimii (48-52 cm . aşezarea nou-născutului în pat Alimentaţia bolnavului cu afecţiuni hematologice În funcţie de nevoile sale calitative şi cantitative. Asistenta va avea pregătită soluţie perfuzabilă de bicarbonat de sodiu 1. transportul în secţia de nou-născuţi 13. Nou-născuţii readuşi la viaţă din asfixie vor fi ţinuţi sub supraveghere permanentă şi îngrijire specială. bazate pe carne (viscere).

Respectarea unui regim hipocaloric. de exemplu trunchiul cerebral. hipoproteică la pacienţii cu gută. dietă de cruţare în perioada febrilă (regim hidrozaharat. hipolipidic se impune în caz de obezitate.) Investigaţiile radiologice ale pacienţilor cu afecţiuni neurologice (CT.A.R. dacă se foloseşte substanţa de contrast P. Pregătirea pacientului: nu este necesară o pregătire fizică 215 . întrucât suprasolicitarea articulaţiilor la bolnavii supraponderali este un factor agravant al artrozelor şi nevralgiilor membrelor inferioare precum şi în spondiloze. : . hipoglucidică la pacienţii cu D.această tehnică realizează imagini detaliate (este mai eficientă şi pentru detecţia neoplaziei creierului) Pregătirea pacientului: nu necesită nici o măsură specială de pregătire durata – aproximativ 20-30 minute-fără substanţă de contrast.A.regim hipocaloric. în perioada tratamentului cu antiinflamatoare S. dacă a scăzut în greutate După procedură nu apar efecte adverse. : . Rezonanţa magnetică nucleară Această procedură foloseşte un magnet foarte puternic cu unde de radiofrecvenţă şi un computer pentru a produce imagini asemănătoare razelor X. dacă pacientul este obez .regim hiposodat.Ac.regim hipercaloric. R. Această procedură este extrem de folositoare în vizualizarea zonelor creierului ce nu se vizualizează uşor.în funcţie de nevoile calitative şi cantitative ale organismului Artroze : .Z. apoi lacto-făinos care se va îmbogăţi treptat) dieta va asigura necesarul de lichide pentru a preveni deshidratarea dietă desodată pe toată perioada tratamentului cu cortizon .în funcţie de restricţiile impuse (desodată în tratamentul cu antiinflamatoare) şi de bolile asociate (hipocalorică când pacientul prezintă obezitate. RMN) Tomografia computerizată: . 60 de minute dacă este făcută cu substanţă de contrast procedura nu este dureroasă se face testarea sensibilităţii la iod.

proteze metalice. . medicamente sedative). răniri de persoane.- se îndepărtează obiectele ce ar putea fi vătămate de magnet (ceasuri. insulinică). schizofrenie).vorbire incoerentă.la nevoie imobilizare forţată. prevenindu-se panica.pentru tratamente parenterale (truse sterile. ţipete. autointoxicaţiilor (stări febrile: hiperpirexii. Linişteşte bolnavii. pacemakerul) se explică pacientului: durata aproximativ 60 minute Îngrijirea pacienţilor agitaţi şi psihici Această categorie de bolnavi necesită o îngrijire specială pentru că ei pot veni în conflict cu anturajul. Medicul va fi anunţat prin intermediul altor persoane. bolnavul aleargă pe coridoare.prim ajutor psihic". confuzie mintală. necoordonate. Îngrijirea bolnavilor agitaţi şi psihici se realizează după ce bolnavul a fost tranchilizat. isterie. melancolie.în afecţiuni psihice (marea criză anxioasă. se evită panica. CONDUITA (MĂSURI) DE URGENŢĂ Asistenta medicală care lucrează în serviciul cu bolnavi agitaţi şi psihici va avea întotdeauna pregătit un material minim necesar: .în boli somatice (ischemie cerebrală.. opiu. logoree. dezorientare în timp. stări precomatoase (din insuficienţa hepatică şi uremie). fără ca asistenta să părăsească bolnavul agitat . septicemii. Prevenirea incidentelor şi accidentelor prin măsuri organizatorice urgente Bolnavul agitat va fi liniştit prin psihoterapie adecvat. 216 . chingi). intoxicaţii cu medicamente: plumb. cât şi pentru ei înşişi. Agitaţia psihomotorie poate apărea: .deschizător de gură. manie. Se îndepărtează din jurul bolnavului obiectele care ar putea fi folosite pentru lovire. intoxicaţiilor. apelând la persoane cu forţă fizică mai mare pentru a-l face inofensiv.pentru imobilizare (unul-două cearşafuri. neuroinfecţii). spaţiu şi/sau asupra propriei persoane. Caracteristici de manifestare a bolnavilor agitaţi psihomotor: . . epilepsie). cămăşi de protecţie. deteriorări de bunuri. . . loviri. autointoxicaţii (come: diabetică. prin măsuri de urgenţă şi îngrijiri generale. reţinându-l la pat . mişcări necontrolate. . devenind periculoşi atât pentru cei din jur.în cadrul infecţiilor. acte periculoase. beladonă.

datorită faptului că bolnavul poate să-şi cauzeze prejudicii până la autoasfixiere dacă nu este suficient de bine supravegheat. Este o metodă de urgenţă şi trebuie făcută cu energie. transversal. pentru a nu împiedica circulaţia în membre. cu deschizătoare în spate. acest procedeu se foloseşte în cazuri excepţionale. cu mâneci foarte lungi închise. Imobilizarea bolnavului prin forţă manuală cere o atitudine energică şi forţă musculară apreciabile. Dat fiind procesul de umanizare a psihiatriei. corzi. închisă în faţă. după ce se încrucişează braţele bolnavului pe torace.A. T. Imobilizare cu chingi: Garnitura de chingi se compune din 4 manşete şi două benzi late.Supravegherea bolnavului în vederea unei conduite corecte Până la venirea medicului se vor urmări toate manifestările bolnavului pentru a le putea raporta. A doua bandă se aplică imediat deasupra genunchilor. cearşafuri simple. Imobilizarea bolnavului este o măsură extremă. respiraţia. Imobilizare cu cearşaf Asistenta aplică cearşaful pe spate. închizând-o la spate cu şnururi. extremităţile răsucite se duc înapoi şi se leagă. prevăzute cu şnururi puternice. imobilizare manuală. Imobilizarea cu cămaşa de protecţie Cămaşa de protecţie este confecţionată din pânză rezistentă. În limitele posibilităţilor se vor măsura pulsul. Nu se va administra nici un calmant pentru a nu modifica tabloul clinic (excepţie fac bolnavii care au tratament prescris).. Bolnavul agitat poate fi 217 . Se vor observa şi nota eventualele urme de loviri sau agresiuni (uneori acestea sunt imputate personalului de îngrijire). temperatura. ATENŢIE! Chingile vor fi căptuşite cu flanelă sau alte materiale moi şi nu vor fi strânse. dar fără brutalitate. Asistenta îmbracă bolnavul agitat cu cămaşa. Asistenta aplică câte 4 manşete: două pe glezne şi două deasupra articulaţiilor radio-carpiene. Braţele bolnavului se încrucişează pe torace cu ajutorul mânecilor care se leagă la spate cu ajutorul şnururilor. chingi speciale de protecţie. orice bolnav psihic poate avea şi o boala somatică a cărei gravitate să impună terapie prioritară şi să contraindice psihotropele sau imobilizarea. feşi. Nu se recomandă folosirea ei decât după epuizarea tuturor celorlalte mijloace menite să câştige încrederea bolnavului şi acceptarea măsurilor terapeutice. Cu alt cearşaf se leagă membrele inferioare. Imobilizarea bolnavului se poate face cu: cămaşa de protecţie. înfăşurând capetele libere pe membrele superioare. • Este interzisă imobilizarea bolnavilor cu cordoane. Părţile de cearşaf care depăşesc mâinile se răsucesc şi.

neuroleptice. (mai ales în cazul administrării de neuroleptice sedative: Levomepromazin.m. colapsul.v. Se exercită o presiune asupra genunchilor.01 g/zi). pentru că ţinerea bolnavului legat îi creează stări de nelinişte şi mai grave. nu se va folosi tonul ridicat. . În formele uşoare de anxietate se încearcă cu: .m. . alte barbiturice sau bromuri.Clordelazin (0.005-0. în funcţie de diagnostic.05-0. Raunervil). Hidroxizin (0. . sau se folosesc combinaţii litice (Diazepam.03 g/zi în injecţii i. Pentru a se preveni hipotensiunea. .10 g/zi). .neuroleptice (Levomepromazin 3-10 fiole a 0. hipnotice sau tranchilizante .Pasinal (3-6 linguriţe/zi)..).025 g/zi în injecţii i. cu psihotrope sedative. lipotimia.Nitrazepam (0.la indicaţia medicului.005-0. În alcoolism se contraindică administrarea de amital sodic.bromură de calciu i.Meprobamat (0. Imediat ce bolnavul a fost făcut inofensiv.poţiuni cu bromuri (2-3 linguri/zi). Calmarea bolnavului pe cale medicamentoasă.). În cazul în care bolnavul opune rezistenţă. Levomepromazin.tinctură de valeriană (20-80 picături/zi). . se asociază Romparkin pentru a evita apariţia sindromului extrapiramidal. fixează doza şi ritmul de administrare. trebuie calmat pe cale medicamentoasă.făcut inofensiv cel mai uşor imobilizându-l la nivelul încheieturilor.5 g/zi).04g/zi) În caz de agitaţie extremă se folosesc: . trebuie să fie îmbinată cu liniştirea psihică a bolnavului.A.25-0. Imobilizarea nu va depăşi 1-2 ore. Romtiazin etc.Raunervil (0. . bolnavul nu va fi contrazis. sau i.03 g/zi). se vor fixa umerii bolnavului prin apăsare pe suprafaţa patului. În funcţie de gravitatea şi particularitatea cazului. bolnavul va fi culcat în pat.1 g/zi).. se administrează în injecţii intramusculare: .Clordelazin (0. medicamentele necesare pot fi următoarele: în cazuri uşoare: se administrează pe cale orală: .2 g/zi).Haloperidol (0.01-0. Haloperidol).01 g/zi). După ce medicul alege preparatul. asistenta va aplica tratamentul.m. se va măsura repetat T. Romtiazin 2-6 fiole a 0.04-0.03-0.tranchilizante (Diazepam 2-6 fiole 0. . . În cazul administrării de neuroleptice severe (de exemplu.0025-0. ATENŢIE! Imobilizarea (trebuie evitată brutalitatea).01 g/zi în injecţii i. Plegomazin.v. Asistenta va recurge la ajutor.Romtiazin sau Plegomazin. . Asistenta va asigura şi efectuarea mijloacelor terapeutice etiopatogenetice recomandate de medic.se asociază doze mici de fenobarbital (0. ţinându-se la nivelul articulaţiilor radio-carpiene. 218 . Se imobilizează membrele superioare.

psihoterapie. apoi medicul aplică şocul electric. Aplicarea electroşocului (electroterapia convulsivantă) Electroşocul = producerea unui acces convulsiv cu ajutorul unui curent electric slab. Se vor izola prizele electrice. Asistenta va avea întotdeauna pregătită o trusă de prim-ajutor pentru a putea interveni în caz de accidente (stop cardiac. fără pernă. Alimentaţia: în caz do negativism alimentar. I se va introduce în gură o garnitură de cauciuc învelită în tifon pentru protejarea danturii şi evitarea muşcării limbii în timpul convulsiilor. bolnavul va fi ferit de privirile celor din salon.ÎNGRIJIRI GENERALE Asigurarea condiţiilor de mediu Camera va fi izolată. fie că se va aplica într-o camera izolată. În timpul şocului. Criza convulsivantă durează aproximativ un minut. înveleşte electrozii aparatului în tifon. ATENŢIE! Nu se vor lăsa medicamente la îndemâna bolnavului psihic (pericol de suicid). perioadă în care bolnavul se află în apnee totală. Ferestrele vor fi prevăzute cu transperante sau obloane. perne. somnoterapie. îi înmoaie într-o soluţie de electroliţi şi îi aplică pe tâmplele bolnavului. Medicaţia va fi administrată de soră numai după ce bolnavul a fost imobilizat. liniştită. subluxaţie sau luxaţie scapulo-humerală şi de mandibulă). pentru a împiedica lezarea bolnavului în caz de agitaţie. Două persoane vor proteja articulaţiile scapulo-humerale şi vor susţine mandibula bolnavului pentru evitarea eventualelor luxaţii. aerisită. dar să urineze. temperatura 16-21°C. Asistenta pregăteşte aparatul de electroşoc. Asistenta se va îngriji ca înaintea electroşocului. Asistenta va participa alături de medic la aplicarea metodelor terapeutice: electroşoc. Asistenta va aşeza bolnavul în decubit dorsal. În 219 . introdus prin electrozi aşezaţi pe tâmplele bolnavului. insulinoterapie. U rmărirea şi aplicarea tratamentelor . bolnavul să nu mănânce. asistenta va recurge la alimentarea bolnavului prin sondă (o va introduce prin nas pentru a nu fi retezată cu dinţii) sau pe cale parenterală. fie printr-un paravan. Bolnavul agitat consumă o cantitate mare de energie şi pierde lichide şi săruri minerale prin transpiraţie şi tahipnee. prin sondă sau perfuzie). Paturile vor fi prevăzute cu gratii. de aceea hidratarea se începe imediat ce bolnavul s-a calmat (per os. plase sau apărători laterale improvizate din scânduri care vor fi căptuşite cu pături.

tot acest timp. OBSERVAŢIE. respiraţia. sugestie) şi psihoterapia de grup. asistenta participă şi pregăteşte metodele de psihoterapie specială ca: psihoterapia individuală (psihanaliza: convorbiri. Alături de medic. persuasiune. modificări pupilare). 220 . Urmărirea schimbărilor care survin şi care trebuie semnalate medicului Crizele convulsivante (apariţia şi desfăşurarea lor). electroşocurile se efectuează protejate sub observarea medicului specialist în secţii de reanimare-terapie intensivă. Degetele vor fi protejate cu apărătoare metalice pentru degete. Ori de câte ori este nevoie se schimbă şi lenjeria de pat. Igiena bolnavului Se schimbă lenjeria de corp a bolnavilor ori de câte ori transpiră (bolnavii agitaţi) sau pierd urină (bolnavii cu crize epileptice). psihoterapia familială. hidratarea se face prin sonda duodenală introdusă pe cale nazală). Igiena cavităţii bucale se face folosind depărtătorul de maxilar. hipnoză. asigură hidratarea (dacă somnoterapia ţine mai mult de 24 de ore. Se supraveghează tonusul muscular. care durează 1 1/2-2 ore. prevăzut cu cremalieră.v. Pentru scoaterea bolnavului din comă se pregătesc cele necesare şi se administrează i. Urmăreşte bolnavul în timpul comei hipoglicemice.A. tahipnee. notarea funcţiilor vitale şi vegetative Pulsul. În prezent. reflexele osteotendinoase şi reflexele cutanate. asistenta nu-l părăseşte. Somnoterapia= scoaterea bolnavului de sub influenţa factorilor de mediu prin administrarea medicamentelor neuroplegice. temperatura vor fi măsurate şi înregistrate şi se anunţă imediat medicul în caz de modificări (tahicardie. Urmărirea. HTA. glucoză 40%. schimbă poziţia. . ergoterapia = terapie prin muncă. Se urmăreşte tranzitul intestinal (la nevoie clismă). prin transpiraţie şi tahipnee. În acest caz asistenta supraveghează bolnavul. La trezire el prezintă amnezie totală a episodului. Psihoterapia . Asistenta pregăteşte materialul necesar pentru administrarea insulinei. Se urmăresc pierderile de lichide prin diureză. Imediat ce bolnavul poate înghiţi. îl supraveghează şi îi controlează funcţiile vitale. i se dau 100-200 g zahăr dizolvat în ceai.. (Dacă venele nu sunt abordabile se introduce glucoza îin stomac prin sondă). psihoterapia de relaxare etc. Insulinoterapia = producerea unei stări de şoc hipoglicemic prin administrarea unor doze crescute de insulină. meloterapia = terapia prin muzică. apariţia de edeme. T.

Se observă pupila . Se supraveghează şi se raportează medicului orice modificare de comportament.completarea datelor anamnestice. Prin menţinerea legăturii cu aparţinătorii se urmăreşte: . Fosele nazale şi urechile vor fi curăţate cu tampoane de vată de formă alungită şi răsucită. Asistenta va acorda atenţie deosebită psihoigienei. Gleznele sugarului vor fi cuprinse cu mâna dreaptă . introducându-i palma stângă în axilă . . lămurind pe aparţinăitori privind comunicarea veştilor neplăcute de acasă şi făcându-le educaţia sanitară. Toaleta ochilor se efectuează cu tampoane înmuiate în ceai de muşeţel începând de la comisura exterioară spre cea interioară.dimensiune (midriază = începutul crizei de agitaţie psihomotorie. Examenul fundului de ochi 221 . necesitatea tratamentului. După baie şi duş sugarul va fi aşezat pe cearşaf special pentru baie cu care va fi acoperit.liniştea familiei. Ştergerea se face prin tamponare . În apă sugarul va fi sprijinit pe mâna stângă a asistentei şi va fi spălat cu mâna dreaptă. în anxietate mare).facilitarea unor măsuri de orientare sau reorientare profesională. cuprinzându-i cu policele umărul aşa încât toracele şi gâtul sugarului vor fi sprijinite pe braţul stâng. Pentru a-i spăla spatele va fi întors pe mâna stângă a asistentei cu capul în jos . Baia sugarului Sugarul dezbrăcat va fi introdus în cadă. degetul arătător va fi plasat între glezne. curaj şi muncă de calitate. .educarea aparţinătorilor pentru înţelegerea bolii psihice şi conduita ce trebuie să o aibă faţă de bolnav. se urmăreşte somnul agitat sau prea liniştit. socioterapia.psihoterapia familială. Gâtul şi capul sugarului vor fi sprijinite pe antebraţul celui ce execută baia . Legătura cu familia Se va păstra legătura cu familia bolnavilor psihici pentru a putea apela şi la ei în anumite situaţii. . . Baia sugarului se va termina cu un duş cu apă potrivită la o temperatură de 37 grade. După efectuarea băii i se vor tăia unghiile. cuprinzându-i cu mâna stângă axila stângă astfel încât degetul mare să înconjure umărul. IMPORTANT! Îngrijirea acestor bolnavi necesită multă răbdare şi prezenţă de spirit.

sustine psihic pacientul. Atenţie! Administrarea de homatropină şi mai ales de atropină este contraindicată în glaucom. Pregătirea bolnavului: pentru examinarea fundului de ochi (F.O.educă pacientul să se prezinte după externare la controale periodice. Îngrijirea pacientului cu amigdalectomie Amigdalita este inflamaţia amigdalelor. cu 30 min. retina. fără implant de cristalin artificial). tensiunea arterială. vasele retiniene. să stea în decubit dorsal şi lateral pe partea sănătoasă timp de 24 ore. Prin oftalmoscopie directă se examinează: corpul vitros.asigura 24 ore regim hidric prin tub de sucţiune pentru a evita masticaţia .supraveghează tranzitul intestinal pentru a preveni constipaţia .serveşte pacientul la pat . să vorbească în şoaptă. Asistenta : Pregăteşte pacientul pentru amigdalectomie: 222 • măsoară pulsul. să utilizeze corect ochelarii cu lentile convexe pentru distanţă şi citit (în cazul în care intervenţia chirurgicala a constat în extragerea cristalinului.ajută pacientul să coboare din pat când medicul a permis mobilizarea . iar trecerea timpului poate aduce rezultatul dorit .educă pacientul să nu facă mişcări bruşte. conştientizându-l că vederea se recapătă parţial. tensiunea arterială . fiind determinată în mod deosebit de streptococ hemolitic. În acest scop asistenta va instila 1-2 picături de homatropină 1% sau mydrium în sacul conjunctival.aplică pansamentul monoocular. respiraţia.administrează calmante ale durerii . papila nervului optic (pata oarbă).administrează tratamentul general şi local recomandat . ochiul sănătos rămânând descoperit când evoluţia este favorabilă . . macula (pata galbenă). În perioada postoperatorie asistenta supraveghează pacientul permanent pentru a-şi menţine pansamentul binocular (se pansează şi ochiul sănătos pentru a evita clipitul) . Poate fi acută sau cronică.) este necesar ca pupila să fie dilatată. Îngrijirea pacientului cu cataractă în perioada postoperatorie Cataracta este boala oculară caracterizată prin opacifierea progresivă a cristalinului. . înainte de examinare.supraveghează pulsul.schimbă pansamentul când este îmbibat cu sânge şi/sau secreţie .Examinarea se face într-o cameră obscură cu ajutorul oftalmoscopului care măreşte elementele de 15-20 ori.

instalarea palidităţii cadaverice.educă pacientul ca timp de şapte zile să stea în casă şi îl informează că în a şasea-opta zi este posibilă o mică hemoragie datorită desprinderii membranelor albicioase formate în lojile amigdaliene Sarcinile asistentei medicale la constatarea decesului Înştiinţarea aparţinătorilor se face de asistenta medical. hainele şi lenjeria îndepărtate din pat.temperatura . copiii să nu plângă pentru a nu se accentua sângerarea . să nu facă mişcări de deglutiţie. să nu facă gargară. respiraţiei.supraveghere permanentă şase-opt ore. Mortul trebuie dezbrăcat complet. Asistenta notează în condica de predare medicamentele care s-au dat bolnavului. să vorbească tare (acestea putând determina hemoragii) . maxilarul inferior se leagă cu ajutorul unei comprese uscate împrejurul capului. Îngrijeşte postoperator după amigdalectomie : . accesoriile. Este bine ca acesta să fie prezent în mornentul decesului. să evite să tuşească. Internare 24 ore. să strănute. TC . Decesul se constată după semnele de probabilitate a morţii: oprirea pulsului. abolirea completă a reflexului pupilar. mănuşi. Dacă ea consideră că se apropie sfârşitul bolnavului ea anunţă medicul. Ochii se închid cu tampoane umede. procedeele de tratament care i s-au aplicat în ultimele momente.educă pacientul să nu înghită saliva. Se îndepărtează de pe pat toată lenjeria. Asistenta îmbracă un halat de protecţie. comportamentul şi simptomele observate ca şi ora exactă a decesului. TS. bijuteriile scoase.învaţă pacientul să nu sugă cu paiul lichidele. Aparţinătorii vor fi invitaţi să părăsească salonul pentru că după instalarea rigidităţii cadaverice îngrijirile se pot face foarte greu. • recoltează sânge pentru determinarea hemoleucogramei. 223 . • recoltează urina pentru examen de laborator. . relaxarea completă a musculaturii. Semnele de certitudine ale decesului se instalează puţin mai târziu (rigiditatea şi petele cadaverice) de aceea mortul rămâne în pat încă 2ore înainte de a-1 transporta. Cadavrul rămâne culcat numai pe un cearşaf şi o muşama.alimentează pacientul după atenuarea durerii şi opririi hemoragiei cu lichide reci în înghiţituri mari .asigură repausul complet la pat în decubit ventral cu capul sprijinit pe antebraţ sau şezând cu capul aplecat în faţă cu tăviţa renală pe coapsă .examinează secreţia care se scurge în tăviţa renală şi informează medicul în cazul hemoragiilor mari pentru a se reinterveni chirurgical .

Patul trebuie apoi spălat şi la nevoie dezinfectat. când nu sunt bolnavi pe coridoare. Spălarea cadavrului în întregime nu este sarcina asistentei medicale. Bolnavul va fi aşezat comod în poziţie şezând sau în decubit. Dimensiunea feşei se alege în . Feşele cel mai des utilizate sunt cele de bumbac. pentru că se menţin bine pe loc. ca să nu împiedice mişcările asistentei în timpul manoperei. care trebuie conservate în vederea examenului necroptic. iar infirmiera care susţine regiunea pansată se va aşeza la spatele bolnavului sau lângă el. capătul feşei fixându-se în partea opusă regiunii bolnave şi se leagă într-un loc în care nu va incomoda bolnavul 224 hidrofile. de obicei de la stânga spre dreapta Bandajarea membrelor se începe de la extremitatea lor distală Se stă cu faţa spre pacient Bandajul începe şi se termină cu 2-3 ture circulare. nu se vor atinge plăgile operatorii sau traumatice. absorb exudatele şi sângele din plagă. Asistenta care aplică pansamentul va sta cu faţa spre bolnav. în aşa fel ca regiunea care urmează să fie înfăşată. de pânză sau de material plastic. Transportul cadavrului se face în linişte. să nu se desfacă una de alta şi să nu prezinte încreţituri Să se execute cu mişcări blânde pentru a nu accentua suferinţa bolnavului Faşa se ţine cu mâna dreaptă şi cu ruloul spre cel ce execută bandajul derulând faşa într-o singură direcţie. să fie uşor accesibilă pentru asistentă. Bandajarea : definiţie. fiind raport cu regiunea unde se aplică. Efectele rămase de la bolnav se predau aparţinătorilor. în aşa fel încât acestea să adere reciproc. Se îndepărtează urmele de pansament. Poziţia bolnavului. pentru a nu produce dureri sau tulburări de circulaţie şi să nu fie prea largă pentru ca să nu alunece. suluri de pătură etc. Principii de respectat • • • • • • • Faşa să nu fie aplicată prea strâns. Regiunile murdărite cu sânge. Dimensiunile feşelor variază între 5 şi 25 cm lăţime şi 5-20m lungime.) sau susţinută de o infirmieră. taburet. pe bază de bon. cele superioare se aşează lângă trunchi şi coapse. reguli şi tipuri Bandajarea sau înfăşarea este o metodă de fixare a pansamentului cu ajutorul feşelor de tifon. vărsături sau medicamente trebuie spălate. aşezată pe un suport (pelvisuport. Cadavrul se înfăşoară apoi în cearşaful rămas sub el. exercită o presiune uniformă asupra locului de aplicare şi.Membrele se întind . lăsând plaga descoperită Turele feşei trebuie să acopere pe cele precedente.

ca să nu deranjeze bolnavul în decubit dorsal. se face din nou o tură orizontală pe frunte. care se fixează pe nas. torace. la cap • Mono. se trece cu ture oblice peste ochi.Tipuri de bandaje • • • Circulară – se suprapun turele de faşă exact una peste alta. este indicată în regiunea cotului şi genunchiului • Capelină (calotă) – faşa se fixează în jurul capului. se despică capetele astfel încât să rămână numai în mijloc o bucată de 5cm nedespicată. ramurile inferioare se trec pe deasupra urechilor. turele încrucişându-se deasupra rădăcinii nasului formând o spică. apoi oblic. este indicată pentru bandajarea gambei şi a antebraţului În formă de 8 – se începe cu ture circulare subarticulare. la monocular. este indicată pentru înfăşarea articulaţiei cotului şi genunchiului. la 1 sau ambii ochi • Praştie –se ia o faşă lungă de 0. repetând succesiunea de ture oblice şi orizontale până la acoperirea completă a ochiului. se termină înfăşurarea cu ture circulare la punctul de sprijin. deasupra arcadelor sprâncenoase. indicată în regiuni cilindrice ca: gât. încrucişând pe cele superioare şi se fixează în partea posterioară a capului puţin lateral. apoi . apoi se acoperă bolta craniană cu ture oblice fixate prin ture circulare. este indicată pentru regiuni articulare sau inghino-abdominale. restrângând faşa pe alocuri prin manevra policelui. articulaţia pumnului În spirală – se conduce faşa şerpuind acoperind turele o 3-ime.de la acest punct se desfăşoară oblic în sens invers. faşa se duce în forma cifrei „8” . scapulo-humerale • În evantai – se efectuează o tură oblică deasupra articulaţiei şi turele următoare se conduc din ce în ce mai oblic. capetele superioare se trec sub pavilionul urechii şi se înoadă în regiunea occipitală. pumnului • În „spic de grâu” sau spica – se efectuează ture circulare deasupra articulaţiei. se trec oblic peste articulaţii şi se conduc deasupra articulaţiei alte ture circulare. faşa se conduce oblic peste celălalt ochi. fiecare tură acoperind-o pe cea dinainte 1/3 sau 2/3 . la nas 225 . aducând faşa sub urechea bolnavului. regiunii capului. la binocular. ajungând circulare în mijlocul articulaţiei.şi biocular –faşa se fixează în jurul capului cu ture circulare. se continuă de câteva ori şi se termină înfăşarea deasupra articulaţiei cu ture circulare. în locul turelor orizontale.5-1m şi lată de 5-6cm. lăsând libere pavilioanele urechii.

. dând antebraţului poziţia necesară. • Eşarfa – menţine în poziţie de repaus mâna. mâna şi laba piciorului.reglarea eritropoiezei. articulaţia mâinii. a sistemului tubular şi a interstiţiului. funcţie de bază a rinichilor. Funcţiile rinichilor sunt: . care se trec dublu între coapse . Scopul explorării funcţiei renale: stabileşte dacă rinichiul satisface în mod normal sau nu rolul său în homeostazie şi între ce parametri. este formată dintr-o bucată de pânză albă de formă triunghiulară. ramurile superioare se încrucişează în regiunea occipitală şi se leagă deasupra frunţii.menţinerea homeostaziei volemice şi osmolaritatea lichidelor organismului. iar ramurile inferioare deasupra creştetului capului. . Capetele ei se strâng în jurul gâtului şi se înnoadă. trebuie să existe o perfuzie sanguină renală adecvată şi integritatea morfofuncţională a glomerulului.reglarea metabolismului fosfo-calcic. Vârful basmalei se aduce înainte peste cot şi se fixează cu un ac de siguranţă. . forma şi dimensiunile ei variind după scopul şi regiunea unde se aplică basmaua triunghiulară. numită şi eşarfă. să se obţină relaţii asupra mecanismului perturbant calitativ şi cantitativ. Se aşează mâna lezată pe mijlocul basmalei triunghiulare. adică la menţinerea homeostaziei. lăsând libere urechile. prin unitatea lor morfofuncţională .• Căpăstru –la fel ca la praştie.excretorie. prin aceasta rinichiul contribuie la păstrarea în limite normale a diferitelor constante fiziologice ale mediului intern. la bărbie • Faşa în T –este compusă din 2 feşe. aceasta servind drept sprijin pentru cealaltă. mijlocul se aplică pe bărbie sau buze. una se trece în jurul abdomenului. cotului şi antebraţului. . pătrată sau dreptunghiulară. Pentru a-şi putea satisface funcţiile în condiţii normale. acoperind perineul.reglarea tensiunii arteriale. Evaluarea unor manifestări clinice (simptome. deasupra crestelor iliace. toracele.elaborarea urinei. sânul. Basmaua se poate folosi şi pentru bandajare : cap. care are vârful îndreptat spre cot. semne) specifice 226 . Explorarea funcţională a aparatului renal Rinichii realizează multiple funcţii. ochiul şi urechea. se utilizează pentru perineu • Basmaua –se foloseşte pentru imobilizarea membrului superior şi fixarea pansamentelor.nefronul. .

una producându-se pe timpul nopţii.C.Semnele şi simptomele care ne indică o afecţiune a căilor urinare sunt: durerea. tulburări neuropsihice. pielonefrite bilaterală cu caracter surd în glomerulo-nefrită (acută şi cronică). T.B. Sunt asociate şi micţiuni imperioase. La adultul sănătos micţiunea se declanşează uşor. rapid. debit mediu 11 . • Durerea vezicală (durere în partea de jos a abdomenului sau durere în regiunea suprapubiană) este cauzată de o vezică hiperdestinsă sau printr-o infecţie a vezicii. de diureză. • Senzaţia de greutate şi o durere perineală şi a rectului semnalează o prostatită acută sau un abces la prostatei. în partea superioară a coapsei şi la testicul sau la vulvă. cauzată de prostatită. simptome gastro-intestinale. • Durerea la meatul urinar indică o iritaţie a colului vezical. Durerea glandului este. modificări la nivelul pielii. • Colica nefritică este o durere lombară (între coaste şi ileon) care iradiază în partea de jos a abdomenului sau în regiunea epigastrică. tulburări de micţiune. • Durere intensă la nivelul scrotului . • Durerea renală este o durere surdă care se manifestă în regiunea unghiului costo-vertebral şi care poate să se propage până la ombilic (distensia capsulei renale). scleroză renală. Dintre aceste manifestări clinice vom prezenta: durerea.provine de la un edem inflamator al epididimului sau al testiculului. dezechilibrul hidroelectrolitic.6 micţiuni pe 24 ore. • Durerea lombară-unilaterală surdă: în ptoză renală. Durerea • Durerea genito-urinară nu este totdeauna prezentă în tulburările renale. • Durerea în corpul penisului poate proveni din tulburări ale uretrei. cancer. • Durerea ureterală este o durere dorsală care iradiază în abdomen. putând fi întrerupt voluntar. litiază. în general. tulburări cardiocirculatorii. METODE ŞI MIJLOACE DE EXPLORARE A FUNCŢIILOR RENALE Examenul micţiunii şi al urinei Micţiunea devine act conştient după vârsta de 2 ani. disuria. inodor. este adesea însoţită de greţuri şi vărsături. cu jet puternic şi regulat. tenesme (dorinţa continuă de a urina). prezenţa unui corp străin în canalul uretral sau o uretrită provocată de o infecţie sau de o rană. către 227 . însă ea caracterizează de obicei afecţiunile acute. tulburările de micţiune. DE REŢINUT: O durere asociată (membrele inferioare şi spate) poate fi cauzată de metastazele unui cancer de prostată. Adultul sănătos are 3 .20 ml/secundă. renal.

Modificarea jetului urinar = scăderea forţei de expulzie a jetului urinar („pe bombeu") atrage atenţia asupra unui obstacol uretral. Poate fi acută şi. Principalele tulburări de micţiune: Disuria = ansamblul dificultăţilor de micţiune. slăbirea funcţiunii sfincterului. Micţiune rară = mai puţin de 3 evacuări în 24 de ore sugerează existenţa unei megavezici. Proteinurie = caracteristică în toate formele de boli renale acute şi cronice. în timp ce cistita cauzează arsuri în timpul şi după micţiune. completă sau 228 . infecţiilor bacteriene acute. de obicei. b) polakiurie datorată reducerii capacităţii vezicii urinare. Arsuri la micţiune survin la: pacienţii atinşi de o iritaţie a uretrei sau de o infecţie a vezicii. Micţiuni imperioase = scurtarea până la anulare a timpului dintre perceperea nevoii de a urina şi începutul micţiunii (necesitate violentă de a urina). adenom de prostată la bărbaţi de vârsta a III-a. Micţiune întreruptă = oprirea bruscă involuntară a jetului urinar. involuntară a urinei. Micţiune în 2 timpi = reapariţia senzaţiei de micţiune imediat după sfârşitul unei micţiuni. Pot fi datorate: leziunilor inflamatoare ale vezicii. tratamente anticoagulante. de obicei. Uretrita provoacă mai frecvent arsuri în timpul micţiunii. afecţiuni neurologice. Poate fi de două tipuri: a) polakiurie datorată poliuriei. a prostatei. Nicturie = egalarea sau inversarea raportului dintre numărul micţiunilor şi cantitatea de urină emisă ziua faţă de cea emisă în cursul nopţii. într-o boală cardiacă. o glomerulonefrită acută sau o tuberculoză renală.dimineaţă.Poate proveni dintr-o mare varietate de stări patologice. boli ale conductelor urinare. micţiuni imperioase cauzate prin infecţii. o arsură sau un efort exagerat. prostatitei cronice la bărbat şi trigonitei cronice la femei. Cauzele sunt variate: infecţii. cauze sistemice ca discrazii sanguine. tulburări metabolice. de asemenea. hipertensiune şi efectul anumitor medicamente. Polakiuria = micţiuni anormal de frecvente. în diabet zaharat sau în evacuarea incompletă a vezicii. Hematuria poate avea. Poate proveni din scăderea capacităţii rinichiului de a concentra urina. uretrei. Hematurie = un semn alarmant care poate anunţa un cancer al căilor uro-genitale. Cauzele sunt: traumatisme ale sfincterului urinar extern. Incontinenţa de urină = eliminarea necontrolată. Retenţie de urină = imposibilitatea de a micţiona.

cilindri. medicamentoasă). TEHNICA: 229 transfuzii cu sânge incompatibil. Reacţia urinei Se determină cu hârtie albastră şi roşie de turnesol. culoare. contracţii nervoase ale uretrei sau pierderea senzaţiei de micţiune OBSERVAŢIE: Printre tulburările de diureză amintim poliuria (în diabet zaharat. miros. ionograma. clorurie. urodensimetru.4 (pH). tulburări în reabsorbţia la nivelul tubilor.pH. Normal urina are o reacţie acidă. luciu.1025. de cantitatea de urină şi de capacitatea de concentraţie şi diluţie a rinichilor. soluţie de acid sulfosalicilic 20%. prin diuretice). TEHNICA: . Examenul urinei cuprinde un examen macroscopic (volum. aspect.se aspiră spuma (dacă există) cu ajutorul hârtiei de filtru.uree.6 . Determinarea calitativă a albuminei (proteinurie) MATERIAL NECESAR: două eprubete. Aciditatea urinei în mod normal este între 5. Densitatea normală = 1015 . creatinină.cronică de obicei incompletă. stativ.se citeşte valoarea densităţii pe scară la cifra care corespunde pe menisc. compoziţia chimică .un cilindru gradat de 100 ml. unul microscopic (sediment = elemente figurate. Densitatea urinei este influenţată de regimul alimentar. Cauze: obstrucţie uretrală sau de col al vezicii. hârtie de filtru (pentru îndepărtarea eventualei spume de la suprafaţa urinei). . . dar poate să fie şi alcalină sau neutră. insipid. de la suprafaţa urinei.se introduce urodensimetrul (să plutească liber în urină). în timpul regresiunii edemelor. densitate). Se va determina numai din urina proaspătă deoarece urina veche intră în fermentaţie amoniacală care o alcalinizează. proteinurie etc.6. Analiza urinei Examenul de urină poate furniza date asupra homeostaziei organismului. transparenţă. traumatisme.se toarnă urină în cilindrul gradat. intoxicaţie . mai amintim oliguria şi anuria (stare de şoc. celulele epiteliale). examen bacteriologic şi examen fizico-chimic al urinei (reacţia . . ) Analiza sumară a urinei Determinarea densităţii MATERIAL NECESAR .

se adaugă câteva picături din hidroxid de sodiu 20% sau potasiu 20%. intens pozitiv ++. una sau mai multe cruci (slab pozitiv +.se astupă tubul. Cealaltă eprubetă cu urină serveşte de martor (comparaţie). apoi .se toarnă urină (5 ml) într-o eprubetă. .se încălzeşte eprubeta la fierbere (eprubeta se va ţine cu clema) = se introduce în flacără în poziţie înclinată 230 . clemă pentru eprubetă. INTERPRETARE: dacă urina rămâne limpede.se agită în formă de U. foarte pozitiv +++). Tubul este gradat la partea inferioară de la 1/2 la 12.se toarnă în eprubetă 5 ml urină. Determinarea calitativă a glucozei MATERIAL NECESAR: o eprubetă.se adaugă 2 ml reactiv. . . apoi . TEHNICA: . bulele de aer ce se formează în urină nu se ridică la suprafaţă decât cu întârziere. reactiv Nylander.se lasă în stativ timp de 24 ore. . analiza = negative. iar la mijloc semnul „U" (urină). INTERPRETARE: dacă există puroi. .într-una dintre ele se adaugă 10 .se toarnă în fiecare eprubetă câte 5 ml urină. TEHNICA: . comparând cu eprubeta martor. Dacă prezintă opalescenţă = urina conţine albumine. apoi se agită bine prin răsturnarea tubului pentru amestecarea urinei cu reactivul..15 picături de acid sulfosalicilic. Determinarea cantitativă a albuminei Se face cu reactivul Esbach şi cu albuminometrul Esbach = tub de sticlă care are la partea superioară notat semnul „R" (reactiv). TEHNICA: . În funcţie de aprecierea opalescenţei se notează rezultatul pozitiv (+).se toarnă în tubul Esbach urină până la semnul „U" şi se adaugă reactiv până la semnul „R" .se agită şi se observă pe fond negru. Fehling I sau Fehling II. lampă de spirt. .se citeşte rezultatul la înălţimea stratului precipitat direct în g‰. Determinarea puroiului Se face cu hidroxid de sodiu 20% sau potasiu 20%.

se preling pe marginea eprubetei 1 . . INTERPRETARE: dacă urina conţine glucoză . Determinarea acetonei TEHNICA: .într-una din ele se picură câteva picături de reactiv Erlich.se compară .15 minute lichidul din eprubetă se colorează în negru.culoarea roşu intens = urobilinogen crescut (++). Determinarea urobilinogenului Se face prin metoda Erlich. .în timp de 10 . Studiul cantitativ al elementelor figurate şi al cilindrilor din urină se face prin testul AddisHamburger: ATENŢIE! La femei nu se fac recoltări în perioada menstruală. la limita de separare a celor două lichide. TEHNICA: . TEHNICA: . . DE REŢINUT: în mod uzual determinarea glicozuriei se face prin teste rapide. . se recomandă 231 Se face cu reactiv Legal-Imbert şi soluţie de amoniac. Pregătirea bolnavului: Se anunţă bolnavul cu o zi înainte de efectuarea probei.culoarea roz spre roşu = slab pozitiv (+). urobilinogenul este crescut.încălzirea se face la nivelul de sus al lichidului din eprubetă .peste urina din eprubetă (5-6 ml) se adaugă câteva picături de reactiv.2 ml alcool iodat.se prelinge pe marginea eprubetei 1 ml amoniac.se toarnă câte 5 ml urină în două eprubete (una din eprubete este martor). bilirubina este prezentă.după 1. INTERPRETARE: dacă apare o culoare roşie. folosind ca reactiv alcool iodat 6%. .se formează un disc violet. INTERPRETARE: dacă apare un inel verde la limita de separare a celor două lichide..2 minute cu eprubeta martor. Determinarea bilirubinei Se face prin proba Rosin. . Determinarea se face din urina rece pentru a nu se obţine un rezultat fals.culoarea roşu aprins = (+++).se toarnă 5-6 ml urină în eprubetă. INTERPRETARE: dacă urina conţine acetonă . Gradul de pozitivitate se apreciază după intensitatea culorii: .se agită uşor.în caz contrar conţinutul tubului poate ţâşni afară. . apoi .

40. în seringi perfect etanşe. Se trimite la laborator. Din acest moment bolnavul este rugat să rămână culcat timp de 100 . Se recoltează întreaga cantitate şi se masoară volumul (recoltarea se face din jet prin emisiune spontană sau prin cateterism vezical). urmărind izoionia. acidul uric .6 . acelaşi ca şi pentru examenul bacteriologic al urinei. Examenul sângelui Explorarea modului în care rinichiul îşi îndeplineşte funcţiile sale se poate face urmărind concentraţia în sânge a produselor de catabolism azotat. După 100 sau 180 de min.180 de minute.40 mg%.5 .determinarea rezervei alcaline (RA): se recoltează 10 ml sânge pe 50 mg oxalat de potasiu. creatinina . Dimineaţa.1.110 mEq/l (sau 300 . se face toaleta organelor genito-urinare cu apă şi săpun.determinarea pH-ului sanguin: se recoltează sânge fără garou.30 . notându-se exact intervalul de timp între cele două micţiuni şi volumul urinei de la a două micţiune INTERPRETARE: normal se elimină prin urină 1000 hematii/minut şi 1000-2000 leucocite/min.150 = 3.5 mg%. în condiţii de strictă anaerobioză. izohidria. . C.valoarea normală = 0. imediat după golirea vezicii urinare pentru asigurarea debitului urinar minim). Valoarea normală = 7.5 . bolnavul bea 200 ml apă sau ceai fără zahăr. K.valoarea normală = 20 . Această funcţie renală se apreciază prin modificările ionogramei serice (Na. se notează ora exactă.5 = 4. Pregătirea materialului pentru recoltarea urinei Se pregăteşte materialul steril pentru recoltare.390 mg%).regim fără lichide cu 24 ore înainte. Se pregăteşte materialul necesar pentru toaleta organelor genitale.3 mg%. bolnavul este rugat să urineze.335 mg%) mEq/l (sau 15 . pe heparină. Studiul funcţiei renale de menţinere constantă a concentraţiei ionilor. A. Studiul funcţiei renale de menţinere a echilibrului acidobazic se face prin: . Studiul funcţiei renale de depurare a cataboliţilor proteici. Pentru aceasta se determină: ureea sanguină . abduse cu ulei do parafină. Cl): Na + K+ Ca+ Cl = 135 .11 mg%) mEq/l (sau 350 .valoarea normală = 3 . Recoltarea urinei. Bolnavul nu bea nimic în tot acest timp (după unii. Ca. eprubeta va fi foarte bine închisă pentru a se evita degajarea dioxidului de carbon dizolvat în 232 . B.21 mg%) mEq/l (sau 9 . izotonia etc.5.7. această urină se aruncă. (indicator mai fidel al funcţiei renale).5 = 95 .

concentraţia şi diluţia. P = concentraţia plasmatică a substanţei (mg/ml).A.H. D. Probele de clearance Clearance-ul = volumul de plasmă (în ml) depurat de o substanţă în unitatea de timp (1 minut). Clearance-ul creatininei endogene Creatinina se elimină prin urină prin filtrarea glomerulară fără să mai fie reabsorbită sau secretată de tubi. creşterea peste 75 vol% reprezintă o alcaloză. V = volumul urinar (ml/minut).A. în mod continuu. În condiţii normale plasma are punctul crioscopic ∆ între 0. Studiul funcţiei renale de menţinere a izotoniei plasmei se face prin determinarea punctului crioscopic al plasmei cu ajutorul unui termometru-criometru. se efectuează prin perfuzarea P.H. Determinarea concentraţiei se face fotometric.H. Valori normale: 500-700 ml/min. diluţie.plasmă. Se determină cu ajutorul clearance-ului acidului paraaminohipuric (P. filtratul glomerular.) şi se cercetează fiecare mecanism: fluxul plasmatic renal. timp de 20 . reabsorbţia tubulară activă. Pregătirea bolnavului : Se anunţă bolnavul cu o zi înainte ca: să nu mănânce în dimineaţa examinării. scăderea sub 50 vol% arată o stare de acidoză. A.0. Clearance-ul P.30 min. 233 . înaintea probei se dau bolnavului 400-500 ml apă (pentru asigurarea unei diureze suficiente). să stea culcat în pat 12 ore peste noapte şi în tot timpul examenului (2 ore). concentraţie etc. Valoarea normală = 53 – 75 vol CO2 /100ml sânge sau 27 mEq/l. Explorarea filtratului glomerular se face prin măsurarea unor substanţe ca: creatinina (endogenă) sau insulina (exogenă) care se elimină prin filtrarea glomerulară. Fluxul plasmatic renal = volumul de plasmă care perfuzează cei doi rinichi în decurs de 1 minut.A.) care este eliminat integral de către glomeruli şi de tubi la o singură trecere prin rinichi.56° . Se calculează după formula: C = U x V / P în care: U = concentraţia urinară (mg/ml).58°C. Astăzi pH-ul şi RA se determină mai exact la aparatul Astrup . Explorarea mecanismelor funcţionale renale propriu-zise (probe directe). în tuburi heparinizate livrate o dată cu aparatul.în acest caz se recoltează sânge capilar în condiţii de anaerobioză. Explorarea mecanismelor funcţionale se efectuează cu ajutorul clearance-urilor renale şi a unor probe ce se adresează predominant activităţii tubulare (secreţie.

Urina aceasta se aruncă. Bolnavul se culcă din nou. Din cele două emisiuni de urină se trimit 10 ml la laborator împreună cu sângele recoltat pentru determinarea creatininei. la ora 9 .S. Bolnavul se va culca din nou.Bolnavul urinează într-un alt vas.) şi P. Administrarea substanţei.. de la administrarea substanţei. Dimineaţa pe nemâncate i se injectează bolnavului.Bolnavul va urina într-un vas.6% (nu este obligatoriu ca înainte de probă să fie golită vezica urinară). la ora 9 . va sta culcat peste noapte. Se dă bolnavului apoi să ingereze 250 ml apă.v. Se măsoară volumul urinei. Reabsorbţia tubulară Una din probele care se bucură de largă utilizare în testarea acestei funcţii renale este: Clearance-ul ureei . Se recoltează 5 ml sânge prin puncţie venoasă.P. INTERPRETARE: valoarea normală = 140 ml/min±30.H. Pregătirea bolnavului Bolnavul este anunţat cu o zi înaintea probei.A.P.Efectuarea recoltării : la ora 7 . în practică se foloseşte în special fenolsulfonftaleină (P. la ora 8 .S. Bolnavul bea 300 ml ceai fără zahăr sau 300 ml apă. tot timpul probei . Deşi există mai multe substanţe utilizate ca test explorator al secreţiei tubulare. P. o leziune glomerulară sau tubulară scade capacitatea de epurare a ureei din plasmă. Se măsoară volumul urinei. B. Urina se păstrează.Bolnavul este rugat să urineze. precum şi în dimineaţa examinării. i. Bolnavul este rugat să urineze la 15 şi la 70 min. 1 ml P. Se recoltează 5 ml sânge prin puncţie venoasă. Valorile scad sub 70 ml în insuficienţa renală. Efectuarea recoltării: la ora 7 .Bolnavul urinează din nou. • Proba cu P. Recoltarea urinei. Se consemnează greutatea şi înălţimea bolnavului. Această urină se păstrează. 234 . din soluţie 0. fiind parţial reabsorbită la nivelul tubilor proximali. Din cele două emisiuni de urină se trimit la laborator 10 ml (notându-se exact volumul de urină din cele două emisiuni) împreună cu sângele recoltat. Se măsoară volumul urinei emise. S.Bolnavul urinează din nou.Ureea trece prin filtrarea glomerulară. Urina se aruncă. nu va mânca dimineaţa. la ora 8 . INTERPRETARE: valoarea normală = 75 ml/min. Explorarea secreţiei tubulare Se bazează pe capacitatea tubului renal de a excreta anumite substanţe introduse în organism. (denumit şi roşu fenol) Pregătirea bolnavului. Se măsoară volumul acesteia.-ul. Se dă bolnavului să ingereze 250 ml apă.După ce a terminat de băut apă bolnavul va urina ridicat în picioare. Se anunţă bolnavul să nu mănânce în ziua examinării.

de obicei. Nefrograma permite depistarea tulburărilor funcţionale ale fiecărui rinichi. evident că şi diluţia este satisfăcătoare. Bolnavului i se administrează i. Hippuran marcat cu 131I ). Apariţia colorantului în urină se urmăreşte prin cistoscop. INTERPRETARE: o persoană sănătoasă elimină 20% în primele 15 min. însă. se detectează repartizarea radiotrasorului în parenchimul renal. • Proba cu indigo-carmin-cromocistoscopie Această probă apreciază capacitatea de eliminare a fiecărui rinichi în parte. Practic este mai comod să se facă întâi concentraţia şi apoi diluţia. cu tropism renal. • Nefrograma (renograma izotopică) Urmăreşte capacitatea fiecărui rinichi în parte. Proba se execută dimineaţa şi nu cere condiţii de pregătire prealabile. • Proba de concentraţie Pregătirea bolnavului.4% indigo-carmin steril. Proba nu se execută la femei gravide sau în lactaţie. substanţa având un tranzit renal exclusiv şi rapid (se utilizează. La ora 12 bolnavul primeşte alimentaţie solidă (ouă.P. Capacitatea de diluţie şi concentraţie a rinichiului poate fi determinată prin mai multe probe: • Proba de diluţie şi concentraţie Volhard Are două etape: diluţia şi concentraţia. secreta şi excreta o substanţă marcată cu radioizotopi. dispuse la nivelul regiunilor lombare.S. dacă concentraţia este mai bună.30 min. cu ajutorul a două sonde de scintilaţie.Urina se trimite la laborator. Se injectează intravenos 4 ml soluţie 0. bolnavul putând mânca înainte de probă. izotopul şi se înregistrează radiaţiile emise timp de 15 . • Scintigrafia renală Bolnavului i se injectează intravenos o cantitate de substanţă radioactivă. şuncă.v. C. cu ajutorul unui aparat scintigraf. carne) fără lichide 235 . şi 55-70% în 70 min. informaţii cu privire la cauza acestora. Explorarea capacităţii de diluţie şi concentraţie Metodele utilizate în acest scop au la bază faptul că un rinichi sănătos are capacitatea de a produce o urină mai diluată sau mai concentrată în funcţie de gradul de hidratare a organismului. Proba pune în evidenţă capacitatea tubului proximal de a secreta substanţa radioactivă administrată şi capacitatea tubului distal de a-l excreta. pâine. după care. INTERPRETARE: În mod normal colorantul apare în vezica urinară la 5-7 minute de la administrare. fără a da. printr-un procedeu colorimetric se determină nivelul P. din cantitatea de colorant injectată. de a capta. Proba se execută numai în laborator de medicină nucleară.

Golirea vezicii şi ingerarea lichidului. depăşind 1028 cel puţin într-o probă. diureza scade mult. din 30 în 30 min. are voie să bea lichide cât vrea. • Se consideră patologic când. ATENŢIE! • La bolnavii la care încărcarea cu lichid este contraindicată (edem. Între orele 8-12. • • maximă sub 1028). Recoltarea urinei. Cu două zile înainte. iar densitatea trebuie să crească. Pregătirea bolnavului. apreciindu-se că un rinichi care concentrează bine are capacitatea de diluţie normală. • • • urinei trebuie să fie sub 1005 în cel puţin una din probe. 236 . bolnavul va sta în repaus la pat. Bolnavul va ingera 1500 ml ceai sau apă timp de 1/2 h. insuficienţă cardiacă) se face numai proba de concentraţie.30 îşi evacuează vezica urinară (urina se aruncă). când capacitatea de concentraţie este redusă sau dispărută (densitatea În insuficienţa renală severă densitatea variază puţin în jurul valorii de 1010 (izostenurie). Se notează la toate eşantioanele de urină volumul şi densitatea. ca răspuns la hidratare. în primele 4 ore. 16. De la orele 20 până la orele 8 urina se colectează într-o singură probă. În ziua examinării. iar densitatea Proba Zimniţki lichid ingerată. Din două în două ore (la orele 14. • Proba de diluţie Pregătirea bolnavului. Bolnavul este menţinut în pat. se elimină întreaga cantitate de În primele 2 ore se elimină mai mult de jumătate din cantitatea totală. predominând diureza nocturnă. La ora 7. întârziere. lichidul ingerat se elimină cu De asemenea. INTERPRETARE: În cursul după-amiezii şi noaptea. 18 şi 20) se colectează 4 eşantioane de urină. INTERPRETAREA REZULTATELOR: • În mod normal. Este o probă simplă.Recoltarea urinei. ca răspuns la proba de concentraţie. se recoltează 8 probe de urină. timp de 4 ore. Se administrează regim alimentar şi hidric normal. În cel puţin una din probele de dimineaţă volumul urinar depăşeşte 300 ml. bolnavul este supus la un regim mixt alimentar. Se notează cantitatea şi densitatea urinei din fiecare probă.

După introducerea sondei (45-50 cm). Extragerea sucului gastric Se extrage toată cantitatea de suc gastric existentă în momentul respectiv în stomac (lichid de stază). Asistenta medicală va anunţa bolnavul că i se suspendă terapia medicamentoasă cu 24-48 ore înainte de executarea testului. proba cu cofeină. proba Leporsky cu alcool etc. bolnavul este aşezat în decubit lateral stâng. Metodele de stimulare a secreţiei gastrice ca prânzul de probă Ewald-Boas. Pregătirea bolnavului. INTERPRETAREA REZULTATELOR: Normal. să nu fumeze cu 12 ore înainte şi nici în dimineaţa examinării. romergan sau feniramin (fiole). fiind considerate ca depăşite (relative). Introducerea sondei.Recoltarea urinei. Asistenta va avea grijă ca sonda să ajungă în partea cea mai declivă a stomacului (este bine să fie controlată radiologic). 3 în 3 ore timp de 24 h. Se recoltează urina din. se măsoară şi se notează volumul. Explorarea secreţiei gastrice În prezent secreţia gastrică a acidului clorhidric se explorează prin teste de stimulare de o valoare superioară ca: teste cu analogi ai histaminei (histalog). Se pregăteşte material necesar pentru tubaj gastric. au fost abandonate. seringi de 2 ml. cu cât cifrele obţinute sunt mai îndepărtate între ele. taviţă renală. cu atât capacitatea de adaptare a rinichiului este mai bună. ace sterile pentru injectarea excitantului şi antihistaminicului de sinteză. necorespunzătoare. Este preferabil ca aspiraţiile de suc gastric să fie din 3 în 3 minute sau continue. Se linişteşte bolnavul şi se pregăteşte în vederea cooperării lui la efectuarea tubajului gastric. seringă de 20 ml. 8-10 eprubete. Se notează volumul şi densitatea fiecărei probe. cu pentagastrină sau testul cu insulină (Hollander). Se continuă apoi extragerea secreţiei gastrice timp de o oră în felul următor: timp de 15 minute se colectează sucul într-o eprubetă sau grup de eprubete (eşantionul I între 0-15 minute). NOTĂ: Ecografia este metoda de examinare mai modernă prin care se obţin imagini ultrasonice. Acesta se colectează separat. În practică se utilizează cel mai frecvent testul cu histamine (histalog). • Tubajul gastric cu histalog Pregătirea materialului. La capătul distal al sondei se ataşează o seringă de 20 ml. În continuare sucul gastric extras se colectează în a doua eprubetă sau grup de eprubete. În plus histamină. tot pe o perioadă de 15 237 . Bolnavul trebuie să nu mănânce şi să nu bea lichide.

Apoi. costul ridicat le limitează utilizarea. Einhorn în stomac. i. INTERPRETARE: valori normale. Testul de histamină se poate face şi printr -o stimulare cu doză mai mare de histamină (testul maximal Kay).B. se aspiră tot conţinutul gastric care se aruncă. dar încă nu s-a generalizat în practică. • Tubajul matinal a jeun Dimineaţa pe nemâncate se introduce sonda.O. Trimiterea probelor la laborator Toate cele 8 probe obţinute (4 probe reprezentând D. după care se continuă aspiraţia sucului gastric.B.O. în condiţii normale este de 130-150 ml. Explorarea secretorie gastrică se poate face şi fără excitanţi prin determinarea debitului acid bazal (D.. Testele cu histalog şi pentagastrină au avut avantajul că efectele secundare sunt mult mai reduse. Extragerea sondei Se face după tehnica cunoscută. cefalee. Asistenta medicală injectează apoi bolnavului.O.) sau de debit acid maximal (D. va fi extrasă secreţia gastrică din 3 în 3 minute şi va fi repartizată în 238 . Acesta se administrează cu 30 minute înaintea administrării histaminei.m. un antihistaminic de sinteză în doze de 50-100 mg (romergan sau feniramin). Injectarea histaminei La terminarea extragerii bazale (timp de o oră) se injectează subcutan 0. concentraţia HCl atinge 40-60 Eq‰. OBSERVAŢIE. la 15 minute interval.A.) care în condiţii normale este de 60-80 ml.A. obţinând încă patru eşantioane de suc gastric. - D. introducând 0.M.5 mg histamină.O..A. pentru prevenirea unor eventuale fenomene alergice (hiperemia tegumentelor. OBSERVAŢIE. şi 4 probe D.D.B. Recoltarea sucului gastric după administrarea histaminei Timp de încă o oră se colectează secreţie gastrică în patru probe separate. ameţeli).). Aceste patru eşantioane reprezintă secreţia gastrică posthistamină pe o perioada de o oră şi poartă denumirea de debit orar secretor posthistamină (D. La laborator se dozează acidul clorhidric.minute (eşantionul II = între 15-30 minute).) prin tubajul matinal a jeun sau prin colectarea secreţiei nocturne timp de 12 ore. rezultatele fiind exprimate în mEq‰.H. nu necesită medicaţie antihistaminică şi au efect excitant mai mare.M. ATENŢIE! Sucul gastric recoltat în cele 8 probe se determină obligatoriu volumetric. . timp de o oră.A.H.A.) se trimit la laborator etichetate. tahicardie.04 mg histamină/kgcorp.B.) sau de debit orar bazal (D.B. Aceste patru eşantioane care reprezintă cantitatea de secreţie gastrică spontană pe un interval de o oră (4 probe a 15 minute) poartă denumirea de debit acid bazal (D.

coledocite. urmată de ameliorarea stării bolnavului sunt semnele hipotoniei biliare. evitându-se autoliza elementelor sau moartea eventualilor paraziţi (lamblii etc. Normal bila este de aspect clar.lipsa de scurgere a bilei A.patru eşantioane. B sau C trebuie efectuat imediat după recoltare. ceea ce pledează pentru un proces inflamator (duodenită. În sediment se pot evidenţia la microscop celule epiteliale. • Tubajul gastric nocturn Determinarea secreţiei acide bazale din timpul nopţii se face prin tubajul gastric nocturn. de aceea se vor prezenta doar unele modificări care pot surveni în timpul efectuării tubajului : . Patologic bila A este vâscoasă. tumoră).).Lipsa de scurgere a bilei B după instilarea sulfatului de magneziu pledează pentru un obstacol al colului veziculei biliare. fără introducerea vreunui excitant al secreţiei. Evacuarea bilei în cantitate mare. indică un sfincter Oddi închis (obstacol pe canalul coledoc: spasm. TUBAJUL DUODENAL MELTZER-LYON Tehnica tubajului duodenal (Meltzer-Lyon) a fost studiată în „Tehnici generale de îngrijire a bolnavilor". . neoplasm). Bolnavul nu primeşte nici un aliment sau apă începând de la prânz (ora 13). colorată închis. tutbure în angiocolite. . asociată cu dureri în hipocondrul drept. orientează spre o hipertonie a căilor biliare. litiază. La ora 19 se introduce sonda Einhorn în stomac şi se extrage sucul gastric din oră în oră până la 7 dimineaţa. respectiv al canalului cistic (calcul. Examenul citologic al bilei A. În ulcerul duodenal există o secreţie continuă în HCl liber (stare disecretorie). colangită. TUBAJ DUODFNAL MINUTAT Este o metodă dinamică de explorare a funcţiei sfincterului şi veziculei biliare. Prin această 239 . Apariţia tardivă a bilei B în cantitate mică. reprezentând secreţia din 15 în 15 minute. În mod normal există o pauză secretorie de HCl liber pe timpul nopţii între orele 23 şi 4 dimineaţa. leucocite în cantitate mare. Cele 12 eşantioane se trimit la laborator pentru determinarea debitului acid. slab colorată.Lipsa bilei C survine în obstrucţia canalului hepatic comun. Explorarea funcţională a căilor biliare Tubaiul duodenal este cel mai folosit mijloc de explorare a căilor biliare şi poate fi efectuat prin metoda Meltzer-Lyon sau prin metoda tubajului minutat. cu toate că sonda este în duoden. colecistită).

durează 20-25 minute şi se scurg 25-30 ml de bilă. Trimiterea probelor la laborator Se notează într-un tabel cantitatea sucului recoltat. În practică este preferat tubajul duodenal clasic Meltzer-Lyon în trei timpi. în fiecare eprubetă sonda se menţine 5 min. Pregatirea materialului Acelaşi ca şi pentru metoda Meltzer-Lyon. După 5 minute de la apariţia bilei A se adaptează seringa la sondă.timpul III (scurgerea bilei A) durează 3 minute. în cantitate de 10-15 ml. Administrarea uleiului de măsline. În sfârşit. Reţineţi : Tubajul duodenal minutat este folosit foarte rar. Ca la sondajul duodenal. Recoltarea sucului în al doilea rând de 8 eprubete Se procedează la fel ca şi după injectarea sulfatului de magneziu utilizând a doua serie de eprubete.). Administrarea sulfatului de magneziu Se adaptează din nou o seringă la sondă. . Se injectează 40 ml sulfat de magneziu 33%. Extragerea sondei Se extrage sonda după tehnica obişnuită.timpul I (coledocian): se scurge un amestec de bilă coledociană. Se pensează sonda din nou 5 min. (durata 40 min. .timpul IV (vezicular): apare bila B. Cele două serii de eprubete etichetate cu mostrele de bilă vor fi trimise la laborator.timpul V (hepatic) începe cu apariţia bilei C. DEZINFECŢIA PIELII 240 . culoarea la emisie. se administrează prin sondă 30 ml sulfat de magneziu 33% pentru a verifica dacă vezicula s-a evacuat complet. Tubajul duodenal minutat are 5 timpi: .timpul II (Oddi închis): apare la 4 minute de la introducerea uleiului de măsline şi durează 3-6 minute (nu se scurge bilă). . Se injecteazaă 40 ml ulei de măsline. notându-se din 5 în 5 minute reacţia bolnavului şi caracterele bilei recoltate.metodă se urmăreşte debitul biliar. . Recoltarea sucului în primele 8 eprubete Se deschide sonda şi se introduce în prima eprubetă timp de 5 min. Se introduce apoi pe rând în primele 8 eprubete. suc pancreatic şi duodenal. În plus se adaugă 50 ml de ulei de măsline şi un stativ cu două rânduri a 8 eprubete Pregătirea bolnavului şi introducerea sondei. Se pensează sonda timp de 5 minute. după 5 minute se introduc 40 ml de ulei de măsline. precum şi senzaţiile dureroase (dacă le-a avut bolnavul).

osoasă etc. durata totală de acţiune este de 5 minute Persoana care execută dezinfecţia poartă mănuşi sterile. injecţia i.cateterizarea venelor în vederea perfuziei continue..c.m. articulară.) . se epilează se degresează 241 . s. puncţiile unor cavităţi (pleurală. i.se aplică de două ori dezinfectantul.se aplică încă o dată dezinfectantul şi se şterge pielea cu tamponul steril. pentru dezinfecţia pielii TIP I (risc redus de infecţie) Indicaţii . Tehnică . intervenţii chirurgicale.se aplică dezinfectantul pe piele cu un tampon îmbibat.v.d. durata de acţiune fiind 30". puncţii.operaţii.injecţia i. puncţii arteriale. Schema în trepte.se curăţă pielea cu apă şi săpun. . până când se evaporă dezinfectantul TIP II (risc mediu de infecţie) Indicaţii . la interval de 2'30".Dezinfecţia pielii este o etapă obligatorie înaintea executării unor tehnici precum: injecţii. recoltări de sânge Tehnică . recoltarea sângelui pentru hemocultură Tehnică . durata de acţiune fiind de cca 30" TIP III (risc mare de infecţie) Indicaţii . apoi cu un tampon steril .se curăţă pielea cu tamponul îmbibat în dezinfectant...

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful