Sa vorbim despre desenul copiilor intre 3 si 4 ani

scris de Raluca Vasiliu in 24 February, 2011

Perioada cuprinsa intre 3 si 5 ani poarta denumirea de preschematism, pentru ca in decursul ei copilul invata sa reprezinte pe foaia de hartie schemele obiectelor din jur. Cuvantul cheie al acestei perioade este experimentarea: copilul incearca sa deseneze cat mai mult si cat mai bine, si vrea ca desenele sale sa reflecte cat mai clar felul in care vede lumea. Din momentul in care copilul isi da seama ca desenul are puterea de a-l face sa se exprime, el incearca sa faca acest lucru cat mai bine. Pentru copii desenul nu este niciodata o activitate minora, si de aceea ei acorda foarte multa atentie felului in care deseneaza. Etapa preschematismului ocupa un interval mare de timp, in cadrul careia copiii fac progrese semnificative in dezvoltarea desenului lor. Schimbarile sunt asa de mari incat este necesar sa impartim aceasta faza in 2 perioade distincte: 3-4 ani si 4-5 ani, caci fiecare are specificul ei. Sa incepem asadar cu perioada 3-4 ani:

Caracteristicile desenului intre 3 si 4 ani

In jurul varstei de 3 ani apar formele circulare, de marimi diferite, perfect limitate, prin care copilul simbolizeaza aproape toate obiectele desenate (casa, om, avion, dulap, gradinita, etc.) Copilul isi coordoneaza mult mai bine privirea cu mana, ceea ce ii permite un control mai bun asupra directiei si formei liniilor desenate. Temele favorite abordate de copil sunt casa, omuletul, masina, floarea, dar ele nu apar in acelasi timp. Copilul deseneaza oamenii vazuti din fata. La schema initiala cap-picioare sunt ataate elemente care se acumuleaz progresiv (brae, picioare, detalii ale fetei). La inceput copilul nu deseneaza mainile si picioarele simetrice, ci ele sunt asezate ca spitele unei roti. Pe la 4 ani in desenele copiilor se face diferentierea intre femei si barbat. Femeile au corpul mai triunghiular, au par lung, si cercei. In jurul varstei de 3,6 ani apare prima casa ce poate fi recunoscuta, iar soarele si cerul apar in jurul varstei de 4 ani. Exista fluctuatii in aparitia unor elemente din desenele copiilor. Spre exemplu in desenul unui omulet, ochii apar prima data la 2,9 luni ca cercuri concentrice, insa sunt absenti la 2,11 luni. Reapar iar la 3 ani, insa arata ca un simplu contur, iar dupa 3,5 luni ani vor fi desenati mereu ca doua puncte.

Copilul incearca sa respecte 3 conditii in desenarea unui om sau a unui animal: sa arate clar din ce elemente e compus (de aceea va desena omul prin alaturarea capului, gatului, corpului, mainilor, picioarelor), sa integreze toate elementele intr-un intreg (astfel ca uneori va desena tot conturul omului dintr-o linie neintrerupta), si sa articuleze toate elementele desenului intre ele. Se considera ca la varsta de 4 ani copilul bine dezvoltat trebuie sa stie sa deseneze o linie diagonala de la un colt la altul al unui patrat cu latura de 10 cm., sa poata sa reproduca dupa model o linie in forma de v si un patrat, sa copieze o serie de linii frante unite (vvvvv), sa adauge un picior sau o mana la un desen incomplet (acestia sunt itemi din testele de dezvoltare a copiilor).

Ce semnifica desenele copiilor?

Precum se observa in actul grafic, aceasta este o perioda in care au loc schimbari, modificari, transformari si multe experimentari ale actului de a desena. Nimic nu este permanent, si de aceea nu putem sa facem interpretari referitoare la culori, teme, moduri de a desena, caci copilul inca nu are un stil definitivat. Evolutia copilului nu este una liniara si constanta, ci se face in salturi. In desen alterneaza elemente noi cu reveniri la etape mai primitive, pentru ca apoi noile achizitii sa reapara intr-o forma mai buna. Inainte ca un element nou sa apara permanent, va aparea in forme diferite, si chiar va disparea un anumit interval de timp. Este ca si cum copilul tatoneaza mai intai elementul inainte sa il introduca definitiv in desenul lui. Desenele de la aceasta varsta reflecta achizitiile copilului in cunoasterea lumii inconjuratoare. Schimbarile aparute in modul de a desena se fac in functie de observatiile copilului asupra lumii inconjuratoare, dar si ca urmare a sugestilor adultilor cu privire la modul de executie al unor scheme. Pana la 4 ani, nu putem sa vorbim despre o intentie stabila de a desena un anumit lucru. Copilul va incepe sa deseneze o casa, si dupa ce traseaza 2 linii, va exclama fericit ca a facut un elefant. Acest lucru se intampla pentru ca activitatea de a desena se schimba in functie de gandurile si dorintele de moment ale copilului. De aceea daca il intrebam pe copil ce a desenat in doua momente diferite, ne va da doua rasupunsuri diferite.

In concluzie, omuletul cap-picioare (zis si omuletul larvar) devine omuletul cel schimbator, uneori cu nas, ochi, urechi si chiar si degete, alteori neavand nici macar ochi. Acest omulet este rodul cautarilor, incercarilor, schimbarilor petrecute in copil, care cauta sa se perfectioneze in arta desenatului, si sa isi transmita cat mai sugestiv mesajele. Pana data viitoare, cand se va transforma intr-un personaj inedit, omuletul schimbator va face cu mana si chiar va zambeste!