FACULTATEA DE CONSTRUCII DEPARTAMENTUL DE CONSTRUCII METALICE I UNIVERSITATEA MECANICA CONSTRUCIILOR POLITEHNICA Centrul de Excelenta pentru Mecanica Materialelor TIMIOARA

i Sigurana Structurilor CEMSIG Ioan Curea 1, 300224 Timioara, ROMNIA Fax Telefon ++40.256.403917 Departament: ++40.256.403911 ++40.256.403932 CEMSIG: ++40.256.403932 e-mail: dan.dubina@ct.upt.ro http://cemsig.ct.upt.ro

Contract nr. 425/08.12.2009

CALCULUL STRUCTURAL GLOBAL AL STRUCTURILOR METALICE Recomandri, comentarii i exemple de aplicare n conformitate cu SR EN 1993-1-1 i SR EN 1998-1 Redactarea I-a

Timioara, august 2010

COLECTIV DE ELABORARE

ef Proiect Prof. Dr. Ing. Dan DUBIN Membri: Conf. Dr. Ing. Florea DINU Conf. Dr. Ing. Aurel STRATAN Drd. Ing. Norin FILIP-VACARESCU _____________________ _____________________ _____________________ _____________________

Cuprins
CUPRINS .............................................................................................................................................................. 1 1 2 INTRODUCERE ......................................................................................................................................... 3 MODELAREA STRUCTURILOR PENTRU ANALIZA GLOBAL .................................................. 4 2.1 2.2 2.3 2.3.1 2.3.2 2.3.3 2.4 2.4.1 2.4.2 2.4.3 2.4.4 2.5 3 3.1 3.2 3.2.1 3.2.2 3.2.3 3.3 3.3.1 3.3.2 3.4 3.5 4 4.1 4.1.1 4.1.2 4.1.3 4.2 4.2.1 4.2.2 4.2.3 4.2.4 4.2.5 4.3 4.3.1 4.3.2 4.3.3 4.3.4 4.3.5 4.4 4.4.1 4.4.2 4.4.3 4.5 4.5.1 4.5.2 4.5.3 4.5.4 INTRODUCERE....................................................................................................................................... 4 CLASIFICAREA STRUCTURILOR IN CADRE.............................................................................................. 5 IMPERFECIUNI ..................................................................................................................................... 7 Imperfeciuni globale pentru cadre................................................................................................. 8 Imperfeciuni locale pentru elemente ............................................................................................ 10 Imperfeciuni pentru sistemul de contravntuiri ........................................................................... 11 REPREZENTAREA COMPORTRII NODURILOR IN ANALIZA ................................................................... 12 Clasificarea nodurilor dup rigiditate .......................................................................................... 13 Clasificarea nodurilor dup rezisten. ........................................................................................ 15 Clasificarea nodurilor dup ductilitate......................................................................................... 17 Clasificarea seciunilor elementelor ............................................................................................. 18 MODELAREA STRUCTURILOR PENTRU ANALIZA STRUCTURALA .......................................................... 20 INTRODUCERE..................................................................................................................................... 30 ANALIZA ELASTICA............................................................................................................................. 33 Analiza elastica de ordinul I ......................................................................................................... 33 Analiza elastica de ordinul II ........................................................................................................ 36 Analiza de stabilitate..................................................................................................................... 39 ANALIZA GLOBAL PLASTIC ............................................................................................................. 44 Analiza plastica de ordinul I (rigid-plastic) ................................................................................ 45 Analiza plastica de ordinul II........................................................................................................ 47 APLICAIE: CALCULULUI UNEI STRUCTURI IN CADRE METALICE MULTIETAJATE ................................ 52 APLICAIE: CALCULULUI UNEI HALE CU STRUCTURA METALICA ........................................................ 59 CONCEPTE DE PROIECTARE SEISMIC ................................................................................................. 60 Conceptul de proiectare disipativ a structurii............................................................................. 61 Conceptul de proiectare slab-disipativ a structurii..................................................................... 65 Alegerea principiului de proiectare .............................................................................................. 65 ACIUNEA SEISMIC ........................................................................................................................... 66 Generaliti ................................................................................................................................... 66 Reprezentarea de baz a aciunii seismice.................................................................................... 72 Reprezentarea alternativ a aciunii seismice .............................................................................. 75 Spectru de calcul pentru analiza elastic...................................................................................... 79 Combinarea aciunii seismice cu alte tipuri de aciuni................................................................. 80 METODE DE CALCUL STRUCTURAL ..................................................................................................... 81 Metoda forelor laterale ................................................................................................................ 82 Calcul modal cu spectre de rspuns.............................................................................................. 85 Calcul dinamic liniar .................................................................................................................... 92 Calcul static neliniar..................................................................................................................... 92 Calcul dinamic neliniar................................................................................................................. 97 REGULARITATEA STRUCTURAL I IMPLICAIILE ASUPRA CALCULULUI STRUCTURAL ....................... 99 Criterii de regularitate n plan.................................................................................................... 100 Criterii de regularitate n elevaie............................................................................................... 102 Alegerea metodei de calcul structural......................................................................................... 103 MODELAREA STRUCTURII ................................................................................................................. 105 Generaliti ................................................................................................................................. 105 Modelarea maselor ..................................................................................................................... 106 Modelarea amortizrii ................................................................................................................ 108 Modelarea proprietilor mecanice ale structurii....................................................................... 109

CALCULUL STRUCTURILOR LA ACIUNI STATICE................................................................... 30

CALCULUL LA ACIUNEA SEISMIC ............................................................................................. 60

4.5.5 Efectele de torsiune accidental.................................................................................................. 111 4.6 COMBINAREA EFECTELOR COMPONENTELOR ACIUNII SEISMICE ...................................................... 114 4.7 CALCULUL DEPLASRILOR ............................................................................................................... 115 4.8 APLICAII ......................................................................................................................................... 117 4.8.1 Metoda forelor laterale .............................................................................................................. 117 4.8.2 Calcul modal cu spectre de rspuns............................................................................................ 127 4.8.3 Calcul static neliniar................................................................................................................... 143 4.8.4 Calcul dinamic neliniar............................................................................................................... 144 5 ANEXA 1: CALCULUL SIMPLIFICAT DE ORDINUL I LA STRI LIMIT ULTIME ............ 146 5.1 PROCEDEUL DE CALCUL .................................................................................................................... 146 5.1.1 ncrcarea modificat corespunztoare criteriului Merchant-Rankine...................................... 146 5.1.2 Analiza elasto-plastic modificat corespunztoare criteriului Merchant-Rankine................... 147 5.1.3 Capacitatea seciunii modificat pentru a corespunde criteriului Merchant-Rankine ............... 148 5.2 METODE DE ANALIZ ....................................................................................................................... 148 5.2.1 Metoda grafic ............................................................................................................................ 148 5.2.2 Metoda lucrului mecanic virtual al mecanismelor rigid-plastice ............................................... 149 5.2.3 Metoda elastic-perfect plastic ................................................................................................. 150 6 7 ANEXA 2: CALCULUL CAPACITATII DE ROTIRE PLASTICA A SECTIUNILOR................. 151 BIBLIOGRAFIE ..................................................................................................................................... 153

INTRODUCERE

Manualul prezint modul de calcul al structurilor in cadre metalice la aciuni statice si dinamice (seismice). Pentru redactarea lui, s-a folosit ca baza normativa SR EN 1993-1-1, SR EN 1993-1-8 si SR EN 1998-1. Pentru clasificarea si modelarea in analiza a comportrii nodurilor grinda-stlp, s-au folosit prevederile din SR EN 1993-1-8. In prima parte (cap. 2 si cap.3) se prezint principalele etape ale calculului si alctuirii structurilor metalice in cadre, ncepnd cu modelarea structurii, alegerea tipurilor de noduri, clasificarea structurilor si analiza structurala. Se prezint de asemenea si doua aplicaii pe doua tipuri de structuri, una pentru o hala parter si una pentru o structura multietajata, in care se prezint comparativ rezultatele analizelor de ordinul I si II, elastic si plastic. In partea a doua (cap.4) se prezint calculul structurilor la aciunea seismica in conformitate cu SR EN 1998-1. Deoarece exista unele diferene intre SR EN 1998-1:2004 si norma de calcul seismic in vigoare (P100-1/2006), se precizeaz urmtoarele : Cu toate c P100-1/2006 folosete unele notaii diferite de cele din SR EN 1998-1:2004, aplicarea prevederilor din normativul romnesc conduce la aceleai rezultate n ceea ce privete spectrele de rspuns elastic de acceleraie. P100-1/2006 stabilete spectrul de calcul ntr-o manier similar cu SR EN 1998-1:2004 i Anexa Naional, cu deosebirea c n P100-1/2006 pentru T=0 acceleraia spectral de proiectare este egal cu cea elastic (q=1 n loc de 1.5 pentru T=0) i lipsete limitarea inferioar a spectrului de calcul la valoarea ag. Calcul maselor: SR EN 1998-1:2004: P100-1/2006:

Gk , j + E ,iQk ,i
j =1 i =1 k , j + 2,i Qk ,i i =1 N

G
j =1

Condiiile diferite de aplicare a metodei forelor laterale Implementare diferit a efectelor torsiunii accidentale In finalul capitolului se prezint mai multe aplicaii referitoare la metodele de determinare a rspunsului seismic al structurilor in cadre metalice. In Anexa 1 prezint metode simplificate de calcul de ordinul I pentru starea limita ultima. Anexa 2 prezint o metoda simplificata pentru calculul capacitatii de rotire a seciunilor dublu T.

MODELAREA STRUCTURILOR PENTRU ANALIZA GLOBAL

2.1 Introducere
Analiza globala a structurilor in cadre metalice se realizeaz pe baza unor ipoteze, att in ceea ce privete comportarea globala a structurii (teoria de ordinul I/ordinul II) cat si in ceea ce privete comportarea seciunilor (elastic, plastic) si a mbinrilor (rigiditate, capacitate de rezistenta, capacitate de rotire). In mod traditional, calculul unei structuri presupune mai multe etape si anume modelarea structurii, analiza structurii si apoi verificarea ei, care consta in evaluarea eforturilor interne si a deformatiilor si compararea cu valorile admise pentru o exploatare in siguranta. Pentru a lua in considerare influenta formei deformate a structurii asupra eforturilor interne din structura, structurile sunt impartite in structuri rigide sau cu noduri fixe (la care analiza se poate face pe forma nedeformata) si structuri zvelte sau cu noduri deplasabile (la care trebuie sa se ia in considerare forma deformata). In funcie de aceasta clasificare, se poate face un calcul de ordinul I sau un calcul de ordinul II. Pentru a lua in considerare posibilitatea pierderii stabilitatii locale a pereilor seciunilor, acestea sunt impartite in patru clase distincte, funcie de raportul lime - grosime al pereilor supui la compresiune. In funcie de clasa seciunii, se poate utiliza o analiza elastica sau plastica. Efectele comportrii nodurilor asupra distribuiei forelor i momentelor interne dintr-o structura in cadre dar i asupra deformaiilor totale ale structurii trebuie luate n considerare acolo unde aceste efecte nu pot fi neglijate. Nodurile pot sa fie clasificate att in funcie de rezistenta cat si in funcie de rigiditate. Se disting noduri rigide, semirigide si articulate din punct de vedere al rigiditatii si noduri cu rezistenta completa, pariala si articulate din punct de vedere al rezistentei. Efectele imperfeciunilor (adic tensiunile reziduale i imperfeciunile geometrice) trebuie luate n considerare n mod corespunztor n analiza structural. In cadrul imperfeciunile geometrice, se face distincie intre imperfeciunile globale pentru cadre i sistemele de contravntuiri si imperfeciunile locale pentru bare.
Incarcare

F 1 2 F

1 Raspunsul liniar elastic 2 Valoarea maxima a incarcarii

Deplasare

Figura 1. Relaia for-deplasare pentru o structur in cadre multietajate

In acest capitol sunt prezentate proprietatile structurilor in cadre, ale elementelor si imbinarilor, care au o influenta semnificativa asupra raspunsului structurii la actiunea incarcarilor exterioare si modul in care aceasta influenta trebuie modelata in analiza globala.

2.2 Clasificarea structurilor in cadre

Structurile in cadre metalice multietajate sunt structuri relativ zvelte comparativ cu alte tipuri de structuri, astfel ca in anumite condiii, este nevoie sa se reduc deplasrile laterale prin dispunerea de contravntuiri verticale (Figura 2).

a)

b)

Figura 2. Sisteme de contravntuiri: a) contravntuiri din bare; b) diafragme din otel Daca sistemul de contravntuiri este suficient de rigid, atunci structura se numete contravantuita. Daca structura nu contine contravantuiri sau daca sistemul de contravantuiri nu este suficient de rigid, atunci structura este necontravantuita. Un cadru metalic poate fi considerat contravntuit daca sistemul de contravntuiri reduce deplasrile orizontale cu cel puin 80%. Aceasta relatie poate fi inteleasa si aplicata mai usor daca se utilizeaza reprezentarea din Figura 3, in care structura este impartita in doua, cu A se reprezinta sistemul de contravantuiri, care preia doar forte orizontale si cu B subsistemul care preia atat forte gravitationale cat si orizontale. Aplicarea prevederii anterioare se poate exprima sub forma:

K A > 0.8 ( K A + K B )
sau K A > 4KB

(1)

(2)

Figura 3. Impartirea structurii in doua subansamble: A sistemul de contravntuiri, B cadrul portal Efectele nclinaiei orizontale iniiale asupra cadrelor contravntuite trebuie luate in considerare la calculul sistemului de contravntuiri. Se poate considera ca nclinaia orizontal iniial (sau sistemul orizontal echivalent) precum si ncrcrile orizontale aplicate asupra

unui cadru contravntuit afecteaz numai sistemul de contravntuiri. Sistemul de contravntuiri trebuie calculat la aciunea urmtoarelor ncrcri: - ncrcri orizontale aplicate cadrului; - ncrcri orizontale sau verticale aplicate direct sistemului de contravntuiri; - efectul nclinaiei orizontale (sau sistemului de forte orizontale echivalente) aferente cadrului si sistemului de contravntuiri. Clasificarea structurilor in cadre in structuri contravantuite si necontravantuite nu trebuie confundata cu clasificarea in funcie de sensibilitatea la efectele de ordinul II, adic structuri cu noduri fixe si structuri cu noduri deplasabile. Astfel, un cadru poate fi considerat cu noduri fixe dac rspunsul su la aciunea unui sistem de fore ce acioneaz in planul su este suficient de rigid astfel nct pot fi neglijate momentele si forele interne suplimentare datorate deplasrilor orizontale ale nodurilor (SR EN 1993-1-1, paragraf 5.2.1). Toate celelalte cadre pot fi considerate cu noduri deplasabile si efectele de ordinul II (P - ) trebuie luate in calcul. In general, structurile contravantuite sunt structuri cu noduri fixe, iar cele necontravantuite sunt structuri cu noduri deplasabile. Daca insa sistemul de contravntuiri este foarte flexibil, atunci structura contravantuita poate sa fie cu noduri deplasabile. De asemenea, daca rigiditatea structurii necontravantuite este mare si structura nu este sensibila la efectele de ordinul II, atunci structura poate fi considerata cu noduri fixe. Atunci cnd o structura este clasificata cu noduri fixe, se poate efectua o analiza de ordinul I, deoarece efectele de ordinul II nu afecteaz rspunsul structurii. In cazul unei structuri clasificate cu noduri deplasabile, luarea n considerare a efectelor de ordinul doi poate fi realizat cu ajutorul unei analize corespunztoare (cuprinznd procedee pas cu pas sau alte procedee interactive). Pentru cadrele la care primul mod de instabilitate cu noduri deplasabile este predominant, se poate efectua o analiz de ordinul unu, urmat de o amplificare a efectelor aciunilor respective (exemplu momente ncovoietoare) cu ajutorul coeficienilor corespunztori. Pentru un caz de ncrcare dat, un cadru poate fi considerat cu noduri fixe sau deplasabile in funcie de raportul dintre ncrcarea verticala totala FEd aplicata structurii si ncrcarea critica elastica Fcr care conduce la instabilitatea laterala. In conformitate cu SR EN1993-1-1, clasificarea se face astfel: Pentru analiza elastica: F o Daca cr = cr 10 , atunci structura este clasificata cu noduri fixe (3) FEd F o Daca cr = cr < 10 , atunci structura este clasificata cu noduri deplasabile (4) FEd
Pentru analiza plastica: F o Daca cr = cr 15 , atunci structura este clasificata cu noduri fixe (5) FEd F o Daca cr = cr < 15 , atunci structura este clasificata cu noduri deplasabile (6) FEd unde cr este coeficientul de multiplicare a ncrcrilor de calcul pentru a provoca instabilitatea elastic a structurii. Cadrele cu pant mic a acoperiului i structurile plane alctuite din stlpi si grinzi pot fi verificate n raport cu cedarea dup un mod cu noduri deplasabile utiliznd o analiz de ordin nti dac sunt ndeplinite condiiile exprimate prin ecuaiile (3) sau (5) pentru fiecare etaj. Pentru aceste structuri, cr poate fi calculat aproximativ pornind de la urmtoarea formul, cu condiia ca n grinzi compresiunea axial s nu fie semnificativ:

 cr =

H Ed VEd

h H , Ed

(7)

in care: - HEd este valoarea de calcul a rezultantei orizontale, la nivelul prii superioare a etajului, a ncrcrilor orizontale, exercitate pe structur deasupra acestui nivel. - VEd este valoarea de calcul a ncrcrii verticale totale, la nivelul prii inferioare a etajului, exercitat pe structur deasupra acestui nivel. - H,Ed este deplasarea orizontal relativ a prii superioare a etajului n raport cu partea sa inferioar cnd structura este supus la ncrcri orizontale de calcul (exemplu vnt) i la ncrcri orizontale aplicate la fiecare nivel. - h este nlimea etajului

HEd VEd

Figura 4. Evaluarea aproximativa a coeficientul de multiplicare cr

2.3 Imperfeciuni
Structurile in cadre metalice prezint, indiferent de calitatea controlului la fabricatie si montaj, mai multe tipuri de imperfeciuni. Aceste imperfeciuni constau in tensiuni reziduale, abateri de forma ale seciunilor transversale, devieri de la rectilinitatea longitudinala, devieri de la verticalitate la montaj, excentricitati in noduri, etc. Unele dintre ele, cum ar fi de exemplu abaterile de la forma seciunii sau abaterile de montaj sunt limitate prin tolerantele admise si sunt precizate in standardele de execuie, de exemplu EN 1090 (2008). Aceste imperfeciuni induc efecte secundare si de aceea pentru a obine rezultate conservative, analiza structurilor trebuie sa tina seama de ele. Daca efectele imperfeciunilor nu sunt incluse in formulele de rezistenta folosite la verificarea barelor, atunci ele sunt luate de regula in calcul prin intermediul imperfeciunilor geometrice echivalente. In calcul trebuie luate n considerare urmtoarele imperfeciuni (SR EN 1993-1-1, paragraf 5.3): a) imperfeciuni globale pentru cadre (efectul P - ) b) imperfeciuni locale pentru elemente (efectul P - ). In plus, atunci cnd este cazul, la structurile contravantuite trebuie luate in considerare si imperfeciunile globale ale sistemele de contravntuiri. Considerarea formei si sensului imperfectiunilor trebuie sa conduca la efectele cele mai defavorabile pentru structura. Astfel, este posibil ca aplicarea imperfectiunilor la o structura spatiala sa conduca la deplasari simetrice sau anti-simetrice ale colturilor opuse, astfel ca ele trebuie luate in considerare separat (Figura 5). Ele pot fi considerate pe orice directie insa pentru fiecare analiza se considera o singura directie de aplicare.

Forma imperfectiunilor globale si locale poate sa rezulte din modul de flambaj elastic in planul de flambaj considerat. Trebuie luate in considerare aici atat flambajul in plan cat si cel in afara planului, inclusiv flambajul prin incovoiere - rasucire. Pentru structurile la care primul mod de flambaj este cel corespunzator unei structuri cu noduri deplasabile, efectul imperfectiunilor globale si locale se poate lua in considerare prin intermediul unei abateri de la verticala si al unei curburi a elementului (Figura 6).

Figura 5. Efecte de translaie sau torsiune rezultate din aplicarea imperfeciunilor: a) imperfeciuni corespunztoare abaterii de la vertical a feelor A-A i B-B (n acelai sens); b) imperfeciuni corespunztoare abaterii de la vertical a feelor A-A i B-B (n sens contrar)

eo,d

Figura 6. Imperfeciunile globale si locale

2.3.1 Imperfeciuni globale pentru cadre Prima imperfectiune si anume abaterea de la verticala se defineste prin intermediul unghiului , care este dat de formula urmatoare (vezi si Figura 7):

= 0 h m
unde:

(8)

0 h

este valoarea de baz, 0 = 1/200 este coeficientul de reducere aplicabil pentru nlimea h a stlpilor:

h =

2 h

dar

2 h 1 3

h m

este inaltimea in metri este un factor de reducere pentru numrul de stlpi dintr-un ir

1 reprezint numrul de stlpi ntr-un ir, introducnd aici numai stlpii care preiau o ncrcare vertical NEd mai mare sau egal cu 50 % din valoarea medie pe stlp n planul vertical considerat.

m = 0.5 1 + m

Trebuie mentionat aici ca pentru cadrele la care HEd 0.15VEd, imperfeciunea globala poate fi neglijata (pentru notaii vezi Figura 4).

Figura 7. Imperfeciuni echivalente corespunztoare abaterii de la axa vertical Imperfectiunile globale pot fi de asemenea luate in considerare si prin introducerea unor forte laterale echivalente la nivelul fiecarui etaj. Acest mod de introducere a imperfectiunilor este de obicei mai usor de folosit in practica comparativ cu metoda anterioara a inclinarii structurii. Fortele echivalente de la fiecare nivel se obtin prin multiplicarea incarcarilor gravitationale de la fiecare nivel cu imperfectiunea initiala . Pentru ca structura sa fie in echilibru, sistemul de forte rezultant se aplica si la baza, dar in directie inversa celor aplicate la nivelul etajelor.
NEd NEd Ed

F1

F1

F1

F2

F2

F2

NEd

NEd

Ed

(F1+F2)/2

(F1+F2)/2

a)

b)

Figura 8. Imperfeciunile cadrelor modelate prin intermediul unui sistem de forte echivalente: a) nlocuirea nclinaiei iniiale prin forele orizontale echivalente; b) exemplu de aplicare a forelor orizontale echivalente la o structura

2.3.2 Imperfeciuni locale pentru elemente Abaterea barelor de la rectilinitate, sau imperfectiunea locala, este data de raportul e0/L, in care L este lungimea barei iar e0 este amplitudinea maxima a deplasarii laterale initiale. Valorile recomandate ale acestor deplasari initiale sunt date in Tabel 1, in functie de tipul de analiza si de curba de flambaj corespunzatoare elementului. Aceste imperfectiuni locale pot fi de regula neglijate in analiza globala, deoarece relatiile de verificare la stabilitate tin cont de aceste imperfectiuni. Pentru cazurilor in care elementele au o zveltete mare, aceste imperfectiuni nu pot fi neglijate. Astfel, introducerea in analiza globala a imperfectiunilor locale este obligatorie daca pentru elementul solicitat la compresiune sunt indeplinite conditiile urmatoare: - elementul are cel putin un capat care este prins rigid si transmite moment incovoietor - zveltetea normalizata in plan (sau redusa) satisface conditia: Af y > 0.5 (9) N Ed in care: este valoarea de calcul a fortei axiale de compresiune NEd este zvelteea redus n plan, calculat pentru bara considerat ca articulat la extremiti.
Tabel 1. Valorile de calcul ale imperfeciunilor iniiale n arc e0 / L Curba de flambaj a0 a b c d Analiza elastica e0 / L 1 / 350 1 / 300 1 / 250 1 / 200 1 / 150 Analiza plastica e0 / L 1 / 300 1 / 250 1 / 200 1 / 150 1 / 100

Similar cu efectul imperfectiunilor globale, se pot inlocui imperfectiunile locale in arc cu un sistem de forte orizontale echivalente aplicate la nivelul fiecarui element.

Figura 9. nlocuirea imperfeciunilor locale in arc cu un sistem de forte orizontale echivalente

10

2.3.3 Imperfeciuni pentru sistemul de contravntuiri Daca sunt folosite sisteme de contravantuiri pentru asigurarea legarii laterale pe deschiderea grinzilor sau a elementelor comprimate, atunci trebuie luata in calcul o imperfectiune geometrica echivalenta a elementelor stabilizate. Aceasta imperfectiune se poate considera sub forma unei imperfectiuni initiale in arc si este data de expresia:
e0 = m L 500 in care L este deschiderea sistemului de contravntuiri iar m este dat de expresia: (10)

1 (11) in care m este numarul de elemente care sunt stabilizate. In mod simplificat, se poate inlocui imperfectiunea initiala in arc printr-o forta echivalenta de stabilizare data de expresia (Figura 10):

m = 0.5 1 + m

qd = N Ed 8

e0 + q L2

(12)

in care q este este sgeata sistemului de contravntuiri n planul stabilizat din actiunea fortei q, plus alte forte externe calculate printr-o analiz de ordinul intai (q poate fi considerat 0 daca se foloseste o analiza de ordinul II). Atunci cand sistemul de contravantuiri este folosit pentru stabilizarea talpii comprimate a unei grinzi cu inaltime constanta, forta NEd din Figura 10 se poate obtine cu relatia: N Ed = M Ed h (13)

in care MEd este momentul maxim din grinda iar h este inaltimea totala a grinzii. Atunci cand in grinda sunt si eforturi de compresiune, la calculul lui NEd trebuie sa se considere si o parte din efortul de compresiune din grinda.
NEd e0 NEd

qd

Figura 10. Imperfeciuni pentru sistemul de contravntuiri

11

Daca grinzile sau elementele comprimate stabilizate cu sistemul de contravantuiri au imbinari de continuitate, trebuie sa se verifice sistemul de contravantuiri la forta locala data de relatia urmatoare, aplicata sistemului de catre fiecare grinda sau element comprimat in dreptul imbinarii de continuitate (Figura 11). N 2N Ed = m Ed (14) 100 in care = m0 iar 0 = 1/200. Trebuie sa se verifice de asemenea si ca sistemul de contravantuiri poate sa transmita aceasta forta (data prin relatia anterioara) la punctele adiacente in care grinda sau elementul comprimat este stabilizat. In aceasta verificare trebuie inclusa orice incarcare exterioara care actioneaza asupra sistemului de contravantuiri, insa fortele care apar din imperfectiunile calculate cu relatia (8) pot fi omise.

Sistemul de contravntuiri

Figura 11. Forele din contravntuiri in mbinrile de continuitate ale elementelor comprimate

2.4 Reprezentarea comportrii nodurilor in analiza

Calculul si proiectarea unei structuri in cadre metalice presupune in mod tradiional ca nodurile dintre grinzi si stlpi sunt fie foarte flexibile fie foarte rigide. In cazul grinzilor, daca acestea sunt solicitate predominant la ncovoiere, atunci nodurile sunt considerate fie articulate fie rigide (vezi Figura 12.a). Nivelul real de rigiditate al nodurilor poate avea o influenta mare asupra rspunsului structurilor necontravantuite cu noduri deplasabile. De aceea, aceasta procedur de analiza poate fi folosit atta timp cat nodurile sunt complet rigide sau complet articulate. In cazul structurilor contravantuite cu noduri fixe, la care preluarea forelor laterale se face in principal de ctre sistemul de contravntuiri, rigiditatea nodurilor nu este atat de importanta ca in cazul structurilor necontravantuite. Norma europeana SR EN 1998-1-8 recunoate faptul ca majoritatea nodurilor au o comportare real situat intre rigid si articulat si de aceea ofer posibilitatea lurii in calcul a acestei comportri prin introducerea nodurilor semi-rigide si/sau parial rezistente (vezi Figura 12.b) (SR EN 1993-1-8, paragraf 5.2). Daca nodurile au o comportare apropiata de articulat, atunci folosirea caracteristicilor reale de rigiditate in locul celor teoretice articulate poate sa conduc la o reducere a deplasrilor laterale, cu implicaii in reducerea greutatii structurii

12

metalice. Daca nodurile au o comportare apropiata de rigid, folosirea caracteristicilor teoretice de nod rigid poate conduce la rezultate neconservative, inclusiv in ceea ce privete deplasrile laterale. Introducerea in calcul a semi-rigiditatii poate fi fcut prin intermediul unui resort la rotire dispus la contactul dintre elemente. Rigiditatea la rotire S a resortului este parametrul care leag momentul Mj transmis de mbinare de rotirea relativ dintre elementele mbinate. Atunci cnd aceast rigiditate este zero sau este foarte mic, nodul poate fi considerat articulat iar cnd aceast rigiditate are o valoare foarte mare, nodul poate fi considerat rigid. In toate celelalte situaii intermediare, nodurile sunt considerate semi-rigide. La nivelul structurii, utilizarea unor noduri semi-rigide afecteaz nu doar deplasrile structurii dar si distribuia si valoarea eforturilor interne in structur.
IDEALIZAREA STRUCTURII Cadru Imbinari (geometrie, tipul elementelor, etc) (rigid, articulat)

DETERMINAREA INCARCARILOR

PREDIMENSIONAREA ELEMENTELOR
Alegerea si clasificarea elementelor

IDEALIZAREA STRUCTURII Cadru Imbinari (geometrie, tipul elementelor, etc) (rigid, articulat, semirigid)

ANALIZA GLOBALA
(Simplu, continuu)

DETERMINAREA INCARCARILOR

Etapa 1
RASPUNSUL STRUCTURII
Stari limita (SLEN, SLU) Criterii de dimensionare (noduri fixe/deplabile, elastic/plastic)

PREDIMENSIONAREA ELEMENTELOR
Alegerea si clasificarea elementelor Alegerea imbinarilor

DETERMINAREA PROPRIETATILOR MECANICE

(Rigiditate, capacitate de rotire, rezistenta)

nu

Stari limita Criterii de proiectare Da?

ANALIZA GLOBALA
(Simplu, continuu, semi-continuu)

da

RASPUNSUL STRUCTURII
DIMENSIONAREA IMBINARILOR STRUCTURII Tipul imbinarii
(rigiditate, capacitate de rotire, rezistenta)

Stari limita (SLEN, SLU)

Criterii de dimensionare (noduri fixe/deplabile, elastic/plastic)

Etapa 2
nu, alte elemente alte tipuri de imbinari

nu, alte elemente

Dimensionarea imbinarilor Da?

da

nu, alte tipuri de imbinari

Stari limita Criterii de proiectare Da?

da

STOP

STOP

a)

b)

Figura 12. Etapele procesului de proiectare bazat pe concepia tradiional a) si pe utilizarea comportrii reale a nodurilor b)

2.4.1 Clasificarea nodurilor dup rigiditate Comportarea la rotire a nodurilor se situeaz in multe cazuri intre cele doua limite definite anterior si anume rigid si articulat. Atunci cnd elementele mbinrii sunt suficient de rigide, intre rotirea captului grinzii si rotirea panoului stlpului sunt diferene mici astfel ca nodul poate fi considerat rigid. Un nod rigid are o rotire globala de corp rigid care este rotirea in nod (Figura 13.a). Un astfel de nod trebuie proiectat astfel nct deformaia lui s nu aib o influen semnificativ asupra distribuiei de eforturi in structur sau asupra deformaiei globale. Deformaiile nodurilor rigide trebuie s aib valori care s nu reduc rezistena
13

structurii cu mai mult de 5%. Nodurile rigide trebuie s fie capabile s transmit forele si momentele de calcul. Daca elementele imbinarii sunt flexibile, atunci comportarea grinzii se apropie de aceea a unei grinzi simplu rezemate. In acest caz, nodul poate fi considerat nominal articulat, iar rotirea relativa dintre capatul grinzii si stalp este libera (Figura 13.b). Un astfel de nod va fi proiectat astfel nct s nu dezvolte momente semnificative care sa afecteze elementele structurii. Nodurile nominal articulate trebuie s fie capabile s transmit forele de calcul si s permit producerea rotirilor rezultate. Pentru cazurile intermediare, momentul transmis de imbinare va conduce la rotiri relative finite intre elementele imbinate. Astfel de noduri se numesc semi-rigide (Figura 13.c). Nodurile semi-rigide trebuie sa fie capabile s transmit forele si momentele determinate prin calcul.

a)

b)

c)

Figura 13. Clasificarea nodurilor dupa rigiditate In Figura 14 sunt prezentate trei tipuri de noduri grinda stalp realizate cu suruburi, care au proprietati de rigiditate diferite si care se apropie de clasificarea de rigid (a), semi-rigid (b) si articulat c).

a)

b)

c)

Figura 14. Exemple de noduri grinda-stlp cu diferite nivele de rigiditate: a) nod rigid; b) nod semi-rigid; c) nod articulat (*)
* Nota: Nodurile din figura sunt cu titlu informativ. Clasificarea unui nod in funcie de rigiditate se va face doar dup determinarea exacta a rigiditatii acestuia.

14

In conformitate cu SR EN 1993-1-8, un nod grinda-stlp poate fi clasificat din punct de vedere al rigiditii ca rigid, nominal articulat sau semi-rigid prin compararea rigiditii iniiale la rotire Sj,ini cu valorile limita corespunztoare, vezi Figura 15.
Mj

1 2 3
1 2 3

rigid, daca Sj,ini 8EIb/Lb semi-rigid *) nominal articulat, daca Sj,ini 0.5EIb/Lb

Cadre contravntuite
Mj

1 2 3
1

rigid, daca Sj,ini 25EIb/Lb semi-rigid *) nominal articulat, daca Sj,ini 0.5EIb/Lb

2 3

*) Toate nodurile din zona 2 trebuie considerate ca semi-rigide. Nodurile din zonele 1 si 3 pot fi considerate semi-rigide daca este avantajos Kb valoarea medie a raportului Ib/Lb pentru toate riglele de la ultimul nivel; Kc valoarea medie a raportului Ic/Lc pentru toi stlpii de la ultimul nivel; Ib momentul de inerie al riglei; Ic momentul de inerie al stlpului; deschiderea cadrului; Lc inaltimea de nivel; Lb

Cadre necontravntuite (cu condiia ca la fiecare nivel Kb/Kc 0.1)

Figura 15. Limitele pentru clasificarea nodurilor rigl-stlp dup rigiditate in conformitate cu SR EN 1993-1-8

2.4.2 Clasificarea nodurilor dup rezisten. Un nod grinda-stlp poate fi clasificat si dup momentul capabil in: - nod cu rezisten completa - nod nominal articulate - nod cu rezisten parial. Aceasta clasificare se face prin compararea rezistenei de calcul a nodului Mj,Rd cu rezistenta plastica a elementului mbinat (de exemplu grinda). Un nod poate fi clasificat cu rezisten completa dac ntrunete criteriile exprimate in Figura 16. Rezistenta de calcul a unui nod cu rezistenta completa trebuie sa fie mai mare dect cea a elementului mbinat. Rigiditatea unui nod cu rezisten completa trebuie s asigure ca, sub ncrcrile de calcul, rotirea dezvoltata in articulaia plastica s nu depeasc capacitatea de rotire a nodului (Figura 17). Un nod poate fi clasificat ca nominal articulat dac momentul rezistent de calcul Mj,Rd este mai mic dect 25% din momentul rezistent de calcul al unui nod cu rezisten completa. Un nod nominal articulat trebuie s fie capabil s transmit eforturile de calcul, fr sa dezvolte
15

momente ncovoietoare semnificative care pot afecta elementele structurii. Un nod nominal articulat trebuie de asemenea sa fie capabil sa permit dezvoltarea rotirilor din incarcarile de calcul. Un nod care este capabil s preia si s transmit momente dar nu ndeplinete criteriul pentru un nod cu rezisten completa poate fi clasificat ca nod parial rezistent. Un nod parial rezistent trebuie sa aib o rezistena de calcul mai mare dect valoarea necesar pentru transmiterea eforturilor de calcul, dar poate fi mai mic dect cea a elementului mbinat. Daca se adopta un calcul plastic, capacitatea de rotire a unui astfel de nod trebuie sa aib o valoare care s asigure formarea si dezvoltarea articulaiilor plastice sub ncrcrile de calcul. Capacitatea de rotire a unui astfel de nod poate fi determinat prin ncercri experimentale. Atunci cnd sunt utilizate noduri a cror comportare este cunoscut, nu este necesar determinarea capacitii de rotire prin ncercri experimentale. Rigiditatea nodurilor cu rezisten parial trebuie s aib o valoare care s asigure nedepirea capacitii de rotire in articulaiile plastice sub ncrcrile de calcul (Figura 17). Mj,Rd Mb,pl,Rd Mj,Rd Mc,pl,Rd

Mj,Rd

sau

a) Stlp de la ultimul nivel sau

Mj,Rd

Mj,Rd Mb,pl,Rd Mj,Rd 2Mc,pl,Rd

b) Stlp de la un nivel intermediar in care: Mb,pl,Rd este momentul plastic de calcul al grinzii Mc,pl,Rd este momentul plastic de calcul al stlpului; Figura 16. Noduri cu rezisten completa
Mj
Rezisten total Limitele pentru rezisten Rezistena nodului

Mj.Rd
Rezisten parial

Articulat

Figura 17. Clasificarea nodurilor dup rezisten

16

2.4.3 Clasificarea nodurilor dup ductilitate Un nod grinda-stlp poate fi clasificat si dup ductilitate sau capacitatea de rotire plastica. Ductilitatea (sau lipsa acesteia) unui nod are consecine asupra tipului de analiza structurala care se poate utiliza. Clasificarea dup ductilitate este similara cu clasificarea seciunilor elementelor si exprima capacitatea nodului de evita o rupere fragila prematura (de exemplu ruperea in cordonul de sudura sau ruperea uruburilor) si de a permite dezvoltarea de rotiri plastice fara o reducere semnificativa a capacitatii portante. In cazul unei analize plastice, capacitatea de rotire a nodurilor trebuie sa permit formarea mecanismului plastic de cedare prin formarea de articulaii plastice nainte de ruperea nodurilor. Clasificarea nodurilor dup ductilitate se face in funcie de capacitate de rotire, pl, corespunztoare momentului rezistent plastic Mj,Rd (Figura 18).
Mj

Mj,Rd

pl

Figura 18. Capacitatea de rotire a unui nod Exist trei clase de ductilitate (Figura 19): - Clasa 1 : Noduri ductile: un nod ductil este capabil s dezvolte momentul plastic rezistent si s prezinte o capacitate de rotire suficient de mare - Clasa 2 : Noduri cu ductilitate medie: un nod cu ductilitate medie este capabil s dezvolte momentul plastic rezistent dar prezint o capacitate de rotire limitat dup atingerea acestui moment - Clasa 3 : Noduri fara ductilitate (fragile): cedarea prematur (datorit instabilitii sau ruperii casante a unei componente a mbinrii) apare in nod nainte de atingerea momentului plastic rezistent.
Mj Ductilitate Mj

Clasa 1

Clasa 2 Clasa 3

Figura 19. Clasele de ductilitate pentru noduri

17

Dac rezistena de calcul a nodului este cel puin egal cu 1.2 rezistena plastic de calcul a elementului mbinat, nu este necesar verificarea capacitii de rotire a nodului. Capacitatea de rotire a nodurilor este o caracteristica importanta a structurilor in cadre metalice care sunt proiectate in domeniul plastic. De asemenea, in cazul structurilor in zone seismice, folosirea unui concept de proiectare disipativ obliga proiectantul la alegerea si utilizarea unor noduri cu buna ductilitate. Verificarea prin calcul a capacitatii de rotire nu este insa posibila dect pentru anumite configuraii standard si doar pentru aciuni statice (vezi SR EN 1993-1-8, paragraful 6.4). Pentru celelalte situaii, norma recomanda verificarea capacitatii de rotire prin ncercri experimentale conform EN 1990, anexa D sau folosind modele corespunztoare de calcul, cu condiia ca ele s fie bazate pe rezultatele unor ncercri n conformitate cu EN 1990. Ca un exemplu, nodul din Figura 14.a poseda o buna capacitate de rotire daca componenta slaba este talpa stalpului la incovoiere sau placa de capat la incovoiere, iar componentele imbinarii cu potential de rupere fragila (suruburi la intindere, sudura dintre grinda si placa de capat) au o suprarezistenta suficienta.

2.4.4 Clasificarea seciunilor elementelor Analiza globala a structurilor in cadre metalice se realizeaz pe baza unor ipoteze, att in ceea ce privete comportarea seciunilor si nodurilor (elastic/plastic) cat si a rspunsului geometric (teoria de ordinul I/ordinul II). Dup efectuarea analizei, urmeaz verificarea prin calcul a tuturor elementelor cadrului. Pentru aceasta, seciunile elementelor trebuie clasificate dup modul de comportare la ncovoiere si/sau compresiune. Astfel, in conformitate cu SR EN 1993-1-1, seciunile transversale ale elementelor supuse la compresiune sau/si ncovoiere se clasifica in funcie de raportul dintre limea si grosimea pereilor comprimai ai seciunii in 4 clase (Figura 20) (SR EN 1993-1-1, paragraf 5.6): Clasa 1: seciuni transversale plastice - seciunile care pot forma articulaii plastice, avnd capacitatea de rotire ceruta de o analiza plastica Clasa 2: seciuni transversale compacte - seciunile care dezvolta un moment ncovoietor plastic capabil, dar care au limitata capacitatea de rotire Clasa 3: seciuni transversale semi-compacte - seciunile in care eforturile in fibra extrema pot atinge limita de curgere dar flambajul local mpiedica dezvoltarea momentului ncovoietor plastic capabil Clasa 4: seciuni transversale zvelte - seciunile la care trebuie luat in considerare efectul flambajului local pentru determinarea momentului ncovoietor capabil sau a forelor de compresiune capabile. In acest caz se lucreaz cu caracteristicile geometrice ale seciunii eficace.
M M pl Mel M clasa 1 cl. 2 cl. 3 cl. 4 M M

capacitatea de rotire

Figura 20. Clasele de seciuni pentru elemente 18

Deoarece pereii comprimai ai unei seciuni transversale (inim sau talp) pot fi n general de clase diferite, clasa unei seciuni transversale este definit prin clasa cea mai mare (cea mai puin favorabil) a pereilor si comprimai. De exemplu, daca inima unui profil I este de clasa 1 iar tlpile sunt de clasa 2, atunci seciunea este clasificata de clasa 2. In Tabel 2 si Tabel 3 se prezint limitele pentru fiecare clasa de seciuni pentru perei interiori si tlpi in consola, in conformitate cu SR EN 1993-1-1. Tabel 2. Rapoarte lime-grosime maxime pentru perei comprimai (SR EN 1993-1-1, 2006)

*)

-1 se aplic fie cnd tensiunea de compresiune fy fie cnd deformaia specific de ntindere y > fy/E

19

Tabel 3. Rapoarte lime-grosime maxime pentru perei comprimai (SR EN 1993-1-1, 2006)

2.5 Modelarea structurilor pentru analiza structurala

Analiza rspunsului structurii sub efectul aciunilor exterioare necesita schematizarea (modelarea) fenomenului fizic real. Analiza se face pe baza unor ipoteze privind modelul structural (schema structurii de rezistenta, distribuia si mrimea incarcarilor), comportarea elementelor, comportarea seciunilor, a nodurilor si a materialului. In funcie de destinaia construciei si de modul ei de comportare (sub aciunile predominante), calculul structurii ncepe cu stabilirea soluiei de principiu care consta in alegerea formei si dimensiunilor construciei, a soluiei constructive pentru elementele principale si secundare. Pe baza acestor elemente, se stabilete schema de calcul a structurii de rezisten. Stabilirea schemei de calcul are o importan deosebit n ansamblul procesului de proiectare. Avnd in vedere faptul c se calculeaz o schem idealizat a structurii i nu

20

structura real, rezult c n cazul n care schema de calcul va modela ct mai fidel structura real, atunci se va asigura o sigurana corespunztoare n exploatare (dac toate celelalte etape ale procesului de proiectare sunt rezolvate corect). Alegerea si conformarea structurii trebuie sa tina seama de faptul ca structura poate sa fie solocitata atat de incarcari statice (de exemplu incarcarile din greuatate proprie sau zapada) cat si de incarcari dinamice (seismice). Cladirile in cadre multietajate sunt de regula proiectate pe baza criteriului de proiectare disipativa. Pentru acestea, SR EN1998-1 prezinta cerintele de alcatuire astfel incat sa se asigure o siguranta corespunzatoare sub actiunile de proiectare. In cazul structurilor pentru hale parter, realizate de regula in solutie usoara, chiar daca nu se conteaza pe capacitatea de disipare a structurii trebuie sa se tina seama de urmatoarele aspecte, cum ar fi: comportarea spaial depinde n mare msur de modul de alctuire al acoperiului. De aceea, se va acorda o atentie deosebita modului de dispunere a elementelor de rigidizare in planul acoperisului (contravantuiri, grinzi longitudinale); la structurile amplasate n zone cu seismicitate redus si care au acoperiuri uoare, importana aciunilor seismice nu este mare i n multe situaii acestea nu decid dimensionarea structurii; la structurile amplasate n zone cu seismicitate mare, halele metalice uoare de tip parter au posibiliti reduse de disipare a energiei seismice reduse deoarece articulaiile plastice iau natere cu precadere n stlpi; n ambele situaii, msurile de conformare seismic de ansamblu prevzute n P1001/2006 (sau SR EN 1998-1) trebuie respectate. De exemplu, daca se dorete proiectarea unei hale industriale parter, in funcie de geometria halei si de destinaie, se poate alege sistemul constructiv astfel (Figura 21): - Se alege tipul de cadru transversal curent al structurii principale de rezistenta: cadru cu o singura deschidere alctuit din stlpi si grinzi cu seciuni din tabla sudata (Figura 22); - Tipul de cadru transversal de fronton utilizat pentru structura principala de rezistenta cadru cu doi stlpi intermediari de fronton dispui la distanta de 8,0 m interax (Figura 23); - Traveea (distanta pe direcie longitudinala intre doua cadre transversale) halei se stabilete la valoarea de 6,0 m (deschidere uzuala pentru panele si riglele de perete uoare cu seciune Z sau C); - Sistemul de rezemare la baza al stlpilor cadrelor transversale si de fronton - rezemare articulata (simplitate la montaj si sensibilitate redusa la tasri neuniforme); - Se prevd bare metalice de legtura intre cadrele transversale, dispuse la nivelul coltului cadrului si la nivelul coamei, dup direcia longitudinala a halei; Acestea au rolul de a lega pe direcie longitudinala cadrele transversale (Figura 21); - Se dispun contravntuirile pe direcie longitudinala in pereii marginali - in anumite travei ale halei se prevd contravntuiri in X lucrnd doar la ntindere. Deoarece stlpii sunt articulai la baza, este absolut necesara dispunerea acestor contravntuiri pentru a prelua forele orizontale pe direcie longitudinala (de exemplu din vnt sau seism) (Figura 21); - Se dispun contravntuirile din acoperi in traveile in care sunt dispuse contravntuirile in X din pereii longitudinali. Acestea au rolul de a prelua sarcinile orizontale pe direcie longitudinala de la nivelul acoperiului si de a le transmite la contravntuirile longitudinale (Figura 21); - In cadrele de fronton se prevd contravntuiri in X lucrnd doar la ntindere, amplasate adiacent colturilor halei aceasta soluie este opionala, avnd in vedere ca pe direcie transversala preluarea sarcinilor orizontale este realizata prin efectul de cadru. Daca hala este scurta pe direcie longitudinala, efectul este vizibil, insa daca hala este lunga, dispunerea contravntuirilor are un efect limita la cadrele adiacente (Figura 23).

21

Se prevd contravntuiri longitudinale in X lucrnd exclusiv la ntindere in planul acoperiului, in zona coltului cadrelor (Figura 21).

Figura 21. Hala industriala parter

Figura 22. Cadru transversal curent

Figura 23. Cadru transversal

22

Figura 24. Detaliu de prindere a stlpului la baza Dup evaluarea incarcarilor se aleg elementele si se face analiza structurala. Daca se folosete metoda clasica (vezi Figura 12.a), cu rezultatele din analiza se face verificarea elementelor si apoi a mbinrilor, inclusiv prinderile in fundaii. Alegerea tipurilor de mbinri intre elementele structurale trebuie fcuta inca din faza iniiala de conformare structurala, deoarece in funcie de modul lor de realizare, in analiza se considera articulate, rigide sau semi-rigide, articulate, cu rezistenta pariala sau completa. De exemplu, prinderea la baza din Figura 24 este o prindere articulata insa daca placa de baza este extinsa si buloanele de ancoraj sunt dispuse in afara plcii de capt, atunci prinderea poate deveni semi-rigida. Modelarea nodurilor grinda - stlp are o importanta deosebita, in special la cldirile multietajate. Astfel, dup stabilirea modelului geometric, este necesara stabilirea tipurilor de legturi ntre elementele structurii si ntre structur i fundaii (de exemplu prinderi ncastrate, articulate sau semirigide) (Figura 25).

a)

b)

Figura 25. Schema de calcul pentru o structur n cadre multietajate: a) grinzile sunt prinse ncastrat de stlpi; b) grinzile din deschiderea median sunt prinse articulat de stlpi Pentru nodurile grinda - stlp, deformabilitatea la ncovoiere este cea mai importanta si are o influenta semnificativa asupra rezultatelor analizei structurale (Figura 26). Figura 27 prezint curba moment - rotire (Mj - ) impreuna cu curba idealizata caracterizata prin urmatorii parametri fundamentali: rigiditatea la rotire (Sj), rigiditatea initiala la rotire (Sj,ini), momentul capabil (Mj,Rd) si capacitatea de rotire (Cd). Considerarea proprietilor de rezisten ale nodurilor conduce ctre trei modelri ale acestora: - rigide / rezisten completa; - rigide / rezisten parial; - articulate. 23

Mj/Mpl,b Sudata T-uri pe talpi Placa de capat Corniere pe talpi

Corniere pe inima Rotire (rad *10 )

3

Figura 26. Relaii moment-rotire pentru noduri uzuale

Mj Mj.Rd

Sj,ini

Sj Cd

Figura 27. Curba moment - rotire pentru un nod grinda - stlp Daca insa si rigiditatea la rotire a nodului este considerat in calcul, acestea pot fi realizate si in variant semi-rigid. Astfel, apar noi posibiliti de modelare si anume: - semi-rigid / rezisten completa; - semi-rigid / rezisten parial. SR EN 1993-1-1 permite luarea in considerare a acestor posibiliti prin introducerea a trei modelri (Tabel 4): - continuu: acoper cazul rigid / rezisten completa - semi-continuu: acopera cazurile rigid/rezisten parial, semi-rigid/rezisten completa si semi-rigid/rezisten parial - simplu: acoper cazul articulat Rolul mbinrilor intre elemente este de a lega elementele intre ele. In funcie de soluia de mbinare (rigid, semirigid sau articulat), mbinrile pot transfera in totalitate, parial sau deloc eforturile din aceste elemente. Termenii continuu, semi-continuu si articulat se definesc deci astfel : - continuu: nodul asigur o continuitate perfect la rotire intre elementele mbinate; - semi-continuu: nodul asigur doar parial continuitatea la rotire intre elementele mbinate; - simplu: nodul ntrerupe continuitatea la rotire intre elementele mbinate. Tabel 4. Modelarea nodurilor Rigiditate Rigid Semi-rigid Articulat Rezisten completa Continuu Semi-continuu Rezisten Rezisten parial Semi-continuu Semi-continuu 24 Articulat Simplu

Folosirea acestor tipuri de modelare trebuie fcut in concordan cu tipul de analiz structural. In cazul unei analize globale elastice, doar proprietile de rigiditate ale nodurilor sunt importante in modelare. Atunci cnd se efectueaz o analiz rigid-plastic, caracteristica principal a nodului este rezistena. In toate celelalte tipuri de analiz, sunt importante att proprietile de rigiditate ct si cele de rezisten. In Tabel 5 sunt prezentate modelrile nodurilor pentru fiecare tip de analiz (SR EN 1993-1-8, paragraf 5.1). Tabel 5. Tipurile de analiz si modelarea nodurilor
Metoda de calcul Elastic Rigid-plastic Elastic-plastic Articulaie nominala Articulaie nominala Articulaie nominala Clasificarea nodului Rigid Rezisten total Rigid i cu rezisten total Continuu Semirigid Rezisten parial Semirigid i cu rezisten parial Semirigid i cu rezisten total Rigid i cu rezisten parial Semicontinuu

Tipul de model de nod

Simpl

Deformaia unui nod grinda-stlp este data de cele doua componente si anume panoul inimii stlpului solicitat la forfecare si mbinarea solicitata la ncovoiere si forta axiala. Pentru a lua in considerare cele doua componente, se poate modela separat panoul inimii la forfecare si mbinarea la moment si forta axiala. Simplificat, cele doua deformaii pot fi modelate printr-un singur resort la rotire situat la intersecia axelor elementelor mbinate. Astfel, o configuraie de nod de o singura parte se va modela printr-un singur nod iar o configuraie de ambele parti se va modela prin doua noduri care insa interactioneaza. In cazul configuraiei de nod de ambele parti, vor exista deci doua curbe caracteristice moment rotire, una pentru nodul din partea stnga si una pentru cel din partea dreapta. Curba caracteristic a deformabilitii din tiere si rotire poate fi transformat intr-o curba Mb - prin intermediul parametrului de transformare (Figura 28).
Mb

Mb

Mb, Mj

ci Mb,i

i Mb,i
Mb,i

ci + i

a) mbinare

b) Panoul inimii stlpului c) Resort Figura 28. Caracteristica la ncovoiere a resortului

Acest parametru pune in legtur direct fora tietoare din panoul inimii cu forele de ntindere si compresiune din mbinare. Curba caracteristic a resortului Mb - care reprezint comportarea nodului este artat in Figura 28c; aceasta rezult prin nsumarea rotirii din mbinare (c) cu cea din panoul inimii ().

25

In conformitate cu prevederile din SR EN 1993-1-8, paragraf 5.3, pentru configuraiile de nod de ambele parti se poate distribui contribuia panoului de inima intre cele doua resorturi (cel aferent nodului din stnga si cel aferent) prin intermediul parametrului (Figura 29): 1 = 1 M j ,b 2, Ed M j ,b1, Ed 2 (15) 2 = 1 M j ,b1, Ed M j ,b 2, Ed 2
in care: 1 (2) este parametrul de transformare pentru mbinarea din dreapta (respectiv stnga) Mj,b1,Ed (Mj,b2,Ed) este momentul ncovoietor aplicat grinzii din dreapta (respectiv stnga), la intersecia axelor neutre ale elementelor.

a)

b)

Figura 29. Forele si momentele care actioneaza in nod: a) la marginea panoului de inima; b) la intersecia axelor neutre

a)

b)

Figura 30. Forele si momentele care actioneaza asupra panoului de inima si asupra mbinrilor: a) forele tietoare din panoul de inima; b) mbinri, cu eforturile din grinzi

26

Vwp

Fb Mb

Fb2 Mb2

Vwp

Fb1 Mb1

Vwp

Fb

Fb2

Vwp

Fb1

, in care Fb1 = Mb1 Z , Fb 2 = Mb 2 Z = 2 Fb 2 in care Fb = M b Z Figura 31. Definirea parametrului de transformare Pentru cazul din Figura 32.a (configuraie de nod de ambele pari, momente egale si de sensuri opuse), valoarea factorului de transformare este = 0, pentru noduri de o singura parte = 1 iar pentru nodul din figura Figura 32.c valoarea factorului de transformare este = 2 (configuraie de nod de ambele pari, momente egale si de acelai sens).
Mb2,Ed Mb1,Ed

Vwp = Fb

Vwp = 1Fb1

Mb1,Ed

Mb1,Ed

a)
Mb2,Ed

b)
Mb1,Ed

c) Figura 32. Limitele factorului : a) momente egale si de sens invers; b) momente egale si de acelai sens Valorile exacte ale parametrului de transformare pot fi obinute doar dup determinarea distribuiei eforturilor interne, astfel ca determinarea lui ct mai exact se poate face doar printr-un calcul in cicluri. SR EN 1993-1-8 prevede o metodologie pentru luarea in considerare a panoului de inima. Aceasta conine urmtorii pai: se realizeaz analiza structura si se considera pentru resorturile la rotire o valoarea = 1 pentru toate nodurile de o singura parte si = 0 pentru nodurile de ambele parti, in toate combinaiile de incarcari pentru fiecare combinaie, dup analiza se verifica si se corecteaz valorile iniiale ale parametrului = 1 pentru nodurile de ambele parti se repeta analiza structurala cu valorile corectate se repeta paii b) si c) pana cnd se obine convergenta. 27

Comportarea neliniar a nodurilor, reprezentate prin resorturi avnd o anumit rigiditate la rotire, este destul de dificil de utilizat in practica curent de proiectare. De aceea, curba caracteristic real moment-rotire a nodului poate fi modelat, fr o scdere semnificativ a preciziei, printr-o curb caracteristic elastic-perfect plastic (Figura 33.a). Rigiditatea nodului in modelarea biliniara Sj se obine prin impartirea rigiditatii iniiale Sj,ini la coeficientul , denumit si coeficient de modificare a rigiditatii. Valorile coeficientului sunt date in Tabel 6 (SR EN 1993-1-8, paragraf 5.1). Aceast reprezentare are avantajul de a fi similar cu curba caracteristic a comportrii elementelor la ncovoiere (Figura 33.b).
Mj Mj.Rd
Mb, Mc Mpl.Rd

Sj = Sj,ini /

EI/L

a) nod b) Element Caracteristica M- reala Reprezentare idealizata Figura 33. Curbele biliniare moment-rotire Tabel 6. Valorile coeficientului Tipul mbinrii Sudate Cu uruburi si plac de capt Cu corniere prinse cu uruburi Placi de baza Noduri rigl-stlp 2 2 2 Alte tipuri de noduri (grinda-grinda, stlpi la baza) 3 3 3,5 3

Momentul Mj,Rd corespunztor platoului este denumit moment rezistent de calcul sau moment capabil. Sunt neglijate astfel efectele de ecruisare a materialului sau alte efecte. Acest lucru explic diferenele dintre comportarea idealizat a nodului si comportarea real. In funcie de tipul de analiz, se pot alege diferite moduri de idealizare a caracteristicii M - . Modelarea elastic pentru o analiz elastic. Caracteristica principal a nodului este rigiditatea la rotire. In acest tip de analiz, avem doua posibiliti de verificare: - verificarea elastic a rezistenei nodului (Figura 34.a): rigiditatea constant este egal cu rigiditatea iniiala Sj,ini; la sfritul analizei, trebuie s se verifice dac momentul de calcul MEd din nod este mai mic dect momentul rezistent elastic al mbinrii avnd valoarea 2/3Mj,Rd; - verificarea plastic a rezistenei nodului (Figura 34.b): rigiditatea constant este egala cu o rigiditate avnd valoarea cuprins intre rigiditatea iniial si cea secant relativ la Mj,Rd, Aceast rigiditate este definit ca Sj,ini/ Aceast modelare este valabil pentru valori ale momentului MEd mai mici sau egale cu Mj,Rd.

28

Mj Mj.Rd

Mj Mj.Rd

2/3Mj.Rd

Sj,ini

Sj,ini /

a) Verificare elastica b) Verificare plastica Caracteristica M- reala Reprezentare idealizata Figura 34. Reprezentarea liniar a caracteristicii M-

Modelarea rigid-plastic pentru o analiz rigid-plastic. In analiz este necesar doar rezistena de calcul Mj,Rd. Pentru a permite formarea si dezvoltarea articulaiilor plastice in mbinri, este necesar verificarea capacitii de rotire a mbinrilor (Figura 35.).
Mj Mj.Rd

Figura 35. Reprezentarea rigid-plastica a caracteristicii M-

Modelarea neliniar pentru o analiz plastic de ordinul II. In calcul sunt necesare att rezistena ct si rigiditatea. Se pot folosi curbe biliniare, triliniare, pn la curbe complet neliniare. Pentru a permite formarea si dezvoltarea articulaiilor plastice in noduri, este necesar si in acest caz verificarea capacitii de rotire a nodului (Figura 36).
Mj Mj.Rd

Mj Mj.Rd

Mj Mj.Rd

Sj,ini /

Sj,ini /

a) Reprezentarea biliniara

b) Reprezentarea triliniara

c) Reprezentarea neliniara

Figura 36. Reprezentrile neliniare ale caracteristicii M-

29

CALCULUL STRUCTURILOR LA ACIUNI STATICE

3.1 Introducere
Alegerea metodei de analiza globala trebuie sa tina cont de numeroi factori, cum ar fi: deformabilitatea structurii, caracteristicile geometrice, proprietatile materialului. In funcie de acestea, se poate opta pentru un anumit tip de calcul Figura 37. Rezultatele comparative ale acestor tipuri de analiza sunt prezentate in Figura 38.
Sensibilitatea la deplasari laterale Deplasabile Nedeplasabile Comportarea reala a imbinarilor Imbinari semirigide Imbinari partial rezistente

Metoda de analiza ANALIZA GLOBALA Criterii pentru alegerea metodei de analiza Elastic I Elastic II Plastic I Plastic II

Sectiune Rezistenta plastica Clasificarea sectiunilor

Sensibilitatea la imperfectiuni

Figura 37. Alegerea metodei de analiza

- CLE I - calcul de ordinul I, liniar elastic - CGN II- calculul de ordinul II, liniar elastic si geometric neliniar - CNE I - calculul de ordinul I, neliniar elastic - CNE II - calculul de ordinul II, neliniar elastic - CEP I - calculul de ordinul I, rigid-plastic

Figura 38. Comparaie intre diversele tipuri de calcul Prima deosebire important ce poate fi fcut ntre tipurile de calcul este aceea care separ metodele elastice de cele plastice.

30

In timp ce calculul elastic poate fi folosit n toate cazurile, calculul plastic nu poate fi folosit la toate structurile deoarece este supus anumitor restricii si condiii suplimentare. Calculul plastic ofer in schimb si avantaje, cum ar fi o reducere a greutatii structurii prin luarea in considerare a rezervei de rezistenta in domeniul plastic. De aceea, folosirea calculului plastic trebuie fcuta doar la acele structuri care au redundanta structurala corespunztoare, care folosesc un otel ductil si la care seciunile au o comportare plastica adecvata (seciuni compacte de clasa 1). In plus, proiectantul trebuie sa se asigure ca mbinrile au o suprarezistenta corespunztoare fata de elementele mbinate (cel puin egala cu cea a elementului mbinat), in caz contrar trebuie sa se asigure ca ductilitatea lor (capacitatea de rotire plastica) este mai mare dect cerina rezultata din calcul. O alt distincie important trebuie fcut ntre tipurile de calcul care iau n considerare efectul formei reale deformate a structurii (bazate pe teoria de ordinul II) i cele care neglijeaz efectul formei reale deformate a structurii (bazate pe teoria de ordinul I). Teoria de ordinul II poate fi aplicat n toate cazurile n timp ce teoria de ordinul I poate fi aplicat doar atunci cnd efectele deplasrilor asupra comportrii structurii sunt neglijabile. Deoarece deplasrile cauzate de ncrcrile exterioare pot modifica rspunsul structurii i deci distribuia eforturilor interne, este necesar evaluarea nivelului de la care aceste deplasri trebuie luate n calcul. Pentru structurile n cadre, ncrcrile exterioare care produc cele mai importante modificri fa de rspunsul liniar sunt ncrcrile axiale. Figura 39 prezint un element n consol (de exemplu un stlp), supus la captul liber unei ncrcri axiale i unei ncrcri orizontale. Deplasarea orizontal a captului liber i curbura elementului conduc la apariia unor momente suplimentare fata de situaia in care elementul este considerat perfect rectiliniu si la care se neglijeaz deplasarea captului liber. Aceste momente se datoreaz efectelor de ordinul II locale sau de element (P-) i unor efecte de ordinul II globale (P-). In general, efectul P- este mai important dect P-, care este semnificativ doar pentru stlpii cu zveltee mare. Atunci cnd efectele P- si P- sunt neglijate, fiecare element structural poate fi caracterizat printr-o matrice de rigiditate liniar. Luarea n considerare a efectelor de ordinul II se realizeaz prin modificarea termenilor matricei de rigiditate liniare astfel nct s devin funcii de factorul = L P EI , unde P este ncrcarea axial, L este lungimea elementului iar I momentul de inerie.
P H x L H x P

M(x) = Hx M(L) = HL

M(x) = Hx + P + Px/L M(L) = HL + P

Figura 39. Efectele de ordinul II globale (sau P-) si locale (sau P-) Calculul de ordinul I are urmtoarele avantaje: 31

- Este simplu, bine cunoscut i neles, aa c inginerii proiectanti au ncredere n el i l gsesc uor de aplicat. - Utilizeaz o capacitate de calcul minim sau poate fi efectuat simplificat (vezi Anexa 1). Calculul de ordinul I are insa si dezavantaje: - Nu include efectele geometrice (de ordinul II) i luarea lor n considerare cere etape de calcul suplimentare. Aceste etape sunt calculul forei critice de flambaj al structurii Fcr i aplicarea unui factor de modificare derivat din Fcr. Valori aproximative ale lui Fcr pot fi determinate manual utiliznd metode simplificate. - Pentru structurile flexibile (sensibile la efectele de ordinul II), rezulta bare cu seciuni mai mari. - Nu este indicat s se utilizeze la structurile la care Fcr este apropiat de FEd. Calculul de ordinul II are urmtoarele avantaje: - Poate sa includa efectele P- i P-, evitnd necesitatea iteraiilor suplimentare. - Se pot obine seciuni mai mici pentru structurile mai flexibile. - Nu exist limitri ale zvelteii elementelor structurii care trebuie analizat. Calculul de ordinul II are urmtoarele dezavantaje: - Cere un efort de calcul mai mare i nu este practica fr utilizarea unui program de calcul. - Nu este la fel de simplu ca i calculul de ordinul I, utilizarea lui fiind mai restrnsa.

32

Modelarea structurii, modelarea incarcarilor

Introducerea imperfectiunilor globale

Nu

cr<10

Da

Cadre cu noduri fixe

Cadre cu noduri deplasabile

daca cr 3

Analiza globala elastica

Analiza de ordinul I

Analiza de ordinul II

Analiza de ordinul I

Considerarea efectelor de ordinul II

Amplificarea HEd i VEd cu 1

1 1

cr

Stabilitatea in plan a elementelor considerand lungimile de flambaj pentru structuri cu noduri fixe

Stabilitatea in plan a elementelor considerand lungimile de flambaj pentru structuri cu noduri deplasabile

Verificarea elementelor si a cadrului

Rezistenta sectiunilor transversale si verificarea stabilitatii locale Rezistenta nodurilor Stabilitatea elementelor in afara planului

Figura 40. Analiza global elastic si verificrile la dimensionare (SR EN 1993-1-1)

3.2 Analiza elastica

Analiza elastica este folosita pe scara larga in proiectare si se poate folosi la toate tipurile de structuri. Nu necesita condiii suplimentare referitoare la clasa de ductilitate a seciunilor sau mbinrilor. Structurile care lucreaz n domeniul elastic se mai numesc sisteme conservative. Folosirea unei analize elastice trebuie sa fie insotita de verificarea eforturilor in elemente si mbinri, pentru a nu fi atinsa capacitatea plastica a acestora. Figura 40 prezint posibilitile de utilizare a unei analize elastice si verificrile necesare la dimensionare (SR EN 1993-1-1, 5.4.2). Se poate observa ca pentru structurile care nu sunt sensibile la efectele de ordinul II, adic structurile cu noduri fixe, se poate face o analiza de ordinul I, urmnd ca verificrile de rezistenta si stabilitate sa se fac cu valorile efoturilor obtinute in analiza. Atunci cnd structurile sunt cu noduri deplasabile si sunt sensibile la efectele de ordinul II, se poate face o analiza de ordinul I doar daca valoarea factorului cr este 3, in caz contrar fiind necesara efectuarea unei analize de ordinul II.

3.2.1 Analiza elastica de ordinul I Analiza elastic presupune un rspuns liniar al elementelor si nodurilor (Figura 41). Intr-o analiz de ordinul I, echilibrul se exprim pe structura nedeformat. Intr-o astfel de analiz nu este necesar ca seciunile elementelor si nodurile s ndeplineasc cerina de a avea o

33

comportare ductil (clasa seciunii, clasa de ductilitate a nodului). Analiza global elastic de ordinul I a unei structuri in cadre conduce la un rspuns liniar for-deplasare (Figura 42). In calcul se admit urmtoarele ipoteze simplificatoare: - materialul este continuu, omogen si izotrop - relaia efort unitar-deformaie specifica este liniara - relaia fora-deplasare este liniara - relaia deformaie specifica-deplasare este liniara si are urmtoarea forma: - pentru bare solicitate axial u x = x x
pentru bare solicitate la ncovoiere cu fora axiala (structuri plane) u x 2vx x = y x x 2 pentru bare solicitate la ncovoiere cu fora axiala (structuri spaiale) x = u x 2vx 2w x y z x x 2 x 2 x = r x x

in care: - ux, vx si wx reprezint deplasrile unui punct al seciunii curente de abscisa x, pe direcia axelor x, y si respectiv z - x reprezint rotirea in jurul axei x - r reprezint distanta de la punct la centrul de greutate
M
Elastic

Elastic

a) b) c) Figura 41. Caracteristica de material a), curbele moment-rotire pentru elemente b) si noduri c) Ca urmare a admiterii acestor ipoteze si a faptului ca deplasrile sunt mici in raport cu dimensiunile elementelor si structurii, apar urmtoarele consecine: - ecuaiile de echilibru static se scriu in raport cu poziia iniiala a structurii - se aplica principiul suprapunerii efectelor, denumit si principiul independentei aciunii forelor - structura reprezint un sistem conservativ - eforturile si deplasrile sunt funcii liniare de forele exterioare - proprietatile de rigiditate si de flexibilitate ale structurii nu depind de nivelul forelor exterioare, ci numai de caracteristicile structurii si de natura materialului.

34

Forta Analiza elastica de ordinul I Elemente si mbinri cu comportare liniara

Deplasare

Figura 42. Rspunsul for - deplasare intr-o analiz elastic de ordinul I Analiza elastic de ordinul I ofer rezultate conservative atta timp ct rspunsul structurii difer foarte puin de rspunsul real, pentru un domeniu larg de aciuni. In ceea ce privete starea limit de serviciu, o analiz elastic de ordinul I ofer o aproximare satisfctoare a rspunsului structurii deoarece, la acest nivel al ncrcrilor exterioare, efectele neliniaritii sunt reduse. Dup determinarea eforturilor de calcul in structur (fore axiale, momente ncovoietoare si fore tietoare), sunt necesare urmtoarele verificri: - evaluarea efectelor de ordinul II - verificarea rezistenei seciunilor - verificarea rezistenei nodurilor - verificarea stabilitii globale a elementelor - verificarea stabilitii locale a elementelor - verificarea condiiilor aferente SLEN Una din metodele simplificate care permite aproximarea efectelor de ordinul II este metoda amplificrii momentelor (SR EN 1993-1-1, paragraf 5.2.2). Astfel, pentru cadrele la care primul mod de flambaj corespunzator unei structuri cu noduri deplasabile este predominant, se poate realiza o analiza elastica de ordinul I, dupa care efectele (eforturi, deplasari) sunt amplificate prin anumiti coeficienti. Pentru cadrele cu un singur nivel calculate pe baza unei analize elastice de ordinul I, efectele de ordinul doi datorate aciunilor pot fi calculate prin multiplicarea ncrcrilor orizontale HEd (de exemplu vntul), ca i ncrcrile echivalente VEd datorate imperfeciunilor cu coeficientul: 1 (16) 1 1

cr

cu condiia ca cr 3,0, unde cr se poate determina cu relaia din paragraful 2.2, cu condiia ca panta acoperiului sa fie mica i compresiunea din grinzi sau arbaletrieri sa nu fie semnificativ. Pentru cadrele cu mai multe etaje, efectele de ordinul doi de deformare lateral pot fi calculate prin metoda anterioara cu condiia ca toate etajele s prezinte o similitudine a repartiiei ncrcrilor verticale, a repartiiei ncrcrilor orizontale i de rigiditate de cadru n raport cu ncrcrile orizontale. Verificarea rezistentei seciunii (starea limita ultima) se face prin compararea efortului maxim cu rezistenta de calcul, care in calculul de ordinul I este chiar limita de curgere in fibra extrema (Figura 43). Este totui general acceptat ca acest tip de calcul poate fi utilizat pentru determinarea multiplicatorului L1 al incarcarilor corespunztor formarii primei articulaii plastice. Daca seciunile verifica condiiile pentru o comportare ductila (clasa 1 sau 2),
35

rezistenta seciunii poate fi verificata folosind relaia de interaciune plastica. In relaiile de verificare din SR EN 1993-1-1, in cazul in care coeficientul parial de sigurana pentru material m este egal cu 1, compararea efortului maxim se va face fata de rezistenta plastica a seciunii. La nivel de structura, acest lucru nseamn ca se accepta ca analiza sa se duca pana la formarea primei articulaii plastice in structura. In realitate, probabilitatea de formare a articulatiei plastice este destul de mica, deoarece materialul are o anumita suprarezistenta fata de valoarea de calcul iar incarcarile sunt amplificate prin coeficienii corespunztori strii limita ultime (de exemplu 1.35 pentru incarcarea permanenta, sau 1.50 pentru incarcarile variabile). Verificarea rezistentei mbinrii se face prin compararea eforturilor de calcul cu rezistenta de calcul a mbinrii. Aceste verificri presupun insa ca structura si elementele structurale raman stabile. De aceea este de mare importanta si investigarea fenomenelor de instabilitate (in plan sau in afara acestuia si instabilitatea elementelor). Aceste fenomene pot duce la reducerea valorii multiplicatorului L1. Pentru ca dimensionarea sa fie corecta, valoarea multiplicatorului L1 trebuie sa fie cel puin egala cu 1 (structura poate susine cel puin incarcarile de calcul aplicate).
Forta Analiza elastica de ordinul I Elemente si imbinari cu comportare liniara L1

Limita elastica

Deplasare

Figura 43. Domeniul de valabilitate al calculului de ordinul I, liniar elastic

3.2.2 Analiza elastica de ordinul II Una din trasaturile structurilor metalice este zvelteea mai mare a elementelor comparativ cu a celorlalte tipuri de structuri, de exemplu structurile in cadre din beton armat. Acest lucru face ca problemele de stabilitate sa fie importante si de aceea trebuie tratate cu atenie. Atunci cnd se utilizeaz o analiza elastica, considerarea efectelor de ordinul doi este obligatorie dac deformaiile au o influen semnificativa asupra creterii solicitrilor sau asupra comportamentului structural n general, condiie care este exprimata prin relaia:
Fcr < 10 FEd in care Fcr si FEd au fost definite in paragraful 2.2.

cr =

(17)

SR EN 1993-1-1 prezint trei metode pentru luarea in considerare a efectelor de ordinul doi si a imperfeciunilor: a) prin analiza global se iau n considerare n totalitate imperfeciunile (geometrice si de material) si efectele de ordinul II; b) prin analiza global se iau in considerare imperfeciunile globale si efectele de ordinul II globale (efectul P-), iar verificrile de stabilitate la nivel de element in seama prin

36

modul lor de definire de imperfeciunile locale (imperfectiunile locale in arc) si de efectele locale de ordinul II (efectul P-); c) pentru cazurile de baz, prin verificri individuale de stabilitate ale barelor echivalente, utiliznd lungimi de flambaj corespunztoare modului global de instabilitate al structurii. Prima metoda este cea mai complexa, deoarece prin analiza se tine seama de efectele de ordinul II si de imperfeciunile globale ale structurii si cele locale ale elementelor. Daca se utilizeaz o astfel de analiza, nu este necesara verificarea de stabilitate a elementelor, fiind necesare doar verificrile de rezistenta. A doua metoda este procedura de baza. Astfel, deoarece efectele de ordinul II locale (efectul P-) si imperfeciunile locale sunt deja incluse in relaia de verificare la stabilitate (SR EN 1993-1-1), este suficient ca in analiza sa se tina seama doar de efectele de ordinul II globale (efectul P-) si de imperfeciunile globale. Lungimile de flambaj ale elementelor se pot considera in mod conservativ egale cu lungimile elementelor. In realitate, aceste lungimi de flambaj sunt mai mici astfel ca se pot folosi cele corespunztoare unui mod de flambaj cu noduri fixe. Folosirea ultimei metode trebuie limitata doar la cazurile simple, la care se pot evalua uor lungimile de flambaj ale elementelor. In acest caz, relaiile de verificare a elementelor in cont de toate imperfeciunile. In cazul calculului de ordinul II, liniar elastic si geometric neliniar, se admite ca relaia - este liniara iar relaia P-U este neliniar, deplasrile pot fi mici sau mari dar rotirea de corp v j vi rigid trebuie sa fie mica ( ij = ) (Figura 44). l

a)

b)

Figura 44. Calculul de ordinul II, liniar elastic si geometric neliniar: a) relaia efort unitar deformaie specifica; b) relaia fora deplasare Relaia deformaie specifica-deplasare este neliniar si are urmtoarea forma generala: - pentru bare solicitate axial

u 1 u 1 v x = x + x + x x 2 x 2 x pentru bare solicitate la ncovoiere cu fora axiala (structuri plane) 2 2 u x 1 u x 2vx 1 v x x = + + y x 2 x 2 x x 2

pentru bare solicitate la ncovoiere cu fora axiala (structuri spaiale)

37

u 2vx 2w x 1 u 1 v x = x + x + x y z x 2 x 2 x x 2 x 2
in care: - ux, vx si wx reprezint deplasrile unui punct al seciunii curente de abscisa x, pe direcia axelor x, y si respectiv z - x reprezint rotirea in jurul axei x Ca urmare a admiterii acestor ipoteze si a faptului ca deplasrile sunt mici in raport cu dimensiunile elementelor si ale structurii, apar urmtoarele consecine: - indiferent de mrimea deplasrilor, ecuaiile de echilibru static se scriu in raport cu poziia deformata a structurii; - principiul suprapunerii efectelor se aplica numai pentru forele transversale, cu condiia ca fora axiala sa fie constanta; - eforturile si deplasrile sunt funcii neliniare de forele axiale; - rigiditatea elementelor si structurii este funcie de nivelul forelor exterioare. Pentru un anumit nivel al forelor exterioare se definete o rigiditate secanta si o rigiditate tangenta (Figura 45) prin intermediul crora se stabilesc relaia forta - deplasare ( Pi = K Si U i ) si relaia varia forei-variaia deplasrii ( dPi = K Ti dU i ); soluia problemei se determina printr-un calcul in cicluri, deoarece forma deformata reala nu este cunoscuta de la nceput.
P Rigiditatea secanta

Pi

Rigiditatea tangenta
K Ti = dPi dUi

dPi

dUi

K Si =

Pi Ui

Ui

Figura 45. Rigiditatea tangenta si secanta in cazul calculului de ordinul II, liniar elastic si geometric neliniar Atunci cnd se utilizeaz o analiza globala de ordinul II, ca si in analiza de ordinul I, rspunsul liniar elastic al seciunilor si al nodurilor este considerat valabil (Figura 41). Distribuia eforturilor interne se calculeaz pe baza teoriei de ordinul II. Ecuaiile de echilibru se exprim pe structura deformat (efectul P-) iar dac eforturile axiale sunt mari, poate fi luat in calcul o reducere a rigiditii elementelor (efectul P-). Ca si in analiza elastic de ordinul I, seciunile elementelor si nodurile nu trebuie sa verifice condiiile cerute de o comportare ductil (clasa seciunii, clasa de ductilitate a nodului). Curba for-deplasare, care acum cuprinde si neliniaritatea geometric, se apropie asimptotic de linia orizontal care reprezint valoarea multiplicatorului critic cr. Aceast 38

valoare a lui cr corespunde ncrcrii elastice critice de flambaj. Dac se neglijeaz imperfectiunile locale in arc (efectul P-), valoarea ncrcrii maxime poate rezulta mai mare dect cea reala. Cu ct elementele comprimate sunt mai zvelte, cu att efectele P- devin mai importante. Fora critic elastic de flambaj este o valoare de referin pentru c reprezint valoarea maxim teoretic a ncrcrii ce poate fi suportat de structur, in absena curgerii materialului. Spre deosebire de analiza elastic de ordinul I, in cadrul acestui tip de analiz eforturile interne conin efectele de ordinul II. Calculul structurii se poate conduce in acelai mod cu cel efectuat in cadrul analizei elastice de ordinul I. Seciunile sau nodurile cele mai solicitate permit determinarea limitei superioare a multiplicatorului ncrcrii L2 (Figura 46) pentru care analiza elastic este valabil.
P Analiza de ordinul I, liniar elastic Analiza de ordinul II, liniar elastica L2

cr

instabilitate

Limita incarcarii peste care ipotezele comportarii liniare nu mai sunt strict valabile

Figura 46. Domeniul de valabilitate al analizei elastice de ordinul II Atunci cnd in calcul se utilizeaz analiza elastic de ordinul II, stabilitatea cadrului in plan este acoperit de analiza structural. In cele mai frecvente cazuri, imperfeciunile locale ale elementelor nu sunt luate in considerare. De aceea verificarea stabilitii elementelor (in plan si in afara lui) si a cadrului (in afara planului) poate intr-adevr sa conduc la valori mai mici ale multiplicatorului L2. Pentru un calcul corect, valoarea minim a multiplicatorului L2 trebuie sa fie 1. In ceea ce privete starea limita de serviciu, o analiz elastic de ordinul II ofer o bun aproximare a rspunsului structurii si al elementelor.

3.2.3 Analiza de stabilitate ncrcarea critica elastica are un rol deosebit de important in evaluarea sensibilitatii unei structuri in cadre metalice la efectele de ordinul II. Aceasta ncrcare critica prezint un interes practic important, deoarece (King, 2001): - arata sensibilitatea unei structuri la efectele de ordinul II prin intermediul factorului cr (vezi paragraful 2.2); - poate fi folosit in practica mai uor dect o analiza de ordinul II; - poate fi folosit in metodele aproximative de evaluare a efectelor de ordinul II (vezi de exemplu 3.2.1); - reflecta sensibilitatea relativa la efectele de ordinul II a combinaiilor de incarcari. Evaluarea incarcarii critice elastice poate fi fcuta att analitic cat si ajutorul programelor de calcul (de exemplu SAP2000). Alternativ, aceasta ncrcare poate fi calculata prin metode aproximative. Utilizarea programelor de calcul este metoda preferata de proiectani, insa

39

obinerea unor rezultate sigure trebuie sa tina cont de unele condiii si anume (da Silva et all., 2010): - modelul structural reprezint in mod corespunztor comportarea elastica a structurii; - discretizarea elementelor trebuie sa fie fcuta intr-un numr minim de elemente care sa permit obinerea semi-undelor sinusoidale pentru fiecare mod de flambaj (Figura 47); - determinarea incarcarii critice elastice se face pentru fiecare combinaie de incarcari. Incarcarile vor avea valorile corespunztoare strii limita ultime. Pentru fiecare combinaie, programul calculeaz valoarea cr; - deoarece structurile au mai multe moduri de flambaj, aceste moduri superioare pot sa aib relevanta pentru evaluarea efectelor de ordinul II. Se recomanda sa se calculeze un numr suficient de moduri de flambaj pana la obinerea unui mod de flambaj cu noduri deplasabile si a unuia cu noduri fixe (Figura 48).

Figura 47. Discretizarea recomandata pentru evaluarea incarcarii critice elastice

a)

b)

Figura 48. Modul de pierdere a stabilitii cu noduri deplasabile a) si cu noduri fixe b) Metodele aproximative au fost folosite nainte de apariia si dezvoltarea programelor de calcul. Ele raman si astzi utile in practica, mai ales in faza de predimensionare sau pentru a elimina erorile mari din analiza numerica. SR EN 1993-1-1 permite determinarea aproximativa a incarcarii critice elastice pentru flambajul lateral, pentru structuri in cadre cu grinzi orizontale sau puin nclinate, la care forta axiala de compresiune in grinzi este redusa (SR EN 1993-1-1, paragraf 5.2.1). Metoda se bazeaz pe metoda dezvoltata de Horne (1975) si permite determinarea parametrului cr care corespunde instabilitatii laterale cu formula:

cr =

H Ed VEd

hi H , Ed

(18)

in care: - HEd este valoarea de calcul a rezultantei orizontale, la nivelul prii superioare a etajului, a ncrcrilor orizontale reale i fictive, exercitate pe structur deasupra acestui nivel

40

VEd este valoarea de calcul a ncrcrii verticale totale, la nivelul prii inferioare a etajului, exercitat pe structur deasupra acestui nivel - H,Ed este deplasarea orizontal relativ a prii superioare a etajului n raport cu partea sa inferioar cnd structura este supus la ncrcri orizontale de calcul (exemplu vntul) i la ncrcri orizontale fictive aplicate la fiecare nivel de planeu - hi este nlimea etajului (vezi Figura 4). Ca o alternativa la metoda propusa de Horne, Wood (1974) a dezvoltat o metoda care permite calcularea incarcarii critice a unui sistem echivalent grinda-stlp prin intermediul coeficienilor de distribuie 1 si 2, determinai cu relaiile urmtoare: K C + K1 1 = (19) K C + K 1 + K 11 + K 12

2 =

KC + K 2 K C + K 2 + K 21 + K 22

(20)

in care: Kc este coeficientul de rigiditate al stlpului, dat de raportul I/L, K1 si K2 sunt coeficienii de rigiditate ai stlpilor adiaceni, dai tot de raportul I/L iar Kij reprezint coeficienii rigiditatii efective ai grinzilor adiacente. I este momentul de inerie iar L este lungimea elementului.
K1 K11
Stalp de verificat

Factor de distributie 1

K12 KC K22
Factor de distributie 2

K21

K1

Figura 49. Factori de distribuie pentru stlpii continui Coeficienii de rigiditate ai grinzilor depind de condiiile de rezemare la capete. Cnd grinzile nu sunt supuse la eforturi axiale, rigiditatea lor poate fi determinat n conformitate cu Tabel 7, cu condiia rmnerii n domeniul elastic a grinzilor sub aciunea momentelor de calcul. In cazul stlpilor de la primul nivel, 2 este zero daca prinderea este fixa si 2 este egal cu 1 daca prinderea este articulata. Dac grinzile sunt supuse la eforturi axiale, rigiditatea lor trebuie corectat n consecin. Pentru aceasta se pot utiliza funciile de stabilitate. O alternativ simpl const n neglijarea surplusului de rigiditate datorat ntinderii axiale i considerarea efectelor compresiunii axiale cu valorilor aproximative prezentate n Tabel 8. Tabel 7. Rigiditatea Kij a grinzilor fara eforturi exiale Caz

Rigiditatea Kij a grinzilor n cazul cadrelor cu noduri fixe

K = 0 ,5

I L

41

K = 0 ,75 K = 1,0

I L I L

3 Caz 1

Rigiditatea Kij a grinzilor n cazul cadrelor cu noduri deplasabile

K = 1,5 K = 0 ,75

I L I L I L

K = 1,0

Tabel 8. Rigiditatea Kij a grinzilor care au eforturi axiale Caz

Rigiditatea K a grinzilor n cazul cadrelor cu noduri fixe

1.

K = 0 ,5 K = 0 ,75

I N 1 1,0 L NE I N 1 1,0 L NE

2. 3. Caz 1.

K = 1,0

I N 1 0 ,4 L NE

Rigiditatea K a grinzilor n cazul cadrelor cu noduri deplasabile

I N K = 1,5 1 0 ,2 L NE K = 0 ,75 I N 1 1,0 L NE

2.

3. n care:
N E = 2 EI L2

K = 1,0

I N 1 0 ,4 L NE

42

Articulat 1,0 0,9

9 0,

0 1, 95 0,

85 0,

0,8
8 0,

0,7
75 0,

0,6
7 0, 5 67 0,

0,5 0,4
6 0,

65 0, 25 6 0,

0,3 0,2
5 52 0,

5 57 0, 55 0,

0,1 Incastrat 0,0

5 0,

0,0

0,1

0,2

0,3

0,4

0,5

0,6

0,7

0,8

0,9

1,0 Articulat

Incastrat

Figura 50. Cadrul echivalent si curbele lui Wood pentru determinarea coeficientului lungimii de flambaj lf /L pentru un cadru cu noduri fixe
Articulat 1,0

0 5, 0 4,

0,9

0 3, ,8 2 6 2, ,4 2 2 2,

0,8 0,7 0,6 0,5 0,4 0,3 0,2

0 2, 9 1, 8 1, 1, 7 6 1, 5 1, 1, 4 3 1, 1, 25 2 1, 15 1, 1, 1 05 1,

0,1 Incastrat 0,0

0,0

Incastrat

Figura 51. Cadrul echivalent si curbele lui Wood pentru determinarea coeficientului lungimii de flambaj lf /L pentru un cadru cu noduri deplasabile Aplicarea metodei se face astfel: se determina lungimea echivalenta a stalpului care se analizeaza folosind ecuatiile 19-20 si curbele din Figura 51 sau Figura 54. - se determina incarcarea critica a stalpului cu ecuatia: 2 EI N cr = 2 (21) Le - se determina parametrului cr cu ecuaia: N cr = cr (22) N Ed -

43

1, 0
0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0 Articulat

Procesul se repeta pentru toi stlpii pentru a determina cea mai mica valoare a multiplicatorului incarcarii critice.

3.3 Analiza global plastic

Calculul in domeniul plastic este posibil datorita abilitatii structurilor metalice de a suferi deformaii plastice semnificative pana cnd se produce ruperea. Pentru structurile cu redundanta ridicata, prin redistributia plastica a eforturilor se poate ajunge la o capacitate portanta sporita fata de situaia in care se realizeaz un calcul elastic si se considera ca atingerea rezistentei ultime este data de formarea primei articulaii plastice (Figura 52).
P Cedare plastica Redistributie plastica Prima articulatie plastica

Calcul elastic SR EN1993-1-1

Figura 52. Curba forta deplasare din analiza plastica Calcul plastic se poate utiliza insa doar atunci cnd sunt ntrunite cteva condiii minime referitoare la redundanta structurii, ductilitatea materialului, a elementelor si a nodurilor (SR EN 1993-1-1, paragraf 5.4.3): a) Materialul respect urmtoarele condiii: - raportul dintre rezistena la ntindere minim fu si limita de curgere minima fy satisface condiia: fu 1,2 (23) fy - alungirea la rupere a unei epruvete de lungime 5,65 A 0 nu este mai mic de 15% (in care A0 reprezint aria seciunii transversale iniiale a epruvetei) - in diagrama -, deformaia specific ultim u corespunztoare rezistentei la ntindere fu este cel puin cu 20% mai mare dect deformaia specific y corespunztoare limitei de curgere fy.

fu fy

E y u

Figura 53. Curba caracteristica pentru un otel cu comportare ductila 44

b) Este mpiedicat deplasarea in afara planului a elementelor in dreptul seciunilor in care se pot forma articulaii plastice. c) Seciunile in care pot sa apar articulaii plastice trebuie sa aib suficient capacitate de rotire, adic s fie de clasa 1. d) Seciunile in care pot sa apar articulaii plastice au o seciune simetrica fata de planul de ncrcare. d) Incarcarile sunt aplicate static sau cvasistatic. In Figura 54 prezint posibilitile de utilizare a unei analize plastice si verificrile necesare la dimensionare in conformitate cu SR EN 1993-1-1.
Cadre cu noduri fixe Cadre cu noduri deplasabile

Analiza globala plastica

Analiza de ordinul I

Analiza de ordinul II

Analiza de ordinul I
rigid-plastic elastic-perfect plastic

rigid-plastic

elastic-perfect (elasto-plastic) plastic)

Considerarea efectelor de ordinul II

Amplificarea incarcarilor exterioare

Multiplicatorul incarcarii critice cel putin egal cu 1 Verificarea elementelor si a cadrului Stabilitatea in plan a elementelor considerand lungimile de flambaj pentru structuri cu noduri fixe si posibilitatea formarii articulatiilor plastice Rezistenta sectiunii transversale si, atunci cand este necesara, verificarea capacitatii de rotire, stabilitatii locale Verificarea capacitatii de rotire a imbinarilor Stabilitatea elementelor in afara planului

Figura 54. Analiza global plastic si verificrile la dimensionare (SR EN 1993-1-1)

3.3.1 Analiza plastica de ordinul I (rigid-plastic) Conditiile pentru realizarea unui astfel de cadru au fost prezentate in paragraful anterior. In cadrul acestui calcul, eforturile unitare nu pot depasi o valoare limita (denumita limita de curgere) iar momentul ncovoietor nu poate depasi valoarea limita Mp definita de intrarea in curgere a materialului pe ntreaga seciune. Nu are loc fenomenul de pierdere a stabilitatii pana la transformarea structurii intr-un mecanism cu un grad de libertate, iar deplasrile structurii raman mici. Consecinele acestor ipoteze sunt: - condiiile de echilibru static se exprima in raport cu forma iniiala structurii. - in seciunile in care momentul ncovoietor a atins valoarea limita Mp, se formeaz o articulaie plastica punctuala, restul elementului comportndu-se elastic. - rigiditatea elementelor variaz ca urmare a modificrii condiiilor de capt, prin apariia articulaiilor plastice. In ansamblu, structura isi modifica si ea rigiditatea. - soluia se determina utiliznd un calcul in cicluri, fie pentru determinarea rspunsului structurii corespunztor unui anumit nivel al forelor exterioare, fie pentru determinarea capacitatii portante - In cadrul acestui tip de analiz, deformaiile specifice elastice din elemente si noduri sunt
45

neglijate, considerndu-se c sunt foarte mici in comparaie cu deformaiile specifice plastice. Este de asemenea neglijat ecruisarea materialului iar deformaiile plastice sunt concentrate in seciunile si nodurile in care este posibil formarea de articulaii plastice. Aceste seciuni si noduri se consider c au o capacitate de rotire infinit.
fy

Figura 55. Curba efort unitar - deformatie specifica in analiza rigid plastica In Figura 56 este artata curba efort unitar deformatie specifica si rspunsul idealizat rigidplastic al seciunilor si al nodurilor. Se consider c ncrcarea maxim ce poate fi aplicat corespunde colapsului structurii.
M Mpl.Rd Articulatie plastica Rigid-plastic Mpl.Rd Mpl.Rd p

Mj Mj.Rd Articulatie plastica Rigid-plastic

Mj,R

Element

Nod

Figura 56. Caracteristicile moment-rotire pentru elemente si noduri Analiza const, deci, in identificarea mecanismului plastic care guverneaz cedarea structurii. Aceasta metod se bazeaz pe principiul conform cruia, la atingerea ncrcrii maxime, sunt ndeplinite simultan urmtoarele condiii: - condiia de mecanism: exist un numr suficient de articulaii plastice sau articulaii reale (noduri articulate) pe structur pentru a forma un mecanism cinematic admisibil; - condiia de echilibru: distribuia momentului ncovoietor pe structur este in echilibru cu ncrcrile exterioare si cu reaciunile; condiia de plasticitate: momentele plastice capabile ale seciunilor si ale nodurilor nu sunt depite in nici o seciune sau nod. ncrcarea ultim poate fi obinut prin aplicarea teoremelor calculului plastic: teorema de minim si teorema de maxim. Conform teoremei de maxim, pentru o structur dat si pentru un anumit sistem de ncrcri, mecanismul de cedare apare la o valoare a multiplicatorului ncrcrii care este mai mare sau egal cu multiplicatorul ncrcrii de cedare. Prin examinarea mecanismelor de cedare posibile, se retine cel pentru care valoare multiplicatorului ncrcrii este minim si care este totodat static si cinematic admisibil. In Figura 57 sunt artate mecanismele elementare de cedare (1 si 2) si mecanismul combinat 3

46

pentru un cadru simplu. Rspunsurile for-deplasare sunt reprezentate prin linii orizontale corespunztoare ncrcrilor de cedare asociate.
Forta
H V

1 2
L4 Incarcarea de cedare Mecanism plastic de cedare

h l
V

rigle Mp Stalpi stalpi

1) Mecanism de grinda

V =8
V H

Mp l

2) Mecanism de nivel

Deplasare
V H

H=4

Mp h

3) Mecanism combinat

H+

Mp V l =6 2h h

Figura 57. Rspunsul for-deplasare intr-o analiz rigid-plastic Aceast analiz se poate realiza manual pentru cadre simple, ins pentru cadrele multietajate sau/si cu mai multe deschideri este necesar folosirea programelor de calcul. Dac nu este posibil neglijarea efectelor forelor axiale si/sau tietoare asupra momentului rezistent de calcul, sunt necesare unele verificri ale seciunilor si mbinrilor. Este necesar, de asemenea, verificarea stabilitii cadrului in plan si in afara planului ct si stabilitatea elementelor in plan si in afara planului. Pentru un calcul adecvat, valoare minima a multiplicatorului ncrcrii L4 trebuie sa fie 1. Analiza rigid-plastic permite obinerea informaiilor cu privire la rezistena cadrului ins nu ofer informaii cu privire la deplasrile si rotirile care apar. De aceea, aceast analiz trebuie s fie urmat de o analiz elastic a structurii pentru verificarea la starea limit a exploatrii normale.

3.3.2

Analiza plastica de ordinul II

3.3.2.1 Analiza elastic-perfect plastic Calculul elastic-perfect plastic de ordinul II presupune ca relaiile -, M- si P-U sunt neliniare (Figura 58, Figura 59, Figura 60). Fenomenul de pierdere a stabilitatii structurii se poate produce in orice moment al incarcarii. Forele pot varia funcie de un singur parametru sau diferitele tipuri de forte pot avea legi proprii de variaie. Momentul plastic este corectat funcie de nivelul forei axiale. Deplasrile structurii pot fi mici sau mari. Consecinele acestor ipoteze sunt urmtoarele: - condiiile de echilibru static se exprima in raport cu forma deformata a structurii. - nu se aplica principiul suprapunerii efectelor. - rigiditatea elementelor si structurii este funcie de nivelul forelor exterioare si de mrimea deplasrilor. - calculul poate furniza fie rspunsul structurii pentru un anumit nivel al forelor exterioare, fie nivelul forelor pentru care structura isi pierde stabilitatea (sau isi atinge capacitatea portanta).

47

In analiza elastic-perfect plastic de ordinul II se introduce ipoteza ca seciunile si nodurile rmn in stadiul elastic pn cnd este atins momentul plastic capabil, dup care comportarea devine perfect plastic.
fy

Figura 58. Curba efort unitar - deformatie specifica in analiza elastic-perfect plastica plastica In Figura 59 este artat comportarea elastic-perfect plastic a seciunilor si nodurilor. Influena forelor axiale si a forelor tietoare asupra momentului plastic capabil al seciunii poate fi introdus direct in calcul sau poate fi introdus atunci cnd se face verificarea seciunilor. Utilizarea analizei elastic-perfect plastice presupune c elementele si nodurile satisfac anumite cerine specifice. Acestea se refera la capacitatea de rotire a seciunilor si a nodurilor (cel puin in seciunile critice), suficient pentru a permite dezvoltarea tuturor articulaiilor plastice in structur. Intr-o analiz elastic-perfect plastic, de regul, ncrcrile sunt aplicate incremental. Se realizeaz mai nti o analiz elastic de ordinul II din care se determin ncrcarea corespunztoare formrii primei articulaii plastice intr-o seciune si/sau nod. Analiza urmtoare se face pentru un nivel sporit al ncrcrilor, pentru care structura se comport diferit datorit introducerii unei articulaii in seciunea in care s-a format prima articulaie plastic (cadrul modificat). Acest cadru se mai numete si cadrul deteriorat. Prin creterea in continuare a ncrcrii, va apare o noua articulaie plastic. Acest proces continu pn cnd structura se transform intr-un mecanism. Rspunsul structurii intr-o analiz elastic-perfect plastic de ordinul II este reprezentat in Figura 60 prin linia continu. Ramura 1 corespunde unei comportri elastice a cadrului. Aceasta curb tinde asimptotic ctre linia orizontal care reprezint fora critica de flambaj doar in cazul cnd se consider ca structura are o comportare infinit elastic. Dup apariia primei articulaii plastice, dac se presupune c structura are o comportare infinit elastic, ramura 2 va continua si va tinde asimptotic ctre ncrcarea critic de flambaj a cadrului deteriorat, care este un cadru cu o articulaie. Procesul este continuat prin creterea ncrcrilor, structura se deterioreaz progresiv pn la formarea unui mecanism de cedare plastic. ncrcarea corespunztoare este definit de multiplicatorul ncrcrii L = L2EPP (Figura 60).

48

Elastic-perfect plastic p M Mpl.Rd Mpl.Rd Mpl.Rd

Elastic-perfect plastic

Mj.Rd Mj Mj.Rd p

articulatia plastica

articulatia plastica

Element

Nod

Figura 59. Caracteristicile moment-rotire pentru elemente si noduri

Forta Forta elastica critica de flambaj Forta critica de flambaj a cadrului deteriorat L2EPP Ramura 3 Ramura 2 Ramura 4 Mecanismul de cedare

A doua articulatie plastica

Prima articulatie plastica Ramura 1 Deplasare

Figura 60. Rspunsul for-deplasare intr-o analiz elastic-perfect plastic Atunci cnd in analiz sunt incluse si influenele forelor tietoare si axiale, nu este necesar o verificare suplimentar a seciunilor sau nodurilor. Atunci cnd se utilizeaz o analiz de ordinul II la calculul cadrelor, stabilitatea in planul lor este acoperit de analiza structural. Totui, este necesar verificarea stabilitii elementelor si a cadrului in afara planului. Pentru un calcul adecvat, valoarea minim a multiplicatorului ncrcrii, L2EPP, trebuie sa fie l. Verificrile corespunztoare strii limit de serviciu trebuie efectuate.
3.3.2.2 Analiza elasto-plastic Analiza elasto-plastica de ordinul II presupune ca relaiile -, M- si P-U sunt neliniare (Figura 61, Figura 62). Pentru o mai bun estimare a ncrcrii maxime (in comparaie cu cea furnizat de analiza elastic-perfect plastic), se poate realiza o analiz elasto-plastic de ordinul II in care plastificarea elementelor si a nodurilor este un proces progresiv si de aceea tranziia de la comportarea elastic la cea plastic este un fenomen asemntor. Odat cu

49

creterea momentului in seciunea transversal a elementului, plastificarea se extinde dinspre fibra extrem spre axa neutr. Aceast comportare este descris cu ajutorul teoriei zonelor plastice. In Figura 62 sunt prezentate caracteristicile moment-rotire considerate in analiz, corespunztoare seciunilor si nodurilor. Cerinele de ductilitate pentru seciuni si noduri precum si procedura de analiz si verificare a cadrului sunt identice cu cele de la analiza elastic-perfect plastic. Verificarea capacitatii de rotire in sectiunile plastificate se poate face cu metoda simplificata prezentata in Anexa 2.
fy

fy

a)

b)

Figura 61. Curba efort unitar - deformatie specifica in analiza elastic-perfect plastica: a) elastic-perfect plastic; b) elasto-plastic
M Mpl.Rd Elasto-plastic Mel.Rd M p M

Mj Mj.Rd Elasto-plastic Mjel.Rd

Mj p

Element

Nod

Figura 62. Caracteristicile moment-rotire pentru elemente si noduri Modelele de cedare pentru starea limita ultima pot fi de doua feluri (Figura 63): - rigide: colapsul se produce prin formarea succesiva de articulatii plastice pana la atingerea mecanismului plastic (similar cu analiza plastica de ordinul I) - flexibile: este posibil ca dupa formarea unui anumit numar de articulatii plastice, structura sa isi piarda rigiditatea si sa cedeze prin pierderea stabilitatii unui element comprimat. Analiza elasto-plastic de ordinul II furnizeaz valoarea ncrcrii maxime ce poate fi suportat de cadru, ca si valoarea deplasrilor corespunztoare oricrui nivel al ncrcrii. In general, in analiz este considerat doar comportarea in planul cadrului, de aceea este necesar verificarea stabilitii in afara planului cadrului. Metoda de analiz elasto-plastic este destul de greu de utilizat in aplicaii practice si, din cauza complexitii ei, este utilizat mai mult in activitile de cercetare.

50

V=V1 H=H1

cr=Vcr/V

p u
3 2

Mecanism plastic instabilitate elasto-plastica

1 Plastic I

Evolutie rigid-plastica 3 3 1 Vcr3 4 2 3 4 1 Vcr4=0

0
Stabilitate Vcr0

1 1
Vcr1

2 1
Vcr2

Vcr0 > Vcr1 >Vcr2 >Vcr3 >Vcr4 Figura 63. Instabilitatea elasto-plastica

51

3.4 Aplicaie: Calculului unei structuri in cadre metalice multietajate

Calculul s-a efectuat pe o structura metalica in cadre necontravantuite, avand 3 deschideri si 6 nivele (Figura 64), incarcarile utilizate avand valorile prezentate in Tabel 9. Cazul I

Tabel 9. Incarcarile verticale si orizontale Valoarea incarcarii ncrcarea orizontala % Capacitatea verticale P [kN/m] F [kN] portanta a grinzii 60.0 6.0 66%
P F 3.50 F 3.50 F 3.50 F 3.50 F 3.50 F 3.50 6.00 6.00 IPE360 IPE360 IPE360 6.00 IPE360 IPE360 IPE360

HEB360 HEB360 HEB360 HEB360

HEB360 HEB360

Figura 64. Structura analizata Stlpii sunt realizai din profile HEB360, iar grinzile sunt realizate din profile IPE360. Ambele seciuni sunt realizate din otel S355 si sunt de clasa 1. Prinderile stlpilor la baza se considera ncastrate. Prinderile dintre grinzi si stlpi se realizeaz cu placa de capt extinsa si uruburi de nalta rezistenta. Pentru a evidenia influenta caracteristicilor mbinrilor asupra rspunsului structurii, nodurile se vor considera in analiza in doua situaii si anume: - noduri rigide cu rezistenta completa - noduri semi-rigide cu rezistenta pariala. Structura se va analiza prin urmtoarele metode: - analiza de ordinul I elastic - Analiza de ordinul II elastic - Analiza de ordinul I rigid plastic - Analiza de ordinul II elastic - perfect plastic Pentru analiza structurala se folosete programul SAP2000 iar pentru calculul mbinrilor programul CoP (http://www.connectionprogram.com).

Calculul imperfectiunilor cadrului Luarea in considerare a acestor imperfeciuni se poate face prin intermediul unei imperfeciuni geometrice echivalente, exprimata printr-o nclinare iniiala : = 0 h m in care: 0 = 1 200

52

dar :

2 2 = = 0.43 h 21 2 h = 0.66 3

h =

m = 0.5 1 + = 0.5 1 + = 0.81 m 3

1 0.66 0.81 = 0.0026 200 nclinarea iniiala poate fi nlocuita printr-un sistem de forte orizontale echivalente. La structurile in cadre, aceste forte orizontale echivalente trebuie aplicate la fiecare nivel (Figura 8). ncrcarea totala de nivel este egala cu 60kN/m6m3=1080kN. Valoarea forei orizontale echivalente este egala cu 0.00261080=2.81kN. rezulta : =

Calculul nodurilor grinda stalp

Nodurile grinda - stlp sunt realizate cu placi de capt de grosime 25 mm si uruburi M24, gr.10.9, care lucreaz ca uruburi normale (Figura 66). Componenta slaba a nodului este panoul inimii stlpului. Dei nodul este considerat de muli proiectani un nod rigid si cu rezistenta completa, caracteristicile lui l ncadreaz in categoria nodurilor semirigide si cu rezistenta pariala. Daca se dorete creterea rigiditatii si a capacitatii portante, se poate intari inima prin doua metode: - Se folosete un o seciune cu inima mai groasa (de exemplu profile HEM, profile sudate, etc). Dezavantajul acestei soluii este ca poate sa conduc la o creterea semnificativa a consumului de otel. - Se intareste inima stlpului prin dispunerea de panouri suplimentare pe inima. Dezavantajele unei astfel de soluii in de dificultatea realizrii sudurii si de efectele secundare pe care aceasta le induce, cum ar fi de exemplu comportarea fragila sub incarcari repetate.

Figura 65. Plci suplimentare pe inim, SR EN 1993-1-8 Rezistenta nodului este foarte apropiata de cea a grinzii (89% din capacitatea plastica a grinzii) iar rigiditatea raportata la cea a grinzii este 13.2, adic mai mica dect limita pentru care poate fi considerat teoretic rigid de 25 (pentru structuri necontravantuite). Deoarece momentul extern este mai mic decat 2/3 din capacitatea nodului, rigiditatea nodului Sj este egala cu rigiditatea iniiala Sj,ini. Se va considera in analiza att cazul teoretic in care nodul este rigid cat si cel real in care se va modela semirigiditatea nodului printr-un resort dispus in nodurile structurii. Tipul de analiza structurala trebuie ales in funcie de sensibilitatea structurii la deplasri laterale (ordinul I sau II) si in functie de capacitatea plastica a structurii (elastic sau plastic). Astfel, pentru un caz de ncrcare dat, un cadru poate fi considerat cu noduri fixe sau deplasabile in funcie de raportul dintre incarcarea verticala totala FEd aplicata structurii si incarcarea critica elastica Fcr care conduce la instabilitatea laterala. Pentru analiza

53

elastica, acest lucru se verifica prin evaluarea factorului cr =

Fcr . FEd

Figura 66. Vedere nod grinda-stalp

Tip nod Caracteristici reale

Tabel 10. Caracteristicile nodurilor grinda-stalp Mj,Rd m* Sj,ini Sj [kNm] (Mj,Rd/Mpl,b,Rd) [kNm/rad] [kNm/rad]
314.3 0.89 75677.8 75677.8

S*j 13.2

Tip semi-rigid partial rezistent

Pentru structura cu noduri rigide, rezultatul analizei de flambaj cu programul SAP2000 arata ca valoarea acestui factor este cr = 11.1 . Daca valoarea este > 10, atunci structura este clasificata cu noduri fixe. Deoarece valoarea este mai mare dect limita din SR EN 1993-1-1, se poate face o analiza elastica de ordinul I cu imperfeciuni (globale). Avnd in vedere insa ca este foarte aproape de limita, se va face si o analiza elastica de ordinul II pentru a observa care este diferena dintre cele doua tipuri de analiza. Pentru structura cu noduri semirigide, rezultatul analizei de flambaj arata ca valoarea acestui factor este cr = 8.96 . Deoarece

cr < 10 , structura este clasificata cu noduri deplasabile. Este necesara deci efectuarea unei
analize elastice de ordinul II.

Figura 67. Analiza de flambaj cu programul SA2000

54

a)

b)

Figura 68. Primul mod de flambaj pentru structura cu noduri rigide a) si cea nu noduri semirigide b)

Efectul P-

Figura 69. Analiza de ordinul I si analiza de ordinul II SAP2000 Figura 70 prezint comparativ curbele pentru analiza elastica de ordinul I si II. Aa cum era de ateptat, pentru structura cu noduri rigide diferenele intre rezultatele analizei de ordinul I si ordinul II sunt reduse, de circa 4%.
4 140 Multiplicatorul incarcarii,

3 105 2 70 1 35
elastic ordinul I, rigid elastic ordinul II, rigid elastic ordinul I, semirigid elastic ordinul II, semirigid

0 0 0.02 0.04 0.06 Deplasarea la varf, [m] 0.08

Figura 70. Curbele comparative multiplicatorul incarcarii deplasarea la vrf pentru analiza de ordinul I si II, cu noduri rigide si semirigide 55

Tabel 11. Comparaie intre deplasrile maxime la vrf Analiza Elastic ordinul I, rigid Elastic ordinul II, rigid Elastic ordinul I, semirigid Elastic ordinul II, semirigid Deplasarea orizontala la vrf [mm] 7.5 7.8 9.7 10.4 Cretere fata de ord.I rigid * 4% 29.3% 36%

* pentru nivelul de calcul al forelor, adica = 1 In cazul structurii cu noduri semirigide, aceasta diferena este mai mare, de circa 7%. Ambele valori sunt prezentate pentru nivelul de calcul al incarcarilor. Diferenele semnificative apar insa daca se neglijeaz semirigiditatea nodurilor grinda-stlp. Astfel, creterea deplasrii la vrf daca nodul se modeleaz cu caracteristicile reale de rigiditate este de circa 29% pentru analiza de ordinul I si de circa 33% pentru cea de ordinul II. Pentru a evalua rezerva de rezistenta a structurii fata de formarea primei articulaii plastice dar si a mecanismului plastic de cedare, se realizeaz o analiza plastica pentru structura cu noduri rigide si cea cu noduri semirigide. In cazul analizei plastice, deoarece factorul cr < 15 , este necesara efectuarea unui calcul de ordinul II. Pentru comparaie, se prezint insa si rezultatele din calculul de ordinul I. Deoarece nodurile au capacitatea portanta mai mica dect a grinzilor (cu rezistenta pariala), nodul trebuie sa ramana in stadiul elastic sub incarcarile de calcul. Pentru grinzi se definesc articulaii plastice din ncovoiere la capetele grinzilor (de tip M) si la capetele stlpilor din ncovoiere cu forta axiala (de tip P-M) (Figura 71, Figura 72).

Figura 71. Definirea articulaiilor plastice de tip moment ncovoietor pentru grinzi Figura 73 prezint comparativ curbele pentru analiza plastica de ordinul I si II. Pentru comparaie, se prezint si curbele rezultate din analiza elastica. Deoarece multiplicatorul corespunztor formarii primei articulaii este mai mare dect 1, folosirea nodurilor cu rezistenta pariala nu are influenta asupra siguranei in exploatare sub incarcarile de calcul.

56

Multiplicatorul corespunztor formarii articulaiilor plastice este apropiat de 2, ceea ce nseamn ca structura are o rezerva mare de rezistenta. Figura 75 prezint mecanismele plastice pentru structura cu noduri rigide si semirigide.

Figura 72. Definirea articulaiilor plastice de tip P-M pentru stlpi

4 140 Multiplicatorul incarcarii, 3 105 2 70 1 35

0 0 0.02

elastic ordinul I, rigid elastic ordinul II, rigid elastic ordinul I, semirigid elastic ordinul II, semirigid plastic ordinul I, rigid plastic ordinul II, rigid plastic ordinul I, semirigid plastic ordinul II, semirigid

0.04 0.06 Deplasarea la varf, [m]

0.08

57

Figura 73. Curbele comparative multiplicatorul incarcarii deplasarea la vrf pentru analiza de ordinul I si II, cu noduri rigide si semirigide Este interesant de remarcat ca semirigiditatea nodului modifica redistributia momentelor ncovoietoare pe grinda de pe reazem ctre cmp, ceea ce duce la ntrzierea formarii articulaiei plastice la capete, unde oricum momentul ncovoietor este mai mare dect in cmp (Figura 74).
Nod rigid

Nod semirigid

Figura 74. Distribuia momentul ncovoietor pe grinda la formarea primei articulaii plastice

Rigid ord. I

Rigid ord. II

Semirigid ord. I

Semirigid ord. II

Figura 75. Mecanismele plastice pentru analiza plastica Distribuia articulaiilor plastice arata o buna conformare a structurii. Este important ca in cazul in care se face o astfel de analiza plastica, sa se verifice rotirea necesara din noduri 58

pentru a se compara cu capacitatea de rotire a nodurilor. Detalierea structurii trebuie de asemenea sa tina seama de posibilitatea formarii articulaiilor plastice, prin asigurarea stabilitatii laterale in dreptul articulaiilor plastice poteniale.

3.5 Aplicaie: Calculului unei hale cu structura metalica

Calculul se efectueaza pe o structura metalica parter cu o singura deschidere (Figura 76, Figura 64). Prinderea stalpilor la baza se face cu placa de capat si buloane de ancoraj. Se adopta doua detalii constructive si anume cu buloanele dispuse intre talpile stalpului (nominal articulat) si cu buloanele dispuse in exterior (semi-rigid), pentru a observa influenta prinderii la baza. Imbinarile grinda-stalp si grinda-grinda se realizeaza cu placa de capat extinsa si suruburi de inalta rezistenta. Hala este amplasata in Bucuresti si este solicitata la actiunile permanente si climatice (vant, zapada). Structura este realizata din elemente cu sectiuni din tabla sudata, preponderent de clasa 3. Calculul se va face in domeniul elastic cu programul SAP2000.

Figura 76. Ansamblu spaial hala si detalii de imbinari

Figura 77. Aciunile luate in calcul la dimensionare Rezultatele calculului se vor prezenta in detaliu in redactarea finala.

59

CALCULUL LA ACIUNEA SEISMIC

Aciunea seismic reprezint o vibraie a terenului, respectiv a bazei structurii. Acceleraia, viteza i deplasarea impus bazei structurii variaz n timp, aciunea seismic avnd un caracter dinamic. Datorit vibraiilor terenului, n structur se produc deformaii, care genereaz la rndul lor fore de revenire (datorit rigiditii structurii), fore de amortizare i fore de inerie (datorit masei structurii). Aceste fore trebuie s se afle ntr-un echilibru dinamic. Pentru cazul n care toate gradele de libertate dinamic ale structurii au aceiai direcie cu aciunea seismic, echilibrul dinamic al structurii poate fi exprimat prin ecuaia de micare a sistemului (Chopra, 2001):

&& & [ m]{u ( t )} + [c ]{u ( t )} + [ k ]{u ( t )} = [ m]{1} ag ( t )

(24)

unde [m] este matricea maselor, [c] este matricea de amortizare, [k] este matricea de rigiditate, & & {u&} este vectorul acceleraiilor relative , {u} este vectorul vitezelor relative, {u} este vectorul deplasrilor relative, {1} este un vector unitar, iar ag(t) este acceleraia terenului. Calculul structurilor la aciunea seismic necesit: (a) un model structural, (b) un model al aciunii seismice i (c) o metod de calcul structural. Dup cum se poate observa din ecuaia de micare (24) i Figura 78, modelul structurii necesit la rndul su stabilirea unui model al maselor, amortizrii i al proprietilor mecanice ale structurii (rigiditate i eventual rezisten). modelul structurii modelul maselor modelul amortizrii modelul proprietilor mecanice ale structurii

&& & [ m]{u ( t )} + [ c ]{u ( t )} + [ k ]{u ( t )} = [ m]{1} ag ( t )

metode de calcul structural

modelul aciunii seismice

Figura 78. Schema principial a elementelor necesare pentru efectuarea calculului structural la aciunea seismic. Acest capitol trateaz aspecte specifice ale calcului structurilor metalice la aciunea seismic conform SR EN 1998-1:2004, corelnd modelul structurii i al aciunii seismice, i metoda de calcul.

4.1 Concepte de proiectare seismic

Scopul efecturii unui calcul structural este acela de a obine informaiile necesare despre rspunsul structurii (eforturi, deformaii, etc.) necesare pentru proiectarea acesteia. Structurile amplasate n zone seismice pot fi proiectate urmnd dou concepte principial diferite (SR EN 1998-1:2004, paragraful 6.1.2): 60

comportare disipativ (ductil) a structurii i comportare slab-disipativ (fragil) a structurii. Diferena ntre comportarea disipativ i slab-disipativ a unei structuri este dictat de ductilitatea acesteia. Ductilitatea reprezint capacitatea structurii de a se deforma n domeniul plastic fr o reducere substanial a capacitii portante. n Figura 79 sunt prezentate la nivel principial relaii for-deplasare ce caracterizeaz structuri cu comportare ductil i fragil. n cazul unei structuri cu o comportare fragil, dup atingerea limitei elastice (care este apropiat de fora maxim), fora nregistreaz o degradare brusc. Structurile cu o comportare fragil au o capacitate redus de deformare n domeniul plastic. n cazul unei structuri ductile, dup atingerea limitei elastice, structura se deformeaz n domeniul plastic, pn la atingerea forei maxime (palier de consolidare). Structura cedeaz (fora nregistreaz o scdere substanial) numai dup consumarea unor deformaii plastice importante. Structurile ductile pot supraveui unor fore seismice ce depesc fora de curgere, deoarece dup atingerea limitei elastice ele se pot deforma n domeniul plastic fr o degradare substanial a forei.
FORTA limita elastica cedare COMPORTARE FRAGILA

consolidare cedare COMPORTARE DUCTILA limita elastica DEPLASARE

Figura 79. Reprezentarea principial a unei comportri ductile i fragile a structurii.

4.1.1

Conceptul de proiectare disipativ a structurii

Din considerente economice multe structuri sunt proiectate pentru fore seismice reduse substanial fa de cele care i-ar fi necesare pentru un rspuns elastic sub efectul aciunii seismice corespunztoare Strii Limit Ultime (SLU). Ca urmare, structura va depi limita elastic, nregistrnd deformaii plastice. Pentru a prentmpina avarierea excesiv a structurii i a respecta cerina fundamental de comportare la SLU sigurana vieii, deformaia plastic impus de ctre aciunea seismic nu trebuie s depeasc capacitatea de deformare n domeniul plastic a structurii. Astfel, rezistena minim la fore laterale (Fy) care trebuie asigurat structurii pentru ca aceasta s nu nregistreze avarii excesive este n relaie direct cu capacitatea structurii de deformare n domeniul plastic. Pentru un nivel dat al aciunii seismice corespunztoare SLU, pot fi determinate diferite combinaii rezisten/ductilitate care s asigure satisfacerea cerinelor de proiectare la SLU (sigurana vieii). n Figura 81 este prezentat relaia principial ntre rezistena structurii la fore laterale (Fy) i cerina de deplasare inelastic (din) impus structurii de un nivel dat al aciunii seismice. Cu ct rezistena structurii la fore laterale (Fy) este mai mic, cu att cerina de ductilitate ( = din/dy) impus structurii este mai mare. Astfel, structurile care posed o ductilitate mai mare pot fi proiectate pentru fore laterale mai mici i viceversa.

61

Normele de proiectare seismic ofer posibilitatea alegerii unor niveluri diferite de ductilitate (de obicei trei) a structurilor, ncadrndu-le pe acestea din urm n clase de ductilitate. Alegerea unei clase de ductilitate la proiectarea unei structuri noi are dou consecine majore n procesul de proiectare. Prima dintre acestea o reprezint valoarea ncrcrii seismice de proiectare, care este determinat pe baza unui spectru de calcul, redus fa de cel elastic cu valoarea factorului de comportare q. Structurile proiectate conform unei clase de ductilitate mai ridicate (i care au o ductilitate mai mare) au asociate valori mai ridicate ale factorului de comportare q, i, n consecin, fore seismice de proiectare mai mici. Cea de-a doua consecin a alegerii clasei de ductilitate const n necesitatea asigurrii unui anumit nivel de ductilitate la nivel de structur. n acest scop, normele de proiectare seismic conin prevederi specifice de detaliere i proiectare pentru structurile din fiecare clas de ductilitate, prevederi care au menirea s asigure structurii valori ale ductilitii n acord cu clasa de ductilitate aleas. Ductilitatea unei structuri se asigur pe baza unor criterii specifice diferitelor materiale de construcii (oel, b.a., lemn, etc.) i tipuri de structuri (cadre contravntuite i necontravntuite, perei structurali, etc). Spre exemplu, pentru asigurarea ductilitii la nivel de structur, SR EN 1998-1:2004 impune cerine difereniate funcie de clasa de ductilitate la nivel de: material (oelul pentru construcii este conform standardelor EN 1993, vezi paragraful 6.2 din SR EN 1998-1:2004); seciune (n elementele disipative supuse la ncovoiere sau compresiune este necesar utilizarea unei clase de seciuni corelate cu clasa de calitate a structurii, vezi Tabelul 1 i paragraful 6.5.3 din SR EN 1998-1:2004); element (limitarea zvelteii elementelor structurale supuse la compresiune i/sau ncovoiere, inclusiv prin dispunerea unor legturi transversale); mbinri (folosirea unor mbinri cu o ductilitate demonstrat prin ncercri experimentale - mbinri disipative; fie asigurarea unei suprarezistene mbinrii, vezi paragraful 6.6.4 din SR EN 1998-1:2004); structur (asigurarea unui mecanism plastic global prin ierarhizarea rezistenei elementelor structurale, vezi Figura 80 i paragraful 4.4.2.3 din SR EN 1998-1:2004). Tabelul 1. Cerine impuse clasei de seciune funcie de clasa de ductilitate i factorul de comportare de referin (conform SR EN 1998-1:2004) Clas de ductilitate a structurii DCM DCH Valoare de referin a factorului de comportare q 1,5 q 2 2<q4 q>4 Clasa seciunii transversale necesar clasa 1,2 sau 3 clasa 1 sau 2 clasa 1

(a)

(b)

62

Figura 80. Mecanism plastic global (a) i mecanism plastic de nivel (b) Verificarea direct a ductilitii unei structuri ar fi posibil doar dac la proiectarea unei structuri s-ar folosi metode de calcul neliniar (plastic), static sau dinamic. Totui, calculul neliniar este considerat n prezent prea complex i laborios pentru proiectarea curent a structurilor la aciunea seismic, fiind utilizat doar la proiectarea structurilor de importan ridicat sau la evaluarea unor construcii existente. Metoda curent de proiectare a structurilor amplasate n zone seismice folosete metode de calcul elastic (calcul modal cu spectre de rspuns sau calcul cu fore laterale, n care forele seismice de proiectare (FEd) se obin prin reducerea forelor seismice corespunztoare unui rspuns elastic (Fel) prin intermediul factorului de comportare q. ntr-un calcul elastic, sub aciunea forelor seismice de proiectare, structura va avea un rspuns elastic i va nregistra o deplasare de. Acest model al structurii este ns principial diferit de comportarea real a structurii, care va nregistra deformaii n domeniul plastic (din) sub efectul aciunii seismice de calcul (vezi Figura 82). De aceea, dimensionarea elementelor structurale i a mbinrilor pe baza eforturilor obinute dintr-un calcul elastic nu este suficient pentru proiectarea unei structuri la aciunea seismic.
F F el raspuns elastic

F y3 F y2 F y1 d y1 d y2 d y3 del

3 2 1 raspuns inelastic

din3 din2 din1

Figura 81. Relaia principial ntre rezistena structurii i cerina de deplasare inelastic. n general, nu este economic i nici posibil realizarea tuturor elementelor unei structuri ca i elemente ductile. Inevitabil o structur disipativ (ductil) va conine att elemente disipative (ductile), ct i elemente nedisipative (fragile). Pentru a asigura o comportare disipativ (ductil) la nivelul ntregii structuri, trebuie prentmpinat cedarea elementelor fragile. Aceasta se poate realiza prin ierarhizarea rezistenei elementelor structurale, care s conduc la plasticizarea elementelor structurale ductile, prentmpinnd cedarea elementelor structurale fragile. Acest principiu de proiectare se numete proiectare bazat pe capacitate i este exemplificat n Figura 83. Astfel, structura (lanul) este supus la ncrcarea seismic de proiectare FEd. n urma unui calcul elastic, toate elementele acestei structuri (ductile i fragile) vor nregistra eforturi egale cu FEd. Aceste eforturi servesc la dimensionarea elementelor structurale ductile, folosind relaii de verificare de tipul urmtor:
Fductil , Rd FEd

(25)

n structura acionat de ncrcarea seismic de calcul la SLU eforturile din elementele structurale vor fi ns n general mai mari dect FEd, fiind limitate de rezistena elementelor ductile (Fductil,Rd). Prin urmare, pentru a prentmpina cedarea elementelor fragile, acesta trebuie dimensionate astfel nct s posede o suprarezisten fa de capacitatea elementelor

63

ductile:
F fragil , Rd Fductil , Rd

(26)

unde este un coeficient supraunitar i ine cont de diversele aspecte care pot conduce la rezistene ale elementelor ductile mai mari dect cele de calcul (fenomene de consolidare, rezisten a materialului mai mare dect cea considerat n calcul, etc.).
F F el

rspuns infinit elastic rspuns inelastic

F Ed = F el/q
rspuns sub ac iunea seismic de calcul

de

del

din

Figura 82. Relaia principial ntre forele seismice corespunztoare unui rspuns infinit elastic (Fel), forele seismice de proiectare (FEd) i rspunsul plastic al structurii.

Figura 83. Principiul de proiectare bazat pe capacitate (adaptat dup Paulay i Priestley, 1992). Spre exemplu, la cadrele metalice necontravntuite cu noduri rigide mecanismul plastic global impune formarea articulaiilor plastice la capetele grinzilor, cu excepia extremitii inferioare a stlpilor de la baza structurii (vezi paragraful 6.6.1 din SR EN 1998-1:2004). Practic, stlpilor (elemente nedisipative) trebuie s li se asigure o suprarezisten fa de grinzi (elemente disipative). n acest scop, elementele nedisipative se dimensioneaz pentru nite eforturi amplificate fa de cele determinate din combinaia seismic de ncrcri (vezi paragraful 6.6.3 din SR EN 1998-1:2004 i Figura 84).

64

Figura 84. Principiul de determinare a eforturilor de calcul n elementele disipative i n cele nedisipative. Aceast procedur de calcul estimeaz eforturile din stlpi corespunztoare formrii unui mecanism plastic n structur, atunci cnd n elementele disipative (grinzi) se formeaz articulaii plastice. n concluzie, proiectarea structurilor la aciunea seismic conform principiului de comportare disipativ implic dou faze. n prima faz se dimensioneaz elementele ductile (disipative) pe baza eforturilor determinate dintr-o analiz elastic a structurii supus forelor seismice de proiectare. Pe lng rezisten, elementele desemnate ductile trebuie s posede i o ductilitate corespunztoare clasei de ductilitate alese. Ductilitatea se asigur prin folosirea unor detalii constructive i principii de proiectare specifice diferitelor materiale i tipuri de structuri. n cea de-a doua faz proiectarea bazat pe capacitate se dimensioneaz elementele fragile (nedisipative) pe baza unor eforturi n acestea corespunztoare plasticizrii elementelor ductile. Aceast procedur de proiectare are scopul s asigure o suprarezisten a elementelor fragile fa de cele ductile, conducnd la structuri ductile per ansamblu.

4.1.2

Conceptul de proiectare slab-disipativ a structurii

Structurile slab-disipative (fragile) au o ductilitate neglijabil. Deoarece dup atingerea limitei elastice fora nregistreaz o degradare brusc, aceste structuri trebuie proiectate astfel, ca sub aciunea seismic corespunztoare SLU structura s rmn preponderent n domeniul elastic. Aceasta corespunde utilizrii unui factor de comportare q apropiat de valoarea unitar la determinarea spectrului de calcul. Deoarece structurile proiectate conform conceptului de comportare slab-disipativ trebuie s aib un rspuns preponderent elastic sub aciunea ncrcrilor seismice de calcul, proiectarea acestora se poate face conform procedurilor de calcul folosite la proiectarea structurilor amplasate n zone neseismice. Astfel, normele de calcul seismic (SR EN 1998-1:2004) se folosesc doar pentru determinarea ncrcrii seismice, iar verificrile structurii la SLU se efectueaz conform normelor generale de calcul a structurilor (de exemplu SR EN 1993 n cazul structurilor metalice).

4.1.3

Alegerea principiului de proiectare

Proiectarea unei structuri ca i disipativ sau slab-disipativ este la latitudinea proiectantului. Principial, orice structur poate fi proiectat conform uneia dintre cele dou abordri. Alegerea principiului de proiectare este de natur economic i depinde de tipul structurii i de zona seismic. n general, detaliile constructive i cerinele de proiectare menite s asigure ductilitate elementelor disipative conduc la un consum mai ridicat de materiale n structur. De aceea, dac forele seismice elastice (nereduse) care acioneaz asupra unei structuri sunt relativ mici (structura este dimensionat preponderent din alte combinaii de ncrcri dect

65

cea seismic), se poate folosi principiul de proiectare slab-disipativ a structurii, care, prin omiterea cerinelor de proiectare menite s asigure o comportare global ductil, va simplifica procesul de proiectare i va conduce la un consum redus de material. Totui, pentru multe tipuri de structuri aciunea seismic reprezint o solicitare foarte sever n comparaie cu alte aciuni, iar asigurarea unui rspuns elastic al structurii sub efectul aciunii seismice de calcul la SLU ar conduce la dimensiuni exagerate ale elementelor structurale i la un consum excesiv de material. n acest caz, se poate adopta principiul de proiectare disipativ a structurii, exploatnd capacitatea structurii de a se deforma n domeniul plastic (ductilitatea) i proiectnd structura pentru nite fore seismice reduse fa de cele corespunztoare unui rspuns elastic. n consecin, principiul de proiectare slab-disipativ se dovedete economic n cazul unor fore seismice mici, iar cel de proiectare disipativ este mai economic n cazul unor fore seismice ridicate. Forele seismice fiind fore de natur inerial, sunt generate de acceleraia care acioneaz asupra maselor structurii ca urmare a micrii seismice impuse bazei structurii. De aceea, forele seismice vor avea valori reduse n cazul unor structuri uoare i atunci cnd aciunea seismic are o intensitate redus (zone cu seismicitate redus). Viceversa, forele seismice au valori importante n cazul structurilor cu mase mari i a structurilor amplasate n zone cu seismicitate ridicat. Un exemplu de structur uoar, la care se preteaz principiul de proiectare slab-disipativ, este reprezentat de halele metalice parter. Acestea sunt caracterizate pe de o parte de greutii proprii relativ mici i pe de alt parte de ncrcri mici din exploatare. Exemple tipice de structuri care atrag asupra lor fore seismice ridicate sunt structurile multietajate.

4.2 Aciunea seismic

4.2.1 Generaliti
Cutremurele de pmnt sunt evenimente care au loc relativ rar, dar care pot produce importante daune materiale i umane. Efectele principale ale cutremurelor de pmnt asupra mediului natural i construit sunt: vibraia ale terenului; incendii; modificarea proprietilor fizice ale terenului de fundare (consolidri, tasri, lichefieri); deplasarea direct a faliei la nivelul terenului; alunecri de teren; schimbarea topografiei terenului; valuri induse de cutremure, cum ar fi cele oceanice (tsunami) sau cele din bazine i lacuri (seie).

66

acceleratie ag(t), m/s2

2 Vrancea 1977, INCERC, NS 1 0 1 2 0 5 1.949 10 15 20 timp t, s 25 30 35 40

0.8
viteza vg(t), m/s

Vrancea 1977, INCERC, NS 0.4 0 0.4 0.8 0 5 0.712 10 15 20 timp t, s 25 30 35 40

0.5
deplasare dg(t), m

0.416

Vrancea 1977, INCERC, NS

0.25 0 0.25 0.5 0 5 10 15 20 timp t, s 25 30 35 40

Figura 85. Componenta NS a acceleraiei, vitezei i deplasrii terenului nregistrate la staia INCERC la cutremurul din 4 martie 1977 din Vrancea, Romnia. Dintre acestea, vibraia terenului reprezint efectul cel mai important al aciunii seismice asupra construciilor inginereti, iar caracteristicile acestea sunt folosite pentru definirea aciunii seismice n normele de proiectare seismic. Vibraia terenului poate fi reprezentat prin variaia n timp a acceleraiei terenului (accelerograme), a vitezei terenului sau a deplasrii terenului, vezi Figura 85. Dintre cele trei modaliti de reprezentare, accelerogramele sunt cele mai uzuale. Accelerograma caracterizeaz complet o anumit micare seismic dintr-un amplasament dat, dar prezint i anumite inconveniene. Astfel, utilizarea direct a accelerogramei implic folosirea unui calcul dinamic al structurii, care este relativ laborios. n practica curent de proiectare se folosesc cu predilecie metoda de calcul cu fore laterale i calculul modal cu spectre de rspuns. Ambele metode de calcul structural global folosesc spectrele de rspuns pentru caracterizarea aciunii seismice. Ca urmare, SR EN 1998-1:2004 folosete spectre elastice de rspuns pentru reprezentarea de baz a aciunii seismice dintr-un amplasament dat. Accelerogramele reprezint o modalitate alternativ de caracterizare a micrii seismice n aceste documente normative.

67

ag(t), m/s2

2 0 2 0

Vrancea 1977, INCERC, NS

10

20 t, s

30

40

0.5
u(t), m

T=1s 0 0.5 0.142 0 10 20 t, s 30 40

T =1s = 5%
0.5
u(t), m

0.5 0.4 (2.0, 0.395) (3.0, 0.346)

0.395

T=2s

0 0.5

Sde, m

0.3 0.2 0.1 0 0 1 2 T, s 3 4 (1.0, 0.142)

T =2s = 5%
0.5
u(t), m

10

20 t, s

30

40

T=3s 0 0.5 0.346 0 10 20 t, s 30 40

T =3s = 5%

Figura 86. Reprezentarea schematic a modului de obinere a spectrului elastic de deplasare pentru nregistrarea seismic de la staia INCERC a cutremurului din 4 martie 1977 din Vrancea, Romnia. Un spectru de rspuns elastic este reprezentarea valorilor de vrf ale rspunsului seismic al unui sistem cu un singur grad de libertate dinamic funcie de perioada proprie de vibraie, pentru o anumit valoare a amortizrii. Rspunsul seismic poate fi exprimat n termeni de deplasare, vitez sau acceleraie. n Figura 86 se prezint principiul de determinare a spectrului elastic de deplasare, exemplificat pentru nregistrarea seismic de la staia INCERC a cutremurului din 4 martie 1977 din Vrancea, Romnia. Pentru a construi un spectru de deplasare este necesar s se determine rspunsul seismic (deplasarea u(t)) al unor sisteme cu un singur grad de libertate dinamic avnd diferite valori ale perioadei proprii de vibraie (T) i o valoare fix a amortizrii , sub aciunea accelerogramei ag(t). Pentru a construi spectrul elastic de deplasare, din rezultatele rspunsului seismic n timp se rein doar valorile de vrf (valorile maxime n modul) ale deplasrii u(t), care se noteaz cu Sde(T) i se reprezint funcie de perioada proprie de vibraie T. n mod similar se poate obine spectrul de vitez sau cel de acceleraie. Avnd la dispoziie spectrele de rspuns elastic, se poate determina rspunsul seismic de vrf (deplasri, viteze, acceleraii) al unui sistem cu un singur grad de libertate dinamic avnd o perioad proprie de vibraie T i fraciunea din amortizarea critic . Totui, viteza i acceleraia maselor structurii, care se pot determina din spectrele de vitez i acceleraie nu au 68

o utilitate practic direct. n schimb, pentru calculul structurilor la aciunea seismic prezint interes alte dou mrimi: pseudo-viteza i pseudo acceleraia. Pseudo-viteza Sve(T) corespunztoare perioadei proprii de vibraie T se obine nmulind deplasarea spectral Sde(T) cu pulsaia proprie de vibraie = 2 T :
Sve =

2 S de T

(27)

Pseudo-viteza Sve are uniti de vitez, dar are prefixul "pseudo" pentru c nu este egal cu viteza de vrf a sistemului cu un singur grad de libertate dinamic. Pseudo-viteza Sve este n relaie direct cu valoarea de vrf a energiei de deformaie. n mod similar, pseudo-acceleraia Sae(T) corespunztoare perioadei proprii de vibraie T se obine nmulind pseudo-viteza spectral Sve(T) cu pulsaia proprie de vibraie = 2 T :
2 2 S ae = S ve = S de T T
2

(28)

Pseudo-acceleraia Sae(T) are uniti de acceleraie, dar este diferit de acceleraia de vrf a unui sistem cu un singur grad de libertate dinamic. Principiul determinrii spectrelor de pseudo-vitez Sve i pseudo-acceleraie Sae pe baza spectrului de deplasare Sde a micrii seismice nregistrate la staia INCERC la cutremurul din 4 martie 1977 din Vrancea este reprezentat n Figura 87.

innd cont de faptul c proiectarea unei structuri se realizeaz pe baza valorilor de vrf ale eforturilor i deformaiilor, spectrele de rspuns au o importan practic deosebit. n cazul unui sistem cu un singur grad de libertate dinamic cu perioada proprie de vibraie T, deformaia de vrf a structurii |u(t)|max se obine direct din spectrul de rspuns de deplasare Sde(T). Eforturile maxime din structur pot fi determinate impunnd masei sistemului deplasarea spectral Sde(T). O soluie mai convenabil pentru determinarea eforturilor const n folosirea noiunii de for static echivalent. Pentru un sistem cu un singur grad de libertate dinamic, se poate determina o for static echivalent F care produce deplasarea |u(t)|max Sde(T), vezi Figura 88. Aceast for static echivalent se poate determina ca i produsul dintre rigiditatea k i deplasarea de vrf Sde a sistemului:
F = k S de (29)

innd cont de definiia pulsaiei proprii de vibraie = k m (k este rigiditatea i m este masa sistemului) i a relaiei dintre aceasta i perioada proprie de vibraie = 2 T , fora static echivalent poate fi exprimat prin relaia:
2 F = k S de = m S de = m S ae T
2

(30)

Relaia (30) arat c pentru un sistem cu un singur grad de libertate dinamic fora static echivalent F poate fi determinat ca i produsul dintre masa sistemului m i pseudoacceleraia spectral Sae.

69

0.5 0.4 (2.0, 0.395) (3.0, 0.346)

Sde, m

0.3 0.2 0.1 0 0 1 2 T, s 3 4

Sde(T)
(1.0, 0.142)

2 T

1.5 (2.0, 1.308) 1 (1.0, 0.681) 0.5 (3.0, 0.966)

Sve, m/s

Sve(T)

0 0 1 2 T, s 3 4

2 T

8 6 (1.0, 5.633) (2.0, 3.917)

Sae, m/s2

4 2 0 0 1

Sae(T)

(3.0, 1.529)

2 T, s

Figura 87. Principiul determinrii spectrului de pseudo-vitez Sve i a spectrului de pseudoacceleraie Sae pe baza spectrului de deplasare Sde pentru nregistrarea seismic de la staia INCERC a cutremurului din 4 martie 1977 din Vrancea, Romnia.
|u(t)|max = Sde(T) m k |u(t)|max = Sde(T) F =k Sde(T) =mSae(T) m k

ag(t)

Figura 88. Noiunea de for static echivalent. 70

Sde

TB TC

TD

Sve

TB TC

TD

Sae

TB TC

TD

Figura 89. Spectre de rspuns elastic de deplasare (Sde), pseudo-vitez (Sve) i pseudo-acceleraie (Sae) folosite pentru caracterizarea aciunii seismice n norme. Utilizarea forelor statice echivalente i a spectrelor de rspuns pentru determinarea rspunsului seismic al structurilor este deosebit de convenabil din punct de vedere practic. n primul rnd, calculul dinamic laborios este necesar doar pentru determinarea spectrelor de rspuns. Odat ce spectrele sunt disponibile, rspunsul structurii (eforturi, deformaii, etc.) poate fi obinut printru-un calcul static al structurii. n cel de-al doilea rnd, calculul cu fore statice echivalente i spectre de rspuns ofer direct rspunsul de vrf al structurii, necesar la proiectarea acesteia. Micarea seismic este un fenomen cu un grad ridicat de incertitudine. Din acest motiv proiectarea structurilor la aciunea seismic pe baza spectrului de rspuns al unei singure nregistrri seismice nu ofer un grad de siguran adecvat. Spectrele de rspuns elastic din normele de proiectare seismic se obin prin prelucrarea nregistrrilor seismice existente n cadrul unor analize de hazard seismic, reprezentnd o "nfurtoare" a spectrelor individuale. Mai mut dect att, spectrele de rspuns elastic folosite n proiectare sunt idealizate pentru a avea o expresie matematic convenabil. Spre exemplu, SR EN 1998-1:2004 folosete perioade de "control" sau "col" TB, TC i TD, care delimiteaz zone de pseudo-acceleraie

71

constant (TB-TC), pseudo-vitez constant (TC-TD) i deplasare constant (>TD), vezi Figura 89. Se menioneaz faptul c cele trei spectre de rspuns: de deplasare, pseudo-vitez i pseudoacceleraie conin aceiai informaie, iar pentru determinarea rspunsului seismic al unei structuri este necesar doar unul dintre cele trei spectre. n general, normele de proiectare seismic folosesc spectrul de rspuns de pseudo-acceleraie pentru caracterizarea aciunii seismice. Din raiuni de simplificare a exprimrii, SR EN 1998-1:2004 omit termenul "pseudo-", folosind expresia "spectru de rspuns de acceleraie", sau doar "spectru de rspuns".

4.2.2

Reprezentarea de baz a aciunii seismice

n general, micarea seismic ntr-un amplasament depinde de o serie de factori, care depind de (1) sursa seismic, (2) propagarea undelor seismice ntre surs i amplasament, (3) amplasament (caracteristicile terenului de fundare, topografie, etc.) i (4) interaciunea terenstructur. Normele de proiectare seismic in cont doar parial de aceste aspecte, din necesitatea de a simplifica aceast problem complex, innd cont n acelai timp de datele existente. SR EN 1998-1:2004 (paragraful 3.2.1) exprim hazardul seismic pentru proiectare prin valoarea de referin a componentei orizontale a acceleraiei de vrf a terenului agR determinat pentru intervalul mediu de recuren (IMR) de referin corespunztor strii limit ultime pe un teren "tare" (clasa de teren A conform SR EN 1998-1:2004). Anexa Naional SR EN 1998-1:2004/NA:2008 prevd un interval mediu de recuren pentru verificarea la starea limit ultim este de 100 ani. Zonarea teritoriului Romniei n termeni de valori de vrf ale acceleraiei terenului pentru proiectare agR pentru cutremure avnd IMR = 100 ani este prezentat n Figura 90. Valoarea de referin a acceleraiei terenului agR corespunde unui factor de importan I = 1,0. Pentru alte valori ale intervalului mediu de recuren, respectiv pentru alte valori ale factorului de importan, acceleraia de vrf a terenului se obine multiplicnd valoarea de referin a acceleraiei de vrf a terenului cu factorul de importan: ag = I agR (31)

SR EN 1998-1:2004 folosete spectre elastice de rspuns de acceleraie pentru reprezentarea de baz a micrii seismice ntr-un punct de pe suprafaa terenului (vezi paragraful 3.2.2). Neglijnd componentele de rotaie, vibraia unui punct de la suprafaa terenului este caracterizat prin trei componente de translaie: dou componente ortogonale n plan orizontal i o component n plan vertical. Spre exemplificare, n Figura 91 sunt prezentate cele dou spectre de rspuns orizontale (Sae,x i Sae,y) i spectrul de rspuns vertical (Sae,z) acionnd pe un punct de pe suprafaa terenului. Cele dou componente orizontale ale micrii seismice sunt considerate independente i sunt reprezentate de acelai spectru de rspuns (Sae,x Sae,y). Componenta vertical a micrii seismice poate fi neglijat pentru majoritatea structurilor curente. Conform SR EN 1998-1:2004 paragraful 4.3.3.5.2, componenta vertical a micrii seismice trebuie considerat atunci cnd acceleraia vertical de vrf a terenului depete 0.25g, iar structura are una din urmtoarele caracteristici: conine elemente orizontale cu deschideri de peste 20 m conine elemente n console cu lungimea de peste 5 m conine elemente orizontale precomprimate conine stlpi rezemai pe rigle este izolat la baz

72

Figura 90. Zonarea teritoriului Romniei n termeni de valori de vrf ale acceleraiei terenului pentru proiectare agR pentru cutremure avnd IMR = 100 ani (SR EN 1998-1:2004/NA:2008).

Figura 91. Reprezentarea de baz a aciunii seismice: dou spectre de rspuns orizontale (Sae,x i Sae,y) i spectrul de rspuns vertical (Sae,z) acionnd pe un punct de pe suprafaa terenului. SR EN 1998-1:2004 (vezi paragraful 3.2.2.2) definete forma spectrului de rspuns elastic pentru componenta orizontal a micrii seismice funcie de tipul terenului i magnitudinea sursei seismice. Terenul este clasificat n cinci clase de teren (A, B, C, D i E), pentru care norma ofer valori ale factorul de amplificare S i ale perioadelor de control TB, TC i TD. Suplimentar, sunt definite dou clase de teren speciale S1 i S2, caz care necesare studii speciale. Pentru a ine cont de magnitudinea sursei seismice care are contribuia cea mai important la seismicitatea amplasamentului, sunt definite dou forme ale spectrului de rspuns elastic orizontal: tip 1 i tip 2. Spectrul de tip 1 este recomandat n cazul unei seismiciti ridicate, caracterizat de magnitudini mai mari de 5.5, iar spectrul de tip 2 n cazul unei seismiciti moderate, caracterizat de magnitudini mai mici de 5.5 (Fardis et al., 2005). n Figura 92 sunt reprezentate spectrele de rspuns elastic de tip 1 i tip 2 pentru cele 5 clase de teren din SR EN 1998-1:2004. n cazul cldirilor importante este necesar considerarea 73

efectelor de amplificare topografic. Indicaii asupra acestui fenomen exist n SR EN 19985:2004.

(a)

(b)

Figura 92. Spectre de rspuns elastic de acceleraie de tip 1 (a) i de tip 2 (b) pentru clasele de teren A-E, conform SR EN 1998-1:2004.

(a)

(b)

Figura 93. Spectre de rspuns elastic de acceleraie de tip 1 (a) i de tip 2 (b), pentru condiiile din Romnia, conform SR EN 1998-1:2004/NA:2008. Spectrul de rspuns elastic de acceleraii pentru componenta vertical a micrii seismice se determin printr-o procedur similar cu spectrul pentru componenta orizontal. Datorit lipsei unor date despre condiiile locale de teren asupra formei spectrului de rspuns pentru componenta vertical a micrii seismice (Fardis et al., 2005), n SR EN 1998-1:2004 aceasta nu depinde de tipul terenului. Conform Anexei Naionale SR EN 1998-1:2004/NA:2008 (vezi paragraful 3.1.2) n prezent n Romnia nu exist suficiente date pentru implementarea schemei de clasificare a tipurilor de teren (A, B, C, D, E, S1 i S2) din SR EN 1998-1:2004. Pentru proiectare, condiiile locale de amplasament se definesc la scar macroseismic, prin ncadrarea teritoriului Romniei n trei zone de teren/amplasament: Z1, Z2, Z3. Fiecare zon de teren/amplasament are asociat un set de perioade de control TB, TC i TD ce definesc forma spectrului de rspuns elastic de acceleraie pentru componentele orizontale ale micrii seismice. Spectrul de tip 1 se folosete 74

pe ntreg teritoriul Romniei, cu excepia zonelor afectate de cutremurele din Banat unde hazardul seismic este caracterizat de agR = 0.20 g i agR = 0.16 g (vezi Figura 93). Pentru componenta vertical a aciunii seismice, Anexa Naional SR EN 1998-1:2004/NA:2008 definete un singur tip de spectru pentru ntreg teritoriul Romniei.

4.2.3

Reprezentarea alternativ a aciunii seismice

Ca i reprezentare alternativ a aciunii seismice, SR EN 1998-1:2004 (paragraful 3.2.3) permite utilizarea variaiei n timp a acceleraiei terenului (accelerogramelor), vitezei terenului sau deplasrii terenului. n general, atunci cnd se folosete un calcul spaial al structurii, sunt necesare trei componente ale vibraiei terenului: dou componente ortogonale n plan orizontal i o component n plan vertical (vezi Figura 94). Pentru un calcul plan al structurii, aciunea seismic este definit de dou accelerograme: una n plan orizontal, i una n plan vertical. n Figura 95 sunt prezentate accelerogramele pe direciile NS, EW i vertical nregistrate la staia INCERC (Bucureti) la cutremurului din 4 martie 1977 din Vrancea, Romnia. Accelerogramele ce caracterizeaz vibraia terenului pe cele trei direcii ortogonale trebuie considerate ca acionnd simultan asupra structurii, aa cum se ntmpl ntr-o situaie real.

Figura 94. Componentele de translaie ale unei nregistrri seismice. Dup cum se poate observa din Figura 95, accelerogramele nregistrate n timpul unui eveniment seismic real au un aspect general diferit pe cele trei direcii ortogonale, iar valorile de vrf ale acceleraiei sunt nregistrate la momente diferite de timp. Din aceast cauz, se atrage atenia asupra faptului c accelerograme folosite pentru reprezentarea aciunii seismice pe cele trei direcii ortogonale trebuie s fie diferite. n general, selectarea accelerogramelor pentru calculul structural include considerarea urmtoarelor aspecte: (1) modul n care se obin accelerogramele (prin generare artificial, de la evenimente seismice produse n trecut sau prin simulare); (2) compatibilitatea dintre caracteristicile accelerogramei i caracteristicile sursei, mediului de propagare i condiiilor locale de teren ce controleaz seismicitatea amplasamentului n cauz; (3) potrivirea dintre spectrul de rspuns int i cel al accelerogramelor, innd cont i de proprietile structurii; (4) numrul de accelerograme utilizate i implicaiile asupra interpretrii rezultatelor. SR EN 1998-1:2004 (vezi paragraful 3.2.3.1) menioneaz trei proceduri diferite pentru obinerea accelerogramelor folosite pentru calculul structurilor la aciunea seismic. Astfel, se pot folosi accelerograme artificiale, nregistrate i simulate. 75

acceleratie ag(t), m/s2

2 Vrancea 1977, INCERC, NS 1 0 1 2 0 5 1.949 10 15 20 timp t, s 25 30 35 40

acceleratie ag(t), m/s2

2 1 0 1 2 0 5

1.623

Vrancea 1977, INCERC, EW

10

15

20 timp t, s

25

30

35

40

acceleratie ag(t), m/s2

2 Vrancea 1977, INCERC, VERT 1 0 1 2 0 5 1.058 10 15 20 timp t, s 25 30 35 40

Figura 95. Componentele NS, EW i vertical a acceleraiei terenului nregistrate la staia INCERC la cutremurul din 4 martie 1977 din Vrancea, Romnia. Accelerogramele artificiale se obin prin generarea matematic a unui semnal al crui spectru de rspuns s potriveasc cu un spectru de rspuns "int" (n general spectrul de rspuns elastic din norma seismic). Cu titlu de exemplu, n Figura 96 se prezint trei accelerograme artificiale i spectrele acestora mpreun cu spectrul int (spectrul de rspuns elastic pentru Bucureti din SR EN 1998-1:2004/NA:2008). Procedura folosete un zgomot alb filtrat, modulat de o funcie nfurtoare determinist (Safak, 1988 n Erdik i Durukal, 2003).

76

acceleratie ag(t), m/s2

4 2 0 2 4 0 5 10

3.37

B1

(a)

15 timp t, s

20

25

30

35

acceleratie ag(t), m/s2

4 3.10 2 0 2 4 0 5 10 15 timp t, s 20 25 30 35
(b )

B2

acceleratie ag(t), m/s2

4 B3 2 0 2 4 3.34 0 5 10 15 timp t, s
8 6
spectru tinta B1 B2 B3

(c)

20

25

30

35

Sae, m/s2

4 2 0

(d )

2 T, s

Figura 96. Trei accelerograme artificiale (a-c) i spectrele acestora mpreun cu spectrul int (d)

77

Una dintre procedurile cele mai cunoscute de generare a accelerogramelor artificiale este cea implementat n programul SIMQKE (Gasparini and Vanmarcke, 1976). Aceast procedur are dezavantajul c nu reflect fazarea real a undelor seismice i a accelerogramei (Iervolino et al., 2008). Metoda poate fi mbuntit prin modificarea procedurii pentru a ine cont de caracteristicile sursei seismice sau a distanei dintre sursa seismic i amplasament (Erdik i Durukal, 2003; Chang i Kawakami, 2006). O alt opiune const n adoptarea accelerogramelor semi-artificiale, care se obin prin modificarea accelerogramelor nregistrate cu scopul potrivirii cu un spectru int. Modificarea poate fi efectuat n domeniul de frecvene (de exemplu prin modificarea amplitudinilor spectrelor Fourier) sau n domeniul de timp (de exemplu prin transformate de tip wavelet, Iervolino et al., 2008). Accelerogramele obinute prin aceast procedur au avantajul c pstreaz caracterul esenial al nregistrrii originale. Micarea seismic poate fi modelat i cu ajutorul unor pulsuri simple (Gioncu i Mazzolani, 2002). Accelerogramele nregistrate sunt variaii ale acceleraiei terenului nregistrate n timpul cutremurelor de pmnt produse n trecut. Accesul la accelerograme nregistrate s-a mbuntit permanent n ultimele decenii datorit dezvoltrii rapide a reelelor seismice digitale i disponibilitii bazelor de date cu micri seismice puternice. Printre sursele de nregistrri seismice de interes pentru Romnia se amintesc baza de date european (the European Strong-Motion Database http://www.isesd.cv.ic.ac.uk) i accelerogramele nregistrate n reeaua INCERC la cutremurele vrncene din 1977, 1986 i 1990 (http://www.incerc2004.ro/accelerograme.htm). Majoritatea inginerilor prefer utilizarea accelerogramelor nregistrate fa de cele artificiale sau simulate, deoarece acestea reprezint evenimente seismice reale i deoarece ei nu au n general suficiente cunotine pentru generarea accelerogramelor artificiale/simulate. Accelerogramele nregistrate se selecteaz din baze de date trebuie s corespund cutremurului de proiectare din punct de vedere a magnitudinii i a distanei dintre sursa seismic i amplasament. Mai pot fi luai n calcul i ali factori, cum ar fi condiiile locale de amplasament, tipul faliei, coninutul de frecven. Accelerogramele simulate se obin prin simularea fizic a mecanismelor de surs i de propagare a undelor seismice i pot include modelarea efecte locale de amplasament. Se cunosc o serie de metode de simulare determinist a micrii seismice, dintre care se amintesc metoda diferenelor finite 3D, metoda undelor discrete, metoda elementelor de frontier indirecte, metoda nsumrii modale, teoria razelor, metoda pseudo-spectral 2.5-D i metoda diferenelor finite 2.5D (Erdik and Durukal, 2003). Indiferent de tipul de accelerograme utilizate, acestea trebuie s respecte urmtoarele condiii: Media acceleraiei de vrf a terenului pentru accelerogramele individuale nu trebuie s fie inferioar valorii de calcul a acceleraiei de vrf a terenului (agS). n domeniul perioade cuprins ntre 0.2T1 i 2T1 (unde T1 este perioada fundamental de vibraie a structurii pe direcia pe care va fi aplicat accelerograma) valoarea medie a spectrului de rspuns calculat pentru toate accelerogramele considerate nu trebuie s fie mai mic dect 90% din valoarea corespunztoare a spectrului de rspuns elastic (spectrul int) Cerina de potrivire dintre spectrul de rspuns mediu al accelerogramelor folosite n calcul i spectrul de rspuns int are obiectivul de a obine o compatibilitate ntre cele dou reprezentri ale aciunii seismice din norm: prin spectre de rspuns elastic i prin accelerograme. Limita inferioar a perioadei (0.2T1) ine cont de modurile proprii de vibraie superioare ale structurii, iar limita superioar (2T1) ine cont de cretere perioadei proprii de vibraie efectiv ca urmare a rspunsului plastic al structurii.

78

4.2.4

Spectru de calcul pentru analiza elastic

Proiectarea structurilor la aciunea seismic care le-ar asigura un rspuns elastic sub efectul micrii seismice de proiectare la SLU este n general neeconomic. Structurile care sunt proiectate la fore seismice substanial mai mici dect cele care le-ar asigura o comportare elastic, sunt capabile s supraveuiasc unui seism major (fr colapsul structurii, dar cu degradri structurale importante), datorit rspunsului structurii n domeniul plastic i suprarezistenei. Pentru a ine cont de comportarea plastic a unei structuri supus aciunii seismice de calcul, n cazul unui global elastic forele seismice de proiectare sunt reduse fa de cerina elastic. SR EN 1998-1:2004 folosete n acest scop factorul de comportare q (cu valori 1). Factorul de comportare q este o aproximare a raportului dintre forele seismice la care ar putea fi supus structura dac rspunsul su ar fi n totalitate elastic i forele seismice care se pot utiliza ntr-un calcul global elastic, asigurnd n continuare un rspuns satisfctor al structurii.
0.7
Se Sd, q=6.5

0.6

Acceleratie spectrala, g

0.5

0.4

0.3

0.2

q=1.5

0.1 ag 0 0.5 1 1.5 2 T, s 2.5 3 3.5 4

Figura 97. Spectru de rspuns elastic (Se) i spectru de rspuns de calcul (Sd), conform SR EN 1998-1:2004/NA:2008. n Figura 97 este reprezentat spectrul de rspuns elastic (Se) i spectru de rspuns de calcul (Sd), conform paragrafului 3.2.2.5 din SR EN 1998-1:2004 i Anexa Naional, pentru componentele orizontale ale aciunii seismice, calculate pentru un amplasament n Bucureti i un factor de comportare q=6.5. Dup cum se poate observa din Figura 97 spectrul rspuns de calcul se obine din spectrul elastic prin reducerea acestuia cu factorul de comportare q, pentru valori ale perioadei T > TB. Pentru perioade T < TB, spectrul de proiectare este determinat pe baza unui factor de comportare redus fa de valoarea de baz q, acesta atingnd valoarea q = 1,5 pentru T = 0. Acest model recunoate faptul c structurile foarte rigide au cerine ridicate de ductilitate, impunnd o reducere a factorului de comportare. O 79

alt particularitate a spectrului de calcul este limitarea acceleraiilor spectrale n domeniul perioadelor lungi la valoarea ag.

4.2.5

Combinarea aciunii seismice cu alte tipuri de aciuni

Combinaiile de aciuni pentru verificarea structurilor se ntocmesc conform SR EN 1990:2004. n cazul aciunii seismice, combinaia de ncrcri pentru verificarea la starea limit ultim se determin conform relaiei (vezi paragraful 6.4.3.4 din SR EN 1990:2004):

G
j 1

k, j

+ P + AEd + 2,iQk ,i
i 1

(32)

unde: Gk,j Qk,i Aed Aed

valoarea caracteristic a aciunii permanente j; valoarea caracteristic a aciunii variabile i; valoarea de calcul a aciunii seismice, Aed = IAek; valoarea caracteristic a aciunii seismice ce corespunde intervalului mediu de recuren corespunztor SLU (IMR=100); P Valoare reprezentativ a unei aciuni de pretensionare; 2,i coeficient pentru determinarea valorii cvasipermanente a aciunii variabile Qi, vezi Tabelul 2; I coeficient de importan; n combinaia de ncrcri pentru verificarea la SLU, ncrcrile permanente sunt introduse cu valoarea lor caracteristic. ncrcrile variabile sunt considerate doar cu fraciunea cvasipermanent din ncrcarea caracteristic. Aceast abordare reflect probabilitatea mai mic de producere a unui cutremur cu IMR corespunztor SLU concomitent cu atingerea valorii maxime a ncrcrii variabile. Aciunile variabile care se consider n combinaia seismic sunt cele utile i din zpad. ncrcrile variabile din vnt i din variaii de temperatur nu se combin cu aciunea seismic (2,i = 0 n acest caz). Pentru calculul efectelor aciunii seismice asupra unei structuri este necesar cunoaterea maselor structurii. Aceste mase sunt cele care corespund ncrcrilor gravitaionale (permanente i variabile) prezente n combinaia seismic de aciuni (32). Conform SR EN 1998-1:2004, paragraful 3.2.4, masele structurii pe baza crora se determin Aek sunt cele corespunztoare urmtoarelor ncrcri:

G
j 1

k, j

+ E ,i Qk ,i
i 1

(33)

Coeficienii de grupare E,i iau n considerare probabilitatea ca ncrcrile Qk,i s nu fie prezente pe ntreaga structur n timpul cutremurului. Aceti coeficieni pot s ia n considerare o participare redus a maselor la micarea structurii, datorit prinderii nerigide dintre ele. Coeficienii de grupare se determin conform paragrafului 4.2.4 din SR EN 19981:2004, dup cum urmeaz:

E ,i = 2,i

(34)

Valorile coeficienilor se stabilesc conform cu Tabelul 3 (vezi paragrafului 4.2.4 din SR EN 1998-1:2004).

80

Tabelul 2. Coeficientul 2,i pentru determinarea fraciunii cvasipermanente a aciunii variabile conform SR EN 1990:2004 i Anexei Naionale. Tipul de aciune ncrcri utile n cldiri, categoria (a se vedea SR EN 1991-1-1:2004 i anexa naional) Categoria A: cldiri rezideniale Categoria B: cldiri de birouri Categoria C: spaii cu aglomerri de persoane Categoria D: spaii comerciale Categoria E: spaii pentru depozitare Categoria F: spaii destinate traficului de vehicule (greutatea vehiculului 30 kN) Categoria G: spaii destinate traficului de vehicule (30 kN <greutatea 160 kN) Categoria H: acoperiuri necirculabile ncrcri date de zpad (a se vedea SR EN 1991-1-3:2005 i anexa naional) Aciunea vntului (a se vedea SR EN 1991-1-4:2006 i anexa naional) Aciunea temperaturii, cu excepia incendiilor (a se vedea SR EN 1991-1-5:2005)

2
0.3 0.3 0.6 0.6 0.8 0.6 0.3 0 0.4 0 0

Tabelul 3. Valorile coeficienilor pentru determinarea E,i, conform SR EN 1998-1:2004. Tipul de aciune variabil Categoriile A-C Categoriile D-F i arhive Categoriile conform SR EN 1991-1-1:2004. Etaj Acoperi Nivele cu utiliti corelate Nivele ocupate independent

1.0 0.8 0.5 1.0

4.3 Metode de calcul structural

Ecuaia de micare (24) a unui sistem cu mai multe grade de libertate dinamic reprezint un sistem de ecuaii difereniale neomogene de ordinul doi. Principial, calculul structural la aciunea seismic implic determinarea deplasrilor {u(t)} i a altor mrimi de rspuns prin rezolvarea ecuaiei de micare. Rezolvarea direct a ecuaiei de micare prin procedee analitice nu este posibil datorit faptului c aciunea dinamic (micarea seismic) nu poate fi descris printr-o funcie analitic. Dac mai inem cont i de faptul c n general aciunea seismic produce un rspuns al structurii n domeniul plastic, devine evident complexitatea rezolvrii ecuaiei de micare. Ca urmare, deseori sunt adoptate diverse simplificri ce au scopul de a uura calculul structural. Practic, diversele procedee de rezolvare a ecuaiei de micare constituie diferite metode de calcul structural la aciunea seismic. n continuare sunt descrise metodele de calcul structural la aciunea seismic conform SR EN 1998-1:2004, paragraful 4.3.3.1: (1) metoda forelor laterale; (2) calculul modal cu spectre de rspuns; (3) calculul static neliniar i (4) calculul dinamic neliniar. Pe lng acestea, mai este amintit i calculul dinamic liniar, cu toate c aceast metod de calcul nu este menionat explicit n SR EN 1998-1:2004. Proiectarea curent a structurilor la aciunea seismic folosete dou metode de calcul structural: metoda forelor laterale i metoda de calcul modal cu spectre de rspuns. Ambele sunt metode de calcul elastic, bazndu-se pe ipoteza unui rspuns elastic al structurii. Metoda de calcul cu fore laterale este cea mai simpl i se poate aplica doar structurilor al cror rspuns este guvernat de modul fundamental de vibraie. Aceast metod de calcul nu se

81

poate aplica structurilor mai complexe, care nu sunt regulate pe vertical datorit distribuiei neuniforme a rigiditii, rezistenei sau masei. Metoda de calcul de referin pentru proiectarea curent este calculul modal cu spectre de rspuns, deoarece aceasta ine cont de proprietile dinamice ale structurii. Prin considerarea unui numr suficient de moduri proprii de vibraie rspunsul seismic al structurii este foarte apropiat de cel "real". Att metoda forelor laterale ct i cea modal cu spectre de rspuns au dou limitri majore. Prima dintre acestea se refer la natura aciunii seismice, care este o aciune dinamic, ce variaz n timp. Rezultatele obinute prin cele dou metode de calcul reprezint nfurtoarea mrimilor de rspuns (eforturi, deplasri, etc.), necunoscndu-se variaia acestora n timp. Ce-a de-a doua limitare major a metodei de calcul cu fore laterale i a metodei modale cu spectre de rspuns o reprezint faptul c ambele sunt metode de calcul elastic. n realitate, structurile proiectate folosind principiul de comportare disipativ vor avea un rspuns plastic sub efectul aciunii seismice. Ductilitatea structurii nu este verificat n mod direct. Aceasta este luat n calcul n mod simplificat prin intermediul factorilor de comportare q. Cu toate c prezint aceste dezavantaje, cele dou metode de calcul sunt preferate pentru proiectarea curent a structurilor, deoarece ofer avantajul unei eficiene ridicate, fiind metode de calcul elastic. Metoda de calcul cu fore laterale este aplicabil i ntr-un calcul manual, iar metoda de calcul modal cu spectre de rspuns este implementat n majoritatea programelor de calcul structural. Pentru ambele metode de calcul, combinarea aciunii seismice cu ncrcrile gravitaionale se poate face folosind principiul suprapunerii efectelor. Totui, exist situaii n care pot fi necesare metode mai avansate de calcul. Acestea includ proiectarea unor construcii mai deosebite (cu deschideri sau nlimi mari, sau cu forme complexe), sau evaluarea performanei seismice a unor construcii existente care nu respect cerinele de conformare seismic impuse de normele moderne. Printre metodele alternative de calcul structural se numr urmtoarele: (1) metoda de calcul static neliniar, (2) metoda de calcul dinamic liniar i (3) metoda de calcul dinamic neliniar. n metoda de calcul dinamic liniar aciunea seismic este definit prin accelerograme, iar modelul structurii este elastic. Efectele aciunii seismice se obin prin integrarea direct a ecuaiei de micare folosind metode numerice. Rezultatele unui calcul dinamic liniar sunt variaii n timp ale mrimilor de rspuns.
Calcul dinamic neliniar mbuntete calculul dinamic neliniar prin modelarea explicit a comportrii neliniare (plastice) a structurii. Este metoda de calcul care permite modelarea cea mai fidel a rspunsului seismic a structurii, dar care este i cea mai complex i laborioas.

4.3.1

Metoda forelor laterale

Metoda de calcul cu fore laterale reprezint un calcul modal cu spectre de rspuns simplificat, care ia n considerare doar aportul modului fundamental de vibraie la rspunsul structurii. Pe baza acestei simplificri, calculul modal cu spectre de rspuns se reduce la un calcul static al structurii sub efectul unor fore laterale aplicate la nivelul planeelor. Avantajul principal al acestei metode de calcul este simplitatea, metoda constnd ntr-un calcul static al structurii sub aciunea unor fore statice echivalente aplicate pe cele dou direcii orizontale principale ale structurii (x i y). Aceste fore laterale reprezint modelul aciunii seismice pentru aceast metod de calcul. Deoarece forele laterale modeleaz dor componentele orizontale ale aciunii seismice, metoda forelor laterale nu poate fi folosit atunci cnd este necesar luarea n calcul a componentei verticale a aciunii seismice.

82

Metoda forelor laterale poate fi aplicat att unor modele plane ale structurii, ct i unor modele spaiale. Rezultatele unui calcul cu fore laterale reprezint valorile de vrf ale eforturilor i deplasrilor structurii. Metoda forelor laterale se poate aplica construciilor al cror rspuns seismic total nu este influenat semnificativ de modurile proprii superioare de vibraie. n acest caz, modul propriu fundamental de vibraie are o contribuie predominant asupra rspunsului seismic total. Conform SR EN 1998-1:2004, paragraful 4.3.3.2 , aceste cerine pot fi considerate ndeplinite de structurile care ndeplinesc condiiile de regularitate n elevaie i au perioada fundamental de vibraie T1 mai mic de min(4TC; 2.0 sec) pentru fiecare dintre cele dou direcii orizontale principale ale cldirii. Determinarea forelor laterale se efectueaz n dou etape. n prima etap se determin fora tietoare de baz, iar n cea de-a doua etap aceasta se distribuie pe nlimea structurii conform modului fundamental. Fora tietoare de baz are urmtoare expresie:

Fb = Sd (T1 ) m

(35)

unde: Fb fora tietoare de baz corespunztoare modului propriu fundamental, pentru fiecare direcie orizontal principal considerat n calculul cldirii; Sd(T1) ordonata spectrului de rspuns de proiectare corespunztoare perioadei fundamentale T1 ; T1 perioada proprie fundamental de vibraie a cldirii n planul ce conine direcia orizontal considerat; m masa total a cldirii; factor de corecie care ine seama de contribuia modului propriu fundamental prin masa modal efectiv asociat acestuia, ale crui valori sunt: = 0.85 dac T1 2TC i cldirea are mai mult de dou niveluri i = 1.0 n celelalte situaii. Pentru a determina forele laterale prin distribuirea forei tietoare de baz pe nlimea structurii, este necesar cunoaterea modului fundamental de vibraie. Pentru fiecare direcie principal orizontal a cldirii, forele laterale se determin cu relaia:

Fi = Fb
unde Fi Fb i, j

mii m j j

(36)

fora seismic orizontal static echivalent de la nivelul i; fora tietoare de baz corespunztoare modului fundamental; componenta formei fundamentale pe direcia gradului de libertate dinamic de translaie la nivelul i, respectiv j; mi, mj masa de la nivelul i, respectiv j. n principiu, aplicarea metodei forelor laterale necesit cunoaterea modului propriu de vibraie fundamental (perioada T1 i deplasrile i), pentru fiecare direcie principal orizontal a cldirii. Aceste valori pot fi determinate folosind metode ale dinamicii structurilor sau metode simplificate. Astfel, deplasrile n modul fundamental de vibraie pot fi aproximate prin deplasri orizontale care cresc liniar cu nlimea. n acest caz forele orizontale de nivel sunt date de relaia:

83

Fi = Fb
unde zi , zj

mi zi mj z j

(37)

reprezint nlimea nivelului i, respectiv j fa de baza construciei considerat in model.

Forele seismice orizontale se aplic sistemelor structurale ca fore laterale la nivelul fiecrui planeu considerat indeformabil n planul su. n Figura 98 sunt prezentate schematic forele orizontale de nivel din metoda forelor laterale. De menionat c distribuia "invers triunghiular" a forelor laterale (proporionale cu nlimea) reprezint n mod simplificat forma modului fundamental de vibraie. Forele laterale fiind proporionale cu masa de la nivelul i, vor avea aceast distribuie doar n cazul n care masele de nivel sunt egale ntre ele.

Fi

mi zi Fb

Figura 98. Reprezentare schematic a forelor orizontale de nivel folosite n metoda de calcul cu fore laterale. Perioada proprie de vibraie fundamental T1 poate fi determinat prin metode ale dinamicii structurilor (metoda Rayleigh sau un program de calcul), fie pot fi adoptate relaii empirice oferite de SR EN 1998-1:2004. Astfel, pentru cldiri cu nlimi de pn la 40 m, se poate utiliza urmtoarea formul simplificat pentru estimarea perioadei fundamentale de vibraie:
T1 = Ct H 3 4

(38)

unde: T1 este perioada fundamental a cldirii, n secunde; H nlimea cldirii, n metri, msurat de la nivelul fundaiei sau de la extremitatea superioar a infrastructurii rigide Ct este un coeficient ale crui valori sunt funcie de tipul structurii, dup cum urmeaz: Ct = 0.085 pentru cadre metalice (necontravntuite), Ct = 0.075 pentru cadre din beton armat (necontravntuite) sau cadre metalice cu contravntuiri excentrice, Ct = 0.05 pentru celelalte tipuri de structuri. Expresia (38) este una empiric i are la baz msurtori efectuate pe cldiri din California n timpul cutremurelor trecute (Fardis et al., 1995). Aceste msurtori includ aportul componentelor nestructurale la rspunsul total, oferind astfel estimri ale valorilor minime ale perioadei fundamentale de vibraie. n general, perioada proprie de vibraie determinat conform relaiei empirice rezult mai mic dect perioada proprie de vibraie determinat printr-un calcul dinamic, fiind astfel acoperitoare (perioade proprii de vibraie mai mici corespund unor ordonate spectrale, respectiv fore laterale mai mari).

84

4.3.2

Calcul modal cu spectre de rspuns

Calculul modal cu spectre de rspuns este metoda de calcul de referin din SR EN 19981:2004 i este descris n paragraful 4.3.3.3 al acestui standard. Metoda de calcul are la baz decuplarea sistemului de ecuaii de micare (24) a unui sistem cu mai multe grade de libertate dinamic. Cu alte cuvinte, rezolvarea unui sistem de N ecuaii difereniale este nlocuit cu rezolvarea a N ecuaii independente, ceea ce uureaz substanial problema. n plus, efortul de calcul este redus substanial datorit determinrii directe a valorilor de vrf al rspunsului seismic. Acest ultim fapt este posibil nlocuind determinarea variaiei n timp a rspunsului (printr-un calcul dinamic direct) cu determinarea valorilor de vrf a rspunsului din spectre de rspuns de (pseudo-)acceleraie. Determinarea direct a valorilor de vrf a rspunsului are un avantaj practic important, deoarece proiectare unei structuri se face pe baza rspunsului de vrf i nu pe baza variaiei acestuia n timp. Decuplarea sistemului de ecuaii este posibil datorit aplicrii principiului suprapunerii rspunsurilor modale. Astfel, pentru a efectua un calcul modal cu spectre de rspuns este necesar determinarea modurilor proprii de vibraie i a perioadelor proprii de vibraie, rezolvnd problema de valori proprii:

([ k ] [ m]){} = {0}
2 n n

(39)

unde n2 este pulsaia proprie de vibraie n modul propriu n (=2/T), iar deformata din modul propriu de vibraie n.

{}n

este

Modurile proprii de vibraie sunt proprieti dinamice ale structurii, depinznd de rigiditatea structurii i masele acesteia, i fiind independente de forele aplicate pe structur. n Figura 99 sunt reprezentate modurile proprii de vibraie ale unei structuri cu patru nivele i grinzile infinit rigide. Pentru o structur cu N grade de libertate dinamic se pot determina N moduri proprii de vibraie. Modul propriu ed vibraie fundamental corespunde celei mai mari perioade proprii de vibraie Tn. Cunoscnd modurile proprii de vibraie i masele structurii se pot calcula masele modale efective Mn*, folosind relaia urmtoare:

n M = m j jn j =1
* n

m
j j =1

2 jn

(40)

{}1 , T1

{}2 , T2

{}3 , T3

{}4 , T4

Figura 99. Deformata {}n unei structuri multietajate n modurile proprii de vibraie 1-4.

85

Masa modal efectiv are o semnificaie fizic foarte important, reprezentnd aportul modului propriu de vibraie n la rspunsul seismic total al structurii n termeni de for tietoare de baz (reaciunea total la baza structurii). Masa modal efectiv se calculeaz pentru fiecare direcie principal a structurii (x, y, z). Suma maselor modale efective din cele N moduri proprii de vibraie ale unei structuri este egal cu masa total a structurii:

M
n =1

* n

= mtot

(41)

Majoritatea programelor de calul structural determin modurile proprii de vibraie, perioadele proprii de vibraie i masele modale efective ale unei structuri. Calculul modal cu spectre de rspuns implic parcurgerea urmtoarelor etape (vezi Figura 100): 1. Se definesc proprietile structurii - matricele masei [m] i rigiditii [k] - fraciunea din amortizarea critic n 2. Se determin pulsaiile proprii de vibraie n (cu perioada proprie corespunztoare Tn = 2/n) i modurile proprii de vibraie {}n 3. Se calculeaz rspunsul n fiecare mod propriu urmrind secvena de mai jos: - pentru perioada proprie Tn i fraciunea din amortizarea critic n se determin din spectrul de pseudo-acceleraie ordonata spectral Sa(Tn) - se calculeaz forele statice echivalente {f}n - se calculeaz rspunsul rn din forele {f}n, pentru fiecare cantitate de rspuns dorit (eforturi, deplasri, etc.) 4. Se combin contribuiile modale rn pentru a obine rspunsul total r. n Figura 101 sunt prezentate contribuiile modale i valorile totale ale variaiei n timp a forei tietoare de baz al unui cadru cu 5 nivele. Rspunsul de vrf al contribuiilor modale Vbn(t) se nregistreaz n general la momente diferite de timp, la fel i valoarea de vrf a rspunsului total Vb(t). ntr-un calcul modal cu spectre de rspuns nu se cunosc variaiile n timp ale rspunsului din fiecare mod propriu de vibraie rn(t), ci doar valorile de vrf ale rspunsului rn=maxt|r(t)|. n consecin, se folosesc diverse aproximri prin care se estimeaz rspunsul de vrf total r pe baza rspunsurilor de vrf modale rn. Una dintre posibiliti este considerarea c toate valorile de vrf ale rspunsurilor modale au loc la acelai timp i au acelai semn algebric. Aceast ipotez conduce la expresia: r = rn
n =1 N

(42)

unde rn este valoarea de vrf a rspunsului din modul propriu n, r este rspunsul de vrf total; iar N este numrul modurilor proprii de vibraie. Aceast metod de combinare se numete suma valorilor absolute (ABS) i ofer o aproximare corespunztoare a rspunsului total doar pentru structurile care au perioade proprii de vibraie apropiate. O alt metod de combinare a rspunsurilor modale este radical din suma ptratelor (RSP):

r=

r
n =1

2 n

(43)

Aceast metod de combinare a rspunsurilor modale ofer o aproximare corespunztoare a rspunsului total doar pentru structurile care au perioade proprii de vibraie distincte (moduri proprii de vibraie independente). Conform paragrafului 4.3.3.3.2 din SR EN 1998-1:2004, 86

rspunsurile modale pentru dou moduri proprii de vibraie, j si i sunt considerate independente dac perioadele proprii de vibraie Tj i Ti (cu Tj Ti) satisfac urmtoarea condiie: T j 0.9Ti
(44)

1. Se definesc proprietile structurale - matricele masei [m] i rigiditii [k] - fraciunea din amortizarea critic n

[m] [k]

2. Se determin pulsaiile proprii de vibraie n (cu perioada proprie corespunztoare Tn = 2/ n) i a modurilor proprii de vibraie {}n
{ }1, T1
Sa(T) Sa(T 3)

{ }2, T 2

{ }3, T 3

Ordonatele spectrale Sa(Tn) din spectrul de pseudo-acceleraie funcie de perioadele proprii de vibraie Tn

Sa(T 2) Sa(T1)

T3

T2

T1

3. Pentru fiecare mod propriu de vibraie se determin:

{f }1

{f }2

{f }3

Forele statice echivalente {f}n

Rspunsul rn din forele {f}n, pentru fiecare cantitate de rspuns dorit (eforturi, deplasri, etc.)
r1

M A1

M A2

M A3

r2

r3

4. Se calculeaz rspunsul total r combinnd contribuiile modale rn (de exemplu folosind metoda RSP)
r

M A=M A12+M A22+M A32

Figura 100. Schema de principiu a calculului modal cu spectre de rspuns.

87

Figura 101. Contribuiile modale i valorile totale ale forei tietoare de baz al unui cadru cu 5 nivele, (Chopra, 2001). O metod mai flexibil de combinare a rspunsurilor modale este metoda de combinare ptratic complet (CPC), aceasta fiind aplicabil att structurilor cu moduri proprii apropiate ct i celor cu moduri proprii distincte. Expresia rspunsului de vrf n aceast metod este:

r=

i =1 n =1

in i n

rr

(45)

Fiecare termen de sub radicalul acestei relaii reprezint produsul dintre coeficientul de corelare in i valorile de vrf ale rspunsurilor modale ri i rn. Coeficientul de corelare variaz ntre 0 i 1, avnd valoarea unitar pentru i = n: in = 1. Astfel, ecuaia (45) poate fi rescris sub forma:

r=

rn2 + in ri rn n =1 i =1 n =1 14 244 4 3
in

(46)

Primul termen de sub radical este identic cu metoda RSP, iar cel de-al doilea termen include toi factorii (i n), reprezentnd "corecia" aplicat metodei RSP pentru modurile proprii care nu sunt distincte.

88

Figura 102. Variaia factorului de corelare in funcie de raportul pulsaiilor modale in = i n (Chopra, 2001). Variaia factorului de corelare in funcie de raportul pulsaiilor modale in = i n este prezentat n Figura 102. Se poate observa c pentru moduri proprii distincte (cu valori i n) factorul de corelare scade rapid odat cu creterea raportului dintre pulsaii, astfel nct metoda CPC se reduce la metoda RSP. n cazul n care structura are moduri proprii apropiate (i n), factorul de corelare este apropiat de valoarea unitar, rspunsul total fiind mai mare dect cel determinat cu metoda RSP. Metodele RSP i CPC au la baz teoria vibraiilor stocastice (aleatorii). De aceea, aceste metode de combinare a rspunsurilor modale, ct i determinarea rspunsului seismic al structurilor folosind metoda de calcul modal cu spectre de rspuns se potrivete micrilor seismice cu o band larg de frecvene i o durat lung. Metoda de calcul modal cu spectre de rspuns nu este potrivit cutremurelor de tip puls sau celor care au o micare apropiat de cea armonic (Chopra, 2001). n mod riguros, calculul modal cu spectre de rspuns implic luarea n consideraie a tuturor modurilor proprii de vibraie ale unei structuri. n cazul unor structuri mai complexe i cu un numr mare de grade de libertate dinamic aceast abordare poate deveni excesiv de laborioas i consumatoare de timp, chiar i atunci cnd se folosete un program de calcul structural. Totui, n general, se pot obine rezultate suficient de apropiate de cele "exacte" dac se iau n calcul doar primele cteva moduri proprii de vibraie ale unei structuri. Conform paragrafului 4.3.3.3.1 din SR EN 1998-1:2004, trebuie luate n calcul modurile proprii cu o contribuie semnificativ la rspunsul seismic total. Aceast condiie este ndeplinit dac: suma maselor modale efective pentru modurile proprii considerate reprezint cel puin 90% din masa total a structurii, sau au fost considerate n calcul toate modurile proprii cu mas modal efectiv mai mare de 5% din masa total. 89

n cazul modelelor spaiale, condiiile de mai sus se verific pentru fiecare direcie de calcul. Cu titlu de excepie, n cazul n care condiiile anterioare nu pot fi satisfcute pentru un numr suficient de mare de moduri proprii de vibraie (spre exemplu, la cldirile cu o contribuie semnificativ a modurilor de torsiune), numrul minim r de moduri proprii ce trebuie incluse ntr-un calcul spaial trebuie s satisfac urmtoarele condiii:

k 3 n

Tk 0.20 s

(47)

unde: k numrul minim de moduri proprii care trebuie luate n calcul; n numrul de niveluri deasupra terenului; Tk perioada proprie de vibraie a ultimului mod de vibraie considerat k. n general, prima condiie (suma maselor modale efective s fie mai mare dect 90% din masa total a structurii) se verific relativ uor, servind ca metod de referin n stabilirea numrului minim de moduri proprii de vibraie ce trebuie luate n calcul. Metoda de calcul modal cu spectre de rspuns este metoda de calcul de referin din SR EN 1998-1:2004. Ea mbin avantajul unui rspuns seismic al structurii suficient de apropiat de cel "real" cu eficiena numeric. Totui, trebuie reinut faptul c metoda de calcul modal cu spectre de rspuns este o metod aproximativ i are limitrile ei. Aproximaiile acestei metode de calcul constau n combinarea rspunsurilor modale i combinarea efectelor componentelor aciunii seismice. Astfel, datorit combinrii rspunsurilor modale prin oricare din cele trei metode descrise mai sus, rezultatele i "pierd" semnul, obinndu-se diagrame de eforturi sau deformate ale structurii aparent n contradicie cu legile fizice. n Figura 103 este prezentat diagrama de moment ncovoietor pe un cadru necontravntuit obinut prin metoda forelor laterale (un calcul static din fore orizontale laterale, vezi Figura 103a) i cea obinut printr-un calcul modal cu spectre de rspuns (vezi Figura 103b). Se poate observa c diagrama de momente rezultat din calculul modal cu spectre de rspuns pare incorect. De fapt, valorile individuale ale eforturilor sunt corecte ca i mrime, dar toate au semn pozitiv. Este responsabilitatea inginerului s interpreteze corect datele oferite de programul de calcul. Pentru a ine cont de faptul c aciunea seismic poate acioneaz att n sens pozitiv, ct i negativ, i pentru a ine cont de faptul c nu se cunoate semnul (pozitiv/negativ) al rezultatelor unui calcul modal cu spectre de rspuns, efectele aciunii seismice rezultate dintrun calcul modal cu spectre de rspuns trebuie luate n calcul att cu semnul pozitiv, ct i cu cel negativ. Astfel, n combinaia seismic de ncrcri (32) trebuie adaptat, lund aciunea seismic cu semnul :

G
j 1

k, j

+ P AEd + 2,iQk ,i
i 1

(48)

Aceast procedur este implementat n majoritatea programelor de calcul structural. Spre exemplificare, n Figura 104 este prezentat o diagram tipic de moment ncovoietor n combinaia seismic de ncrcri folosind metoda de calcul modal cu spectre de rspuns. Se poate observa c rezultatele reprezint nfurtoarea eforturilor din combinaia de ncrcri (48), corespunztoare att sensului pozitiv, ct i a celui negativ al aciunii seismice.

90

(a)

(b)

Figura 103. Cadru necontravntuit cu noduri rigide diagrame de moment ncovoietor din aciunea seismic: alura obinut prin metoda forelor laterale (a) i cea obinut prin metoda de calcul modal cu spectre de rspuns (b).

Figura 104. Cadru necontravntuit cu noduri rigide diagram tipic de moment ncovoietor n combinaia seismic de ncrcri folosind metoda de calcul modal cu spectre de rspuns. O alt limitare a metodei de calcul modal cu spectre de rspuns este faptul c aceasta ofer doar valorile de vrf ale rspunsului, nu i variaia lor n timp. Ca urmare, efectele aciunii seismice obinute prin aceast metod de calcul nu sunt corelate ntre ele. Spre exemplu, un stlp dintr-un cadru necontravntuit spaial, cu grinzi prinse rigid pe ambele direcii, va fi solicitat la ncovoiere biaxial (My,Ed i Mz,Ed) cu efort axial (NEd). Calculul modal cu spectre de rspuns ofer valorile de vrf ale acestor eforturi, cu care se face verificarea de rezisten i stabilitate a stlpului. Totui, n realitate, valorile de vrf ale momentelor ncovoietoare dup cele dou axe nu vor avea loc n acelai moment de timp. Ar fi mai corect s se verifice rezistena i stabilitatea elementului structural la fiecare moment de timp, cu valorile instantanee ale eforturilor. Acest lucru nu este posibil ns atunci cnd se folosete metoda de calcul modal cu spectre de rspuns. Ca urmare, verificarea elementelor structurale pe baza metodei de calcul modal cu spectre de rspuns este acoperitoare, cu dezavantajul c poate fi uneori neeconomic. Pentru a obine rezultate ct mai corecte folosind metoda de calcul modal cu spectre de rspuns este necesar s se determine direct rspunsurile modale pentru fiecare mrime de rspuns de interes, dup care acestea s se combine folosind una dintre procedurile ABS, RSP 91

sau CPC. Nu este corect ca unele mrimi de rspuns s fie determinate pe baza rspunsului total (Wilson, 2002). Spre exemplu, deformata unei structuri obinute printr-un calcul modal cu spectre de rspuns nu este foarte semnificativ, deoarece toate deplasrile sunt valori pozitive. Pentru verificarea unei structuri la starea limit de serviciu n combinaia seismic de ncrcri este necesar calculul deplasrilor laterale relative de nivel. O aplicare corect a metodei de calcul modal cu spectre de rspuns presupune calculul deplasrilor relative de nivel n fiecare mod propriu de vibraie i combinarea ulterioar a acestora prin una dintre procedurile ABS, RSP sau CPC. Unele programe de calcul structural nu ofer aceast posibilitate, fiind constrns s determine deplasrile relative de nivel pe baza deplasrilor totale ale structurii.

4.3.3

Calcul dinamic liniar

Metoda de calcul dinamic liniar folosete un model elastic al structurii (o relaie liniar ntre for i deplasare), iar rspunsul seismic este obinut prin integrarea numeric direct a ecuaiei de micare (24). Un calcul dinamic liniar ofer variaia n timp a mrimilor de rspuns (eforturi, deplasri, etc.), la intervale stabilite (de obicei aceleai ca i intervalul de digitizare al accelerogramei). n cazul n care structura are un rspuns elastic, aceast metod de calcul reflect cel mai fidel rspunsul real al structurii, fiind aplicabil structurilor complexe. Dezavantajul acestei metode de calcul const n faptul c este o metod de calcul elastic, deci neconcludent pentru rspunsul plastic al unei structuri. Metoda de calcul dinamic liniar necesit o putere de calcul mai mare dect metoda de calcul modal cu spectre de rspuns i implic prelucrarea unui volum mult mai mare de informaii. Metoda de calcul dinamic liniar nu este menionat explicit n SR EN 1998-1:2004.

4.3.4

Calcul static neliniar

Metoda de calcul static neliniar (cunoscut i sub numele de "push-over") a fost dezvoltat n ncercarea de a gsi o metod de calcul mai simpl dect calculul dinamic neliniar, dar care s reflecte totui comportarea plastic a elementelor structurale n timpul aciunii seismice. n aceast metod de calcul, modelul structurii este unul plastic, reprezentativ pentru comportarea monoton a elementului (vezi Figura 105), iar ncrcrile sunt aplicate static i monoton. Asupra unei structuri solicitate seismic acioneaz dou tipuri de ncrcri: cele gravitaionale (verticale) i cele seismice (laterale). ncrcrile gravitaionale sunt constante pe durata aciunii seismice, n schimb cele seismice variaz. Pentru multe structuri, rspunsul seismic este guvernat de modul fundamental de vibraie. Pentru determinarea rspunsului elastic al acestor structuri se poate folosi metoda forelor laterale, caz n care aciunea seismic este modelat prin intermediul unor fore laterale statice, proporionale cu nlimea i cu masa concentrat la nivelul planeelor. Metoda de calcul static neliniar este practic o extindere a metodei forelor laterale, prin adoptarea unui model plastic al structurii. Calculul static neliniar are la baz dou ipoteze: (1) rspunsul dinamic al structurii este guvernat de un singur mod propriu de vibraie, care (2) nu variaz pe durata aciunii seismice. ntr-un calcul static neliniar aciunea seismic este modelat printr-o distribuie de fore laterale aplicate maselor structurii, la fel ca n metoda forelor laterale.

92

d
Figura 105. Modelarea principial a comportrii neliniare al elementelor structurale pentru calculul static neliniar. Principiul de efectuare a unui calcul static neliniar este prezentat n Figura 106. n prima etap se aplic ncrcrile gravitaionale (G), n control de for, care rmn constante n continuare. n ce-a de-a doua etap se aplic ncrcrile laterale (F), care cresc progresiv. Aplicarea forelor laterale ntr-o analiz static neliniar se efectueaz n control de deplasare, prin impunerea unor deplasri laterale care cresc progresiv sub efectul forelor laterale. Deoarece aplicarea forelor laterale se face n control de deplasare, nu conteaz mrimea acestor fore, ci doar distribuia (alura) lor. Reprezentarea grafic a relaiei dintre valoarea forelor laterale (sau fora tietoare de baz) i a deplasrii de control (deplasarea lateral la vrful structurii) reprezint curba de capacitate a structurii (vezi Figura 106). Aceast curb crete liniar pn la formarea primei articulaii plastice (punctul 2), cnd are loc o scdere a rigiditii laterale a structurii. Odat cu creterea forelor laterale, se formeaz tot mai multe articulaii plastice, pn la formarea mecanismului plastic.
G G G G d F 4 3 F F F 2

1 1 2 3 4 d

Figura 106. Principiul de efectuare a unui calcul static neliniar. Conform paragrafului 4.3.3.4.2.2 din SR EN 1998-1:2004, atunci cnd se folosete un calcul static neliniar, structura trebuie analizat pentru dou distribuii de fore laterale: o distribuie "uniform", bazat pe fore laterale proporionale cu masele, indiferent de nlime (acceleraie de rspuns uniform), vezi Figura 107a; o distribuie "modal", n care forele laterale sunt proporionale cu masele i deplasrile din modul fundamental de vibraie. Aceast distribuie corespunde forelor laterale determinate la fel ca n metoda forelor laterale conform relaiilor (36) sau (37), vezi Figura 107b. Pe msura formrii articulaiilor plastice, rigiditatea structurii se modific, deci se modific i modul fundamental de vibraie i, n consecin, i distribuia de fore laterale. O ilustrare a variaiei distribuiei forelor laterale cu deformaiile plastice ale structurii se poate urmri n Figura 108. Pentru a compensa incapacitatea calculului static neliniar clasic de a ine cont de acest fenomen, SR EN 1998-1:2004 impune utilizarea a dou distribuii de fore laterale: "modal" (mai potrivit n domeniul elastic) i "uniform" (mai potrivit n domeniul de

93

deformaii plastice semnificative). Verificarea structurii trebuie s se bazeze pe efectele cele mai defavorabile produse de cele dou distribuii de fore laterale. n plus, dac structura nu este perfect simetric, forele laterale trebuie aplicate n ambele sensuri (pozitiv i negativ).
F m

(a)

(b)

Figura 107. Distribuia uniform (a) i modal (b) a forelor laterale pentru calculul static neliniar.

Figura 108. Modificarea distribuiei forelor laterale cu deformaiile plastice ale structurii (Pinho, 2007a). Conform paragrafului 4.3.3.4.2.1 din SR EN 1998-1:2004, metoda de calcul static neliniar poate fi folosit pentru: calculul valorilor factorului u/1 (redundana structurii), folosit pentru estimarea factorului de comportare q, vezi Figura 109a; verificarea mecanismului plastic al structurii, vezi Figura 109b; proiectarea structurilor noi sau evaluarea celor existente, ca alternativ de proiectare bazat pe un calcul elastic i a factorul de comportare q. Calculul static neliniar reflect comportarea unei structuri n domeniul plastic sub aciunea ncrcrii seismice, reprezentnd "capacitatea" structurii. Acest calcul n sine nu reprezint un nivel anume al aciunii seismice i nu poate fi folosit ca atare pentru proiectarea structurii. Totui, n anexa B a SR EN 1998-1:2004 este descris o metod de calcul a deplasrii int, adic a deplasrii indus n structur de un anumit nivel al aciunii seismice, definit printr-un spectru de rspuns elastic. Odat determinat deplasarea int, structura poate fi analizat printr-un calcul static neliniar pentru aceast deplasare, iar performana structurii evaluat pe baza cerinelor i capacitilor de deformaii plastice n elementele structurale.

94

uF 1F

u/1

d
(a) (b)

Figura 109. Factorul u/1 - redundana structurii (a) i mecanismul plastic (b) obinute printrun calcul static neliniar. Metoda de determinare a deplasrii int i de evaluare a performanei structurii descris n anexa B din SR EN 1998-1:2004 a fost dezvoltat de Fajfar (2000) care a denumit-o metoda N2. Aceast metod combin un calcul static neliniar al sistemului cu mai multe grade de libertate dinamic (structura analizat) cu un calcul spectral al unui sistem cu un singur grad de libertate dinamic. Practic, structura cu mai multe grade de libertate dinamic se transform ntr-un sistem cu un singur grad de libertate dinamic. Folosind spectre de rspuns inelastic, se determin cerina de deplasare a sistemului cu un singur grad de libertate dinamic, dup care printr-o transformare invers se revine la sistemul cu mai multe grade de libertate dinamic i cerina de deplasare a acestuia. Determinarea deplasrii int i evaluarea performanei unei structuri prin metoda N2 implic parcurgerea urmtoarelor etape (adaptat dup SR EN 1998-1:2004 i Fajfar, 2000):

1. Se stabilesc datele iniiale: - structura; - spectrul de rspuns elastic de (pseudo-) acceleraie.

2a. Se alege forma deformat (modul propriu de vibraie) {}, normalizat la deplasarea de la vrful structurii dn. 2b. Se determin distribuia de fore laterale Fi = mi i . 2c. Se determin curba de capacitate Fb-dn printr-un calcul static neliniar al sistemului cu mai multe grade de libertate dinamic.

95

3a. Se determin masa sistemului echivalent cu un singur grad de libertate dinamic m*=mii 3b. Se transform sistemul cu mai multe grade de libertate dinamic ntr-un sistem cu un singur grad de libertate dinamic prin intermediul m* factorului = mii2

F* =

Fb

d* =

dn

4. Se determin o relaie fordeplasare echivalent biliniar, cu fora de curgere F*y i deplasarea de curgere d*y.

5a. Se calculeaz perioada proprie de vibraie T* a sistemului echivalent cu un singur grad de libertate dinamic 5b. Se calculeaz deplasarea elastic a sistemului cu mai multe grade de libertate dinamic d*et 6a. Se calculeaz cerina de deplasare d*t pentru T*<TC - Dac F*y/m*Se(T*) rspunsul este elastic i d*t<d*et - Dac F*y/m*<Se(T*) rspunsul este neliniar i d* T * d t* = et 1 + ( qu 1) C d et * qu T unde Se (T * ) m* qu Fy*

T * = 2

* m* d y

Fy*

T* * d et = Se (T * ) 2

96

6b. Se calculeaz cerina de deplasare d*t pentru T*TC * d t* = d et

7. Se calculeaz deplasarea int a sistemului cu mai multe grade d libertate dinamic 8. Se efectueaz un calcul static neliniar impunnd deplasarea de control dt i se determin cerinele de deformaii plastice locale n elemente i mbinri i alte mrimi de interes. 9. Se evalueaz performana seismic a structurii comparnd cerinele de deformaii plastice cu capacitatea

* d t = d et

cap

Este important s se rein c metoda de calcul static liniar are limitri importante. Astfel, calculul static neliniar este aplicabil doar structurilor al cror rspuns este guvernat de modul fundamental de vibraie. Ipoteza potrivit creia distribuia forelor laterale rmne constant cu creterea deformaiilor plastice ale structurii reprezint o aproximare. Totui, calculul static neliniar are avantajul c este mai simplu de realizat dect un calcul dinamic neliniar, oferind totodat informaii valoroase asupra rspunsului plastic al structurii sub efectul aciunii seismice.

4.3.5

Calcul dinamic neliniar

Metoda de calcul dinamic neliniar folosete un model inelastic al structurii, iar rspunsul seismic este obinut prin integrarea numeric direct a ecuaiei de micare (24). Elementele structurii sunt astfel formulate ca s reflecte posibilitatea apariiei unor deformaii plastice. Modelul de calcul al elementului structural trebuie s reflecte comportarea inelastic la cicluri repetate a elementului structural (vezi Figura 110). n cazul unui calcul dinamic neliniar aciunea seismic este reprezentat direct de accelerograme. Datorit naturii probabilistice a aciunii seismice, caracterizarea rspunsului structural pe baza unei singure accelerograme este irelevant. Din aceast cauz SR EN 19981:2004 impune utilizarea a minim 3 accelerograme (vezi paragraful 3.2.3.1.2). Deoarece acest numr este unul mic din punct de vedere statistic, n acest caz se ia n calcul valoarea cea mai defavorabil a rspunsului structurii. Dac se folosete un numr mai mare de accelerograme (minim 7), rspunsul structurii poate fi evaluat pe baza valorilor medii ale rspunsului (vezi paragraful 4.3.3.4.3 din SR EN 1998-1:2004).

97

Figura 110. Modelarea principial a comportrii neliniare al elementelor structurale pentru calculul dinamic neliniar. Exist mai multe metode numerice care pot fi folosite pentru integrarea direct a ecuaiei de micare (24). Obiectivul acestor metode de calcul este satisfacerea echilibrului dinamic la intervale discrete de timp, cunoscnd condiiile iniiale la timpul t=0 (Wilson, 2002). Majoritatea metodelor folosesc intervale de timp egale: t, 2t, 3t, Nt i pot fi ncadrate n dou categorii mari: metode explicite i metode implicite. Metodele explicite nu implic rezolvarea setului de ecuaii liniare n fiecare pas. n esen, aceste metode folosesc ecuaia diferenial la timpul t pentru a prezice o soluie la timpul t+t. Pentru majoritatea structurilor reale, care conin elemente foarte rigide, obinerea unei soluii stabile implic adoptarea unui pas de timp foarte mic (Wilson, 2002). De aceea, toate metodele explicite sunt stabile condiionat n raport cu dimensiunea pasului de integrare. Metodele implicite ncearc s verifice ecuaia diferenial la timpul t dup ce a fost gsit soluia n pasul t-t. Aceste metode implic rezolvarea setului de ecuaii liniare n fiecare pas, dar prezint avantajul c permit folosirea unor pai de timp mai mari (Wilson, 2002). Metodele implicite pot fi stabile condiionat sau necondiionat. ntr-un calcul dinamic neliniar sunt inevitabil prezente discontinuiti ale acceleraiei, datorate neliniaritilor date de comportarea histeretic a materialelor, de mbinri i flambajul elementelor. Aceast situaie conduce ctre alegerea metodelor de integrare implicite, simplupas i stabile necondiionat pentru calculul dinamic neliniar practic al structurilor. Printre metodele de integrare direct folosite n calculul dinamic neliniar pot fi amintite urmtoarele: metoda Newmark, metoda acceleraiei constante, metoda Wilson a factorului , metoda Hilber, Hughes i Taylor a factorului , etc. Datorit neliniaritii problemei, se adopt n general proceduri incremental-iterative (Pinho, 2007b). O astfel de procedur implic aplicarea ncrcrilor n incremente de timp predefinite, echilibrul dinamic fiind soluionat printr-o schem iterativ, care se aplic pn la atingerea convergenei sau a limitei impuse asupra numrului de iteraii. Dup fiecare pas de incrementare, matricea de rigiditate a structurii se actualizeaz, pentru a reflecta modificarea rigiditii structurii datorit comportrii neliniare. Se pot folosi mai multe criterii de convergen, cum ar fi cele bazate pe deplasare/rotire, for/moment sau energie (Pinho, 2007b). Criteriul de convergen bazat pe deplasare/rotire ofer un control local direct al preciziei obinut de soluia problemei, de obicei fiind suficient pentru o precizie global. Criteriul de convergen bazat pe for/moment este recomandat dac criteriul de convergen bazat pe deplasare nu este suficient pentru echilibrarea eforturilor din elementele structurale. Precizia maxim se poate obine dac se combin criteriile de convergen de deplasare i for, n schimb stabilitatea maxim a procedurii de calcul se obine dac se adopt un singur criteriu d convergen. 98

De regul dimensiunea pasului de timp de integrare este aleas n intervalul 0.005 0.02 sec. Pot fi folosii algoritmi care ajusteaz automat dimensiunea pasului de integrare ntre nite limite prestabilite, mrind pasul de integrare atunci cnd soluia converge cu uurin i micorndu-l atunci cnd convergena se atinge mai greu. Un calcul dinamic neliniar reprezint teoretic modelul cel mai "exact" al rspunsului seismic al unei structuri. Avantajul principal al acestei metode de calcul const n faptul c modelul structural reflect posibilitatea apariiei unor deformaii plastice n structur. Se poate verifica tipul de mecanism plastic al structurii (parial sau global) i msura n care sunt prentmpinate deformaiile plastice n elementele nedisipative ale structurii. n cazul unui calcul dinamic neliniar, verificarea elementelor disipative se realizeaz direct prin comparaia cerinei de deformaie plastic cu capacitatea. Cu alte cuvine, se verific direct ductilitatea elementului, ceea ce nu este posibil printr-un calcul elastic (liniar). Elementele nedisipative, care trebuie s rmn n domeniul elastic n timpul aciunii seismice, se verific n termeni de eforturi (rezisten i stabilitate), calculul dinamic neliniar oferind direct eforturile care se pot dezvolta n aceste elemente la formarea mecanismului plastic n structur. Dezavantajul principal al calcului dinamic neliniar const n faptul c acesta este foarte laborios, necesitnd programe de calcul mai sofisticate, modelarea comportrii plastice a elementelor structurale i prelucrarea unui volum mare de rezultate. De aceea, aceast metod de calcul nu se folosete n mod curent n proiectare. n schimb, calculul dinamic neliniar este util n evaluarea performanei seismice a unor construcii noi de importan ridicat, sau care au o form foarte complex, dup ce acestea au fost dimensionate folosind metode uzuale de calcul. Un alt domeniu de aplicare a calcului dinamic neliniar este cel al evalurii performanei seismice a cldirilor existente neconformate seismic. Aceste structuri nu respect cerinele de conformare seismic i detaliile constructive din normele seismice moderne care s le asigure un rspuns ductil. De aceea, metodele de calcul elastic n acest caz sunt mai puin concludente.

4.4 Regularitatea structural i implicaiile asupra calculului structural

Observaii ale avariilor suferite de structuri n cutremurele produse n trecut demonstreaz c structurile regulate au un rspuns seismic mult mai favorabil dect structurile neregulate. Cu toate acestea, stabilirea exact a "gradului de regularitate" a unei structuri este deosebit de complex datorit multitudinii factorilor i caracteristicilor structurale care trebuie late n consideraie (Fardis et. al., 2005). Recunoscnd aceast dificultate, SR EN 1998-1:2004 precizeaz o serie de criterii principiale ce trebui respectate pentru a putea considera o structur ca fiind regulat (vezi paragraful 4.2.3 din SR EN 1998-1:2004). Aceste criterii se refer att la regularitatea n plan, ct i la cea n elevaie. Regularitatea n plan este o caracteristic unic a unii structuri. n schimb, clasificarea funcie de regularitatea n elevaie poate fi diferit pe fiecare dintre direciile principale ale structurii. n cazul cldirilor separate prin rosturi, din considerente de uniformitate seismic sau al reducerii efectelor variaiilor de temperatur, rezult uniti dinamice independente. n acest caz, clasificarea din punct de vedere al regularitii se face pentru fiecare unitate n parte. Clasificarea funcie de regularitatea structurilor are implicaii asupra urmtoarelor aspecte ale calculului la aciunea seismic: modelul structural, care poate fi plan sau spaial; metoda de calcul structural, care poate fi cea cu fore laterale sau metoda de calcul modal cu spectre de rspuns; valoarea factorului de comportare q, care trebuie redus n cazul structurilor neregulate pe vertical.

99

Urmnd aceast abordare, SR EN 1998-1:2004 nu interzice proiectarea structurilor neregulate. n schimb, descurajeaz folosirea unor configuraii neregulate, impunnd metode de calcul mai sofisticate i fcndu-le mai puin economice (prin impunerea unor factori de comportare redui).

4.4.1

Criterii de regularitate n plan

Condiiile de regularitate n plan sunt descrise n paragraful 4.2.3.2 din SR EN 1998-1:2004. O structur regulat n plan trebuie s aib o distribuie simetric n plan a rigiditii i maselor n raport cu dou axe ortogonale. Configuraia n plan trebuie s fie compact, apropiat de o form poligonal convex. Atunci cnd exist retrageri n plan, acestea trebuie s fie ct mai reduse (la fiecare retragere aria dintre conturul exterior al planeului i linia poligonal convex n care se ncadreaz planeul nu depete 5 % din aria planeului, vezi Figura 111) i nu afecteze rigiditatea planeului n planul su. Pentru a permite o distribuie a forelor seismice la sistemele de preluare a forelor laterale, rigiditatea n plan a planeelor trebuie s fie suficient de mare pentru a permite modelarea acestora ca i diafragme rigide. Zvelteea cldirii n plan = Lmax/Lmin nu trebuie s fie mai mare de 4, unde Lmax i Lmin sunt dimensiunile n plan ale cldirii respectiv cea mai mare i cea mai mic, msurate pe direciile ortogonale de referin (vezi Figura 112).
linia poligonala convexa n care se ncadreaza planseul Aria retragerii A1 Aria retragerii A2

Aria planseului, A

Aria retragerii A3 Cerinta de regularitate n plan: A10.05, A20.05, A30.05 si A40.05

Aria retragerii A4

Figura 111. Condiia impus retragerilor n plan ale planeului pentru a clasifica structura regulat n plan.

Figura 112. Condiia impus zvelteii cldirii plan pentru a clasifica structura regulat. Pentru a clasifica o structur regulat n plan conform SR EN 1998-1:2004, mai este necesar ca la fiecare nivel i pe fiecare direcie de calcul x i y, excentricitatea e0 i raza de torsiune r s fie n conformitate cu cele dou condiii de mai jos:

100

e0x 0.30 rx i e0y 0.30 ry rx ls i ry ls

(49) (50)

unde: e0x, e0y distana dintre centrul de rigiditate i centrul maselor, msurat n direcie normal pe direcia de calcul (vezi Figura 124); rx, ry raza de torsiune egal cu rdcina ptrat a raportului ntre rigiditatea structurii la torsiune i rigiditatea lateral pe direcia de calcul; ls raza de giraie a maselor planeului n plan (rdcina ptrat a raportului dintre (a) momentul de inerie polar al maselor n plan fa de centrul maselor planeului i (b) masa nivelului). De regul, pentru structurile regulate n plan primele dou moduri proprii de vibraie reprezint moduri de translaie pe cele dou direcii principale orizontale ale structurii (x i y). Condiia din relaia (50) asigur faptul c modul propriu de vibraie fundamental nu este unul de torsiune dup axa vertical z i previne o cuplare puternic a rspunsului de translaie i a celui de torsiune, care este considerat necontrolabil i potenial forte periculos (Fardis et al., 2005). Se menioneaz faptul c dac sistemele de preluare a ncrcrilor laterale sunt distribuite uniform n plan, sau sunt amplasate pe perimetrul cldirii (vezi Figura 113a), relaia (50) este verificat implicit. n schimb, dac sistemele de preluare a ncrcrilor laterale (cum ar fi cadrele contravntuite sau pereii structurali) sunt concentrate ntr-un nucleu concentrat aproape de centrul planului (vezi Figura 113b), condiia (50) s-ar putea s nu fie ndeplinit i trebuie verificat explicit (Fardis et al., 1995).
sistem de preluare a fortelor laterale sistem de preluare a fortelor laterale sistem de preluare a fortelor laterale sistem de preluare a fortelor laterale

Figura 113. Dispunerea n plan favorabil (a) i nefavorabil (b) a sistemelor de preluare a forelor laterale. n cazul n care se adopt un model spaial ala structurii i se determin modurile proprii de vibraie, aceste rezultate pot fi folosite pentru a demonstra ndeplinirea condiiei (50). Astfel, dac modul de torsiune are perioada proprie de vibraie mai mic dect modurile de translaie, relaia (50) poate fi considerat satisfcut (Fardis et al., 1995). La cldirile cu un singur nivel centrul de rigiditate este definit ca centrul de rigiditate lateral a componentelor principale la seism. Raza de torsiune r este definit ca rdcina ptrat a raportului dintre rigiditatea la torsiune global fa de centrul de rigiditate lateral i rigiditatea lateral global, pe o direcie, lund n considerare toate componentele principale la seism pe aceast direcie. Centrul de rigiditate lateral este punctul n plan care satisface urmtoarea condiie: orice set de fore laterale aplicate nivelelor cldirii n acel punct produc doar translaii ale etajelor, fr nicio torsiune n jurul axei verticale. Centrul de rigiditate poate fi determinat n mod unic doar la cldirile cu un singur nivel. La cldirile multietajate, centrul de rigiditate lateral nu poate fi determinat n mod unic, poziia acestui depinznd de distribuia forelor laterale folosite. O definiie simplificat, pentru clasificarea regularitii structurale n plan i pentru calculul aproximativ al efectelor la torsiune este posibil dac sunt satisfcute urmtoarele dou condiii: 101

Toate sistemele de preluare a ncrcrilor laterale, cum ar fi nucleele, pereii structurali, sau cadrele trebuie s fie continue de la fundaie pn la vrful cldirii. Deformatele sistemelor individuale din ncrcri laterale nu sunt foarte diferite. Aceast condiie poate fi considerat satisfctoare n cazul sistemelor n cadre sau cu perei structurali. In general aceast condiie nu este satisfcut la sistemele duale. La cadre i la perei zveli cu deformaii de ncovoiere predominante, poziia centrelor de rigiditate i raza de torsiune a tuturor etajelor se poate calcula ca fiind centrul momentelor de inerie al seciunilor transversale ale elementelor verticale, conform urmtoarelor relaii (Fardis et al., 1995):

xcs =

( x EI ) ( EI )
y y

ycs =

( y EI ) ( EI )
x x

(51)

rx =

(x

( EI )
y

EI y + y 2 EI x )

ry =

(x

EI y + y 2 EI x )

( EI )
x

(52)

unde EIx i EIy sunt rigiditile la ncovoiere ale elementelor verticale ntr-un plan vertical paralel cu axa x, respectiv y. n cazul altor sisteme structurale, de exemplu cadre contravntuite, relaiile (51) i (52) pot fi adaptate nlocuind temenii EIx i EIy cu rigiditile Kx i Ky sistemelor de preluare a ncrcrilor verticale pe direcia x, respectiv y.

4.4.2

Criterii de regularitate n elevaie

Pentru ca o structur s fie considerat regulat n elevaie, ea trebuie s respecte urmtoarele condiii (paragraful 4.2.3.2 din SR EN 1998-1:2004): Sistemele de preluare a forelor laterale trebuie s se dezvolte fr ntreruperi de la fundaii pn la ultimul nivel al structurii. Masa i rigiditatea lateral a structurii trebuie s fie constante sau s se reduc gradual cu nlimea. La cldirile n cadre raportul dintre rezistena efectiv a etajului i rezistena necesar din calcul s nu varieze disproporionat ntre etajele adiacente. Atunci cnd exist retrageri, acestea trebuie s se ncadreze n limitele exemplificate n Figura 114.

102

L1 L2 0.2 L1

L3 + L1 0.2 (retrageri la o nlime peste 0.15H) L

L3 + L1 0.5 (retrageri la o nlime sub 0.15H) L

L L2 0.3 L L1 L2 0.1 L1

Figura 114. Criterii de regularitate pentru structuri cu retrageri pe nlime (SR EN 19981:2004).

4.4.3

Alegerea metodei de calcul structural

Regularitatea n plan a structurii implic o excentricitate mic ntre centrul de mas (CM) i cel de rigiditate (CR), adic efecte de torsiune reduse. n acest caz forele seismice care acioneaz pe o anumit direcie sunt preluate doar de sistemele de rezisten dispuse pe aceeai direcie, care se ncarc n mod egal (vezi Figura 82a). Aceasta permite analiza fiecrui sistem de preluare a forelor laterale n parte, adic folosirea unui model plan. Structurile care nu sunt regulate n plan implic efecte de torsiune importante i, n consecin, sistemele structurale de preluare a forelor laterale dispuse pe direcia considerat a forelor seismice se ncarc n mod neuniform. n plus, componenta aciunii seismice care acioneaz dup o anumit direcie va solicita i sistemele de rezisten dispuse perpendicular pe aceasta (vezi Figura 82b). n aceste condiii, este dificil determinarea aportului diverselor sisteme de rezisten la preluarea aciunii seismice dac se folosesc modele plane. n acest caz, soluia cea mai simpl de determinare a rspunsului structural o constituie utilizarea unui model spaial al structurii. n concluzie, regularitatea n plan afecteaz modelul structural, care poate fi unul plan (2D) n cazul structurilor regulate n plan, i trebuie s fie unul spaial (3D) pentru structurile neregulate n plan. Structurile care sunt regulate n elevaie i care nu sunt foarte flexibile (perioada proprie de vibraie T1 trebuie s fie mai mic dect minimul dintre 4TC i 2.0 sec), rspund preponderent n modul fundamental de vibraie. n consecin, aceste structuri pot fi analizate folosind metoda forelor laterale. Structurile care nu sunt regulate n elevaie au o contribuie semnificativ a modurilor proprii de vibraie superioare la rspunsul total. n consecin, acestea trebuie analizate folosind un calcul modal cu spectre de rspuns. n concluzie, regularitatea n elevaie afecteaz metoda de calcul, care poate fi metoda forelor laterale dac

103

structura este regulat n elevaie, i trebuie s fie metoda de calcul modal cu spectre de rspuns dac structura este neregulat n elevaie. Se atrage atenie asupra faptului c regularitatea n plan i elevaie nu impun n mod absolut modelul structurii sau metoda de calcul. Astfel, orice structur poate fi analizat folosind un model spaial i un calcul modal cu spectre de rspuns. Funcie de regularitatea n plan i n elevaie proiectantul poate recurge la numite simplificri, cum ar fi modele mai simple (plane) i/sau metode de calcul mai simple (metoda forelor laterale).
2x 2x

D2y
Fx CR=CM Fx CM CR Y

e0y
D1y D1x

D1x
X
(a) (b)

Figura 115. Planul unei structuri cu o dispunere simetric a sistemelor de preluare a forelor laterale (a) i cu o dispunere nesimetric a acestora (b). n Tabelul 4 este prezentat sintetic relaia dintre regularitatea structurii (n plan i n elevaie) i simplificrile admise n calculul structural, precum i necesitatea reducerii factorului de comportare q, conform paragrafului 4.2.3.1 din SR EN 1998-1:2004. Tabelul 4. Consecina regularitii structurale asupra proiectrii structurii (SR EN 19981:2004). Factor de comportare (q) Regularitate Simplificare de calcul permis Calcul elastic liniar n plan n elevaie Model pentru calcul elastic liniar Da Da Plan Fore laterale * Valoarea de referin Da Nu Plan Modal Valoare redus (0.8q) Nu Da Spaial Fore laterale * Valoarea de referin Nu Nu Spaial Modal Valoare redus (0.8q) *Numai dac structura perioada proprie de vibraie T1 < min(4TC; 2.0 sec) Factorul de comportare q reflect capacitatea de deformare n domeniul plastic, precum i redundana i suprarezistena structurii. Valoarea de referin a acestui factor este precizat n SR EN 1998-1:2004 funcie de tipul structurii, materialul din care este realizat aceasta i clasa de ductilitate. Structurile care nu sunt regulate pe vertical sunt susceptibile de concentrri ale deformaiilor plastice n anumite pri ale structurii (o distribuie neuniform a cerinei de ductilitate), ceea ce este echivalent cu o ductilitate redus pe ansamblul structurii. Acest fapt implic necesitatea folosirii un factor de comportare q redus fa de valoarea de referin. Conform paragrafului 4.2.3.1(7) din SR EN 1998-1:2004, pentru cldirile neregulate n elevaie valorile factorului de comportare se obin multiplicnd valoarea de referin cu 0.8. Metodele de calcul la aciunea seismic folosite uzual n proiectare sunt (a) metoda forelor laterale i (b) metoda de calcul modal cu spectre de rspuns. Ca urmare SR EN 1998-1:2004 face referin doar la aceste dou metode de calcul atunci cnd discut implicaiile 104

regularitii n plan i n elevaie asupra modelului structural i a metodei de calcul. Cu toate acestea, prevederile normative pot fi extinse cu uurin i asupra celorlalte metode de calcul. Astfel, la fel ca i metoda forelor laterale, calculul static neliniar are la baz ipotez c rspunsul structurii este guvernat de modul fundamental de vibraie. De aceea, calcul static neliniar poate fi folosit doar pentru structuri care sunt regulate pe vertical i au perioada proprie de vibraie T1 mai mic dect minimul dintre 4TC i 2.0 sec. Structurile neregulate n elevaie trebuie analizate prin metode mai sofisticate, cum ar calculul dinamic liniar sau neliniar.

4.5 Modelarea structurii

4.5.1 Generaliti
n general, pentru calculul structurilor la aciunea seismic, modelul structurii trebuie s fie capabil s reprezinte ntr-un mod adecvat distribuia n structur a (1) maselor, (2) amortizrii i (3) a proprietilor mecanice ale structurii (vezi Figura 78). Funcie de metoda de calcul structural unele dintre acestea pot necesita o modelare mai simpl sau mai complex. n general, structura poate fi considerat ca fiind alctuit din sisteme de preluare a forelor gravitaionale i sisteme de preluare a forelor laterale, conectate la nivelul planeelor. Sisteme tipice de preluare a forelor laterale sunt structurile n cadre necontravntuite (cu noduri rigide), cadrele contravntuite (centric sau excentric) i pereii structurali (vezi Figura 116a-c). Cu excepia cadrelor necontravntuite cu noduri rigide, celelalte sisteme de preluare a forelor laterale impun restricii de ordin arhitectural, existnd n consecin limitri n ceea ce privete dispunerea acestora n structur. n plus, sistemele de preluare a forelor gravitaionale sunt n general mai economice dect cele de preluare doar a forelor laterale. De aceea, o structur tipic va conine att un sistem de preluare a forelor gravitaionale, ct i unul de preluare a forelor laterale (vezi Figura 116d), legate prin diafragme orizontale.
sistem de preluare a fortelor gravitationale

sistem de preluare a fortelor laterale

(a) (b) (c) (d)

Figura 116. Sisteme de preluare a forelor laterale: cadre necontravntuite cu noduri rigide (a), cadre contravntuite centric (b), perei structurali (c); sistem combinat de preluare a forelor laterale i gravitaionale (e).

n Figura 117 este exemplificat alctuirea unei structuri metalice cu dou deschideri pe direcia x, trei travei pe direcia y i trei nivele (un regim de nlime P+2). ncrcrile gravitaionale sunt preluate de grinzile secundare articulate i de cadrele interioare. Sistemul de preluare a ncrcrilor laterale este dispus pe perimetrul cldirii (pentru asigurarea unei bune rezistene i rigiditi la torsiune), fiind compus din cadre necontravntuite cu noduri rigide pe direcia x i cade contravntuite centric pe direcia y. Planeele de beton armat (care 105

nu sunt reprezentate n desen) ndeplinesc rolul de diafragmele orizontale, asigurnd conlucrarea spaial a structurii i transferul forelor de inerie induse n planee de aciunea seismic ctre sistemul de preluare a forelor laterale.

Sistemul de preluare a fortelor gravitationale: - cadre necontravntuite cu noduri articulate - grinzi secundare articulate z y x y x

Sistemul de preluare a fortelor laterale pe directia x: cadre necontravntuite cu noduri rigide

Sistemul de preluare a fortelor laterale pe directia y: cadre contravntuite centric

Figura 117. Sisteme de preluare a ncrcrilor laterale i gravitaionale: exemplu.

4.5.2

Modelarea maselor

Modelarea corect a masei structurii este extrem de important n calculul la aciunea seismic, "forele seismice" fiind de fapt fore de inerie care apar datorit acceleraiei induse maselor structurii. Este important s nu se confunde masa cu greutatea structurii, aceasta din urm fiind fora produs de acceleraia gravitaional de pe Terra ce acioneaz asupra unei mase. n general, masa unui corp poate fi redus n centrul de greutate al acestuia, prin trei componente de translaie i trei componente de rotaie. Masa unei structuri este distribuit n ntreg volumul acesteia (vezi Figura 118a). Totui, pentru a simplifica calculul structural, n cele mai multe cazuri, masa poate fi considerat concentrat n nodurile modelului structural (Figura 118b). n general, componentele de rotire ale maselor au o influen minor asupra rspunsului dinamic al structurilor i sunt neglijate. n cazul unui cadru plan, masele obinute n acest mod vor avea componente pe cele dou direcii de translaie (orizontal i vertical). Considernd barele structurii infinit rigide axial i neglijnd componenta vertical a micrii seismice, masele structurii pot fi considerate concentrate la nivelul planeelor structurii, acionnd doar pe direcia orizontal (Figura 118c).
d e

mf mc

ma

mb

m1

(a)

(b)

(c)

Figura 118. Un cadru plan cu masa distribuit (a), modelul acesteia cu masele concentrate n noduri (b) i cu masa concentrat la nivelul planeelor (c). La modelele spaiale ale structurilor, atunci cnd planeele nu pot fi considerate infinit rigide n planul lor (de exemplu cazul planeelor din lemn, sau a celor din beton armat cu goluri de dimensiuni mari), masele pot fi considerate concentrate n nodurile structurii, conform suprafeei aferente (Figura 119a). n astfel de cazuri se pot neglija componentele de rotire ale 106

maselor, n calculul structural considerndu-se doar componentele de translaie. Pentru un model spaial la care se neglijeaz componenta vertical a micrii seismice, masele pot fi concentrate n nodurile structurii, considernd doar componentele de translaie dup cele dou direcii orizontale. n cazul n care planeele pot fi considerare infinit rigide n planul lor (de exemplu n cazul planeelor din beton armat, cu o form regulat i goluri de dimensiuni mici), masele aferente unui nivel pot fi concentrate n centrul de mas al acelui nivel (vezi paragraful 4.3.1 din SR EN 1998-1:2004). Reducerea numrului de mase discrete dintr-un model structural este deosebit de important din punct de vedere al efortului de calcul, deoarece prin aceasta se reduc numrul de grade de libertate dinamic, respectiv dimensiunea problemei. Masele concentrate n centrul de mas al planeului vor avea componente dup direciile gradelor de libertate ale diafragmelor rigide (dou translaii n plan orizontal i o rotire fa de axa vertical, vezi Figura 119b). Componentele de translaie ale masei se determin nsumnd toate masele aferente nivelului respectiv:

M x = M y = mi

(53)

Componenta de rotire a masei de nivel Mzz poart denumirea de moment de inerie al masei i se poate determina conform relaiei:

M zz = mi di2

(54)

unde di este distana de la centrul de mas la masa discret mi (vezi Figura 119c). n cazul unei mase distribuite uniform pe o suprafa, momentul de inerie al masei se calculeaz ca i produsul dintre momentul de inerie polar i valoarea masei uniform distribuit pe suprafa.
yi

mxi Y

Mx X Mzz

CM

(a)

(b)

(c)

Figura 119. Concentrarea maselor n noduri la planee flexibile (a); concentrarea masei n centrul de mas n cazul unor diafragme rigide (b); masa mi i distana di pentru calcul momentului de inerie al masei (c). n programele de calcul structural efectul de diafragm rigid este de regul modelat prin impunerea nodurilor de la nivelul unui planeu a unei legturi de tip "diafragm rigid". n astfel de situaii, numrul gradelor de libertate dinamic este redus automat, masa nodurilor individuale (vezi Figura 119a) fiind concentrat n centrul de mas al nivelului (vezi Figura 119b). Se atrage atenia asupra faptului c modelarea maselor trebuie s fie corelat cu modelul structurii (plan sau spaial) i cu modelul aciunii seismice. Masele genereaz fore de inerie pe direciile n care vibreaz structura (adic pe direciile n care masele au acceleraii). Astfel, atunci cnd este necesar luarea n calcul a componentei verticale a aciunii seismice, pe lng aceasta, este necesar modelarea componentelor verticale ale maselor. 107

di

My

mi

4.5.3

Modelarea amortizrii

n cazul metodei forelor laterale, metodei de calcul modal cu spectre de rspuns i a calculului static neliniar (la determinarea deplasrii int) amortizarea nu necesit o modelare explicit, deoarece efectul acesteia asupra rspunsului structural este inclus n spectrele de rspuns. Modelarea explicit a amortizrii este ns necesar pentru calculul dinamic liniar i calculul dinamic neliniar. Integrarea ecuaiei de micare folosind metode numerice presupune cunoaterea matricei de amortizare [c]. ntruct obinerea matricei de amortizare pe baza caracteristicilor geometrice ale structurii i proprietilor materialelor componente nu este posibil din punct de vedere practic, au fost propuse modele n care matricea de amortizare este proporional cu matricea de mas, respectiv cu cea de rigiditate:

[ c ] = a0 [ m]

[c ] = a1 [ k ]

(55)

n cazul amortizrii proporionale cu masa, fraciunea din amortizarea critic corespunztoare modului n este:

n =

a0 1 2 n

(56)

n acest caz amortizarea este invers proporional cu pulsaia proprie (vezi Figura 120a). Coeficientul a0 poate fi determinat astfel ca s reprezinte fraciunea din amortizarea critic dat ntr-un mod oarecare, de exemplu, i n modul i. Rezult din ecuaia (56):

a0 = 2ii

(57)

Cunoscnd coeficientul a0, matricea de amortizare se poate determina din ecuaia (55)a, iar fraciunea din amortizarea critic din orice alt mod, de exemplu modul n, este dat de (56). n mod similar, fraciunea din amortizarea critic poate fi raportat la coeficientul a1 n cazul amortizrii proporionale cu rigiditatea. n acest caz:

n =

a1 n 2

(58)

Fraciunea din amortizarea critic crete liniar cu pulsaia proprie (vezi Figura 120a). Coeficientul a1 poate fi determinat astfel ca s reprezinte fraciunea din amortizarea critic dat ntr-un mod oarecare, de exemplu, j n modul j. Rezult din ecuaia (58):

a1 =

2 j

(59)

Cunoscnd coeficientul a1, matricea de amortizare se poate determina din ecuaia (55)b, iar fraciunea din amortizarea critic din orice alt mod, de exemplu modul n, este dat de (58)b. Nici una dintre cele dou tipuri de amortizare nu este potrivit sistemelor cu mai multe grade de libertate dinamic, deoarece evidena experimental indic valori ale fraciunii din amortizarea critic similare pentru mai multe moduri proprii de vibraie. O soluie simpl a acestei probleme o constituie amortizarea de tip Rayleigh, care se obine prin combinarea modelelor de amortizare proporional cu masa i amortizare proporional cu rigiditatea:

[ c ] = a0 [ m] + a1 [ k ]
Fraciunea din amortizarea critic n modul n pentru un astfel de model este:

(60)

108

n =

a0 1 a1 + n 2 n 2

(61)

Coeficienii a0 i a1 pot fi determinai astfel ca s reprezinte fraciunea din amortizarea critic dat n dou moduri oarecare, de exemplu i i j n modurile i i j. Scriind ecuaia (61) pentru cele dou moduri proprii n form matriceal rezult:

1 1 i 2 1 j

i a0 i = j a1 j

(62)

Dac se consider aceeai fraciune din amortizarea critic n cele dou moduri proprii, rezolvnd ecuaia (62) obinem:

a0 =

2i j

i + j

a1 =

2 i + j

(63)

Cunoscnd coeficienii a0 i a1, matricea de amortizare se poate determina din ecuaia (60), iar fraciunea din amortizarea critic din orice alt mod, de exemplu modul n, este dat de (61) i reprezentat grafic n Figura 120b.

Figura 120. Variaia amortizrii modale funcie de pulsaie: amortizarea proporional cu masa i amortizarea proporional cu rigiditatea (a); amortizarea de tip Rayleigh (b), Chopra, 2001. n probleme practice, modurile i i j se aleg astfel ca fraciunea din amortizarea critic s reprezinte valori rezonabile n toate modurile proprii de vibraie care contribuie semnificativ la rspunsul structurii. De exemplu, dac fraciunea din amortizarea critic se atribuie modurilor 1 i 4, modurile 2 i 3 vor avea o fraciune din amortizarea critic uor mai mic dect , iar modurile 5 i mai mari o amortizare mai mare dect . Modurile proprii mai mari dect al cincilea vor avea o fraciune din amortizarea critic care crete cu pulsaia proprie, rspunsul acestora fiind practic eliminat din cauza unei amortizri exagerate.

4.5.4

Modelarea proprietilor mecanice ale structurii

n cazul metodelor de calcul elastic (metoda forelor laterale, metoda de calcul modal cu spectre de rspuns i calculul dinamic liniar) modelul structurii trebuie s reprezint adecvat distribuia rigiditilor n cldire (vezi paragraful 4.3.1 din SR EN 1998-1:2004). Pe lng rigiditatea elementelor structurale, modelul structural trebuie s includ rigiditatea mbinrilor, a panoului de inim a stlpului i a prinderilor n fundaii. Pe lng acestea, modelul structural trebuie s includ i elementele nestructurale care pot avea o influen semnificativ asupra rspunsului structurii seismice principale. 109

n cazul metodelor de calcul plastic (calculul static neliniar i calculul dinamic neliniar) modelul structurii trebuie s includ i rezistena (vezi paragraful 4.3.3.4.1 din SR EN 19981:2004), sau mai bine zis comportarea structurii n domeniul post-elastic. Majoritatea structurilor metalice pentru cldiri pot fi modelate cu elemente de tip bar. Comportarea inelastic a elementelor structurale pentru calculul la aciunea seismic se modeleaz n mod uzual prin dou modaliti diferite: plasticitate concentrat i plasticitate distribuit. Modelul cu plasticitate concentrat a unei bare ncovoiate este alctuit dintr-o poriune elastic i articulaii plastice la capetele barei (vezi Figura 121). Deformaiile plastice ntr-un astfel de element se produc doar n articulaiile plastice punctuale. Acestea sunt amplasate la capetele barei deoarece anume acolo se nregistreaz n general momentele maxime pe bar. Acest model de plasticitate are avantajul c este eficient numeric i permite adoptarea a diferite relaii constitutive (curbe histeretice) care s modeleze fenomene precum: consolidare, degradare de rezisten i rigiditate, lunecri, etc. Modelul poate fi extins pentru a ine cont de interaciunea dintre momentul ncovoietor i fora axial. n acelai timp, interpretarea rezultatelor este foarte comod, deoarece calculul structural furnizeaz rotirile plastice n articulaii, care pot fi comparate direct cu valorile capabile. Totui, modelul de bar cu plasticitate concentrat are i o serie de dezavantaje. Astfel, calibrarea rspunsului histeretic necesit o experien bogat n acest sens. Poziia predefinit a articulaiilor plastice poate conduce la incapacitatea de a modela corect deformaiile plastice (de exemplu atunci cnd momentul maxim nu este nregistrat la capetele barei). Nu n ultimul rnd, acest model nu poate Modelul de plasticitate concentrat poate fi adaptat relativ uor i la alte tipuri de solicitri: axiale (pentru modelarea contravnturilor), de forfecare (pentru modelara linkurilor), etc. n modelul de bar cu plasticitate distribuit (vezi Figura 122) rspunsul unei seciuni se obine prin integrarea rspunsului individual al unor fibre n care este discretizat seciunea. Fibrele sunt caracterizate prin relaii uniaxiale tensiune-deformaie specific. mprind bara ntr-o serie de segmente, modelul devine capabil s modeleze explicit plasticizarea progresiv pe seciune i dea lungul barei. Un alt avantaj l constituie modelarea natural a interaciunii dintre moment i for axial. Principalele dezavantaje ale modelului de bar cu plasticitate distribuit sunt puterea mare de calcul de care are nevoie i interpretarea mai anevoioas a rezultatelor.
M

parte elastica EI

articulatie plastica

Figura 121. Modelarea unei bare ncovoiate cu articulaii plastice.

110

nod 1

nod 2

Sectiuni de integrare

Figura 122. Modelarea unei bare ncovoiate cu plasticitate distribuit. O problem specific de modelare a structurii exist n cazul cadrelor metalice contravntuite centric cu contravntuiri dispuse n X (contravntuiri diagonale), vezi Figura 123a. Conform paragrafului 6.7.2 din SR EN 1998-1:2004, n calculul elastic (prin metoda forelor laterale sau calculul modal cu spectre de rspuns) se iau n considerare numai contravntuirile ntinse, cele comprimate fiind neglijate din cauza flambajului. n cazul metodei de calcul cu fore laterale, contravntuirile comprimate pot fi identificate uor i eliminate din modelul structural (vezi Figura 123b). ntr-un calcul modal cu spectre de rspuns nu este posibil identificarea contravnturilor comprimate, deoarece rezultatele calculului reprezint o nfurtoare a efectelor aciunii seismice considerat n ambele sensuri. Totui, se poate elimina cte una dintre cele dou diagonale din fiecare panou contravntuit (vezi Figura 123b), considernd eforturile din contravntuiri ca fiind de ntindere, indiferent de semnul obinut din calcul.
F

(a)

(b)

Figura 123. Schema unui cadru contravntuit centric cu contravntuiri n X (a) i modelul structural pentru un calcul elastic (b). Atunci cnd se folosete o metod de calcul plastic (metoda de calcul static neliniar sau metoda de calcul dinamic neliniar), modelul structural include att contravntuirile ntinse, ct i cele comprimate (vezi Figura 123a) contravntuirile necesitnd un model capabil s reflecte att comportarea nainte de flambaj, ct i dup acesta.

4.5.5

Efectele de torsiune accidental

n cazul construciilor cu planee indeformabile n planul lor, efectele generate de incertitudinile asociate distribuiei maselor de nivel i/sau variaiei spaiale a micrii seismice 111

a terenului se consider prin introducerea unei excentriciti accidentale adiionale. Aceasta trebuie luat n calcul pentru fiecare direcie principal a structurii i pentru fiecare nivel, i se raporteaz la centrul maselor. Conform paragrafului 4.3.2 din SR EN 1998-1:2004, excentricitatea accidental se calculeaz cu expresia (vezi Figura 124):

eai = 0.05 Li

(64)

unde: eai excentricitatea accidental a masei de la nivelul i fa de poziia calculat a centrului maselor, aplicat pe aceeai direcie la toate nivelurile Li dimensiunea planeului perpendicular pe direcia aciunii seismice.

eax y x Lx
Figura 124. Definiia excentricitii accidentale. Aplicarea direct a acestor prevederi implic determinarea componentelor de translaie i de rotire a masei concentrat n centrului maselor (CM) i deplasarea acesteia din poziia sa nominal pe fiecare direcie cu excentricitatea adiional (vezi Figura 125). Aceast procedur poate fi aplicat pentru toate metodele de calcul structural.

CM Fx

eay

Ly

CM Fy

CM - pozitie nominala

CM - pozitie deplasata

y x eax Lx

eay

Ly

Figura 125. Modelarea direct a excentricitii accidentale. Conform paragrafului 4.3.3.2.4 din SR EN 1998-1:2004, n cazul unui calcul cu fore laterale pe un model spaial al structurii, efectele accidentale de torsiune pot fi luate n considerare multiplicnd efectele aciunilor corespunztoare elementelor de rezisten care lucreaz independent cu un factor dat de relaia:

= 1 + 0.6

x Le

(65)

unde: x este distana n plan dinte elementul structural i centrul maselor cldirii, msurat perpendicular pe direcia aciunii seismice considerate; 112

Le

este distana n plan dintre dou din cele mai deprtate elemente de preluare a ncrcrilor laterale, aceast distan fiind msurat perpendicular pe direcia aciunii seismice considerate.

n cazul unui calcul cu fore laterale pe un model plan al structurii, efectele accidentale de torsiune pot fi luate n considerare multiplicnd efectele aciunilor corespunztoare elementelor de rezisten care lucreaz independent cu un factor dat de relaia:

= 1 + 1.2

x Le

(66)

Conform paragrafului 4.3.3.3 din SR EN 1998-1:2004, n cazul n care pentru obinerea rspunsului seismic se utilizeaz calculul modal cu spectre de rspuns pe un model spaial al structurii, efectul de torsiune produs de o excentricitate accidental se poate considera prin introducerea la fiecare nivel a unui moment de torsiune (vezi Figura 126):

M ai = eai Fi
n care: Mai moment de torsiune aplicat la nivelul i n jurul axei sale verticale eai excentricitate accidental a masei de la nivelul i conform relaiei (64) Fi fora seismic orizontal aplicat la nivelul i

(67)

Momentul de torsiune se calculeaz pentru toate direciile i sensurile considerate n calcul.

M3 M2 M1

Figura 126. Modelarea efectelor excentricitii accidentale prin momente de torsiune aplicate n centrul de mas al planeelor. n cazul n care pentru obinerea rspunsului seismic se utilizeaz calculul modal cu spectre de rspuns pe un model plan al structurii, efectele accidentale de torsiune pot fi luate n considerare multiplicnd efectele aciunilor corespunztoare elementelor de rezisten care lucreaz independent cu un factor dat de relaia (66). Conform paragrafului 4.3.3.4.2.7 din SR EN 1998-1:2004, n cazul n care pentru obinerea rspunsului seismic se utilizeaz calculul static neliniar pe un model spaial al structurii, efectul de torsiune produs de o excentricitate accidental se poate considera prin factorul de amplificare care se aplic deplasrilor de pe latura rigid/puternic se bazeaz pe rezultatele analizei modale elastice a modelului spaial. n cazul n care pentru obinerea rspunsului seismic se utilizeaz calculul static neliniar pe un model plan al structurii, efectele accidentale de torsiune pot fi luate n considerare multiplicnd efectele aciunilor corespunztoare elementelor de rezisten care lucreaz independent cu un factor dat de relaia (66).

113

4.6 Combinarea efectelor componentelor aciunii seismice

Aciunea seismic este reprezentat prin trei componente de translaie ortogonale (dou orizontale i una vertical) ce acioneaz simultan. Toate componentele aciunii seismice au o contribuie mai mic sau mai mare la efectele aciunii seismice (deplasri laterale ale nodurilor structurii, eforturi i tensiuni n elementele structurale, etc.). n Figura 127 se exemplific acest aspect pe baza forei axiale dintr-un stlp al structurii, care se consider acionat doar de componentele orizontale ale aciunii seismice (Fx i Fy). Forele seismice Fx genereaz efortul axial N1x, iar componenta Fy a aciunii seismice genereaz efortul axial N1y. Efortul axial total, ca i efect al aciunii seismice pe ambele direcii orizontale este N1. Valorile de vrf ale acceleraiei terenului pentru componentele orizontale ale micrii seismice nu au loc la acelai moment de timp. Acest fenomen este exemplificat n Figura 95 pentru componentele N-S, E-W i vertical ale nregistrrii seismice de la staia INCERC a cutremurului din 04.03.1997 din Vrancea. n plus, din cauza unor rigiditi n general diferite pe cele dou direcii orizontale, structura are perioade proprii de vibraie diferite pe cele dou direcii. Deoarece rspunsul seismic n timp al unei structuri este determinat ntr-o msur covritoare de perioada proprie de vibraie, efectele aciunii seismice din diferite componente ale sale au loc la momente de timp diferite, nefiind corelate statistic. Acest fapt afecteaz modul n care se determin efectele aciunii seismice, funcie de metoda de calcul structural folosit.

Figura 127. Exemplu de efecte ale componentelor aciunii seismice. n cazul unui calcul prin metoda forelor laterale sau a unui calcul modal cu spectre de rspuns se determin direct valorile de vrf ale efectelor aciunii seismice. Folosind exemplul din Figura 127, structura se analizeaz pe rnd din cele dou componente orizontale Fx i Fy, obinndu-se valorile de vrf ale rspunsului (N1x i N1y). Efectul total al ambelor componente orizontale ale aciunii seismice (N1) nu este ns egal cu suma algebric a efectelor aciunii seismice considerate separat pe cele dou direcii (N1x i N1y), deoarece aceste metode de calcul estimeaz direct valorile de vrf ale rspunsului, necunoscndu-se timpul la care au loc. De aceea, atunci cnd se utilizeaz metode de calcul care determin direct valorile de vrf ale efectelor aciunii seismice, este necesar folosirea unui procedeu de combinare a efectelor aciunii seismice care s reflecte acest fenomen. Conform paragrafului 4.3.3.5 din SR EN 1998-1:2004, valoarea de vrf a efectului aciunii seismice, reprezentat prin aciunea simultan a dou componente orizontale ortogonale, se obine cu regula de combinare radical din suma ptratelor a fiecrei componente orizontale:
2 2 EEd = EEdx + EEdy

(68)

unde:

114

EEdx EEdy

reprezint efectele aciunii datorate aplicrii micrii seismice pe direcia axei orizontale x alese pentru structur, reprezint efectele aciunii datorate aplicrii micrii seismice pe direcia axei orizontale y, perpendicular pe axa x a structurii.

Ca o alternativ a metodei de mai sus, efectele aciunii seismice datorate combinaiei celor dou componente orizontale se pot calcula folosind urmtoarele combinaii:

EEdx "+ "0.3EEdy

0.3EEdx "+ " EEdy

(69) (70)

unde "+" nseamn "a se combina cu". Semnul fiecrei componente n combinaiile de mai sus se ia astfel nct efectul aciunii considerate s fie defavorabil. Aceast regul de combinare are la baz ipoteza c n momentul n care una dintre componentele aciunii seismice nregistreaz valoarea de vrf, cealalt component nregistreaz 30% din valoarea de vrf. Dintre cele dou metode de combinare a efectelor componentelor aciunii seismice, se recomand utilizarea regulii radical din suma ptratelor, deoarece aceasta este mai versatil, iar sistemul de axe ales nu afecteaz rezultatele (Wilson, 2002). Acest ultim aspect este deosebit de important n cazul structurilor cu geometrie complex, neregulate n plan i a celor care nu au definite un sistem clar "direcii principale" ortogonale (de exemplu cldirile cu form circular n plan). n cazul n care se ine cont i de componenta vertical a micrii seismice, relaiile (68) - (70) devin:
2 2 2 EEd = EEdx + EEdy + EEdz

(71) (72) (73) (74)

0.3EEdx "+ "0.3EEdy "+ " EEdz

EEdx "+ "0.3EEdy "+ "0.3EEdz

0.3EEdx "+ " EEdy "+ "0.3EEdz unde EEdz reprezint efectele aciunii seismice datorate aplicrii componentei verticale.

Cu toate c regulile de combinare a efectelor aciunii seismice date de relaiile (68) - (70) sunt fundamentate doar pentru metode de calcul elastic, SR EN 1998-1:2004 extinde aceste reguli i asupra calculului static neliniar. n acest caz, EEdx i EEdy reprezint forele i deformaiile datorate aplicrii deplasrii int pe direcia x respectiv y. n cazul unui calcul dinamic liniar sau neliniar efectuat pe un model spaial al structurii dispare necesitatea unor reguli speciale de combinare a efectelor componentelor aciunii seismice, deoarece rspunsul total se obine direct prin aplicarea simultan a accelerogramelor pe dou sau trei direcii principale ale cldirii.

4.7 Calculul deplasrilor

Verificarea la starea limit de serviciu (SLS) are drept scop meninerea funciunii principale a cldirii n urma cutremurelor, care pot aprea de mai multe ori n viata construciei, prin limitarea degradrii elementelor nestructurale i a componentelor instalaiilor construciei. Pentru verificarea la SLS este necesar determinarea deplasrilor relative de nivel.

115

Atunci cnd se adopt o metod de calcul elastic (metoda forelor laterale i calculul modal cu spectre de rspuns), deplasrile obinute din calculul structural nu sunt relevante, deoarece rspunsul structurii este obinut pe baza unui spectrului de rspuns de proiectare, redus fa de cel elastic. Pentru a corecta aceast problem, innd cont de prevederile paragrafelor 4.3.4 i 4.4.3.2 din SR EN 1998-1:2004, n cazul metodelor de calcul elastic deplasrile laterale la SLS se determin cu relaia:

d s = qd d e

(75)

unde: ds deplasarea unui punct din sistemul structural ca efect al aciunii seismice la SLS; qd factorul de comportare pentru deplasri, luat egal cu q n absena altor prevederi; de deplasarea aceluiai punct din sistemul structural, determinat prin calcul static elastic sub ncrcri seismice de proiectare; factor de reducere care ine seama de intervalul de recuren al aciunii seismice asociat verificrilor pentru SLS. Pentru structuri din clasa de importan I i II, SR EN 1998-1:2004 prevede o valoare = 0.5. n Figura 128 este prezentat relaia dintre for tietoare de baz i deplasarea lateral la vrful unei structuri. n urma unui calcul elastic din forele de proiectare FEd se obine deplasarea de. Aceast deplasare este determinat pe baza spectrului de proiectare, redus prin intermediul factorului q fa de spectrul elastic, i nu reprezint deplasarea pe care o va nregistra structura sub efectul aciunii seismice la SLS. De aceea, este necesar estimarea deplasrii ds pe care o va nregistra structura supus aciunii seismice la SLS. Dac structura ar avea o comportare infinit elastic, aciunii seismice nereduse i-ar corespunde fora elastic qFEd i deplasarea qde. Deoarece intervalul mediu de recuren corespunztor cutremurului de calcul la SLS este mai mic dect cel corespunztor SLU, forele seismice corespunztoare SLS vor fi mai mici dect cele corespunztoare SLU. Valoarea forelor seismice corespunztoare SLS va fi, astfel, qFEd, iar a deplasrilor corespunztoare: ds = qde. Acest raionament, care explic relaia (75), se bazeaz pe principiul deplasrilor egale i este corect n mod riguros numai pentru structuri cu perioada proprie fundamental mai mare dect TC. Cu toate acestea, din motive de simplitate, SR EN 1998-1:2004 nu ine cont de relaia dintre caracteristicile micrii seismice (perioada de control TC), perioada proprie de vibraie a structurii i deplasrile inelastice ale structurii.
F qF Ed raspuns infinit elastic

qF Ed
F Ed

raspuns inelastic

de qde

qde

Figura 128. Calculul deformaiilor la SLS conform SR EN 1998-1:2004. 116

Verificarea la SLS se realizeaz prin limitarea deplasrilor relative de nivel corespunztoare unui cutremur cu intervalul mediu de recuren corespunztor SLS, conform urmtoarei relaii:

d rSLS = qd d re d rSLS ,a

(76)

unde: d rSLS deplasarea relativ de nivel sub aciune seismic asociata SLS dre deplasarea relativ a aceluiai nivel, determinat prin calcul static elastic sub ncrcri seismice de proiectare SLS d r , a valoarea admis a deplasrii relative de nivel, care variaz ntre 0.005h i 0.01h (unde h este nlimea de nivel) funcie de tipul elementelor nestructurale. n cazul metodelor de calcul plastice (calcul static neliniar i calcul dinamic neliniar) nu este nevoie s se efectueze un calcul special, deoarece nu exist artificiul factorului de comportare. Deplasrile obinute dintr-un calcul static neliniar sau dinamic neliniar reflect n mod direct rspunsul real al structurii. Pentru verificarea la SLS prin una din aceste dou metode de calcul aciunea seismic trebuie totui adaptat nivelului corespunztor SLS, prin reducerea aciunii seismice corespunztoare SLU folosind coeficientul .

4.8 Aplicaii
4.8.1 Metoda forelor laterale
n aceast aplicaie se exemplific aplicarea metodei forelor laterale pentru calculul global la aciunea seismic a unei structuri modelate folosind cadre plane situate pe cele dou direcii orizontale principale. n cele ce urmeaz se detaliaz doar calculul cadrelor necontravntuite de pe direcia x a structurii.

4.8.1.1 Datele problemei

Structura care urmeaz s fie analizat este un cadru metalic cu 3 etaje a cte 3.5 m fiecare, 2 deschideri a cte 6 m i 3 travei de 5 m fiecare. Aceast structur este alctuit din cadre contravntuite dispuse n axele A i C, i cadre necontravntuite cu noduri rigide dispuse n axele 1 i 4 (vezi Figura 129). Cadrele din axele B, 2 i 3 sunt cadre necontravntuite cu grinzile articulate i preiau doar ncrcri gravitaionale. Planeul este realizat din beton armat i reazem pe grinzile secundare, iar acoperiul se consider circulabil. Structura este amplasat la Bucureti i urmeaz a fi proiectat conform clasei de ductilitate H. ncrcrile gravitaionale pe planeu sunt alctuite din ncrcarea permanent de 5 kN/mp i ncrcarea util de 3 kN/mp.

117

4
T

H H H L L
(a)

2
T

T T T

y A x

1
L L

(b)

Figura 129: Cadru spaial (a) i vedere n plan (b) a structurii analizate. Caracteristicile principale ale structurii sunt prezentate sintetic mai jos: Deschidere L = 6 m; Travee B = 5 m; nlime etaj H = 3.5 m; Amplasament: Bucureti; ncrcare permanent pe planeu gk = 5 kN/mp; ncrcarea util pe planeu qk = 3 kN/mp; Structura va fi proiectat conform clasei de ductilitate H.

4.8.1.2 Modelul structurii

Conform paragrafului 4.2.3.2 din SR EN 1998-1:2004 aceast structur poate fi considerat ca fiind regulat n plan deoarece ndeplinete urmtoarele condiii: Structura este simetric n plan fa de cele dou axe ortogonale; Planeul are form rectangular i nu prezint retrageri; Planeul este realizat ca i plac din beton i poate fi considerat diafragm rigida; Zvelteea cldirii n plan = Lmax/Lmin = 1.25 < 4, unde Lmax=15 m i Lmin=12 m; Condiii referitoare la excentricitatea e0 i raza de torsiune r: - e0x = 0 < 0.30 rx (centrul de mas coincide cu centrul de rigiditate) - rx ls - n acest caz verificarea nu este necesara (Fardis et al., 1995) deoarece sistemele de preluare a ncrcrilor laterale (cadrele necontravntuite din axele 1 i 4 i cadrele contravntuite din axele A i C) sunt dispuse simetric pe perimetrul structurii. Conform paragrafului 4.2.3.3 din SR EN 1998-1:2004 aceast structur poate fi considerat ca fiind regulat n elevaie deoarece ndeplinete urmtoarele condiii: structura nu prezint retrageri pe nlime; rigiditatea lateral i masa structurii nu prezint schimbri brute pe nlime. Deoarece structura este regulat n plan i n elevaie calculul poate fi efectuat folosind dou modele plane pe fiecare direcie. Forele laterale sunt preluate de cadrele din axele 1 i 4 pe direcia x i cadrele contravntuite din axele A i C pe direcia y (a se vedea SR EN 19981:2004 paragraful 4.3.1). n continuare se detaliaz calculul prin metoda forelor laterale pe direcia x a structurii a cadrul necontravntuit din axul 1.

118

H H H L L

Figura 130 : Cadrul plan n axul 1

4.8.1.3 Condiii de aplicare a metodei forelor laterale

Pentru a putea aplica metoda de calcul cu fore laterale trebuie verificate urmtoarele condiii (a se vedea SR EN 1998-1:2004 paragraful 4.3.1.1): 4 TC structura are perioada fundamental de vibraie T1 mai mic dect ; 2.0s structura ndeplinete criteriile de regularitate n plan i n elevaie. Estimarea perioadei proprii de vibraie se face cu urmtoarea relaie: (a se vedea SR EN 19981:2004 paragraful 4.3.2.2):

T 1= Ct H

4 T = 0.495s C 2.0s

unde: Ct = 0.085 pentru cadre necontravntuite din oel; H = 33.5 m = 10.5 m reprezint nlimea total a cldirii (H < 40 m, deci formula anterioar este valabil); TC = 1.6 s pentru structuri amplasate n Bucureti (zona Z3 a se vedea SR EN 19981:2004/NA:2008 paragraful 3.1.2). Aceste condiii fiind satisfcute se poate aplica metoda forelor laterale.

4.8.1.4 ncrcrile gravitaionale n combinaia seismic de ncrcri

ncrcrile gravitaionale n gruparea seismic de ncrcri conform SR EN 1990:2004, paragraful 6.4.3.4 sunt urmtoarele:

G
j 1

k, j

+ 2,i Qk ,i
i 1

unde 2 = 0.3 pentru categoria B - cldiri de birouri (SR EN 1990:2004/NA:2006, paragraful A1.2.2). Folosind aceast combinaie i coeficienii explicitai mai sus, ncrcarea distribuit pe fiecare nivel este : ( 5 + 0.3 3) 2.5 = 14.75kN / m . ncrcrile gravitaionale n combinaia seismic de ncrcri aferente cadrului plan analizat sunt exemplificate n Figura 131.

119

4
5m

Gk 12.5kN/m 12.5kN/m 12.5kN/m

3.5 m 3.5 m 3.5 m 6m 6m

7.5kN/m 7.5kN/m 7.5kN/m

3.5 m 3.5 m 3.5 m 6m 6m

3
5m

2
5m

1
6m 6m

(b)

(c)

(a)

Figura 131: ncrcrile gravitaionale aferente cadrului din axul 1: suprafaa aferent (a) ncrcarea permanent (b) i ncrcarea util (c).

4.8.1.5 Masele structurii

Planeul de b.a. asigurnd efectul de aib rigid, masele structurii pot fi considerate concentrate la fiecare nivel. Deoarece aciunea seismic de pe direcia x este preluat doar de cadrele din axele 1 i 4, suprafaa planeului aferent calculului maselor pe cadrul ax 1 reprezint jumtate din aria planeului (Figura 132a). Masele corespund ncrcrilor gravitaionale din combinaia seismic de ncrcri (a se vedea SR EN 1998-1:2004 paragraful 3.2.4) i se determin conform relaiei:

G
j 1

k, j

+ E ,i Qk ,i
i 1

unde: E ,i = 2,i

2 = 0.3 pentru Categoria B - cldiri de birouri (SR EN 1990:2004/NA:2006, paragraful

A1.2.2);

= 1.0 - pentru acoperi (a se vedea SR EN 1998-1:2004 paragraful 4.2.4); = 0.8 - pentru celelalte etaje.
valorile coeficienilor de grupare E ,i sunt: etaj 1: E ,1 = 0.8 0.3 = 0.24 etaj 2: E ,2 = 0.8 0.3 = 0.24 etaj3: E ,3 = 1.0 0.3 = 0.3 Masele concentrate de nivel sunt:

m1 = m2 = m3 =

( 5 + 0.24 3) 12 7.5 = 52.47t

9.81

( 5 + 0.24 3) 12 7.5 = 52.47t

9.81

( 5 + 0.3 3) 12 7.5 = 54.13t

9.81

120

4
5m

m3 m2 m1
3.5 m 3.5 m 3.5 m

3
5m

2
5m

1
6m 6m

6m

6m (b)

B
(a)

Figura 132: Masele aferente cadrului din ax 1: suprafaa aferent (a) i valorile maselor de nivel (b).

4.8.1.6 Aciunea seismic

Conform paragrafului 4.3.3.5.2.din SR EN 1998-1:2004 componenta vertical a aciunii seismice nu este obligatorie pentru acest caz lundu-se n calcul doar componenta orizontal corespunztoare cadrului plan analizat. Aciunea seismic este reprezentat sub forma unui spectru de rspuns elastic (Figura 133) pentru componenta orizontal a aciunii seismice, care se determin pe baza urmtorilor factori: perioadele de control TB = 0.16s, TC = 1.6s, TD = 2.0s i factorul de teren respectiv S = 1 (structura este amplasat n Bucureti zona Z3 conform SR EN 1998-1:2004/NA:2006 paragraful 3.2.2.2): acceleraia terenului ag = I agR = 0.24 g , unde I = 1.0 (clasa de importan II a se vedea SR EN 1998-1:2004, paragraful 4.2.5)

i agR = 0.24 g (structura este amplasat n Bucureti zona Z3 conform SR EN 19981:2004/NA:2006 paragraful 3.2.2.1); factorul de corecie = 1 pentru amortizare = 5% (a se vedea SR EN 19981:2004/NA:2006 paragraful 3.2.2.2).
0.8

0.6
Sae, g

0.4

0.2

2 T, s

Figura 133: Spectrul de rspuns elastic din amplasamentul structurii. 121

4.8.1.7 Calculul forelor laterale

Determinarea forei tietoare de baza se face cu urmtoarea relaie:

Fb = Sd (T1 ) m
Termenii care intr n calculul forei tietoare de baz sunt explicitai mai jos: Sd (T1 ) reprezint ordonata din spectrul de proiectare corespunztoare perioadei fundamentale de vibraie a structurii (a se vedea SR EN 1998-1:2004, paragraful 3.2.2.5). Pentru valori ale perioadei proprii de vibraie TB T TC (0.16 s 0.495 s 1.6 s) ordonata din spectrul de proiectare este: 2.75 S d (T1 ) = ag S q n aceast expresie s-a folosit valoarea 2.75 pentru coeficientul de amplificare dinamic corespunztor spectrului elastic de tip 1. Factorul de comportare q pentru cadre necontravntuite cu noduri rigide se determin conform paragrafului 6.3.2 din SR EN 1998-1:2004:

q = 5

1 = 5 1.3 = 6.5

cu u 1 = 1.3 pentru cadre cu mai multe deschideri (a se vedea SR EN 1998-1:2004, paragraful 6.3.1). Valoarea final a ordonatei spectrului de proiectare corespunztoare perioadei fundamentale de vibraie a structurii este: 2.75 S d (T1 ) = 0.24 9.81 1 = 0.996 m/s2 6.5 m reprezint masa total a structurii i are valoarea m = m1 + m2 + m3 = 159t

reprezint factorul de corecie cu valoarea = 0.85 pentru T 2 TC i structur cu mai

mult de 2 etaje Fora tietoare de baz:

Fb = 0.996 159.022 0.85 = 134.6kN

Forele laterale se calculeaz cu urmtoarea relaie:

Fi = Fb

zi mi z j mj

(a se vedea SR EN 1998-1:2004, paragraful 4.3.3.2.3). Pentru a facilita acest calcul valorile au fost determinate tabelar dup cum urmeaz: nivel 3 2 1

mi [t] 54.128 52.477 52.477

zi [m] 10.5 7 3.5

mizi 568.3 367.1 183.7 1119.143

Fi [kN] 68.3 44.2 22.1 134.6

Conform paragrafului 4.3.3.2.4 din SR EN 1998-1:2004, n cazul unui calcul cu fore laterale pe un model plan al structurii, efectele de torsiune accidental pot fi luate n considerare multiplicnd efectele aciunii seismice cu un factor dat de relaia:

122

 = 1 + 1.2

x 7.5 = 1 + 1.2 = 1.6 Le 15

unde distanele x i Le pentru direcia considerat a aciunii seismice sunt indicate n Figura 134. Pentru structura analizat relaia
4
5m

Lx

CM
5m

2
5m

1
6m 6m

Figura 134: Distanele x si Lx pentru direcia aciunii seismice considerate. Pentru a lua n calcul efectele de torsiune accidental, forelor laterale se majoreaz cu coeficientul =1.6, acestea devenind (vezi i Figura 135): nivel Fi [kN] 3 109.3 2 70.7 1 35.4

109.3kN
3.5 m

70.7kN
3.5 m

35.4kN
3.5 m 6m 6m

Figura 135: Forele laterale de calcul pentru cadrul ax 1.

4.8.1.8 Calcul structural

Calculul structural a fost realizat folosind programul SAP2000. Prima etap const n realizarea modelului cadrului plan din axul 1 (vezi Figura 136a) i aplicarea aciunii seismice pe acest cadru sub forma forelor laterale calculate anterior (vezi Figura 136b).

123

(a)

(b)

Figura 136: Modelul structurii plane n ax 1(a) i aplicarea forelor laterale pe cadrul plan (b). n urma unei analize statice momentele ncovoietoare pe structur din aciunea seismic introdus prin forele laterale sunt prezentate n Figura 137.

Figura 137: Diagrama de moment ncovoietor din forele laterale. Combinaia de ncrcri pentru verificarea la starea limit ultim (SLU) n situaia de proiectare seismic este:

Gk + AE ,d + 0.3 Qk
Momentele ncovoietoare pe structur din aceast combinaie sunt prezentate n Figura 138.

124

Figura 138:Diagrama de moment ncovoietor din combinaia la SLU pentru seism

4.8.1.9 Calculul deplasrilor

Verificarea la SLS consta n limitarea deplasrilor relative de nivel laterale. innd cont de prevederile paragrafului 4.4.3.2 i 4.3.4 din SR EN 1998-1:2004, deplasrile relative de nivel la SLS se calculeaz cu relaia:

d r , SLS = q d r ,e
unde dr,e este deplasarea relativ de nivel din analiza liniar sub efectul aciunii seismice de calcul. Valoarea factorului de reducere este =0.5 pentru clasa de importanta II (vezi SR EN 1998-1:2004/NA:2006, paragraful 4.4.3.2). Astfel, pentru verificarea la SLS deplasrile din aciunea seismic de calcul se majoreaz cu produsul q . Practic pentru verificarea structurii la SLS deplasrile relative de nivel se determin din urmtoarea combinaie de ncrcri:

G
j 1

k, j

+ q AE ,d + 2,i Qk ,i
i 1

Deplasrile relative de nivel d r , SLS pentru structura analizat sunt prezentate n Figura 139:

125

dSLS [mm] 84.5

57.5

dr,SLS [mm]
84.5-57.5=27 57.5-22.7=34.8

22.7 0 22.7-0=22.7

Figura 139: Calcul deplasrilor relative de nivel d r , SLS .

126

4.8.2

Calcul modal cu spectre de rspuns

n aceast aplicaie se exemplific efectuarea unui calcul modal cu spectre de rspuns pentru modelul spaial al unei structuri. Structura analizat este aceeai cu cea care a fost analizat n paragraful anterior cu metoda forelor laterale.

4.8.2.1 Datele problemei

Structura care urmeaz s fie analizat este un cadru metalic cu 3 etaje a cte 3.5 m fiecare, 2 deschideri a cte 6 m i 3 travei de 5 m fiecare. Aceast structur este alctuit din cadre contravntuite dispuse n axele A i C, i cadre necontravntuite cu noduri rigide dispuse n axele 1 i 4 (vezi Figura 140). Cadrele din axele B, 2 i 3 sunt cadre necontravntuite cu grinzile articulate i preiau doar ncrcri gravitaionale. Planeul este realizat din beton armat i reazem pe grinzile secundare, iar acoperiul se consider circulabil. Structura este amplasat la Bucureti i urmeaz a fi proiectat conform clasei de ductilitate H. ncrcrile gravitaionale pe planeu sunt alctuite din ncrcarea permanent de 5 kN/mp i ncrcarea util de 3 kN/mp.
4
T

H H H L L
(a)

2
T

T T T

y A x

1
L L

(b)

Figura 140: Cadru spaial (a) i vedere n plan (b) a structurii analizate. Caracteristicile principale ale structurii sunt prezentate sintetic mai jos: Deschidere L = 6 m; Travee B = 5 m; nlime etaj H = 3.5 m; Amplasament: Bucureti; ncrcare permanent pe planeu gk = 5 kN/mp; ncrcarea util pe planeu qk = 3 kN/mp; Structura va fi proiectat conform clasei de ductilitate H. Calculul structural se realizeaz cu programul SAP2000.

4.8.2.2 Modelul structurii

Primul pas este realizarea modelului structurii care include: Definirea proprietilor de material (deoarece acesta este un calcul in domeniul elastic proprietatea relevant o reprezint modulul de elasticitate E);

127

Definirea seciunilor: seciunile se importa din biblioteca de profile europene a programului i li se atribuie proprietile de material definite n pasul anterior; Realizarea geometriei structurii: se genereaz geometria structurii i se atribuie seciunile definite anterior pe elementele corespunztoare; Se atribuie reazemele la baza structurii; Planeul structurii este realizat din beton monolit care acioneaz ca o aib rigid in plan. Aceasta se modeleaz atribuind legturi de tip "diafragm rigid" nodurilor de la fiecare nivel (vezi Figura 141);

Figura 141:Atribuirea legturilor nodale de tip "diafragm rigid" la fiecare nivel al structurii. Se modeleaz legturile dintre bare (articulaiile) acolo unde este cazul: Pe direcia x structura este alctuit din care necontravntuite iar pe direcia y din cadre contravntuite n X. Cadrele din axul 1 sunt cadre necontravintuite cu noduri rigide si nu au articulaii restul elementelor fiind articulate. Conform paragrafului 6.7.2 din SR EN 1998-1:2004 calculul elastic la aciunea seismic se face innd cont doar de diagonalele ntinse. Acest lucru este modelat prin includerea n modelul structurii doar a uneia dintre cele dou contravntuiri pentru fiecare panou contravntuit. Modelul final din punct de vedere al geometriei al structurii analizate poate fi vizualizat in Figura 142.

128

Figura 142: Modelul 3D al structurii.

4.8.2.3 ncrcrile gravitaionale n combinaia seismic de ncrcri

ncrcrile gravitaionale folosite sunt ncrcrile permanente i utile n combinaia seismic de ncrcri (SR EN 1990:2004, paragraful 6.4.3.4):

G
j 1

k, j

+ AE ,d + 2,i Qk ,i
i 1

unde 2 = 0.3 pentru Categoria B - cldiri de birouri (SR EN 1990:2004/NA:2006, paragraful A1.2.2). Deoarece planeul se sprijin pe grinzile secundare ncrcrile gravitaionale vor fi modelate ca fore distribuite pe grinzile secundare din suprafaa aferent fiecreia (vezi Figura 143). ncrcarea permanent: Grinzi secundare curente: 5 2 = 10kN / m ; Grinzi marginale: 5 1 = 5kN / m . ncrcarea util: Grinzi secundare curente: 3 2 = 6kN / m ; Grinzi marginale: 6 1 = 6kN / m . Distribuia ncrcrilor pe structur poate fi vizualizat in Figura 144. 129

4
5m

3
5m

2
5m

1
6m 6m

Figura 143: Suprafaa aferent pentru calculul ncrcrilor gravitaionale pe grinzile secundare.

(a)

(b)

Figura 144: Atribuirea ncrcrii permanente (a) i a ncrcrii utile (b) pe structur 4.8.2.4 Aciunea seismic Conform paragrafului 4.3.3.5.2.din SR EN 1998-1:2004 componenta vertical a aciunii seismice nu este obligatorie pentru acest caz lundu-se n calcul doar componenta orizontal corespunztoare cadrului plan analizat. Aciunea seismic este reprezentat sub forma unui spectru de rspuns elastic (Figura 145) pentru componenta orizontal a aciunii seismice, care se determin pe baza urmtorilor factori: perioadele de control TB = 0.16s, TC = 1.6s, TD = 2.0s i factorul de teren respectiv S = 1 (structura este amplasat n Bucureti zona Z3 conform SR EN 1998-1:2004/NA:2006 paragraful 3.2.2.2): acceleraia terenului ag = I agR = 0.24 g , unde I = 1.0 (clasa de importan II a se vedea SR EN 1998-1:2004, paragraful 4.2.5)

i agR = 0.24 g (structura este amplasat n Bucureti zona Z3 conform SR EN 19981:2004/NA:2006 paragraful 3.2.2.1);

130

factorul de corecie = 1 pentru amortizare = 5% (a se vedea SR EN 19981:2004/NA:2006 paragraful 3.2.2.2).

0.8

0.6

Sae, g

0.4

0.2

2 T, s

Figura 145: Spectrul de rspuns elastic din amplasamentul structurii. Deoarece sistemele de preluare a ncrcrilor laterale difer pe cele doua direcii (cadre necontravntuite pe direcia x si cadre contravantuite pe direcia y), cu valori ale factorului de comportare q diferit pentru cele doua tipuri de cadre, aciunea seismica de proiectare va fi modelat prin doua spectre de calcul diferite pe cele doua direcii folosind prevederile din SR EN 1998-1:2004, paragraful 3.2.2.5. Spectrele de calcul Sd vor fi determinate folosind o amplificare dinamic n domeniul de pseudo-acceleraie constant de 2.75 corespunztoare structurilor amplasate n Bucureti i valori ale factorului de comportare dup cum urmeaz: Pentru cadre necontravntuite (directia x) q = 5

1 = 5 1.3 = 6.5 (a se vedea

SR EN 1998-1:2004, paragraful 6.3.2) cu u 1 = 1.3 - cadre solicitate la ncovoiere cu mai multe deschideri (a se vedea SR EN 1998-1:2004, paragraful 6.3.1); pentru cadre contravntuite (direcia y) q = 4 (a se vedea SR EN 1998-1:2004, paragraful 6.3.2). Cele dou spectre de proiectare sunt reprezentate n Figura 146:

131

SR EN 19981:2004, ag=0.24 g, TC=1.6, q=6.5 0.16 0.14

0.2

SR EN 19981:2004, ag=0.24 g, TC=1.6, q=4

0.15

0.12

Sd, g

Sd, g

0.1 0.08

0.1

0.05

0.06 0.04
0

2 T, s

2 T, s

directia x

direcia y

Figura 146: Spectrele de proiectare pe cele doua direcii. n programul SAP2000 cele dou spectre de calcul se introduc ca funcii de tip spectru de rspuns (response spectrum) folosind perechi de valori perioad-acceleraie (vezi Figura 147).

Figura 147: Modelarea spectrelor de proiectare n SAP. 4.8.2.5 Masele structurii Planeul de b.a. asigurnd efectul de aib rigid, masele structurii pot fi considerate 132

concentrate la fiecare nivel. Masele corespund ncrcrilor gravitaionale din combinaia seismic de ncrcri (a se vedea SR EN 1998-1:2004 paragraful 3.2.4) i se determin conform relaiei:

G
j 1

k, j

+ E ,i Qk ,i
i 1

unde: E ,i = 2,i

2 = 0.3 pentru Categoria B - cldiri de birouri (SR EN 1990:2004/NA:2006, paragraful

A1.2.2); = 1.0 - pentru acoperi (a se vedea SR EN 1998-1:2004 paragraful 4.2.4); = 0.8 - pentru celelalte etaje. valorile coeficienilor de grupare E ,i sunt: etaj 1: E ,1 = 0.8 0.3 = 0.24 etaj 2: E ,2 = 0.8 0.3 = 0.24 etaj3: E ,3 = 1.0 0.3 = 0.3 Suprafaa considerat pentru calculul maselor concentrate din ncrcrile gravitaionale se consider ca n Figura 148.
m4 m3 m3 m4 m2
6m 6m

m2 m1 m1

m4
4

m3 m3 m4

5m

3
5m

2
5m

Figura 148: Suprafaa aferent maselor concentrate n noduri. Masele concentrate sunt : Nivel 1: [5 + 0.24 3] 5 6 = 17.49t m1 = 9.81 [5 + 0.24 3] 2.5 6 = 8.74t m2 = 9.81 [5 + 0.24 3] 5 3 = 8.74t m3 = 9.81 [5 + 0.24 3] 2.5 3 = 4.37t m4 = 9.81 Nivel 2:

133

m1 = m2 = m3 =

[5 + 0.24 3] 5 6 = 17.49t
9.81 [5 + 0.24 3] 2.5 6 9.81 [5 + 0.24 3] 5 3

= 8.74t

= 8.74t 9.81 [5 + 0.24 3] 2.5 3 = 4.37t m4 = 9.81 Nivel 3: [5 + 0.3 3] 5 6 = 18.04t m1 = 9.81 [5 + 0.3 3] 2.5 6 = 9.02t m2 = 9.81 5 + 0.3 3] 5 3 [ m3 = = 9.02t 9.81 [5 + 0.3 3] 2.5 3 = 4.51t m4 = 9.81
Masele calculate anterior se vor atribui pe modelul structurii n SAP ca i mase concentrate n noduri pe cele dou direcii x i y pe care se consider aciunea seismic (a se vedea Figura 149).

(a)

(b)

Figura 149: Modelarea maselor concentrate n noduri n SAP (a) i atribuirea lor pe modelul structurii (b)

134

4.8.2.6 Determinarea modurilor proprii de vibraie Datorit comportrii planeului structurii ca diafragm rigid fiecare nivel al structurii are 3 grade de libertate dinamic i anume 2 translaii orizontale i o rotire dup axa vertical rezultnd maxim 9 moduri proprii de vibraie. Numrul de moduri proprii de vibraie care vor fi luate n calcul este precizat pentru modelul structurii n SAP prin setarea parametrilor corespunztori (vezi Figura 150).

Figura 150: Parametrii pentru determinarea modurilor proprii de vibraie. Dup rularea analizei primele dou moduri proprii de vibraie determinate sunt moduri de translaie corespunztoare celor dou direcii orizontale x i y, respectiv modul 1 pe direcia y i modul 2 pe direcia x, iar al treilea mod este de torsiune (a se vedea Figura 151).

Mod 1, T1=0.692 sec

Mod 2, T2=0.489 sec

Mod 3, T3=0.394 sec

Figura 151: Primele 3 moduri proprii de vibraie Masele modale efective raportate la masa total a structurii (modal mass participating ratios) n modurile proprii de vibraie se pot vizualiza sub form de tabelar de ctre programul de calcul (a se vedea Figura 152).

135

Mod Unitless 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Period Sec 0.692297 0.488809 0.393768 0.186351 0.163703 0.121409 0.099788 0.091683 0.067362

UX UY UZ SumUX SumUY SumUZ Unitless Unitless Unitless Unitless Unitless Unitless 0.81432 0 0 0.81432 0 0 0 0.86968 0 0.81432 0.86968 0 0 0 0 0.81432 0.86968 0 0.144 0 0 0.95832 0.86968 0 0 0.10719 0 0.95832 0.97687 0 0 0 0 0.95832 0.97687 0 0 0.02313 0 0.95832 1 0 0.04168 0 0 1 1 0 0 0 0 1 1 0

Figura 152: Masele modale efective raportate la masa total a structurii. Acest tabel conine perioadele proprii corespunztoare fiecrui mod propriu de vibraie n secunde, masele modale efective raportate la masa total a structurii pe cele 3 direcii (Ux, Uy, Uz) i valorile cumulate ale maselor modale efective raportate la masa total a structurii (SumUx, SumUy, SumUz). Folosind acest tabel se calculeaz procentual masele modale efective pentru fiecare mod de vibraie (acestea se gsesc la coloana Ux, Uy, Uz). Cu aceste mase modale efective exprimate procentual se poate determina numrul minim de moduri proprii de vibraie care trebuie luate n calcul pentru analiza modal cu spectre de rspuns. Conform paragrafului 4.3.3.3.1 din SR EN 1998-1:2004 suma maselor modale efective pentru modurile luate n considerare trebuie s fie de minim 90% din masa total a structurii. n cazul de fa numrul minim de moduri proprii care trebuie luat n considerare este de 5. n aceast aplicaie, pentru o mai mare precizie a rezultatelor se vor considera toate 9 modurile. 4.8.2.7 Calculul modal cu spectre de rspuns Pentru definirea calculului modal cu spectre de rspuns trebuie definii urmtorii parametrii: Spectrele de calcul care se vor folosi. Determinarea acestora i introducerea n modelul de calcul a fost detaliat anterior n seciunea 4.8.2.4. Modurile proprii de vibraie. Modurile proprii folosite sunt cele determinate n seciunea4.8.2.6. Combinarea modurilor proprii de vibraie. Datorit versatilitii modurile proprii de vibraie au fost combinate cu metoda combinaie ptratic complet (CQC). Combinarea efectelor componentelor aciunii seismice. Conform paragrafului4.3.3.5.1 din SR EN 1998-1:2004 efectele componentelor seismice se vor combina cu metoda radical din suma ptratelor (SRSS). Parametrii enumerai mai sus sunt definii n modelul structurii dup cum se ilustreaz n Figura 153:

136

Combinarea modurilor proprii de vibraie

Combinarea efectelor aciunii seismice

Spectrul de rspuns pe direcia x

Spectrul de rspuns pe direcia y

Figura 153: Parametrii calculului modal cu spectre de rspuns. n modelul structurii, pentru acest exemplu, aciunea seismic reprezentat prin spectrele de rspuns va fi denumit AE,d-SPEC. 4.8.2.8 Efectele de torsiune accidental Conform paragrafului 4.3.2 din SR EN 1998-1:2004 pentru a ine cont de efectele de torsiune accidental se introduce o excentricitatea accidental suplimentar care trebuie luat n calcul pentru fiecare direcie principal a structurii i pentru fiecare nivel, i se raporteaz la centrul maselor. Excentricitatea se calculeaz cu formula: eai = 0.05 Li unde e1i Li excentricitatea accidental a masei de la nivelul i fa de poziia calculat a centrului maselor, aplicat pe aceeai direcie la toate nivelurile dimensiunea planeului perpendicular pe direcia aciunii seismice.
eax y x Lx CM Fx eay Ly CM Fy

Figura 154. Definiia excentricitii accidentale. Datorit faptului ca structura analizat n aceast aplicaie are aceleai dimensiuni n plan la fiecare nivel valorile excentricitilor pentru cele dou direcii sunt aceleai pentru fiecare etaj i se vor nota pentru simplitate cu ex i ey:

ex = 0.05 ( 2 6 ) = 0.6m ey = 0.05 ( 3 5) = 0.75m

137

n cazul de fa n care pentru obinerea rspunsului seismic se utilizeaz un model spaial, conform paragrafului 4.3.3.3.3 din SR EN 1998-1:2004 efectul de torsiune produs de o excentricitate accidental se poate considera prin introducerea la fiecare nivel a unui moment de torsiune : M 1i = e1i Fi n care: moment de torsiune aplicat la nivelul i n jurul axei sale verticale M1i e1i excentricitate accidental a masei de la nivelul i Fi fora seismic orizontal aplicat la nivelul i Momentul de torsiune se va calcula pentru direciile aciunii seismice x i y cu formula: M xi = eiy Fix i M yi = eix Fiy unde Fix i Fiy sunt forele laterale calculate pe cele dou direcii. Aceste fore laterale se vor calcula similar cu cele de la exemplul.4.8.1 cu urmtoarele precizri: Deoarece calculul se efectueaz pe modelul spaial al structurii masele concentrate la fiecare nivel sunt calculate folosind ncrcrile gravitaionale care acioneaz pe ntreg planeul n combinaia seismic de ncrcri (a se vedea exemplul 4.8.1.2). Masele de nivel au valorile: m1 = m2 =104.9t i m3 =108,2t. Se vor folosi perioadele proprii exacte determinate n paragraful anterior pe modelul real al structurii i anume: T = 0.488s pentru calculul pe direcia x i T = 0.692s pentru calculul pe direcia y Calculul forelor laterale pe direcia x este prezentat sintetic n cele ce urmeaz: Fora tietoare de baz este: Fb , x = Sd (T1x ) m = 0.996 318 0.85 = 269.2kN unde Sd(T1x)este ordonata spectrului de proiectare pe direcia x calculat cu valorile corespunztoare ale perioadei i factorului de comportare q i m este masa total a structurii m = m1+m2+m3= 318t; Forele laterale se calculeaz cu urmtoarea relaie: z m Fi = Fb i i z j mj i au urmtoarele valori: F1x = 44.2 kN F2x = 88.3 kN F3x = 136.7 kN Calculul forelor laterale pe direcia y este prezentat sintetic n cele ce urmeaz: Fora tietoare de baz este: Fb , y = S d (T1 y ) m = 1.61 318 0.85 = 435.2kN unde Sd(T1y)este ordonata spectrului de proiectare pe direcia y calculat cu valorile corespunztoare ale perioadei i factorului de comportare q i m este masa total a structurii m = m1+m2+m3 = 318t; (77)

138

Forele laterale se calculeaz cu urmtoarea relaie: z m Fi = Fb i i z j mj i au urmtoarele valori: F1y = 71.4 kN F2y = 142.8kN F3y = 221 kN Momentele de torsiune pentru fiecare nivel pe cele doua direcii au urmtoarele valori: M1,x=44.20.75 = 33.15 kNm M2,x=88.30.75 = 66.22 kNm M3,x=136.70.75 = 102.5 kNm M1,y=71.40.6 =42.84 kNm M2,y=142.80.6 =85.68 kNm M3,y=2210.6 =132.6 kNm Momentele de torsiune pentru fiecare nivel sunt (Figura 155): M1 = M1,x+ M1,y = 75.99 kNm M2 = M2,x+ M2,y = 151.9 kNm M3 = M3,x+ M3,y = 235.1 kNm
M3 M2 M1

Figura 155: Momentele de torsiune la fiecare nivel. Aceste momente de torsiune se introduc n modelul structurii ntr-un caz de ncrcare care pentru acest exemplu va fi denumit AE,d-M.

4.8.2.9 Calcul structural Pentru aceast aplicaie se vor arta doar diagramele de for axial i moment ncovoietor obinute din analiza modelului structurii n dou variante: Diagramele de for axial i moment ncovoietor din calculul modal cu spectre de rspuns; Diagramele de for axial i moment ncovoietor din combinaia seismic de ncrcri; Conform SR EN 1990:2004, paragraful 6.4.3.4 combinaia seismic de ncrcri este: Gk , j + AE ,d + 2,i Qk ,i cu valorile coeficientului 2 = 0.3.
j 1 i 1

139

Figura 156: Definirea combinaiei seismice de ncrcri n programul SAP2000. Aciunea seismic AE,d este alctuit din spectrele de rspuns (AE,d-SPEC) i momentele de torsiune (AE,d-M) care in cont de excentricitatea accidental: AE,d = AE,d-SPEC + AE,d-M. Pentru a ine cont de faptul c aciunea seismic poate veni din orice direcie aciunea seismic n combinaia seismic se consider cu + i pentru a corespunde celor 2 situaii:

G
j 1

k, j

+ AE ,d + 2,i Qk ,i
i 1

G
j 1

k, j

AE ,d + 2,i Qk ,i
i 1

Diagramele de for axial: Din calculul spectral ( AE,d-SPEC):

Figura 157: Diagrama de for axial pe structur din calculul modal cu spectre de rspuns. 140

Din combinaia seismic de ncrcri:

Figura 158: Diagrama de for axial pe structur n combinaia seismic de ncrcri.

Diagramele de moment ncovoietor: Din calculul modal cu spectre de rspuns ( AE,d-SPEC):

Figura 159: Diagrama de moment ncovoietor pe structur din calculul modal cu spectre de rspuns.

141

Din combinaia seismic de ncrcri:

Figura 160: Diagrama de moment ncovoietor pe structur n combinaia seismic de ncrcri. n diagramele din calculul spectral toate valorile apar cu semnul pozitiv. Semnul + pentru toate valorile provine din combinaia modurilor proprii de vibraie cu combinaia ptratic complet (CQC) i combinaia efectelor aciunii seismice cu radical din suma ptratelor (SRSS). n diagramele din combinaia seismic de ncrcri valorile eforturilor pe elemente sunt date sub form de nfurtoare. Acest lucru se poate vedea mai bine n Figura 161 care prezint eforturile pentru un stlp parter din axul 1.

Figura 161: Eforturile pe un stlp parter din cadrul ax 1 din combinaia seismic de ncrcri.

142

Pentru simplitate valorile momentelor ncovoietoare din calculul spectral ( AE,d-SPEC) se for afia doar pentru cadrul din ax 1:

Figura 162: Diagrama de momentele ncovoietoare din calculul modal cu spectre de rspuns pentru cadrul din ax 1. Se observ ca toate valorile momentelor sunt mai mici dect cele obinute pe acest cadru din analiza cu fore laterale. Acest lucru demonstreaz c un calcul modal cu spectre de rspuns ofer rezultate mai exacte i o proiectare mai economic n comparaie cu metoda forelor laterale.

4.8.3

Calcul static neliniar

n aceast aplicaie se exemplific aplicarea calculului static neliniar pentru calculul global la aciunea seismic a unei structuri modelate folosind cadre plane situate pe cele dou direcii orizontale principale. n cele ce urmeaz se detaliaz doar calculul cadrelor necontravntuite de pe direcia x a structurii. Structura analizat este aceeai cu cea care a fost analizat n paragraful anterior. 4.8.3.1 Datele problemei Structura care urmeaz s fie analizat este un cadru metalic cu 3 etaje a cte 3.5 m fiecare, 2 deschideri a cte 6 m i 3 travei de 5 m fiecare. Aceast structur este alctuit din cadre contravntuite dispuse n axele A i C, i cadre necontravntuite cu noduri rigide dispuse n axele 1 i 4 (vezi Figura 140). Cadrele din axele B, 2 i 3 sunt cadre necontravntuite cu grinzile articulate i preiau doar ncrcri gravitaionale. Planeul este realizat din beton armat i reazem pe grinzile secundare, iar acoperiul se consider circulabil. Structura este amplasat la Bucureti i urmeaz a fi proiectat conform clasei de ductilitate H. ncrcrile gravitaionale pe planeu sunt alctuite din ncrcarea permanent de 5 kN/mp i ncrcarea util de 3 kN/mp.

143

4
T

H H H L L
(a)

2
T

T T T

y A x

1
L L

(b)

Figura 163: Cadru spaial (a) i vedere n plan (b) a structurii analizate. Caracteristicile principale ale structurii sunt prezentate sintetic mai jos: Deschidere L = 6 m; Travee B = 5 m; nlime etaj H = 3.5 m; Amplasament: Bucureti; ncrcare permanent pe planeu gk = 5 kN/mp; ncrcarea util pe planeu qk = 3 kN/mp; Structura va fi proiectat conform clasei de ductilitate H. Calculul structural se realizeaz cu programul SAP2000. Rezultatele calculului se vor prezenta in detaliu in redactarea finala.

4.8.4

Calcul dinamic neliniar

n aceast aplicaie se exemplific aplicarea calculului dinamic neliniar pentru calculul global la aciunea seismic a unei structuri modelate folosind cadre plane situate pe cele dou direcii orizontale principale. n cele ce urmeaz se detaliaz doar calculul cadrelor necontravntuite de pe direcia x a structurii. Structura analizat este aceeai cu cea care a fost analizat n paragraful anterior. 4.8.4.1 Datele problemei Structura care urmeaz s fie analizat este un cadru metalic cu 3 etaje a cte 3.5 m fiecare, 2 deschideri a cte 6 m i 3 travei de 5 m fiecare. Aceast structur este alctuit din cadre contravntuite dispuse n axele A i C, i cadre necontravntuite cu noduri rigide dispuse n axele 1 i 4 (vezi Figura 140). Cadrele din axele B, 2 i 3 sunt cadre necontravntuite cu grinzile articulate i preiau doar ncrcri gravitaionale. Planeul este realizat din beton armat i reazem pe grinzile secundare, iar acoperiul se consider circulabil. Structura este amplasat la Bucureti i urmeaz a fi proiectat conform clasei de ductilitate H. ncrcrile gravitaionale pe planeu sunt alctuite din ncrcarea permanent de 5 kN/mp i ncrcarea util de 3 kN/mp.

144

4
T

H H H L L
(a)

2
T

T T T

y A x

1
L L

(b)

Figura 164: Cadru spaial (a) i vedere n plan (b) a structurii analizate. Caracteristicile principale ale structurii sunt prezentate sintetic mai jos: Deschidere L = 6 m; Travee B = 5 m; nlime etaj H = 3.5 m; Amplasament: Bucureti; ncrcare permanent pe planeu gk = 5 kN/mp; ncrcarea util pe planeu qk = 3 kN/mp; Structura va fi proiectat conform clasei de ductilitate H. Calculul structural se realizeaz cu programul SAP2000. Rezultatele calculului se vor prezenta in detaliu in redactarea finala.

145

ANEXA 1: CALCULUL SIMPLIFICAT DE ORDINUL I LA STRI LIMIT ULTIME

5.1 Procedeul de calcul

In aceasta anexa se prezint metodele simplificate de calcul de ordinul I la stari limita ultime SLU. Procedeul de calcul este urmtorul: a) se aleg dimensiunile elementelor i vutelor (daca exista). b) Pentru fiecare combinaie de ncrcri la starea limit ultim SLU: Se determin cr pentru combinaia aleas dintr-o analiz critic de flambaj. Daca cr < 3, se aleg seciuni mai puternice i se reia calculul de la pasul precedent. Se face o analiz plastic pentru combinaia de ncrcri aleas, innd seama c, dac cr < 10, fie analiza, fie rezultatele acestui pas trebuie modificate pentru a corespunde criteriului de cedare Merchant-Rankine. Modificrile sunt descrise mai jos. c) Momentele i forele rezultate se folosesc pentru verificrile de rezisten. Aceste metode permit determinarea unor eforturi sigure i apropiate de realitate, dar nu exacte. Termenul de factor de ncrcare este folosit pentru a defini raportul dintre fora aplicat i fora de calcul la SLU n orice etap particular a ncrcrii. Factorul de ncrcare de cedare este factorul de ncrcare cerut pentru a produce cedarea prin mecanism plastic. Factorul de ncrcare corespunztor mecanismului nu trebuie s fie mai mic dect 1,0 i va fi de obicei destul de mare.

5.1.1 ncrcarea modificat corespunztoare criteriului Merchant-Rankine Criteriul Merchant-Rankine poate fi evideniat fcnd analiza plastic a cadrului la ncrcrile aplicate majorate cu factorul:
1 1 1 (78)

cr
ncarcarea de cedare 1 Forta aplicata 1 1 cr

Pentru analiza plastic, criteriul Merchant-Rankine poate fi exprimat prin:

Factor de ncarcare la cedare=

(79)

Acolo unde factorul de ncrcare este mai mare dect 1,0, nu este indicat s se reduc eforturile calculate la cedare, prin mprire cu factorul de ncrcare la cedare, pentru c nu ar reflecta adevrata comportare la cedare. Reducerea eforturilor este posibil numai printr-o metod care respect momentele plastice ale seciunilor, cum ar fi o analiz elasto-plastic cu ajutorul unui program de calcul. Folosind o astfel de metoda, se pot determina eforturile pentru valoarea factorului de ncrcare egal cu 1,0 i acestea pot fi folosite pentru verificrile ulterioare. Justificarea acestei metode provine din faptul c Merchant-Rankine d pentru cedare: 1 1 1 + = (80)

pl

cr

ced

146

1 1 1 + = Fpl Fcr Fced

F Fced 1 1 1 = = cr Fpl Fced Fcr Fced Fcr Fpl = Fced Fcr Fced = Fcr Fced 1 Fced Fcr

(81)

Fpl = Fced

1 F 1 ced Fcr

unde:
Fced = FSLU

(82) (83)

Fpl = FSLU

1 1 = FSLU F 1 1 1 ced cr Fcr

5.1.2

Analiza elasto-plastic modificat corespunztoare criteriului Merchant-Rankine

Analiza elasto-plastic de ordinul I este o procedur de analiz incremental. Criteriul Merchant-Rankine poate fi observat n analiza elasto-plastic de ordinul I utiliznd factorul: 1 1

cr

(84)

ca un factor de reducere aplicat factorului de ncrcare calculat la formarea fiecrei articulaii plastice. Cadrul este considerat ncrcat cu combinaia la SLU standard, incrementul forelor este aplicat ca de obicei, dar factorul de ncrcare este redus la formarea fiecrei articulaii plastice, vezi Figura 165.

Figura 165. Diagrama for-deplasare redusa conform criteriului Merchant-Rankine Marele avantaj al acestei metode este c ea identific articulaiile la SLU i poate astfel determina un set de eforturi la 1,0 x SLU, cu seciuni economice. Trebuie notat c factorul de ncrcare corespunztor formrii ultimei articulaii plastice a mecanismului va fi acelai ca pentru orice alt metod care folosete metoda Merchant-Rankine, dar aceast metod permite calculul eforturilor pentru factori de ncrcare inferiori condiiei de cedare. Acesta este un 147

avantaj n comparaie cu analizele rigid-plastice bazate pe metodele lucrului mecanic virtual, unde factorul de ncrcare la cedare este mai mare dect cel cerut la SLU.

Capacitatea seciunii modificat pentru a corespunde criteriului MerchantRankine Metoda implic urmtoarea procedur: (1) Se aleg seciunile iniiale ale cadrului. (2) Se calculeaz fora critic de flambaj a cadrului Fcr. (3) Se calculeaz factorul cr = Fcr / FEd. (4) Se pune n concordan cu criteriul Merchant-Rankine prin mprirea capacitii plastice a 1 seciunii cu coeficientul . 1 1

5.1.3

cr

(5) Se face o analiz rigid-plastic a cadrului folosind capacitile plastice reduse de la punctul (4). (6) Se verific factorul de ncrcare la cedare de la (5), care trebuie s fie 1,0. 1 (7) Se amplifica toate eforturile cu coeficientul . 1 1

cr

5.2 Metode de analiz

Cele trei metode obinuite de analiz sunt: (1) Metoda grafic. (2) Analiza lucrului mecanic virtual al mecanismelor rigid-plastice. (3) Analiza elastic-perfect plastic.

5.2.1 Metoda grafic n metoda grafic (Figura 166), diagramele de momente ncovoietoare se deseneaz pe bare, cu valorile maxime i minime limitate de momentele plastice ale fiecrui element.

Figura 166. Metoda grafic Pe rnd, elementele trebuie alese pentru a satisface orice diagram static de moment ncovoietor. Astfel metoda grafic se poate folosi pentru: Analiza unor structuri foarte simple. Proiectarea iniial a oricrei structuri. Metoda grafic va gsi ntotdeauna limita superioar a momentului ncovoietor sau limita 148

inferioar a factorului de ncrcare, deci este ntotdeauna sigur, n ipoteza c s-a fcut corect. Metoda se recomand pentru proiectarea iniial a unei structuri, analiza final fiind n mod normal rigid-plastic sau elastic-perfect plastic.

5.2.2 Metoda lucrului mecanic virtual al mecanismelor rigid-plastice Metoda lucrului mecanic virtual calculeaz factorul de ncrcare la cedare pentru un mecanism de cedare rigid-plastic. Structuri destul de extinse pot fi analizate fr calculator, de aceea metoda este adesea considerat ca metoda clasic (Figura 167).
Diagrama de incarcari

Figura 167. Metoda lucrului mecanic virtual Prin aceast metod nu se gsete ordinea apariiei articulaiilor plastice ci numai mecanismul de cedare. Trei probleme importante pot sa apar atunci cnd se utilizeaz aceast metod: Metoda poate determina doar factorul de ncrcare pentru mecanismul analizat. Dac nu este analizat mecanismul real, factorul de ncrcare va fi supraestimat. Pentru a fi n siguran, diagrama complet de moment ncovoietor a structurii trebuie trasat pentru factorul de ncrcare cel mai mic al mecanismelor posibile. Direcia rotirilor trebuie verificat cu grij pentru a se asigura c sunt n concordan cu mecanismul (Figura 168). Nu gsete nici o articulaie care se formeaz, se rotete i apoi se nchide. Metoda se folosete n mod special pentru a verifica o structur care a fost deja definit.

Rotirea articulatiilor permite formarea mecanismului de cedare

Figura 168. Rotiri n articulaiile plastice conforme cu mecanismul de cedare 149

5.2.3 Metoda elastic-perfect plastic Metoda elastic-perfect plastic aplic forele n mod cresctor cu pai mici i consider articulaiile plastice pe structur, odat cu formarea lor (Figura 169). Se presupune c elementele se deformeaz ca elemente liniar elastice pn la momentul plastic Mp i apoi se comport perfect plastic fr ecruisare. Este posibil s identifice articulaii care se formeaz, se rotesc i apoi se nchid, sau chiar care se descarc sau schimb sensul rotirii, programul de calcul avnd aceste posibiliti. Mecanismul final va fi mecanismul real de cedare, i va fi identic cu mecanismul corespunztor celui mai mic factor de ncrcare care poate fi gsit prin metoda rigid-plastic. Metoda are urmtoarele avantaje: Se identific mecanismul real de cedare. Se identific toate articulaiile plastice, inclusiv orice articulaie care s-ar putea forma i apoi nchide, i care astfel nu va apare n mecanismul final, dar va trebui inut cont de ea. Articulaiile care se formeaz dup SLU pot fi identificate i deci acolo unde este posibil, costul mbinrilor elementelor poate fi redus. Acest lucru poate produce economii n structur acolo unde rezistena elementelor este mai mare dect este necesar, n cazurile unde dimensionarea este determinat de deplasri sau unde se folosesc seciuni supradimensionate. Diagrama real de momente ncovoietoare de cedare sau la orice nivel pn la cedare poate fi identificat.

Figura 169. Metoda elastic-perfect plastic 150

ANEXA 2: CALCULUL CAPACITATII DE ROTIRE PLASTICA A SECTIUNILOR

u 1 p
(85)

Capacitatea de rotire plastic se determin cu relaia:

r =

unde u este rotirea plastic definit prin cea corespunztoare momentului de plasticizare a seciunii, definit pe curba post-elastic (), iar p este rotirea elastic la formarea articulaiei plastice.

Figura 170. Curba de comportare real a unei mbinri Capacitatea de rotire plastica pentru profile dublu T (Figura A.2) se determin cu relaia:

r = 6 104
unde:

tt2 R 0.8 + 0.2 t bL Ri

(86)

240 ( N mm 2 ) Rt
N ARt pentru N 0.1 ARt N 0.3 ARt

= 1 4 = 0.6

(87)

pentru 0.1

Notaiile de mai sus au urmtoarea semnificaie: N fora axial din stlp; A aria seciunii transversale a stlpului; b limea tlpii comprimate; L deschiderea grinzii standard, determinat conform Figura 171 n funcie de mecanismul de cedare; R , R limitele de curgere pentru tlpi, respectiv pentru inim.
t i

151

Figura 171. Caracteristicile profilelor dublu T i deschiderea grinzii standard n funcie de capacitatea de rotire plastic rezultat din relaia anterioara, elementele de structur pot fi clasificate n: - Clasa 1 cu ductilitate bun, dac r 5,7 - Clasa 2 cu ductilitate medie, dac 4.5 r < 7.5 - Clasa 3 cu ductilitate slab, dac 1.5 r < 4.5 Disiparea de energie seismic prevzut prin proiectare este asigurat dac:

r > n

(88)

unde n este capacitatea de rotire necesar, rezultata din calcul sau ceruta prin recomandarile din norma.

152

BIBLIOGRAFIE

SR EN 1993-1-1:2006. "Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oel. Partea 1-1: Reguli generale i reguli pentru cldiri. Asociaia de Standardizare din Romnia (ASRO). SR EN 1993-1-8:2006. "Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oel. Partea 1-8: Proiectarea mbinrilor. Asociaia de Standardizare din Romnia (ASRO). SR EN 1998-1:2004. "Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezisten la cutremur. Partea 1: Reguli generale, aciuni seismice i reguli pentru cldiri". Asociaia de Standardizare din Romnia (ASRO). SR EN 1998-1:2004/NA:2008. "Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezisten la cutremur. Partea 1: Reguli generale, aciuni seismice i reguli pentru cldiri. Anexa naional". Asociaia de Standardizare din Romnia (ASRO). SR EN 1998-5:2004. "Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezisten la cutremur. Partea 5: Fundaii, structuri de susinere i aspecte geotehnice". Asociaia de Standardizare din Romnia (ASRO). P100-1/2006. "Cod de proiectare seismic - Partea I - Prevederi de proiectare pentru cldiri". Buletinul Construciilor, Vol. 12-13, 2006. Fardis, M.N., Carvalho, E., Elnashai, A., Faccioli, E., Pinto, P. and Plumier, A. (2005). "Designer's Guide to EN 1998-1 and EN 1998-5. Eurocode 8: Design of structures for earthquake resistance. General rules, seismic actions, design rules for buildings, foundations and retaining structures". Thomas Telford, London. Erdik, M. and Durukal, E., (2003). "Simulation Modeling of Strong Ground Motion". In W.F. Chen and Charles Scawthorn (ed.), Earthquake Engineering Handbook, CRC Press. Gasparini, D.A., and Vanmarcke, E.H. (1976). "Simulated Earthquake Motions Compatible with Prescribed Response Spectra," Department of Civil Engineering, Research Report R764, Massachusetts Institute of Technology, Cambridge, Massachusetts. Iervolino, I., Maddaloni, G. and Cosenza, E., (2008). "Eurocode 8 Compliant Real Record Sets for Seismic Analysis of Structures", Journal of Earthquake Engineering, 12:1, 54 90. Chang, H-Y. and Kawakami, H., (2006). "Effects of ground motion parameters and cyclic degradation behaviour on collapse response of steel moment-resisting frames". Journal of Structural Engineering, Vol. 132, no. 10, pages 2553-1562. Gioncu, V. and Mazzolani, F.M., (2002). "Ductility of Seismic Resistant Steel Structures". Spon Press, London and New York. Paulay, T, Priestley M.J.N. (1992). "Seismic design of reinforced concrete and masonry buildings". USA: John Wiley and Sons. SR EN 1990:2004 "Eurocod: Bazele proiectrii structurilor". Asociaia de Standardizare din Romnia (ASRO). Chopra, A. (2001). "Dynamics of Structures: Theory and Applications to Earthquake Engineering", Prentice-Hall, Upper Saddle River, New Jersey. ISBN 0-13-086973-2. Wilson, E.L. (2002). "Three-Dimensional Static and Dynamic Analysis of Structures, A Physical Approach with Emphasis on Earthquake Engineering", Third edition 2002, Computers and Structures Inc, U.S.A.

153

Pinho, R. (2007). "Using Pushover Analysis for Assessment of Buildings and Bridges", in "Advanced Earthquake Engineering Analysis", A. Pecker (Ed.), Springer, CISM Courses and Lectures no. 494. Fajfar, P. (2000). "A nonlinear analysis method for performance-based seismic design". Earthquake Spectra, 16(3): 573-92. Da Silva, L.S., Simoes, R., Cervasio, H. (2010). "Design of steel structures. Eurocode 3: Design of steel structures. Part 1-1: General rules and rules for buildings", ECCS Eurocode Design Manuals. Maquoi, R., Chabrolin, B. (1996). "Frame design including joint behaviour", Final Report, European Commission. Design of Tubular Steel Structures. Training and education for the Implementation of Eurocode 3 (2009), Cidect. NP 042-2000. Normativ privind prescripiile generale de proiectare. Verificarea prin calcul a elementelor de construcii metalice i a mbinrilor acestora.

154