Professional Documents
Culture Documents
2003
curs 1
DELICVENTA JUVENILA
despre educatia copiilor:
• Pe copii trebuie sa-I inveti ce este libertatea
• Calea spre libertate incepe cu privatiunea (sa nu simta nevoia confortului, sa experimenteze lipsurile lipsurile – chiar daca
acestea sunt create artificial)
Bluek (1934): “cauza delicventei minorilor e reprezentata de acele elemente care, luate separat,nu pot explica delicventa juvenila”
Marele raspunzator ramane familia.
Axiome ale educatiei
1. binele se invata doar de la cel care te iubeste
2. copilul ia ca model in viata pe parintele fericit
3. copilul ia ca model in viata pe parintele care progreseaza
4. copilul trebuie sa simta putere uriasului care-l mangaie
comvingeri morale
A. pozitie soc inalta a fam intoleranta la incalcarea legiidelicventa redusa
evitare riscurilor
privatiuni multiple
B. pozitie soc joasa a fam sentiment de injustitie socmare toleranta la
Tensiune din cauza incalcarea a legiidelicventa
inegaliatatii sociale
JUDICIARA 15.octombrie.2003
curs 2
A) Ocazionala
- 80% din adolescenti trec prin ea. Exprima deficiente in relatiile cu parintii, deficiente scolare, asocieri cu alti delicventi.
- prevenirea se face prin actiuni asupra familiei, protectia bunurilor, atragerea in activitati comunitare.
B) De tranzitie
- e intalnita la 10% din adolescenti. Apare intr-o perioada ce abunda in dificultati (greutati).
Aici intra 2 tipuri de minori: ● marginali (de obicei oligofreni)
● cu structura nevrotica care au : - delicventa exploziva;
- o viziune particulara asupra vietii.
C) Delicventa conditionala
- la 1% din adolescenti
- activitate stabilizata persistenta care se transforma intr-un mod de viata.
Aici avem 2 tipuri de minori: ● nematurizati (ce comit infractiuni marunte si frecvente)
● cei cu structura psihopatica (ce comit infractiuni grave, adera la modele antisociale, patologie
manifesta).
Un popor poate fi considerat civilizat in functie de modul in care a ales sa reglementeze situatia peroanelor defavorizate.
III.
● Tendinta de dominare extrema: - trateaza omenii ca pe obiecte ce pot fi manipulate in avantajul sau;
- trebuie sa se simta puternic in relatiile inter-umane (chiar daca pare intelegator si fermecator,
acestea fiind strategii de manipulare);
- incapabil de compasiune, rusine, vinovatie, nonempatic, detasat, calculat.
● Tendinta negativista extrema: - sfideaza conventiile, nesocoteste tabuurile si legile, refuza sa se supuna oricaror presiuni din
exterior;
- actele agresive il excita oferindu-i satisfactie;
- se plictiseste repede de ce nu e excitant sau riscant;
- uraste monotonia;
- nu are scopuri pe termen lung;
- nu iubeste;
- loveste doar pentru a face ceva interzis.
3
JUDICIARA 22.10.2003
curs 3
MOTIVATIA INFRACTIONALA
Se considera ca pentru a intelege mai bine motivatia infractionala trebuie avute in vedere urmatoarele:
- constructia fizica
- temperamentul
- inteligenta
- caracterul
- experienta de viata
- umorul
- situatia exterioara (stimul; context situational)
- tipul mediu de reactie colectiva aplicata situatiei
- modul de percepere a situatiei de catre infractor
Fazele infractiunii
2. Tentatia creste si se transforma in devianta, ideologia incepe sa l seduca pe individ si incepe sa proiecteze fel de fel de
scenarii.
3. Individul oscileaza intre dorinta si teama, doarme prost, isi pierde apetitul, este distrat si absent. In sufletul individului se da
o lupta (isi da seama ca urmeaza sa devina un infractor). Dar o exagerare subita a fricii, un ajutor exterior, o sublimare a
tendintei sale, o reactivare a constiintei sale morale il pot face sa abandoneze proiectul.
4. Subiectul devine un delicvent potential, adopta intentia “o voi face” , isi imagineaza cand, unde si cum o sa realizeze
infractiunea. Subiectul resimte o destindere, depaseste faza de ezitare si nu mai lipseste decat decizia.
Conform legii secventei temporale a lui Mowr – in momentul “t” individul da o lovitura, iar important este ce urmeaza dupa
infractiune.
Daca in momentul “t1” urmeaza un moment de satisfactie si in “t2” o insatisfactie (pedeapsa sau este prins), oricat de mare ar fi
pedeapsa, daca el considera ca a fost satisfacut – va comite infractiunea.
Daca individul se gandeste ca in “t” da lovitura dar in “t 1” urmeaza insatisfactia iar in “t2” o satisfactie foarte mare atunci de
cate ori in mintea individului va fi o insatisfactie, oricat de mare ar fi “t2” – infractiunea nu se va mai repeta.
Este o greseala sa se absolutizeze acestea pentru orice varsta – merge doar daca este aplicata in adolescenta.
Furtul – la un individ inteligent poate lua forma excrocheriei, plagiatului, folosirea inadecvata a bunurilor.
Crima – poate sa ia forma insultei, calomniei, criticii.
Violul – poate lua forma seductiei, atentat la pudoare, flirt.
Tendinta agresiva – a persoanei cu inteligenta superioara se poate transforma in ironie, activitate normativa de viata publica,
sociala, individul poate deveni politist, chirurg, macelar.
Tendinta catre furt – s-ar putea sublima – idividul devenind agent fiscal, angajat al unei agentii executive.
Infractiunea prin sugestie – este sublimata capacitatea critica a persoanei si este direct proportionala cu afectivitatea
individului. Frica, furia si dragostea inhiba de obicei capacitatea critica a individului.
Tipuri infractionale putin cunoscute de motivatia infractionala
A. Infractiunea profilactica – autorul stie ca prin comiterea infractiunii incalca legea, dar este convins ca numai astfel poate
evita un rau si mai mare. Nu are regrete, accepta responsabilitatea, de obicei sunt indivizi inteligenti si cu un nivel cultural
ridicat.
ex:
1. infractiunea prin eutanasiere
2. denuntul fals – acuzarea cuiva de comiterea unei infractiuni pe care nu a realizat-o cu scopul de a-l impiedica
sa comita intr-un viitor apropiat adevarata infractiune. De obicei persoana care denunta si-a pregatit un alibi
capabil sa anuleze denuntul.
3. Santajul inversat – un individ – victima unui santaj – santazeaza la randul sau pentru a pune capat unei situatii
neplacute.
4. Agresiunea preventiva – pentru a nu-l omori individul il ameninta, ii lezeaza interesele sau bunurile de care
persoana respectiva este atasata.
B. Infractiunea simbolica – cel care sufera consecintele nu este legat in mod direct de infractor.