IDENTITATEA NATIONALA, O SENSIBILITATE LATENTA A MODERNITATIL (SECOLELE XVIII-XX) Nafiunea a reprezentat unul dintre cele mai puternice modele de unitate, o mare sinteza a solidaritajilor moderne. Procesul de desacralizare specific lumii moderne a facut, ca treptat natiunea sé céstige prestigiu in fata traditionalei forme de unitate imperiala! Dupa ce vreme de secole de la constituire statul era un vultur cu dowd capete - puterea laicd si cea ecleziasticd -, modemnitatea a vrut ca din cele doua capete ale vulturului s& fac unal, adic& s& fie adus totul sub semnul unitafii politice Poporul/Natiune a intruchipat, de doua secole incoace, aspectul marit identitati: colective sub forma de simbol comun, a stimulat 0 exaltare a nei comunitati nu numai sociale, ci si politice. Statul/natiune a devenit odata cu secolul al XIX-lea “expresia privilegiatd a unititii™ Inspirata de gindirea politica a veacului al XVIl[-lea natiunea a devenit locul de nastere al uunitatii politice moderne, care face s& se simta solidari oameni sau grupuri ce trdiese fn acelasi timp $i spativ, care le face posibil traiul impreund, prin acceptarea acelorasi valori si instituti?. Filosofii yeacului Luminilor au conceput ideea de natiune in interiorul progresului istoriei, dar si al ideii de Uumanitate in care natiunile trebuie s& se integreze ca veritable individualitafi, Fascinatia sa a constat in vvocatia de instrument simbolic gi mitic al constiinfei istorice si politice, pastrand pana in zilele noastre © legitimitate emotional la fel de puternica!. Idea de natiuine a fost exaltata in numele libertatii ial pluralitatiis ea justifica apararea, mai intdi contra opresorului, a cari listd a fost lunga: Imperiul, Biserica romana, Vechiul Regim, colonizatorii, dar si contra liberului schimb sau a traditiei, contra regionalismului sau a mondialismutui contra clericalismului sau ateismului etc* Natiune, libertate, universalitate. intre 1770 si 1830 termenul de nafiune s-a impus ca unul dintre conceptele esentiale ale discursului politic, asociat notiunii de fibertate. Natiunea a reprezentat o idee care sa plasat in inima marilor forme de emancipare politica pe care lumea europeand a ‘cunoscut-o la sfarsitul secolului al XVIMI-lea: emanciparea de puterea coloniald (revolutia americana), aristocratica (revolutia franceza), emanciparea de puterea imperiala (revolta germand imposriva ‘cupatiet napoleoniene)*. “Vocabularul” national a devenit, prin intermediul ideologiilor nationale fundamental revendicativ. Lupta pentru suveranitatea poporului a marcat inceputul erei mobilizarilor politice moderne. Natiunea a fost proclamatd ca actor politic in 1789, pentru ca Revolutia a consacrat simbolic 0 ruptur fundamentala cu Vechiul Regim, proclaménd legitimitatea politic’ a vointei generale. Noua legitimitate politica nu a fost fondaté numai pe traditia dinastica si religioasé, ci si pe principiul suveranitatii popoarelor formulat in articolu 3 al Declarajiei drepeuritor omului, unde se afirma explicit c& principiud intregii suveranitati rezida esential in natiune’. Vointa generala capata treptat, un rol creator in domeniul politic si deplaseazd suveranitatea dinspre monarh spre_vointa colectiva, cea a poporului, Gandirea revolufionara a facut din natiune un subiect de drept. Proprietara a suveranitatii, natiunea devine sursd a tuturor puterilor, care nu pot fi exersate decat in numele ei Puterea politica era aseminata de Tocqueville, avansind © comparatie biologic, cu “forta vitala si invizibila”, cu inima care asigura viata nafiunii” " Grigore Georaiv, Nari, Cura, tdentiate, Bucueyi Ed. Diogene, 1997, p. 5 Pourune store de "imaginaire, Pans, Les Belles Lates, 1998.41 si 166 i Domingue Schnapper. La communaidé de cityens. Sur [tdée modeme de natin, Pas, tions Gallimard 1994, p.59. Gérard Noel Bet natoneinigration. Vert ane hire du powvo, Pat, Eaions BELIN, 001, 9 88 Simona Nicoard, Natiwnea modern, Mitr simbolur.ideolopt, Cli- Napoca, Es. Accent, 2002, p. 197 "Benedict Anderson, L'imaginaire national Réfexions sur Vorigine et Uessor di nationalism Découvere, 1996, p.18-19- (Preface) "Git Delano’, Sociologie de la nation Fondements dhéoriques et expériences historiques, Pais, Armand CovinteR, 1999, p26. 5G. Noril, op. cit, p. 9. * Toidem. B. Schnapper, op. ci, p. 13-14, Fangois Fuel, Reflect asupra Revoluiei france, Bucuret, Ed Humanitas, 1992.9, ” Georges Burdeas, Nation, in Encyclopaedia Universalis, Corpus 16, Editear a Paris, 1989, p. 8. Berard CChacbonneas, Promdihée réenchaing, Pans, Eiions La Table Ronde, 2001, 30-31, F. Fuel, op. elt p. 181 118, Cf, Lucian Boia, la256, SIMONA NICOARA Libertatea pentru natiune este asigurata de puterea Statului. Personalitatea distinct a natiunii trebuie sd se consolideze Intr-un singur stat..o cdrmuire constientd, unitara si specifica. Relatia dintre natiune si libertate a devenit congenitala: pentru toate popoarele modelul national a fost mai intdi mijlocul de a acceda la libertatea colectiva, la independenfa si integritate teritoriald. Dar, nafiunea a avut, pe langi o vocatie unitara si libertard, ci gi o generoasd deschidere spre lume. Proiectul national a fost totdeauna conceput ca universal, nu numai in ceea ce este destinat tuturor ce sunt reuniti in acecasi natiune, ci si pentru ca depageste particularismele,fiind susceptibil de a fi adoptat de intreaga societate omeneascd. Universalitatea, a fost deci este oricontul ideologiei libertayii si al egalitai, {fondatoare a ideti de nagiune” ‘In secolul al XVIUl-lea moartea fizic& sau, mai ales, simbolicé a monarhilor a constrans pe noit “antreprenori” ai politicii, si caute un now principiu suprem unificator, o valoare esentiala, un ideal ‘mai cuprinzator, in mitul natiunii, Aceasta fascinanta unitate colectiva, natiunea moderna, superioara tuturor formelor de unitate ce au precedat-o, a devenit noua instant mesianicd a salvarii colective! Natiunea modern a insemnat, de fapt, continuarea aspiratiei unitati si a solidaritatii colective, coordonate perene ale vietii sociale, hranite de milenarismul popular. La aceasta miza politic’ s-a adaugat si una economica! Exigenfele revolutiei industriale au impus omogenizarea societati, pind atunci fracfionata gi in mare parte analfabeta!"”. Atdta vreme dogmatizate de religi, valorile unitare si Uuniversale intra pe usa din fai a ideologiei si politicii moderne pentru a sprijini eile originale ale punerii in opera a ideii nationale si democratice. Pasiunea democratici moderna a tins la sfarsitul secolului al XVIfFlea, - in valtoarea revolufionara parizian8 - spre estomparea diferentelor in interioral cetdfii, spre creuzarea conceptiilor sociale si politice opuse, crticate drept reflexe istorice Ea s-a acomodat atunci cu pasiunea nafionata pentru grandioasa unitate politicd, pe care ideologiile au Imbricat-o in hainele mitologiei, utopiei, mesianismului, pentru a o face fascinanta!"'. Dud Marea Revolutie din 1789, fns, care a suscitat prin exemplul siu revendicdri nationaliste de-a lungul Europei, apoi in lumea intreaga, s-a deschis problema tensiunii intre universlismul natiuni civice si particuarismele entice si nafionale! Altfel spus, odata cu incepatul “varstei nationalismelor,” in sensu revendicirilor etnice de a crea 0 natiune independenta, s-a nascut paradoxul intre nationalitate si cerdyenie, intre autonomie culturala si suveranitate politica”, Arborele genealogical natiunii. Mitologia natiunii are ca nucleu central mitul unitati, formarea unei natiuni fiind conceputd drept “restaurarea unei unititi pierdute de-a lungul secolelor"”” Constinga unei unitayi preexistente se ancoreaza in istorie, coborand pana la originile ei cele mai indepartate. Arborele genealogic al najiunii coboara pina la Varta de Aur a inceputurilor considerata fondatoare a unitati. Pe firul vertical al timpului unitatea natiunii apare ca o ereditate care trebuie pastrata de catre fiecare generafie in parte! Pentru cf fiecare generatie a natiunii este ramura tanara a tunui copac batran, mienar! Unitatea nafiunii inseamnd unitatea oamenilor sia patriei lor. Natiunea este incontestabil o realitateistoricd, dar si un proiect ideal, un mit care a populat imaginarul colectiv. Tocmai pentru ci “nimeni n-a vacut niciodatd nafiunea, ea se simte prin experientd. Nasiunea nu este un fenomen direct observabil, ea se releva prin sentimentele care se poartd si atitudinile pe care ea le suscitd?™. Natiunea este o reprezentare ideal& pe care indivizi si-o fac despre fiinja colectiva pe care 0 constituie impreund, este un mit modern. Natiunile, precum indivizii, cdnd evolutia lor pare ameninfata de anumite evenimente, cauta in trecutul lor argumente pentru a se linisti in ceea ce priveste prezentul si viitorul lor. A desemna identitatea nationala finseamna @ marca teritoriul si frontierele sale, a defi a forma imaginile amicilor gi ale dusmanilor, ale aliatilor gi ale rivalilor. A crea identitate nationala inseamna a conserva si modela amintirile trecutului, a proiecta asupra viitorului speranfele, dar si resentimentele! Invocarea " Unirea este implinité. Naziwnea Romina este fundatd, spunea Cura in discursal su din 11 decembrie 1859, Apud M. Lazit, op. cit, p. 108. 1 Mani, Noi prvim in infapuirea unitdpii nationale w triumf al liberi omenesti Discursrostt a | Decembrie 1918 la Alba li, in Orato clin roméneasedp. 114 "D, Schnapper, op. ci. p. 48. G. Noril, op. ci, p90, Bernard de Montferrind, La vertu des Nations, Pats, Hachette, 1993, p.26 $i 29:54, D. Schnapper, op. cit, p50. "” Guy Hermet, Histoire des nations et du nationalisme en Europe, Paris, Ed du Seuil, 1996 p. 1S. ' Mondhes Kiln, Invroduction 2" anthropologie, Ea. Payot Laussane, 1992, p. 226 si 245.246 © D. Schnapper, op. cit, p75. © WW. E Muhlmann, Messianismes révolutionnaives du tiers monde, trad, par Jean Baudrillard, Paris, Gallimard, op. cit, B.S.Identitatea national, o sensibilitate latenté a modemitati (sec.XVHIEXX) 257 epocilor in care s-a cristalizat sentimental nafional a dat nastere unui gen aparte, care nu are in comun cu istoria decat mumele, in care fiecare generatie tsi clidea trecutul national in felu! si culoarea propriis iar acest trecut este aidoma mereu, de vreme ce era o mostenite comun, si totodatd diferit, de vreme ce era proprietatea fiectrei generati'®. Reprezentarea natiunii romanesti a fost legata de efortulistoriei, de lupta intre fortele unificatoare, ale convergentei, ale coeziunii si cele care dezbind, disperseaza disociazé, lupta in care triumfa duful de unire (M. Kogalniceanu); “stramosii nostri au vroit sa fim ardeleni, manteni, moldoveni si nu romini; rareori ei au venit si se priveasca intre dnsi ca o singura si aceeasi natie; in neunirea lor trebuie sa vedem izvorul tuturor nenorocirilor trecute”"®, Tata, de ce, natiunea trebuie s& imbratigeze pe cei ce sunt “frati de cruce si de singe gi de limba si de legi. Idealul roménilor din toate partile Daciei lui Traian este mentinerea unitatii reale, a limbei strdmosesti si a bisericii nationale, Este 0 Dacie idealdé aceasta!" Trecutul natiunii apare ca 0 istorie vie -desi generafile si epocile invocate nu mai exist’ =n sensul c toate acestea trliese doar in memoria istorici Inu-un prezent perpetuu.“Istoria, spunea Mihail Kogilniceanu in Cuvdnt introductiv la cursul de istorie nationald( 1843) scoate din morminte pre strmosii nostri si ni-i infatosazA ca vii inaintea ochilor, cu toate virtutile, cu toate patimile, cu toate nfravurile lor. Ea, dara, ne leaga cu vecia, puind in comunicatie semingile trecute cu noi, $i iarigt pre noi cu semintiile viitoare”", Istoria apare ca un un vast depozit de experiente, la care umanitatea accede, mai ales, prin intermediul istoriografiei, Trecutul este certitudinea solidaritatii de familie, de neam, de natiune, iar “intdmplavile si faptele stréimogilor nostri (...} prin mostenire sunt ale noastre.” Istoria este memoria faptelor trecute care se unesc cu cele prezente, dar este si cartea de edperenie, de telepciune si invataturd, céci “cele mai inalte ichanci, cele mai slavite fapte” au efecte motalizatoare: ‘a insufle in inima doringa spre bine si spre virtute, s& destepte la nobila ambiie de a face lucruri mari si drepte” (M.Kogalniceanu)” ‘Strimosii sunt pArinfii natiunii, ale cAror fapte sunt modele de virtute $i de comportament Slava strémosilor a fost o conditie a desteptarii romanilor in “primavara popoarelor”, la 1848!", Pantconu marilor conducdtori ai romanilor a avut menirea s& intretind increderea in virtutea eroicd a natiunii, incredere necesard in momentele de criza: pe scena istoriei se poate vedea cel mai bine cum se perinda modele insufletite de virture, spunea I. Hetiade-Rédulescu. Poporul face istoria national nu biografia domnitor; el este izvor al tuturor miscdrilor $i ispravilor si fara de care stapénitorii n-ar fi himicd, sustinea M. Kogalniceanu. Pagoptistii moldo-viahi si transilvaneni au denunfat sei privilegiile si inegalitatea seculara a poporului, constituindu-se cu entuziasm in legatari ai nafiunié intregi Poporul in sens politic incarna pentru ei valori fundamentale si permanente find sinonim natiuni Pentru pasoptist, entuziasti ai ideilor liberale democratice, natiunea era, in principiu, ansamblul de ccetifenice-si exercitan severanitatea in Stat! Dar, marea duiosie romantica s-a indreptat c&tre poporulffiran, “Inaltarea plebeianismului la putere” insemna pentru Nicolae Balcescu “intregirea romfinului, vecinul, serful Veacului de Mijloc. in drepturile sale de om, de cetajean, de natie.” Numai 4, in sens social, poporul clasd reprezenta o parte a populatiei, lipsita de drepturile de drepturile si de ‘bunurile pe care ei ingigi le produceau’?, Investit in sfera politicd acest mit al poporului-natiune a avut, pe de-o parte, o functie de integrare, prin faptul c& asigura cocziunea spirituala a comunitatii nationale, supusé permanent efectului coroziv al rivalitatilor de interese: pe de alta parte, se poate vorbi de 0 functie disciplinara, pentra cA sacralizénd puterea natiunii se poate face din forta ei 0 autoritate incontestabila”. 5 8, Nicoar, op ct, p. 118-123, "Oratory elocngd roméneased,Chy-Napoca, Fd. Dacia, 1985, p. 79. "Mihai Eminescu, Publicisicd. Referristorce gi istoriografice, Chisinbo,Cartea moldovencasc8, 1990, p. 52.L. Bois, Jocu! cu recuul. storia inte adevar 3 fcyune, Bucureg, Ed, Humanitas, 1998, p 44-47 "Mf, Kogalniosanu, Pofeie de credings, Bucures, Ed. Tincetahi, 1982, . 122-143: Orato elocingth. 76> n. idem. ® Vee Georghe Lavi, Slava strimagilor si desteptarea romilor, Discus din 1819, apud Orator gi elocinga romanease’,p. 29. *'Tbidem, p. $6.79. Florian Roats, Payoptismul. 0 flosofic romancase a storie, Cluj-Napoca, Ed, Dacia, 2001, 1p 83: 181, A. Roman, Le populisme Quaranie-Huitard dans les Principautés Rowmaines, p. 8 2 Florian Roaty, Pajoprismul. O filosofte romineascd a istoriei, Chij-Napoca, Faltura Dacia, 2001, p. 165. Andreia Roman, Le Populiome Quarante-Huitard dans les Principautés Rownaines, Bd. Fundation Culturelle Roumaine, 1999, .9, Introduction aux méthodologie de UImaginaire.| ir. 1:Thomas, Pars, Ellipse, 1998, p.33.