1

Cuprins

I Tesuturile animale

Tesutul epitelial................................pg.3-4 Tesutul conjunctiv....pg.4-5 Tesutul muscular...pg.5 Tesutul nervospg.5-6 Neuronii ..pg.6-8

II Tesuturile vegetale

esuturile embrionare (meristeme)........................................................pg.9-10 esuturi definitive................................................................................pg.10-12

I Tesuturile sunt grupari de celule care au aceeasi forma, structura si indeplinesc aceleasi functii. Dupa structura si forma celulelor, respective dupa functia pe care o indeplinesc in organism, se deosebesc mai multe tipuri de tesuturi: epitelial, conjuctiv, muscular si nervos. A. TESUTUL EPITELIAL 1) Epitelii de acoperire sunt alcatuite din celule plate, cubice sau prismatice, asezate intr-unul sau mai multe straturi. Stratul extern vine in contact cu diferite gaze (in cazul sistemului respirator), cu lichide (in cazul sistemului excretor si circulator), cu diverse particole (in cazul sistemului digestive). Stratul intern este asezat pe o membrana bazala care il separa de tesutul conjuctiv situat imediat sub el si are rol trofic, deoarece epiteliile nu sunt vascularizate. Ele au diverse functii: cele care acopera suprafetele au un rol de protectie impotriva factorilor mecanici, a agentilor patogeni, a toxinelor. Cele care captusesc suprafata interna a tubului digestive au rol in absorbtie. Epiteliile de la nivelul nefronilor au rol in filtrare. Epiteliile sacilor alveolari intervin in difuziune. Epiteliile de acoperire se clasifica, in functie de numarul de straturi celulare ce le alcatuiesc si a formei celulelor, in: PAVIMENTOASE CUBICE CILINDRICE sau PRISMATICE EPITELII UNISTRATIFICATE -alcatuite din celule uniforme, turtite, poligonale; -constituie endoteliul pericardului, peritoneului, pleurele, vaselor sanguine si limfatice -alcatuite din celule cubice, care prezinta la partea aplicala cili sau microvili -intra in structura mucoase bronhiilor si a ovarelor, a canalelor glandelor salivare si a pancreasului exocrin -alcatuite din celule cilindrice, prevazute cu cili sau microvili, acoperiti de un platou striat (membrane celulara cu marginea in perie) -alcatuieste mucoasa tubului digestiv (cardia-rect), a trompelor uterine si a epididimului

EPITELII PSEUDOSTRATIFICATE -alcatuite din celule de inaltimi variate, prevazute cu cili sau microvili; nuclei celulelor sunt situati la nivele diferite, ceea ce creaza impresia de stratificare. -intra in structura mucoasei ce captuseste faringele, traheea si bronhiile mari. PAVIMENTOASE CUBICE CILINDRICE sau PRISMATICE DE TRANZITIE sau UROTELIUL EPITELII PLURISTRATIFICATE -intra in structura pielii si a mucoaselor bucala, esofagiana, uretrala inferioara, vaginala -intra in structura glandelor salivare, sebacee si a pancreasului exocrin -intra in tructura mucoaselor ce trebuie mentinute in permanenta umede -intra in constitutia cailor excretoare urinare (uretere, uretra superioara, vezica urinara)

EXOCRINE ENDOCRINE MIXTE

EPITELIILE GLANDULARE -epiteliul secretor este dispus sub forma de tubuli, acini sau alveole, al caror lumen comunica cu o cavitate, fie direct cu exteriorul, unde isi varsa produsii de secretie -nu au canal excretor si isi varsa hormonii direct in sange -celulele sunt dispuse fie in cordoane, fie in insule sau foliculi, in raport cu structura glandei -reteaua vasculara este foarte bogata -au atat portiuni exocrine cat si endocrine

EPITELIILE SENZORIALE contin grupe de celule epiteliale specializate in receptionarea stimulilor din mediul intern si extern si transformarea lor in impuls nervos. B. TESUTUL CONJUCTIV Tesutul conjuctiv este foarte variat ca aspect morfologic si functional. Este alcatuit din trei componente principale: - celulele conjuctive (reticulare, fibroblaste, adipocite, melanocite, elementele figurate ale sangelui, condrocite, osteocite) - fibrele conjuctive (de reticulina, elastina, colagen) - si o substanta nestructurata, amorfa, numita substanta fundamentala. Tesututrile conjuctive se clasifica dupa tipul de substanta fundamentala in: moi, semidure si dure. 1. TESUTURI CONJUCTIVE MOI -contine celule, subst fundamentala si fibre in proportii egale -formeaza storma conjuctiva a organelor -umple toate spatiile libere dintre organe -sustine vasele de sange si nervii -formeaza fipodermul si leaga intre ele fibrele musculare si grupele de muschi -impreuna cu epiteliile, formeaza unitati functionale. -fibrele de reticulina alcatuiesc o retea intre ochiurile careia se afla substanta fundamentala, celulele reticulate si limfocite -intra in constitutia ganglionilor limfatici, splinei, ficatului, maduvei osoase -contine predominant fibre de elastina anastomozate in retea. Printre fibre se afla putine celule si subst fundamentala -intra in structura peretilor arterelor si venelor mari, corzilor vocale, carora le confera elasticitate -contine predominant fibre de colagen, putine celule si subs fundamentala -este lipsit de plasticitate si slab vascularizat -formeaza capsulele diverselor organe, fascii musculare tendoane, aponevroze, ligamente -intra in structura dermei -contine celule mari ce depoziteaza central grasime (adipocite), fibre de reticulina si elastina, toate inconjurate de o bogata retea nervoasa si vasculara -este situate in hipoderm, in jurul organelor (ochi, rinichi), in mezenter, mediastin, reg axilara, corpul adipos al obrazului.

TESUT CONJUCTIV LAX

TESUT CONJUCTIV RETICULAT TESUT CONJUCTIV ELASTIC TESUT CONJUCTIV FIBROS TESUT CONJUCTIV ADIPOS

2. TESUTURILE CONJUCTIVE SEMIDURE (CARTILAGINOASE) prezinta in substanta fundamentala condrina (subst organica impregnate cu saruri de Ca si P). Celulele sunt de 2 tipuri: condroblaste (cellule tinere) si condrocite (cellule mature, adapostite in cavitati numite condroplaste). Contin fibre de collagen si reticulina. Nu sunt vascularizate si inervate, nutritia lor realizandu-se pe baza pericondrului (membrane conjuctivo-vasculara ce inveleste cartilajul). Tesuturile cartilaginoase sunt de 3 tipuri: hialin, elastic si fibros. HIALIN ELASTIC FIBROS -la embrion formeaza scheletul, iar la adult cartilajele costale, traheo-bronhice, septul nasal -constituie matricea pentru osificarea endocondrala (de cartilaj) -este present in structura pavilionului urechii, conductului auditiv extern, epiglotei, aripilor nasului, in unele portiuni ale laringelui si ale trompei lui Eustachio -formeaza discurile intervertebrale, meniscurile articulare, simfiza pubiana

3. TESUTURILE CONJUCTIVE DURE (OSOASE) contin 3 tipuri de cellule: osteoblaste, celule tinere ce secreta oseina, osteocite, celule mature, cu multe prelungiri, adapostite in cavitati numite osteoplaste, si osteoclaste, celule gigant, multinucleate, cu un echipament enzimatic bogat, care distrug si limiteaza 4

formarea tesutului osos. Subst fundamentala este oseina iar fibrele sunt de collagen. Exista 2 tipuri de tesut osos: ~spongios, format din trabecule (lamele osoase), ce delimiteaza areolele (cavitati pline cu maduva rosie); ~compact, format din unitati morfofunctionale numite osteoane (sisteme haversiene). Osteonul este ansamblul alcatuit dintr-un canal Havers, lamelele osoase inconjuratoare si osteoplastele in care se afla osteocite. Intre sistemele haversiene se afla sistemele interhaversiene (arcutri de lamele osoase). C. TESUTUL MUSCULAR Tesutul muscular produce prin contractie miscare.exist amai multe tipuri de tesut muscular: striat, neted, striat de tip cardiac. Tesutul muscular striat intra in alcatuirea muschilor scheletici, care sunt elementele active ale miscarii. In structura fibrelor musculare striate intra sarcolema (membrane periferica a fibrelor musculare striate), sarcoplasma (citoplasma fibrei musculare) si aparatul fibrilar. Celulele muschiului au mai multi nuclei. Tesutul muscular neted intra in alcatuirea organelor interne (uter, vezica urinara, tub digestiv). Din punct de vedere structural, celulele au aspect fusiform si dimensiuni mici. Celulele muschiului neted au un singur nucleu. Tesutul muscular de tip cardiac (miocardul) prezinta asemanari cu tesutul muscular scheletic. Celula prezinta sarcoplasma bogata in Na+, Ca2+, K+, sarcolema si nucleu. Fibrele miocardice se dispun linear, cap la cap si despartite de o membrana, numita disc intercalar. Miocardul mai contine tesutul nodal sau embrionar.

D. TESUTUL NERVOS Tesutul nervos este alcatuit din neuroni si nevroglii (celule gliale), situate intre neuroni. Nevrogliile sunt diferite ca forma si dimensiune. Numarul lor este de 10 ori mai mare decat la neuronilor. Nu au axoni, deci nu stabilesc contacte intre ele si in consecinta nu au rol in conducerea impulsurilor. Nevrogliile prezinta prelungiri protoplasmatice de diferite lungimi, bogat ramificate si au proprietatea de a se divide. Functiile nevrogliilor: Impreuna cu vasele pe care se sprijina, nevrogliile formeaza un schelet de support pentru neuronii din SNC; Sunt elemente izolatoare, intre vasele de sange si neuroni, formand un system de aparare al neuronilor; Au rol in nutritia neuronilor, intervenind in desfasurarea normala a metabolismului acestora; Sunt implicate in degenerarea si regenerarea fibrelor nervoase; Se presupune ca au un rol in stocarea informatiilor (memorie, invatare etc). 5

Neuronii sunt cellule nervoase formate din corp celular, prelungiri celulare si terminatiile acestora. Prelungirile sunt dendritele si axonul. Un neuron are in general mai multe dendrite, dar un singur axon. Dupa forma corpului cellular, neuronii pot si stelati, ovulari, piramidali, conici, piriformi. Dupa numarul de prelungiri, pot fi unipolari, pseudopolari, bipolari, multipolari.

Prelungirile neuronilor formeaza fibrele nervoase. Acestea pot fi mielinice (cu mielina) sau amielinice (fara mielina). Fibrele mielinice sunt mai groase si conduc influxul nervos cu o viteza mai mare decat cele amielinice. In raport cu functiile lor, distingem 3 tipuri de neuroni: ~senzitivi, care receptioneaza informatia si o trimit spre SNC; ~intercalari, localizati in SNC, care fac legatura intre diferite tipuri de neuroni; ~motori, care trimit mesaje de la SNC la muschi, la partile corpului implicate in activitate (efectori) Neuronii prezinta unitatea structurala si functionala a sistemului nervos. Ca unitate functionala, neuronii au capacitatea de a conduce influxul nervos. Functiile neuronului: Proprietile funcionale ale neuronului sunt excitabilitatea i conductibilitatea. Excitabilitatea este proprietatea neuronului de a rspunde la aciunea unor stimuli din mediu. Stimulul poate fi orice agent din mediu capabil s determine o reacie de rspuns din partea unei structuri vii. Pentru a produce un impuls nervos, stimulul tebuie s aib o valoare minim (liminar). Stimulii subliminali produc reacii doar local, la nivelul membranei. Stimulii liminari si supraliminari produc o reacie maxim, care se transmite sub form de impuls nervos. Pentru a produce o reacie, stimulul trebuie s acioneze brusc. Reacia de rspuns la un stimul nu apare instantaneu, ci dup un anumit interval de timp necesar desfurrii proceselor fizico-chimice declanate de stimul. Timpul ct trebuie aplicat un stimul liminar pentru a produce un rspuns se numete timp util. Durata timpului util se reduce cnd intensitatea stimulului crete peste valoarea liminar (prag). O valoare mic a duratei de aciune a unui stimul indic un esut puternic excitabil. Excitabilitatea se bazeaz pe funciile membranei. Aceasta genereaz o diferen de concentraie a diverselor substane din mediul extracelular i din interiorul celulei, producnd o diferen de potenial electric, numit potenial de repaus. Acest potenial se datoreaz faptului c n interiorul celulelor se gsesc n special ioni de K+ (ncrcai pozitiv), alturi de molecule proteice, fosfai anorganici, clor etc, ncrcate negativ, n exteriorul celulei sunt mai numeroase moleculele de Na+. Reiese c potenialul de repaus se caracterizeaz prin predominarea sarcinilor electrice pozitive n exteriorul celulei i prin predominarea sarcinilor electrice negative n interiorul celulei. Ptrunderea ionilor de Na+ n celul i ieirea ionilor de K+ determin unele modificri ale potenialului de repaus. Astfel se formeaz potenialul de aciune. Potenialul de aciune poate fi produs de stimuli chimici i electrici care modific permeabilitatea membranei pentru ionii de Na+ i K+. In timpul potenialului de aciune au loc urmtoarele evenimente: depolarizarea lent (nepropagat) cnd, n celul, la locul de aciune a stimulului ptrund mai muli ioni de Na+ dect n perioada de repaus. Potenialul membranar n repaus scade de la -70 mV la -55 mV; depolarizarea rapid (autopropagat) cnd are loc o inversare a polaritii ca urmare a ptrunderii Na+ n celul n cantitate mai mare dect K+ eliminat; membrana devine electropozitiv n interior i electronegativ n exterior. Potenialul de aciune format are un vrf (spike") la 30-40 mV. Amplitudinea potenialului este de 100-110 mV. repolarizarea este etapa n care potenialul de membran revine la nivelul su de repaus; pe msur ce pompa ionic scoate Na+ i reintroduce K+ n celul, permeabilitatea membranei revine la normal, iar valoarea potenialului de membran redevine -70 mV. 7

Potenialul de aciune produs se propag prin membrana axonului. Aceast proprietate de a conduce la distan potenialul de aciune se numete conductibilitate. Conducerea potenialului se realizeaz ntr-un singur sens, de la dendrite la corpul neuronal, apoi la axon i la ramificaiile sale terminale. Propagarea se realizeaz astfel: n fibrele amielinice, din aproape n aproape (pas cu pas), fiecare pas implicnd o depolarizare i o repolarizare; viteza de propagare este relativ mic (1-2 m/s); n fibrele mielinice conducerea potenialului de aciune se realizeaz de la o strangulaie Ranvier la alta, unde se produce acest potenial; astfel Na+ ptrunde n fibr, purtnd un curent de sarcini electrice care este externalizat la nodul urmtor, producnd un flux circular de curent. Aceast propagare, realizat din nod n nod, se numete saltatorie. Viteza de propagare este mult mai rapid dect la fibrele amielinice (10 - 80 m/s).

SINAPSA SI TRANSMITEREA SINAPTICA Neuronii se conecteaz ntre ei formnd reele neuronale. Dispozitivul" de contact dintre neuroni se numete sinaps. Sinapsa se realizeaz ntre axonul unui neuron i dendrita sau corpul altui neuron. Fiecare sinaps este format din dou componente, una presinaptic i una postsinaptic. Ele delimiteaz o fant sinaptic. Trecerea influxului nervos spre celula urmtoare, la nivelul fantei sinaptice, este mediat chimic prin molecule de neurotransmitori. Acetia sunt eliberai de componenta presinaptic i prin difuziune ajung la membrana postsinaptic. In apropierea membranei presinaptice (n butonul terminal), neuronul presinaptic conine vezicule cu neurotransmitori. Cnd un potenial de aciune ajunge la nivelul butonului terminal, veziculele fuzioneaz cu membrana presinaptic i se rup, elibernd mediatorul chimic n fanta sinaptic. Neuronul postsinaptic conine n membrana lui o serie de receptori care recunosc i fixeaz mediatorul chimic. Prin acumularea acestei substane peste un anumit prag se formeaz un potenial de aciune n membrana postsinaptic (prin activarea pompelor ionice). O dat ce transmitorii au cauzat descrcarea neuronului, ei sunt dezactivai, pentru a nu continua descrcarea. Neurotransmitorii sunt inactivai n fanta sinaptic de enzirne specifice, apoi sunt preluai i reciclai n componenta presinaptic. Dup locul unde se stabilesc sinapse, distingem: sinapse interneuronale, care pot fi axodendritice (axonul neuronului presinaptic i dendrite ale neuronului postsinaptic), axosomatice (axonul unui neuron i corpul celular al altui neuron) i axoaxonale (ntre doi axoni); sinapse neuromusculare (axonul neuronului motor i fibra muscular). Dup natura mediatorului chimic, deosebim: sinapse excitatorii, care se realizeaz cu ajutorul neurotransmitorilor excitani: acetilcolina, noradrenalina, serotonina, dopamina;
sinapse inhibitorii, care blocheaz excitabilitatea neuronului. Transmisia se face prin neurotransmitori inhibitori (acid gama-aminobutiric); sinapse modulatoare, care nici nu excit i nici nu inhib neuronul postsinaptic. Substanele neuromodulatoare sunt: encefalina, vasopresina, neurotensina etc. Dup modul de transmitere a influxului nervos, distingem: sinapse electrice, n care transmiterea informaiei se face electric; sinapse chimice, n care transmiterea informaiei se realizeaz prin mediatori chimici.

II esuturile

vegetale

Clasificarea esuturilor: Dup gradul de difereniere a celulelor distingem:

esuturi embrionare esuturi definitive

A. esuturile embrionare (meristeme) Sunt esuturi tinere Celulele se divid intens Ulterior se difereniaz i se specializeaz formnd esuturi definitive Caracteristicile celulelor: mici rotunde cu perei subiri fr spaii ntre ele cu nucleu mare

Embrionul seminei este format din meristeme, de aceea meristemele mai sunt numite de unii histologi i esuturi embrionare. Clasificarea meristemelor Dup poziia pe care o ocup n organele plantelor: Apicale - n vrful rdcinii, tulpinii, ramurilor, determin creterea acestora. Intercalare - se ntlnesc la graminee deasupra nodurilor i determin creterea n lungime a internodurilor. Laterale - sunt dispuse n jurul axului plantei, determin creterea n grosime. Dup origine i gradul de dezvoltare, meristemele se clasific n: Primordiale- sunt cele care apar din primele diviziuni ale zigotului i alctuiesc embrionul seminei. Primare- iau natere din cele primordiale. Secundare- cambiul i felogenul. Cambiul - zona generatoare libero-lemnoas - apare ntre elementele de lemn i de liber primar, genernd spre exterior liber secundar i spre interior elemente de lemn secundar.

Felogenul - zona generatoare suberofelodermic genereaz suber secundar spre exterior i feloderm spre interior.

B. esuturi definitive esuturi de aprare (de acoperire, de protecie) Sunt esuturi definitive care nvelesc organele plantelor i au rol de a le apra mpotriva agenilor externi. Ex: Epiderma Piloriza Suberul secundar Epiderma Un singur strat de celule vii. Celule turtite, strns unite ntre ele. Perei laterali cu ondulaii. Celule lipsite de cloroplaste (exceptie la ferigi, plantele de ap i de umbr). Pereii externi pot fi cerificai, mineralizai. Epiderma rdcinii se numete rizoderm.

Formaiuni epidermice Stomatele Formaiuni epidermice prin care se stabilesc legturi ntre mediul nconjurtor i esuturile aflate sub epiderm. Alctuire: Dou celule stomatice reniforme, cu cloroplaste. Orificiu - ostiol.

10

Perii Formaiuni epidermice ce apar prin creterea i alungirea membranelor externe ale celulelor epidermice. Apr planta contra radiaiilor solare, alii sunt agtori, absorbani sau secretori, etc.

Piloriza (scufia, caliptra) Masiv de celule care protejeaz vrful rdcinii de particulele dure de sol.

Suberul secundar Este un esut de protecie care ia natere prin activitatea felogenului. Dup exfolierea epidermei preia rolul de aprare. Este format din celule moarte, turtite, fr spaii ntre ele, cu membranele impregnate cu suberin.

esuturi fundamentale (trofice, de hrnire) Au rspndirea cea mai mare n organele plantelor. Sunt alctuite din celule vii, cu perei subiri, cu spaii ntre celule. Se mai numesc i parenchimuri. Clasificare: esuturi de absorbie. esutuir de asimilaie. esuturi de depozitare. 11

esuturile de absorbie Se afl la rdcin, n zona periorilor absorbani. esuturi de asimilaie (parenchimuri clorofiliene, clorenchimuri) Formate din celule bogate n cloroplaste. Ocup zonele de la periferia plantei, sub epiderm. Fac fotosintez. esuturi de depozitare Depoziteaz substane de rezerv. Depoziteaz ap (esuturi acvifere). Depoziteaz aer (esuturi aerifere). esuturi care depoziteaz substane de rezerv Sunt alctuite din celule cu mebrane subiri i lipsite de cloroplaste. Se ntlnesc n rdcini, rizomi, bulbi, tuberculi, semine, fructe, etc. esuturi care depoziteaz ap Se ntlnesc la plantele care triesc n regiunile secetoase sau pe terenurile srturate.

esuturi care depoziteaz aer Se ntlnesc la plantele acvatice i la plantele din mlatini. Sunt alctuite din celule cu spaii mari ntre ele, n care se depoziteaz aerul.

12