Nvodari, un nou ora pe harta turistic a Romniei

Oraul Nvodari este situat n zona central a judeului Constana, pe malul de sud al lacului Tasaul i pe istmul dintre acesta i lacul Siutghiol. Se afl la o distan de 15 km de municipiul Constana, avnd ca vecini la Nord - Lacul Tasaul si satul Sibioara, la Sud - Lacul Siutghiol si staiunea Mamaia, la Vest - localitatea Lumina, iar la Est - Marea Neagr.Cele dinti dovezi ale existenei unor comuniti pe pmntul Dobrogei aparin mousterianului (paleoliticului mijlociu, cca 100 000-35 000 .Hr.). Perioada aceasta corespunde cu sfritul celei de-a treia interglaciaii (Riess-Wurm) i cu prima parte a glaciaiunii urmtoare (Wurm), fenomene care au avut urmri importante asupra florei i faunei dobrogene, asupra vieii i activitii oamenilor.n perioada feudal, pe ruinele romano-bizantine de la Cap Midia s-a dezvoltat cetatea Zanauarda, fapt care vine s demonstreze continuitatea locuirii pe teritoriul administrativ actual al oraului Nvodari. Acest lucru indic i o circulaie intens i un schimb activ economic i comercial, folosindu-se cile navigabile marine i scurgerea natural a lacului Tasaul n mare.Prima atestare documentar este din timpul administraiei otomane, cnd localitatea apare menionat n anul 1421 cu numele de Caracoium (nume derivat din cuvintele turceti kara i koyum, traduse prin oaia neagr) denumire care a devenit ulterior Carachioi (de la cuvintele turceti kara koy, nsemnnd satul negru).Dup obinerea independenei de stat a Romniei n anul 1877, au avut loc schimbri majore n viaa social-economic a zonei. n acea perioad satul Caracoium din plasa Kustenge(Constana) aparinea la nceput de comuna Cicrcic (azi, satul Sibioara), apoi de comuna Cogealia (azi, comuna Lumina) figura doar cu 317 familii ce se ocupau cu agricultura, pescuitul, creterea animalelor i n mai mic msur cu negustoria i alte meserii.n anul 1927 denumirea satului Carachioi este schimbata cu aceea de Nvodari, iar dup cinci ani, la 15 august 1932, localitatea este recunoscut comun.Evoluia urbanistic, trecerea de la cadrul rural la structura urban se produce dupa cel de-al II-lea rzboi mondial, mai cu seam

ncepnd din 1949-1950, moment n care dezvoltarea economic i industrial, transform localitatea ntr-un nsemnat centru muncitoresc.n anul 1954 ncepe construcia Uzinei de superfosfat i acid sulfuric (U.S.A.S), care a intrat n funciune cu prima linie n 1957, aceasta deschiznd drumul industrializrii zonei i creterii numrului populatiei (n anul 1968 populaia localitii Nvodari depea 6500 de locuitori). Astfel, prin Legea 2/20decembrie 1968, localitatea Nvodari a fost declarat ora, avnd n subordine administrativ localitatea Mamaia Sat. Procesul de urbanizare a cunoscut o evoluie continu, rezultnd o imagine cu personalitate a localitii.Construcia Combinatului Petrochimic Midia-Nvodari i ulterior a Canalului Poarta Alb-Midia Nvodari a dus la o explozie demografic n anul 1983, cnd populaia a ajuns la 26.000 locuitori.

Situat in apropierea Marii Negre, a arterei navigabile Poarta Alba Midia Navodari si intre lacurile Tasaul si Siutghiol, Navodari-ul a fost si este influentat in mare parte de mediul acvatic. Nu intamplator cele mai vechi urme de existenta umana, pana in prezent au fost descoperite la Mamaia Sat si Peninsula. Ele dateaza de circa 120.000 ani, mai exact din paleoliticul mijlociu, fiind cele mai vechi din Dobrogea. Cercetarile sistematice din perioada 1999 2003 de pe insula La Ostrov din lacul Tasaul, au scos la iveala o asezare eneolitica, cea mai importanta de acest fel de pe litoralul nostrum al Marii Negre. Pe raza orasului Navodari au mai fost semnalare, dar insuffcient cercetate pana in prezent urme de existenta umana datand din perioadele: greaca, romana, romano-bizantina. Urmeaza o perioada cand zona noastra a fost influentata de cetatea sau portul Zanaoarda, un toponim mai putin obisnuit, care apare in harti din evul mediu la nord de Constanta, fiind localizata, dupa unii autori, la Capul Midia. Instaurarea stapanirii otomane in Dobrogea s-a produs in timp si pe etape, incepand prin 1419-1420 si terminand in 1484 prin cucerirea cetatilor Chilia si Cetatea Alba. Aceasta a avut ca urmare luarea mai multor masuri, printre care masive colonizari cu turci si tatari, precum si schimbarea denumirilor oraselor si satelor chiar si in situatii in care populatia crestina era majoritara. Este perioada cand asezarea noastra capata denumirea de Karacoyun (turca kara = negru, neagra in cazul nostru si coyun = oaie). Dupa unele surse denumirea isi are originile in indeletnicirea locuitorilor de a creste oi astrahan (care insa cu timpul si-au degenerat rasa) pe pasunile si in mediul care ofereau conditii bune. Aceeasi denumire avea si balta care se gasea intre mare si sat acoperita acum de lucrarile fostului si actualului canal. Dupa revenirea Dobrogei la statul roman, in 1878, asezarea isi pastreaza denumirea, dar in grafie romaneasca Caracoium. Ea figureaza ca facand parte din plasa Kustenge (Constanta), fiind un catun al comunei Cicracci (azi Sibioara). La 1882 (potrivit documentelor de arhiva) existau 46 locuitori (probabil capi de familie n.n.) asezarea avand 55 hectare ce alcatuiau vatra satului impreuna cu islazul, 46 hectare pamant de plantatie si 10 hectare pamant de cultura. La 1890, suprafata sa era de 119 hectare, unde convietuiau 114 familii cu 506 suflete, formate din romani, bulgari , turci si austrieci avand ca ocupatie de baza pescuitul. Din cele 1900 hectare, 55 erau ocupate de gradini si de vatra satului cu 65 case mici, neordonate si ingramadite in partea sudica. In august 1922, cunoscutul geograf Constantin Bratescu trece pe aici si mentioneaza asezarea ca fiind un sat curat lipovenesc pe care locuitorii il numeau mai 3 pe scurt Carachioi (Satul negru). El remarca strada larga si dreapta cu case umbrite de salcami, baile care existau aproape de fiecare curte. Apa din fantani era salcie, singura