www.referat.

ro

HACCP si calitatea igienica a produselor alimentare

1. CONSIDERATII GENERALE Deoarece calitatea produselor alimentare are urmări directe asupra sănătătii consumatorilor, pe tot parcursul lantului alimentar trebuie respectate buna practică agricolă, buna practică igienică, buna practică de productie. Prin HG 1198 / 2002 se preconizează la art. 3 că „prepararea, prelucrarea, fabricarea, depozitarea, transportul, distributia, marcarea, comercializarea si punerea la dispozitia consumatorilor a produselor alimentare trebuie să se desfăsoare în conditii igienice‟. La art. 4 se arată că „unitătile din sectorul alimentar trebuie să identifice activitătile care sunt determinate în securitatea alimentară si trebuie să garanteze că procedurile de securitate corespunzătoare sunt stabilite, implementate, mentinute si revizuite pe baza principiilor utilizate în sistemul de analiza riscurilor si punctelor critice de control, abreviat HACCP‟. Sistemul HACCP (Hazard Analysis Critical Control Point) dezvoltat de CCPH (Codex Committee an Food Hygiene) este integrat în Principiile Generale ale Igienei Alimentare (Revised General Principles of Food Hygiene) si este aplicat împreună cu alte coduri existente de practică igienică. Implementarea sistemului HACCP contribuie la: • • • • garantarea calitătii igienice a produselor (siguranta alimentară); reducerea rebuturilor si reclamatiile clientilor; prelungirea duratei de valabilitate a produselor; cresterea încrederii clientilor si salariatilor în companie, în capacitatea acesteia de a realiza exclusiv produse de calitate în mod constant;

în conditii controlate. în acest sistem fiind incluse aprovizionarea. . astfel încât să se atingă un anumit nivel al performantelor dorite. • Control – conducerea unei operatii. cât si fată de eventualii investitori. Fiecare dintre aceste procese ale sistemului este evaluat din perspectiva probabilitătii de esec (failure analysis). HACCP se bazează în primul rând pe un sistem de actiuni preventive. TERMENI UTILIZATI ÎN PROIECTAREA SI IMPLEMENTAREA SISTEMULUI HACCP • Actiune corectivă – măsură ce trebuie luată atunci când sunt indicii care evidentiază o tendintă de pierdere a controlului în punctele critice de control (când apare o deviatie).• îmbunătătirea imaginii firmei. tinând cont de indicatiile ghidului ISO 15161. depozitarea. productia si livrarea. rezultatul procesului este „sigur‟ pentru consum sau utilizare. 2. a creditibilitătii pe pietele internationale. atât pentru produsele deja existente cât si pentru produsele noi. cuprinde o serie de întrebări necesare pentru a determina dacă un punct de control este punct critic de control. • Auditul planului HACCP – o examinare sistematică si independentă ce are drept scop determinarea faptului că activitătile incluse în planul HACCP se desfăsoară corespunzător. premisa sistemului HACCP fiind simplă dacă fiecare etapă a unui proces este dusă la îndeplinire corect. iar sistemul HACCP functionează conform planului HACCP. • • Actiune preventivă – actiune necesară pentru eliminarea pericolelor sau reducerea lor la nivel acceptabil. etape sau proces. Principiile HACCP pot fi aplicate tuturor sectoarelor producătoare de alimente si băuturi. Sistemul de asigurare a calitătii produselor alimentare HACCP poate fi implementat de sine stătător într-o firmă sau pe structura unui sistem de management al calitătii ISO 9001:2000. receptia. Arborele de decizie HACCP – stabilit de Codex Alimentarius. distributiei si serviciilor din alimentatia publică. HACCP este un sistem preventiv de control referitor la asigurarea calitătii produselor alimentare.

Puncte critice de control) – un concept organizat sistematic bazat pe identificarea. utilizat de un operator pentru a reduce riscul aparitiei unei deviatii. manipulare si distributie a produselor alimentare. . • Monitorizarea continuă – înregistrare neîntreruptă a datelor din proces (de exemplu înregistrarea temperaturii pe termogramă cu ajutorul unui termometru de înregistrare). igienei) responsabil cu construirea planului HACCP. Deviatia (abatere) – o abatere de la limitele critice. bazat pe principiile HACCP. • • • • Ingredient sensibil. Defect critic – o abatere apărută la un punct critic de control din cauza unui pericol. Monitorizare – verificare prin teste. chimică sau fizică ce poate face ca alimentul să fie „nesigur‟ pentru consum. microbiologiei. evaluarea si tinerea sub control a tuturor riscurilor ce ar putea interveni în procesul de fabricatie. Limita critică – un criteriu care poate fi întâlnit pentru fiecare măsură asociată unui punct critic de control. Pericol – o proprietate de natură biologică. care poate avea consecinte grave asupra sănătătii. susceptibil – un ingredient cunoscut a fi asociat cu un pericol si care este apreciat de acesta. Planul HACCP – un document scris. • HACCP (Hazard Analysis Critical Control Point = Analiza hazardului. Măsură preventivă – actiune necesară pentru eliminarea pericolelor sau reducerea lor până la un nivel acceptabil. care atestă utilizarea HACCP într-o întreprindere (delimitează procedurile care trebuie urmate pentru asigurarea controlului unui proces specific de fabricatie). măsurători sau analize a faptului că procedurile de prelucrare sau manipulare în fiecare punct critic de control respectă criteriile stabilite. o valoare care separă acceptabilul de inacceptabil.• • • • Criteriu – o cerintă pe care se poate baza o hotărâre sau o decizie. • • • Nivel limită – un criteriu mai strict decât limita critică. Echipa HACCP – grupul de persoane (cu diferite pregătiri în domeniul productiei. controlului si asigurării calitătii.

chimici. dacă functionează conform planului si dacă monitorizarea este realizată efectiv si eficace.• Punct critic de control (PCC) – un punct. dar în care pierderea controlului nu conduce la periclitarea sănătătii sau vietii consumatorului. etc. bine documentată a activitătilor incluse în planul HACCP. 3. eliminat sau redus. • • • Severitate – gravitatea unui pericol pentru sănătatea consumatorilor. fizică sau chimică. procedeu si teste suplimentare si / sau trecerii în revistă a înregistrărilor monitorizării. chimică) al sigurantei alimentare. în vederea înlăturării factorilor microbiologici. Siguranta (inocuitatea) alimentelor – încadrarea caracteristicilor acestora. efectuată de echipa HACCP. biochimici. identificarea punctelor critice. în scopul modificării planului HACCP. supravegherea executiei. realizate pentru a determina dacă sistemul HACCP este aplicat. atunci când este necesar. Din functiile mentionate derivă cele 7 principii ale HACCP care sunt: . verificarea eficacitătii sistemului (evaluarea performantelor). • Revizia planului HACCP – o verificare periodică. FUNCTIILE SI PRINCIPIILE HACCP Functiile (misiunile) fundamentale ale metodei HACCP sunt următoarele: analiza pericolelor. o operatie sau o fază tehnologică la care se poate aplica controlul si poate fi prevenit. • • Risc – o estimare a probabilitătii aparitiei unui pericol. sau fază tehnologică la care pot fi controlati factorii de natură biologică. Verificarea HACCP – utilizarea unei metode. fizică. • Punct de control (PC) – orice punct. o operatie. la un nivel acceptabil de pericol (de natură biologică. conform prescriptiilor igienico-sanitare. Sistemul HACCP – rezultatul implementării unui plan HACCP.

Evaluarea riscurilor se realizează în două etape: • • evaluarea tipului de produs în functie de riscurile asociate acestuia. Este indicat ca această analiză a riscurilor să se facă în faza de proiectare a produsului. o riscuri de severitate moderată cu răspândire ssp. A.Principiul 1. se clasifică în: o riscuri de severitate ridicată (înaltă): Clostridium botulinum tip A. mică – leziuni minore si / sau îmbolnăviri care apar numai la expunere la doze ridicate pentru perioade mari de timp. Salmonella typhi. Vibrio vulnificus. coli O157:H7. E. grupul virusurilor Norwalk. Ascaris lumbricoides. dar si a procesului tehnologic de fabricatie pentru a defini punctele critice de control înainte de începerea fabricatiei. Riscurile pot fi: 1) De natură biologică care. care constituie obiectul aplicatiei. în functie de gradul de severitate. Taenia solium. a substantelor chimice sau a corpurilor străine care ar putea afecta sănătatea consumatorilor. În cadrul acestui principiu se face o analiză sistematică a produsului alimentar. Scopurile analizei sunt: a) identificarea pericolului prezentei microorganismelor patogene. F. Trichinella spiralis. Vibrio cholerae 01.. B. rotavirusurile. B. Cryptosporidium parvum. evaluarea riscului în functie de gradul de severanitate (gravitate). îmbolnăviri grave. Diphyllobotrium latum. a parazitilor. Shigella Escherichia enterohemoragică.. în special tulpina E. . Efectuarea analizei pericolelor (riscurilor). precum si a ingredientelor din care acest produs este fabricat. Gradul de severanitate poate fi: mare – cu consecinte fatale. Shigella dysenteriae. Streptococcus pyogenes. Entamoeba hystolitica. prejudicii incurabile cu manifestare imediată sau târzie. Salmonella ssp. Brucella abortus. medie – prejudicii substantiale si / sau îmbolnăviri. la rândul lor. Brucella suis. întinsă: Listeria coli monocytogenes. Salmonella paratyphi.

Taenia saginata. lemn). auxiliare. sticlă provenită de la ambalaje de sticlă. pământ. toxine din flagelatele marine care ajung în moluste si peste. 3) De natură fizică (contaminanti fizici): produse de origine agricolă (nisip. Analiza riscului trebuie să fie aplicată: → specific. Yersinia enterocolitica. aditivii. produse de origine animală (oase. becuri. 2) De natură chimică care la rândul lor pot fi: o contaminanti naturali: micotoxine produse de mucegaiuri toxicogene. muste. frunze. metale grele. agenti de curătire si dezinfectie. Vibrio cholerae non O1. aschii de oase. erbicide. ace de sigurantă. cârpe. scombrotoxina (histamina) din unele specii de peste. rodenticide. agrafe de păr. soareci. clame. ambalajele. Clostridium perfringens. Vibrio parahemolyticus. organe de asamblare. etc). etc). dioxină. respectiv pentru fiecare întreprindere si să fie inspectate materiile prime. metale (bolturi. inele de închidere). nitrozamine. etc). Staphylococcus aureus. substante chimice de acoperire (lacuri si vopsele). toxinele din ciuperci otrăvitoare. ecrane ale aparatelor de măsură. etc). cianuri. pietris. cuie. dăunători (păianjeni. substante chimice migrate din ambalajele plastice. materiale folosite la întretinere (cabluri electrice. amine biogene). cercei. azotati si azotiti (peste limitele normale). substante rezultate în procesul tehnologic (hidrocarburi policiclice condensate. inele. părti din ustensile ca lame de cutit. obiecte personale (pahare de plastic. suruburi. perii. aditivi alimentari (peste limitele admise). . substante chimice provenite de la utilaje (lubrifianti). Campylobacter jejuni. monede. plastic. antibiotice si hormoni de crestere. abrazive). sâmburi.o riscuri de severitate moderată cu răspândire limitată: Bacillus cereus. ace de seringă. toxinele care se găsesc în mod natural în unele produse de origine vegetală. etc). fragmente rezultate de la găurire. Giardia lamblia . hârtie (materiale de ambalaj. fungicide. bolduri. o contaminanti chimici accidentali: pesticide (insecticide.

Toate riscurile identificate trebuie să fie eliminate sau reduse într-o anumită etapă a ciclului de fabricatie. Pentru a stabili punctele critice de control este necesar ca persoana care execută acest lucru să aibă cunostinte si practică temeinice în domeniul cunoasterii compozitionale a materiilor prime. . Determinarea punctelor critice pentru controlul unor pericole identificate (PCC-uri). Un punct critic de control este definit ca orice punct sau procedură dintr-un sistem specializat în fabricarea produselor alimentare în care pierderea controlului poate avea drept consecintă punerea în pericol a sănătătii consumatorilor. precum si diferitelor categorii de riscuri. vânzării si pregătirii culinare care să transforme procesul într-unul periculos pentru consum. Punctele critice de control pot fi localizate în orice etapă a procesului tehnologic în care se impune si este posibilă tinerea sub control a microorganismelor periculoase sau a riscurilor de orice natură. dacă există un risc sever de contaminare a produsului după fabricarea acestuia.→ procesului tehnologic. Principiul 2. ingredientelor. → operatorilor implicati în realizarea productiei. Numai asa poate aplica un arbore decizional din care să reiasă PCC. → mediului în care se desfăsoară procesul tehnologic. aditivilor. Orice risc poate fi evaluat tinând seama de probabilitatea aparitiei si efectul pe care îl produce (Risc = Probabilitate Efect). dacă există pericolul unei manipulări necorespunzătoare în timpul transportului. b) Includerea procesului într-o anumită categorie de periculozitate care se face pe cunoasterea următoarelor detalii: dacă produsul contine sau nu ingrediente sensibile. inclusiv echipamentul si ustensilele cu care se desfăsoară procesul tehnologic. dacă produsului i se mai aplică tratamente termice după ambalare sau dacă necesită pregătire culinară. de la cultivarea / cresterea si recoltarea materiilor prime până la consumarea produsului. c) Încadrarea riscului într-o anumită categorie de severitate ceea ce este util pentru aprecierea periculozitătii produselor si ingredientelor. dacă procesul tehnologic contine sau nu o etapă la care este posibilă distrugerea eficientă a microorganismelor periculoase sau a celorlalte riscuri identificate.

miros). parametri microbiologici în care caz se iau în considerare CFU (numărul de unităti formatoare de colonii). Pentru un punct critic de control pot exista una sau mai multe limite critice. bacterii patogene ce se pot dezvolta în mediu anaerob. continut de sare. Rezultatele monitorizate trebuie să fie bine documentate si interpretate. azotati. timp. azotiti. Deoarece defectele majore (critice) pot avea consecinte grave. înseamnă că punctul critic respectiv a iesit de sub control si inocuitatea produsului finit este în pericol. parametri chimici (aciditate. Toate rezultatele monitorizării PCC vor fi înregistrate. gust. debit. Principiul 4. pH. numărul de drojdii. pentru a se asigura mentinerea sub control a riscurilor identificate. etc). aw). valoarea activitătii apei. Dacă fiecare din aceste limite a fost depăsită. Criteriile utilizate ca limite critice pot fi: parametri senzoriali (aspect. ideal în proportie de 100%. vâscozitate. culoare. mucegaiuri. precum si de o persoană responsabilă cu monitorizarea din cadrul conducerii. iar înregistrările si documentele aferente monitorizării PCC vor fi semnate de persoanele care au înregistrat monitorizarea. parametri fizici (temperatură. Monitorizarea reprezintă testarea / verificarea organizată a PCC-urilor si a limitelor critice. se impune o monitorizare eficientă a PCC. Monitorizarea poate fi continuă (de exemplu înregistrarea continuă a temperaturii si a timpului de sterilizare a conservelor sau măsurarea continuă a pH-ului în timpul fabricării unui produs lactat acid) sau discontinuă în care caz este necesar ca intervalul la care se face monitorizarea să fie corect ales. Stabilirea unui sistem de monitorizare care să permită asigurarea controlului efectiv al punctelor critice de control (PCC-urilor). sporii bacteriilor patogene cei mai rezistenti la tratament termic. operatorul trebuie să: .Principiul 3. Stabilirea limitelor critice care trebuie respectate pentru a tine sub control fiecare punct critic de control identificat. La monitorizare. bacterii patogene ce pot produce contaminarea încrucisată. p[CO2]. Limita critică este definită ca toleranta admisă pentru un anumit parametru al punctului critic de control. erorile de monitorizare putând conduce la defecte majore ale produselor. p[O2].

prin etalonare cu un aparat de referintă. Principiul 5. iar aceste înregistrări trebuie păstrate până la expirarea termenului de valabilitate a lotului respectiv de produse alimentare). vâscozimetru. → verifice. → fixeze domeniul de măsură. Planul HACCP trebuie să existe ca document la locul în care acesta va fi aplicat. a documentatiei functionale (proceduri si înregistrări operationale referitoare la planul HACCP) care constituie documentatia sistemului HACCP. Stabilirea unui sistem eficient de păstrare a documentatiei descriptive (planul HACCP). → stabilească frecventa de măsurare. Pe lângă acest plan. măsuri care trebuie analizate si avizate de forurile competente (în înregistrările ce constituie documentatia planului HACCP trebuie să se noteze toate deviatiile apărute si măsurile corective aplicate. etc). termometru simplu sau cu înregistrare. destinate să: ateste conformitatea (dacă sistemul HACCP functionează conform planului HACCP). proceduri. . deviatiile apărute si măsurile corective aplicate. Stabilirea de actiuni corective care trebuie să fie aplicate atunci când sistemul de monitorizare indică faptul că a apărut o deviatie fată de limitele critice stabilite (atunci când un PCC este în afara controlului). trebuie elaborate măsuri corective specifice pentru fiecare PCC din planul HACCP. Stabilirea de metode. la anumite intervale. Actiunile corective aplicate trebuie să elimine riscurile existente sau care pot apare prin devierea de la planul HACCP. asigurându-se astfel inocuitatea produsului finit. Principiul 6. Datorită diferentelor dintre punctele critice de control pentru diverse produse si multitudinilor de devieri posibile. trebuie inclusă si documentatia referitoare la PCC (limitele critice si rezultatele monitorizării). Aceste documente vor fi puse la dispozitia organelor de inspectie. dacă aparatul de măsură functionează corect. Principiul 7. → înregistreze valorile măsurate. la solicitarea acestora.→ pozitioneze aparatura de măsură (pH-metru. teste specifice pentru functionarea sistemului HACCP.

procesul tehnologic. respectiv atestat HACCP. . echipamente. materiile prime si auxiliare folosite. dar si de organismele de control. a anexelor si vecinătătilor. necesare pentru realizarea obiectivelor propuse. fizice. Criteriile de care trebuie să se tină seama la alcătuirea unui plan HACCP sunt următoarele: • • • • • analiza desfăsurării procesului tehnologic pe componente si pe ansamblu. Îndeplinirea sistemului HACCP este legată de stabilirea în prealabil a regulilor de bună practică privind: constructia. Metodele de verificare pot fi microbiologice. 4. combaterea dăunătorilor. teste utilizate pentru a stabili dacă sistemul HACCP existent respectă planul HACCP. • realizarea de investigatii de laborator si alte determinări obiective. amplasarea utilajelor. trasabilitatea produsului. transportul. cu potential de risc. personalul. CRITERII GENERALE DE ALCĂTUIRE A UNUI PLAN HACCP ÎNTR-UN OBIECTIV DE INTERES ALIMENTAR Conceperea si aplicarea corectă a unui plan HACCP într-o unitate de industrie alimentară sau alimentatie publică implică următoarele conditii: amenajarea corespunzătoare a localului pentru diferite circuite tehnologice. Verificările pot fi făcute de producător. existenta personalului de conducere si operativ instruit.- eficacitatea sistemului HACCP (dacă planul HACCP garantează securitatea produsului alimentar). ce urmează a fi supuse supravegherii si autocontrolului managerial în cadrul unui sistem adaptat profilului unitătii respective. inclusiv apa. proceduri. examinarea vizuală pe ansamblu a întregului circuit. stabilirea punctelor critice. efectuate asupra punctelor critice de risc în perioadele prescrise. dotarea corespunzătoare cu utilaje. măsurarea temperaturii în punctele esentiale din fluxul tehnologic. Verificarea constă din metode. examinarea senzorială a produsului (produselor) în diferite faze ale procesului tehnologic. chimice si senzoriale. curătenia si dezinfectia.

contribuie la îmbunătătirea comunicării în unitatea respectivă prin delimitarea canalelor de comunicare referitoare la asigurarea securitătii produselor. atestări / autorizări. → Sectiunea B. care este documentul de bază pentru implementarea si conducerea sistemului HACCP în unitatea respectivă. facilitează accesul la documentele sistemului HACCP si ajută la gestionarea lor. C2 – Construirea echipei HACCP. C3 – Descrierea produsului si a metodelor de distributie (pentru materie primă si fiecare produs în parte). asigură instruirea unitară a personalului întreprinderii pe probleme de asigurare a securitătii alimentare a produselor si facilitează constientizarea acestora.5. Din punct de vedere managerial. . certificări). telefon / fax. A3 – Aprobarea manualului HACCP de către manager. manualul HACCP oferă următoarele avantaje: • • • • • este folosit ca document de bază în realizarea auditului sistemului HACCP. redactarea manualului HACCP se face de seful echipei HACCP. B2 – Structura organizatorică a societătii. Prezentarea si organizarea societătii comerciale B1 – Prezentarea societătii (denumire. obiect de activitate. iar avizarea si aprobarea manualului cade în sarcina directorului general al societătii. A2 – Lista de modificare. REALIZAREA MANUALULUI HACCP Oricare întreprindere de industrie alimentară trebuie să aibă un manual HACCP. Planul HACCP C1 – Definirea scopului actiunii de implementare a sistemului HACCP. A4 – Declaratia managerului general. → Sectiunea C. Generalităti A1 – Lista de difuzare a manualului HACCP. B3 – Definitii si abrevieri. adresă. Manualul HACCP cuprinde următoarele sectiuni: → Sectiunea A.

Q3. C7 – Efectuarea analizei pericolelor: număr curent. produsul / etapa procesului pentru riscuri. Redactarea si administrarea Manualului HACCP revin liderului echipei HACCP. → Sectiunea D. iar avizarea / aprobarea se face de către directorul general al societătii. C5 – Construirea diagramei de flux tehnologic. C12 – Stabilirea sistemului documentar. produs / etapa procesului. formulare. măsuri de control (prevenire). auditul planului HACCP. specificatii pe etichetă). D3 – Documente de referintă. „Frecventa”. Q2. C8 – Determinarea punctelor critice de control: număr curent. În manualul HACCP. La C10 se întocmeste fisa de monitorizare a parametrului (parametrilor) la fiecare produs si la operatia care interesează în raport cu limita critică). paginile fiind identificate prin număr. D2 – Instructiuni de lucru.C4 – Identificarea utilizării date (consumatori. riscuri. produs / etapa procesului. număr de întrebări din arborele de decizie (Q1. „Ce?”. revizie curentă si editie. Anexe D1 – Procedurile sistemului HACCP. „Cine?”. C13 – Validarea sistemului HACCP cuprinzând validarea planului HACCP. risc. fiecare sectiune este paginată separat. La C11 se întocmeste fisa de înregistrare a unei actiuni corective). C14 – Revizuirea sistemului HACCP. . „Cum?”. riscuri potentiale. stabilitatea la utilizare. C10 – Stabilirea sistemului de monitorizare (număr curent. risc potential. Q4). produsul / etapa procesului. C6 – Verificarea pe teren a diagramei de fabricatie (se va atasa orice modificare apărută în diagrama de fabricatie). PC (punct critic) sau PCC (punct critic de control). înregistrări. C9 – Stabilirea punctelor critice (se stabileste fisa de control pentru urmărirea respectării limitelor de control în punctele critice de control). instructiuni de utilizare. C11 – Stabilirea de actiuni corective (număr curent.

Directiva 94 / 356 privind produsele din peste. HG 1198 / 2002 privind aprobarea normelor de igienă a produselor alimentare. Reglementarea 853 / 2004 privind reguli specifice de igienă pentru alimentele de origine animală.Ca anexe la Manualul HACCP se elaborează următoarele proceduri operationale: • • • • • • • • • • • Procedura operatională de igienă. Procedura referitoare la cerintele si reclamatiile clientilor. Standardele europene de igienă (EN 29000). Directiva 92 / 46 privind procesarea laptelui. Reglementarea 852 / 2004 privind igiena alimentelor. Codul alimentar. Directiva 2001 / 471 privind HACCP la prelucrarea cărnii. 97 / 2001 privind reglementarea productiei. Lista cu substante chimice periculoase. Directiva 93 / 43 privind igiena alimentelor. Pentru aplicarea sistemului HACCP se recomandă: a) Până în 2004: b) După 2004: c) Legislatia din România: . Legislatia Comunitătii Europene HACCP. Procedura operatională de supraveghere a PCC-urilor. 1956 / 1995 privind normele pentru industria alimentară. Procedura operatională de instruire a personalului. Procedura operatională de identificare a produselor. Reglementarea 882 / 2004 privind controlul oficial al nutreturilor si alimentelor. circulatiei si comercializării alimentelor. Reglementarea 854 / 2004 privind controlul oficial al cărnii. Legea 54 / 2002 de aprobare a Ordonantei de Urgentă nr. Ordinul Ministerului Sănătătii nr. Ghidurile de bună practică de igienă. Procedura de etalonare a echipamentului de lucru.

audit de certificare. 6. chestionar de evaluare preliminară de către solicitant. extindere certificare. 150 / 2004 privind siguranta alimentelor. completare cerere oficială de certificare. audit de supraveghere. CERTIFICAREA SISTEMULUI HACCP Certificarea unui sistem HACCP se poate face de o parte tertă independentă. . care parcurge următoarele etape: • • • • • • • • • • • • • • discutie preliminară. iar certificatul de conformitate este acordat de OCS. evaluarea preliminară a documentatiei propuse. obtinerea certificatului. decizii de certificare. Legea 1196 / 2002 privind controlul oficial al alimentelor. Lista membrilor echipei de audit este aprobată de Comitetul de Certificare (COCER). analiza documentelor.HACCP. desemnarea echipei de audit. audit special.- Legea nr. audit de reevaluare. preaudit de evaluare.