Marea Bariera De Corali

Date generale
Este cel mai ntins organism viu de pe planeta, cuprinznd aproximativ 3.000 de recife si 300 de insule ce se ntind de-a lungul a 2.600 kilometri si acoper o suprafaa de 344.400 km (mai mare dect Irlanda si Marea Britanie mpreuna). Recifele sunt rezultatul a 10.000 de ani de activitate, in timpul crora oceanul s-a ridicat pana la nivelul actual, dup ultima era glaciara. Atunci cnd ncearc s descrie universul recifelor de corali, cei care au avut ansa s-l exploreze folosesc ntotdeauna un limbaj plin de culoare. Toi vorbesc despre magnifice grdini minerale, populate de creaturi stranii, cu forme si culori uimitoare, n care lupta pentru hran si spaiu este intens si continu. Cunoatem astzi, datorit mijloacelor moderne de scufundare, infinit mai multe lucruri dect tia, de pild, Charles Darwin. n linii mari, tim cum triesc si cum se dezvolt recifele, ce animale populeaz acest mediu, care sunt relaiile dintre ele, cine sunt prdtorii i przile, cum funcioneaz, n ansamblu, ntregul ecosistem si, mai ales, am nceput s nelegem extrema lui fragilitate, dar si pericolele care-l pndesc si l pot distruge. Pentru un biolog, recifele de corali sunt adevrate laboratoare, n care se pot realiza cercetri tiinifice de o infinit varietate, iar pentru scufundtorul ndrgostit de mediul submarin reprezint acea ultim frontier, un univers nc virgin, care ateapt s fie descoperit.

Descoperirea Marii Bariere de Corali

In 1606, pe aici a trecut spaniolul Luis Vaez de Torres, mpins de furtuna dincolo de extremitatea statului Queensland, prin strmtoarea care astzi ii poarta numele. In 1768, exploratorul englez James Cook s-a mbarcat pe HMS Endeavour, un vapor solid, pornind in prima sa cltorie spre Pacific. El ducea o echipa de astronomi intr-o expediie tiinifica in Tahiti pentru a observa trecerea planetei Venus prin fata soarelui. Lui Cook i se mai ceruse si sa gseasc un continent sudic, Terra australis, care, conform oamenilor de tiina, ar fi existat pentru a echilibra masa de pmnt a emisferei nordice. Navignd la sud-vest de Tahiti, Cook a descoperit Noua Zeelanda, pe care a cartografiato timp de sase luni. Continund drumul spre vest, Cook a dat peste coasta de sud-est a Australiei; in aprilie 1770 a debarcat in golful Botany pe care el si naturalistul Joseph Banks (aflat si el la bord) l-au numit astfel datorita fascinantei flore necunoscute pe care au descoperit-o pe rmuri. Cotind spre nord, el a rmas aproape de coasta pentru a o cartografia corect, dar s-a pomenit in apele de mica adncime ale lagunei care separa toate recifele de corali de rm avnd aici o lime de 16 pana la 160 km. In ciuda precauilor lui Cook, corabia s-a mpotmolit curnd in corali. A tras-o pe plaja si, in cele doua luni cat au durat reparaiile, a avut suficient timp pentru a studia minuniile Marii Bariere de Corali. Joseph Banks, botanistul de pe vasul Endeavour, a fost uimit de aceste locuri si de caracterul unic al Marii Bariere de Corali. Dup ce corabia a fost reparata, el a scris: Un recif ca acela prin care tocmai am trecut este lucru rar cunoscut in Europa sau oriunde altundeva dect in aceste ape. E un zid de corali ridicndu-se perpendicular din oceanul fara fund.

De atunci, generaii ntregi de exploratori, oameni de tiina si turiti au catalogat reciful si minunile sale. Acesta se ntinde pe mai mult de 2.600 km paralel cu linia de coasta nord-estica a Australiei, erpuind dup conturul plcii continentale. Reciful este alctuit din plute si insulie de corali legate intre ele, in diverse stadii de dezvoltare si separate prin canale nguste, ntortocheate. In unele locuri, precum lng Capul Melviile din nord, reciful este o panglica subire de corali, in timp ce lng Capul Manifold din sud sunt plute de pana la 320 km lime.

Viata in Marea Bariera de Coral

Aceasta structura recif este compusa si construita din miliarde de organisme mici, cunoscute sub numele de corali polipi. Dei baza acestui organism este moarta, suprafaa este vie si creste in medie cu 15 cm pe an. Algele care triesc in interiorul unui polip es un adevrat schelet calcaros si nmulirea acestora a dus la formarea recifelor, unele vechi de milioane de ani. Coralii, aflai pe fundul oceanului au toate formele si culorile, ceea ce ofer un spectacol submarin inedit. Coralii au fost clasificai iniial ca plante. Culorile si modelele lor delicate au inspirat compararea recifului cu o gradina in care coralii sunt flori. Si intr-adevr, cnd tentaculele coralilor se leagn in apele limpezi si calde sau se deschid ca nite flori cnd se pregtesc sa-si prind prada, nu e greu sa-ti imaginezi ntregul recif ca pe o imensa plantaie. Dar analogia este falsa: polipii de corali, ale cror schelete externe cretoase conin substana solida a unui recif de corali, sunt animale nevertebrate nrudite cu anemonele de mare. Spre deosebire de anemone insa, corpul moale, cu multe capete ale unui polip de coral are un nveli dur, pe care l creeaz cam la fel cum i construiete casa un melc. Fiecare afloriment de coral consta dintr-o baza de schelete ale mai multor generaii de corali mori acumulate si un nveli de suprafaa din polipi de coral vii, care ies prin despicturi sau guri din carapacele lor pentru a captura hrana. Pentru a construi recife, coralii depind de algele unicelulare care triesc lipite de corpurile lor intr-o relaie reciproc avantajoasa. Algele sunt ocrotite de coral si i extrag nutrimentele din lichidele corporale ale acestuia; si pentru ca algele sunt plante, ele pot folosi lumina soarelui pentru a produce hrana, o parte din aceasta fiind absorbita de corali. Mai important, ele permit coralilor sa transforme srurile de calciu din apa marii in carbonat de calciu pentru a-si forma scheletele. Far alge, polipii de coral ar fi nite anemone de mare care triesc in colonii si recifele de corali n-ar exista. Recifele se formeaz numai in condiii stricte. Apa limpede, de mica adncime care permite ptrunderea luminii solare e eseniala; nu exista recife vii in ape mai adnci de 150 m. Apa trebuie sa fie curata: orice sediment mpiedica tentaculele coralului sa prind hrana, iar temperatura trebuie sa fie de minimum 21 C tot anul. In sfrit, scheletele de coral trebuie sa se ancoreze de ceva solid, deci e nevoie de un fund de mare stncos. Coloniile de corali se formeaz oriunde se ntrunesc aceste condiii; ca urmare, multe din insulele ce mrginesc coasta Australiei au franjuri de corali. Exista aproximativ 400 de specii de corali pe Marea Bariera, extrem de variate ca forma, dimensiuni si culoare. Unele sunt microscopice, altele (precum coralul-creier, ale crui forma si anuri de suprafaa amintesc de un creier uman) pot atinge limea de 2 m. La extremitile recifului sunt specii cauciucoase, capabile sa reziste la presiunea valurilor

puternice, in timp ce varietile delicate, ca o dantela, trebuie sa se adposteasc in ape mai linitite. Exista corali in forma de evantai, de cupola, de bice si de coarne, copaci si flori in miniatura. Aa cum apele care-i adpostesc au culori de la alb pana la azuriu si indigo, si coralii au culori de la roz pal pana la rou nchis, galben tare, albastru si verde strlucitor. In mediul foarte competitiv al recifului, un loc la soare este important si diversele specii si-au dezvoltat moduri proprii de a se asigura ca obin lumina de care au nevoie. Unele ii ntrec concurenii: multe dintre speciile de corn de cerb (Acropora), de exemplu, se pot extinde cu pana la 26 cm pe an. Altele i pot schimba forma in funcie de adncimea apei in care sunt ancorate, aplatizndu-se in ape adnci, unde lumina e putina si transformndu-se intr-un fel de degete nalte, acolo unde soarele ptrunde puternic. Muli peti au trebuit sa se specializeze pentru a face fata solicitrilor vieii pe recif. Pestele fluture forceps, de exemplu, si-a dezvoltat un bot lung, ca un tub, pentru a putea perfora fisuri in cutarea hranei. Pestele buzat curitor cu dungi albastre ntreine sntatea altor specii mncnd paraziii lipii de ei. Pestele ocat uita de instinctul prdtor si rmne ca in transa, cu gura si branhiile deschise, in timp ce pestele buzat extrage paraziii, chiar din gura lui. Petii din familia Bleniidae, in schimb, s-au adaptat pentru a arata si a se comporta exact ca petii buzai; dar in loc sa ndeprteze paraziii de pe ali peti, ei musca din ei. Unii peti de pe recif atrag atenia asupra lor prin coloritul strident, probabil pentru ca avantajele de a fi vzui de o pereche poteniala depesc pericolele reprezentate de prdtori. Alii au un camuflaj extraordinar; petii scorpion sunt drapai cu aripi de piele, pentru a semna cu stncile acoperite cu alge. Pana cnd vad prada, stau nemicai, apoi se deplaseaz cu o viteza uluitoare. Bibanii de mare pot sa-si schimbe instantaneu culoarea si modelul pentru a se confunda cu mediul. Totodat si-au adaptat gura si flcile, care se deschid att de mult, inca pot suge prada direct in tubul digestiv. Pentru a face fat competiiei nemiloase si pericolelor ce domnesc pretutindeni n recif, unele vieuitoare, separate adesea de multe trepte pe scara zoologic, sunt gata s accepte cstorii din interes", adic asocieri (termenul general este simbioz") care, cel puin la prima vedere, par de-a dreptul ciudate. Aa este convieuirea dintre speciile de peticlovn (genul Amphiprion, familia Pomacentridae) si marile actinii numite si anemone, cu tentaculele garnisite de celule urzictoare (nematociste), capcane mortale pentru speciile care formeaz zooplanctonul, dar si pentru majoritatea petilor de dimensiuni mai reduse. Petii clovn par s se bucure de o imunitate total fat de veninul din tentaculele anemonei, acestea transformndu-se ntr-un adpost pe care petii nu-l prsesc niciodat. Este o asociere fascinant ntre un celenterat, din ncrengtura Cnidaria, aflat abia pe treapta a doua a metazoarelor, imediat dup spongieri (burei), si un animal vertebrat, un peste. Cum a fost ea posibil? Ipoteze dintre cele mai fanteziste s-au succedat de-a lungul anilor. Astzi este acceptat prerea c petii Amphiprion izbutesc s se protejeze de efectul urzicant al tentaculelor anemonei printr-un strat gros de mucus care le acoper ntreaga suprafa a corpului. Dac acest strat de mucus se subiaz sub o anumit limit sau dispare, pestele este pierdut. Paralizat imediat de veninul celulelor urzictoare, el este

devorat. Dar astfel de situaii sunt, se pare, destul de rare. n mod obinuit, petii-clovn stau aproape permanent printre tentaculele anemonei sau n preajma acestora, dar se refugiaz grabnic n mijlocul lor, de ndat ce apare un potenial prdtor. Viata recifului este sezoniera: octombrie, noiembrie si decembrie sunt luni cu viata subacvatica activa de imperechere; din ianuarie pana in mai este o gradinita ce invadeaza apele din jurul recifelor; din iunie pana in septembrie este sezonul de pescuit al delicateselor. Miliarde de vieti triesc aici in simbioza, Marea Bariera de Corali cuprinznd: 400 de tipuri de corali, 5.000 de specii de molute, 1.500 de specii de peti, 215 specii de pasri, 30 de specii de balene si delfini, 14 specii de erpi de mare, 6 specii de estoase. Recifele sunt vitale pentru supravieuirea ctorva specii pe cale de dispariie, att de vitale, ca in 2004, s-a mrit gradul de protecie al zonei cu aproximativ 30%.

Pericole care pot distruge Marea Bariera de Corali

Spectaculoasa viata marina si mprejurimile uluitoare fac din bariera de corali australiana una dintre cele mai mari minuni naturale ale lumii, cu toate acestea habitatul recifului de coral are un echilibru fragil, care poate fi uor tulburat de schimbri. In anii 1960 si 1970, Marea Bariera de Corali a fost ameninata cnd populaia stelelor de mare cu coroana de spini, care ii vrsa sucurile digestive pe coral si l omoar, s-a extins peste limitele normale. Aceasta s-a datorat vntorilor de suveniruri care au golit reciful de tritoni molute prdtoare ce reduc de obicei numrul stelelor de mare. Protejarea tritonilor a redus din nou numrul stelelor de mare, dar unele pri ale recifului s-ar putea reface abia in 40 de ani. Marea Bariera de Corali moare ncet, ncet si din cauza temperaturii prea mari a apei oceanului precum si din cauza polurii din ce in ce mai accentuate. Exista unele proiecte de lege care au ca scop restricionarea si limitarea accesului in zona pentru vasele de croaziera dar problema este mult mai mare nclzirea globala este un proces ireversibil. Reciful face fata tuturor, furtuni si valuri ucigae, dar in secolul XXI, ameninarea cea mai mare este omul. Aborigenii vneaz si pescuiesc de secole in apropierea recifului, fr a-l afecta. In secolul XX, insa, au aprut deja cicatricile lsate de pescuitul intensiv, vntoarea de balene, comerul cu melci marini afumai si goana dup preioasele perle. Declararea zonei ca Parc Naional a limitat aceste riscuri, dar turismul este atent controlat. Chiar si in aceste condiii, unii specialiti considera ca reziduurile deversate de staiunile turistice au provocat o recenta nmulire exploziva a stelelor de mare cu spini, si ca resturile alimentare au provocat nmulirea peste msura a populaiei de pescarui. Pe lng schimbrile climatice, poluarea aerului si aciunea omului, transportul si accidentele de navigaie pot declana un adevrat dezastru ecologic in zona. Sunt peste 1.600 de epave cunoscute in Marea Bariera de Corali. In 3 aprilie 2010, un cargou chinezesc a euat deversnd pana la 4 tone de ulei si vopsea toxica, ceea ce a provocat pagube importante recifului, lsnd o cicatrice de aproape 3 kilometri lungime si cu o laime de 250 de metri.

De asemenea, faptul ca rata de cretere a coralilor din Marea Bariera este cea mai mica din ultimii 400 de ani, este un semnal ngrijortor cu privire la sntatea oceanelor. Acest lucru ar putea amenina o mare varietate de ecosisteme marine care se bazeaz pe recife. O echipa de la Australian Institute of Marine Science a studiat 328 de colonii de corali din 69 de recife si a descoperit ca procesul calcifierii, ce le da coralilor rezistenta si structura, a sczut cu 13,3% din 1.990. La aceasta rata, procesul de construcie a recifului se poate opri in 2.035, cauznd distrugerea Marii Bariere, informeaz Daily Telegraph. Recifurile vor ncepe sa se sparg, vor fi asuprite de alge. Reciful va mai exista, dar va fi foarte diferit de ceea ce exista acum si nu va mai fi att de divers, a declarat liderul cercettorilor Glen De'ath. Distrugerea Barierei va avea un efect devastator asupra petilor si vietilor marine care folosesc grdinile acvatice drept adpost sau cree. Mostrele au fost colectate de-a lungul unei perioade mai lungi de timp, din 1983 pana in 2005, si includ att indivizi tineri, de numai 10 ani, cat si adevrai veterani, vechi de mai bine de 400 de ani. Echipa de cercettori a folosit raze X pentru a studia cercurile anuale de cretere ale fiecrei colonii si a msurat cat de repede au sedimentat aragonita, de-a lungul anilor. Ei au calculat medii de cretere pentru toate coloniile ultimului secol si au ajuns la concluzia ca acestea erau chiar nfloritoare la nceputul secolului XX. Din 1900, reciful a cunoscut o dezvoltare aproape spectaculoasa, pana in 1970, cnd a intrat intr-o recesiune a calciului. Din 1990, creterea a ncetinit cu aproximativ 14% si continua. Acum, rata de cretere este chiar mai mica dect la nceput, in 1900. La 10 dintre colonii, echipa a spat mai adnc in corali, pentru a obine mostre vechi de 4 secole. Avnd aceste date, ei au putut compara recenta ncetinire, cu performantele recifului ncepnd cu anul 1572, pe cnd Elizabetha I era inca Regina Angliei. In ciuda faptului ca era o mostra de mici dimensiuni, evidentele au fost de ajutor pentru a dovedi o mare asemnare intre cele 2 tipare - Reciful a prosperat timp de 400 de ani, adugnd calciu constant, pana la decderea din 1960. Echipa da vina pentru ncetinirea ratei de cretere a coralilor pe o combinaie a nclzirii globale cu nivelul aciditii oceanului si scderea coninutului de carbonai din apa de mare. Pentru ca si generaiile viitoare sa se poate bucura de aceasta minunaie a naturii, specialitii duc o lupta permanenta pentru a descoperi si contracara efectele negative care ar putea duce la distrugerea Marii Bariere de Corali.

Brbieru Otilia Clasa XI-C