www.referat.

ro

HACCP si calitatea igienica a produselor alimentare

1. CONSIDERATII GENERALE Deoarece calitatea produselor alimentare are urmări directe asupra sănătătii consumatorilor, pe tot parcursul lantului alimentar trebuie respectate buna practică agricolă, buna practică igienică, buna practică de productie. Prin HG 1198 / 2002 se preconizează la art. 3 că „prepararea, prelucrarea, fabricarea, depozitarea, transportul, distributia, marcarea, comercializarea si punerea la dispozitia consumatorilor a produselor alimentare trebuie să se desfăsoare în conditii igienice‟. La art. 4 se arată că „unitătile din sectorul alimentar trebuie să identifice activitătile care sunt determinate în securitatea alimentară si trebuie să garanteze că procedurile de securitate corespunzătoare sunt stabilite, implementate, mentinute si revizuite pe baza principiilor utilizate în sistemul de analiza riscurilor si punctelor critice de control, abreviat HACCP‟. Sistemul HACCP (Hazard Analysis Critical Control Point) dezvoltat de CCPH (Codex Committee an Food Hygiene) este integrat în Principiile Generale ale Igienei Alimentare (Revised General Principles of Food Hygiene) si este aplicat împreună cu alte coduri existente de practică igienică. Implementarea sistemului HACCP contribuie la: • • • • garantarea calitătii igienice a produselor (siguranta alimentară); reducerea rebuturilor si reclamatiile clientilor; prelungirea duratei de valabilitate a produselor; cresterea încrederii clientilor si salariatilor în companie, în capacitatea acesteia de a realiza exclusiv produse de calitate în mod constant;

rezultatul procesului este „sigur‟ pentru consum sau utilizare. premisa sistemului HACCP fiind simplă dacă fiecare etapă a unui proces este dusă la îndeplinire corect. Arborele de decizie HACCP – stabilit de Codex Alimentarius. • Auditul planului HACCP – o examinare sistematică si independentă ce are drept scop determinarea faptului că activitătile incluse în planul HACCP se desfăsoară corespunzător. astfel încât să se atingă un anumit nivel al performantelor dorite. • • Actiune preventivă – actiune necesară pentru eliminarea pericolelor sau reducerea lor la nivel acceptabil. Fiecare dintre aceste procese ale sistemului este evaluat din perspectiva probabilitătii de esec (failure analysis). tinând cont de indicatiile ghidului ISO 15161.• îmbunătătirea imaginii firmei. HACCP se bazează în primul rând pe un sistem de actiuni preventive. Sistemul de asigurare a calitătii produselor alimentare HACCP poate fi implementat de sine stătător într-o firmă sau pe structura unui sistem de management al calitătii ISO 9001:2000. etape sau proces. depozitarea. iar sistemul HACCP functionează conform planului HACCP. în acest sistem fiind incluse aprovizionarea. cuprinde o serie de întrebări necesare pentru a determina dacă un punct de control este punct critic de control. • Control – conducerea unei operatii. HACCP este un sistem preventiv de control referitor la asigurarea calitătii produselor alimentare. receptia. în conditii controlate. Principiile HACCP pot fi aplicate tuturor sectoarelor producătoare de alimente si băuturi. distributiei si serviciilor din alimentatia publică. a creditibilitătii pe pietele internationale. atât pentru produsele deja existente cât si pentru produsele noi. . 2. TERMENI UTILIZATI ÎN PROIECTAREA SI IMPLEMENTAREA SISTEMULUI HACCP • Actiune corectivă – măsură ce trebuie luată atunci când sunt indicii care evidentiază o tendintă de pierdere a controlului în punctele critice de control (când apare o deviatie). cât si fată de eventualii investitori. productia si livrarea.

• • • Nivel limită – un criteriu mai strict decât limita critică. Pericol – o proprietate de natură biologică. Echipa HACCP – grupul de persoane (cu diferite pregătiri în domeniul productiei. măsurători sau analize a faptului că procedurile de prelucrare sau manipulare în fiecare punct critic de control respectă criteriile stabilite. chimică sau fizică ce poate face ca alimentul să fie „nesigur‟ pentru consum. utilizat de un operator pentru a reduce riscul aparitiei unei deviatii. manipulare si distributie a produselor alimentare. Defect critic – o abatere apărută la un punct critic de control din cauza unui pericol.• • • • Criteriu – o cerintă pe care se poate baza o hotărâre sau o decizie. o valoare care separă acceptabilul de inacceptabil. Limita critică – un criteriu care poate fi întâlnit pentru fiecare măsură asociată unui punct critic de control. microbiologiei. evaluarea si tinerea sub control a tuturor riscurilor ce ar putea interveni în procesul de fabricatie. susceptibil – un ingredient cunoscut a fi asociat cu un pericol si care este apreciat de acesta. • • • • Ingredient sensibil. Planul HACCP – un document scris. igienei) responsabil cu construirea planului HACCP. Măsură preventivă – actiune necesară pentru eliminarea pericolelor sau reducerea lor până la un nivel acceptabil. bazat pe principiile HACCP. Deviatia (abatere) – o abatere de la limitele critice. • Monitorizarea continuă – înregistrare neîntreruptă a datelor din proces (de exemplu înregistrarea temperaturii pe termogramă cu ajutorul unui termometru de înregistrare). controlului si asigurării calitătii. . Monitorizare – verificare prin teste. care poate avea consecinte grave asupra sănătătii. care atestă utilizarea HACCP într-o întreprindere (delimitează procedurile care trebuie urmate pentru asigurarea controlului unui proces specific de fabricatie). Puncte critice de control) – un concept organizat sistematic bazat pe identificarea. • HACCP (Hazard Analysis Critical Control Point = Analiza hazardului.

• Revizia planului HACCP – o verificare periodică. conform prescriptiilor igienico-sanitare. fizică. etc. Sistemul HACCP – rezultatul implementării unui plan HACCP. efectuată de echipa HACCP. bine documentată a activitătilor incluse în planul HACCP. supravegherea executiei. • • Risc – o estimare a probabilitătii aparitiei unui pericol.• Punct critic de control (PCC) – un punct. fizică sau chimică. chimici. o operatie. verificarea eficacitătii sistemului (evaluarea performantelor). Siguranta (inocuitatea) alimentelor – încadrarea caracteristicilor acestora. dacă functionează conform planului si dacă monitorizarea este realizată efectiv si eficace. sau fază tehnologică la care pot fi controlati factorii de natură biologică. 3. biochimici. identificarea punctelor critice. realizate pentru a determina dacă sistemul HACCP este aplicat. procedeu si teste suplimentare si / sau trecerii în revistă a înregistrărilor monitorizării. atunci când este necesar. în vederea înlăturării factorilor microbiologici. Verificarea HACCP – utilizarea unei metode. chimică) al sigurantei alimentare. în scopul modificării planului HACCP. FUNCTIILE SI PRINCIPIILE HACCP Functiile (misiunile) fundamentale ale metodei HACCP sunt următoarele: analiza pericolelor. eliminat sau redus. o operatie sau o fază tehnologică la care se poate aplica controlul si poate fi prevenit. • Punct de control (PC) – orice punct. Din functiile mentionate derivă cele 7 principii ale HACCP care sunt: . • • • Severitate – gravitatea unui pericol pentru sănătatea consumatorilor. dar în care pierderea controlului nu conduce la periclitarea sănătătii sau vietii consumatorului. la un nivel acceptabil de pericol (de natură biologică.

. Riscurile pot fi: 1) De natură biologică care. . a parazitilor. Diphyllobotrium latum. Shigella dysenteriae. coli O157:H7. a substantelor chimice sau a corpurilor străine care ar putea afecta sănătatea consumatorilor. Vibrio vulnificus.Principiul 1. rotavirusurile. În cadrul acestui principiu se face o analiză sistematică a produsului alimentar. grupul virusurilor Norwalk. o riscuri de severitate moderată cu răspândire ssp. F. se clasifică în: o riscuri de severitate ridicată (înaltă): Clostridium botulinum tip A. Ascaris lumbricoides. Entamoeba hystolitica. Brucella abortus. Este indicat ca această analiză a riscurilor să se facă în faza de proiectare a produsului. Salmonella ssp. întinsă: Listeria coli monocytogenes. Salmonella typhi. în special tulpina E. precum si a ingredientelor din care acest produs este fabricat. B. îmbolnăviri grave. Evaluarea riscurilor se realizează în două etape: • • evaluarea tipului de produs în functie de riscurile asociate acestuia. A. Scopurile analizei sunt: a) identificarea pericolului prezentei microorganismelor patogene. dar si a procesului tehnologic de fabricatie pentru a defini punctele critice de control înainte de începerea fabricatiei. care constituie obiectul aplicatiei. Streptococcus pyogenes. mică – leziuni minore si / sau îmbolnăviri care apar numai la expunere la doze ridicate pentru perioade mari de timp. în functie de gradul de severitate. la rândul lor. medie – prejudicii substantiale si / sau îmbolnăviri. Brucella suis. Vibrio cholerae 01. E. B. Gradul de severanitate poate fi: mare – cu consecinte fatale. evaluarea riscului în functie de gradul de severanitate (gravitate). Efectuarea analizei pericolelor (riscurilor). Cryptosporidium parvum. Shigella Escherichia enterohemoragică. prejudicii incurabile cu manifestare imediată sau târzie.. Salmonella paratyphi. Taenia solium. Trichinella spiralis.

metale grele. pietris. becuri. substante chimice provenite de la utilaje (lubrifianti). ace de sigurantă. toxine din flagelatele marine care ajung în moluste si peste. clame. perii. cercei. auxiliare. etc). lemn). aditivi alimentari (peste limitele admise). Vibrio parahemolyticus. fragmente rezultate de la găurire. soareci. Taenia saginata. hârtie (materiale de ambalaj. o contaminanti chimici accidentali: pesticide (insecticide. obiecte personale (pahare de plastic. Campylobacter jejuni. ace de seringă. antibiotice si hormoni de crestere. etc). toxinele care se găsesc în mod natural în unele produse de origine vegetală. aditivii. sticlă provenită de la ambalaje de sticlă. Staphylococcus aureus. Clostridium perfringens. amine biogene). inele. Giardia lamblia .o riscuri de severitate moderată cu răspândire limitată: Bacillus cereus. inele de închidere). erbicide. plastic. etc). agrafe de păr. produse de origine animală (oase. azotati si azotiti (peste limitele normale). . fungicide. cuie. dioxină. 2) De natură chimică care la rândul lor pot fi: o contaminanti naturali: micotoxine produse de mucegaiuri toxicogene. sâmburi. Vibrio cholerae non O1. monede. rodenticide. nitrozamine. abrazive). părti din ustensile ca lame de cutit. pământ. Yersinia enterocolitica. substante chimice migrate din ambalajele plastice. suruburi. ambalajele. aschii de oase. frunze. etc). etc). substante rezultate în procesul tehnologic (hidrocarburi policiclice condensate. scombrotoxina (histamina) din unele specii de peste. metale (bolturi. agenti de curătire si dezinfectie. bolduri. toxinele din ciuperci otrăvitoare. cârpe. organe de asamblare. substante chimice de acoperire (lacuri si vopsele). muste. cianuri. respectiv pentru fiecare întreprindere si să fie inspectate materiile prime. dăunători (păianjeni. ecrane ale aparatelor de măsură. materiale folosite la întretinere (cabluri electrice. 3) De natură fizică (contaminanti fizici): produse de origine agricolă (nisip. Analiza riscului trebuie să fie aplicată: → specific.

dacă procesul tehnologic contine sau nu o etapă la care este posibilă distrugerea eficientă a microorganismelor periculoase sau a celorlalte riscuri identificate. inclusiv echipamentul si ustensilele cu care se desfăsoară procesul tehnologic. . dacă există un risc sever de contaminare a produsului după fabricarea acestuia. dacă există pericolul unei manipulări necorespunzătoare în timpul transportului. Punctele critice de control pot fi localizate în orice etapă a procesului tehnologic în care se impune si este posibilă tinerea sub control a microorganismelor periculoase sau a riscurilor de orice natură. Toate riscurile identificate trebuie să fie eliminate sau reduse într-o anumită etapă a ciclului de fabricatie. precum si diferitelor categorii de riscuri. → mediului în care se desfăsoară procesul tehnologic. aditivilor.→ procesului tehnologic. dacă produsului i se mai aplică tratamente termice după ambalare sau dacă necesită pregătire culinară. Orice risc poate fi evaluat tinând seama de probabilitatea aparitiei si efectul pe care îl produce (Risc = Probabilitate Efect). Determinarea punctelor critice pentru controlul unor pericole identificate (PCC-uri). vânzării si pregătirii culinare care să transforme procesul într-unul periculos pentru consum. → operatorilor implicati în realizarea productiei. ingredientelor. b) Includerea procesului într-o anumită categorie de periculozitate care se face pe cunoasterea următoarelor detalii: dacă produsul contine sau nu ingrediente sensibile. Numai asa poate aplica un arbore decizional din care să reiasă PCC. de la cultivarea / cresterea si recoltarea materiilor prime până la consumarea produsului. Un punct critic de control este definit ca orice punct sau procedură dintr-un sistem specializat în fabricarea produselor alimentare în care pierderea controlului poate avea drept consecintă punerea în pericol a sănătătii consumatorilor. Pentru a stabili punctele critice de control este necesar ca persoana care execută acest lucru să aibă cunostinte si practică temeinice în domeniul cunoasterii compozitionale a materiilor prime. Principiul 2. c) Încadrarea riscului într-o anumită categorie de severitate ceea ce este util pentru aprecierea periculozitătii produselor si ingredientelor.

bacterii patogene ce pot produce contaminarea încrucisată. bacterii patogene ce se pot dezvolta în mediu anaerob. Monitorizarea poate fi continuă (de exemplu înregistrarea continuă a temperaturii si a timpului de sterilizare a conservelor sau măsurarea continuă a pH-ului în timpul fabricării unui produs lactat acid) sau discontinuă în care caz este necesar ca intervalul la care se face monitorizarea să fie corect ales. p[CO2]. Dacă fiecare din aceste limite a fost depăsită. ideal în proportie de 100%. precum si de o persoană responsabilă cu monitorizarea din cadrul conducerii. valoarea activitătii apei.Principiul 3. azotiti. Principiul 4. Criteriile utilizate ca limite critice pot fi: parametri senzoriali (aspect. miros). aw). erorile de monitorizare putând conduce la defecte majore ale produselor. vâscozitate. mucegaiuri. se impune o monitorizare eficientă a PCC. parametri microbiologici în care caz se iau în considerare CFU (numărul de unităti formatoare de colonii). timp. etc). Limita critică este definită ca toleranta admisă pentru un anumit parametru al punctului critic de control. Stabilirea limitelor critice care trebuie respectate pentru a tine sub control fiecare punct critic de control identificat. numărul de drojdii. azotati. gust. p[O2]. iar înregistrările si documentele aferente monitorizării PCC vor fi semnate de persoanele care au înregistrat monitorizarea. La monitorizare. Deoarece defectele majore (critice) pot avea consecinte grave. sporii bacteriilor patogene cei mai rezistenti la tratament termic. culoare. debit. Pentru un punct critic de control pot exista una sau mai multe limite critice. Toate rezultatele monitorizării PCC vor fi înregistrate. continut de sare. parametri fizici (temperatură. Stabilirea unui sistem de monitorizare care să permită asigurarea controlului efectiv al punctelor critice de control (PCC-urilor). operatorul trebuie să: . înseamnă că punctul critic respectiv a iesit de sub control si inocuitatea produsului finit este în pericol. pH. pentru a se asigura mentinerea sub control a riscurilor identificate. parametri chimici (aciditate. Monitorizarea reprezintă testarea / verificarea organizată a PCC-urilor si a limitelor critice. Rezultatele monitorizate trebuie să fie bine documentate si interpretate.

Aceste documente vor fi puse la dispozitia organelor de inspectie. proceduri. Pe lângă acest plan. termometru simplu sau cu înregistrare. iar aceste înregistrări trebuie păstrate până la expirarea termenului de valabilitate a lotului respectiv de produse alimentare). teste specifice pentru functionarea sistemului HACCP. trebuie elaborate măsuri corective specifice pentru fiecare PCC din planul HACCP. a documentatiei functionale (proceduri si înregistrări operationale referitoare la planul HACCP) care constituie documentatia sistemului HACCP. Principiul 6. la anumite intervale. .→ pozitioneze aparatura de măsură (pH-metru. → fixeze domeniul de măsură. asigurându-se astfel inocuitatea produsului finit. Principiul 7. Principiul 5. vâscozimetru. prin etalonare cu un aparat de referintă. Stabilirea de metode. trebuie inclusă si documentatia referitoare la PCC (limitele critice si rezultatele monitorizării). etc). Stabilirea de actiuni corective care trebuie să fie aplicate atunci când sistemul de monitorizare indică faptul că a apărut o deviatie fată de limitele critice stabilite (atunci când un PCC este în afara controlului). Stabilirea unui sistem eficient de păstrare a documentatiei descriptive (planul HACCP). dacă aparatul de măsură functionează corect. Planul HACCP trebuie să existe ca document la locul în care acesta va fi aplicat. → stabilească frecventa de măsurare. măsuri care trebuie analizate si avizate de forurile competente (în înregistrările ce constituie documentatia planului HACCP trebuie să se noteze toate deviatiile apărute si măsurile corective aplicate. deviatiile apărute si măsurile corective aplicate. → înregistreze valorile măsurate. destinate să: ateste conformitatea (dacă sistemul HACCP functionează conform planului HACCP). Actiunile corective aplicate trebuie să elimine riscurile existente sau care pot apare prin devierea de la planul HACCP. → verifice. Datorită diferentelor dintre punctele critice de control pentru diverse produse si multitudinilor de devieri posibile. la solicitarea acestora.

. fizice. chimice si senzoriale. combaterea dăunătorilor. amplasarea utilajelor. examinarea senzorială a produsului (produselor) în diferite faze ale procesului tehnologic. Verificările pot fi făcute de producător. examinarea vizuală pe ansamblu a întregului circuit. ce urmează a fi supuse supravegherii si autocontrolului managerial în cadrul unui sistem adaptat profilului unitătii respective. Îndeplinirea sistemului HACCP este legată de stabilirea în prealabil a regulilor de bună practică privind: constructia. cu potential de risc. • realizarea de investigatii de laborator si alte determinări obiective. stabilirea punctelor critice. teste utilizate pentru a stabili dacă sistemul HACCP existent respectă planul HACCP.- eficacitatea sistemului HACCP (dacă planul HACCP garantează securitatea produsului alimentar). proceduri. transportul. echipamente. procesul tehnologic. a anexelor si vecinătătilor. Criteriile de care trebuie să se tină seama la alcătuirea unui plan HACCP sunt următoarele: • • • • • analiza desfăsurării procesului tehnologic pe componente si pe ansamblu. CRITERII GENERALE DE ALCĂTUIRE A UNUI PLAN HACCP ÎNTR-UN OBIECTIV DE INTERES ALIMENTAR Conceperea si aplicarea corectă a unui plan HACCP într-o unitate de industrie alimentară sau alimentatie publică implică următoarele conditii: amenajarea corespunzătoare a localului pentru diferite circuite tehnologice. trasabilitatea produsului. existenta personalului de conducere si operativ instruit. măsurarea temperaturii în punctele esentiale din fluxul tehnologic. materiile prime si auxiliare folosite. necesare pentru realizarea obiectivelor propuse. Verificarea constă din metode. dar si de organismele de control. personalul. respectiv atestat HACCP. curătenia si dezinfectia. efectuate asupra punctelor critice de risc în perioadele prescrise. dotarea corespunzătoare cu utilaje. 4. inclusiv apa. Metodele de verificare pot fi microbiologice.

manualul HACCP oferă următoarele avantaje: • • • • • este folosit ca document de bază în realizarea auditului sistemului HACCP. telefon / fax. care este documentul de bază pentru implementarea si conducerea sistemului HACCP în unitatea respectivă. contribuie la îmbunătătirea comunicării în unitatea respectivă prin delimitarea canalelor de comunicare referitoare la asigurarea securitătii produselor. adresă. Din punct de vedere managerial. facilitează accesul la documentele sistemului HACCP si ajută la gestionarea lor. Prezentarea si organizarea societătii comerciale B1 – Prezentarea societătii (denumire. A4 – Declaratia managerului general. . redactarea manualului HACCP se face de seful echipei HACCP.5. obiect de activitate. C2 – Construirea echipei HACCP. A3 – Aprobarea manualului HACCP de către manager. A2 – Lista de modificare. → Sectiunea B. Planul HACCP C1 – Definirea scopului actiunii de implementare a sistemului HACCP. REALIZAREA MANUALULUI HACCP Oricare întreprindere de industrie alimentară trebuie să aibă un manual HACCP. B2 – Structura organizatorică a societătii. B3 – Definitii si abrevieri. C3 – Descrierea produsului si a metodelor de distributie (pentru materie primă si fiecare produs în parte). certificări). atestări / autorizări. asigură instruirea unitară a personalului întreprinderii pe probleme de asigurare a securitătii alimentare a produselor si facilitează constientizarea acestora. iar avizarea si aprobarea manualului cade în sarcina directorului general al societătii. Generalităti A1 – Lista de difuzare a manualului HACCP. Manualul HACCP cuprinde următoarele sectiuni: → Sectiunea A. → Sectiunea C.

. „Frecventa”. „Ce?”. C11 – Stabilirea de actiuni corective (număr curent. În manualul HACCP. C6 – Verificarea pe teren a diagramei de fabricatie (se va atasa orice modificare apărută în diagrama de fabricatie). produsul / etapa procesului pentru riscuri. produsul / etapa procesului. risc potential. iar avizarea / aprobarea se face de către directorul general al societătii. C10 – Stabilirea sistemului de monitorizare (număr curent. Q2. Redactarea si administrarea Manualului HACCP revin liderului echipei HACCP. înregistrări. → Sectiunea D. La C10 se întocmeste fisa de monitorizare a parametrului (parametrilor) la fiecare produs si la operatia care interesează în raport cu limita critică). număr de întrebări din arborele de decizie (Q1. fiecare sectiune este paginată separat. specificatii pe etichetă). PC (punct critic) sau PCC (punct critic de control). C14 – Revizuirea sistemului HACCP. riscuri. C9 – Stabilirea punctelor critice (se stabileste fisa de control pentru urmărirea respectării limitelor de control în punctele critice de control). paginile fiind identificate prin număr. „Cum?”. C13 – Validarea sistemului HACCP cuprinzând validarea planului HACCP. La C11 se întocmeste fisa de înregistrare a unei actiuni corective). revizie curentă si editie. D3 – Documente de referintă. auditul planului HACCP. C7 – Efectuarea analizei pericolelor: număr curent. C8 – Determinarea punctelor critice de control: număr curent. riscuri potentiale. C5 – Construirea diagramei de flux tehnologic. măsuri de control (prevenire). produs / etapa procesului. instructiuni de utilizare.C4 – Identificarea utilizării date (consumatori. C12 – Stabilirea sistemului documentar. Anexe D1 – Procedurile sistemului HACCP. produs / etapa procesului. D2 – Instructiuni de lucru. „Cine?”. Q3. risc. stabilitatea la utilizare. Q4). formulare.

circulatiei si comercializării alimentelor. Directiva 94 / 356 privind produsele din peste. Directiva 2001 / 471 privind HACCP la prelucrarea cărnii. Procedura operatională de identificare a produselor. Procedura operatională de supraveghere a PCC-urilor. Directiva 92 / 46 privind procesarea laptelui. Lista cu substante chimice periculoase. Legislatia Comunitătii Europene HACCP. Reglementarea 853 / 2004 privind reguli specifice de igienă pentru alimentele de origine animală. Codul alimentar. Procedura referitoare la cerintele si reclamatiile clientilor. HG 1198 / 2002 privind aprobarea normelor de igienă a produselor alimentare. Procedura operatională de instruire a personalului. 97 / 2001 privind reglementarea productiei. Pentru aplicarea sistemului HACCP se recomandă: a) Până în 2004: b) După 2004: c) Legislatia din România: .Ca anexe la Manualul HACCP se elaborează următoarele proceduri operationale: • • • • • • • • • • • Procedura operatională de igienă. Ordinul Ministerului Sănătătii nr. Reglementarea 882 / 2004 privind controlul oficial al nutreturilor si alimentelor. Procedura de etalonare a echipamentului de lucru. 1956 / 1995 privind normele pentru industria alimentară. Ghidurile de bună practică de igienă. Legea 54 / 2002 de aprobare a Ordonantei de Urgentă nr. Directiva 93 / 43 privind igiena alimentelor. Reglementarea 854 / 2004 privind controlul oficial al cărnii. Reglementarea 852 / 2004 privind igiena alimentelor. Standardele europene de igienă (EN 29000).

analiza documentelor. CERTIFICAREA SISTEMULUI HACCP Certificarea unui sistem HACCP se poate face de o parte tertă independentă.HACCP. care parcurge următoarele etape: • • • • • • • • • • • • • • discutie preliminară. audit special. extindere certificare. evaluarea preliminară a documentatiei propuse. 150 / 2004 privind siguranta alimentelor. decizii de certificare. audit de supraveghere.- Legea nr. obtinerea certificatului. Legea 1196 / 2002 privind controlul oficial al alimentelor. 6. audit de certificare. desemnarea echipei de audit. . chestionar de evaluare preliminară de către solicitant. Lista membrilor echipei de audit este aprobată de Comitetul de Certificare (COCER). completare cerere oficială de certificare. preaudit de evaluare. iar certificatul de conformitate este acordat de OCS. audit de reevaluare.

Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful