PRINCIPII SI METODE ALE MASONERIEI OPERATIVE

UN GHID AL LUCRARILOR IN LOJA PREMISA Nu stiu care va fi primirea acestei propuneri operative a mea din partea marii majoritati a publicului Masonilor si nu stiu nici cati dintre acestia vor dori sa o experimenteze si sa o adopte. Este sigur ca lucrarile Lojelor au nevoie sa isi schimbe directia de la orizontala la verticala si aceasta este foarte urgenta, astazi de neoprit, pentru ultima generatie de Masoni. A venit vremea operelor nu a speculatiilor, de cele mai multe ori vorbe goale. Tinerii de astazi intra din ce in ce mai multi in Masonerie pentru ca stiu ca are o validitate importanta in lumea contemporana si pentru ca intrevad in aceasta o functie de neinlocuit. Dar daca Ea vrea sa supravietuiasca pastrindu-si propria esenta, trebuie sa se hotarasca sa opreasca procesul de autoprofanare ce o transforma intr-un lant de intalniri socio-mondene intr-un club rezervat unui numar restrans de persoane. Propunerea mea este una de munca: reprezinta un aspect al activitatii ezoterice care este posibil sa fie pusa in actiune pentru a contribui la crearea unei lumi nu diferite dar cu siguranta mai bune, conform vocatiei seculare a Ordinelor misteriozofice. Si daca ea va avea un consens la scara larga, si mai presus de toate o aplicare valabila, sa le multumim Maestrilor mei, de la care am adunat cu bratele pline. 31.12.1981

FRANCESCO BRUNELLI Suveran Mare Maestru al Anticului si Primitivului Rit din Memphis si Misraim

Metoda Ocultismului Pana cand nu sarim o treapta, ulteriorul ramane ascuns. Pana cand teoria unui stadiu nu a devenit o practica traita, stadiul urmator nu este revelat. Pana cand o sugestie nu este pe deplin uramta, invatatura mai profunda ramane ascunsa. Pana cand Lumina care ne-a fost acordata nu este folosita, nu se obtine o iluminare mai mare.

OPERA EZOTERICA IN MASONERIE

... Universul este Templul cosmic. Loja Masonica este imaginea Templului cosmic. Omul arhetip este exprimat de Templul lui Solomon. Templul este deci un element ezoteric si profetic permanent. Acesta poarta in sine schemele prporiului destin relativ, reflectat in Destinul Etern al Omului si al Cosmosului ... Pentru a intelege ezoterismul secret al Templului lui Solomon, pentru a realiza asceza curentelor ideologice ce vehiculeaza acest cuvant fatidic, va aveni cuvantul puterii chiar inaintea erei noastre si pentru a oferi ultima invataura a Initiatorului Etern, trebuie sa fit rait in noi insine ocult constructia sa, ruina si reinvierea sa simbolica. Robert Ambelain

Doar intelegerea si meditarea asupra acestei lucrari face inutila reeditarea mult retusata a unei lucrari a mea aparuta in 1973 si acum practic de negasit de ani de zile. Dar solicitarea fraterna a Prietenilor si cererile continue m-au impins sa scriu din nou despre lucruri cunoscute, fiind intim convins, cum am citit undeva, ca sunt prea multi Masoni moderni imprastiati prin lume, care nu stiu nici sa citeasca, nici sa scrie si adesea abia stiu sa silabiseasca. De cealalta parte, lectura cronicilor jurnalistice din acest ultim deceniu ar putea sa determine sa se ridice (si intr-adevar chiar asa se si intampla) convingerea ca in Masonerie se fac anumite lucrari, ce pot reprezenta o infamie pentru totalitatea Masonilor. In Masonerie totusi se vorbeste mult de opera ezoterica, se discuta despre ezoterism, se tin seminarii si conventii (prea numeroase in realitate pentru concluziile care se trag din acestea si pentru realizarile practice) si sunt loje carora le place sa se defineasca ezoterice poate pentru ca vorbesc despre ezoterism sau isi impun lucrarile pe o rigida observare a formelor rituale, spre care isi concentreaza toate eforturile lor. Nu ar fi deci vreo necesitate aparenta de a interveni asupra acestui argument daca nu ar exista dubiul, sustinut de experienta, ca din pacate, a tine discursuri despre ezoterism este in raport invers cu practica ezoterismului insusi. In afara deci de polemicile usoare pe care le-am putea starni, examinind validitatea activitatii desfasurate pana in prezent (intelegind sa vorbim despre o validitate efectiva si nu de o validitate culturala), ne-am propus nu atat sa continuam discursul asupra ezoterismului, ci sa dam viata unei opere ezoterice, care sa aiba o validitate a sa specifica si care sa fie in armonie cu scopurile reale urmarite de Masonerie si cu misiunea incredintata ei. Nu dorim cu siguranta sa invatam pe nimeni ce este ezoteric si ce nu este (aceasta este in practia masonica) dar cel care a patruns bine secretul ne intelege cu usurinta fiind pe calea autorealizarii. Nu vorbim aici in mod evident de secrete politico-financiare legate de presupusele centre de putere pe care si le imagineaza profanii sau pe care vreun mason ramas profan in propriile delire de putere: Masoneria traieste in aceasta lume, dar nu este din aceasta lume! Intelegem in schimb sa ne referim la secretul Artei Reale transmis din timpuri imemoriale fratiilor initiatice si pe care Masoneria il poseda si care se reveleaza numai celui ce reuseste sa il perceapa prin intermediul simbolurilor si riturilor: acel secret ce se descoprea prin munca cu noi insine pentru propria divinizare, pentru propria transformare. Dar nu este suficient sa muncim cu noi insine, deoarce Masoneria cere membrilor sai nu doar realizarea propriei reconstructii, ci si participarea in calitate de Masoni, la construirea societatii careia ii apartin afiliatii, realizind astfel Templul intregii Umanitati.

Lucrarea Masonului este dubla si niciunul din cele doua aspecte ale acesteia nu trebuie sa fie pus in plan secund. Trebuie sa indeplineasca o lucrare individuala ezoterica si in consecinta exoterica si o lucrare colectiva ezoterica si exoterica. Nu ne vom opri prea mult asupra celor patru modalitati pe care fiecare Mason, reflectind, le va recunoaste cu usurinta fie in istoria trecuta, fie in cea contemporana a Fratiei. Fiecare, pentru a nu neglija celelalte aspecte, va trebui in mod necesar sa gaseasca o corecta amplasare pentru lucrarea colectiva, dind drept sigur faptul ca opera individuala este conditia sine qua non (fara de care nu se poate), nu numai pentru a ramane in Masonerie, ci si pentru a fi calificat Mason. Opera dubla masonica, individuala si colectiva in consecinta, este sustinuta de orice Autor. Astfel, in mod just, Lessing in cunoscutele sale Dialoguri scrie: Mason este cel care isi organizeaza propria existenta astfel incat sa contribuie la perfectionarea acelei opere de arta care este viata intregii umanitati. La binele speciei umane nimeni nu poate contribui daca nu a facut singur nimic din ceea ce ar putea sau ar trebui sa fie facut. Si in opera lui Lennhoff, publicata de Gamberini, e scris ca Arta masonica e o constructie ce necesita o munca dubla: ridicarea unui templu de puritate in propria inima si obligatia de a face lumea mai frumoasa si mai luminoasa. O constructie care necesita: - cunoasterea de sine si a lumii; - stapanirea de sine si a progreselor lumii intregi; - innobilarea sinelui si aspiratia catre o viata fericita pentru comunitate. In acest punct este legitim sa ne intrebam care este scopul si programul Masoneriei. Raspunsul, atat cat este amintit si transmis, este simplu: construirea Templului. Dar ce este acest Templu si despre ce Templu este vorba? Stim ca invatatura masonica urmeaza simbolismul; deci, ritualurile si catehismele vorbesc de Templul lui Solomon, de acel Templu, minune a Ierusalimului Antic, realizat la ordinul acestui Rege, dupa schitele misterioase primite de David, tatal sau, de la arhitectul Hiram si de la tovarasii sai constructorii breslelor din Tyr, dupa chipul si asemanarea omului arhetip al universului. Scrie Robert Ambelain: a studia simbolismul secret al Templului inseamna sa studiezi si unul si celalalt lucru. Simbolismul secret care, intr-un singur cuvant, cuprinde trei proiectii: a) Masonul si Templul sau Interior, b)Templul masonic ce se identifica in loja fizica atunci cand lucrarile sunt deschise si care, in virtutea unei astfel de deschideri, nu este deloc o realitate materiala, ci metafizica, c) intreaga umanitate inteleasa si traita ca o unica realitate. Aici trebuie sa inceapa fratele opera individuala de meditatie (reflexiva si receptiva) pentru a putea intelege deplin procesul de identificare ce trebuie indeplinit, pentru a putea fi in stare sa realizeze opera incredintata Masoneriei si sa avanseze la propria functie si misiune de Maestru Ziditor. De fapt, prin intermediul unei opere pe care o vom defini mai bine in linii generale ulterior, trebuie sa devina un centru de constiinta transpersonala (a se citi chiar spirituala pentru a folosi un limbaj mai accesibil), identica cu cea a traditiei initiatice careia ii apartine: centrul constituit de Sfantul Sfintilor unde salasluieste Shekinah (daca vrei sa citesti Sfantul Duh e mai putin important deocamdata), prezenta reala a divinitatii, inima si centru al Templului lui Solomon in Ierusalim. Studiu, compenetrare, iluminare ... operare! Noi ne vom ocupa doar de operativitatea in sensul ezoteric chiar daca vom fi nevoiti sa vorbim si despre opera individuala. Acesta este programul nostru si asta intentionam sa realizam, siguri ca practica lucrarii noastre, extinsa la comunitate, va da cu siguranta modul si mijloacele pentru a face ca peretii templelor noastre fizice sa se dilate pana la a ajunge sa imbratiseze intregul glob ca in dorintele noastre, pana la realizarea vie a nedepasitei trinitati: Libertate, Fraternitate, Egalitate. Jean Reyor scrie: Opera proprie initiatica, in Masoneria moderna, se reduce la deschiderea si incheierea lucrarilor. Este sigur ca la inceputuri intervalul dintre cele doua operatiuni rituale trebuia sa fie ocupat de ceva de a carui natura astazi nu se stie nimic, desi este posibil sa faci cateva supozitii cu privire la aceasta chestiune, in analogie cu alte forme de initiere; dar despre care se poate asigura cu certitudine ca nu este vorba de discursuri pe teme mai diverse ... Se intelege ca o opera initiatica nu se poate limita la participare, o data sau de doua ori pe luna, la ritualul de deschidere si inchidere si la ascultarea unei conferinte oricat de inteleapta ar putea fi aceasta. Este drept, atat de drept, ca in mod constant auzim repetat acest refren de catre cea mai mare parte a Fratilor care apoi - lipsiti de cunostinte si instruire - cer sau sfarsesc prin a cere o actiune in

lumea profana! Actiune pe care o contempla fara sa stie totusi despre care actiune ar trebui sa fie vorba. Si atunci, adio Masonerie, cu ceea ce urmeaza! In Italia ar trebui sa fim experti vechi in aceste adio si deoarece se presupune ca Masonii Italieni stiu cate ceva despre istoria Masoneriei lor, nu este inutil sa amintim cateva fraze ale lui Frosini publicate in 1911: ... nu trebuie sa pierdem din vedere ca intre lumea profana si lumea masonica exista o imensa diversitate. Lumea profana este prezentul cu tot bagajul de prejudecati ce-i parvin din trecut, este prezentul tulburat de luptele interne, de conflictele de interese, de egoism, de ipocrizia conventionala, de ignoranta, de mizeria materiala si morala, mai ales morala. Lumea masonica ar trebui sa fie o prefigurare a Umanitatii la cel mai inalt grad de progres; a societatii ce cuprinde corespondenta si ecuatia tuturor datoriilor si drepturilor, constienta de legatura existenta intre tot ceea ce tine de Cosmos si traieste o Viata eterna si universala, sigura de Unitatea fundamentala a tot ceea ce exista, de Legea divina a armoniei si iubirii ce conduce lumea; ar trebui sa fie plasmuitoare de constiinte, initiatoare de viata noua, fauritoare de tot ceea ce reprezinta Bunul, Adevaratul si Dreptul, trinom primitiv si etern din care s-au enuntat Drepturile Omului cat si aplicatia lor sociologica si politica, ca sanctiune si concluzie a Crestinismului. In Italia se intampla la cativa ani, si este un lucru cunoscut de toti. Si ar putea din nou sa se intample. Pentru toate aceste motive ne ncumetam sa publicam urmtoarele note, pentru a furniza scheme de lucru, pentru a sugera o opera (fragment minim din posibile alte lucrri operative) fapt ce va trebui sa conduc la realizarea unei opere asupra validitatii creia fiecare va putea sa emit judecai in funcie de coninutul sau. Dar cititorul trebuie sa fie foarte atent la ceea ce spunem la adresa intuiiei sale si nu raiunii sale: sa nu se lase de fel amgit de istoriile pe care le vom spune, sa tie sa citeasc bine dincolo de acele istorii, deoarece vom vorbi despre Ocultul in Masonerie (chiar daca, dei poate prea un nonsens, prin ocult se intelege ceea ce este ezoteric) si despre operativitatea oculta masonica; care, cu sigurana nu se poate identifica nici cu respectarea rigida a ritualului si gata, nici cu evreizarea intelegerii rituale (poi citi chiar si despre intelegerea ritualului in cheie de cabala, cabalistica), si cu att mai puin cu intelegerea si culturalizarea continuturilor Masoneriei. Acest lucru nu nseamn ca vremurile se schimba si ca trebuie adoptate noi tehnici; tehnicile sunt mereu aceleai odat cu schimbarea timpului, pur si simplu acestea sunt fcute sa acioneze la un numr mai mare de frai; si daca vor ti sa le foloseasc redivinizindu-se, descoperind ce este micul si marele Mister ale crui indicaii sunt copiate in ritualurile de diverse nivele, acetia vor putea si sa inteleaga secretul si deci sa contribuie in mod real la construirea Templului umanitatii, scopul unic pentru care Masoneria a fost creata, a existat si exista. Scopul final este important si daca devine din vreo parte punct de reuniune si de infratire pentru cei care isi triesc propria criza existeniala generata de lumea moderna, sau daca din alta parte ncearc sa devin un centru de putere ei bine, nici primul, nici al doilea si nici celelalte moduri de a trai Masoneria nu corespund scopului sau. Templul Umanitatii nu este un posibil teatru pentru dilatarea psihodramelor iniiatice, nici un obiect de cucerire obinuta prin lovituri de forta. Este ceva armonios conturat pe natura divina a omului, ceva vag si descris de persoane utopiste pe care le vom cita aici si in istorii. Vis, Utopie, Realitate ascunsa in spatele lucrurilor aparente? Fiecare isi rezolva problema pe cont propriu. Problema este personala: am avea probleme mari daca am dori chiar si putin sa incalcam libertatea altora de a gandi, de a simti si de a alege!

O PRIVIRE IN ISTORIA MASONERIEI

Masoneria este o societate tradiionala,. Are un caracter atemporal. Am spus adesea ca este imposibil din punct de vedere istoric sa dai Masoneriei o origine umana precisa . Este eterna. A fost ntotdeauna vie din momentul in care oamenii au nceput sa triasc si sa gndeasc pe pamant. Masoneria s-a incorporat in lanul imens al tradiiilor, vii cu acelai titlu ca si celelalte tradiii valide in mod autentic, si as relua fraza cardinalului Suhard care definind tradiia spuse astfel: tradiia, de fapt, este cu totul altceva dect transmisia mecanica a unui lucru inerent. Este comunicarea vie si manifestarea progresiva a unui adevr global cruia i se descoper un nou aspect in fiecare noua era. Marius Lepage

Conform istoriilor, la Londra, la nceputul sec. XVIII, existau patru loje care se reuneau la taverna La gsca si la grtar, La Coroana, La Mr si in taverna La Pahar si la Strugure. Acele loje, sau mai bine zis cativa membrii ai lor, au lucrat in aa fel nct sa se nasc un Ordin diferit de Zidria preexistenta. Se ajunse astfel la 24 iunie 1717, ziua convocrii unei adunri generale in urma careia s-a nascut Marea Loja de la Londra care a generat Masoneria moderna, care nu are nimic de a face cu masoneria antica si operativa. Este clar ca data de 24 iunie 1717 este data istorica ce semnaleaz aceasta natere, dei aceasta este pur convenionala. Multe puncte demonstreaz cum in realitate aceasta este pur si simplu doar data naterii unui grup, care, din motive ce in de geografie, de politica si de factori istorici si economici, profita de ocazia de a prevala peste ceilali.
Are astfel posibilitatea de a-si impune propriile viziuni si structuri si in consecina propria degenerare de la schema primara (desenul primitiv) ce favorizase in mai multe puncte din Marea Britanie, procesul pe care l studiem. Masoneria era de la nceput o corporaie de constructori si deci in sensul literal al cuvntului operativa; transformarea de la 1717 a fcut-o speculativa. Acest lucru este cunoscut tuturor, dar referitor la ipotezele ce au determinat o astfel de transformare, exista puncte de vedere diferite si astfel rezuma Alfiero Campagnol cele trei principii. Nici una dintre cele trei ipoteze nu da de inteles ca respectiva trecere a intervenit intr-o perioada scurta de timp. Vom vedea mai departe indelunga si lenta activitate a acceptatilor care au pregatit momentul 1717. Prima dintre aceste ipoteze dorete, de fapt, ca o Masonerie Speculativa, in sensul ce ii este atribuit astzi acestui termen, sa fi existat mereu in masoneria operativa. Aceasta ipoteza gaseste marturii sugestive si irefutabile in Templele antice si, pentru recunoaterea unanima, in catedralele gotice si in abaiile cistercensilor (noilor benedictini). Aceasta se confunda, de altfel, cu aceea care vine de la profani numita Legenda Masonica ce dorete ca Masoneria, chiar de la nceputuri si fara soluie de continuitate, sa fie Stiinta Totului. Este evident ca o astfel de ipoteza se bucura, in special printre masoni, de cel mai mare grup de cultivatori.

A doua ipoteza despre care vorbim, am apreciat-o pentru prima data in scrierile lui Frances Yates si, prin anumite versuri, este paralela cu prima dar, dup prerea noastr, mult mai raionala si mai credibila. Aceasta presupune ca Ideea de ceea

ce vom numi poate antier, sa fie desfasurata in afara antierului; in desfasurarea istorica Ideea si antierul vor progresa aproape paralel si discontinuu att cat afirma mrturiile si periodic se integreaz pana la a se susine una pe alta. Urme constante ale acestui lucru gsim in numr mare intre cele pe care astzi le numim tehnice, dar intre care va trebui sa individualizam operativi precum Vitruvio, Barbaro si Palladio si dintre speculativi de la Simonide la Alberto Magno si Comenio; in ambele cazuri doar pentru a cita numai cteva nume. Conceperea Templului ca Teatru al lumii este, in mod mai mult sau mai puin explicit, prezenta att in ceea ce numim Opere, cat si in ceea ce numim Speculaie. Renaterea, care prin anumite versuri, este considerata generatoarea acestei concepii, nu ar reprezenta nici mcar un revival, adic o renviere, ci ar favoriza doar, gratie inveniei tiparului si a generalizrii interschimbului intre popoare, difuzarea in afara canalelor tradiionale, mai mult sau mai puin oculte, de care se servise pana in prezent pentru transmitere A treia ipoteza este aceea care dorete ca, odat cu trecerea de la faza operativa la cea speculativa, sa fi inteles sa traduca in ritualul masonic experienta alchimica. Aceasta uniune, care are baze istorice in sensul ca se cunosc personajele ce au transpuso in legile Corporatiei, ce poate sa fi facut loc interpretarii novatoare. Initiatul in Arta care construieste Templul in analogie cu conceptele ce informeaza Universul, sau care pretinde, sau spera sa o faca, devine un tot unic cu materialul utilizat la constructie. Piatra ce trebuie maruntita, slefuita si modelata cu cheia uneori este identificabila cu acelasi adept Oricare ar fi ipoteza istoric valida, iar pentru noi sunt toate trei in acelasi timp, Marea Loja din Londra este retinuta ca Marea Loja Mama a Masoneriei, nu numai, ci dupa unii, sunt valide doar acele Masonerii care se recunosc in aceasta Mare Loja sau care sunt recunoscute de aceasta. Faptul este atat de grav incat in lume exista o prima mare diviziune intre Masoni si adica intre cei recunoscuti de Londra si cei nerecunoscuti de Londra. Diviziune artificiala si invalida din punct de vedere istoric. Diviziune chiar daunatoare planului general al motivatiilor ce favorizeaza nasterea Masoneriei Moderne pentru ca atrage dupa sine un costum si un mod de a fi Mason, de fapt la antipozi fata de respectul pentru alte costume si moduri traditionale. Pe scurt putem afirma ca in fata subdivizarii masonice intr-o Masonerie de origine engleza, formalista, moralizatoare, traditionalista (in sensul formal), pro benista, legalista, dedicata binefacerii si mondenitatii, exista un alt tip de Masonerie, continentala, esential dedicata speculatiei, pe care o putem defini rationalista, si un al treilea tip de Masonerie, pe care il putem defini mediteranean, legata deci de pastrarea traditiei misteriozofice. Aceasta subdivizare in trei moduri diverse de a practica Masoneria este: - formalista; - rationalista; - initiatica; in realitate isi are propriile origini in zonele pe care le-am mentionat anterior, dar este practic oricum fragmentata, cu prevalenta unei forme sau alta in dependenta totala de conditii de mediu, istorice si culturale si de figurile majore ce au ilustrat tipologiile masonice carora le apartineau.

Sus numitele forme cele care se diferentiaza enorm intre ele - pot si trebuie sa isi gaseasca o incetatenire libera in orice Comuniune masonica, pentru a se putea fonda pe: - ritualuri comune bazate pe o simbologie esentiala comuna; - rituri comune bazate pe forme rituale cat mai identice; - legi comune (Landmark-urile); - norme elementare de practica fraterna in raporturile interpersonale, care cer respectul libertatii celorlalti. Toleranta care se predica (ca prima regula a Fratiei) este o virtute ce ar trebui aplicata oriunde. Regula esentiala a Masoneriei, adica suveranitatea Lojei, acolo unde este practicata si respectata, permite nu numai convietuirea acestor trei forme diferite de intelegere a Masoneriei, ci fondeaza (si ar trebui sa favorizeze), fecunditatea unei confruntari stimulante in mod esential. Realitatea din pacate nu este intotdeauna aceea dorita. Adesea, in loc sa se verifice posibilitatea unei comuniuni fraterne, se asista la o degenerare a raporturilor ce fragmenteaza in atatea canale Institutia cu daunele (bine cunoscute de noi) ce decurg din acest lucru. Nu dorim sa aprofundam discursul ce ne-ar purta dincolo de scopurile prestabilite si care oricum ne-ar face sa pierdem din vedere argumentul despre care discutam; dorim pur si simplu sa oferim un cadru complet care sa ne permita sa focalizam mai bine ceea ce ne propunem. Punctualizind istoria masonica, trebuie in mod necesar sa plecam de la Corporatiile (Breslele) de meserie. Daca in cadrul acestora prevala elementul material (constructia vizibila a templelor), acest lucru nu exclude existenta unui element intelectual si spiritual, in special acele componente erau introduse in mod verosimil la inceputurile Artei, cand s-au creat primele idei despre constructia unui templu ca semn exterior spre gloria Inteligntei constructoare a Universului, reprezentare simbolica exterioara a unor Adevaruri eterne si imateriale; Esenta breslelor de constructori reprezenta si reprezinta elementul fundamental pentru ca pe o astfel de esenta sa fie posibila ridicarea, astfel incat aspectul imaterial sa poata prevala asupra celui empiric ce se manifesta atunci. Dar de ce Masoneria moderna isi considera radacinile in Marea Britanie? Pentru ca acolo se verifica conditiile ideale potrivite transformarii de care ne ocupam. In realitate, in sec. XVI, Reforma protestanta opreste elanul constructiei de catedrale in intreaga Europa, iar arta constructiei, odata cu Renasterea, devine o arta profana, fara catedrale, dar cu castele si palate care nu aveau nevoie de idealuri si mesaje de transcris in piatra, cu atat mai putin de simbolizari de realitati transpersonale. Noua stare de fapt care s-a instalat, profaneaza breslele, facindu-le in mod esential profesionale (o calificare pur si simplu tehnica). In Scotia, in Anglia si in Irlanda in schimb, acestea subzista si beneficiaza de avantaje si protectie inca intr-o mare masura si in mod verosimil chiar si pentru scopuri politice. Si pe aceasta baza si in aceste Tari, printr-o patrundere lenta, unele fratii realizeaza transformarea. Putem spune ca aceasta a inceput atunci cand in unele bresle au fost introduse persoane care nu erau operative si care au fost numite acceptati. Prin impletirea raporturilor dintre Masonerie si Trandafir + Cruce, transpare o nebulozitate mai mult aparenta decat substantiala, datorata lipsei de documente cunoscute. Exista totusi puncte de referinta si chiar putem stabili cateva. E bine stiut ca Masoneria scotiana a precedat-o pe cea engleza in transformare. In virtutea unui privilegiu acordat de Giacomo al II-lea, lojele scotiene au avut din 1439 drept mari maestrii ereditari pe seniorii Saint-Clair de Roslin. Sub domnia succesorului Giacomo al V-lea seniorul de Saint-Clair, dupa o calatorie in Italia, a chemat in Scotia multi masoni italieni pe care i-a integrat in lojele scotiene, si care la randul lor aveau ca model structura Academiei italiene. Giacomo al VI-lea in 1593 constiutie Trandafirul + Crucea Regala cu Cavaleri provenind din ordinul Spinul Sf. Andrei. Giacomo al VI-lea din Scotia, devenit Giacomo I de Anglia, in 1598 il confirma in pozitia de Mare Maestru al Masoneriei scotiene pe William Sinclair de Rosalin, in timp ce in Anglia in 1607, se declara protector al Masoneriei, numindu-l Mare Maestru pe Inigo Jones. Grupurile Trandafir + Cruce infloresc in Anglia incepind cu aceste date, luind o amploare notabila in acest secol. Nu putem patrunde in meandrele Trandafirului + Cruce, cert este ca in Anglia aceasta era bine dezvoltata spre sfarsitul sec. XVI. Pe la jumatatea secolului adeptii (rozacruciani) englezi s-au reunit la Londra in Taverna La Sirena si prin aceasta taverna au trecut cei mai importanti oameni ai timpului in cautarea mesajului rozacrucian, un mesaj ce vehicula o reforma, o revolutie a lumii de atunci pentru a putea realiza un mesaj pornit din vremurile lui Gioacchino da Fiore si ceilalti si a avut prin partea

practica unul din cei mai valorosi interpreti in Comenius. In 1958, UNESCO le-a dedicat o conferinta generala. La inceputul sec. XVII existau in Anglia doua ramuri ale Trandafirului + Cruce. Prima era aceea a Fratilor Trandafirului + Crucea de Aur care devine ulterior Aureae Crucis (Crucea de Aur). A doua (care isi consacra opera cercetarii stiintifice) a luat numele de Rosae Crucis si s-a transformat ulterior in Colegiul Invizibil si mai tarziu in Royal Society (Societatea Regala). Elia dAshmole era membru al Rosae Crucis si multe nume ale adeptilor ne sunt cunoscute. Sunt cei care la Londra s-au afiliat Masoneriei pentru a putea continua sa lucreze, asa cum au facut in sediul Companiei la Masons Hall. Incetul cu incetul nebuloasa lucrurilor se ilumineaza. Fara sa fie nevoie de referinte detaliate, se stie cum breslele engleze au aparut in anul 856 sub domnia lui Ethelwolf iar breasla din Londra a vazut lumina in 1220, exista procese verbale, cum ar fi cele ale loji din Edinburg, ce incep din 1475 pana in 1599. Statutele Masoneriei scotiene au fost publicate in 1598 si chiar intr-o loja din Edinburg a fost acceptat pe 8 iunie 1600, John Boswell, senior de Auchinleck, Trandafir + Cruce, ca si generalul scotian Robert Murray (acceptat in aceeasi loja pe 20 mai 1641). Maestrul Mason Nicola Stone, in Serviciul Casei Regale si presedinte la Companiei intre 1633 1634 a fost primit in Acception in 1639. Intr-un al doilea moment chiar si Compania masonilor si-a deschis portile acceptatilor, iar istoricul Gould aminteste ca au fost gasite doua documente , unul din 1665, o lista de acceptati si unul din 1676, o carte de regulamente de acceptati. A fost deci o faza de tranzitie si care a fost urmata de doua organizatii masonice distincte, una care primea doar elementele ce practicau profesia (operativii), si alta care, pe langa acestia, ii primea si pe acceptati. O astfel de situatie la un anumit moment devine manifesta datorita faptului ca incepind din 1678, Acception nu mai este mentionata in registrele Companiei care isi reluase vechea fizionomie profesionala din 1666. In Masoneria de acum profesionala pe de o parte, speculativa pe de alta parte, au continuat pentru multi ani sa fie admisi chiar si masoni operativi. Aceasta antica masonerie speculativa isi asumase caracteristici particulare si isi propunea scopuri foarte precise daca infiltratii, dupa cum se parea, apartineau grupurilor rozacruciane, ermetiste sau cabaliste. In 1644 Elia Ashmole este admis in Roza +Cruce, in 1646 este primit in masonerie ca acceptat. Inchei aceasta scurta prezentare afirmind ca a existat o prima faza, in Scotia si Anglia, a Masoneriei speculative sub dinastia Stuarzilor, de obedienta catolica, dar de un catolicism cu totul particular, intrucat era afectat de ideile si planurile Rozei + Cruce, care aspirau la un crestinism universal fondat pe o reforma religioasa, sociala si politica. O astfel de Masonerie, constransa sa emigreze datorita evenimentelor politice, pe continent si in special in Franta unde s-a raspandit in mod notabil, este urmata de o Masonerie schismatica de prima, protestanta, englicana si organista. Aceasta din urma modifica ritualurile, anuleaza gradele de cavaler si mai mult, distruge toate documentele antice pe care le adunase, in scopul de a elabora noi constitutii. Aceasta este masoneria anului 1717. Aceasta este Masoneria ce da patentele de regularitate celorlalte Masonerii. Fiecare isi trage concluziile proprii. Pentru a nu fi acuzati drept vizionari, mentionam simplu urmatoarele fapte: 1717 Crearea Marii Loje de la Londra cu Marele Maestru Antony Sayer. 1719 Sub conducerea marelui Maestru Jean Theophille Desaguliers se incepe adunarea tuturor documentelor masonice care au putut fi identificate pentru completarea noilor constitutii. 1720 Documentele mentionate sunt distruse intr-un incendiu premeditat. 1723 Sub conducerea Marelui Maestru Ducele de Warton sunt publicate Constituiile lui Anderson pe schema trasata de Desaguliers. 1738 A doua editie a Constitutiilor lui Anderson cu bine cunoscutele modificari ale art. 1. Intr-o prima perioada (1723) s-a procedat la decatolicizarea lojelor, in a doua perioada s-a redus masoneria la un al treilea ordin anglican. Antica Masonerie stuardista ramasa in Anglia isi mentinea totusi propriile pozitii. 1722 Se publica Constitutiile Antice in care la articolul 1 se evidentiaza: Eu va cer sa il onorati pe Dumnezeu in Sfanta sa Biserica, sa nu va abandonati ereziei, schismei, greselii, in gandurile voastre sau uramind invatatura oamenilor fara valoare.

1753 Crearea Marii Loje a Masonilor Liberi si Acceptati dupa vechile Constitutii sau Marea Loja a Masonilor Antici. Numai in 1813, cele doua Mari Loje, fiind de a cum decazute motivatiile politico-religioase si doctrinale ce le mentinusera separate inca din 1717, sau mai mult, ca urmare a schismei din 1717, s-au unit, iar noua obedienta si-a luat titlul de Marea Loja a Ziditorilor Antici si Liberi din Anglia. In 1815 au fost publicate noile Constitutii. Este deci clara existenta a doua tipuri de Masonerie, dar mai trebuie sa adaugam si alte informatii ce par sa aiba o extrema importanta. Patrunderea in Europa a Masoneriei este anterioara anului 1717 iar tipul de Masonerie adus este cel scotian si stuardist. Cand Henric al VIII-lea (1534) s-a separat de Roma, au inceput persecutiile impotriva catolicilor, care au continuat si sub domnia Reginei Elisabeta. Scotia a reactionat la ruptura si aceasta reactie s-a sfarsit cu moartea reginei. Multi catolici englezi au gasit refugiu in Scotia iar masonii englezi au fost primiti cu bratele deschise in lojele scotiene. Rege al Scotiei si Angliei a fost proclamat fiul Mariei Stuart, Giacomo I (care anterior era Regele Scotiei cu numele de Giacomo VI ). In aceasta perioada Masoneria stuardista scotiana se va lega indisolubil de familia regala si o va urma si la bine si la rau. Pentru exactitate, dam o schema a regilor englezi: HENRIC AL VIII lea (1509 1547) (in 1534: ia nastere Biserica Anglicana separata de Roma) ELISABETA I (1558 1603) (protestanta) GIACOMO I STUART (1603 1625) (catolic) CAROL I STUART (1625 1648) (catolic) CROMWELL (1653 1658) (protestant) CAROL AL II LEA STUART ( 1660 1685) GIACOMO AL II LEA STUART (1685 1688 ) (catolic) WILHELM DE ORANIA (1688) ANNA STUART (1702 1714) GEORGE I (1714 1727) din casa de Hannovra GEORGE AL II-LEA (1727 1760) din casa de Hannovra. Carol I este decapitat de Cromwell in 1649, iar vaduva lui Henrietta de Franta, fiica lui Henric al IV-lea s-a refugiat in Franta in Castelul de la Saint Germain unde a fost urmata de cei doi fii si de multi nobili scotieni pregatiti sa incepa recucerirea. Pentru a ascunde cat mai mult cu putinta conspiratia, acestia au actionat ascunsi in spatele lojelor masonice ai caror membrii onorifici erau. Sub secretul, numit profesional, puteau astfel, fara un pericol prea mare de indiscretie, sa comunice cu fratii lor ramasi in Marea Britanie .... Carol al IIlea a organizat in 1660 la Saint Germain un regiment de Garzi Irlandeze care va fi incorporat in 1698 in armata franceza. Intr-un astfel de regiment caz tipic exista o loja militara a carei constitutie oficiala data din 25 martie 1688. Acelasi Carol al II-lea, la intoarcerea sa in Anglia din exil, a protejat lojile; conform scrierilor lui Anderson in Constitutiile din 1738, Se afirma ca Carol al II-lea a prezidat in 1663 o adunare generala a masonilor englezi tinuta la York ... Acolo a conferit Masoneriei titlul de Arta Regala, deoarece aceasta contribuise in mod valid la restaurare. Fratele (de credinta catolica) ce i-a succedat in 1685, a fost constrans din nou sa se refugieze in Franta in 1688, urmat iarasi de nobilii stuarzilor care au reactivat vechile loje ale primului exil din 1649. Deci au aparut si s-au raspandit in Franta un numar considerabil de loje, toate stuardiste si scotiene (lista nu o mai dam) iar Masoneria devine la moda. Dar suntem totusi inainte de 1717. Tocmai din aceste loje scotiene se va naste Masoneria franceza si europeana. Masoneria stuardista va genera celelalte grade in care se vor regasi numeroase filoane ermetice, rozacruciani, alchimiste si gnostico-templare. Credem ca aceste lucruri sunt binecunoscute si totusi evitam sa discutam prea mult pe aceasta tema. In Franta vechile loje operative nu mai existau. Invazia lojelor speculative scotiene nu a intampinat practic obstacole, nici din partea lui Ludovic al XIV-lea, nici din partea Bisericii Romane, chiar daca acest catolicism al Masonilor si mai ales al adeptilor Rozei+Cruce era un catolicism sui generis care nu avea nici o legatura cu amprenta papala. Foarte curand nobilimea franceza a inceput sa se initieze in lojele stuardiste iar Masoneria si-a inceput dezvoltarea rapida in Europa, favorizata si de succesiunea evenimentelor; de fapt, in Anglia, Wilhelm de Orania se va sprijinii pe loje declarate

protestante, iar una dintre acestea, fondata la Londra in 1691 a fost St. Paul unde acelasi rege a fost initiat. Lojele protestante s-au dezvoltat notabil dupa moartea reginei Anna in 1714, prin favoarea si sprijinul deschis al dinastiei de Hannovra. Aceste loje protestante organiste si hanovriene (dar de acum fara o diviziune neta din lipsa motivului fidelitatii dinastice), care au constituit Marea Loja de la Londra si succesiv, au inceput sa patenteze lojele straine. In Franta, pana in 1735 au fost create numai cinci, dar acestea au fost cele ce au sustinut intarirea lojelor scotiene dezorientate de infrangerea Stuarzilor. Va fi drept ca un catolic (adept al lui Fenelon, scotian si stuardist) sa creeze Masoneria europeana: Cavalerul de Ramsay, iar despre el foarte putine sunt studiile in limba italiana. Masoneria europeana (aceea din zona mediteraneeana, care deci abia se naste) nu putea sa nu accentueze aspectele traditiei ezoterice pe care o avea in putere; in timp ce Masoneria schismatica din 1717 - (derivata in mare parte din cea rozacruciana dedicata in motto specific studiului stiintelor, asa cum am vazut anterior, si privilegiase anumite orientari profane) numai in 1813 se va reunifica in Marea Britanie cu cea stuardista. Va mentine totusi mereu caracterul rigid anglican si legalist ce motivase schisma. Toate continuturile ezoterice pe care aceasta le pastra sunt anterioare datei de 1717, mai putin cele ale gradului de Maestru, care sunt consecinte ale modificarilor introduse de adeptii Roza + Cruce. Este stiut ca punctele esentiale pe care se bazeaza initierea masonica, comune tuturor ritualurilor, sunt urmatoarele doisprezece: 1) Pregatirea candidatului, 2) Alarma, 3) Invocarea Marelui Arhitect, 4) Calatoriile, 5) Juramantul, 6) Vederea luminii, 7) Primii pasi in Loja, 8) Investirea, 9) Comunicarea mijloacelor de recunoastere, 10) Instrumentele de lucru, 11) Ocuparea locului propriu de Ucenic, 12) Instruirea. Aici se opreste Masoneria de tip anglo-saxon, fara nici o dezmintire. Masoneria europeana si in principal cea de tip mediteranean include alte sase puncte fundamentale care sunt: 1) Cabinetul de reflectie, 2) Cupa si bauturile, 3) Meditatia asupra pietrei brute, 4) Purificarea prin intermediul elementelor, 5) Proclamarea ritualului, 6) Incinerarea testamentului filozofic. Este deci evidenta imediata (si daca n-ar fi, acest lucru ar fi absolut dezolant) ca diferentele sunt in aparenta minime, in realitate acestea includ doua conceptii mentale diferite si doua masuri diferite de a finaliza viata. Primul (acela anglo-saxon) implica o finalizare orizontala, pe plan moral. Un mason, spun Constitutiile din 1723, este obligat sa se supuna legii morale, si daca intelege bine Arta, nu va fi niciodata un ateu stupid, nici un libertin nereligios. Dupa prescrierea de a lasa liber pe fiecare sa isi urmeze propriile opinii, textul isi doreste ca Masoneria sa devina centrul de uniune si mijlocul de a crea o prietenie sincera intre oameni ce ar fi putut sa fie straini pentru totdeauna. Cele din 1815 insista asupra unui teism personal. Si iata alegerea: denumirea anglicana, morala, prietenia, titlurile, banchetele, decoratiunile si binefacerile (sa ni se scuze ireverenta si licenta). Masoneria mediteraneana din contra, nu se limiteaza sa puna la punct constiintele, crezind pur si simplu intr-un Dumnezeu si facind binefaceri (cu lucrurile mai sus mentionate), dar insista pe plan vertical, asupra vietii ca pregatire a mortii, asupra mortii ca renasterea ce urmeaza, si mai presus de toate printr-o purificare, printr-o sustragere de la fortele heimarmenice, printr-o reintegrare. Scopurile si mijloacele tuturor initierilor din toate timpurile!

Purificarile prin cele patru elemente, pentru a lua in considerare unul din cele sase puncte in plus, reinnoiesc riturile misterelor antice mediteraneene. Candidatul merge catre lumina ghidat de Hermes care conduce sufletele dincolo de mormant, dupa moartea intervenita in cabinetul de meditatie. In Masoneria anglo-saxona cabinetul de meditatie nu exista, deci nu exista tot ceea ce acesta simbolizeaza. Candidatul ascende prin intermediul diferitelor planuri de la lumea sublunara, la lumile celeste (cele sapte planete si stele fixe), la lumea supracereasca, trecind prin partile supraveghete de Arhonti. La prima usa Arhontele il purifica cu apa, adica il elibereaza de materie si de senzualitate apa il face lume, spalat. La a doua poarta intervine purificarea cu aer, sunt deci purificate continuturile de lume intermediara, credintele, conditionarile, tabuurile intelectuale, etc. La a treia poarta Arhontele il purifica cu focul si candidatul devine un purus, un purificat si numai astfel este admis sa vada Lumina, drumul de la Tenebre catre Lumina este realizarea initiatica. Dar in sens ascendent unde nu exista moralism, ci actiune, unde nu exista tot probenismul din lume, ci lupta si sacrificiu, depasire si distrugere... Un lucru cu totul diferit, pentru cine vrea sa inteleaga. Si pentru cine nu vrea sa inteleaga ... rabdare. Agapa fraterna ramane mereu cea mai buna opera masonica! Ne oprim aici deoarece divagarea devine apoi excesiva. Am spus ca supra breslelor ziditoare au actionat Fratii Rozei +Cruce, care din motive multiple trebuia sa dipara din atentia si din interesul lumii, pentru a continua sub alte haine, activitatea si misiunea lor. Am vazut patrunderea lenta a acceptatilor si vom prezenta si cate un raport ulterior. Plecind de la gradul de Rosa + Cruce masonic (la 18 ...), dorim sa va amintim cum in Fama Fraternitatis, una din cartile fundamentale ale R + C, tiparita in 1614, este descris mormantul fondatorului mitic al fratiei Cristian Rosenkretuz, inspirind in acele vremuri Principiile Secretului Real (32 ...) interesati de lucru, sa faca un studiu comparativ intre figura geometrica a mormantului in cuvant si aceea a campamentului lor (exista si alte studii de facut in paralel, despre care nu vom vorbi aici). In Noua Atlantida, publicata in 1642 de Sir Francis Bacon, unul din capii R + C, gasim foarte multe simboluri masonice: insule, luna, echipa, cub, literele J si B, Delta sacra, etc. ... Ideile lui Bacon erau continuate de alti adepti R + C membrii ai Societatii Regale succedind Colegiului Invizibil (rozacrucian); Ei bine, acestia, dupa parerea lui Lantoine, erau constransi, conform legilor ce guvernau Londra, sa faca parte, pentru a se putea reuni, dintr-o corporatie de meserie (breasla), masonii i-au acceptat si acestia au adoptat simbolurile masonice. Acestia sunt masoni acceptati si, in virtutea inteligentei si cunostintelor lor, au modificat ritualurile gradelor, prea simpliste pentru oamenii de cultura, au reintrodus gradul de Ucenic in 1646 si acela de Calfa (companio) in 1650.... Dar, in afara de ceea ce s-a spus in paginile precedente (Murray era adept R + C, la fel ca si Boyle, Wren, Locke si asa mai departe), ceea ce au schimbat in realitate adeptii R + C a fost limbajul. Acestia au abandonat limbajul alchimistilor suflatori (care era folosit de ei de cateva secole), pentru a-l asuma pe cel al contructorilor. Astfel Masonii care pana atunci construisera monumente sacre, dar din piatra, au inceput sa construiasca Templul Umanitatii, devenind ei insisi Temple vii. Jocurile fiind facute R + C dispare! Dupa o analiza atenta, putem formula cateva cauze care, daca pe de o parte determina decadenta corporatiilor de meserii, pe de alta parte creaza necesitatea unei organizatii capabile sa raspunda exigentelor momentului ca efect al cauzei si ca si cauza a viitoarelor efecte. In mod evident ne-au scapat unele particularitati, dar ne gandim cum, urmatoarelor conditii fundamentale trebuie sa le fie imputata transformarea obiectul studiului nostru: I GRUP DE CAUZE a) divulgarea regulilor arhitectonice EFECT DECADENTA CORPORATIILOR DE MESERIE b) disparitia factorilor ce au determinat nasterea si permanenta corporatiilor c) reforma protestanta d) decadenta artei II GRUP DE CAUZE a) criza spirituala a lumii b) lupte religioase si reforme EFECT NASTEREA MASONERIEI MODERNE

c) necesitatea unei clarificari a ideilor prin confruntari d) conditii politice e) conditii morale. III FACTORI CE AU CATALIZAT TRANSFORMAREA a) Necesitatea disparitiei Rozei + Cruce b) Introducerea Masonilor acceptati. Ne vom limita la aceasta lista, lasind culturii si intuitiei Fratilor sarcina de a dezvolta ulterior argumentele. Dar vom prezenta ritualurile de initiere pentru ca adeptilor Rozei + Cruce trebuie sa le acordam paternitatea transformarii de ceremonial initiatic si in special aceleia pentru gradul de Ucenic si Maestru cu legenda lui Hiram care constituie astazi unul din miturile cele mai importante ale ezoterismului occidental. Fara sa lungim prea mult cercetarea, formulam cu seninatate doua afirmatii. 1) Originea Masoneriei moderne, adaptarea, transformarea ritualurilor, structurarea lor prin introducerea unei simbologii strict initiatice, nu poate fi decat opera unui grup restrans de Frati foarte experimentati in ezoterism. Acestia au transformat intr-un lucru diferit vechile bresle bolnave. Scrie DAlviella: Este nevoie sa notam ca intreg ceremonialul era exclusiv profesional. Simbolismul nu expunea nimic filozofic si mistic in afara vechilor legende care erau luate ad literam si care nu par sa fi tolerat vreodata o dubla interpretare ... Chargele din sec. XVII continua sa recomande fidelitatea fata de Dumnezeu si biserica. Pana si in ritualurile folosite in sec. XVIII intre lojele operative se explica faptul ca cele trei lumini reprezinta cele trei persoane ale Trinitatii, iar cele doua coloane simbolizeaza forta si stabilitatea Bisericii in toate epocile. 2) a Gradul de Maestru asa cum se gaseste astazi in Masonerie nu exista in breslele engleze, exista insa functia de Maestru inteleasa in sensul de cap, functie la care se ajungea fra vreo ceremonie. b Acelasi grad incepe sa se manifeste in 1725, a fost recunoscut in 1738 si universal acceptat in 1757. c DAlviella afirma in baza unei importante documentatii consultata de el ca exista numai o ceremonie unica de initiere. d Gradul de Ucenic este o parte din unicul grad preexistent. In realitate ucenicul era primit in ghildele engleze spre varsta de 14 ani printr-un juramant facut pe biblie. In aceasta primire ii erau comunicate cuvantul mason si legendele cu privire la meserie. Dupa sapte ani de ucenicie, cu acceptul maestrului sau era primit in companie si atunci putea sa isi exercite meseria asa cum dorea. Din documente nu rezulta alte ceremonii. Juramantul (manuscris, Sloane) era urmatorul: Veti pastra secret cuvantul mason si tot ceea ce implica acesta, nu il veti scrie nici direct nici indirect. Veti pastra secret tot ceea ce noi sau vizitatorii nostri va vor spune drept secret, fie barbatilor, fie femeilor, fie copiilor, fie bastoanelor, fie pietrelor, dar il puteti revela unui frate sau intr-o Loja de Masoni, si veti urma cu fidelitate ceea ce este stabilit in Constitutiile noastre. Promiteti si jurati sa respectati si sa pastrati cu fidelitate toate acestea fara echivoc sau rezerve mentale, direct sau indirect. Va va ajuta in aceasta Dumnezeu si continutul acestei carti .... Dar chiar si legendele ce le erau transmise erau istorii confuze si denaturate. Este suficient sa ne gandim la legenda Celor Patru Sfinti Incoronati patroni oficiali ai confratiei constructorilor. Era vorba de fapt de cinci zidari care au refuzat sa construiasca statuia unei divinitati pagane si pentru acest motiv au fost condamnati la moarte, se pare la 18 noiembrie 298. In aceeasi epoca au fost judecati si patru soldati romani ce refuzasera cultul zeilor. Cele noua cadavre au fost ingropate impreuna. Papa Melchiade a dat mai tarziu celor patru soldati numele de Cei Patru Incoronati, in timp ce cenusa celor noua a fost transferata in 848 in Biserica Romana ce a luat numele Celor Patru Incoronati. Astfel cei patru au luat locul celor cinci zidari dintr-o gresala evidenta de transmitere a legendei, devenind protectorii si patronii unei categorii care nu era cea militara. In afara de toate astea, se naste masoneria cu anumite sarcini si cu o anumita ereditate. In parte asezata, a fost in fruntea eliberarii unor popoare de sub dominatia altora, eliberarii unor popoare de tirani, si-a jucat rolul sau si il pastreaza asa cum a fost posibil sa-l sustina in propria dimensiune istorica.

METODE IN CONFRUNTARE
Nu pare deci un paradox ca Masoneria timpului nostru trebuie sa stie sa gaseasca omul initiat sau adevaratul om liber si de bun gust care aspira inca sa gaseasca adevarata lumina si care isi doreste venirea Cetatii Soarelui, facindu-ne sa ne amintim de Bruno Campanella More Locke Bacon dar si de Lessing Herder Fichte Voltaire Goethe Mozart Fermi Quasimodo Jung Fleming (si alti masoni ai gandirii) si nu numai de masonii activi si implicati din trecutul mai recent Frederic II de Prusia Franklin Washington La Fayette Mirabeau Napoleon Marat Louis Philippe Masena Garibaldi Bixio Cavour Mazzini Costa Bolivar Crispi Orlando - Roosevelt Truman Allende Ford etc. pe care ii putem admira, mai mult sau mai putin, pentru opera lor politica adesea impregnata de ideile masonice, dar care nu reprezinta (asa cum la timpul lor adesea nu au reprezentat nici ceilalti) esenta conceptuala si spirituala a masoneriei. E. Bonvincini

Masoneria, asa cum s-a vazut, ii invita pe Frati la constructia propriului Templu interior pentru a putea construi apoi Templul exterior al Umanitatii si al Gloriei Marelui Creator al lumilor. Dar pentru ca aceasta nu poseda un corpus doctrinar propriu, fie el si o invatatura simbolica adresata intuitiei (facultate a mintii de care ne vom ocupa ulterior) si legi scrise care sa reglementeze raporturile interpersonale, exista cea mai ampla liberate de interpretare a actiunii si in consecinta a modurilor de operare. In realitate Masoneria si-a jucat rolul sau, l-a jucat bine sau oricum a facut tot posibilul sa fie pe val avansind oriunde noi forme de viata si raporturi umane. Acestea sunt istoriile si noi le vom vedea in continuare. Au existat si moduri de operare si le vom vedea pe scurt. O forma, am mai spus-o, este aceea anglo-saxona. Am indicat finalul si modul de operare pe orizontala, cultivind prietenia, morala, respectul reciproc, binefacerea. Este deja probabil o forma mai vansata fata de cea simpla operativa (sau nu?) care isi concentra atentia asupra constructiei materiale, constructiei propriu zise de catedrale si temple, constructie oricum mereu precedata de o forma particulara de activitate mentala, aceea a ideii. Pe langa toate acestea, considerindu-ne trecuti din planul pur material la un plan mai subtil, acela al sentimentelor si al emotivitatii, ni se pare ca suntem pamant. Este impresia ce rezulta din acest tip de Masonerie si este destul de dezolant mai ales datorita conformismului gol, privat de semnificatii. Este ca si cum acei frati ar fi avut o carte ce continea toate marile adevaruri ale universului si sar fi limitat sa o sterga de praf, pastrind-o si adorind-o, fara sa fie in stare sa citeasca un rand sau un cuvant, si deci fara sa poata sa o inteleaga si in consecinta sa o foloseasca. Este un fapt dezolant si in acelasi timp emotionant. De aceasta masonerie nu ne vom mai ocupa pentru moment. Mai exista apoi Masoneria europeana si latina. Aici lucrurile capata un alt aspect deoarece aceasta se gasea in conditii istorice si ambientale diferite de cea engleza care la timpul sau dupa cum am vazut, a participat activ la miscarile politice pana la stabilizarea sa definitiva in formele cunoscute si de acum stagnante. In aceasta masonerie a existat o neta dihotomie: pe de o parte o finalizare politica participanta activ conform unor vederi destul de limitate in timp la asa numita (in cazul specific) constructie a Templului Umanitatii si de cealalta parte o finalizare verticala. Scrie Gamberini: faptul de a fi confundat la un anumit moment istoria Renasterii cu aceea a Masoneriei a facut ca in Italia Institutia noastra sa devina promotoarea unui razboi, sa desfasoare o activitate politica interna si internationala, procedind chiar la inrolari de voluntari in incercarea de a crea

un casus belli pentru motivul ca guvernul italian nu a dorit sau nu a putut sa supuna parlamentul si nu a declarat razboiul salvator. Ipoteca romantica provenita din Renastere (oferita de fapt de convergenta romanticilor, care refuzau cele sapte porunci, cu clasicii, care refuzau cele sapte vami) era destinata sa apese asupra Masoneriei italiene care, intarziind eliberarea de anumiti factori esential straini de aceasta a vazut pe scurt in decenii schimbarea progreselor respective, din straine in inamice. Cu stralucitul rezultat de a fi acuzati pe de o parte de nationalism si pe de alta parte de cosmopolitism. Astfel socialismul ajunse in sfarsit la congresul din Ancona din 1914, iar nationalismul, care cu cateva luni inainte fabricase ancheta Bodrero, conditioneaza din interior Masoneria italiana sa se lupte pentru interventia in primul razboi mondial. Iar Masonii au intervenit in mod serios: in haosul razboiului s-a spus ca ar fi cazut 2.000. Cifra enorma pentru o asociatie de circa 20.000 de membri, in mare parte, mai degraba, in varsta. Putine randuri pentru exemplificare. Masoneriile latine si aceea din Statele Unite in timpul razboiului de independenta (ulterior nu) au fost si sunt luate orizontal de evenimentele contingente. Un alt discurs a fost acela francez din perioada prerevolutionara cand, din contra Masoneria a actionat in planul ideilor asa cum ar fi trebuit sa actioneze ... mai intai cu Napoleon, si apoi, incet incet, actiunea orizontala degeneranta a fost culmea activitatii Masonilor francezi. Numerosi sunt si astazi fratii care se incapataneaza sa ramana legati de formele si orientarile manifestarilor din afara Masoneriei din secolele trecute, fara sa fi inteles nimic din Ocultul din masonerie. Din contra, in Masoneria Europeana, au existat intotdeauna grupuri care au urmat traditia, perpetuind-o pana in zilele noastre; intelegem sa vorbim despre unele Ordine si Rituri cum ar fi Egiptul din Caliostro, acela al Alesilor Cohen din Univers, acela al iluminatilor din Avignon, Ritul de Swedenborg si asa mai departe. Rituri disparute in manifestarea lor fizica, dar nu in spiritul care le anima. Daca masoneriei ii este atribuit un activism masonic care a facut marile evenimente istoricosociale din ultimele secole (de la crearea Statelor Unite ale Americii la Revolutia franceza, la razboaiele de Independenta Americana, Italiana, Germana, Ungara ... de la Revolutia din iulie la Comuna, la Primul Razboi Mondial etc.), cu atat mai putin nu trebuie uitate continuturile reale si scopul real al Masoneriei; mai ales astazi cand se admite ca Apologia si triumfalismul masonilor pentru incidenta exercitata asupra lumii profane, a dobandit aspecte negative, nu mai putin grave decat cele ale denigrarii antimasonice si a tezei complotului institutiei. Dar daca pe de o parte exista inca Frati legati cu obstinatie de o actiune externa vulgara, sau de vaga aspiratie la centre de putere materiala, pe de alta parte o certa autocritica se iveste din ce in ce mai mult. Pezzati, studiind influenta institutiei asupra vietii profane, spre exemplu marturiseste: mi se pare ca o privire de ansamblu asupra istoriei Masoneriei in acceptiunea sa universala conduce cel putin la o concluzie valida in orice caz: si anume ca Institutia tinde mereu sa se pozitioneze fata de lumea profana intr-un raport care, in afara catorva particularitati si exceptii nesemnificative, nu se concretizeaza in forme operative organizate cu criterii profane. In ciuda insinuarilor istoricilor neobiectivi sau gresit informati, mi se pare ca ramane inca de demonstrat ca Masoneria si-a facut simtita importanta in istorie prin interventii unitare, directe, explicite sau care sa fi impus lumii profane alternative programatice de un anumit gen. Nu rezulta ca masonul si-ar fi supus candidatura pentru vreo functie hegemonica in vreun sector al vietii de relatie profana. Este adevarat si este meritul nostru legitim ca multi intre cei mai mari protagonisti ai istoriei moderne a civilizatiei au fost si sunt masoni, dar acest lucru nu demonstreaza ca activitatea lor dincolo de coloane raspunde unei strategii unitare si preordonate si ca li se poate imputa constituirea fie-mi iertat calamburul unui fel de a cincea coloana a Institutiei. Mi se pare ca din toate acestea se poate culege sensul unei lectii destul de clare si anume ca masoneria, nerenuntind sa se confrunte cu profanul cauta cu acesta un dialog constructiv la nivelul raporturilor individuale, fiind constienta ca prezentindu-se lumii ca o structura organizata si inspirata de criterii de concurentialitate profana, acest lucru nu este in concordanta cu propriile scopuri ci, mai mult, le-ar dezminti in fata lumii in modul cel mai rasunator. A influenta lumea profana, deci: dar cu mijloace si incercari masonice. Acesta este, dupa parerea mea, spatiul dialectic pe care Institutia trebuie sa si-l cucereasca. In caz contrar si-ar putea pierde propria identitate, care este aceea a unui corp viu, da, in societate, insa initiatic, elitist, dotat cu o sarcina iradianta de natura spirituala, a carei putere si continuitate este garantata tocmai de faptul ca nu se supune tentatiilor instrumentante ale istoriei profane. Dorim sa subliniem punctul in care se vorbeste despre o sarcina iradianta deoarece este un punct fundamental asupra caruia vom reveni.

Am putea, daca am dori, cercetind numeroasa literatura masonica asupra acestui subiect, sa prezentam multe puncte de vedere diferite, dar vom lasa aceasta munca celui ce se simte capabil sa realizeze o sinteza. Discursul nostru introduce un anumit mod de a vedea si evalua omul, iar discursul este acesta. Independent de analiza rezultatelor unui proces initiatic asupra individului si in paralel asupra umanitatii, putem afirma ca astazi omul se afla in faza unei accentuate dezvoltari psihologice ce il determina sa se ocupe mai intai de problema individualizarii (cine sunt eu?) si sa evalueze, sa se edifice asupra propriilor nivele de constiinta. Astazi omul incepe sa isi dea seama ca poseda o minte si ca aceasta este un instrument al eu-lui, ca gandul este o forta motrice si o putere si ca, in fine, ratiunea nu mai este suficienta pentru a intelege lucrurile de dincolo de lucruri, pe noi insine, propriile dimensiuni si dimensiunile diferite pe care fiecare om le poate dobandi traind in adevar si realizind adevarul, Libertatea, Fraternitatea si Egalitatea in semnificatul deplin si real al acestor termeni. Este evident ca masonii si Masoneria trebuie cu cunoasterea ce le deriva din cunostintele ezoterice pe care le poseda si care sustin simbolurile si riturile lor - cu cunoasterea simbolismului instrumentelor ziditoare cu care lucreaza, sa isi foloseasca mintea ca un instrument creativ si nu numai pentru a rationa, specula si asa mai departe. In lumea mintii se nasc primele principii despre tot ceea ce se intampla pe pamant, lumea de maine, fara echivoc, se naste, cu fiecare ora, astazi, aici, in mintea oamenilor care stiu sa foloseasca instrumentul fortei: gandul creativ. Nimeni nu va nega masonului calitatea de constructor, nimeni nu va nega Masonului si Masoneriei ceea ce istoria civilizatiei noastre ii datoreaza, dar Masonii nu trebuie sa isi nege lor insisi posibilitatile reale pe care le au de a transforma lumea, realizind Templul Marelui Arhitect al Universului, scop ce trebuie urmarit ca finalitate colectiva. Noua civilizatie, orice noua civilizatie, nu reprezinta numai rodul gandului inventatorilor, al oamenilor de stiinta, al politicienilor si al economistilor etc. ..., ci si al puterii aspiratiilor ce sunt raspandite printre mase si creaza circumstantele si conditiile ca aceste aspiratii sa devina realitati vii. Actionind in armonie cu grupul, in Loje, fiecare Mason poate sa fie efectiv un constructor si sa isi realizeze contributia proprie in procesul evolutiv. In acest punct ni se pare important si de datoria noastra sa amintim fara sa dezvaluim nimic cititorului neatent ceea ce Guenon scria in 1914, semnind La Sphinx: ...Inainte de toate este necesar sa spunem ca exista puteri oculte de ordine diferita care isi exercita actiunea in spatii foarte distincte prin mijloace adecvate scopurilor lor. Oricare dintre ele poate avea Superiori necunoscuti (Incognito). O putere oculta de ordine politica sau financiara nu ar putea fi confundata cu o putere de ordine pur initiatica si e usor de inteles ca liderii acesteia din urma nu se intereseaza de fapt de problemele politice sau sociale ca atare .... Aici chiar si cititorul neatent, care totusi a trait putin din viata masonica, poate trage niste concluzii. La fel fac si prietenii interesati de ezoterism si de tehnicile acestuia, care se distrag cu jocuri de politica interna si de putere, poate mai gratificante. Dar continuam cu Guenon. ... un alt punct ce trebuie retinut, este ca Superiorii Incognito, din orice ordin ar fi si independent de spatiul in care vor sa actioneze, nu cauta niciodata sa creeze miscari (legi curente) urmand o expresie foarte la moda in zilele noastre; acestia creaza doar stari de suflet (de spirit); Fapt ce ar fi eficace si daca s-ar gasi la indemana tuturor. Incontestabil mentalitatea indivizilor si a colectivitatii poate fi modificata de un tot sistematizat de sugestii potrivite. Aceasta putere de sugestie cand este aplicata numai in campul social si actioneaza asupra opiniei, este mai intai de toate o chestiune psihologica: o anumita stare de spirit necesita conditii favorabile pentru a se instala si trebuie sa cunsoti (si sa profiti) de aceste conditii, daca acestea existau deja, sau sa provoci realizarea lor. Cu autoritatea lui Guenon putem deci concepe o actiune practica ce trebuie realizata pentru a usura cresterea si procesul colectivitatii din care, inseparabil, facem parte si astfel sa inviem invataturile si stimulii ce ne parvin de la Masonerie. Este necesar in acest moment sa clarificam ce intelegem prin operativ si speculativ. Masonii operativi din cele mai vechi timpuri erau cei care proiectau si construiau edificii si in special pe cele sacre, in timp ce altii, care nu aveau nimic de a face cu arta de a construi, au fost admisi in corporatii fiindu-le dat numele de speculativi. Astazi semnificatiile s-au schimbat.

Este speculativ acel Mason care odata ce a primit initierea masonica, se multumeste cu virtualitatea sa si se implica poate in studii de natura orizontala, din contra este operativ acel Mason care cauta sa transforme initierea sa din virtuala in reala. Intre ignorantii in Masonerie sunt indicati ca operativi si cei care isi fac de lucru pentru a urmari vise himerice de putere; de acestia nu ne ocupam, cititorul stie ce adjectiv trebuie utilizat in acest caz.

NOUA ERA
Cand fac o afirmatie in public, cu privire la lucruri divine si prezic ceea ce trebuie sa se intample, ma iau in deradere si ma cred nebun, chiar daca tot ceea ce am prezis s-a demonstrat a fi exact. Nu trebuie sa ne ingrijoram, ci trebuie sa ne urmam calea. Platon.

Impulsul ce ma determina sa scriu nu se naste din prezumtie, ci din constiinta mea de medic ce ma sfatuieste sa imi implinesc datoria, avertizandu-i pe cei putini, de catre care ma pot face inteles, ca umanitatea se afla in pragul unor evenimente ce corespund sfarsitului unui Eon. Asa cum stim din istoria Egiptului antic, exista FENOMENE PSIHICE DE MUTATIE, care apar al sfarsitul unei luni platonice sau la inceputul urmatoarei luni. Exista dupa cat se pare MUTATII IN CONSTELATIA DOMINANTELOR PSIHICE ALE ARHETIPURILOR, A ZEILOR CARE PROVOACA SAU INSOTESC TRANSFORMARILE SECULARE ALE PSIHICULUI COLECTIV. Aceasta transformare a inceput si a lasat urme in interiorul unei traditii istorice, inainte de trecerea de era Taurului in cea a Berbecului, apoi de la cea a Berbecului in cea a Pestilor, al carei inceput coincide cu nasterea Crestinismului. NE APROPIEM ACUM DE MAREA TRANSFORMARE PREVIZIBILA CU INTRAREA PUNCTULUI PRIMAVARATIC AL VARSATORULUI. Ar fi un indiciu de usurinta din partea mea sa ascund cititorului ca reflectii de acest gen sunt nu numai extrem de nepopulare, dar chiar circula pe un teren nesigur destul de apropiat de nebuloasele fantezii ce intuneca mintea astrologilor si reformatorilor din univers. Trebuie sa accept riscul si sa-mi pun in joc reputatia, cu greu dobandita, de om al adevarului, demn de incredere si capabil sa judece in mod riguros stiintific. Pot sa asigur cititorul ca nu o fac cu inima usoara. Sincer sa fiu sunt preocupat de soarta celor ce se lasa surprinsi nepregatiti de evenimente si se gasesc, fara sa fi avut nici cel mai mic presentiment, in voia unei lumi ce lor le este de neinteles. Deoarece pana astazi, din putinul pe care il stiu, nimeni nu s-a simtit dator sa examineze in profunzime si sa puna in lumina posibilele efecte psihice ale schimbarilor previzibile, consider ca este de datoria mea sa fac ce este posibil in aceasta circumstanta atat cat imi permit puterile. Jung. Un om de stiinta (discursul asupra stiintei separat) care fara dubiu a marcat o epoca. Dar ce vrea sa spuna Jung? Ca se apropie (sau ca intram in) o noua era a transformarilor in interiorul psihiclui si in consecinta a transformarilor externe. Sta sa se intample o mutatie similara celei aparute odata cu ridicarea Crestinismului, acum circa doua mii de ani, cand s-a prabusit o lume veche pentru a da viata unei civilizatii diferite. Aceasta Noua Era spre care ne indreptam este ERA VARSATORULUI. Aceasta se substituie celei a Pestilor. De acum 1981 lucrul este suficient de bine stiut, dar cand am publicat cartea a carei refacere este prezenta 1973 trebuiau clarificate aceste probleme lumii masonice prea ocupata sa masoare evenimentele cu metrul deceniilor si nu cu arcul erelor. Cat s-a reusit nu stiu; acea carte a fost epuizata in scurta perioada de unul sau doi ani si acum despre Era Varsatorului toti vorbesc si pentru ca Autori mult mai productivi decat mine au incercat sa clarifice lucrurile. Pe 24 aprilie 1961, la Torino, in Loja Hiram, ce ducea o lupta pentru un aspect traditional mai valid al Masoneriei, Fratele Jansen de Ginevra spunea: Privim in jurul nostru. Intreaga lume fizica se schimba cu o rapiditate vertiginoasa. Asistam la drama unei solutii fata de care suntem complet ignoranti, dar asistam la aceasta prabusire cu un sentiment de stupefactie si perplexitate. Si totusi un lucru e sigur, si anume ca, niciodata in istoria lumii, umanitatea nu a fost pusa in fata atator schimbari pe toate planurile si nivelele in acelasi timp ca astazi. Ne vorbesc despre nasterea unei noi ere si ca vechea lume trebuie sa se prabuseasca cu toate diferitele sisteme mondiale in calcatuirea si aplicatiile lor actuale. Intre acele sisteme ce trebuie sa se prabuseasca inainte ca noua era sa se nasca printre noi, putem enumera, de exmplu,

religia, politica, educatia, economia, etc.... Noi chiar de acum asistam adesea la aceasta schimbare universala, dramatica, alarmanta, dar fara sa o putem opri. Cartile ezoterice ne vorbesc de faptul ca am ajuns la sfarsitul unui ciclu astronomic , Pestii, si ca intram in semnul Varsatorului. Imposibil sa aprofundam aceasta tema demna de consideratie....Si o data in plus, in aceasta revolutie universala pentru toate marile facultati umane, Masoneria Universala va putea si va terbui sa faca mult, deoarece, sa nu uitam, are toate calitatile pentru a conduce umanitatea actuala in aceasta noua epoca: intelegerea, universalismul, toleranta absoluta, libertatea, egalitatea si fraternitatea pentru toti, simbolurile externe, ritualul masonic si splendida traditie masonica. Cati frati l-au ascultat si l-au urmat? Stim bine evenimentele Masoneriei in Italia de atunci si tacem: doar pentru a incerca sa reafirmam problema in forma scurta si comprehensibila chiar si pentru fratele care nu este prea implicat in aceste lucruri. Facind aceasta vom insista ca niciodata deoarece, in calitate de membri ai unei comuniuni ce spune ca se inspira din ezoterism avem in consecinta datoria absoluta, sa fim pionierii, sa fim constructorii noii Civilizatii, daca nu vrem sa abdicam de la scopul ultim si suprem al Masoneriei. Ca civilizatia actuala este in faza crepusculara si ca o noua civilizatie o va inlocui este discutabil si inteligibil din diferite surse: a) surse provenind dela oameni de stiinta si filozofi (a se vedea pur si simplu diversele probleme ce tin de energie, poluare si foamete); b) surse provenind dintr-o observare inteligenta si directa a faptelor politice, sociale si religioase pe care le traim in fiecare zi (din care putem trage toate semnele pe care le dorim daca suntem in masura sa interpretam si sa intelegem asfel de semne); c) invataturi traditionale provenind din ezoterism si din astrologie. Pe scurt, si pentru a nu pierde din vedere scopul practic al acestor note vom lasa de o parte primele doua surse in timp ce nu vom vorbi despre o mare parte din invataturile ezoterice ce necesita o pregatire specifica pentru a fi intelese si care comporta un efort excesiv de documentare din partea cititorului, avind in vedere discursul nostru simplu. Ne oprim asupra datelor astrologice intrucat astrologia a intrat de acum in viata tuturor si oricum este aplicabila multora. Se stie ca in astrologie istoria este subdivizata in perioade de circa 2100 de ani (pentru exactitate 2160 de ani) si fiecare dintre aceste perioade este guvernata de un semn zodiacal, si anume exprima care sunt influentele caracteristice unei constelatii asezate in fasia cereasca ce se intinde cu opt grade in ambele parti ale eclipticii (drumul aparent al soarelui). Constelatiile sunt prezentate in figura 1 la care recurgem din lipsa de spatiu. Astrologii se bazeaza pe faptul ca punctul echinoctiului de iarna (0 in Berbec) se muta usor catre semne ca efect al precesiunii echinoctiilor; ceea ce inseamna ca Soarele in echinoctiul de primavara (21 martie) se gaseste in aceeasi constelatie in virtutea efectului sus mentionat, pentru circa 2160 de ani, dupa care trece in constelatia vecina. Sa ne imaginam acum un orologiu ceresc constituit din constelatiile zodiaale (fig. 2). Limba acestui orologiu, adica axa echinoctiilor isi completeaza intreg turul in 25.960 de ani. Un al doisprezecelea tur este realizat in 1260 de ani, iar acest al doisprezecelea tur corespunde parcursului unui semn zodiacal. Deoarece figura este extrem de elocventa, ne rezumam la aceasta fara sa ne mai lungim, chiar daca ar fi necesar sa deschidem o paranteza mare pentru ca poate lucrul, asa cum l-am prezentat poate parea simplist. Ne vom limita la o scurta prezentare, intr-un spatiu mai larg. Perioada de 26.000 de ani ce corespunde unui intreg ciclu al unei civilizatii umane, este un dat ce poate fi constatat si din alte observatii asupra armoniei universale. Se stie de exemplu ca omul respira normal de 18 ori pe minut, intro ora de 1.080 ori si intr-o zi de 24 de ore de 25.920 de ori. Acest numar corespunde numarului anilor revolutiei polare pe bolta cereasca in ciclul precesional. Traditia ne spune ca marele ciclu al unei manifestari universale numara doua precesiuni s jumatate, adica: (25.920 x 5) : 2 = 64.800 de ani Acest imens ciclu se divide in varste succesive prin intermediul quadraturii cercului, adica prin 1 + 2 + 3 +4 = 10 (sau conform Tetraktisului pitagoreic .... vezi cazul!). Aceste varste au 4, 3, 2, 1 zecimi de ciclu intreg si sunt conform traditiei occidentale: - Epoca aurului 64.800 x 4 : 10 = 25.920 ani

- Epoca argintului 64.800 x 3 : 10 = 19.440 ani - Epoca bronzului 64.800 x 2 : 10 = 12.960 ani - Epoca fierului 64.800 x 1 : 10 = 6.480 ani. Diferitele cicluri sunt separate unele de alte de distrugeri totale sau partiale, de nimiciri, de reforme etc. care in ochiii muritorilor apar ca si catastrofice (vezi de exemplu legendele despre diluvii). In fig. 3 dam o prezentare verticala a orologiului zodiacal, ce ne permite sa intelegem mai bine, vizualizind-o, evolutia umanitatii. Normal exista numeroase probleme cu privire la inceputul si durata ciclurilor, dar il trimitem pe studiosul interesat la cartile existente pentru a reveni sa ne ocupam de era varsatorului. Perioada in care traim este o perioada dificila, poate cea mai grea din istoria umanitatii, perioada in care in toate sectoarele umanitatii domneste o extrema confuzie, in timp ce conflictele de orice natura sunt in continua crestere, fara speranta de a se diminua. Suntem efectiv intr-o perioada de tranzitie in care, asa cum am spus, unei ere i se substituie o alta noua; intr-o perioada care solicita omul sa opereze individual o alegere: fie pentru apararea extrema a unui sistem de viata fie pentru progresul catre un sistem de viata diferit. Si intr-adevar multe lucruri din vechime, formele structurile, insitutiile, apar din ce in ce mai nepotrivite, depasite, insuficiente, pline de obstacole, atat in sistemele deschise occidentale cat si in sistemele inchise orientale. Cand scriam in 1973, poate era de neconceput ceea ce s-a intamplat in China, in Iran, in Polonia si asa mai departe. Normal sunt inca multi dintre aceia ce sunt inca legati cu incapatanare si disperare de vechile forme; in timp ce altii contempelaza restaurari imposibile sau creaza miscari de reactie la sosirea acestei noi ere cu iluzia inselatoare de a contrasta noile curente si chiar de a putea restabili vechile conditii (indiferent de domeniul in care acestea militeaza): plasindu-se astfel in afara realitatii lucrurilor, ducind lupta acelui om care, cu bratele catre soare, incerca sa-i impiedice cursul pentru a nu ajunge la punctul sau culminant si pentru a nu mai apune niciodata! Sa fie foarte clar ca nu putem subscrie validitatea manifestarilor rudimentare prin care noile tendinte incearca sa se manifeste, totusi in acestea, asa cum scria si Roberto Assagioli, exista germenul sperantei viitorului. Si daca este foarte adevarat ca a trai in aceasta perioada este foarte incomod, nesigur, periculos, nu este mai putin adevarat ca este extrem de interesant si foarte stimulant. Si mai adevarat este ca - din partea celor ce sunt, in virtutea propriilor calificari intiatice, pe creasta valului evolutiv - se impune o opera de identificare cu aspectele si calitatile noii ere, o atitudine de cooperare. Pentru acesta opera de interes extrem sunt chemati toti oamenii ce lucreaza la constructia Templului Gloriei Marelui Creator al Lumilor. Toate acestea nu trebuie sa fie doar teorie pentru ca, daca este adevarat ca trebuie sa fixam cerintele si directivele dupa care vor evolua modurile noii civilizatii ce va succeda prezentei perioade haotice si de transformare, PATRUNZIND ATAT CAT ESTE POSIBIL IN LUMEA IDEILOR SI CAUZELOR, trebuie sa ajutam si la manifestarea acestora in plan fizic, in planul vietii de toate zilele printr-o munca de grup, acea munca ce, tocmai prin faptul ca apartine Masoneriei, ne este mai potrivita. Si de fapt una din caracteristicile principale ale viitorului este transformarea tuturor activitatilor in ACTIVITATI DE GRUP. Deja de cateva decenii se observa simptomele. In domeniul stiintific, de exemplu, cercetatorului solitar, omului in asteptarea iluminarii, i s-a substituit munca de grup, lucrul in echipa este astfel in toate domeniile in forma mai mult sau mai putin evidenta. Natura impersonala a muncii si sarcina sa - in multe domenii - extraterestra (astrofizica, astronomia, explorarea spatiului) duc la actualizarea unui fel de fratie a mintilor, care gradual se va substitui impulsurilor individuale si nationale. Aceeasi inalta tehnologie dezvoltata mai ales la anumite natiuni si bogatia materiilor prime existente la altele, pune in evidenta caracteristica cooperarii. Acest fapt este evidentiabil mai ales in spatiul international si daca Organizatia Natiunilor Unite si organismele internationale derivate nu apar ca exemple valide (din cauza insuficientei realizarilor lor), aceasta este pentru ca nu s-a manifestat inca deplin acea noua era de care ne ocupam. Nu-i cazul sa examinam aici aceste doua caracteristici, nici sa pornim in cautarea altora sau sa intocmim o lista care, ca atare, ar ramane sterila. Ne place totusi sa prezentam un pasaj mai lung din Ugo Poli care confrunta caracteristicile Erei Pestilor cu cele ale erei Varsatorului. In Pesti - scrie acesta - nota dominanta a fost dezvoltarea individualitatii omului pentru a deveni constient de capacitatile sale unice, indepartindu-se, intr-un anumit sens, de grupul in care traia, responsabilizindu-si capacitatile sale de comportament si progres individual in exteriorizarea posibilitatilor si potentialitatii sale. Normal, acest obiectiv a dus la exagerarea si degenerarea sa si deci a

ridicat egoismul si egocentrismul. Toate acestea au dus la o accentuare paroxistica a sensului de separare in orice domeniu - religios, politic, economic - ce a dus la observarea intoleranta a oricarui ideal mai sus mentionat. Am dorit sa prezentam oricarui lucru care se misca, oricarui lucru nou ce se iveste, unei realitati - acum in spatele celor cinci - ca noi trebuie sa interpretam si sa manifestam daca dorim cu adevarat sa cooperam la progresul colectivitatii catre stabilirea, aici pe Terra, a Templului, progres ce in mod necesar va trebui sa fie bazat pe noi raporturi, pe idei noi cu o umanitate dinamica, lansata catre viitor, nu fosilizata catre un trecut absolut agonizat si destinat sa moara maine cu siguranta. Daca cercetarea, revelatiile culturale, actiunea economica, actiunea politica, sunt elemente de realizare profana, grupurile ezoterice, masonii, TREBUIE SA CONSTITUIE CENTRUL NATURAL DE IDEI-FORTE, DE IDEI TRANSFORMATOARE. La baza tuturor acestora nu sta viziunea omului ca un numar sau ca un pion al unor jocuri mai mari decat el, sau ca o oaie in turma sau ca tarana ce trebuie sa se intoarca in tarana, lipsit de identitate asa cum doreste masa, asa cum il educa si cum il creste, ci SA FIE SPRIJIN CUCERIRII DE SINE, a drepturilor sale divine - as zice chiar - stapan al lumii si nu sclavul sau conditionat de mii de dorinte, de mii de factori divaganti, conditionat artei de catre o societate mecanica si tehnologica, careia din contra ar trebui sa-i fie stapan si nu sclav. Si acest lucru, care dintre noi ar putea sa il realizeze mai bine, cine altcineva decat cei ce, dupa ce au murit in lumea profana, dupa ce au trait in negru mai negru decat negru, in cabinetul de meditatie, au intrat dinspre Protile Occidentului pentru a vedea Lumina, au murit si renascut ca Maestrii ai vietii si intelepciunii? Povestea despre modul in care triburile au dobandit statutul de natiuni prin agresiune, razboi, cucerire, a fost considerata mereu metoda justa prin care s-a realizat succesul omului, astfel orice descoperire stiintifica, orice progres tehnologic a fost prezentat ca o cucerire de teritorii. Dar de-acum se ajunge la era sintezei, a intoarcerii la unitate, a sensului grupului, a colectivitatii, a inclusivitatii, a intelegerii. Inaugurarea Erei Varsatorului stimuleaza in om SPIRITUL UNIVERSALITATII si TENDINTA CATRE FUZIUNE. Aceasta se poate zari in nevoia crecinda de sinteza ce apare in lumea afacerilor, a religiei, a stiintei si a politicii. Aceasta nevoie de sinteza necesita utilizarea cercetarii, a uniunii, a intelegerii, a tolerantei. Adevaratul si falsul au dobandit importanta in constiinta oamenilor: alegerile ce decurg vor duce la fondarea unui nou ordin si deci va iesi la lumina religia iubirii si a fratiei si atunci constiinta de grup si dorinta de bine pentru colectivitate vor fi dominante. Ura si separarea vor fi reduse, iar oamenii vor gasi o intelegere reala si o adevarata uniune. Ideea de autoritate derivata din spiritul individualist i-a informat pe Pesti. A derivat si impunerea diverselor forme de paternalism politic, educativ, social si religios. Fie acesta paternalismul benevol al claselor privilegiate indreptat sa imbunatateasca conditiile supusilor; sau acela al bisericii si al religiilor, care s-a exprimat ca autoritate ecleziastica; sau acela al sistemelor de instruire. Noua nota dominanta este spiritul de grup si expresiile sale principale vor fi ritmul, scopul si actiunea rituala de grup. Observati cum in miscarile contestatrilor din deceniul trecut orice autoritate era amplasata in adunari si observati cum acest mod s-a transferat apoi in obiceiurile vietii asociate din toate zilele in orice sector. Ideea de valoare anexa a suferintei a fost o invatatura ce a instruit intreaga Era a Pestilor. A fost impartasita cu scopul de a exalta partea spirituala din noi pentru a contracara tendinta catre individualism, ce putea degenera, asa cum s-a si intamplat ulterior, in a considera totul in cheie materialista. Deci cerceteaza intelegerea detasarii de viata si forma, dind avant virtutii durerii si valorii formative a suferintei. Dar intelegerea limitata a dus la exagerarea atitudinii umane din epoca recenta, care a devenit o asteptare tematoare cu palida speranta ca orice compensatie (de obicei in forma materiala sau placuta, cum ar fi paradisul diverselor religii) poate interveni dupa moarte pentru a rasplati ceea ce sa suferit in timpul vietii. Popoarele se mistuie in mizerie si in nefericita constientizare psihologica a milei si pedepsei. Lumina clara a iubirii trebuie sa curete toate acestea, iar bucuria va fi nota distinctiva a noii ere. Va fi depasita conceptia separativa care scinda net viata in lume de viata interioara, materialul si spiritualul. Viata va fi considerata ca un tot global, sub diversele sale functii si aspecte. Ceea ce va fi cautat, va fi armonia cunoasterii si a credintei, armonia iubirii si a puterii, armonia pasivitatii unui suflet cufundat in calmul transcendent si a activitatii continue a manifestarii divine.

In Pesti a dominat idealul sacrificiului, in mod clar legat de cel precedent al suferintei, care avea ca embelema cea mai semnificativa, pentru intiati, Crucificarea, in timp ce pentru umanitatea evoluata aceasta s-a tradus prin filantropie, iar la cei mai putin evoluati s-a exprimat in blandetea sufletului. In Varsator viitorii initiati vor absorbi in constiinta conceptul sacrificiului de grup ca act de serviciu spiritual, ce se va exprima ca fraternitate in restul umanitatii. Informatoarele timpurilor trecute au fost marile religii idealiste, cu viziunile si constrangerile lor mentale, chiar daca oportune pentru a proteja constiintele limitate. Maine, dezvoltarea constiintelor va permite intelegerea stiintifica a hotararii divine. Acest lucru va favoriza viitoarea sinteza a religiilor. Era Pestilor a fost mai intai de toate aceea a productiei materiale si a expansiunii comertului, a abilitatii de a vinde produse ale ingeniozitatii umane, iar publicul in general a fost educat sa creada ca aceste lucruri sunt indispensabile fericirii. Simplitatea antica si adevaratele valori au ramas temporar in plan secund. Iubirea posesiei si luarea agresiva a ceea ce ne dorim s-au demonstrat a fi foarte inclusive si au distins nu numai comportamentul individului, ci al unor natiuni si rase intregi. Sa agresezi pentru a avea a fost caracteristica civilizatiei umane din ultimii 1.500 de ani. In viitoarea ordine mondiala a Varsatorului, sinele - cu o deliberare spontana si in deplina constienta - isi va subordona propria persoana binelui unui tot. Omul tipic al erei Pestilor este un idealist intr-un anumit sector al evolutiei umane. Omul erei Varsatorului va adopta cu impetuozitate noile idealuri si idei infloritoare si prin actiunea grupului, le va concretiza. In epoca Pestilor idealitatea si viata fizica erau doua expresii umane distincte. Adesea erau divergente si foarte rar se contopeau. Omul Varsatorului va trai in schimb in manifestarea continua a propriilor idealuri. Aceasta va sfarsi prin a provoca sinteza comportamentului si expresia autentica a valorilor si realitatilor spirituale. In constiinta umanitatii exista acum o tendinta ce determina sinele sa se contopesca cu totul fara a pierde sensul individualitatii. Cum in timpul erei Pestilor s-a dezvoltat in umanitate o responsivitate colectiva la cunoastere si la principiul inteligentei, astfel in era Varsatorului va fi invocat un raspuns colectiv pentru raporturile umane corecte: nota caracteristica a constiintei de masa va fi bunavointa manifestata. In Pesti, evolutia constiintei individuale a dus la alimentarea instinctelor de separare, religii dogmatice, acuratete stiintifica bazata pe fapte, scoli de gandire ingradite de bariere doctrinare si exclusivism, cultul patriei, etc. Noile influxuri cosmice vor deschide calea recunoasterii viziunilor mai ample ce se vor revela in noua religie mondiala bazata pe unitate fara uniformitate; de asemenea vor favoriza ridicarea acelei tehnici stiintifice particulare ce va arata lumina universala invaluita si inchisa sub toate formele, si a acelui internationalism specific ce se va exprima ca fratie practica, pace si bunavointa intre popoare. Puternica energie dominanta din semnul Varsatorului, purtatorul de apa, semn viu si emotiv, va stimula corpul emotional al oamenilor, indreptindu-l catre o noua integrare: fratia umana, ce nu va tine cont de diferentele rasiale si nationale si va indrepta viata oamenilor catre unitate si sinteza. Acest lucru implica un mare aflux de viata unificatoare de o forta extraordinara, ce va contopi incet, dar sigur, intreaga familie umana intr-o fratie perfecta. Cand pornim sa analizam care sunt directivele ce vor duce la formarea unei noi lumi, aflam ca acestea pot fi restranse esential in trei Legi si Principii asa cum au fost studiate si enuntate de un Maestru al nostru, Prof. Roberto Assagioli, din care ne-am inspirat pentru o parte din prezentul si urmatorul capitol si din care urmarim locul pe care acesta l-a dat noii psihologii, ca si discipolilor sai in psihoterapie. Examinind acele legi, vom constata cum si cat din acestea corespund principiilor masonice. Interdependenta stransa existenta intre om si umanitate, intre Templul interior si Templul exterior, va fi examinata ulterior. Aici dorim sa reafirmam un principiu cheie pentru intelegerea misiunii Masoneriei, si anume ca unui mason nu i se va pune niciodata problema daca este mai important omul sau societatea. El se educa si traieste in fiecare zi in mod constient de propria crestere ca individ integrat unui grup: Loja. El stie, prin experimentare directa, ca propria dezvoltare se realizeaza in acelasi timp cu cea a Fratilor sai ce lucreaza cu el. Orice depasire proprie individuala este o depasire globala a grupului caruia ii apartine. Astfel individul si loja sunt intr-o evolutie perpetua, dar tot astfel si omul si societatea, prin intermediul unei munci constante, in absenta careia orice, act, orice cuvant, orice discurs sunt in zadar si golite de semnificatie.

LEGI SI PRINCIPII ALE NOII ERE

Pe baza propriilor cercetari, Roberto Assagioli a evidentiat ca noua era ar fi dus la crearea unei noi lumi condusa de trei LEGI bazate fiecare pe trei PRINCIPII. El insusi a dat viata unei seriide studii asupra unor astfel de legi si principii adoptate si raspandite api in intreaga lume. Acestea sunt: 1) LEGEA RAPORTURILOR UMANE CORECTE bazata pe PRINCIPIUL BUNAVOINTEI; 2) LEGEA COOPERARII PENTRU BINELE COMUN SAU A EFORTULUI DE GRUP bazata pe PRINCIPIUL UMANITATII; 3) LEGEA APROPIERII SAU A REALIZARII bazata pe PRINCIPIUL DIVINITATI ESENTIALE. Am facut cercetari in literatura cu privire la evolutia viitoare a civilizatie umane; desi s-a scris un numar infinit de lucruri, in practica toate sunt reductibile la aceste trei formulari. Este deci necesar sa le examinam fara a depasi scopurile pe care ni le-am propus, scopuri eminamente practice si nu teoretice, chiar daca sunt fondate pe teoria aparuta de la primul rand al acestor note. Deja faptul de a propune atunci (1973) aceasta opera atentiei Fratilor Masoni, am respectat strict traditia rozacruciana, transpusa in Masonerie, ce tindea spre pregatirea unei umanitati diferite, a unei umanitati divinizate ce traia conform regulilor propriei domnii in care va trebui sa reintre. Nu ne vom opri aici pentru a examina actiunea celor din Rosa+Cruce din punct de vedere al evolutiei umanitatii, actiune care pe de alta parte a reperezentat apanajul tuturor societatilor initiatice traditionale din toate timpurile (vrem numai sa il amintim pe Pitagora pentru ca este de al casei), actiune ce se ridica mai presus de intamplare, de evolutia lenta a evenimentelor ce impiedica discernerea exacta a realitatii celor ce se intampla, actiune ce se bazeaza pe legea universala a cauzelor si efectelor inlantuinduse in cursul secolelor (si nu de o viata umana ce acopera un fragment infinitezimal de timp in fata drumului lent plurisecular al umanitatii) strans legata de un mers in spirala ascendeta. Acest lucru explica in profunzime legea cursurilor si recursurilor istorice, lege careia putine persoane reusesc sa I se supuna, doar pentru ca nu sunt in masura sa citeasca variantele legate strans de progresul spiralei 1) LEGEA RAPORTURILOR UMANE CORECTE izvoraste din constatarea ca, volens nolens, datorita mijloacelor moderne de comunicare, trebuie sa convietuim cu douamii cinci sute de milioane de fiinte umane ce constituie un tot unic. Aceasta convietuire este si va fi posibila numai prin intermediul stabilirii de relatii sid e raporturi juste ce pot fi obtinute cu ajutorul bunavointei. Asa cum in mod just scrie C.H. Cooley in The Social Process: Societatea este un complex de forme si procese, fiecare dintre ele traieste si se dezvolta in virtutea schimbului reciproc cu celelalte, totul devenind astfel unificat incat ceea ce se intampla intr-o parte influneteaza restul. Este o tesatura ampla de activitate reciproca diferentiata in nenumarate sisteme, unele dintre ele total distincte, altele greu descifrabile si toate impletite intre ele intr-o asa masura incat se discern diferitele sisteme ca urmare a punctului de vedere adoptat. Dar daca

este indispensabila aplicarea legii raporturilor umane corecte intre natiuni si intre blocuri de natiuni, aceasta este nu mai putin indispensabila si intre individul si indivizii ce constituie mediul sau sau mai bine mediile in care se traieste viata de zi cu zi; aceasta necesitate este din ce in ce mai evidentiabila chiar daca, in actuala perioada de tranzitie, anumite contraste pot sa dea loc unor interpretari eronate. Chiar daca stiinta raporturilor umane corecte pare sa fie in perioada copilariei sale, in timp ce este studiata activ prin intermediul psihologiei si mai ales al stiintelor sociale, noi masonii putem revendica o prioritate in descoperirea sa si mai ales in aplicarea sa prin insasi deviza Ordinului: FRATERNITATE, EGALITATE, LIBERTATE. Niciun raport corect nu va putea fi stabilit vreodata fara ancorarea terestra si realizarea practica a ceea ce se invata in birourile noastre Chiar si asupra BUNAVOINTEI trebuie sa adaugam cate ceva, deoarece aceasta se confunda cu starea sufleteasca, cu o atitudine amabila, cu toleranta fata de insuficientele altora etc. ... Bunavointa trebuie sa fie considerata ca un principiu, ca ceva ce indeplineste functia de orientare si care da directia si constituie o scoala de valori pentru actiunile noastre Vointa este indubitabil o energie extrem de puternica, care adesea este folosita in scopuri egoiste, utilitare si daunatoare. Trebuie mai intai de toate sa recunoastem existenta acestei energii si sa o directionam catre bine pentru a obtine un efect constructiv si nu distructiv. Kremmerz spune: Ermetismul nu recunoaste vointa magica care nu este ca Ermes creatoare cu blandete, nici nu este posibila creatia cu violenta; cu atat mai putin este posibila fara un statut de integritate de constiinta libera de orice servitute. Vointa martiala, violenta nu genereaza ... 2) LEGEA COOPERARII PENTRU BINELE COMUN este usor de inteles pentru Masonul obisnuit sa lucreze intr-o Loja ce reprezinta fuziunea mai multor indivizi pentru a constitui o entitate vie, Templul. Masonii sunt mult mai potriviti sa inteleaga ca un grup (natiune, comunitate, familie, orice tip de comunitate) este format din entitati separatem, care, prin intermediul schimburilor interpersonale armonice, constituie o expresie unica compusa din toate acele parti din care este alcatuita fiinta umana: o unitate directiva inteligenta, un aspect calitativ (pe care pentru a ne intelege il putem numi suflet), un aspect mental, un aspect emotiv, si in sfarsit un aspect fizic. Acesta este un concept cunoscut masonilor care suprapun figura umana cu punctele nodale corespunzatoare oficialilor lojei. In epoca urmatoare, opera si viata de grup vor avea o accentuare din ce in ce mai mare, desi exista demonstratii numeroase ale deformarii si degenerarii acestei legi in forme exterioare de uniformitate obligata, la toate nivelurile (comunitate familiala, de lucru, nationala, supranationala, etc.) presupunerile vor fi implinite: pentru o activitate de grup bazata pe echilibrul celor doi factori fundamentali care sunt valoarea individului si modalitaile integrarii sale in respectivele grupuri (vehiculata nu de regulamente exterioare obligatorii, de aspiratii sis copuri interioare).. PRINCIPIUL UNANIMITATII este totusi forta pe care trebuie sprijinita Legea si posibilitatile de realizare a acesteia. Unanimitatea nu este uniformitate pe care un sef istet poate sa o impuna cu usurinta dandu-i aparenta de unison. Unanimitatea semnifica identitatea de intentie chiar daca se exprima cu forme, eforturi si campuri de manifestare diferite in raport cu diversele moduri de a vedea lucrurile, de a interpreta si de a gandi.

Legea cooperarii pentru binele comun sau a efortului de grup este asimilabila primei matrice-indice de evolutie a umanitatii pe care Siniscalchi o prezinta intr-unul din studiile sale (probabil de grup) la care vom face des referire in acest capitol: Prima matrice indice care poate fi individualizata este aceea pe care o putem defini tendinta la colectiv. Si nu mi se pare ca aceasta tendinta trebuie sa fie contrastata; aceasta pare sa raspunda unei exigente reale a societatii noastre, unei exigente in stransa legatura cu un posibil punct mort la care am ajuns. Poate termenul colectiv va parea cuiva putin placut, poate conceptului de colectivitate i-ar fi preferat acela de comunitate; si totusi retinem ca insusi caracterul original al acestei actuale tendinte in lumea noastra poate fi derivat mai degraba din primul decat din al doilea termen... Deja aceasta tendinta la colectiv se contrapune, ca si consecinta negativa a crizei ideologiilor , ridicarea din ce in ce mai evidenta a unei tehnostructuri in societate, cu care se determina o concentrare, mai mare, a posibilitatilor de alegere; tehnostructura care in spatele mastii unei functionalitati adesea alienante, si a unei nemeritate extensii a conceptului de parctica, poate in final doar sa genereze un impuls, o reactie catre violenta sid eci catre cel mai rau dintre autoritarisme. Tendinta spre colectiv, in sensul indicat de noi, se va realiza fara riscuri, activind deplin bunurile intamgibile legate de realizarea celor patru libertati ce reprezinta depasirea oricarui totalitarism, si anume eliberarea de teama, de nevoie, de religie si liberatea de expresie si de gandire. Aceste libertati mult prea adesea si in mod voit ignorate in mod obisnuit calcate in picioare la orice latitudine pot fi totusi considerate ca si spinii, principiile esentiale ale Noii Ere, si s-a ajuns la momentul in care toti Masonii le transfera din planul ideilor si aspiratiilor in planul actiunii in orice sfera a vietii umane. 3) LEGEA APROPIERII SAU A REALIZARII bazata pe Principiul DIVINITATI ESENTIALE. Aceasta este asimilabila celei de a doua si a treia matrice-indice citate precedent. O a doua matrice-indice a zilelor noastre este poate aceea a cercetarii reevaluarii Sacrului. Si cand vorbim de reevaluare spunem, in fond, noua evaluare. Omul occidental incepe - pentru moment limitata la putine grupuri - sa se arate obosit de o distrugere sistematica a oricarei scari de valori si cauta poate sa transfere intr-un punct al infinitului unul din rezultatele inca pozitive ale operei sale... Totusi aceasta linie de tendinta poate prezenta intrinsec riscuri in care conceptul de sacru sfarseste prin a masca noi pretentii de putere. In sfarsit o terta, si pentru moment ultima, matriceindice dorim sa o intrevedem in acest nou nomadism, in acest nomadism cosmic al zilelor noastre si in implicita renastere a arhetipului eroului cuceritor al necunoscutului. Chiar si aici se manifesta riscuri; unul mai ales, acela de a delega altora, conform unui mecanism binecunoscut in psihologie, sarcina cuceririi perene si progresive ce trebuie sa fie prezenta in orice om cu adevarat demn de acest titlu. De fapt legea APROPIERII imbratiseaza un camp imens; e suficient sa ne gandim ca intreg procesul evolutiv al omului poate fi considerat ca o serie de apropieri graduale la niveluri din ce in ce mai inalte de constiinta, culminind cu uniunea constienta cu Sinele, cu realizarea SINELUI: realitatea universala suprema. Daca privim cu atentie, in orice fiinta exista un profund impuls interior catre forme de viata superioare, catre cautarea a ceva ce izvoraste in noi sic are este mai presus de noi si de tintele atinse pana acum. Aceasta forta este manifestarea legii si este legea apropierii (sadita in natura) ce da originea multiplelor tehnici ale evolutiei spirituale, observatiei diferitelor religii etc...

Putem intr-adevar afirma ca nu exista forma de civilizatie care sa nu fi avut in sine un anumit grad de adevar intern, simboluri, legende, ritualuri care sa nu propuna sau care sa nu fi propus o tinta ideala de atins sau care sa nu fi favorizat aparitia unor norme pentru a induce o coneptie mai buna despre viata. Si chiar acolo unde evolutia acestor impulsuri s-a manifestat cu ritm constant, se poate observa un progres paralel, in timp ce acolo unde aceasta s-a cristalizat in forma cu scadenta timpurie, civilizatia sa prabusit si alte forme aduse de alte popoare i-au luat locul. Exista doua tipuri de apropiere: una verticala, alta orizontala. Primul este acela ce apare itnre personalitate (masca in sensul junghian) si SINE; cea orizontala apare intre individ si individ, de la grup la gurp si in fine ar trebui sa includa intreaga umanitate. Cele doua tipuri de apropiere trebuie sa fie constant urmarite si un echilibru valid trebuie sa se impuna pentru a evita evolutiile asimetrice adesea negative. De fapt apropierea exclusiv verticala comporta o atitudine de condamnare fata de tot ceea ce priveste aspectele externe ale manifestarii aducind o paradoxala stare de egoism spiritual sau psihologic (cum se observa adesea la unii initati sau la religiosi). In paralele, prevalarea intereselor orizontale poate duce la pierderea constiintei de masa cu rezultate de asemenea negative. Ceea ce trebuie urmarit este sinteza derivanta din echilibrul apropierilor realizate, echilibru predicat mereu in Masonerie, intre constructia Templului interior si aceea a Templului exterior al umanitatii. Aceasta lege se bazeaza pe principiul Divinitatii Esentiale, principiu ce constituieSecretul Real de necomunicat al Masoneriei si al tuturor Fratiilor initiatice, Secretul Real ce nu trebuie confundat cu micul sau marele arcan, elemente fundamentale pentru practica de transmutanta. Il ascultam pe Lepage: Ce este secretul masonic? Este mai ales si mai intai de toate virtutea tacerii. Daca voi il cunoasteti, spun vechile traditii ale ocultismului, voi nu puteti sa-l exprimati; si daca voi puteti sa-l exprimati este pentru ca voi nu-l cunoasteti deloc, desi credetic a il cunoasteti. In fond este inexprimabil pentru ca este in functie de formarea noastra individuala. Exista in aceasta Loja, in aceasta seara, multi Frati. Voi toti care sunteti aici, si Venerabilul vostru si noi, avem fiecare o conceptie diferita despre ordin in strafundul nostru. O conceptie pe care ne-ar fi extrem de greu sa o exprimam in termeni precisi si mai ales in termeni comprehensibili pentru Fratii care traiesc alturi de noi.Si de aceea posedam simboluri. Si de aceea avem rituri ce ne unesc si care ne permit sa avem un suflet comun care inglobeaza sufletele noastre mici individuale. Aceasta comunitate de suflete pe care ne-o dau riturile si simbolurile, nu este totusi adevaratul secret Masonic. Adevaratul secret Masonic este in voi, in fiecare dintre voi dupa formele voastre intelectuale si spirituale. Astfel eu nu divulg din secretul Masonic vorbind despre el in aceasta seara si nici cand vorbesc astfel si in fata auditorilor profani. Atunci principiul incomunicabil, pe care il identificam acum cu cel al divinitatii esentiale, acest principiu nu poate fi argumentat de cercetari intelectuale, si nici de discutii, nu este ceva de demonstrat cu ratiunea, si cu atat mai putin cu o metodologie stiintifica. ESTE O REALITATE VIE ce trebuie experimentata de fiecare pe cont propriu, o revelatie interna, o iluminare, retrezirea a ceva ce este in noi si de care nu eram constienti inainte. Acest principiu este simbolic exprimat si aratat constant tuturor Fratilor prin intermediul echerului si al compasului. Echerul este omul in expresia polara materiala, compasul este spiritul, esenta, arhitectul.

Fiecare stie ca in gradul de Ucenic echerul este pus deasupra compasului pentru a demonstra ca principiul divin este ascuns in om la inceputul initierii sale. In gradul de Tovaras, bara stanga a compasului este asezata peste latura stanga a echerului, cele doua instrumente sunt astfel impletite intre ele, imbratisate pentru a semnifica armonia si echilibrul urmarit de Tovaras. In gradul de Maestru compasul este asezat deasupra echerului, principiul spiritual domina complet pe cel material sid e fapt Maestrul este mort si resuscitat la o viata noua, iar vechiul om este un cadavru cu pielea ce se dezlipeste de pe oase. Iata principiul divinitatii esentiale exprimat clar de secole prin simbolurile masonice, care, in mod constant, la fiecare intoarcere de loja, sunt puse astfel in evidenta de ritual, pe care numai cel ce nu are ochi sa vada nu il vede. Masonul trebuie sa coopereze pentru exprimarea si manifestarea acelor \legi si acelor Principii, si dca acestea sunt - dupa cum pare- componentele, directoarele viitoarei civilizatii, ziditorul liber isi va oferi propria contributie, in forma cea mai potrivita pe care o cer respectivele legi si principii: dezvoltind in sine principiile si urmind legile ce izvorasc din acestea. Pentru ca, independent de propria formare sau de propria colocatie politica, filozofica, religioasa, masonul, ca orice alta fiinta umana, poate, printr-o munca de introspectie ce incepe pentru Frate in cabinetul de reflectie (V.I.T.R.I.O.L.) ajunge la constiinta de a fi o manifestare a vietii universale si ca atare, identificindu-se acesteia, trebuie sa depuna marturie. Dar introspectia nu este suficienta, eficacitatea oricarei opere, am mai amintit si anterior acest lucru, este strans dependenta de o armonica combinatie a actiunii interne cu actiunea externa. Actiunea externa ar trebui sa ne vada implicati in aplicarea acestor legi si principii in orice actiune a noastra, in orice atitutdine a noastra, in orice ocazie ducindule impotriva lumii exterioare pentru ca aceasta sa dobandeasca constiinta. Evident prima constiinta trebuie sa fie mereu a noastra! Aici as dori inca sa reflectam asupra unei alte scrieri a lui Lepage: Pentru acest motiv ma gandesc de multa vreme ca daca Masoneria a avut o influenta aspura evenimentelor Revolutiei (franceze) aceasta s-a intamplat in noaptea de 4 august Aceasta influenta s-a manifestat cand Fratii apartinind nobilimii - impregnati de invatatura pe care acestia o intelesesera, intr-o mai mica sau mai mare masura, si care se infiltrase in ei fara ca ei sa ii acorde atentie - si-au abandonat privilegiile in numele acelei Libertati si acelei Egalitati despre care li se vorbise timp de 40 de ani in toate discursurile si in toate lojele masonice din Regat. Nu a existat un cuvant de ordine. S-a manifestat pur si simplu invatatura Ordinului. In timpul celor 150 de anic e au urmat, Masoneria franceza a urmat drumul general al tarii, inserindu-se profund in patura sociala pe care visa sa o conduca si pe care a condus-o efectiv la bine si la rau. In ceea ce priveste actiunea interna, vom spune ca orice gand, orice imagine, orice aspiratie, orice dorinta, sunt forte active, totusi acestea sunt utilizate in mod obisnuit fara vreo intentie constienta si fara simt de raspundere. Folosirea constienta si deliberata a acestor forte este ceea ce noi intelegem prin actiune interna. Intentia noastra este pur si simplu sa ii invitam pe Frati sa invete folosirea deliberata a puterilor din fiecare, pentru ca destinul umanitatii sa-si poata continua fara prea multe zdruncinaturi bruste, evolutia sa naturala, conform planurilor G.A.D.U.; aceste planuri

reprezinta sarcina si datoria principala a Masoneriei de a intelege din de la inceput intuitiv pentru a favoriza ulterior realizarea. Chiar si aceasta este o opera ezoterica! Scria Guenon in cartea sa Criza lumii moderne: Elita daca tinde sa se formeze cat inc amai este timp ar putea pregati schimbarea astfel incat sa se poata produce in consitiile cele mai favorabile si tulburarile ce inevitabil o insotesc sa fie intrucatva reduse la minim. Dar chiar daca nu ar fi asa, elita va avea intotdeauna o alta functie chiar mult mai importanta, aceea de a contribui la conservarea a ceea ce trebuie sa supravietuiasca in lumea prezenta si sa serveasca la cladirea lumii viitoare.. Meditam profund asupra oricarei implicatii posibile si vom descoperi marea misiune a Masoneriei in lumea de astazi, si actualitatea sa de neinlocuit cu conditia ca Masonii sa fie astfel serios si nu doar cu numele.

DE LA ORIZONTALA LA VERTICALA

Iata, intr-o lume ca aceasta, mi se pare logic ca pe de o parte sa

creasca arbitrariul, violenta pentru cucerirea violentei si a puterii si pe de alta parte dorinta de reexaminare a constiintei noastre pentru a vedea daca nu am uitat ceva, in structura noastra, care, chiar si imponderabil la fizici sa nu fie ceea ce serveste la evalurarea a noi insine.

Guglielmo Peruzzi

Uneori trebuie sa ne asumam un limbaj simplu din punct de vedere didactic pentru a face lizibile si interpretabile elementele care altfel ar ramane in planul lucrurilor frumoase dar inutilizabile. Si aceasta va trebui sa facem acum, sic at am facut, intrucat ceea ce scriem este mai ales o invitatie la un anumit tip de operativitate. Scrie naudon: Forma initierii permite in sine sa scapi de raul individualismului. Initierea in meserie, aceasta implica o munca colectiva in iubirea frateasca si in nevoia lojei. Munca conform ritualului ajuta, in planul psihologic al fiecarui frate, manifestarea iluminatoare a simbolurilor. Masoneria, s-a spus adesea, este un constructivism. Fiecare, aducind piatra sa la constructia Templului, il construieste si in sinele sau interior. Dar notiunea iubirii, conceputa nu doar din punct de vedere moral, care nu este o consecinta, ci ca modalitate de intelegere a Cunoasterii - ghidata de Traditie - permite ratiunii individuale de a ajunge la ratiunea generala si la ideea universala, adica la Adevar. Conform coneptiei inalte initiatice a lui Goethe, prodigioasa aventura a ratiunii este aceea de a incerca sa incerce sa reconstituie, cu o viziune intuitiva globala, etapele succesive ale evolutiei fiintei, merita spus de a adopta, in prezentul care este al nostru, continuitatea temporala a fiecarei fiinte. Deja in acest citat putem vedea doua mari subdiviziuni (una in timp, alta in individ), a ceea ce intelegem prin orizontalitate si a ceea ce intelegm prin verticalitate. Despre aceea in timp s-a vorbit precedent. Masoneria se poate considera ca o fiinta unica, compusa din trei elemente esentiale din care este formata orice fiinta si anume: corp, suflet si spirit. Binele, corpul Masoneriei este dat de organizarile de meserii pe care s-a inserat un suflet incepind din 1600. Este evident ca s-a trecut la o noua lucrare pe orizonatala, bazata pe constructia materiala, pe ajutorul reciproc, adica pe o retea valida de raporturi interpesonale, intre memebrii aceleiasi organizatii de meserie in virtutea prorpiei meserii, la o lucrare pe orizontala de un nivel mai inalt odata cu prefacerile aduse de rosacruciani. Aceasta prefacere a reusit cu gre, intrucat prin aceasta s-a trecut la constructivismul de nivel moral si psihologic, incetind in acelasi rimp operativitatea constructiva materiala a edificiilor, pentru a atinge o constructivitate sociala, la randul sau asezata pe preceptele

unei religii universale, care in tarile si in Masoneriile anglo-saxone s-a identificat cu aceea anglicana in special si cu aceea protestanta in general. Acu, in Noua Era, trebuie, sa facem un salt ulterior de calitate. Adica sa reluam tematicile rosacruciane ce constitutiau sufletul Masoneriei, pentru a ajunge la spirit, pentru a ajunge cu totii la reconstituirea lui Adam Kadmon, la unitatea speciei umane redivinizata structurarii unei lumi noi reasezata pe cetatile utopice ale traditiei, dar care reprezinta jumatatea reala catre care (nu datorita unui progresism rau inteles) umanitatea se indreapta, urmarind cursul sau ascendent conform legilor imuabile ale evolutiei. Pentru a realiza acest salt de calitate, pentru a realiza deci o lucrare verticala, omul insusi trebuie sa-si abandoneze orizontalitatea, realizind in acest mod arhetipul pe care fiecare fiinta umana il poarta in interior mai mult sau mai putin latent: identificarea cu Sinele. Acest salt de calitate, aceasta mutatie a omului, consideram ca se poate realiza intr-o masura mai favorabila practicind Masoneria in sensul mai profund initiatic. In consecinta aceeasi Masonerie va realiza o mutatie paralela la nivelul propriilor lucrari. Este limpede de conceput cum aceasta apeleaza la ratiune si la lucrari aduse unei speculatii cu caracter orizontal si de exercitiu al ratiunii: in timpul si in vremurile in care folosirea ratiunii era prerogativa putinor oameni, masele multumindu-se sa traiasaca la nivel instinctiv, indreptatite esential la satisfacerea nevoilor primare sau la obtinerea acelor mijloace apte sa le permita accesul la o viata usoara facut din gol. Acest lucru nu mai poate fi conceput astazi, cand marea parte a umanitatii a dobandit uzul ratiunii cel putin pentru aspectele paractice, chiar daca nu si-a schimbat obiectivele de realizare, acestea fiind prevalent concentrate pe cele indicate de societatea de consum. Aceasta faimoasa ratiune nu se poate explica decat in forme utilitariste. Apelul la ratiune, ce continua sa fie facut in Maosnerie, este supus unor neintelegeri majore, precum este si tipologia asa-ziselor lucrari bazate pe speculatie. Nu trebuie sa ne minunam de tematicile ce sunt tratate in marea parte a lojelor, dela cele ale T.V.A.-ului pana la Piata Comuna si asa mai departe: din nefericire cine are mai mult pune mai mult. Initierea predica si invata: MOARTE RATIUNII. Numai cand ratiunea va fi moarta, atunci se va naste omul nou al Erei ce vine, adevaratul initiat. Doar atunci peretii templelor vor putea sa se prabuseasca pentru ca zorii unei noi umanitati vor rasari dinspre orient. Noi nu predicam o revolutie in Masonerie, ci afirmam ca actiunea educativa a Masoneriei trebuie sa isi asume aspectul sau real si semntificatia sa adevarata, depasind orizontalitatea necesara oamenilor din alt timp, aliniindu-se astfel nevoilor reale ale oamenilor din timpul nostru si din timpurile viitoare, altfel va deveni o structura depasita in economia generala a progresului civilizatiei sau al evolutiei speciei umane. Nu vom zabovi in discutii filozofice si teologice asupra acestui argument, pentru ca lucrarea noastra este esential practica, ci vom incerca sa explicam atitudinea noastra in fata cultului permanent al Ratiunii in anumite straturi Masonice. Dupa Gentile Ratiunea este o facultate sintetica si universala si se diferentiaza de Intelect (adica rationamentul comun ce opereaza in baza cunoasterilor momentului, a ereditatii ambientale, a prezentei experimentale si judeca dupa modele logice generale, dar intotdeauna cu continuturi particulare). Este usor sa confunzi in limbajul obisnuit

ratiunea cu intelectul, chiar si pentru persistenta terminologiei scolastice care a numit ratiune sau lume naturala cel mai elementar exercitiu al gandului in vremuri in care cunoasterea omului era redusa, cu consecinta de a considera probe rationale ale unor mari probleme, argumente empirice. Tocmai pentru a clarifica termenii, trebuie sa examinam cativa in semnificatia lor cea mai comuna: Prin ratiune se intelege facultatea de a gandi, prin aceasta omul judeca, facaind diferenta intre adevarat si fals (conform continuturilor proprii) si determina conduita sa. A rationa inseamna a gandi in mod logic, corelind faptele si ideile, insotindu-le de judecati si ajungind la o concluzie. Rationamentul este un proces mental. Rational indica cine sau ce se bazeaza pe ratiune, de exemplu se spune ca omul este o fiinta rationala. Ratioonalismul este denumirea generica a tuturor doctrinelor ce afirma rationalitatea realului si prin extensie este atitutdinea celui ce recunoaste ratiunii functia de organ al alegerilor, judecatilor sie valuarilor si, in consecinta a comportamentelor umane. Rationalistul are o limita cognitiva: la un anumit punct al speculatiei sale se intalneste (sau intalneste) cu misterul, cu absurdul. Dar a afirma ca problema nu este rezolvabila decat prin absurd nu satisface, nu este suficient; cel mult se poate afirma (si decoperi) ca dincolo de rationalitate exista irationalitatea ce nu semnifica de fapt arationalitatea sau antirationalitatea, ci transcende ratiunea. Pe de alta parte nu se poate nega existenta raporturilor intre uman si transpersonal deoarece acestea exista si sunt de achizitie comuna. Intuitita - de exemplu - este o realitate ce poate patrunde intelectul, care. la randul sau poate sa inregistreze verificarea unei intuititii, dar nu poate sa explice despre ce este vorba, va putea doar sa o clasifice si cel mult sa incerce sa-i interpreteze mesajul. Intuitia este ceva ce se intampla fara un raport de cauza si efect. Se intampla si gata. Ratiunea, din contra, pentru a functiona are nevoie de doua polaritati, de doi termeni, cauza si efectul, cunoscutul si necunoscututl: aceasta se misca intr-o lume duala pentru a se putea exprima. Imi place sa-l amintesc aici pe Rajneesh. Afirma ca exista trei regnuri: cunoscutul, necunoscutul si incognoscibilul. Ratiunea poate sa exploreze cunoscutul si necunoscutul, stiinta bazata pe ratiune ... Exista doar o divizare, aceea intre cunoscut si necunoscut. Daca Dumnezeu exista, o vom afla cu metode de laborator. Daca exista stiinta il va descoperi.: Si continua va voi spune un lucru: ratiunea este un efort de a patrunde necunoscutul si intuitia este intamplarea incognoscibilului Lista ne spune simplu cate ceva cu un limbaj mult mai al nostru. Daca, studiind o problema, de exemplu de algebra sau geometrie, nu reusim sa gasim solutia, speram sa reusim cu ajutorul cunostintelor ordinare si, pe neasteptate, sa se infatiseze intelectului nostru - dincolo de price premeditare de logica - o determinare, o idee care sa ne dea calea adevarata, solutia exacta a problemei, adica s-a produs in noi o Lumina Intelectuala ce provine din partea cea mai nobila si cea mai subtila din noi insine sic are, prin subtilitatea sa pare sa fie o inspiratie straina de noi: aceasta este Cunoasterea sau Lumina hermetica. Aceasta este Inteligenta hermetica, cea care rezolva in student micile probleme scolastice, care da artistului simtul artei, care da savanatului cucerirea

cercetarii nelimitate. HERMES este numele grec al latinului Mercur, il Callidus, Mesagerul Zeilor. Hermes este inca Egipteanul Toth, Trismegistul; este catolicul Sfantul Duh. Este si Lucifer, Purtatorul Luminii, Printul Ingerilor! Toate aceste nume sunt sinonime ale aceleiasi STARI DE A FI a Inteligentei umane, ale carei legi sunt inca ascunse oamenilor vulgari. Daca Lista vorbeste de oameni vulgari, din punct de vedere rational trebuie admisa existenta oamenilor non vulgari, deci existenta unor inegalitati intre oameni. In realitate oamenii sunt egali in putere, dar nu sunt de fapt deloc egali in manifestarile lor. Subiectul este delicat dar merita sa il confruntam altfel nu se va putea intelege niciodata ce inseamna dezvoltare verticala a fiintei. Tot de la Lista, dupa traditia egipteana si hermetica, avem: omul este constituit din urmatoarele elemente: 1 - un corp material, fizic numit KHAT, corespunzator latinului CORPUS si grecescului SOMA 2 - un corp mai subtil, un fel de proiectie a primului, numita KA si echivalent al latinescului IMAGO si grecescului EIDOLON 3 - esenta vitala numita BA, corespunzatoare latinescului ANIMA si grecescului PSICHE 4. - un principiu de aprindere, sau de caldura interna numit KHU, corespunzator latinescului SPIRITO si grecescului NUS 5 - complexul mentalitatii noastre ganditoare, depozitul ideilor si pasiunilor noastre, adica constiinta reprezentata rezidenta in inima si numita AB, corespunzatoare latinescului COR si grecescului CARDIA 6 - vointa creatoare numita SEKHEM, corespunzatoare latinescului VIRTUS si grecescului HIUMUS 7 - proiectia in camp astral a fiintei vii, numita KHAIBIT, corespunzatoare latinescului UMBRA si grecescului CHIA 8 - numele interior denumit REN, corespunzator cu latinescului Nomen ci lui VERBUM si grecescului LOGOS 9 - corpul spiritual luminos, etern si incoruptibil, numit SAHU, corespunzator grecescului PNEUMA si, prin functia sa speciala, lui SOMA PNEUMATICON a lui S. Paolo faimosului CORPO ASTRALE al ocultistilor si PERISPIRITULUI spiritistilor. Acesta din urma, SAHU, corpul luminos etern si incoruptibil, dupa egipteni se forma din KHAT, adica se nastea din corpul material, nascut dupa o PRACTICA FIZICA PARTICULARA, care constituie Micul Arcan al filozofilor, pe care toti inteleptii l-au tinut ascuns sub diverse nume si simboluri in operele cele mai obscure alchimiste si magice care ne-au parvenit. Nu suntem de acord asupra temrinologiei. La punctul 9 unde se vorbeste de corpul astral sau prespirit. SAHU este mai degraba asimilabil corpului gloriei, este adevarat ca in continuare autorul insusi scrie:conceptia arhaica egipteana a reincarnarii consta deci in nasterea, prin endogeneza, din corpul fizic, a SAHU sau Corpului Divin. Mortul se reincarneaza in Sahu, care este Corpul Luminos cu care Crsitos, in ziua Ascensiunii se ridica la Cer pentru a se uni cu Tatal Ceresc. Astfel, chiar si la taoisiti corpul fizic devine un creuzet al unei Alchimii organice ce elaboreaza propria nemurire, construind in sine un suflet ce supravietuieste dezintegrarii corpului. L a acest lucru concura Micul Arcan Filozofic si Marele Arcan Sacerdotal...

In mod clar in acest punct sunt evidente diferentele dintre psihologie si Arta Transmutanta (care este adevarata comoara pastrata in Masonerie, continutul esential al Arcei sale Sacrre). Este de o importanta fundamentala sa intelegem cum transferul propriei constiinte intr-un alt organ este finalul Artei, in timp ce limita psihologica este in imposibilitatea acestui transfer chiar daca se reuseste obtinerea acelor stari de constiinta diferite de cele comune care la randul lor determina perceptia arcanelor. Prezenta lucrare se limiteaza la partea psihologica evidentiind insa si aspectul transmutant. Spun stiintele traditionale ca exista diferite stari de ocnstiinta, in functie de planul in care se traieste. Masura este rumatoarea. Pentru cel ce traieste in quaternar exista o stare de veghe cand suntem constienti de noi insine ca entitati fizice, exista apoi o stare de vis si in sfarsit una de somn. Pentru cel ce a urmat initierea, starea fizica este o stare de somn, in timp ce starea de veghe exista intr-un plan diferit si anume in planul divin sau in planul ideilor (platonice), adica in planul cauzelor. Initierea este deci trecerea de la starea de somn la starea de veghe, din tenebre la lumina, de-a lungul vietii naturale, si in consecinta trecerea de la orizontalitate la verticalitate. Folosesc constant limbajul psihologic pentru a ma face inteles de cei mai multi, evitind astfel impovararea cititorului cu cercetarea lunga si descurajanta, pentru ca intentia mea este de a promova o intelegere si in consecinta o initiere de practici, altfel destinate a suporta trimiteri inutile si periculoase. In alegerea unui limbaj psihologic, il vom alege pe acela al psihologiei umaniste, acela al scolii lui Assagioli: psihosinteza, acea a patra forta a psihologiei care se ocupa de aspectele superioare ale omului, transpersonale si transcendente. Speram sa evita trimiterea obisnuita la stiinta, amintind ca Assagioli spunea ca este real tot ceea ce produce efecte care modifica tot ceea ce preexista. O emotie, un sentiment, un complex, un ideal, o intuitie sunt fapte reale pentru ca modifica realitatea. Idealurile, bune sau rele, au determinat sa actioneze indivizi sau colectivitati, dar cine a masurat vreodata, cine a cantarit un ideal?. Sa revenim la discursul central. In psihosinteza se foloseste un model al aparatului psihic (asa cum exista in toate scolile psihologice), care serveste drept suport, drept punct de referinta, folosirea lui este ceva pur didactic, intrucat psihicul este ceva exceptional de dinamic, in timp ce modelul este static. Sa examinam Fig. 4. Punctul central (n. 5) este eul empiric, eul ce percepe orice continut din campul de constiinta. 1. Inconstient inferior 2. Inconstient mediu 3. Inconstient superior sau superconstient 4. Campul constiintei 5. Eul sau sinele constient 6. Eul sau sinele superior, spiritual Inconstient colectiv. Trebuie precizat ca si continuturile campului de constiinta nu se pot identifica cu eul. Cand acest lucru se intampla, cum este cazul omului normal cu o dezvoltare psihica redusa, avem o identificare rand pe ran cu continuturile producind acea fragmentare a individului dupa cum se observa in viata de zi cu zi.

Campul de constiinta constituie acea parte a personalitatii noastre de care suntem direct constienti. Continuturile sale provin din lumea externa, constituind senzatii si imagini, dar provin si din lumea interna si sunt impulsuri, dorinte, sentimente, ganduri, etc. Acestea formeaza un tot de elemente psihice si de stari de spirit schimbatoare si in continua alternanta. Tot ceea ce provine din lumea interioara, provine din acea regiune a psihicului cunoscuta sub numele de inconstient. Inconstientul inferior (n. 1) este sediul activitatilor psihice elementare (care prezida viata organica a insticntelor fundamentale: sexualitate, autoconservare, autoafirmare, agresivitate), al complexelor psihice cu tonalitate afectiva (reziduri ale trecutului nostru individual si ereditar), al viselor sia ctivitatii imaginative elementare si inferioare, al diverselor manifestari morbide (fobii, impulsuri obsesive, idei delirante), al unor facultati parapsihologice nedenumite. Inconstientul mediu (n. 2) este sediul elementelor psihologice de natura similara celor din constiinta de veghe cand interine elaborarea experientelor traite si nasterea activitatilor viitoare. Inconstientul superior sau superconstient (n. 3) este zona dinc are provin intuitiile, inspiratiile de natura superioara (stiintifice, filozofice, artistice), creativitatea in orice domeniu (in special in aceea geniala). In starea latenta este zona in care rezida energiile superioare, facultatile si puterile supernormale. Sinele transpersonal. Originalitatea psihosintezei nu se limiteaza la recunoasterea a trei zone sau nivele ale inconstientului, ci in afirmatia unui SE transpersonal adevaratul centru permanent al fiintei umane. Am spus mereu de ce eul empiric. Eul asa zis constient-pe langa faptul ca se confunda cu continuturile schimbatoare ale campului de constiinta fluente neincetat - adesea par sa dispara, cum se intampla adesea in somn, in lipotimii, in cursul hipnozei si narcozei. Acest eu care exista si nu exista in raport cu cauze organice si psihologice, in realitate este un reflex, o proiectie asipra Sinelui permanent. Acestui eu i se imprima toate interesele omului de astazi. O serie intreaga de marturii ne confirma existenta sa si multi sunt cei ce afirma ca au avut in forma permanenta sau tranzitorie constiinta Sinelui, perceptia sa directa. Istoria umanitatii ne da o lista interminabila cu acestia si toti atesta in concordanta ca exista o sfera de experiente diferite de cele ale constiintei omului normal, care are caractere, intensitati, valori si efecte complet diferite de cele ale lumii psihologice, formata din emotii, sentimente, imaginari, concepte, idei, etc. Mi-a spus Assagioli intro zi, in timp ce eu il interogam cu nerbdare cu privire la dovezile stiintifice (sic!) ale realitatii SINELUI: NU EXISTA O PROBLEMA A SINELUI, EXISTA O REALITATE VIE CA PROBLEMA EXISTENTIALA SI EXPERIMENTALA; si in timp ce eu asteptam cine stie ce dizertatie imbogatita de citate, referinte si date, dumnealui a trecut la alte subiecte. Doar mai tarziu am inteles pe deplin ceea ce voia sa imi spuna, validitatea afirmatiei sale si chiar stiintificitatea raspunsului sau. Este inutil ... putem crea o frumoasa filozofie a Sinelui cu atatea si atatea rationamente speculative unde putem introduce orice, din religii si filozofii, atat orientale cat si occidentale...Sinele ramane o problema existentiala, si astfel va fi infruntat pentru ca nu mai astfel devine experimentabil. Pentru a obtine constiinta Sinelui, exista numeroase cai, fie cele propuse special de psihosinteza, fie procesul de individualizare al lui Jung, fie caile propuse de

ezoterismul religios, de gnosa si, tineti mine, de Masonerie, care in realitate nu propune altceva omului liber si de bun simt decat sa bata la usile sale. Inconstientul colectiv (n. 7) este tot ceea ce exista dincolo de linia de contur a figurii. Aceasta indica faptul ca nu exista o separare neta intre interior si exterior, ci o semipermeabilitate apta sa favorizeze un continuu interschimb de energii psihologice de orice ordin si grad. Acest interschimb interinve intre psihicul unei fiinte umane si cel al altora, intre psihic si ambientul psihic general (numit chiar de Jung inocnstient colectiv). Dupa Assagioli, distinctiile de functii si de valoare ce se intalnesc la diferite nivele ale realitatii psihispirituale a individului, exista si in afara lui, adica in incostientul colectiv. Exista deci un interpsihism ce izvoraste si din faptul ca psihicul nostru este un sistem deschis si nu inchis cum ar putea sa para. Pentru acest motiv suportam influxuri dezirabile sau nu, atat la nivel constient cat si inconstient, si viceversa, exercitam o actiune similara in mediul psihic. As dori sa subliniez acest fapt pentru ca actiunea pe care o propunem la venirea Noii Ere se bazeaza chiar pe interpsihism. Normal, din motive de spatiu, nu vom traduce in limbaj ezoteric cele afirmate pana acum, si pentru ca nu ni se pare oportun sa transforma un discurs comprehensibil intr-unul imposibil de transpus in actiune. Dorim, de asemenea, sa adaugam ca existenta unui psihic colectiv, a unei stari psihice originare inaintea formarii individului autoconstient, adica constient de propria separare de ceilalti, ni s-a demonstrat prin studii realizate pe animale sau populati primitive, ai caror componenti poseda o individualitate si o autoconzstienta rudimentare. Studiul acestui interpsihism ne evidentiaza doua modalitati ale sale: una normal ace trece prin cele cinci simturi clasice si una extrasenzoriala sau parapsihologica de tip elementar, ca raport telepatic continuu intre indivizi ai aceleiasi colectivitati, asa cum s-a demonstrat prin observatiile realizate de exemplu asupra vietii in musuroaile de termite sau in comunicarile la distanta intre membrii triburilor primitive. Dar exista si un interpsihism de tip superior cand se verifica la nivel de inconstient mai inalt si este amplu documentat de biografii ale initiatilor, profetilor, misticilor, sfintilor, etc. Acesti indivizi manifesta facultati vindecatoare, clarvazatoare, de bilocazie, de levitatie, de materializare, etc.: facultati aparent analoge celor ale primitivilor, in realitate diferentiate diferentiate de un caracter special, adica produse de vointa devenite deci constiente, in timp ce la primitivi au ramas inconstiente. Pentru a completa tabloul, vom examina acum functiile psihicului, folosind diagrama in forma de stea din Fig. 5. Deja Jung scrisese ca functia psihilogica este acea forma de activitate psihica ce ramane fundamnetal egala cu sine insasi in circumstante diferite. El a distins patru functii si anume gandirea, simtirea, perceptia senzoriala si intuirea. Dupa Assagioli in schimb, functiile sunt urmatoarele: 1) Senzatia, 2) Emotiasentimentul, 3)Impulsul-dorinta, 4) Imaginatia, 5) Gandul, 6) Intuitia, 7) Vointa. In psihosinteza se pune un accent particular asupra vointei, neglijata de marea parte a psihologilor, astfel incat Assagioli obisnuia sa o numeasca cenusareasa psihologiei. Aceasta permite sa se dirijeze interpretarea si interactiunea celorlalte functii si de aceea se gaseste in centrul diagramei, asemeni unui filtru indispensabil

oricarei activitati. Din contra, este bine stiut cum in stiintele ezoterice vointa ocupa un loc predominant. FIG. 5 1) Senzatia, 2) Emotie-sentimen, 3) Imaginatie, 4) Impuls-dorinta, 5) Gand, 6) Intuitie, 7) Vointa, 8) Punctul centra: Eul sau Ego-ul. Pentru a intelege pe deplin ce semnifica o verticalizare a fiintei, adica trecerea de la orizontalitate la verticalizare, vom recurge la cinci scheme ce ilustreaza diversele nivele in care se gasesc oamenii. 1) Omul non evoluat. Acesta reactioneaza numai la sensoperceptii, la impulsuri, la instincte. Eul nu este perceput (si in consecinta nu exista) ca si centru al constiintei si constientei, exista insa o identificare confuza cu continuturi din campul constiintei inconstientului mediu si inferior. Este evident ca, nefiind un eu organizat, vointa exprimata de acest tip de umanitate este pur si simplu doar un raspuns mai mult sau mai putin partial de instante psihice constiente si inconstiente. Acestor subiecti li se aplica perfect superego-ul freudian (a nu se confunda cu superconstientul, si nici cu SINELE); este vorba de o constructie artificiala asupra careia vom reveni imediat (Fig. 6) - Omul non evoluat. 2) Omul care se trezeste la constiinta propriului eu si care astfel incepe sa devina un centru unificant, astfel continuturile campului constiintei incep sa fie amplasate sub conducerea unui centru. Activitatea vointei este comparabila cu aceea intentionala, adica este pusa in actiune cu o finalizare mai mult sau mai putin constienta. In faza terminala a acestui stadiu omul recunoaste ca exista o vointa. Chiar si pentru acesti subiecti, ca si pentru cei descrisi precedent, capata o valoare importanta super eul, o instanta partial inconstienta ce are functie de autoritate interna in psihic. Este constituita din suma regulilor, tabuurilor, inhibitiilor, moralei, invatamintelor religioase, intelepciunii nucleului uman caruia ii apartine subiectul, elemente ce sunt vehiculate de figurile paterne, parentale, ale invatatorilor din scoala, de preoti si de toate acele figuri ce exprima o autoritate ce dicteaza regulile pentru viata in comun. Aceasta instanta psihologica, super eul, ce stabileste ceea ce este rau, care furnizeaza modele de comportament, care inhiba, etc., se intrupeaza progresiv si lent din nastere si apoi prin procese de absorbtie si internalizare din tot ceea ce am amintit anterior. (FIG. 7 - Omul care se trezeste). 3) Omul in evolutie. Aici eul devine autoconstient si incepe sa perceapa progresiv impulsurile provenite din inconstientul superior, identificindu-le. Vointa (la nivelul eului) se definitiveaza, astfel ca poate incepe munca de unificare a eului cu SINELE. Acest stadiu inseamna descoperirea de a poseda o vointa, atat in forma directa, spontana, cat si indirecta, dar este si cel mai periculos stadiuc e se traverseaza. Omul, la incheierea trezirii sale, este constient de eu ca o realitate unificanta, dar in acelasi timp devine constient ca poseda o vointa. Considerind unitatea sa izolata, el insusi ca individ unic, va putea vedea in vointa un instrument de utilizat pentru propriul avantaj si, in consecinta, pentru a-si trai propria viat conform semnificatiei tardive ce se atribuie in mod obisnuit unui astfel de termen, nefiind inca foarte clar auzite impulsurile ce provin din inconstientul superior. In acest caz eul va risca sa isi asume calitatile propriei vointe egoista si egocentrica. Numai invatind va putea sa depaseasca gravul obstacol si sa reuseasca sa isi transforme propria vointa in vointa altruista, pentru a dobandi caracteristica de puternica, aceasta posedind de ja pe cea de buna si in consecinta inteleapta. (FIG. 8 - Omul in evolutie - cerculetul desenat in jurul eului, indica vointa).

4) Omul evoluat. Isis plaseaza eul la nivelul SINELUI personal in superconstient, unificarea eului cu SINELE personal devine un fapt implinit. La acest nivel se obtine constienta de a fi o vointa: este stadiul in care vointa eului dobandeste caracterele vointei SINELUI personal, adica forta si intelepciune (FIG. 9 - Omul evoluat). 5) Omul total. Realizeaza trecerea de la constiinta SINELUI personal la cea a SINELUI transpersonal: stadiul in care se poseda o vointa perfecta si integrata VOINTEI transpersonale, pe care, pentru moment o intelegem la nivel rational si deci in mod limitat, dar pe care o putem experimenta (FIG. 1 - Omul total.). Daca examinam scalar cele cinci conditii umane prezentate mai sus, vom evidentia etapele drumului ce trebuie urmat pentru a activa o expansiune a constiintei. Aceasta expansiune de constiinta poate fi realizata in trei directii: - spre in jos prin explorarea inconstientului inferior sau favorizind inflorirea acestuia. Psihanaliza absolva cu distinctie aceasta sarcina. - in directie orizontala, aceasta solicita participarea si identificarea cu alte fiinte, cu lucrurile, cu natura. In aceasta directie se tinde spre fuga de propria autoconstiinta prin imersiunea in cea colectiva. - in directie ascendenta sau verticala catre nivelele superconstientului: se poate realiza in doua moduri diferite: primul ridicind cebtrul de ocnstiinta (eul) catre acele nivele; al doilea deschizindu-se energiilor ce provin de la nivelele superioare. Ne vom ocupa doar de expansiunea de constiinta in sens vertical: spuneam ca aceasta poate fi realizata in forma spontana si in forma provocata. Manifestarile spontane pot fi exemplificate prin manifestarile intalnite la geniile universale, adica la acei oameni eminenti in multiple campuri ( Leonardo Da Vinci, Pitagora). In aceste cazuri, centrul de constiinta (eul) si campul de constiinta sunt inalte, patrunzind intr-o mai mare sau mai mic masura in superconstient. Este diferit cazul geniilor partiale ce manifesta calitati de caracter specific (in arta, in literatura, in stiinta, in muzica, in tehnica). In aceste cazuri nu a existat o mutare a eului din campul sau de constiinta (adesea se observa o evolutie unilaterala, astfel incat anumite aspecte ale personalitatii lor sunt complet imature), dar a avut loc o patrundere, coborata din superconstient. In primul caz suntem la nivelul celui de al patrulea stadiu (vazut in forma dinamica, se intelege), iar in al doilea caz ne gasim in stadiul trei. Manifestari provocate prin proiectia de constiinta in superconstient pot avea un caracter tranzitoriu si permanent. Aceasta se obtine prin meditatie, prin concentrarea gandului abstract (matematicieni, filozofi), pe parcursul unor situatii de urgenta cu o puternica tonalitate emotiva (pericole) si chiar si prin utilizarea de droguri psihoactive. Este evident ca patrunderile tranzitorii experimentale au o valoare si o utilitate reduse, in timp ce o patrundere lenta si progresiva, ce se obtine prin procesul de identificare cu SINELE, este indicata chiar de catre Initiere. Problematicile si directiile fiind clarificate, putem examina forma pe care o adopta procesele de trecere intre superconstient si constiinta. Deoarece cartea doreste sa indice pur si simplu o schema de lucru ezoteric in Masonerie, este evident ca nu este posibila scrierea unui tratat de psihologie transpersonala; de aceea suntem nevoiti sa-i amanam pe cei interesati de studiile specifice referitoare la aceasta tema: ne vom limita chiar aici la cateva explicatii sumare. Tot ceea ce tine de o prezentare initiatica din aceste probleme, voi amana pentru nota 8. Inainte de toate prezentam aceste forme: intuitia, imaginatia, iluminarea, revelatia, inspiratia, creativitatea. Ulterior vom observa cateva din aceste aspecte.

1) Intuitia. Trebuie sa facem o distinctie intre intuitia inteleasca ca forma psihologica (a se vedea schema stelei) si intuitiile ce sunt rezultatul activitatii sale. Toate intuitiile au caracteristici particulare: sunt imediate, directe, sintetice, globale, fugitive. Aceasta ultima particularitate serveste drept criteriu diferential de cunoasterea mentala, care este analitica spre deosebire de intuitie, este mediata nu imediata, este progresiva. Intuitiile se pot manifesta la diverse nivele. Cele senzoriale reprezinta perceptia constienta a impresiilor ce provin de la cele cinci simturi si sunt produse de stimuli din mediul inconjurator, se desfasoara la nivel psihic personal si nu privesc inconstientul superior. Cele transpersonale sunt intuitii de idei in sens platonic, estetice, stiintifice, mistice, religioase. Se prezinta constiintei in doua moduri. Primul este aderent la semnificatia etimologica a cuvantului intueri, a vedea in interior, este vederea realitatii asa cum viziunea normala nu reuseste sa o perceapa. Al doilea poate fi comparat cu o sclipire ce coboara in campul constiintei si care este perceputa de eu. 2) Imaginatia este si ea inclusa in diagrama stelei ca o functie a psihicului, apta sa evoce si sa creeze imagini constiente si inconstiente. Opereaza la diverse nivele si este numita reproductiva cand este legata de nivelel sensoperceptive, creativitate cand este legata de nivelul gandirii si al intuitiei, mixta cand este situata la nivelul viselor. Adesea intuitiile se prezinta constiintei in mod abstract sub forma d eimagini ce poseda ca atare un continut adica ideea si o forma care are in mod obisnuit caracter simbolic. Un episod din viata lui Francisc din Assisi ne va putea clarifica conceptul. Cand Francisc s-a refugiat la S.Damiano pentru a scapa de persecutiile paterne, in fata faimosului Crucifix (care in acest caz i-a servit drept suport) a auzit o voce care i-a spus Mergi si restaureaza-mi biserica. Stim cu totii cum era biserica de atunci... dezordine, coruptie, uitare a oricarei invataturi evanghelice, jocuri de putere...Ce face Francisc? A interpretat ad literam iluminarea primita si a inceput sa faca pe siditorul bisericutei semidistruse. Lucrul in realitate era altul, interpretarea ce trebuia data frazei era simbolica iar Francisc a inteles-o mult mai tarziu! Imaginatia poate fi si izvor de iluzie cand este confundata cu realitatea aparenta pe care acesta o exprima; cand din contra este citita in esenta sa, este mijlocul de exprimare a unei realitati transcendente. Imaginatia nu trebuie confundata cu fantezia, aceasta este realitatea creativa a mintii si reprezinta puterea formatoare. 3) Iluminarea este o perceptie a Luminii revelatoare (Lumina masonica este in mod clar simbolul acesteia) ce se diferentiaza de intuitie deoarece, chiar si tragindu-se din aceasta, este mai ampla, mai durabila. Este de fapt o viziune ce demonstreaza natura esentiala si unitatea intregii realitatia sau a unor largi aspecte ale acesteia. Este important un exemplu pentru a depasi dificultatile de expunere, si il vom extrage din viata lui Buddha. Este stiut cum acesta a cautat inutil timp de multi ani cauza suferintei lumii, pana cand, intr-o noapte, in timp ce se afla sub faimosul arbore Bodhi, a reusit sa vada intr-o raza de lumina lantul cauzelor ce provoaca suferinta si chiar a vazut si cum sa distruga acest lant si sa obtina eliberarea. A fost un moment care i-a dat lui si milioanelor de discipoli solutia problemelor vietii. Iluminarea dopta aspecte diverse in functie de pereceptor si de structura sa, uneori prevaleaza frumusetea ca la Tagore, alteori cunoasterea ca la Gnostici sau filozofi (Plotin de exemplu), la misticii crestini se exprima cu iubire, adoratie, bucurie, beatitudine, extaz.

Sa nu uitam ca Fratii nostri din 700 si 800 au cautat aceasta perceptie in Masonerie si prin intermediul Masoneriei. 4) Revelatia. Este o experienta iluminatoare ce reprezinta o luare de constiinta neasteptata de ceea ce reprezinta omul. Are aspecte pozitive ce constau in perceptia potentialiatilor umane: este chemarea. Cand reveleaza aspecte inferioare ignorate de personalitate (umbra lui Jung), adopta o valenta negativa. Am vazut pe scurt cateva aspecte de contact cu superconstientul, aceste contacte nu sunt deloc lipsite de pericole: de aceea se recomanda o crestere a eului si nu o cautare tranzitorie de experiente. Scrie in mod just Assagioli: Este bine sa tinem cont ca aceste efecte pot fi daunatoare, iar acest lucru este valabil si pentru largirile de constiinta catre inalt. De fapt, eruptiile, uneori neasteptate si chiar violente, continututrilor inconstientului intr-o constiinta care nu este bine pregatita, pot produce exaltari: personalitatea se simte plina de forte noi, devine constienta de potentialitatile superioare inerente superconstientului si SINELUI. Realizarea unui SINE esential de aceeasi natura cu Realitatea suprema, a unui lucru divin, poate da un sens de exaltare personalitatii care isi creeaza iluzica ca este ea insasi la un nivel superior sic a este deja, inainte de a parcurge acel proces lung si necesar de transmutatie si regenerare, cel pe care l-a perceput si de care a devenit constienta in momentul iluminarii. O expresie extrema a acestei exaltari este afirmatia Eu sunt Dumnezeu. Aceasta iluzie si greseala fundamentala poate fi considerata o confuzie intre ceea ce este potential si ceea ce este acutal. Ar fi ca si cum o ghinda, avind iluminarea a ceea ce ar putea sa devina, adica un stejar urias, ar spune: Eu sunt un stejar. Din punct de vedere al potentialului are in sine tot ceea ce este necesar pentru a deveni, dar actual nu este, si este nevoie de intregul proces lung de germinare, de dezvoltare, de asimilare a elementelor ce provin din pamant, din apa, din aer si din soare. La fel se intampla si cu fiinta umana care dupa ce a avut o constienta vie a ceea ce ar putea deveni, a ceea ce este latent in ea, trebuie apoi-revenind, fiind inevitabil, la nivelul constiintei obisnuite, sa isid ea seama de durata lunga a intregii opere, complexe si plina de greutati, pentru a trece de la potential la actual si pentru a pune in practica aceste potentialitati. Alte efecte negative sunt o tensiune nervoasa excesiva si psihica produsa de energiile ce irump si conflictele ce apar intre continuturile medii si inferioare, constiente si inconstiente, si noile energii.

THENICI SI METODE
Cand o catedrala medievala trebuia sa fie construita si trei cioplitori in piatra erau intrebati ce fac, primul a raspuns intr-o maniera nepotrivita Dupa cum vezi tai niste pietre, al doilea a raspuns Imi castig si eu traiul pentru mine si familia mea, dar al treilea a spus cu bucurie Construiesc o mare catedrala. Faceau cu totii acelasi lucru, dar primul avea un sentiment de inutilitate din cauza naturii plictisitioare si umile a muncii sale, al doilea gasea ina ceasta un mic scop, al treilea a vazut adevaratul scop al cioplitorului in piatra: fara el catedrala nu putea fi construita si era patruns de bucuria participarii sale la o jumatate plina de semnificatie. Roberto Assagioli.

In momentele grele ale pozitiei sale existentiale orice om se intreaba cine sunt eu? (asa cum face si Ucenicul in Masonerie), incepe sa se trezeasca din toropeala conditiei visatoare a ceea ce este starea de constiinta obisnuita a fiecarei fiinte umane. Daca insista cu intrebarea, atunci incepe sa simta in interior o conditie de suferinta nu foarte bine definibila, acea sufeirnta ce vine din existenta ca pe un pamant strain, pe un pamant c enu este cel natal. In realitate omul care se trezeste se simte exilat pe pamant si simte ca patria sa este mult dincolo de starile de constiinta ce provin doar din exteroreceptii si enteroreceptii. Biocomputerul sau ii semnaleaza tot ceea ce este diferit, ceea ce este de cautat si de ragsit. Se naste atunci acea dorinta atat de bine descrisa de Saint-Martin si incepe cautarea, drumul spre descoperirea sau redescoperirea lumii sale pierdute. Calatoriile ceremoniilor initiatice de orice nivelale Masoneriei, atat de rau intelese, cautarea cavalereasca a Graalului, calatoriile continute in atata si atata literatura accesibila oricui, indica celui ce stie sa citeasca si sa interpreteze, drumul ce trebuie parcurs. O lume pierduta? Si unde este? Este o lume nu de ieri, ci de astazi, o lume paralela ce se poate (daca se doreste sis e stie) patrunde. O lume ce nu este interzisa nimanui si care impune conditiile necesare pentru a accede in ea. Acesta pe scurt este nucleul tehnicii reintegrative. Si atunci? Atunci, asa cum am spus precedent trebuie sa reusim sa includem in propria stare obisnuita de constiinta cea mai mare parte din spatiul inconstient, dilatind astfel progresiv campul constientului pana la includerea intregii zone a constinetului superior, aceea transpersonala, pana la transcenderea regatului dualitatii (domeniu neconstrastat al ratiunii) atat de bine exprimata de simbologia din templul masonic: cele doua coloane, cele doua lumanari, aprdoseala si bolta stelata, pardoseala cu patrate albe si negre, pentru a ajunge la unitatea fiintei, la globalitatea fiintei: SINELE. Aceasta este in sinteza tehnica reintegrativa. Daca enuntarea este simpla, clara, lizibila de catre oricine, nu este mai putin de ordin intelectual si atunci am dobandit o notiune in plus la cele multe pe care le acumulam zilnic si pe care le inmagazinam in depozitele naostre psihice si ramana colo in asteptarea unui apel, a unei asociatii mentale, care sa le recupereze. Dar intre functiile unui Ordin Initiatic (iar Masoneria este) exista si aceea de a afurniza propriilor membri un tot de forte plasmuitoare ce sunt pe calea cea buna a aspiratiilor liber alese de cel care a cerut initierea. In acest sens, de dobandire mult mai clara, mult mai neta a ideilor-forta, hrana psihica atent selctionata si pura, nu sunt suficiente cele doua batai in usa pentru deschidere. Intreaga noastra atentie, evaluarea noastra si deciziile noastre urmatoare, deci toate energiile naostre psihologice, vor fi dinamizate in directia esentiala (acea a reintegrarii) ce va impune fiecaruia dintre noi. - o atenta autoexaminare

- o asumare de constiinta fara prejudecati a intentiilor noastre reale si ale finalizarilor ce intetnionam sa le dam vietii prezente si care vor sfarsi prin a implica si alegerile noastre esentiale viitoare. Propunerea noastra nu este una pur si simplu notionala; nu propunem un fapt de cultura, ci un fapt vital. Sa ne apropiem acum mai mult de subiect. Reintegrarea semnifica a restitui ceva cuiva in pozitia sa, in drepturile sale, in puterile sale. Reintegrarea omului semnifica a restitui omului conditia sa originara, complet diferita de cea actuala. Dar care este originea omului? Care este natura sa reala? Iata necesitatea de a ne intoarce la capitolul doi, unde identificam in miscarea Rosa_ Cruce, sufeltul Masoneriei. Scrie Robert Ambelain: .. Dupa Fludd si Rosa+Cruce din sec. XVII, universul material se dubleaza intr-un univers subtil, infinit mai putin dens, care intr-o masura constituie acea misterioasa a patra dimensiune atat de scumpa stiintei moderne. Intr-un astfel de univers (tipic platonic) Inteligentele traiesc o viata libera aproape perfecta. Apoi, prin ratiuni nu foarte bine definite de filozofi (dar care se aduna in cea ma mare pare in dorinta de schimbare), ele se intrupeaza si coboara progresiv in universul material. Cu cat acestea se pierd, incetul cu incetul, notiunea si amintirea Unitatii lor originale (Iubirea ce constituia cimentul acestei Fiinte Colective) se dilueaza si se evapora simtitor. Procesul invers, adica Eliberarea de aceste fiinte incarnate din capcanele acestei lumi materiale imperfecte, respiritualizarea lor progresiva, renasterea lor in universul subtil constituie ceea ce rozacrucianii numesc reintegrare. Disperarii, izolarii individuale in invelisul carnal, ii va urma reconstructia Fiintei Colective Unice, care la origine era constituita din acele inteligente cimentate impreuna de o mare Iubire comuna si toatala. Atunci Rozacrucianii intentionau sa aplice aceasta teorie metafizica pe Pamant, sid e acolo s-a nascut planul formarii unui Stat Universal si a unei Uniuni a tuturor popoarelor intr-o solutie unica terestra. Realizarea acestui fapt in plan material semnifica, dupa Rozacruciani, sa facilitezi si sa accelerezi realizarea acestui alt plan in Lumea Subtila. S-ar putea defini Reintegrarea (draga Martinismului), ca o asumare superioara de constiinta din partea intregii totalitati a umanitatii, adica recucerirea faimosului Prim Adam... Acest acces la o lume superioara a gandirii, ar permite dobandirea de facultati spirituale si psihice absolut ignorate de umanitatea obisnuita individualista si risipita, pe care o avem in fiecrae zi sub ochii nostri. La randul lor aceste facultati transcendente sunt susceptibile de a modifica considerabil umanitatea fizica si asta din cauza acelei anumite reversibilitati de la spiritual la fizic si de la fizic la spiritual.; s-ar obtine astfel superomul, sacrul s-ar reflecta in sfarsit in mase. Trebuie notat (si este chiar interesant) ca aceasta notiune de umanitate totala, constituita de o singura fiinta colectiva, nu este straina gandirii lui Karl Marx sau celei a lui De Chardin... Daca dictatul ermetic al celelbrei Mese de Smarald Ceea ce este sus este asemanator cu cea ce este jos si ceea ce este jos este asemanator cu ceea ce este sus, nu este considerata o invatatura in zadar, inseamna ca niciun Mason spiritualist sau ezoteric nu va putea nega ca restaurarea omului individual nu implica si pe cea a omului colectiv. Construirea Templului Interior trebuie sa se dubleze si in aceea a Templului Exterior. Aceasta este invatatura initiatica continuta in celebra legenda a lui Zorobabele, dupa arhitectul si restauratorul Templului si de ci succesorul lui Hiram. Cei ce ridicau zidaria tineau mistria intr-o mana si spada in cealalta (Neemia IV, 17). Mistria (un instrument masonic) in mana dreapta simbolizeaza ConstructieMila (este sephira Hochmah), in timp ce spada in mana stanga simbolizeaza Distrugere_Rigoare (este sephira Geburah). Astfel, mistria in mana masonului este una dintre cele mai inalte imagini ale doctrinei sale, si anume Unitate in perfectionare - Iubire, iertare, uitarea lucrurilor desarte, transcendenta Spiritului asupra materiei. Cel ce ne-a urmarit isi va trage de acum propriile concluzii! Nu o exercitare sterila mentala (speculatie) propunem noi ca lucru in loja, ci meditatia. Sa spunem acum ce intelegem prin acest cuvant. Meditatia este un tot de tehnici apte sa ofere stari de constiinta diferite de cele obisnuite in forma permanenta sau tranzitorie pentru a caror realizare este indispensabila de la inceput posesia unui anumit echilibru al diferitelor functii psihice si posibilitatea de a le utiliza dezvoltindu-le la toate nivelele de existenta a fiintei umane. Starea meditativa, este o atitudine, un mod de a trai, obtinerea unei conditii in forma permanenta ce reprezinta un progres al fiintei in luarea in posesie a realitatii sale si a evolutiei sale. In meditatie exista diverse tehnici pentru obtinerea unor scopuri specifice. Avem astfel o meditatie receptiva, una reflexiva si una creativa. La baza tuturor sta mintea instrumentul ce poate fi considerat

activator vital. Prin intermediul sau putem ajunge la contactul cu marile noastre posibilitati si prin intermediul mintii putem aplica posibilitatile naostre si cunostintele noastre in avantajul lumii. Intr-o astfel de lume vom deveni canale, transmitatori, folosind gandul - care este energia pentru a dezvolta calitatile si atitudinile care, conform traditiei, sunt destinate sa predomine intr-o epoca data din evolutia civilizatiei. Psihicul nostru si spatiul psihic ce ne inconjoara sunt pline de forme gand care prin calitate si durata depind de lumea in care au fost create; de aceea, daca dorim sa lucram in mod constient, trebuie sa invatam arta de a ne folosi de mintea noastra si de gandirea noastra. Gandul este o energie invizibila, dar reala, pe care trebuie sa punem stapanire pentru a crea, dezvolta si activa o idee, o calitate, o lege de viata. Meditatia, tehinca fiind, consta in utilizarea constienta si deliberata a gandului pentru a atinge un anumit scop. Este bine sa reflectam asupra faptului ca orice actiune umana este rezultatul extern al unei activitati interne: ei bine, marea majorittate a oamenilor se lasa tarata de dorinte si ganduri necontrolate, chiar daca vin din inconstient sau sunt induse de exterior, dar care ne patrund din cauza atitudinii noastre pasive... Inflorirea civilizatiei de consum are legatura cu tot cceea ce este negativ si deriva din aceasta. Trebuie sa stim sa dezvoltam o viata interna pozitiva, sa devenim suveranii fiintei noastre ... sa ne construim Templul nostru interior (asa cum ne repetam de cate ori deschidem gura) astfel incat, gradual, vom putea exercita influxul nostru asupra intregului vietii psihice pe care o avem in comun cu umanitatea, adica asupra mediului psihic general, asupra inconstientului colectiv despre care am vorbit in capitolul precedent. Sa vedem acum tehnicile in particular: - Meditatie reflexiva = o activitate mentala disciplinata si directa, - Meditatie receptiva = tacere interioara, perceptii interne, intuitii, - Meditatie creativa = gandire clara sintetic - imaginatie - vointa - iradiere. Pregatirea fizica si psihica. Orice tip de meditatie necesita o parte pregatitoare prin care va trebui sa se obtina o stare de relaxare fizica, emotiva si mentala si in consecinta, trecerea de la extroversiune la introversiune. Pozitia in care se mediteaza trebuie sa fie comoda; de aceea fiecare o poate alege sezind pe un scaun sau pe o canapea sau intinsi pe spate. Pozitiile rigide (cum sunt cele predicate de Masonerie) nu sunt indicate deoarece sunt daunatoare, devin surse de neatentii si solicita o anumita sursa de energie psihologica pentru a putea fi mentinute. Pozitia clasica dictata de Schultz a vizitiului este cea mai potrivita scopului nostru. picioarele trebuie sa fie bine sprijinite pe pamant, calcaiele nu trebuie unite, picioarele vor fi paralele, iar planul scaunului nu trebuie sa exercite vreo presiune asupra coapselor. Coloana vertebrala in segmentele inferioare (scrolombar si dorsal jos) trebuie sa fie verticala, in timp ce spatele este arcuit si capul cade in fata. Se poate obtine pozitia corecta sezind si punind membrele inferioare in pozitia descrisa; ne indreptam apoi pe coloana (tot sezind)mentinind bratele despartite pentru a ne abandona si relaxa dintr-o data, coloana va adopta singura pozitia cea mai buna. In acest punct se ridica bratele inainte si se lasa sa cada antebratele pe coapse, astfel incat mainile cu palmele in jos sa nu se atinga intre ele. In acest punct incepe adevarata relaxare propriu-zisa. Pentru a obtine o relaxare valida, sunt indicate metode de relaxare mai cunoscute; aici ne vom limita la o tehnica ce a dat rezultate suficiente pentru meditatie. - se fac zece respiratii lungi inspirind lent (numarind pana la sapte) si expirind rapid facind sa cada toracele, inchidem ochii dind un efect distensiv corpului si psihicului. - se priveste propriul corp din exterior, se privesc bratele relaxate (mai intai mainile, antebratele, bratele si umerii), ne imaginam si simtitm pierderea de tensiune, apoi ne spunem bratele mele si mainile mele sunt grele (se repeta la inceput de sase ori; cand s-a obtinut un fel de automatism este suficienta doar o formulare). Se observa ulterior gambele si picioarele relaxate si simtim cum se instaureaza o stare de relaxare sid e greutate progresiv pe coapse, pe gambe si pe picioare. Gambele si picioarele mele sunt grele (si sa le si simtim astfel). Se repeta formul ade sase ori pana la dobandirea unui minim automatism. - ne imaginam capul, fruntea, pleoapele, fata si muschii masticatori relaxati (trebuie sa trecem in revista toate aceste segmente, sa incercam senzatiile de toropeala, de culoare, de abandon, de greutate, si sa pronuntam formula Tot corpul meu este greu. Repetam de sase ori pana la dobandirea automatismului. Dupa o anumita perioada de exercitiu se poate proceda la faza concluziva a carei schema o dam mai jos: 1) zece respiratii si inchiderea ochilor (vezi mai sus)

2) vederea propriului corp ca din exterior, scufundarea in acesta si simtirea si trairea starii de relaxare si de greutate, cand se pronunta formulele: - Bratele mele si mainile mele sunt grele, - gambele mele si picioarele mele sunt grele, - tot corpul meu este greu si relaxat, - sunt relaxati muschii bratelor si mainilor, - sunt relaxati muschii gambelor si picioarelor, - sunt relaxati muschii abdomenului ce percep miscarea respiratorie, - aud respiratia, - tot corpul respira, - respira abdomenul, - respira toracele, - totul respira, - respira pielea, - tot corpul respira. 3) se trece la faza de revenire ce trebuie sa incheie orice exercitiu (cu exceptia celor ce se executa inainte de culcare): - se misca mainile ca si cum ai canta la pian - se strang degetele in pumn - se face o respiratie profunda - se deschid ochii In acelasi timp cu distensia neuromusculara, relaxarea va produce si o distensie emotiva si mentala, si daca aceasta nu s-a intamplat, se reia exercitiul pentru a elimina si aceste tensiuni. Se va cauta sa nus e lupte sau sa nu se doreasca suprimarea sentimentelor, emotiilor sau gandurilor prezente in noi, ci se vor observa de sus, devenind observatori a ceea ce se intampla in interior. Procedeul este valabil mai ales in ceea ce priveste gandurile, deoarece mintea este in mod natural nelinistita. La inceput nu se solicita distensia imediat, deci este indicat sa trecem mai departe, pentru ca lucrul sa nu fie excesiv tulburat. Pentru a calma emotiile se pot evoca imagini de distensie si liniste, de exemplu suprafata calma si intinsa a unui lac alpin, sau suprafata marii perfect calme, sau o plaja izolata si linistita pe care ajung cu greu undele unei mari calme, sau imaginea unei pajisti verzi inconjurata de copaci, scufundata in calmul muntelui. In acest punct, eliminate fiind continuturile tulburatoare din campul constiintei, se reia controlul mintii prin una din formele de meditatie. Concentrarea este un element de importanta particulara. Daca nu o posedam aceasta se poate dezvolta cu exercitii pe care le putem gasi in cartile aflate in circulatie. Nu se asteapta momentul lucrarilor de loja pentru a incepe: se incepe imediat, tintind randamentul cel mai bun posibil in baza conditiilor preliminare descrise. Stapanirea mintii, si posibilitatea de concentrare, sunt factori ce se obtin cu un antrenament perseverent fara a fi descurajati de eventualele insuccese. Instrumentul (mintea) pe care il folosim se va lasa manevrat de cel ce este constient de mecanisme, si va dori cu adevarat sa se realizeze. Meditatia reflexiva. In realitate, acest tip de meditatie duce simplu la gandire. Trebuie sa fim foarte atenti, in general se intampla ca mintea noastra sa gandeasca spontan in reactie la anumiti stimuli si mereu in forma dezordonata, operind independent de vointa si uneori chiar si impotriva acesteia. Noi trebuie sa ne punem in masura sa ne formulam gandurile, sa ne gandim gandurile. Trebuie sa facem in asa fel incat mintea sa lucreze in forma coordonata si secventiala in jurul unei teme exprimate cu fraze prestabilite (ganduri - seme) sau pe simboluri, ajungind la o intelegere mai clara si mai profunda. Daca prin concentrare reusim sa controlam functia gandirii, menitnind-o in directia prestabilita, prin meditatia reflexiva trebuie sa facem in asa fel incat mintea sa se miste de-a lungul directoare desenate. Prima conditie pentru a dezvolta arta gandirii este de a supraveghea atent insusi procesul gandirii, de a ne da seama cand acesta incepe sa devieze sub impulsul senzatiilor emotive saua socierilor mecanice ce tarasc mintea departe de punctul de plecare. A doua conditie este sa persistam in aprofundarea subiectului deoarece dupa cateva secunde nise va parea ca fortele au fost epuizate. Daca insistam aprofundarile succesive ne vor uimi. Un spirjin particular sub acest aspect poate veni, punind pe hartie gandurile meditatiei si revenind la ele ciclic. Meditatia reflexiva ne ofera mari avantaje, primul fiind acela de a adeveni stapnii mintii, adica stapnii unui instrument al nostru de care nu suntem capabili inca s ane servim.Ne va da si maxima claritate asupra subiectului meditatiei, acel maxim pe care noi insine il detinem.

Intre exercitiile utile exista si acela al meditatiei reflexive asupra noastra care ne va face sa distingem intre autoconstiinta (constienta SINELUI) si elemntele componente ale personalitatii noastre. Este un exercitiu de importanta extrema care se rezuma in acela al dezidentificarii si identificarii (procedee - baza a cautarii Ucenicului). Un alt exercitiu este acela al identificarii nivelului evolutiei obtinute. Meditatia receptiva. Este foarte importanta chiar daca riscurile sale sunt evidente. Trebuie inainte de toate sa stabilim prin ce difera de tipul de meditatie precedent si sa ne imaginam mintea ca un ochi interior. In meditatia reflexiva, ochiul mintii este indreptat orizontal, observa tema, gandul-sema. Inc ea receptiva, este indreptat vertical si incearca sa discearna ceea ce este superior constiintei obisnuite. Acest tip de meditatie trebuie sa fie intotdeauna o activitate mentala constienta si controlata si se diferentiaza mult de simpla receptivitate psihica de influente cu caracter emotiv, imaginativ si fantastic, cu care este adesea confundata. Trebuie sa fie intotdeauna precedata de fazele de pregatire a concentrarii, chiar si prin lecturi adecvate de dezidentificare si elevatie a centrului de constiinta pentru a obtine atitudinea de observator. Odata obtinuta aceasta Stare se trece la cea de tacere care se obtine prin eliminarea oricarei activitati spontane a mintii pentru o anumita perioada de timp. Tacerea este conditia fundamentala fara de care nu este posibila inregistrarea influentelor superioare. A obtine si a mentine tacerea interna - scrie Assagioli - este o sarcina dificila ce solicita perseverenta si determinare ferma.; este un act de vointa foarte sustinuta. Mecanismul nostru psihologic nu este obisnuit cu o asemenea disciplina, se tulbura si incearca safuga. Un val de impresii, senzatii, imagini, emotii si ganduri invadeaza campul constientei si incepe o lupta violenta pentru stapanirea acesteia... Nu este necesar sa recurgem la o actiune drastica... Exista mijloace diverse pe care le putem folosi. Unul este repetarea cu insistenta a unui cuvant sau fraza, un altul este repetarea unei imagini si pastrarea acesteia foarte clara si ferma in centrul constientei... In alte cazuri poate surveni o senzatie de ingreunare si de somnolenta. Acest lucru trebuie evitat energic deoarece nu favorizeaza receptarea impresiilor superioare si se poate revarsa intr-o forma de medianitate psihica, desi desirabial foarte periculoasa. Odata atinsa faza taceriie fective, se obtin perceptiile. Acestea se pot obtine in moduri diferite: vizuale, auditive, senzitive sau de contact, inspirative de actiune, atat in timpul perioadei imediat urmatoare, cat si in perioadele succesive. Acestei faze trebuie sa ii urmeze cea a inregistrarii, posibil in scris, astfel incat perceptia sa poata fi imbogatita. Aceasta meditatie poate fi un mijloc valid pentru lucrarile de loja. fie ca se urmeaza tehnica tacerii libere (fara ceea ce a fost stabilit ca subiect specific de meditatie), fie urmaind tehnica tacerii cu ghid (adica operind pe un subiect sau tema predispusa). Tacerii de grup trebuie sa ii urmeze comunicarea perceptiilor receptate. Assagiloi insistam mai mult asupra acestei teme foarte delicate: in meditatia de grup exista o integrare cu calitati schimbatoare, si o protectie schimbatoare impotriva unor pericole prezente in meditatia receptiva. Exista marele avantaj al controlului schimbator si al fuziunii rezultatelor. Dar mai este si altceva: un ceva misterios, dar foarte real, ce este dat de insasi natura grupurilor. Folosind o analogie putin materialista, putem spune ca in grup intervine ceva simila unei combinatii chimice. Acest schimb de energie intr epersoane diferite fie pur partiala sau temporara, este diferit de simpla suma a componentilor grupului. Ne vom limita acum la a aminti ce ams cris despre eggregore. Meditatia creativa. Consta in utilizarea tehnicilor meditative precedente pentru a formula corect ceea ce se doreste a fi creat, imaginat, inviat si topit: gandul sau ideea creata. Aici se utilizeaza mai intai de toate functia imaginativa in stransa relatie cu celelalte functii psihice. Iata diferitele stadii ale meditatiei creative: 1) Clara conceptie si formulare a Ideii. 2) Utilizarea imaginatiei pentru imbracarea ideii intr-o forma (simbol), 3) Invierea ideii sau imaginii cu caldura sentimentului si forta de propulsare a dorintei, 4) Utilizarea vointei pentru a dirija intregul proces. Daca dorim, de exemplu, sa aplicam meditatia creativa in scopul de a favoriza procesul evolutiv al umanitatii, vom parcurge urmatoarea schema: - Pregatirea adica relaxarea fizica emotiva mentala, - Meditatia reflexiva asupra unor idei sau ganduri in raport cu scopul pe care ni-l fixam, - Meditatie receptiva pentru a obtine o imbogatire a campului nostru de intelegere, - faza creativa propriu-zisa in care este creata si vizualizata forma gandului, materializarea acestuia.

- difuzarea prin iradiere (vezi apendix-ul)- recuperarea. Acestea sunt bazele pe care se realizeaza o munca prolifica atat pe orizontala cat si pe verticala. In realitate astazi, in loje, se realizeaza o lucrare reflexiva ruinata de logoreea multor oratori si de jocul dinamicilor psihice ce se dezvolta in grupuri unde nu este loc de sfarsit pentru procesul de integrare sau dezintegrare. Munca va trebui deci purificata si rectificata prin utilizarea tehnicilor potrivite , iar acest fapt va fi completat cu meditatia creativa: singurul raspuns masonic la nevoile de astazi, adeevaratul aport pe care Masoneria il poate da progresului lent al Umanitatii, careia Masonii ii apartin, in care Masonii continua sa s emiste, sa sufere, sa se bucure.

LUMEA MASONULUI
Templul este ca sic erul in toate proportiile sale (Inscriptie pe un fragment din Templul lui Ramses al II-lea)

Templul este spatiul sacru. Templul este locul unde se tin sedintele lojelor sau capitolele Masoneriei, in sens primitv se intelege un spatiu sacru. Templul masonic asa cum il cunoastem astazi, nu exista pe vremea masonilor operativi. O loja se constituia la inceputul lucrarilor Operei de zidarie si se risipea la inceheirea acesteia. Masonii, cand se reuneau in loja, alegeau un loc oarecare: odata siguri ca sunt la adapost de ochii si urechi profane, expertul trasa un dreptunghi cu gips sau carbune, unde erau desenate simbolurile soarelui, lunii, coloanelor J si B si un patrat, un compas si un fir de plumb erau asezate intre varfurile coloanelor. Maestrul de Ceremonii aducea pe marginea dreptunghiului, treis fesnice aprinse de catre Maestru si de Supraveghetori. Chiar si in perioada urmatoare lucrurile s-au mentinut aproape la fel, si despre acestea in cartile de Masonerie s egaseau frecvent ilustratii. Lucrarile erau deschise dupa o invocatie. Era aceasta un rit magic? Ramasite ale unor rituri magice antice? Noi credem ca da. Acelasi rit s-a repetat in epoci diferite, chiar si astazi, cand Masonii sunt constransi sa lucreze in conditii grele. Cine a operat intr-o astfel de maniera stie ce atmosfera particulara se creaza, deoarece ansamblul este puternic evocator. Templele masonice sunt simbolul primului Templu al lui Solomon din ierusalim si al celui de al doilea al lui Zorobabele, ce constituie arhetipurile. Al treilea Templu al lui Irod, din contra, nu intereseaza simbologia masonica. Pentru o lectura simbolica spiritualista si pentru o descriere arheologica a Templului lui Solomon, vom reveni in capitolul appendix. Aici dorim sa subliniem ca Templul reprezinta in realitate un punct de uniune intre energiile cosmice si energiile umane, acestea fiind intr-un timp si macrocosmos si microcosmos. Catehismul recita: - Care este forma lojei? Un dreptunghi. - Care este lungimea sa? De la orient la occident - Si latimea? De la miazazi la septentrion - SI inaltimea? De la fata pamantului la cer. - Si adincimea? De la suprafata pamantului la centrul sau. Alte ritualuri raspund De la Nadir la Zenith si evident nu se schimba nimic in semnificatie. Templul deci, ca reprezentare a universului considerat ca un cosmos organizat, totalizeaza spatiul in toate directiile si dimensiunile sale.

Astfel se vede (in FIG. 11) si se intelege ca Templul este un punct de convergenta a intregului univers dinc are noi suntem o particica infinita. Si in centrul sau - dorim sa repetam - converg spre uniune spiritul universal si cel al omului. In lojele noastre se uita adesea firul de plumb si pozitia acestuia care din centrul Stelei Sclipitoare cade in centrul Templului. Firul de plumb simbolizeaza aici Axa Lumii, acea axa in jurul careia este asezat intregul univers. Firul de plumb cand cade exact deasupra inimii unui Mason ce urmeaza sa devina Maestru, il pune in comunicare directa cu universul, folosind loja ca intermediar. Sub aceasta optica, punctul de intersectie a axelor Est-Vest si Nord-Sud este punctule chilibrat din Templu in care Masonul se situeaza si unde are loc si se indeplineste maxima interactiune macro-microcosmica. FIG. 11 - orient sus nord sud jos occident. Acest punct este situat in cosmos, iar limitele sale reprezentate de cele patru puncte cardinale, sunt proiectate spre infinit si formeaza o imensa cruce cu brate egale, Crucea semnelor cardinale active (FIG. 1) Bratul indreptat catre Orient este sustinut de semnul Zodiacal al Berbecului, unde soarele este in exaltare si Marte, care este in casa lui, ii confera energie si dinamism. In semnul Berbecului Soarele depaseste ecuatorul celest pentru a-si incepe ascensiunea, trezind natura din toropeala iernii, si facind sa renasca viata peste tot. Pentru egipteni, si nu numai pentru ei, simboliza inceputul anului si chiar sia stazi Masoneria de rit egiptean sarbatoreste noul an la echinoctiul de primavara. Dar nu-i suficient, Berbecul, simbol de comanda, este si capul turmei, analog toti marii Jerofanti din trecut erau legati de pastorit sau erau reprezentati ca pastori. Cristos, la nasterea sa, a fost intampinat de pastori, Mise a fost pastor al Gerofantelui Jetro si ducea la adapat oile celor sapte fiice ale sale (cele sapte virtuti), Mitra era reprezentat ca pastro sid aca privim bine bijuteria Mestrului Venerabil, care este un patrat, se vede cum aceasta analog, corespunde coarnelor Berbecului. Acest semn este un semn de foc, Marte in Berbec exprima (pozitiv) directie, energie, entuziasm, indrazneala, vitalitate, miscare. Opus Berbecului este semnul Balantei, un semnd eaer si inteligenta. Acesta este punctul zodiacal unde Soarele apune, este de aceea in Occidentul Templului sia colo este asezata poarta de intrare din lumea profana in lumea scara. Balanta are pe Venus ca domiciliu si Mercur in exaltare, exprima conceptul de miscare de expansiune, de elevatie, de echilibru, de perceptie a armoniei frumusetii. In occident sta Supraveghetorul a carui bijuterie este nivela, balanta justitiei si a corectitudinii. Al treilea brat este reprezentat de semnul Cancerului (Racului), care este domiciliul Lunii, marcheaza punctul cardinal Sud si este un semn de apa. In acest semn razele Soarelui ajung perpendicular pe pamant si pentru aceasta bijuteria Supraveghetorului (ce ocupa punctul Sud) consta intr-un fir cu plumb. Cancerul exprima conceptul de uniune, fraternitate si germinatie subterana. Este un semn cu un puternic continut psihic, iar Luna, simbol al fecunditatii (prin intermediul imaginatiei), ii confera aceasta putere creatoare. Pentru imaginatie revenim la capitolul sapte al tratatului nostru. Tovarasii (iesiti din intunericul Nordului, din regatul incercarilor si sacrificiilor pentru macinarea pietrei brute) stau in Sud; folosind puterea creatoare a imaginatiei isi vor putea prelucra realitatea.

Al patrulea brat ne da Nordul, obscuritatea, absenta luminii ( Ucenicului Lumina ii provine din propria fiinta). Elementul este Capricornul domiciliu al lui Saturn. Aici stau Ucenicii, si sub Saturn invata marelel secret al tacerii interioare. Acests emn de paman exprima momentul inceperii ascensiunii, perseverenta, rabdarea, constanta, drumul lent in sens ascendent. Este evident cititorului ca acest caz in realitate nu exista in Stiinta Sacra, unde totul corespunde, totul este la locul sau. Este evident ca nu mergem pana la capat cu discursul astrologiei Templului, facut in alte lucrari de altii, la indemana tuturor prin simpla aplicare. Aici este suficient sa dam ideile, sugestiile de la care se pleaca, pentru a obtine starile de constiinta diferite care - largind campul constiintei diferite - in realitate sunt unicele mijloace ale unui proces ascendent si evolutiv. Sa te simti un punct in infinit, sa simti in acel punct confluenta energiilor cosmice si sa iti topesti propriile energii in acestea si cu acestea sa obtii, chiar si pur tranzitoriu fuziunea microcosmosului in macrocosmos si viceversa, sa te simti unul in tot si totul in SINE este exemplul uneia din starile de constiinta de care vorbim. Trasam acum o schema de lucru ce trebuie urmata in loja sau individual, pentru a obtine constienta fiintei in punctul geodezic cunoscut doar Fiilor Vaduvei. 1) Pregatirea asa cum este indicata in capitolul VII (pregatirea este fundamentala pentru reusita oricarei lucrari). 2) Asezarea noastra in interiorul spatiului sacru al Templului masonic, si simtirea in spatiul sacru. Este evident ca singuri este indicat sa lucram in decubit dorsal (in acest caz sa ne simtim imediat in spatiul sacru si sa vizualizam apoi Templul in care se lucreaza). 3) Sa ne simtim un punct in cosmos. 4) Sa vizualizam ca din acest punct ( noi insine sau din centrul pieptului nostru corespunzator plexului solar) pleaca patru raze de lumina ce merg la infinit la Est, Vest, Sud, Nord. Pentru unii va fi util sa continue lucrul dind viata altor doua raze: una deasupra, alta dedesubt. 5) Sa ne simtim investiti cu energiile ce provin din cele patru puncte ale spatiului: din Orient, de la vointa; din Occident, de la armonie si frumusete; din Sud, de la puterea creatoare; din Nord, de la constanta si perseverenta. Sa simtim aceste puteri in SINE. 6) Sa simtim in centrul pieptului o toropeala ce se imprastie in tot corpul, ca expresie a fuziunii energiilor. 7) Sa ne simtim unul in tot si tot in unul. Sa ramanem in aceasta conditie de constiinta pentru un timp propriu, traind o situatie de plinatate sentimentala, mentala si spirituala. 8) Sa urmam faza revenirii asa cum este indicata in capitolul VII. 9) Sa scriem in propriul jurnal rezultatul experientei traite. 10) Sa comentam experienta traita in sesiunea urmatoare. Un Maestru Venerabil care va conduce aceasta lucrare, va putea aduce toate acele modificari pe care le va considera oportune, dar fara sa altereze esenta lucrarii insasi. In acest punct este indispensabil sa clarificam ce intelegem prin simbol: este un limbaj la care omul apeleaza pentru a se referi la concepte ce nu-i sunt deplin comprehensibile. Simbolurile pot fi conventionale cand le atribuim un semnificat conventional, si accidentale cand relatia ce intervine intre semnificat si semnificant este ocazionala si contingenta. Simbolurile ce se gasesc in Masonerie au din contra, un

caracter universal, adica prezinta o valoare generalizata, chiar putindu-si asuma o pluralitate de semnificatii in raport cu experiente subiective. Aceste simboluri universale, dupa Jung, ascund arhetipurile, sunt deci de natura luminoasa si exercita asupra subiectului o actiune magica si anagogica (adica spre inalt). Assagioli spune ca prima lor functie dinamica este aceea de a fi acumulatori, in sensul folosit in electricitate, continatori si pastratori de sarcina energetica ce poate fi numita voltaj psihic. A doua functie importanta a simbolurilor este aceea de a fi transformatori de energii psihice. O a treia functie este aceea de a fi conductori sau canale ale acelor energii. A patra functie este aceea de integrare. Sa consideram acum celalalt aspect al Templului, acela al punctului in care converg toate energiile universale. Stim ca Templul masinic este sustinut de 12 coloane: acestea sunt cele 12 constelatii ale zodiacului astrologic, si proiecteaza pe pamant (si deci asupra Lojei) propriile influente. In realitate, pe langa constelatiile ce formeaza crucea cardinala, pe langa energia iradiata de aceasta, toate statiile energetice din sitemul solar aduc templului vibratiile lor particulare ce se activeaza in virtutea functiei simbolului sus definta; daca cel ce traieste in Templu este in masura sa le activeze si a tradus procesul in care a fost initiat din virtual in real. Timpul. In ritul din Memphis si Misraim anul este: 000.000.000. Nu este timp? Acela al Masoneriei este un alt timp fata de cel fizic, este un timp sacru, iar ritualul de deschidere si de inchidere a lucrarilor subliniaza acest fapt. De fiecare data cand se reunste cu alti Frati, fratele asculta urmatorul dialog. Maestrul Venerabil: Frate Prim Supraveghetor, ce ora este? I Supraveghetor: Frate al doilea Supraveghetor, ce ora e? II Supraveghetor: Este amiaza II Supraveghetor: Mestre Venerabile este amiaza in punct (astfel de cate ori se inchid lucrarile ritualul recita): Maestru Venerabil: Frate I Supraveghetor, ce ora e? Al doilea Supraveghetor: E miazanoapte plina! In unele ritualuri dialogul continua si in sfarsit Maestrul Venerabil intreaba inca odata: Ce ora e? Cei doi supraveghetori dau ora profana. Din acest moment, de la incetarea timpului sacru, chiar si locul (daca Templul nu a fost fixat) este desacralizat si revine la a fi un mediu ca oricare altul. Timpul sacru este cel care determina in realitate spatiul sacru, in care se manifesta Lumina sau orice alta forma de manifestare cu caracter asa-zid divin. Este important sa subliniem ca un initiat, in limitele timpului sacru, este receptacolul, templul, locul unde dumnezeu sau ceea ce se intelege prin acest cuvant se manifesta. Dar unde se realizeaza formele superioare de initiere, fiinta va realiza in sine in permanenta templul lui dumnezeu si nu va mai avea nevoiede timpi si locuri sacre, avindu-le de acum in SINE. Atat nu se poate tacea. Timpul sacru nu este continuu, ci discontinuu; este reversibil si deci de fiecare data cand se pune in evidenta determina ritualizarea evenimentului sacru ce se doreste a fi retrait. De exemplu nasterea initiatului din haosul personal, dupa ce a pus in ordine elementele ce il constituie, se ritualizeaza de fiecare data cand se pune in actiune acelasi rit ce intervine in timpul sacru adecvat determinat. Acest timp nu ritualizeaza doar mituri ci si locurile unde acele mituri se desfasoara, cum este pentru noi Templul lui Solomon din Ierusalim.

Initiatul traieste in doua timpuri ce difera marcant intre ele intrucat timpul sacru este mereu recuperabil si deci un fel de etern prezent mitic, in timp ce prezentul istoric este timpul din care initiatul tinde sa se elibereze. Aici este foarte importanta functia riturilor ce determina si conditioneaza aceste stari de a fi diferite ale masonului: el nu poate concepe ca atare daca nu intelege, daca nu iubeste si traieste ritualul cu acea intensitate magica necesara pentru ca aceasta fenomenologie sa se poata manifesta. Traind ritualul si lucrind pentru actualizarea propriilor potentialitati, masonul devine incet incet el insusi timp, loc sacru si va trai in acelasi timp in timpul sacru, fiind dobandita acea tinerete eterna ce urmeaza, abandonind prezentul istoric. Numai atunci el va realiza totalitatea SINELUI. Alte cateva simboluri pentru o alta lume. In mod clar Templul este o carte simbolica ce trebuie citita iar lectura ei este posibila cu anumite chei. Aici dorim sa indicam cheia numerologica, de extrema importanta intructa pe numere se bazeaza universul (vezi Pitagora si Cabala). In Templu sunt exprimate: Unitatea, Binarul si Ternarul, Quaternarul si asa mai departe: toate cele zece numere sacre. In Orient exista Delta Sacru, un triunghi cu un ochi in centru. Acesta este simbolul unitatii, al punctului de origine al oricarui lucru. Binarul care rezuma lumea profana in care omul se zbate, in caretraieste si adesea moare fara a putea iesi este lizibila in cuplurile opuse: cele doua Coloane, Cerul opus Pamantului, Soarele si Luna, Patratul si Compasul, Pardoseala cu patrate albe si negre, Piatra bruta si cea cubica ..., ternarul este evidentiabil in cei trei stalpi ce sustin loja: Intelepciunea, Frumusetea, Forta, Minerva, Venus si hercule sid e laturile lui Delta Scaru. Acesta exprima manifestarea universal acceptata a principiului unic si anume Tatal - Principiu, Fiul - Manifestare si Spiritul - Relatie intre Tatal si Fiul si chiar Creatorul, Pastratorul si Distrugatorul. Din cuplurile opuse se naste ternarul, ca principiu armonic si echilibrant. Quaternarul, expresie a doua perechi echilibrate de forte complementare, este exprimat, fara a fi materializat, de Crucea formata din axele orient - occident si nord sud, de cele patru elemnte: Foc, Aer, Apa si Pamant, prezente in cruce si in cele 12 coloane ce se subdivid in grupuri de cate trei pentru fiecare element. Elementele sunt forte sau modalitati vibratorii ce corespund celor patru planuri de existenta care, analogic, proiectindu-se in planul material, corespund celor patru stari: Solida, Lichida, Gazoasa si Radianta si celor patru elemente chimice: Carbon, Oxigen, Azot si Hidrogen. Quinariul este latent in quaternar, corespunde punctului central al crucii si este a cincea esenta. Ca semnificat analog are Steaua Sclipitoare, simbol al omului perfect si al arhetipului divin al omului; patru din varfurile sale corespund celor patru elemente, al cincelea varfului stelei celei de a cincea esente (Mercurul filozofic al alchimistilor). Este interesant de remarcat faptul ca in interiorul stelei sclipitoare sta litera G al carui centru corespunde organelor genitale ale omului si care pune totul in relatie cu generarea sub toate aspectele sale multiple. Hexagrama corespunde numarului 6 si se obtine din uniunea celor patru elemente intr-o singura figura. O alta expresie a lui 6 este Piatra Cubica. 7 este amintit de cele sapte planete, de Candelabrul cu sapte brate si de cei sapte Oficiali ai lojei. Numarul 8, simbol al infinitului, se regaseste in roza vanturilor. 9 rasare din subdiviziunile Mesei ce trebuie trasata, din piatra cubica cu varf si in sfarsit zece tot din Delta Sacru expresie a Tetractisului pitagoreic.

Neocupindu-ne aici de simbologia masonica, este suficienta aceasta trecere in revista si apelul la numerologie, care ( realizata corect de fiecare dintre noi) ne permite sa patrundem din lumea materiala a manifestarii, in cea suprema a ideilor.

RITUALUL MASONIC CA FAPT MAGIC

Daca vrei sa te inaltam, toti impreuna in casa, inmoaie-te, piatra, si noi iti dam forma patratului.: Ruckert.

Este indubitabil ca deschiderea si inchiderea lucrarilor este o opera magica in vederea activarii energiilor cosmice, telurice si ale operatorilor, asa cum este indubitabil faptul ca, in mod normal, Fratii ignora complet lucrul si se comporta ca atare. Aceasta este de inteles daca se tine cont de faptul ca orice loja exprima potentialul grupului ce o constituie si ca daca intr-o Loja Fratii se reunesc pentru lucrari masonice care au ca finalitate o lucrare in plan non ezoteric, deschiderea si inchiderea lucrarilor vor fi efectuate in forma si cu atitudinea ce deriva dina ceasta. Este naiv sa cream rupturi intre Frati, nu este masonic sa persistam in conflict, deoarece acest lucru manifesta - chiar si la cei asa-zis ezoterici - lipsa intelegerii Masoneriei in intregul sau. Dar daca unii Frati se reunesc pentru o lucrare ezoterica, atunci cu adevarat intreaga Opera si modul de operare adopta un caracter magic, si atunci efectiv se impune schimbarea d eplan care face acelasi lucru ceva complet diferit. Nu exista dubii asupra originii magice a ritualului. Acelasi Porciatii ne-o aminteste in volumul sau dedicat primelor trei grade aducind putin cu Wirth: Prin ce virtute particulara un spatiu oarecare se putea transforma intr-un sanctuar iluminat de prezenta Marelui Arhitect al Universului? Ritualul ne da un raspuns indirect prescriind: izolati spatiul de orice comunicare cu exteriorul, asigurati0va ca sunteti toti initiati; dupa ce au fost luate aceste precautii cu cea mai mare atentie, trasati pe pardoseala in centrul salii un dreptunghi in proportiile 3 x 4 si dispuneti in interiorul acestui patrulater uneltele si emblemele gradului; apoi puneti in jur trei lumini: una la Orient, una la Occident si un la Amiaza si, odata indeplinit acest lucru, Maestrul Venerabil bate de trei ori iar cei doi Supraveghetori le repeta prin cea mai religioasa primire a celor prezenti. Astfel Spiritul coboara pentru a inspira Loja, ramanind in aceasta pana la inchiderea rituala a lucrarilor ce comporta disparitia materiala a oricarei urme a dreptunghiului. Acest ceremonial, pastrat integru in plin secol XVII, are intregul caracter al unui ceremonial magic, unde dreptunghiul tine locul cercului si depune pentru confluenta curentilor magici in sensul Masoneriei. In spatiul oricarei traditii initiatice, ritualul are mereu caracter magic si implica punerea in actiune de forte si energii conectind operatorii (sau operatorul) la lantul initiatic caruia ii apartin si egregorului lantului insusi. Acestea fiind spuse, polemica pare inutila si sterila, daca ritualul este un lucru gol, daca ritualul trebuie simplificat, daca ritualul trebuie adecvat: timpurilor moderne. Ritualul este un test initiatic avind drept scop introducerea operatorilor intr-o atmosfera si intrun plan diferit de cel profan, prin punerea in actiune de forte si energii oculte, de a permite contacte si luari de constiinta cu planuri in care operatorii au reusit sa patrunda si sa actioneze prin ele. Ritualul folosit pentru deschiderea unei loje masonice raspunde tocmai acestui scop, a fostc reat pentru acest scop si trebuie cu intelepciune sa fie folosit pentru atingerea scopurilor propuse. Aceasta atingere, este bine sa o spunem, este strans legata nu numai de structurarea ritualului, ci si de calificarile operatorilor ce il pun in actiune. Sa intram deci in miezul discutiei fara false pudori si fara atatea temeri, sa spunem deci cum stau lucrurile si cum trec in realitate, chiar daca acestea pot lasa pe cineva surprins si indignat. Ritualul de deschidere a lucrarilor consta in crearea unui cerc magic izolant, in crearea unui lant magic care sa fie in masura sa evoce fortele egregorice astfel incat sa poata amesteca acele forte cu enrgiile proprii individuale si sa primeasca rasplata dreapta. Ritualul de incheiere a lucrarilor consta in restituirea locului activitatilor sale normale (adica in relatie cu ceea ce se folosea in timpurile antice) si in eliberarea fortei coborate. Vedem mai bine acum ce este un lant si ce este un egregor. A) LANTUL

Cuvantul insusi ne indica o serie de inele unite intre ele. Lantul ocult este aproape acelasi lucru, numai ca in locul zalelor exista oameni si in locul fierului o materie diferita puternic iradianta. Elementul fundamnetal este deci omul oerant intr-un camp magnetic. Cand mai multi oameni se reunsec intr-o comunitate de intentii sau de interese sau de obiective ce trebuie atinse, ei constituie un lant si in acest sens lanturile existente sunt nenumarate, totusi va exista o rezerva in a da numele de lant celor ce, ca si Masoneria, adopta un aspect particular. Fiecare grup de Frati, fiecare Loja constituie un lant mai vast, central - egregorul - despre care vom vorbi ulterior - de care sunt legati. Daca consideram omul ca o pila, este clar cum un anumit numar de indivizi omogeni poat alimenta un rezervor de forta constituind si creind o centrala electrica foarte puternica. Ansamblul mai multor pile formeaza o baterie, un generator de curent si puterea ce deriva este in proportie cu numarul si calitatea pilelor. Conditiile ce fac puternic un lant si curentul de gandire saturata de forta psihica ce deriva sunt solidaritatea, iubirea reciproca, toleranta, intelegerea; in antagonism, ceea ce ne diminueaza eficacitatea sunt egoismul, intoleranta, ignoranta si indisciplina. Pein initierea rituala masonul este integrat lantului, devenind o celula, un inel constituent; da in acest fel egregorului calitatile pe care le poseda si in schimb acesta il va izola de fortele exterioare din lumea fizica si ii va intari laturile slabe, acea comunicare, a cea circulatie psihica de natura interioara ce s-a stabilit prin insasi initiere si care in acest caz adopta semnificatul unui ligament, al unei intrari in circuit. Din contra, desfacerea din lant se obtine printr-o ceremonie analoga (desi opusa) in scopuri, celei ce asigura legatura: anularea efectului initierii prin combustia intre coloane (echivalenta excomunicarii ecleziastice). Nu dorim sa mai zabovim asupra acestor principii, ce sunt de o evidenta uimitoare, mai ales dupa ce s-a dobandit constienta nu exclusiv intelectuala; dar dorim sa amintim ca un intreg ansamblu de rituri si simboluri proprii patrimoniului traditional masonic este desemnat cu numele de lant de uniune. Vom spune pe scurt ca exista o reprezentare dinamica a lantului, data de uniunea tuturor fratilor dintr-o loja, care, in general, la incheierea lucrarilor fara distinctie de grad si de sarcina, se iau de maini reciproc dupa ce si-au incrucisat bratele, schimbind sarutul fratern, un gand-sema, cuvantul semestral, etc. Acesta este lantul de uniune in care se manifesta cu mare intensitate energia egregorica, intrucat unind mainile se pun in contact intre ele respectivele campuri bioelectrice personale iar acestea la randul lor cu campul vibrator egregoric ce investeste si patrunde fiecare membru al lantului. Amintim ca alturi de Lantul de Uniune exista un alt lant dinamic, acela operativ ce este realizat numai de cei sapte oficiali ai lojei. Vom vorbi in alta parte. Exista si o reprezentare statica permanentaa lantului si este reprezentata de cordon (format din noduri de iubire) ce inconjoara intregul templu, pornind de la coloanele d ela intrare. Sa-i lasam pe Frati sa mediteze si sa completeze aceste simboluri si rituri binecunoscute cu siguranta de toti intr-un mod mai mult sau mai putin superficial, fara alte comentarii decat urmatoarele cuvinte (nu se stie de ce nu mai sunt pronuntate) continind esenta scopurilor |Masoneriei: ACEST LANT NE UNESTE DINCOLO DE TIMP SI SPATIU! LUMEA APARENTELOR TINE PRIZONIERE CORPURILE NOASTRE IN ACEST TEMPLU UNDE BRATELE NOASTRE SUNT IMPREUNATE! DAR SPIRITELE NOASTRE SUNT LIBERE DINCOLO DE ACESTE ZIDURI, DINCOLO DE FRONTIERE, DINCOLO DE MARI. MIEZUL NOPTII STA SA BATA! FRATI VIZIBILI SI INVIZIBILI PREZENTI CU TRUPUL SAU CU GANDUL, SA VEGHEM IMPREUNA SOMNUL OAMENILOR. FRATI CE MA INTELEGETI NOI SUNTEM PAZNICII UNUI SECRET ANTIC CE SE ASCUNDE IN INIMA UMANITATII INCA DINLEAGAN: NU EXISTA DECAT O SINGURA IUBIRE, CEA A VIILOR SI A MORTILOR, CEA A MUNCII SI FRUMUSETII, CEA A BARBATILOR SI FEMEILOR, CEA A NATURII SI A MARELUI ARHITECT AL UNIVERSULUI. INTR-O LUME IN CARE DOMINA MATERIA, FORTA SI MINCIUNA, SA FACEM JURAMANTUL SOLEMN DE A PASTRA MEREU INALTA SI LUMINOASA FLACARA IUBIRII UNICE SI A SPIRITULUI UMAN. SA RUPEM ACEST LANT, FRATII MEI, INIMILE NOASTRE VOR RAMANE UNITE. B) EGREGORUL Am amintit mai inti citatul din Wirth propus de Porciatti; in el se vorbeste despre un spirit ce coboara pentru a inspira loja, ramanind invizibil in mijlocul acesteia pana la inchiderea lucrarilor.

Despre care spirit este vorba? Fratele Sirius., intr-un articol aparut intr-o revista franceza scrie ca trebuie sa fie vorba despre ceea ce ocultisti numesc impropriu egregor sau, mai exact entitate colectiva sau Inteligenta Conducatoare a Ordinului, iar directorul revistei, regretatul Marius Lepage, elev si descendent al lui Wirth noteaza: Pentru cel care l-a cunoscut intim pe Oswald Wirth si care a practicat cu el si sub indrumarea lui, ceremoniile rituale - mai ales cele pe care le practica cu un ritual special direct derivat din traditiile operative - nu poate avea vreun dubiu asupra acestui punct. Oricat de puternic poate fi un egregor acesta nu poate fi niciodata suma gandurilor umane acumulate dupa o intentie precisa. Pentru O. Wirth riturile constituiau o posibilitate de contact cu Inteligenta Indrumatoare a Ordinului despre care vorbea colaboratorul nostru. Gandul sau asupra acestui punct nu poate fi deformat fara ca intreaga sa opera sa nu se raporteze la o glossa strict intelectuala dar inteleapta. Ce este un egregor? Cuvantul semnifica ansamblu, fiinta colectiva. Este forta generata de un curent sa spunem spiritual, alimentata la intervale regulate, ritmice. In practica, un grup de persoane legate intre ele de sentimente, idealuri, sange, aspiratii, in fine de caractere comune. Exemple de grupuri ce constituie egregori sunt familia, cluburile, partidele politice, intreprinderile comerciale, etc., fiecare actionind la nivel propriu. Este evident ca, asa cum exista o baza fizica a egregorului - lantul format de oameni - exista o proiectie in planuro diferite sau subtile a acestei baze; ansamblul constituie egregorul. Acesta este deci o fiinta artificiala traind in afara perceptiei, asa cum exista egregori generati de complexe de ansambluri amintite anterior, exista altii generati de religii, de asociatiile ezoterice, de Masonerie. Orice egregor fizic produce deci, prin actiunile sale, forte invizibile, fie cu caracter magnetic, fie cu caracter electric, fie cu caracter vital care sunt egregorii spirituali produsi de egregorii fizici. De exemplu o multime de credinciosi in rugaciune reprezinta un egregor fizic.: actiunea sa - normal este mult mai eficace cu cat este mai mult simtitta de catre toti si este condusa si indrumata de cel ce are puterile pentru un anume obiectiv - produce Egregorul Spiritual. Amintim din Ambelain: Egregorii sunt concepte vitalizate si acest lucru explica cum simplele asocieri umane cu caracter spiritual pot ajunge sa genereze un egregor, sa-i dea viata, sa-l faca sa dureze in timp prin repetarea riturilor ce il vitalizeaza. Ritmul vietii egregorice fiind asigurat mai ales de ritual poate suferi perturbari in raport direct cu perturbarile acestuia. Pentru acest motiv, odata ce ritualul a fost stabilit nu va trebui sa suporte modificari ulterioare (cel putin in partile sale fundamentale) fara sa se produca daune egregorului; acest lucru este valabil pentru formule, invocari si nume. Concretizarea egregorului , adica imaginea sa conventionala este data de vise sau sigilii caracteristice naturii sale, scopurilor si mijloacelor sale care, pentru afiliat constituie un tot unitar, o protectie, un suport, un punct de contact. Acest lucru este valabil pentru hexagrama, pentru cruce, epntru triunghi (de exemplu) in Masonerie. Sa vedem acum putin mai de aproape cum este reglementata viata egregorica. Viata materiala este asigurata de numarul de mebri, de disciplina lor, de unitatea lor si de respectarea stricta a riturilor vitalizatoare si co0nservatoare, chiar si curentele de simpatie si antipatie geenrate in lumea profana de actiunile lor contribuie la forta sau la decaderea lor. Viata oculta este asigurata de alte practici (sacrificii, vizualizari, curente mentale, lanturi de uniune, etc.). Vom incheia spunind ca egregorii sunt creaturi artificial create de gandirea umana prin intermediul unei unanimitati de intentii, sunt vitalizati prin rituri si sunt cu atat mai puternici cu cat sunt mai mari si mai intense impulsurile ce provin de la animatori. Pe langa aceasta, exista o componenta transcendenta, noumenica. In Colocviile de la Montreux ale Ordinului Masonic Mixt Dreptul Uman, aceasta parte transcendentala este descrisa astfel: In cartea lui Henoch Egregorii erau Ingeri Pazitori pe Muntele Hermon in asteptarea posedarii Fiicelor Oamenilor pentru a putea procrea Gigabtii. Fara sa dorim sa facem o exegeza, putem formula ipoteza ca Ingerii ce vegheau reprezinta energia exterioara in timp ce viitorii Giganti, initiatii vitalizanti prin intermediul dinamicii egregorice, sunt exact cei ce construiesc si care vor construi Templul Umanitatii. Cine citeste va sti - straduindu-se - sa dea o anumita valoare mitului aici evocat. Revenind la discutie trebuie s aspunem ca egregorii pot dobandi o anumita independenta, ca decad si se dizolva cand vitalizarea lor nu mai intervine (vrem sa amintim aici pe Iulian Imparatul Initiat numit Apostatul care in evocarile sale ale Zeilor pagani reusea sa obtina numai imagini palide si muribunde).

In realitate egregorul este constituit aproape la Imaginea Omului Unul si anume de: 1) un arkai (ideea eterna a lui Platon) care este spiritul, nous-ul, pneuma. 2) un suflet, (psiche, nephesh) care este sufletul colectiv al membrilor de la care primeste si carora le da impulsuri prin intermediul unei osmoze psihice. 3) de un corp subtil constituit din semne, sigilii, simboluri si din sufletul instinctiv al membrilor a caror ipostaza sau vehicol este. Chiar si in aceasta schema constitutiva regasim cele doua componente ale egregorului, cea transcendenta, externa omului, arkai ce s epoate concepe ca o entitate spirituala cosmica sic ealalta interna omului. Ni se pare aproape inutil sa rugam cititorul sa distinga egregorul religios sau initiatic de manifestarile sufletului colectiv (cele ce se formeaza de exemplu intre fanii aceleiasi echipe de fotbal in timpul meciului) deoarece acestea din urma sunt doar produse ale sufletului instinctiv. Ii indemnam pe Frati sa aprofundeze aceste note foarte importante pentru insasi viata Ordinului, pe care se fondeaza existenta Masoneriei si puterea sa reala. Ii lasam pe Masonii de complement sa viseze la alte imposibile puteri mai mult sau mai putin oculte. Aceste vise de conspiratori au adus in toate epocile, Masoneiei, numai valuri de antipatie, de discreditare si persecutie. Adevaratul Mason trebuie sa vrea sa stie sa se opuna constant unei asemenea false conceptii depsre puterea reala ce a generat, genereaza si va genera mereu daune Institutiei si care este mereu combatuta fara urma de nesiguranta pentru iluzorietatea si periculozitatea sa. Masoenria ii invita pe toti la o mare aventura care nu este dina ceasta lume! Restul este apanajul celor ce din Masonerie au doar hartia care ii numeste astfel.

NOTE DESPRE RITUALUL DE DESCHIDERE SI INCHIDERE A LUCRARILOR

Ceremonialul nu reprezinta altceva decat imaginea unei realitati mai profunde pe care noi trebuie sa o traim in noi insine cu scopul de a dobandi adevarata initiere, fara sa ne multumim cu ceea ce ne promite un simbolism inselator. Simbolismul are valoare numai pentru ceea ce ste in noi. Daca se limiteaza la a ne impresiona superficial, in Masonerie nu ar dobandi alta valoare decat cea pe care o detine in religiile profane sic are, prin intermediul sau, incearca sa emotioneze masele. O. Wirth

Nu vom retranscrie aici ritualurile in discutie, trimitem prietenii la volumul despre ritualurile simbolice ale Ritului din Memphis si Misraim sau ale oricarui alt ritual care este complet si nu mutilat. Inainte de deschiderea lucrarilor Fratii sunt in Sala pasilor Pierduri, si este importanta ca aici sa intervina o pregatire. Unii recomanda ca Maestrul Venerabil sa dea atingerea tuturor Fratilor, totusi nu consideram aceasta practica indispensabila. Este insa indispensabil ca toti sa fie prezenti inainte de inceperea lucrarilor si sa fie anuntat de catre Fratele Secretar sau de Venerabilul Maestru pentru a evita asteptarile indelungate sau mai rau accesul in loja la lucrarile incepute, fapt ce determina la toti o diminuare a tonusului obtinut prin pritual. O a doua regula este ca Fratii sa nu aduca cu ei problemele din viata cotidiana si atmosfera psihica a mediilor profane pe care sunt constransi sa le frecventeze sic are astfel ii indeparteaza de acea lume d epace si linsite ce trebuie sa existe in interiorul unei loje. Fratii isi lasa astfel in vestibului templului metalele adica acele caracterisitic individuale d enatura psihologica ce formeaza pesonalitatea identificnadu-se cu initiatul pur daca au permisul de acces in locul sacru. A lasa metalele echivaleaza astfel cu dezbracarea si aceasta golire nu are niciodata sfarsit intructa este realizata de toti Fratii indiferent de grad sau de sarcina. A treia regula este ca toti sa imbarce haina gradului pe care il au. In realitate lucrul esential este ca toti sa imbarce sorturile si manusile albe. In unele ritualuri Maestrul de Ceremonii ii invita pe Frati cu urmatoare formula: Frati, Maestrul Venerabil va cheama la lucru, fie ca sortul sa separe in voi inferiorul de superior, ca mainile voastre sa fie pure si fara pata. Sortul cu baveta ridicata este un pentagon, cu baveta coborata este un patrat. Ucenicul dupa cum se stie poarta intotdeauna baveta ridicata, ce-i acopera epigastrul, adica zona sentimentelor si emotiilor, in timp ce sprtul acopera organele genitale, lacasul pasiunilor sid orintelor. Aceasta acoperire are un semnificat precis de condensare si izolare in virtutea proprietatilor pielii dinc are este confectionat sortul. In consecinta are functie d eprotectie atat pentru individ cat si pentru ceilalti intrucat permite sa nu tulbure si sa nu fie tulburati, astfel incat sa poata fi mereu ei insisi. Evident cand se va putea cobora baveta (si aceasta incepind cu gradul de Tovaras) lacasul emotiilor si sentimentelor se deschide, dar atunci nivelul de autocontrol va fi dobandit iar constiinta senzoriala nu va mai fi periculoasa. Spune Ambelain pe un sort taiat corect si cu intelepciune se pot realiza trasee si rasturnari geometrice de cel mai inalt interes si foarte semnificative in ceea ce priveste Ordinul. Se adauga ca in urma cu cateva secole, cand Masoneria operativa detinea inca anumite traditii magice, se servea de un sort pentagramat drept fata de masa de altar pentru masa operativa. Incredintez meditatiei fraterne schemele incredintate mie demult. Vom repeta lucruri evidente si cunoscute, dar nis e pare important sa insistam in anumite puncte esentiale fara respectarea carora cu greu se paote intra in sacru. Inainte de deschiderea lucrarilor trebuie sa subliniem anumite puncte:

a) Pregatirea Templului si aprinderea focului. Maestrul de Ceremonii intra in Templu si controleaza ca totul sa fie in ordine, apoi procedeaza la iluminarea partiala aprinzind luminile Delta, ale Soarelui, ale literei B si lampile rituale de pe tronurile celor trei lumini ale Lojei. Dupa ritualul din Memphis si Misraim Maestrul Venerabil isis coate manusile si aprinde focul, adica o lumanare pusa pe un candelabru asezat in partea dreapta a usii de intrare. Maestrul de Ceremonii ia focul de la aceasta lumanare in timp ce Venerabilul Mestru o stinge fara sa sufle, se duce singur in Templu aprinzind cerul pus sub altar sau in dreapta acestuia. Ducind lancea in mana stanga iese si comunica Maestrului Venerabil ca totul este in perfecta ordine. Va amintim ca Maestrul Venerabil, aprinzind lumanarea trebuie sa aprinda focul intern sau natural: un foc existent in puterea si destinat activarii. Devine deci necesara o stare de constiinta in care chiar si vointa joaca un rol predominant. b) Folosirea tamaii.Parfumurile pot fi arse: a) in timpul deschiderii lucrarilor de catre Maestrul Venerabil; b) inainte de deschiderea lucrarilor, cand Fratii au intrat in loja; c) in cursul pregatirii Templului de catre Maestrul de Ceremonii. Cazul a) este intalnit in riturile din Memphis si Misraim, cazurile b) si c) pot fi incluse dupa cum considera Fratii in acele ritualuri ce nu folosesc rasina. Trebuie sa precizam pentru eliminarea echivocurilor, ca utilizarea tamaiei este o practica antica pagana adoptata de crestini incepind cu secolul IV. Ea are scopul de purificare a trupurilor subtile ale fiecrui Frate prezent si, sub acesta spect, poate fi echivalata cu o dezinfectare. Scrie Leadbeater in aceasta privinta: Este dezirabil, in interesul Oprei ca Fratii sa aiba in minte doar cateva emotii puternice definite si ganduri, dar in schimb au uneori cate 40 - 50 de mici vortexuri de activitate mentala si emotiva ce se invart toate ina celasi timp si fiecare reprezinta o mica tulburare sau dorinta. Este dificil pentru o persona sa realizeze o opera valida in timp ce este prezenta o asfel de stare... daca aceasta incearca sa obtinta o conditie mentala sau emotiva mai buna tamaia ofera un curent de forta vibratorie ce ajuta la iesirea din starea descrisa si la producerea d ecalm si fermitate. Dar tamaierea nua re doar scopul purificator. Utilizarea rasinei determina efecte stimulante sau favorizante pentru obtinerea unor stari particulare de receptie de constiinta. Sunt bine cunoscute corespondentele planetare ale rasinelor si cele ale planetelor cu fiinta psihofizica. Oricine va putea face compozitii mai oportune, aici ne vom limita la a aminti ca tamaia corespunde Soarelui, smirna Lunii, masticul lui Mercur, benzoele de Sumatra lui Venus, masticul lui Marte, benzoele de Siam lui Iov si stiraxul lui Saturn. Daca dorim sa vitalizam centrul intelectului putem folosi urmatorul amestec: tamaie 50 %, mastic 50 %; pentru a vitaliza centrul emotional: tamaie si smirna in parti egale; pentru centrul spiritual: tamaie si stroax in parti egale. Robert Ambelain indica urmatoarele amestecuri: Tamaie pulbere 3 parti Smirna pulbere 2 parti Benzoe pulbere 1 parte Zahar 1/2 parti Salpetru 1/2 parti. in total 7 parti a caror sinteza ar calma sistemul nervos si mental, ar avea puterea de a aduce pace sufletului si de a induce seninatate adunarii. c) Intrarea in Templu si iesirea. Marsul de intrare ghidat de Maestrul de Ceremonii se realizeaza in urmatoarea ordine: Ucenici, Tovarasi (Calfe), Maestrii, Oficiali, Demnitari, Maestru Venerabil, Acoperitorul intern. Marsul se realizeaza in sens orar, adica in sensul acelor de ceasornic, trecind mai intai prin Nord, apoi prin Orient, prin Sud si in Occident urmind in acest fel parcursul aparent al Soarelui. Rectangularizarea templului se realizeaza mergind in pas ritmic si lent in linie dreapta de-a lungul laturilor Templului si executaind conversii in grup in doi timpi in corespondenta cu unghiurile. Marsul se incheie dupa o rectangularizare completa si astfel fiecrae va ajunge la locul sau. Marsul de iesire este intotdeauna ghidat de Maestrul de Ceremonii, Fratii ies in aceeasi ordine in care au intrat. Directia de mars este in sensul antiorar si este in forma circulara, cu un pas mereu cadentat, dar mai rapid de cat cel de intrare. Marsul de intrare determina constructia unei barieire magice de protectie energetica de lumea externa si este foarte eficient daca Fratii ce o realizeaza sunt constienti de lucrarea pe care o implinesc ca este lucrarea de separare a profanului de scaru, atat in ceea ce priveste locul unde s evor desfasura cat si in ceea ce ne priveste pe noi insine: sub acest aspect marsul este o incehiere a fazei initiale de golire.

Marsul de iesire determina distrugerea cercului magic construit la intrare si reinserarea componentelor lojei in lumea profana. Sensul circular indica o miscare centrifuga d eproiectie in viata de toate zilele, a energiei acumulate in timpul lucrarilor. Alte puncte importante ce trebuie reexaminate si care privesc direct deschiderea lucrarilor. a) Acoperirea cu Tigle a Lojei. Semnifica punerea la adapost sub acoperis, adica ao proteja de intruziunea profanilor. Acoperirea se face nu din dispret pentru oamenii neinitiati (Masoneria chiar se declara in serviciul umanitatii), ci pentru ca asa cum scrie Leadbeater: Trebuie sa tinem Loja izolata nu numai pentru a ne pastra Misterele de privirile profane, dar si pentru faptul ca numai astfel putem pastra influenta sa pura si netulburata. Forma gand ce trebuie construita este un lucru ce trebuie evaluat cu atentie si graduat cu atentie deoarece este compusa din materie ... din lumile noastre emotionale si mentale, din energia psihica a emotiilor si gandurilor noastre. Aceasta forma gand este cosntruita pentru un scop si daca profanii, ale caror minti reactioneaza in mod diferit, ar fi prezenti, ar provoca fara intentie un anumit conflict si astfel ar distruge echilibrul si eficacitatea formei. NU ne consideram superior celorlalti da rne antrenam in mod precis in timp ce ceilalti, pe cale generala nu urmaresc scopul nostru. Daca, in afara de asta, asimilam conceptul d eloja celui de unitate individuala formata din mai multe elemente atunci acoperisul templului se extinde chiar si la un singur frate: este al treilea pas succesiv dupa depunerea metalelor in afara Templului. Pentru a clarifica conceptul, sa ne reprezentam un om culcat la pamant in Templu.Capul lui este Maestrul Venerabil, bratele sau mai bine mainile sunt respectiv Fratele Secretar si Fratele Orator, Supraveghetorul I organele sexuale (deci Forta), Supraveghetorul II inima, adica iubirea, intelegerea, Acoperitorii sunt membrele inferioare, baza si sprijinul in acest om ideal. Cu aceasta viziune sigestiva, in timp ce se procedeaza la acoperirea Templului, fiecare Frate trebuie sa se preocupe sid e acoperirea Templului interior, care in termeni psihologici semnifica sa te sabilizezi in centrul propriu de constiinta, impiedicind patrunderea sugestiilor porfane sau a Inferilor (inconstientul inferior), in timp ce lasam simbolurile in actiune sa ne patrunda si traiasca in noi. b) Ora si varsta. Ora de deschidere si de inchidere a lucrarilor in gradele simbolice sunt respectiv Amiaza si Miezul noptii. Amiaza, ora la care Soarele este la zenith si in plinatatea puterii sale luminoase si calorice, este simbolul maturitatii psihologice a Masonului al carui garant se face Supraveghetorul. Miezul noptii este momentul in care Soarele este la nadir iar lumina zilei a disparut complet si indica momentul de repaus. Recunoasterea orei potrivite este insotita de cea a varstei care are o valoare echivalenta, intrucat varsta reprezinta nivelul evolutiv al celor prezenti la intoarcerea la limita lor inferioara, si in consecinta reprezinta nivelul psihospiritual necesar pentru ca lucrarile ce sunt deschise sa poata fi aficiente. Ora si varsta marcheaza acel timp sacru despre care am vorbit anterior. c) Cele trei lumini sunt reprezentate de Cartea Sacra (in Occident este in general Biblia), de Echer si de Compas. Biblia nu trebuie sa impuna o religiozitate lipsita de sens si de fundament, cum ar putea fi aceea a masei credinciosilor de orice religie, ci ne cheama la o recapitulare, dupa etimologia cuvantului, oamenii si unii si altii si umanitatea in cosmos intr-o comuniune universala: unul din scopurile Masoneriei. Sub acest aspect toate discutiile ce se poarta cu privire la aceasta lumina sunt lipsite de motiv si deci inutile. Biblia este deschisa d eprimele versete ale lui Ioan: La inceput a fost Cuvantul Iar Cuvantul era cu Dumnezeu Si Cuvantul era Dumnezeu. Acest pasaj are o semnificatie ezoterica si universala de o validitate indiscutabila si trebuie sa fie mereu prezenta in cel ce intentioneaza sa lucreze la construirea Templului la diversele nivele ale semnificatiei sale. Echerul, simbolul echilibrului rezultant din uniunea activului cu pasivul, cu unghiul sau de 90 de grade, aduce in minte necesitatea organizarii haosului, materie prima ce trebuie sa se gaseasca in loja, actiunea omului asupra materiei si asupra lui insusi. Compasul, cu posibilitatile sale diverse de deschidere, este simbolul variat si interesant al unui instrument ce ne permite sa masuram, sa construim, sa generam, asa cum genereaza cercul, simbol, de exemplu, al totalitatii fiintei. Echerul este un instrument fix, compasul mobil, echerul este pasiv, compasul activ, primul - asa cum ne amintim - este materia, al doilea spiritul.

d) Cele trei lumanari. Simbolismul lumanarii este prea bine cunoscut ca sa aprofundam tema. Este suficient sa spunem ca reprezinta ternariul in toate aplicarile sale, unitatea si diferentierea. Totusi utilizarea lumanarilor de ceara nu se doreste a fi numai simbolica, deci nu are valoarea unui simplu stimul psihologic la care individul reactioneaza, ci poseda sensul unei validitati magice ce actioneaza daca toti Fratii prezenti urmeaza ritul deschizindu-se celor trei tipuri de energie unica a Marelui Arhitect al Universului, ce sunt invocate, si anume Intelepciunea, Furmusetea, Forta. Nu este o rugaciunea aceea inaltata unei divinitati oarecare asa cum ar inalta-o un spirit religios mediocru. Atitudinea psihologica pe care Masonul se obliga sa o adopte nu trebuie sa fie pasiva (de asteptare), ci pozitiva (de actiune). Totul trebuie sa se adune intr-o atitudine de deschidere si absorbtie, asa cum putem sa ne deschidem si sa absorbim razele soarelui sau sa fugim de ele. Orice am face sau am alege, Soarele exista: sa ne deschidem atunci acestor forte existente si prezente prin intermediul carora opera noastra va avea o validitate reala. Am dorit sa amintim cateva faze si obiecte prezente la deschiderea lucrarilor fara sa ne lasam tentati de un discurs asupra simbolismului chiar daca ici si colo se mai vad semne. Acest lucru pentru un motiv dublu: primul este ca prezenta lucrare nu este dedicata clarificarii simbolurilor, al doilea este ca simbolul, pentru a vorbi real, trebuie sa fie proiectat in interior si trait individual si nimeni nu poate face acest lucrul pentru un altul asa cum nimeni nu poate sa ia medicamentele in locul propriului pacient si chiar daca acest lucru s-ar intampla, acel pacient nu s-ar vindeca niciodata. Daca fara dubiu deschiderea lucrarilor este sugestiva, eficienta sa si lucrarile ce urmeaza solicita un efort de concentrare, de atentie si de participare din partea tuturor Oficialilor si Fratilor prezenti. Trebuie neaparat sa amintim constant cum, in ciuda aparentelor si credintelor vreunui mason, trebuie sa fim prezenti la lucrarile din loja nu pentru a primi, ci pentru a da, dar pentru a da si intr-adevar Maestrul Venerabil cand incepe ritul spune Frati, asistati-ma la deschiderea lucrarilor, cere asistenta, participarea cooperarea tuturor, fara exceptii. Toti deci, fara exceptie, participa cu concentrarea mentala necesara cu intelegere si constienta la lucrarea de constructie a Templului pe care au venit liber si spontan sa o indeplineasca cu noi, pentru binele umanitatii si spre GLORIA MARELUI CREATOR AL LUMILOR.

MUNCA UCENICULUI, A TOVARASULUI (CALFA) SI A MAESTRULUI

Inalta-ti flacara, Lumineaza frumusetea Templului meu Invata bucuria Frumusetii Invata bunastarea Intelepciunii

Invata fericirea Iubirii

Invata Gloria uniunii cu Dumnezeu. Frunze din gradina lui Horya.

Daca intreba care este munca pe care trebuie sa o indeplineasca Ucenicii, Tovarasii si Maestrii obtinem mai mult decat raspunsuri clar lizibile, afirmatii cu o posibilitate aplicativa redusa, atat in realitatea individului, cat si in individul introdus in realitatea Lojei: cel putin in general. Una din invataturile cele mai cunoscute sic areia Fratele Mosca i-a dedicat multe energii afirma ca lucrarea de zidarie se desfasoara pe trei nivele: fizic, animic, spiritual, si anume: - in gradul de Ucenic, se focalizeaza si se realizeaza starea de constiinta specifica planului fizic si intelegem prin fizica acea fractie a complexului om legata d ecorp, de forta vitala, de rationalitate, de capacitatea de experimentare si stapanire a propriei fiinte si a realitatii inconjuratoare; - in gradul de Tovaras (Calfa) se focalizeaza sis e realizeaz astarea de constiinta specifica planului animic, intelegind prin fractie animica pe aceea legata de cele cinci simturi, de sentimente, de emotii, de psiche, de fantezie si imaginatie. - in gradul de \mestru se focalizeaza si se realizeaza starea de constiinta specifica planului spiritual, intelgind prin acesta acea fractie a omului legata de intelect, de capacitatea mentala de abstractie side sinteza si intuitie. Autorul afirma succesiv, multumind cititorilor teoriei elementelor (Foc, Aer, Apa, Pamant) ca in gradul de Ucenic trebuie canalizat elanul entuziast, dorinta, vointa, focul sacru al neo-Initiatului, forta sa in cucerirea Tacerii, in cautarea rationala in profunzimea observatiei, in deschiderea interiorului si in inceperea drumului in corectitudine si elevatie care este singurul mijloc pentru a face reala o initiere virtuala. Tovarasul cerceteaza mai mult in sine, domina sufletul si autoconditionarile caracterului si personalitatii, isi verifica propriile capacitati senzoriale, invinge emotiile si sugestiile, depaseste fantezia in aspectele sale de umbra si irealitate pentru a obtine imaginatia si pentru a se deschide dimensiunii artistice si arhetipului frumusetii.Munca Maestrului se concretizeaza in adoptarea unei atitudini cu caracter echilibrant sid e aceea va trebui sa-si domine mintea, sa cucereasca cea mai grea liberate, libertatea interioara fata de idoli si de incrustatiile doctrinare, va dobandi toata stiinta stiuta pentru a ajunge la Cunoastere. Astfel se va deschide intuitiei Legii ce exista in interiorul si in afara noastra, purificati vom putea continua concretizarea idealurilor la care aspiram. Ne oprim aici deaoarece, data fiind rationalitatea astrologica rifgida asupra tot ceea ce contine lucrarea, si lipsindu-ne o pregatire specifica, in loc sa concretizam am ajunge la o remarcabila confuzie de idei. In realitate lucrarea lui Ivan Mosca este foarte de pret, dar are defectuld e a fi prea teoretica si de a nu se putea integra din acest motiv in realitatea Masonilor. As adauga ca daca nu se inteleg bine analogiile, raportul tuturor trasaturilor de personalitate citate la oricare model de structura de personalitate, ar provoca ulterioare confuzii. Dorim sa spunem, pentru a-i ajuta pe cei ce se agata de toate starile de constiinta legate de prima arie, a doua sau a treia din Gemeni s.a.m.d., mai simplu ca: munca Ucenicului se fondeaza pe meditatia reflexiva, aceea a Tovarasului pe meditatia receptiva, aceea a Maestrului pe meditatia creativa. Daca am intreba acum care este munca Ucenicului, a Tovarasului si a Maestrului in raport cu Noua era, ne-am da seama ca marea parte a Fratilor nu si-au pus nici macar problema. Este adevarat ca Masonii construiesc viitorul Templu al Umanitatii si ca il construiesc pentru era viitoare, dar se pare ca ei

nu isi daus eama de acest lucru. Si totusi unica misiune reala a Masoneriei - fara de care Masoneria astazi nu ar mai avea sens - este aceea de a construi un Templu care nus e realizeaza maine, care nu are nici timp nici spatiu intr-un astazi, un Templu ale carui diemnasiuni reale ar trebui sa se numere in milenii, in timp ce ochiul miop al profanilor le restrange la decenii. Traind astazi viata masonica, ai intr-adevar senzatia de a te gasi in doua lumi in acelasi timp, una de scena: in care se vorbeste (mai bine zis se citeste cu ritualul in mana) despre lucruri sublime, cealalta reala in care aceste lucruri sublime sunt coplesite de firele subtiri de amestec profan (locsorul, imprumutul, recomandarea, si tot asa pana la grupuri interne de putere, nu neaparat periculoase, dar din pacate identice acelor din viata politica si din viata profana, din viata in general cuc are suntem obisnuiti). Aceste doua lumi continua sa convietuiasca dar nu se vede de ce si in numele a ce (emotivitate, sentimentalism, prietenie, temeri) trebuie sa continue sa convietuiasca. In Noua Era, Masoneria (aceea a lucrurilor sublime, pentru a ne intelege) se va scutura de ramasitele celeilalte Masonerii (aceea egala lumii profane) intrucat experiemntele de convietuire (conduse cu rabdare) nu au dat pana acum roade substantiale, din contra au creat neintelegeri, lipsa de armonie, intoleranta si alte lucruri care daca pe de o parte constituie tulburarinindubitabile, pe de alta parte impiedica si sufoca orice tentativa serioasa de a remedia. Noua Era va vedea poate doua tipuri de Masonerie, din care una nu va mai tara dupa ea decat numele, inlaturate scenele se vor vedea oamenii de toate zilele in cautarea painii zilnice, in cautarea compensatiilor pentru neimplinirile psihice suferite, de gratificari, in cautarea medaliilor, gradelor, zorzoanelor. Pe langa acestea, fara savrem sa complicam lucrurile, vom spune ca Masonul, folosindu-si puterea creativa, va trebui sa contribuie la instaurarea Noii Ere si va trebui sa demistifice orice situatie si orice incercare de profanare a Masoneriei. Am citit undeva si am amintit ca in aceasta era ce sta sa vina vor fi restaurate Misterele Antice, semnele antice vor fi recunoscute, acele semne pe care Masoneria le-a conservat cus crupulozitate si care, in asteptarea restaurarii au fost apstrate in ritualuri antice masonice. Acele mistere antice au fost originar date de Ierarhia spirituala umanitatii si contin inca cheia procesului evolutiv, tainuita in numere, in ritual, in cuvinte si simbologia sia scund secretul originii si destinului omului, dandu-i prin rituri si ritualuri a drumului lung pe care trebuie sa-l parcurga pentru a reveni Lumina. Dand si noi un raspuns acestor doua chestiuni de care ne-am ocupat, consideram scontata cunoasterea fazelor initierii in cele trei grade simbolice si cunoasterea simbolismului masonic asupra caruia nu vom insista. Frate, treci din nou pragul Templului de profan, vei fi imediat inchis in cabinetul de meditatie. In aceasta camera vei muri pentru a renaste, dupa o serie de purificari, ca un om nou susceptibil de a primi stimulii simbolici si traditionali ce constituie corpul doctrinar al Masoneriei. In aceasta camera tu - inca profan - vei rupe orice legatura cu lumea exterioara si te vei pregati sa fii admis in lumea initiatica, intr-o alta lume, lumea sacra. Vei fi observat cum acest prim contact se face prin simboluri cu puternic continut alchimic adica transmutant. Nu este posibila o discutie in acest punct, cand intri pentru prima data in Masoneria noastra (pentru ca, in cea anglosaxona daca ai citit cu atentie cele spuse anterior nu exista cabinetul de meditatie). Ti se indica o cale, aceea a transmutarii. Transmuta-te prin moartea initiatica, intr-un alt om, iesi din cochilia ta si curata perla murdara de sedimente si noroi pe care valva o contine si care esti tu insuti. Si primesti si faci prima ta invatatura, conditie indispensabila pentru orice alta cucerire magistral sintetizata in cuvantul V.I.T.R.I.O.L., initialele unei maxime rozacruciane Visita Interiora Terrae, Rectificando Inveniens Occultum Lapidem. Sa gasesti cua devarat piatra oculta, acea piatra cuc are tevei identifica, sic are la inceput e bruta apoi patrata cu varful de piramida. Cu alte cuvinte cobori - Frate - in interiorul fiintei tale, depaseste aparentele externe ce ascund o realitate interioara si modificind (corectind) perceptiile tale ce provin din examenul inca superficial al lucrurilor si fiintelor, vei gasi acea piatra oculta: aceasta va fi o piatra valida pentru construirea Templului Umanitatii. In realitate intrarea in cabinet este echivalenta cu coborarea in Infern.; daca mergi sacauti miturile c es eocupa de aceasta coborare, iti voi aminti ca aceasta devine posibila numai printr-o inversiune. Privind bine, in acelasi cabinet ti se vorbeste de o astfel de sacra inversiune. Pe peretele din sud exista o usa neagra inchisa, ce ascunde o oglinda. Cand profanul curios o deschide isi vede propria imagine; dar este imaginea sa din oglinda. Un autor anonim observa ca , existind pe peretele din fata (Nord) un schelet, acesta va fi vazut de candidat impreuna cu propria figura.

Este clar si ai inteles ca unica lectura va fi posibila cand vei iesi din lumea asa-zisa normala, profana, ai inversat tot ceea ce exista in acea lume, si ai dus la bun sfarsit aceasta inversiune ce se termina cu moartea (initiatica, se intelege) sau cu a doua moarte. Ai face-o, Fratele meu? Este problema ta. In acelasi cabinet d ereflexie, ca profani, ne facem testamentul. In afara de toate precizarile necesare asupra semnificatului acestui act, ce sunt continute in literatura masonica (la care facem trimitere), vom spune simplu ca se concretizeaza in a raspunde - dupa o ampla reflexie - celor trei intrebari: Ce-i datorati lui Dumnezeu? Ce-i datorati Umanitatii? Ce va datorati voua insiva? Aici curge un rau de raspunsuri de principiu (si cuc at contin mai multe principii, cu atat mai frumoase apar auditorilor profani). Stii ca raspunsurile trebuie sa demonstreze intelegerea propunerii de transmutare mai intai a noastra, apoi a umanitatii, pentru a obtine o stare divina? Daca, in viruttea analogiei, se reuseste descoperirea invataturii oculte ce se refera la construirea fiintei umane pe cele trei principii ale sale fizic, animist si spiritual (este evident libera interpretarea semnificatului) consecinta necesara este ca acel candidat trebuie sa stranga datorii catre sine in partile sale constitutive, adica trebuie sa isi puna corpul fizic in masura sa serveasca drept receptacol si acumulatorul fortelor pe care cunostintele si practicile initiatice le dezvolta in el, trebuie sa isi conduca propriul corp animat pentru a da viata fortelor si in fien pentru a deveni constient de propria fiinta spirituala pentru ca acele forte sa fie directionate si utilizate de principiul divin din el pentru binele Umanitatii si A.. G..D..G..A..D..U.. Urmeaza faza pregatirii si depunerii metalelor tale, ambele actiuni indica indispensabilitatea renuntarii si purificarii inainte de a fi admis in Templu. Poate ne-am oprit prea mult asupra acestor prime faze si vom reveni - cu permisiunea Zeilor - cu alta ocazie pentru ca foarte multe depind de cum se incepe. Vom aminti acum ce am spus despre mijloacele de cunoastere de care dispune omul. Primitivul s ebazeaza exclusiv pe sensoperceptii, in ratiune rezida mijlocul intermediar de cunoastere si in supra rational modul propriu initiatilor. Sa aplicam aceasta subdiviziune cabinetului de meditatie: intra un om in posesia primului mijloc de cunoastere si iese un om care stie sa reflecteze sis a rationeze. Auzi ce spune cititorul? Daca totul s eintampla intr-o jumatate de ora ce vrei sa intelegem? Nu dau de inteles nimic. Iti spun ca ina cea jumatate de ora a fost data o tehnica pe care tu ca Ucenic trebuie sa o practici: meditatia reflexiva. Si daca nu o practici, ramai Ucenic toata viata, chiar daca aia cumulat multe grade. Sa reflectezi asupra-ti - a medita asupra Inversiunii, asupra V.I.T.R.I.O.L., asupra Renuntarii la Metale, sid eci semnifica educare apropriei minti (instrumentul motor al intregii tale fiinte pe care nu stii inca sa il folosesti), semnifica sa renunti la tot, semnifica sa te purifici. Astfel vei fi admis la probele celor patru Elemente: Aerul, Apa si Focul (Pamantul fiind al patrulea, este propriu cabinetului de meditatie), in fine, dupa redobandirea memoriei vei vedea LUMINA. Dar va trebui sa pastrezi tacerea pe toata durata Uceniciei. Vei intelege de ce. Sa concluzionam. In gradul de Ucenic, profanul, dupa ce a fost invitat la o renuntare introspectiva si la o purificare ce comporta descoperirea traita (si nu intelectuala) a propriei identitati reale si a disciplinei propriilor monstri interiori, este pus in relatie cuc ele patru elemente constitutive ale fiintei sale din Univers (micro-macrocosmos, legea corespondentelor analoge). Astfel dobandeste constienta de sine, se dezidentifica de ceic e sunt vehicule ale manifestarii sid evine constient d epropria pozitie in univers simtindu-se - acum este asa - unul cu Totul (si Totul in el). Observam imediat urmatorul fapt deoarece desi e evident, este atatd e important incat conditioneaza intreg procesul. Orice act initiatic priveste omul ce intentioneaz asa isi modifice starea proprie, conditia proprie de a fi, si de aceea orice experienta initiatica este realizata pe om.: pe sine insusi. Nu se intra in Masonerie pentru a juca un joc d esocietate. Cel care trebuie sa se puna in joc este Masonul! Fara aceasta conditie ferma nu se va intampla nimic pentru ca nus e poate intampla nimic. Este un joc d eforte sa amintim ca Masonul experimenteaza pe sine acea investigatie subiectiva preliminar indispensabila cunoscuta sub numele de introspectie, metoda folosita de secole in scolile initiatice si care se diferentiaza net de metodicile religioase ce urmeaza imitatia. Masonul nu crede orbeste (nu are si nu vrea sa aiba dogme, nu are in realitate nici macar o doctrina), nu ramane in asteotarea pasiva a salvarii, ci procedeaza activ, pas cu pas (chiar daca cu greu) la cucerirea propriei divinitati: dina cel Cristos in noi speranta de glorie cum spunea Sf. Pavel ... si aceasta pentru a ne face sa intelegem si sa platim tribut modei.

Primul pas deci este meditatia reflexiva. Pentru a multumi Prietenii voi schita o schema d elcuru ce trebuie realizata la sedintele Lojei, adica in grup. - duap deschiderea lucrarilor si citirea procesului verbal al sedintei precedente, se va proceda la lucrarea fundamentala (credem) a descoperirii propriei identitati (VITRIOL) ce trebuie sa ocupe un intreg an masonic. Este indicat ca in sedinta sa fie realizate alte lucrari, chiar sia dministrative, Maestrul Venerabil cu Luminile Lojei va studia posibilitatea de a predispune un program care sa alterneze aceasta munca cuc e amai uzuala. - in prima sedinta este necesar ca Venerabilul sa ilustreze regulile ce trebuie urmate de Fratii din Loja si care pot fi sintetizate astfel: a) cum fiecaruia ii este data posibilitatea sa intre in contact major cu sine, cu propriile senzatii, idei si sa exploreze laturile obscure si pe cele .luminoase pe care va reusi sa le descopere, Fratele va studia impreuna cu altii, interactiunile imbunatatind astfel propriile raporturi interpersonale. b) trebuie respectate cu rigurozitate cateva reguli interne care sunt: 1) disponibilitatea de a trai aceasta experienta cu cinste sia utenticitate 2) folosirea sia ctivarea tolerantei sia cceptarii 3) evitarea teoretizarilor 4) evitarea criticismului 5) indreptarea oricarui efort pentru a percepe si experimenta ceea ce se traieste in clipa. - ansamblul celor de mai sus este dat numai la prima sedinta; in cazul in care se constata o deviatie de la punerea in practica a acestuia, se poate reveni la discutie, clarificind semnificatul de : disponibilitate, toleranta, acceptare, teoretizare, criticism, etc. - Fratii vor fi ghidati in meditatie de isntructiunile precedente (capitolul VII) fiind in special atenti la faza pregatitoare. Daca va fi posibila si utilizarea unui fond muzical lent, bland, relaxant. - Conducatorul (Maestrul Venerabil sau alt Oficial din Loja desemnat de Maestrul Venerabil) cand va recepta ca toti au ajuns la starea potrivita meditatiei, ii va invita pe Frati sa reflecteze asupra semnificatului intrebarii: Cine sunt eu? Ii va invita sa o repete d ecateva ori si sa reflecteze. Intrebarea sau fraza utilizata este numita gand-sema. - pauza de tacere timp de 10 - 15 minute, apoi Fratii separat si fara sa ii tulbure pe ceilalti, procedeaza la faza reluarii din capitolul VII. - Conducatorul ii invita pe Frati sa lase urmele impresiilor traite sau mai bine reflectiile lor intr-un caiet (avind astfel cateva minute de recreere). - reluind lucrarile se procedeaza la ascultarea experientelor (traitul) dind cuvantul tuturor. - orice experienta va fi insotita d eun comentariu de la Conducator, sau va favoriza o discutie in care sa intervina si Maestrii si Tovarasii. In astfeld e circumstanta, ucenicii vor observa tacerea - Fratele Orator va trage concluziile. Desi fiecare Venerabil poate urma o schema proprie d eganduri - seme, pentru sedinte succesive, se indica pentru utilitatea lor specifica, urmatoarele: 1) Cine vreaus a fiu? 2) Cum cred ca ma vad ceilalti? 3) Ce ar vrea ceilalti sa fi fost eu? 4) Care este cea mai profunda aspiratie a mea? Cine as vrea sa fiu? 5) Ce ma impiedica sa fiu ceea ce vreau sa fiu? 6) Ce trebuie s afac pentru a obtine adevarata identitae. Comentariile, dar si aceleasi trairi vor ;purta intr-o evidenta naturala, existenta unui centru de constiinta unificanta in fiecare dintre participanti. Acest centru de constiinta va fi centru de refrinta pentru orice alta lucrare si reprezinta eul fiecaruia manifestat la nivelul maxim posibil. Cautarea propriei identitati reprezinta o tematica d edeschidere. Sunt comprehensibile alte teme in consecinta: 1) Dezidentificarea si identificarea 2) Starile de constiinta derivante din identificarea cuc ele patru elemente 3) Metalele 4) Tacerea. Pe langa lucrarea d egrup, Este indicat ca Ucenicul personal: a) autobiografia nu trebuie s afie o pura listare d efapte, ci un examen atent al cauzelor si efectelor determinante in noua viata. Acest lucru serveste pentru analiza interioara si descoperirea

posibilitatii de a determina cauze ale caror efecte viitoare sunt in armonie cu propriile aspiratii. Autobiografia comporta o autoanaliza fara prejudecati ce reies din negativismele proprii, complexe, umbre. b) o importanta egala o are jurnalul. c) examenul viselor permite o cercetare mai profunda ce completeaza primele doua tehnici pe care fiecare le poate realiza individual. Astfel ucenicul prin aceasta meditatie reflexiva ce este si catarsis, va reusi sa descopere secretul pastrat in propriul complex de om, va descoperi o centralitate autoconstienta si va incepe sa puna ordine in propriul haos, daca va ajunge la luarea de cunostinta a catorva legi va fi pus in conditiile d ea fi un creator. Aceeasi tehnica reflexiva utilizata in grup poate fi adoptata si pentru studiul simbolurilor sau riturilor: de la conditia d etacere o armonie de semne traditionale va lua viata pentru el, reusind sa aprinda acel proce transmutant pe care Ucenicul il intrevazuse la intrarea dinc abinetul de meditatie. Ne amintim ca Ucenicul este la Nord in tenebrele tacerii, asteptind ca Soarele sa rasara in el pentru a lumina si a alunga intunericul. Tovarasului i-am desemnat meditatia receptiva. Nu repetam cele spuse, amintim doar c adin tacere se naste intuitia sau iluminarea. Va fi trasata sia ici o schema d eoperare exemplificata, considerind ca lucrarea de grup a Tovarasului, urmeaza, in plan diferit pe aceea a Ucenicului. Pentru cautarea propriei identitati se va incepe prin fazele de pregatire, dar Conducatorul va folosi schema (una dinc ele multe existente) dezidentificarii pentru a ajunge la faza tacerii. Obtinind in pregatire relaxarea fizica se continua pe aceasta linie ideativa si prin : Las acum sfera corporala si ma scufund in sfera emotiilor. ... Simt unele emotii si unele tensiuni .. le observ ... se calmeaza, se dizolva, un mare calm patrunde, un simt benefic de seninatate ... o pace profunda (pauza) Las acum sfera emotiilor si daua tentie mintii, intru in posesie o simt vie, treaza, ganduri si ganduri s esucced, dar eu le pot opri, incetini , le pun de-o parte pentru c anu ma mai intereseaza, acum sunt in afara atentiei mele, merg in marginile constiintei mele, o tacere profunda cuprinde mintea mea... (pauza) Corpul meu fizic, emotiile si mintea mea sunt ca niste centre concentrice... le pot vedea vibrind la unison, sunt o cupa ridicata asteptind sa fie reumpluta.. Se sta in tacere si dupa o pauza suficient d elunga Conducatorul spune: Faceti sarasune in voi aceasta intrebare: Cine sunt eu? Si dupa ce ati reptat-o de cateva ori faceti sa infloreasca un raspuns sub forma unei scene, peisaj, culoare, fraza... Va urma un sfert d eora d etacere dupa care la incehierea lucrarii, Fratii, individual si fara saii tulbure pe ceilalti, procedeaza la revenire . Se scrie sau se deseneaza raspunsul sis e continua prezentarea experientelro cu comentarii, ca la gradul de Ucenic. Aceeasi tehnica recptiva poate fi folosita pentru celelalte ganduri-sema, simboluri, rituri. Mi se pare inutil sa indicam multiplele tematici ale gradului.. Materialul este interesant si plin de interes da r Masonul va invata sa isi foloseasca propria minte. Ajungem in sfarsit la gradul de Maestru. Acesta este un creator, tehnica folosita va fi de ci creativa, functiile psiche-ului ce trebuie dezvoltate si utilizate vor fi imaginatia si vointa. Intrucat lucrarea Noii Ere ofera multe tematici, amanam pentru capitolele urmatoare, aprofundarea lucrarii de Maestru.

PROGRAME SI SCHEME DE SEDINTE EZOTERICE IN RAPORT CU NOUA ERA

Cand oamenii uita Iubirea, ei deliberat si constient aleg experienta haosului. Cine incearca sa traisca fara Iubire nu poate supravietui mult in nici un loc al creatului. Orice efort facut fara Iubire nu va putea aduce decat un faliment, mizerie sid eziluzie. Tot ce este fara Iubire se intoarce la haos fara forma, astfel substanta sa poate fi folosita inca, si, cu Iubire, sa produca o noua forma perfecta. Saint-Germain

Vom trece acum la practica adevarata si proprie examinind tipologia intrunirilor, perioada in care lucrarile trebuie desfasurate si alte informatii necesare pentru ca rezultatele sa fie cat mai eficace. 1) O Loja se va reuni o data pe luna in primul si al doilea grad si o data pe luna in al treilea grad. Prima sedinta trebuie s aaiba loc la Luna Noua, a doua, aceea creatoare de Maestri, la lun aplina. Vom vedea in capitolul succesiv cateva note asupra magiei lunare; aici dorim sa subliniem ca intrunirea trebuie sa coincida cu luna plin sau sa cada in cele trei zile care o preceda, pentru a folosi la maxim activitatea expansiva provocata d eluna in crestere. Evident orice calendar va furniza informatii aspura fazelor lunii. Noi furnizam un calendar pentru 81 - 82 ce ar putea servi drept model. Acesta este deja folosit in cateva Loje milaneze (FIG. 3) si este inutil sa dam lamuriri. 2) Sugeram pentru intruniri urmatoarea schema, asa cum se va vedea nu difera mult de cele uzuale a) deschiderea lucrarilor b) citirea si aprobarea procesului verbal al ultimei sedinte. Daca au exista interventii de rectificare din aprtea unui Frate, acesta va avea prudenta sa le semnaleze Maestrului Venerabil care la randul sau va lua cunostinta si va proceda la corecturile oportune, pentru a nu tulbura atmosfera creata prin rit. c) meditatia reflexiva in gradul de Ucenic concentrata pe schemele de la litera A) conform metodologiei indicate in capitolul precedent. - meditatie receptiva in grad de Tovaras urmaind aceeasi schema anterior data. Daca Loja reuseste sa se reuneasca d e mai multe ori se poate organiza o intrunire doar pentru ucenici si o intrunire doar pentru Tovarasi, in caz contrar lucrarile vor fi facute impreuna. - meditatie creativa in gradul de Maestru, la lun aplin adupa schema d ela litera B). L a aceste lucrari este dificil sa convoci si Ucenicii si Tovarasii intrucat nu pot participa la nici o faza. d) Nici o alta lucrare nu trebuie desfasurata in sedintele descrise ce trebuie sa aiba un caracter solemn. Lucrarea de rutina administrativa s epaote desfasura dupa intrunirile pentru Ucenici si Tovarasi. e) In mod exceptional, inainte de toate cand exista numerosi vizitatori, Maestrul Venerabil sau Fratele Orator ilustreaza scopul lucrarii si tipologia pentru a lega armonios pe cei prezenti la tonul vibrant al lantului lojei. f) Meditaia poate fi ghidata din brat sau inregistrata pe banda magnetica, pentru a evita evenimente imprevizibile.ce pot intrerupe starea de vibratie obtinuta prin deschiderea lucrarilor si sa diminueze astfel eficacitatea lucrarii in proiect. g) opera creatoare realizata in loja trebuie sa fie apoi continuata de Frati individual, intrucats e obtine o eficienta mai mare atat printr-o actiune interna constanta, cat si printr-o actiune externa. Prima solicita implicarea meditatiei creative ( ar fi bine daca in toate zilele saptamanii sau maca rdoua zile alese in comun cu Fratii din Loja). A doua consta prin activarea practica, externa, in spatiile in care se traieste a legilor si principiilor cu care se lucreaza ocult pentruc a acestea sa se manifeste in lume.

3) Intr-un capitol precedent am descris legile si principiile ce trebuie sa primeasca o marire de energie valida pentrua cotnribui la cresterea umanitatii. In realizarea muncii, orice lege si orice principiu va ocupa perioada dintre doua luni pline in respectivele semne zodiacale (doua luni) conform schemei urmatoare: TABEL CE CONTINE PLANUL GENERAL DE MUNCA Luna plina in Capricorn si Varsator ian. / feb. Legea raporturilor umane corecte Luna plina Pesti si Berbec mar. / apr. Principiul Bunavointei Luna plina Taur si Gemeni mai / iun. Legea efortului de grup sau de cooperare spre binele comun Lun aplina in Cancer si Leu iul. / aug. Principiul unanimitatii Luna plina in Fecioara si Balanta sept. / oct. Legea Apropierii Luna plina in Scorpion si Sagetator nov. / dec. Principiul divinitatii esentiale. 1) SUGESTII PENTRU MEDITATIA ASUPRA RAPORTURILOR CORECTE (Ian. si Feb.) + A + PENTRU MEDITATIA REFLEXIVA SI RECEPTIVA a) GANDUL-SEMA: Individual trebuie sa invatam arta sau stiinta raproturilor reciproce corecte, astfel umanitatea trebuie s ainvete sa recunoasca propriul raport cuc eea ce traieste mai presus si dincolo de ea si regnurile naturale si dedesubtul ei. DIVERSE TIPURI DE RAPORTURI (pentru meditatia reflexiva si receptiva). A) Orizontale 1) intre diversele aspecte ale sinesi - minte, emotii, actiuni, INSELE 2) intre sine si propriul mediu - familiare, asociate in munca sau afaceri, persoane ce s eintalnesc zilnic, prieteni 3) intre grupurile carora le aprtin - social, politic, profesional, sportiv, religios, etc. 4) intre notiuni B) Verticale - cuc ei ce suntdeasupra noastra - cuc ei ce sunt sub noi, in regnuriel inferioare ale naturii OBSTACOLE PENTRU RAPORTURILE JUSTE 1) Egoismul, 2) Teama 3) Ura 4)Ambitia 5) Orgoliul 6) Separatism CALITATI NECESARE PENTRU RAPORTURILE JUSTE 1) Simtul raspunderii 2) Compasiune 3) Inteleger 4) Iubire 5) Inofensivitate 6) Spirit de participare TEHNICI PENTRU STABILIREA RAPORTURILOR JUSTE 1) Vizualizarea zilnica (aceea ce urmeaza in schema) 2) Afirmarea (de folosit in fiecare dimineata la trezire) 3) Rugaciunea pentru unificare (de folosit zilnic cand vrem) 4) Actiune externa si utilizarea cuvantului vorbit si scris. + B + Pentru MEDITATIA CREATIVA ASUPRA RAPORTURILOR JSTE 1) pregatirea obtinuta prin

a) relaxare fizica, emotiva, mentala b) aspiratie c) concentrate mentala d) legatura cu Fratii. Dedicatie: In colaborare cu fratii din loja MA CONSACRU lucrarii de construire a TEMPLULUI UMANITATII A.G.D.G.A.D.U. Voi face tot ceea ce este posibil, sa favorizez venirea unei noi civilizatii bazata pe intelegere, cooperare si comparticipare si in care fiecare si toti pot sa isi dezvolte sis a isi exprime propriile puteri creatoare si posibilitatile lor. 2) Faza reflexiva - Vizualizare: Un grup de oameni in lant fratern - Reflectare in liniste: a) asupra diverselor aspecte ale noua insine b) asupra raporturilor intre sine si propriul mediu c) asupra raporturilor intre sine si grupurilor carora le apartin/ 3) Rugaciunea pentru unificare. Fii oamenilor sunt o fiinta unica iar eu sunt una cu ei. Eu incerc sa iubesc, nu sa urasc, Eu incerc sa servesc , nu sa cer serviciul ce imi este datorat Eu incerc sa insanatosesc nu sa vatam Durerea sa aduca compensatia datoriei de Iubire si Lumina SINELE sa domine forma externa, viata si orice eveniment Si sa duca la Lumina Iubirea ce sta in spatele a ceea ce se intampla acum Sunt date viziunea si intuitia Ca viitorul a fost dezvaluit Ca uniunea fraterna se manifesta sis ciziunile dispar. Ca Iubirea prevaleze Ca toti oamenii sa iubeasca. 4) Iradierea Vizualizarea lantului fratern compus din Fratii din Loja dinc are pornesc atatea fire de aur ce leaga oamenii unii de altii. Prin fire curg Lumina si iubirea 5) Afirmarea. Ca orice fiinta cuc are voi intra in contact sa fie binecuvantata acum si pururea. 2) PRINCIPIUL BUNA VOINTEI (martie si aprilie) + a _ PENTRU EMDITATIA REFLEXIVA SI RECEPTIVA 1) CE ESTE BUNA VOINTA? 1) un principiu 2) o energie constructoare 3) sursa raporturilor juste 4) o expresie a vointei de bine; vointa de a face ceea ce trebuie facut 5) o forta pozitiva si radianta: o forta magnetica 2) EFECTE ALE BUNAVOINTEI 1) Stimuleaza actiunea justa 2) doboara barierele 3) promoveaza armonia si unitatea 4) creste intelegerea 5) transforma atmosfera 6) faciliteaza insanatosirea individului si a raului social 7) contribuie la rezolvarea problemelor. 3) MODURI DE ACTIVARE A BUNAVOINTEI A) eliminarea obstacolelor 1) egocentrismul 2) autosuficienta 3) resentimentul 4) ostilitatea 5) prejudecata

6) intoleranta 7) critica B) cultivarea calitatilor pozitive 1) simpatia 2) rabdarea 3) generozitatea 4) umilinta 5) fratia si universalitatea 6) spirit de serviciu 7) gratitudine 4) TEHNICI A) Sa ne imaginam conditiile lumii daca majoritatea s eintereseaza de binele celorlalti si nu de propriile scopuri egoiste. B) Sa realizam partea ce se paote realiza dina ceasta lume C) Sa vizualizam Spiritul Bunavointei ca o raza provenind de la Loja constituita d etoti Fratii implicati in aceasta munca , pentru toate acele persoane, probleme si situatii ce te intereseaza indeaproape. D) Invocatia. Pot Oamenii de buna Vointa sa se intalneasca oriunde intr-u spirit de colaborare. E) Contacte directe cu suferintele si nevoile altora F) Tehnici de raporturi intre persoane si grupuri + B + MEDITATIA CREATIVA SUPRA BUNAVOINTEI 1) Pregatirea obtinuta prin: a) relaxare fizica, emotiva, mentala b) aspiratie c) concentrare mentala d) legare si identificare cu Fratii Dedicatie: In colaborare cu Fratii din Loja MA CONSACRU lucrarii de cosntruire a Templului Umanitatii AGDGADU. Voi face tot ce imi sta in putinta sa favorizez venirea unei Noi Civilizatii, care sa fie bazata pe intelegere, cooperare, in care fiecare si toti pot sa isid ezvolte propriile puteri creative si cele mai inalte posibilitati ale lor. 2) Meditatia reflexiva asupra principiului bunavointei Vizualizarea unui simbol d evointa: ciocanelul, sau mai bine un mason care cu dalta si ciocanelul lucreaza la slefuirea pietrei brute Reflectarea asupra: a) semnificatului, valorii acestui principiu si aspura a ceea ce implica b) asupra modurilor mai bune de aplicare a acestor principii individual sid e a contribui la activarea lor in loja si in lumea. 3) Iradierea prin: a) repetarea cuvantului bunavointa: b) emisia formei gandului bunavointei de-a lungul razelor d elumina in orice directie. 4) Afirmarea. Pot oamenii de Bunavointa sa se intalneasca oriunde cu spiritul de colaborare. 3) LEGEA EFORTULUI DE GRUP (Mai si iun) + A + PENTRU MEDITATIA REFLEXIVA SI RECEPTIVA 1) Ce este un grup? (inclusiv loja) Este o entitate ce dezvolta: 1) un aspect spiritual (anima) 2) un scop si o activitate dedicata acestuia 3) un aspect mental 4) un aspect emotiv 5) o manifestare externa (aspectele 2,3,4,5 coordonate si amestecate formeaza personalitatea grupului) 2) Metode pentru integrarea grupului 1) Iubirea 2) meditatia 3) impartirea a orice cu ceilalti

4) tacerea 5) comunicarea interna (telepatica) si externa 6) serviciul 3) Obstacole si dificultati 1) criticismul 2) devotiunea si atasamentul personal 3) iluzia liberattii 4) tendinte individualiste si autosuficiente 5) preferinte personale dominante. 4) Tipuri de grup 1) familia 2) grupuri dedicate activitatilor practice 3) grupuri formate pentru amuzament (sportiv. etc.) 4) grupuri formate pentru scopuri umanitare, politice, etc. 5) grupuri formate d eoamenic e cauta sa lucreze impreuna pe calea interna (Loja) 5) Tehnici pentru favorizarea activitatii de grup 1) reflectarea asupra coordonarii de raporturi de grup. Este vorba de responsabilitatea fiecruia fata de grupul caruia ii apartine. Aceste raporturi au un aspect extern si un aspect intern. 2) sa recunoastem si sa individualizam activitatile dezvoltate de grupuri si la care se ia parte. 6) gandul ghid Cooperare, nu competitie + B + MEDITAIA CREATIVA ASUPRA ACTIVITATII DE GRUP 1) Pregatirea obtinuta prin: a) relaxare fizica, emotiva si mentala b0 aspiratie c) legatura si identificare cu Fratii Dedicatie: Eu sunt unul cu Fratii mei din Loja Fie ca Iubirea ce este in mine sa se raspnadeasca supra lor ca Forta ce este in mine sa-i ridic esi sa-i ajute ca intelepciunea ce e in mine sa-i lumineze si sa-i incurajeze pentru binele Umanitatii si al AGDGADU 2) Meditatie reflexiva asupra legii activitatii de grup Vizualizare. un simbol de activitate de grup: un grup d eoameni cu insemnele masonice ce lcureaza la constructia Templului masonic Reflectare. asupra semnificatului, asupra valorii sia supra a ce implica aceasta lege; faceti proiecte asupra modului mai bun de aplicare a acestei legi individual si contribuiti la aplicarea ei in lume. 3) Iradiere telepatic prin: a) repetarea cuvintelor activitate de grup b) emisie de forme de gand despre activitatea de grup, de -a lungul unor raze de lumina in orice directie 4) Afirmarea Fie ca fiecare dintre noi sa fie ajutat sa isi faca propria parte. 4) PRINCIPIUL UNANIMITATII (iul aug.) + A + PENTRU MEDITATIA RECEPTIVA SI REFLEXIVA 1) Ce este unanimitatea? 1) expresia unitatii esentiale c einformeaza toata creatai 2) unanimitate nu este uniformitate; este unitate in diversitate, sau diversitate in unitate 3) uniune organica - unitate functionala (analoga corpului uman)

4) unanimitatea nu poate fi impusa, la aceasta se adera in mod liber 5) aspectele sale diferit einclud scop-intentie-vointa-miscare 6) campurile d eexpresie ale unanimitatii a) in noi insine b0 in grup c) intre grupuri d) in lume 2) Cum s eobtine unanimitatea? 1) Eliminarea obstacolelor a) autosuficienta b) orgoliul si siguranta de a avea mereu dreptate c) fanatismul d) impunerea unanimitatii (creaza rebeliune) e) importanta excesiva detaliilor si metodelor \\9cauza de divergente) f) interferenta in responsabilitatile altuia 2) Cultivarea unor calitati a) iubirea b) universalitate c) spirit de integrare d) vointa de armonizare sis incronizare 3) Metode a) recunoasterea unitatii in diversitate b) activarea unui scop comun c) intentie unanima d) unitate de gand in grup e) unificarea gandurilor in grup f) actiune unificata a grupului 4) Tehnici specifice a) intalniri-cpnsultatii a) gasirea unuia sau mai multor puncte de unanimitate amestecarea lor intr-o zona crescinda de acord b) munca sugestiva meditatie in comun receptie de inspiratii si idei c) formulare aunui program comun de actiune concentrata pentru activarea sa in camp extern si in camp intern. 3) Gand-sema In lucrurile necesare; unitatea; in lucrurile nesigure, libertate; in toate lucrurile, iubire. 4) Rezultate ale unanimitatii a) bucuria unanimitatii: comuniune b) puterea unanimitatii: eficienta multiplicata 5) Manifestarea a) Amesteca cu orice mijloc posibil, recunoasterea adevaratei naturi a unanimitatii, a nevoii sale, a eficientei sale in incercarea de a crea unificarea, sinteza si organizarea ce fac posibil stabilirea Templului GADU pe pamant. b) cauta sa demosntrezi aceste calitati in tine isnuti, in orice fel posibil si cu orice ocazie, servind astfeld e exemplu viu. + B + MEDITATIE CREATIVA ASUPRA PRINCIPIULUI UNANIMITATII 1) Pregatirea obtinuta prin:

a) relaxare fizica, emotiva, mentala b) aspiratie c) concentrare mentala d) legare si identificare cu Fratii Dedicatie: In colaborare cu Fratii din Loja si cu toti oamenii de bunavointaVoi face tot ce imi sta in putinta sa favorizez si sa dezvolt prin orice mijloc UNANIMITATEA prin care Templul GADU va putea fi instituit pe pamant. 2) Meditatia reflexiva asupra principiului unanimitatii Vizualizarea unei mase de persoane ce provin din toate directiile si converg intr-un puct luminos la orizont unde rasare un soare radios Stadiul receptiv : sa obtii si sa mentii o stare de tacere interna si sa te lasi invadat de spiritul de unanimitate. Stadiul reflexiv: a) sa reflectezi asupra naturii unanimitatii facind diferenta intre interpretarile gresite ale activarilor gresite b) cauta sa consideri unanimitatea ca un ideal viu, simtindu-i valoarea, nevoia si puterea. 3) Iradierea telepatica a idealului unanimitatii prin: a) repetarea lenta cu o puternica concentrare a cuvantului unanimitate b) emisia formei gandului unanimitatii de-a lungul razelor d elumina in orice directie. 4) Afirmarea. Fie ca oricare dintre noi sa fie ajutat sa isi faca propria parte. 5) LEGEA APROPIERII (sept. oct.) + A+ SCHEMA PENTRU EMDITATIA REFLEXIVA SI RECEPTIVA 1) Tipuri de apropiere 1) Descendenta - a) revelatii facute de marii maestrii ai lumii b) adevaruri revelate in alte moduri 2) Ascendente - a) individuale - de la personalitate la sine, de la individualitate la universal b) de grup - in Masonerie cu ritual, cu ritualuri sau reuniuni cu scop specific. 3) Orizontala - a) intre indivizi b) intre indivizi si grupuri c) intre grupuri 2) Tehnici de apropiere 1) Metode generale- a) aspiratie b0 meditatie c) rugaciune, adoratie d) invocatie sie vocatie 2) Calitati cerute - a) dedicatie b) recunoasterea lumii semnificatelor c) receptivitate la mesaje spirituale d) capacitate parctica de a lega ideile si idealurile si de a le transfera in plan practic 3) Rezultate - a) elevatie a nivelului de constiinta b) schimb si contact-comuniune c) asimilarea influentelor d) inspiratie-iluminatie e) bucurie f) creativitate 3) Manifestare a) contopeste cunoasterea legii si a efectelor benefice ce deriva din aceasta b) aplica legea tie insuti, si in cooperare cu Fratii din Loja sa devii un exemplu viu pentru aplicarea ei. 4) Gand -sema Apropie-te de GADU si el se va apropia d etine.

+ B + MEDITAIE CREATIVA ASUPRA LEGII APROPIERII 1) Pregatirea obtinuta prin: a) relaxare fizica, emotiva si mentala b) aspiratie c) concentrare mentala d) legatura si identificare cu Fratii Dedicatie: Intr-un efort unanim cu toti Fratii din Loja ma insarcinez sa-mi ridic constienta la niveluri mai inalte ale existentei si sa ma mentin deschis si receptiv la apropierile descendente, construind astfel Templul meu interior si contribuind astfel la constructia celui al umanitatii AGDGADU 2) Meditatie asupra legii apropierii Vizualizare: o scara aurita ce iese din pamant pana in ceruri iar treptele sunt fiinte radioase ce ies si coboara. Stadiu receptiv: sa obtineti si sa mentineti o stare d etacere interna , sa deveniti constienti de influentele ce coboara din inalt recunsocandu-le. In prima faza sa va deschideti influentei SINELUI sau a lui EU SUNT. Stadiul reflexiv: a) sa reflectam asupra naturii si tehnicilor apropierilor, descendente si ascendete si verticale si orizontale b) sa ne dam seama de valaorea apropierii astfel incat sa devin un ideal viu. c) sa ne afirmam propia hotarare de a deveni gratie apropierilor succesive un inel de conjugare intre ceea ce este sus si ceea ce este jos. 3) Invocarea O TU ce dai viata Universului O TU, Mare Arhitect de la care ne vin toate lucrurile si caruia ii returnam toate lucrurile dezvaluie-ne adevarata fata a Soarelui Spiritual ascuns intr-un disc de lumina aurita pentru a putea cunoaste Adevarul si sa ne facem datoria pe deplin in timp ce ne indreptam catre picioarele tale sacre. 4) Iradirea telepatica prin: a) repetarea in mod reflexiv a cuvantului apropiere b) iradierea formei gand de-a lungul unor raze de lumina in toate directiile. 5) Afirmatia Fie ca fiecare dintre noi sa fie ajutat sa-si faca propria parte. 6) PRINCIPIUL DIVINITATII ESENTIALE (nov dec.) + A + PENTRU MEDITATIA REFLEXIVA SI RECEPTIVA 1) Divinitatea esentiala mai este definita si: a) zeu transcendent b) zeu imanent c) cuvant sau sunet d) respiratie e) viata care patrunde totul f) scanteia de dumenzeu din oameni g) reflexul macrocosmosului in microcosmos h) constienta autodeterminata in multime i) mintea universala l) prezenta 2) Aspecte ale divinitatii a) vointa-putere-viata-esenta pura b) iubire-constienta-raport c)minte-lumina-activitate creativa

3) Expresii ale divinitatii Legi si principii universale a) legea economiei b) legea atractiei c) legea sintezei 4) Tehnici pentru intelegerea sir ealizarea divinitatii\a) meditatia b) practica prezentei 5) Efecte sie xpresii individuale a) creativitate b) serviciu c) viziune d) comprehensiune e) evaluare f) bucurie - binecuvantare. 6) Gandul -sema Lumina ce straluceste in inima omului atrage cealalata lumina, din fuziunea acestora se nste revelatia. + B + MEDITATIE CREATIVA ASUPRA DIVINITATII ESENTIALE 1) Pregatirea obtinuta prin: a) relaxare fizica, emotiva si mentala b) aspiratie c) concentrare mentala d) legatura si identificare cu Fratii Dedicatie: Intr-un efort unanim cu toti Fratii din Loja ma insarcinez sa-mi ridic constienta la niveluri mai inalte ale existentei si sa ma mentin deschis si receptiv la apropierile descendente, construind astfel Templul meu interior si contribuind astfel la constructia celui al umanitatii AGDGADU 2) Meditatie asupra principiului divinitatii esentiale Vizualizare un soare stralucitor ce iradiaza lumina sa in toate directiile Stadiu receptiv: sa obtii si sa mentii o stare de tacere interna si sa devenim constienti de divinitatea din noi cese deschide sinelui.. Stadiul reflexiv: a) sa reflectezi asupra semnificatului, valorii si ceea ce implica acest principiu 3) Iradierea telepatica prin: a) repetarea frazeiprincipiul divinitatii esentiale b) emisia formei gandului divinitatii esentiale de-a lungul razelor de lumina in orice directie. 4) Afirmarea. Fie ca oricare dintre noi sa fie ajutat sa isi faca propria parte.

NOTE ADAUGATE

1) Luna in Magie. Luna este un astru foarte important in practica magica si teurgica intrucat emite o energie solara aprticulara refelctata de propriul corp si desfasoara anumite actiuni. Nu este cazul sa le examinam aici, darne limitam la faptul ca intrunirile masonice sunt bazate pe ciclurile lunare. Luna isi realizeaza revolutia siderala in 27 de zile, 43 de minute si 11,54 secunde. Anul lunar dureaza 354 de zile. La o Luna este in conjunctie cu Soarele (Luna Noua). Emisfera lunara cu fata catre Soare apare atunci luminata, in timp ce cel dinspre pamant e in umbra iar satelitul este invizibil pentru ca Luna s egaseste intre Pamant si Soare. Apoi are usoare excrescente sunt vizibile coarnele ei roatae la stanga naostra. la 90 de grade e in quadratura cu Soarele sid eci in primul patrar. L a180 de grade este in opozitie cu Soarele si este perioada Lunei pline. Aceasta are discul complet luminat deoarece Pamantul s egaseste intre Soare si Luna. Din acest moment incepe o diminuare progresiva a suprafetei luminate pana ce ajunge la 27 de grade este din nou in quadratura cu Soarele si este in ultimul patrar si formeaza o semiluna cu coarnele spre dreapta naostra. Patrarele lunare au urmatoarele corespondente Luna Noua PRIMAVARA AER Primul Patrar VARA FOC Luna plina TOAMNA PAMANT Ultimul patrar IARNA APA Primele doua faze sunt considerate active si expansive , ultimele doua pasive, in luna plina operatiile d eveghere si evocare sunt favorizate. 2) Formele-gand. Spune un text ezoteric: In munca sa de constructor, omul trebuie sa demonstreze caracteristicile Marelui Arhitect al Universului si trebuie sa desfasoare o activitate paralela cu a Lui. a) concepe idea b) imbraca ideea in materie c) nergizeaza ideea dandu-i forma apta pentru a-si pastra schema si pentru a-si indeplini misiunea. d) in timp si spatiu, prin dorinta si iubire, dirijeaza acea forma-gand si o vitalizeaza continuu, pana la atingerea obiectivului. e) odata dezideratul activat, distruge sau dezintegreaza forma gand, retragandu-si energia... De ce s anotam ceva despre formele gand? Pentruc a in sinteza lucrarea propusa la asta se refera.Ideile pot fi asemanate unor acumulatori incarcati de energie, iar electricitatea tinde sa se imprastie cand gaseste un conductor potrivit. Exista legi ce regleaza viata cestor idei forta si pe care le prezentam sintetic: a) orice forma de gand sau idee-forta tinde sa produca actul corespunzator b) orice idee-forta tinde sa persiste c) orice idee-forta tinde sa se asocieze cu altele. Din simpla intelegere a acestor legi si din aplicarea lor se obtine intuitiv cheia muncii noastre oculte pentru umanitate. Nu ni se pare necesar sa irosim cuvintele, un studiu colectiv condus in loja asupra acestei discutii ar putea sa ne de amasura in care loja este potrivita si pregatita pentru activarea muncii propuse. 3) Vizualizarea. Este utilizarea constienta si deliberata a imaginilor. Daca ne gandim c alumea obiectiva in car etraim este (psihologic vorbind) o lume d eimagini ( e adevarat din punct de vedere filozofic si stiintific) este un ocean de vibratii si de energii de diferite tipuri din care cunoastem foarte putin si carora simturile noastre le dau doar un tablou limitat. Va fi usor de inteles cum subiectul despre care discutam merita acel interes pe care la prima vedere nu l-am acorda. Traim efectiv intr-o lume de imagini ce provin din interior si din exterior, care sunt create sau evocate de functia naostra imaginativa, si suportam influneta (pentru ca si ceic e stiu sa foloseasca gandul cu greu reusesc sa traiasca intr-o lume mentala a gandului, a ideilor, a conceptelor)> Orice imagine poseda o tendinta motorie , tinde sa produca activitatea careia ii corespunde. In mod natural in viata de zi

cu zi influenta fiecarei imagini este contrabalansata de influenta altor imagini ce s esuprapun primei, astfel incat lucrul nu este evident decat in stari aprticulare, de ex. hipnoza sau concentrari deliberate. Problema imaginilor ce lovesc si care ne conditioneaza (publicitatea, convingatorii oculti) este imens d evasta. Este suficient sa firmam ca in procesul nostru autocreativ (de trecere de la piatra bruta la cea cubica) trebuie in primul rand sa inavtam sa dominam curentii ce ne influenteaza si sa invatatm sa conducem, sa elimina, sa evocam, imaginile asa cum vrem. Normal exista tehnici adecvate folosite in multe scoli de psihologie (Psihosinteza de exemplu). Fundamentala este vizualizarea deliberata prin care se evoca sis e mentin cat mai mult posibil in campul constiintei, imaginile alese excluzindu-le pe celelalte Primele exercitii pot fi urmatoarele: observati un tablou, o fotografie, un desen facut de noi indepartindu-l si facandu-ne o imagine mintala. O alta serie de exercitii consta in evocarea imaginii unor lucruri cunoscute; o alta serie se va avea creind imagini mai intai simple, de ex. figuri geometrice , apoi compozite (scene, etc.). Imaginea trebuie s afie pastrata mult timp si clara. in al doilea moment va trebui sa o evocam dupa bunul nostru pla, sa o alimentam sis a o incarcam. Este un joc d eforta sa apelam la imaginile simbolice, dat fiind ca in Masonerie simbolul este elementul didactic fundamental. Vizualizarea unei imagini simbolice evoca ideea. adevarul sau legea continute in insusi simbol si astfel simbolul incepe sa vorbeasca si corbeste celui ce stie sa il evoce. Utilizarea imaginatiei pentru vizualizare trebuie sa fie constienta, activa si pozitiva si este un mijloc efectiv de creare ce se combina cu alte metode si tehnici pentru obtinerea scopului pe care ni-l propunem Trebuie, la incheierea notelor, sa-i avertizam pe Frati de utilizarea imaginilor si a imaginatiei in substitutie a realitatii (pasive sau negative sau cum ar fi) si sa le amintim sa nu confunde imaginatia (care este activa) cu clarviziunea care este receptiva si apsiva). 4) Iradierea. iradierea este utilizarea energiilor primite sau suscitatein cursul lucrarilor noastre aceasta utilizare trebuie sa fie rationala si eficienta, niciodata dispersiva. Sunt diverse tipurile d eradiere. Radierea interna este aceea ce s emanifesta inconstient si este echivalenta activitatii unei substante radioactive. Psihologul Maslow spune: La persoanele care au ajuns la un grad inalt de autointegrare, creativitatea este e misa ca si cum ar fi radioactiva sia re efect in orice manifestare a vietii. Radierea activa sau proiectia constienta. Poate fi conceputa evocind imagine aunei emisiuni televizate. Se poate indrepta in orice directie si este receotata de oricine este in masura sau doreste sa primeasca mesajul; vom spune acum ca actioneaza din simpatie: Acum vom sintetiza o tehnica a iradirii. Am afirmat ca prin munca naostra iradiem idei (legi si principii) formulate in forme-gand dupa ce au fost suscitate in noi si incarcate. Proiectia necesita sintonizarea cu persoana catre care se indreapta forta-gand si atunci ideeaforta este proiectata pe subiect vizualizind o fasie de lumina ina cea directie. In munca naostra masonica ideea-forta nu este trimisa unuia singur ci intregii umanitati si este directa si in plan mental. Pentru a obtine un rezultat trebuie sa trimitem lumina sub forma de fire sau raze in toate directiile. Numai astfel putem influenta mediul psihic in general. 5) Cazuri practice Se poate intampla ca o intreaga Loja sa accepte principii expuse in aceasta comunicare si sa le adopte in unanimitate. In acestc az nu vor aparea probleme. S-ar putea intampla - si asta se va verifica in vreo loja - ca unii sa doreasca sa adopte tipologia de lucru propusa si altii nu. In acest caz ar fi o grava bsurditate sa aducem ce a mai mica tulburare la nivelul lucrarilor in care se gaseste Loja. preferam mai degraba ca lucrarea propusa sa nus e realizeze; oricum doritorii pot sa experimenteze cu maxima discretie propunerile noastre in tacere. Cei ce experimenteaza s-ar putea aduna sapte sau mai multi Frati deci in conditii de operare conform canoanelor unei .loje juste si perfecte, sau neatingind numarul necesar sa lucreze in forma de triunghi. Conform traditiei o Loja s enumeste simpla cand este constituita din trei Frati (triunghi), justa cand Fratii sunt cinci, perfecta cand sunt 7 sau mai multi cu cel putin trei. O Loja perfecta detine consform traditiei deplinatatea puterilor masonice si a suveranitatii. Problema locurilor nu mai exista. In traditia noastra exista lojele ambulante iar templele fixe in trecut constituiau o raritate, adesea, fara a aduce in discutie vu,lpea si strugurii, templele fixe sunt reci si putin evocatoare. Loja improvizata din contra se gaseste favorizata. Spatiul poate fi oricare insa ferit de intromisiuni profane. Cand Fratii au

intrat si s-au asezat la locurile lor, Acoepritorul a asigurat acoperirea necesara, Maestrul de Ceremonii a trasat cu ghips sau cu carbune pe pamant patratul de loja. Practici fiind va sugeram ghipsul gras negru, un covor (mai bun din lana alba) care va fi pus in centrul salii si trecut cu degetul mare. Desenul sau covorul vor avea forma triunghiulara, pe acestea daca nu sunt desenate se pot dispune instrumentele artei. Spatiul ocupat d edesen este spatiul sacru si nu trebuie incalcat pentru nici un motiv. Maestrul de Ceremonii va aduce trei sfesnice. Ar fi bine sa se faca marsul ritual ce simbolizeaza marsul stelelor proiectat catre punctul central al universului redus, care este Templul. In acest fel constructia microcosmica dupa imaginea microcosmica este pe deplin armonizata. Cand nu s epoate avea o Loja din cauza numarului de Frati., o loja experimentala giusta si perfetta, atunci este necesar lucrul in jurul unei mese conform ritualului triu nghiurilor. Se poate verifica cazul in care lucrarile de loje nu pot fi efectuate datorita perioadelor de sarbatori, dar exista frati care doresc sa participe la lucrarile colective pentru Noua Era cu tehnicile prezentate aici si sunt impiedicati pentru ca se gasesc intr-o loja care, global, respinge sau nu cunaoste acea lucrare sau nu se intereseaza delor. La ora prestabilita sau la orele 22.22 (indepedent de ora legala), Fratii oriunde se gasesc, se aseaza in pozitia lor obisnuita de meditatie sau in directia locului ocupat in Loja. Tovarasii cu spatele la Sud, Ucenicii cu spatele la Nord , Maestrii cu spatele la orient sau la Occident. Se bate in masa cu pumnul inchis sau cu dreapta dau si eu in stanga. Deoarece este ora si am si varsta, deschid lucrarile AGDGAGDU. Intelepciunea, Frumusetea, Forta ma asista in aceasta , executata in catena psihica cu toti Fratii din Loja. Urmeaza meditatia prestabilita. La incehiere se spune: Luxcrarea realizaraAGDGADU, e incheiat. Se urmeaza bateria si se ramane cateva momente