Neuronul - unitate structurala si functionala a sistemului nervos

Neuronul - unitatea structurala si functionala a sistemului nervos - este o celula specializata in generarea si conducerea unor semnale de natura electro chimica numite impulsuri nervoase. Cea ma importanta caracteristica morfologica a neuronului consta in prezenta unor procese protoplasmatice de diferite lungimi, ce merg din corpul celulei -dendritele si axonul -, particularitate structurala dealtfel legata intim de functia de transmitere a impulsurilor nervoase. Dendritele sunt prelungiri celulare, uneori ramificate (ceea ce creste foarte mult posibilitatea contactului cu alte celule nervoase), avand functia de a primi impulsuri si a le transmite spre corpul celular. Axonul transmite de obicei impulsuri de la soma altor celule nervoase sau organe efetuoare (muschii sau glandele), desi impulsul poate fi uneori transmis si in directie opusa ("reflexele de axon" de la nivelul tegumentului). Se poate enunta ca un neuron, prin diferitele sale parti componente, exercita cel putin 4 functii: primeste informatii de la alti neuroni (in special pe calea dendritelor si somei); executa o computerizare, o sumare particulara a potentialelor excitatorii si inhibitorii ce sosesc la nivelul somei; conduce potentialele de actiune de-a lungul axonului si ramificatiilor sale; transfera informatia primita altor neuroni sau celule efectuoare (musculare, glandulare etc.). Volumul neuronului variaza considerabil si rapid prin captarea apei sau, mai lent, prin sinteza proteica sau lipidica. Corpul celular al neuronului este delimitat de o membrana neuronala, continand citoplasma, nucleu si diverse organite celulare (mitocondrii, reticul endoplasmatic, complex Golgi, microzomi, lizozomi, corpusculi Nissl, neurofibrile). Membrana neuronala, este constituita din punct de vedere biochimic, din proteine insolubile, cu proprietati elastice, numite stromatina, lipide si colesterol, carora li se adauga si polizaharide. Fiind semiprmeabila, membrana neuronala permite transferul apei, al moleculelor mici si al substantelor liposolubile, dar este impermeabila pentru molecule mari. Se pare ca exista anumite portiuni ale membranei specializate pentru transport, excitatii ionice, conductie, metabolism etc. Se admite claic ca membrana este prevazuta din loc in loc cu pori, plini cu apa. Existenta acestori pori explica numai partial permeabilitatea membranei, atat din cauza ca numarul lor este prea mic pe unitatea de suprafata, cat si datorita dimensiunilor lor prea reduse pentru a permite tarnsferul majoritatii moleculelor. Citoplasma neuronala, elastica si deformabila, are o structura complexa, in car exista emulsii si solutii si prezinta o reactie alcalina care trece spre cea acida pe masura inaintarii in varsta. Este alcatuita din hialoplasma si organitele intracelulare formatiuni adaptate diferitelor functii neuronale. In compozitia citoplasmei predomina apa, al carei procent creste progresiv de la nucleu spre periferia celulei. Componente caracteristice materiei vii, detinatoarele proprietatilor biologice fundamentale, proteinele citoplasmatice sunt prezente atat ca holo- cat si ca heteroproteine. Citoplasma mai cuprinde lipide sub forma de lecitine, cefaleine, sfingolipide, cerebrozide, precum si glucide, fie ca elemente structurale, fie ca substante de rezerva. In sfarsit, in citoplasma se gasesc si saruri minerale sub forma de ioni sau combinatii cu alti compusi, precum si substante organice si in special enzime. Mitocondriile sunt mai putin numeroase in neuron decat in alte celule ale organismului, numarul lor variind dupa tipul neuronului si fiind mai numeroase in celulele din cornul anterior, comparativ cu alti neuroni.

Mitocondriile, prezente atat in corpul celular cat si in dendrite si axon, sunt sediul proceselor oxidative care elibereaza energia chimica prezenta in substraturile organice si o converteste in forme usor utilizabile de catre structurile celulare. Nu este, deci, surprinzator ca in neuron agregatele mitocondriale sunt preferential localizate in acele sectoare cu cele mai mari nevoi energetice. Peretii mitocondriali sunt formati dintr-o membrana externa si una interna care prezinta spre interior o serie de septuri sau creste mitocondriale, transversale in neuroni si longitudinale in dendrite, axoni sau sinapse, compartimentand continutul mitocondriei intr-un volum mic, o suprafata cat mai mare diferitelor procese enzimatice. Rezulta ca mitocondriile sunt sediul proceselor producatoare de energie, al oxidarilor neuronale ("cazanul" metabolic). Capacitatea respiratorie a mitocondriei se pastreaza atat timp cat structura ei nu este compromisa, in timp ce mitocondriile fragmentate mai pastreaza doar capacitatea de a cataliza unele reactii chimice. Neuronul - unitatea structurala si functionala a sistemului nervos - este o celula specializata in generarea si conducerea unor semnale de natura electro chimica numite impulsuri nervoase. Cea ma importanta caracteristica morfologica a neuronului consta in prezenta unor procese protoplasmatice de diferite lungimi, ce merg din corpul celulei -dendritele si axonul -, particularitate structurala dealtfel legata intim de functia de transmitere a impulsurilor nervoase. Dendritele sunt prelungiri celulare, uneori ramificate (ceea ce creste foarte mult posibilitatea contactului cu alte celule nervoase), avand functia de a primi impulsuri si a le transmite spre corpul celular. Axonul transmite de obicei impulsuri de la soma altor celule nervoase sau organe efetuoare (muschii sau glandele), desi impulsul poate fi uneori transmis si in directie opusa ("reflexele de axon" de la nivelul tegumentului). Se poate enunta ca un neuron, prin diferitele sale parti componente, exercita cel putin 4 functii: primeste informatii de la alti neuroni (in special pe calea dendritelor si somei); executa o computerizare, o sumare particulara a potentialelor excitatorii si inhibitorii ce sosesc la nivelul somei; conduce potentialele de actiune de-a lungul axonului si ramificatiilor sale; transfera informatia primita altor neuroni sau celule efectuoare (musculare, glandulare etc.). Volumul neuronului variaza considerabil si rapid prin captarea apei sau, mai lent, prin sinteza proteica sau lipidica. Corpul celular al neuronului este delimitat de o membrana neuronala, continand citoplasma, nucleu si diverse organite celulare (mitocondrii, reticul endoplasmatic, complex Golgi, microzomi, lizozomi, corpusculi Nissl, neurofibrile). Membrana neuronala, este constituita din punct de vedere biochimic, din proteine insolubile, cu proprietati elastice, numite stromatina, lipide si colesterol, carora li se adauga si polizaharide. Fiind semiprmeabila, membrana neuronala permite transferul apei, al moleculelor mici si al substantelor liposolubile, dar este impermeabila pentru molecule mari. Se pare ca exista anumite portiuni ale membranei specializate pentru transport, excitatii ionice, conductie, metabolism etc. Se admite claic ca membrana este prevazuta din loc in loc cu pori, plini cu apa. Existenta acestori pori explica numai partial permeabilitatea membranei, atat din cauza ca numarul lor este prea mic pe unitatea de suprafata, cat si datorita dimensiunilor lor prea reduse pentru a permite tarnsferul majoritatii moleculelor. Citoplasma neuronala, elastica si deformabila, are o structura complexa, in car exista emulsii si solutii si prezinta o reactie alcalina care trece spre cea acida pe masura inaintarii in varsta. Este alcatuita din hialoplasma si organitele intracelulare formatiuni adaptate diferitelor functii neuronale. In compozitia citoplasmei predomina apa, al carei procent creste progresiv de la nucleu spre periferia celulei. Componente caracteristice materiei vii, detinatoarele proprietatilor biologice fundamentale, proteinele citoplasmatice sunt prezente atat ca holo- cat si ca heteroproteine. Citoplasma mai cuprinde lipide sub forma de lecitine, cefaleine, sfingolipide,

cerebrozide, precum si glucide, fie ca elemente structurale, fie ca substante de rezerva. In sfarsit, in citoplasma se gasesc si saruri minerale sub forma de ioni sau combinatii cu alti compusi, precum si substante organice si in special enzime. Mitocondriile sunt mai putin numeroase in neuron decat in alte celule ale organismului, numarul lor variind dupa tipul neuronului si fiind mai numeroase in celulele din cornul anterior, comparativ cu alti neuroni. Mitocondriile, prezente atat in corpul celular cat si in dendrite si axon, sunt sediul proceselor oxidative care elibereaza energia chimica prezenta in substraturile organice si o converteste in forme usor utilizabile de catre structurile celulare. Nu este, deci, surprinzator ca in neuron agregatele mitocondriale sunt preferential localizate in acele sectoare cu cele mai mari nevoi energetice. Peretii mitocondriali sunt formati dintr-o membrana externa si una interna care prezinta spre interior o serie de septuri sau creste mitocondriale, transversale in neuroni si longitudinale in dendrite, axoni sau sinapse, compartimentand continutul mitocondriei intr-un volum mic, o suprafata cat mai mare diferitelor procese enzimatice. Rezulta ca mitocondriile sunt sediul proceselor producatoare de energie, al oxidarilor neuronale ("cazanul" metabolic). Capacitatea respiratorie a mitocondriei se pastreaza atat timp cat structura ei nu este compromisa, in timp ce mitocondriile fragmentate mai pastreaza doar capacitatea de a cataliza unele reactii chimice.

SURSA 03 Neuronii sunt o clas de celule specifice pentru sistemul nervos. Neuronul este o celul adaptat la recepionarea i transmiterea informaiei, unitatea elementar (celular), embriologic, anatomic, funcional, trofic i metabolic a sistemului nervos. Conceptul de neuroni, ca unitate principal a sistemului nervos a fost introdus de anatomistul spaniol Santiago Ramn y Cajal. El a artat ca neuronii sunt celule individuale care comunic ntre ele. O contribuie fundamental la cunoaterea celulei nervoase n stare normal i patologic a constituit-o la vremea sa grandioasa monografie a lui Gheorghe Marinescu, La cellule nerveuse (Ed. Doin, Paris, 1909). Ultrastructura Neuronii au mrimi cuprinse ntre 100-200 Um si 4-8 Um. Au un corp celular (soma) i un numr mare de prelungiri. Din punct de vedere funcional neuronul se mparte n trei regiuni: * regiunea receptoare, receptioneaz i proceseaz informaia, fiind format din dendrite i soma. Aici se stabilete contactul cu ali neuroni prin sinapse, dar de obicei nu se formeaz poteniale de aciune n aceast regiune, ci doar poteniale locale (poteniale postsinaptice). * regiunea conductoare leag regiunea receptoare de cea efectoare. Ea este format din poriunea axonului de la locul n care acesta iese din corpul celular hilul axonic pn la arborizaia sa. Aici au loc potenialele de aciune prin sumarea potenialelor locale. * regiunea efectoare, informaia (potenialul de aciune) este recodificat aici sub form chimic prin neurotransmitori i transmis prin sinapsa regiunii receptoare a urmtorului neuron. Structura Neuronii au de obicei un singur nucleu mare i poziionat central. Aici se produce o cantitate ridicat de ARN, iar cromatina este dispersat. Ribozomii din reticulul endoplasmatic rugos se gsesc sub forma corpusculilor Nissl(sau corpi tigroizi). Axonii nu conin corpusculi Nissl (i deci nu particip la sinteza de proteine).

Reticulul endoplasmatic neted are rol n reglarea nivelului de Ca++ din neuron. Microfilamentele, neurofilamentele si microtubulii formeaz citoscheletul neuronului. Mitocondriile se gsesc n corpul celular, dar majoritatea se concentreaz n butonii terminali ai axonului, furniznd energie (sub form ATP) pentru transmiterea semnalului la nivelul sinaptic i pentru sinteza unor neurotransmitori. Corpul celular i dendritele sunt nvelite ntr-o membran plasmatic, neurilema, cu o importan deosebit n recepionarea i transmiterea semnalelor prin canalele ionice. Axonii prezint axolema, care este nvelit de trei teci: teaca de mielin (izolare electric), teaca celulelor Schwann (secretoare de mielin) i teaca Henle (nutriie, protecie). Teaca de mielin este ntrerupt pe alocuri de nodurile Ranvier. Clasificare Dup numrul de prelungiri: * neuroni multipolari, cu numr mare de prelungiri. De obicei au o form stelat, cu nucleu mare i sferic, situat central. Pot fi neuroni senzitivi. * neuroni bipolari, cu dou ramificaii la extremiti. Au form fusiform, iar nucleul este ovalar i de obicei excentric. Se gsesc de exemplu n retin. * neuroni unipolari, cu o singur prelungire axonic. De exemplu: celulele cu bastona sau celulele cu con din retin. * neuroni pseudounipolari, cu o prelungire n form de T: prelungirea iniial se desparte n dou. Sunt sferici, cu nucleu mare, localizat central. Se gsesc n ganglionii rahidieni sau ganglionii spinali. Funcional * neuroni motori multipolari, mari cu prelungire axonic lung. De exemplu: neuronii piramidali din cortex. * neuroni de asociaie sau bipolari. * neuroni senzitivi afereni sau receptori. Sunt pseudounipolari i se gsesc n ganglionii spinali i ganglionii nervilor cranieni. Proprieti funcionale Excitabilitatea este proprietatea de a intra n activitate sub aciunea unui stimul. Membrana joac un rol esenial prin canalele sale ionice care se deschid sau se nchid n funcie de modificrile de energie din preajma membranei. Conductibilitatea este proprietatea de a conduce impulsurile. Aceast conducere se realizeaz diferit n fibrele mielinice i amielinice, cele mielinice fiind mai rapide (60120m/s n cele mai groase, 3-14m/s n cele mai subiri; iar n cele amielinice 0.52m/s). Degenerescena se refer la degradarea neuronului n condiii de lezare serioas a axonului. Regenerarea este proprietatea de a se reface dup anumite lezri. Activitatea sinaptic se refer la codarea chimic a informaiei i transmiterea acesteia prin sinapse.