Productia ridicata de metale si a1iaje - 700 milioane tone de otel si 20
milioane tone de aluminiu - prevazuta pentru anul 2000, de shIdiile efechmte de DE si ONU, va fi supusa in proportie de 90% prelucrarii mecanice prin deformare plastica. Prin urmare, se prevede ca si metodele de prelucrare prin presare sa se dezvolte aplicandu-se procedee noi, mai ales acolo tmde metodele clasice nu dau rezultatele scontate. Din totalul productiei de masini- unelte, 15% -16% va fi destinata prelucrarilor mecanice prin presare, iar in tarile cu o industrie foarte dezvoltata aceasta poate atinge chiar 40%. Tehnologiile de prelucrare prin defomime<plastica 'la fete ,alI tm domenui foarte larg de aplicare in industria constructoare de masini si aparate, mecanica fina, electrotehnica si electronica, 'indtistria :bummlor de' larg consum, a utilajelor agricole si a celor pentru industriaalimehtaia:: :, ' Astazi, realizarea unor produse cu utilizari de prima importanta, imptme folosirea pe scara larga a tehnologiilor de prelucrare prin presare la rece, tehnologii care in etapa achmla si cu atat mai mult in viitor, pentru anumite domenii aproape ca nu vor avea alternativa. Mai mult, tehnologiile de prelucrare prin defonnare plastica la rece au o dezvoltare continua si in sectoarele primare de realizare a semifabricatelor, determinata de posibilitatea utilizarii rationale a materialului, favorabila dezvoltarii lmor constmctii usoare, prefabricate industrial si cu o conceptie ftmctionala.,j,: ' Intr-un astfel de cadru, lucrarea de fata adresandu-se in primul rand shIdentilor de la profilurile telmologice, daPsi; specialistilor, incearca sa trateze intr-un mod unitar si intr-o sucesiune' logica)' bazele fiZice ale proceselor de prelucrare prin presare, procesele tehnologice de' prelucrare prin deformare plastica la rece, precum si metodologia de proiectare a echipamentelor tehnologice specifice - stante si matrite. In lucrare (volumul 1), sunt tratate bazele fizice ale prelucrarii prin presare la rece: struchIra cristalina, imperfectitmi in struchlra cristalina a metalelor si aliajelor, modalitati de deformare plastica, efectele deformarii plastice, starea de tensiuni de deformatii, conditii de plasticitate, metode teoretice si experimentale utilizate la shIdiul procedeelor de deformare, prelucrabilitatea la deformare plastica. Autorii isi exprima .convingerea ca prin, aceasta'lucrare i ccintiibtiie la completarea literahrrii de 'specialitate necesara shIdentilor de la sectia de inginerie manageriala si tehnologica, precum si ,specialistilor cu preocupari in domeniul defonnarilor plastice la rece. ' ",:. " AUTORII J CUPRINS INTRODUCERE 1. STRUCTURA CRISTALINA ........................................ : .......................................... 7 1.1. STARI STRUCTURALE ............................................................................................ 7 1.2. SIMETRIA CRISTALELOR. SIMETRIA DE TRASLATIE .................................... 7 1.3. CELULE ELEMENTARE ............................................ : ........................................... 11 1.4. COORDONATELE NODURlLORCELULEI ELEMENTARE ............................. 15 1.5. PLANE SI DIRECTII CRISTALOGRAFICE ........................................................... 16 1.6. STRUCTURA CRISTALELOR METALICE ............................................................ 19 1.7. SUCCESIUNEA PLANELOR CU MARE DENSITATE DE ATOMI ................... 22 1.8. ANIZOTROPIA METALELOR ................................................................................ 22 2. IMPERFECTIUNI N STRUCTURA METALELOR ........................................ 24 2.1. DEFECTE PUNCTUALE ..................................................................................... 25 2.1.1. DEFECTE PUNCTUALE SIMPLE ..................................................................... 25 2.1.2. DEFECTE PUNCTUALE COMPLEXE .............................................................. 26 2.2. IMPERFECTIUNI LIN1ARE. DISLOCATII ........................................................ 27 2.2.1. DISLOCATII MARGINALE SI DISLOCATII ELICOIDALLE .......................... 27 2.2.2.CIRCUITUL BURGERS SI VECTORUL BURGERS AL DISLOCA TIILOR ................................................................................................ .31 2.2.3. PROPRIETATILE DISLOCATIILOiR. DENSITATEA DISLOCATIILOR ..................................................... : .. : .......... :: ........................... .33 2.2.4. DEPLASAREADISLOCATIILOR ...................................................................... .35 2.2.5. SURSE DE DISLOCATII .................................................................................... .37 2.3. IMPERFECTIUNI DE SUPRAFATA ................................................................... 39 3. MECANISMELE DEFORMARII PLASTICE. ...................................................... .43 3.1. DEFORMAREA PLASTICA A MONOCRIST ALELOR ...................................... 43 3.1.1. DEFORMAREAPRIN ALUNECARE .................................................................. 43 3.1.2. DEFORMAREAPRIN MACLARE ....................... : .......................................... .47 3.2. LEGEA COMPONENTEI CRITICE A TENSIUNII DE FORFECARE ................. 48 3.3. ALUNECAREA SI LIMITA DE CURGERE A CRISTALELOR' PERFECTE ........................................................................................................... 50 3.4. ALUNECAREAN CRISTALELE REALE ............. .' ......................................... 52 3.5. DEFORMAREA PLASTICA A AGREGATELOR POLICRISTALINE ............. 54 3.6. METODE DE MARIRE A REZISTENTEI MECANICE A MATERIALELOR METALICE .......................................................................................................... 56 4 . 4. COMPORTAREA LA DEFORMARE A MATERIALELOR METALICE. .......... 58 4.1. CLASlFICAREA MATERIALELOR DUPA COMPORTAREA LA . DEFORMARE ................................. , ..................................................................... 58 4.2. INFLUENTA FACTORILOR TENOLOGICI ASUPRA COMPORTARII LA DEFORMARE ...................................................................................................... 59 4.2.1. INFLUENTA TEMPERATUlUI ............................................................................ 59 4.2.2. INFLUENTA GRADULUI DE DEFOMARE ....................................................... 61 4.2.3. INFLUENTA VITEZEI DE DEFORMARE ASUPRA COMPORTARII LA DEFORMARE ....................................................................................................... 63 4.2.4. INFLUENTA STARII DE TENSIUNI .................................................................. 66 4.3. INFLUENTA STRUCTURII MATERIALULUI ASUPRA COMPORTARII LA DEFORMARE ....................................................................................................... 67 5. LEGILE DEFORMARII PLASTICE .................................................................... 68 5.1. LEGEA CONSTANTEI VOLUMULUI ................................................................... 68 5.2. LEGEA MINIMEI REZISTENTE ........................................................................... 70 5.3. LEGEA PREZENTEI DEFORMATIEI ELASTICE LADEFORMAREA PLASTICA .............................................................................................................. 74 5.4. LEGEA TENSIUNILOR REMANENTE (SUPLIMENTARE) ................................ 77 5.5. LEGEA Sllv1lLITUDINII ........................................................................................ 79 6. EFECTELE PRINCIPALE ALE DEFORMARII PLASTICE. ........................... 81 6.1. ECRUISAREAMATERIALELORMETALICE DEFORMATE ........................... 81 6.2. CURBE DE ECRUISARE ...................................................................................... 84 6.3. TEXTURAREA MATERIALULUI PRIN DEFORMARE PLASTICA .................. 91 6.4. TENSIUNI REZIDUALE N CORPURILE DEFORMATE PLASTIC ................... 93 6.5. EFECTUL TERMIC AL DEFORMARII PLASTICE .............................................. 94 6.6. TRANSFORMARI DE FAZA N MATERIALUL METALIC DEFORMAT ............................................................................................................ 94 6.7. INFLUENTA DEFORMARII PLASTICE ASUPRA PROPRIETATILOR MATERIALELOR METALICE ............................................................................. 96 7. FRECAREA LA DEFORl.'l1AREA PLASTICA PRIN PRESIUNE ..................... 99 7.1. NOTIUNI GENERALE ...................................................... ; ................................... 99 7.2. FACTORI CE INFLUENTEAZA PROCESUL DE FRECARE .............................. 100 7.3. FOLOSIREA UNSOIUI TEHNOLOGICE LA DEFORMAREA PLASTICA ............................................................................................................ 108 7.4. METODE DE DETERMINARE EXPERIMENTALA A COEFICIENTULUI DE FRECARE LA PRESARE ................................................................................ 11 O 8. STAREA DE TENSIUNE LA DEFORMAREA PLASTlCA ................................. 112 8.1. TENSIUNE, TENSIUNE NORMALA SI TENSIUNE T ANGENTIALA ............ .112 8.1. VECTORUL TENSIUNE PE O SUPRAFATA INCLINATA TENSIUNI SI DIRECTII PRINCIPALE ........................................................................................ 115 8.3. TENSIUNI OCTAEDRICE ..................................................................................... 121 8.4. ABATEREA MEDIE PATRA.TICA A UNEI STARI DE TENSIUNE DATE, FATA DE STAREA DE TENSIUNE ECHIAXIALA CEA MAI APROPIATA .... .122 8.5. TENSORUL TENSIUNE, DEVIATORUL SI INV ARlANTIl DEVIATORULUI TENSIUNE ............................................................................... 124 5 8.6. STAREA PLANA DE TENSIUNE ................................................ :, ... :: ... .' .. ::.:.:.: ..... 127 8.7. ECUATIILE DIFERENTIALE DE ECHILffiRU ........................ :.: .. :.': ...... : ....... ;.:: .. 129 8.8. SCHEMELE STARlLOR DE TENSIUNE ............................................. , .. : ............. 134 9. STAREA DE DEFORMARE IN PROCESELE DE PRELUCRARE PRIN DEFORMARE PLASTICA ................... : ................................................... 140 9.1. STAREA DE DEFORMARE INTR-UN PUNCT AL CORPULUI SUPUS DEFORMARlI ....................................................................................................... 140 9.2. DEFORMATII SPECIFICE PRINCIPALE .............................. ; ............. :: .. : ... ; ....... 145 9.3. TENSORUL DEFORMATIE SI ANALOGIA CU TENSORUL TENSIUNE ............................................................................................................. 147 9.4. SCHEMELE STARII DE DEFORMARE ............................................................... 150 9.5. VITEZADEDEFORMATIE .................................................................................. 151 9.6. ECUATIILE DE COMPATffiILITATE ALE DEFORMATIILOR ......................... 154 10. LEGATURA DINTRE TENSIUNI SI DEFORMATll LA PRELUCRAREA PRIN DEFORMARE PLASTICA ........................................ 156 10.1. RELATII INTRE TENSIUNI SI DEFORMATII IN CAZUL STARII SPATIALE DE TENSIUNI .................................................................................. 156 10.2. RELATII INTRE TENSIUNI SI DEFORMATII IN CAZLTL STARII PLANE DE TENSIUNI ...................................................................................................... 161 10.3. SCHEMA MECANICA ADEFORMATIEL ..................................................... 162 11. CONDlTll DE PLASTICITATE ..................................... ; .................................. 166 11.1. STARI LIMITA. ......................................................................... : ......................... 166 11.2. LUCRUL MECANIC DE DEFORMARE ............................................................. 167 11.3. CONDITIA DE PLASTICITATE HUBER-MISES-HENCKY (ENERGETICA) .. 168 11.4. SENSUL FIZIC AL CONDITIEI DE PLASTICIT ATE HUBER-MISES-HENCKY. .................................................................................. 169 ILS. CONDITIA DE PLASTICITATE TRESCA-SAll-!T-VENAI'fL .......................... 171 11.6. VERIFICAREA EXPERIMENTALA A CONDITIILOR DE PLASTICITATE ................................................................................................... 172 12. METODE TEORETICE FOLOSITE LA ANALIZA PROCESELOR DE PRELUCRARE PRIN DEFORMARE PLASTICA .................................. 175 12.1. METODA REZOLVARII ECUATIlLOR DE ECHILffiRU ................................ 175 12.2. METODA LUCRULVI MECANIC (ENERGETICA ) ....................................... 176 12.3. METODA LINIILOR DE ALUNECARE ............................................................ 179 12.3.1. GENERALITATL .............................................................................................. 179 12.3 .2. INTEGRALA ECUATIEI PLASTICITATII ...................................................... 182 12.3.3. PROPRIETATILE LINIILOR DE ALUNECARE .............................................. 183 12.3.4. EXEMPLE DE CONSTRUIRE A RETELELOR LINIILOR DE ALUNECARE SI DE DETERMINARE A TENSIUNU"OR NORMALE IN ABSENTA FRECARII .......................................................... ............................ 187 6 13. METODE EXPERIMENTALE UTILIZATE LA ANALIZA PROCESELOR DE PRESARE LA RECE. .................................................... : 191 13.1. APRECIEREA CAPACITATII DE DEFORMARE A MATERIALELOR. ......... 191 13.1.1. DETERMINAREA CAPACITATII DE DEFORMARE A TABLELOR SUBTIRI ............................................................................................................ 192 13.1.2. DETERMINAREA CAPACITATII DE DEFORMARE A SEMIFABRICATELOR MASIVE ..................................................................... 198 13.2. APRECIEREA COMPORTARII MATERIALULUI IN TIMPUL DEFORMARII. .................................................................................................. 199 13.3. ANALIZA COMPORTARII STANTELOR SI MATRITELOR ......................... 204 13.4. ANALIZA COMPORTARII UTILAJULUl... ..................................................... 206 14. PRELUCRABILITATEA PRIN DEFORMAREA PLASTICA LA RECE. ................................................................................................................. 207 14.1. PRELUCRABILITATEA PRIN AMBUTISARE A TABLELOR SUBTIRI ............................................................................................................... 208 14.2. PRELUCRABILITATEA PRIN PRESARE VOLUMICA LA RECE .................... 21O BIBLIOGRAFIE .................................................................... , ..................................... 215 7 1. STRUCTURA CRISTALINA 1.1. STRI STRUCTURALE In functie de factorii interni cum sunt natura si fortelor de interactiune si de cei externi (temperatura, presiune, etc.) o multime de atomi se poate afla n una din urmatoarele stari de agregare: solida, lichida, si sub forma de distributia reciproca a ionilor, atomilor si moleculelor, se deosebesc trei stari structurale: amorIa, cristalina si mezoforma. Starea amorIa corespunde distributiei dezordonate a atomilor sau moleculelor n spatiu. Dezordinea cea mai se ntlneste la gazele perfecte. Se cunosc si corpuri solide amorfe, de exemplu masele sticloase. Corpurile amorfe sunt izotrope. Starea cristalina corespunde distributiei ordonate n spatiu a unor ioni, atomi sau molecule. Ansamblul unor astfel de particule formeaza un cristal. Daca cristalul creste liber, acesta este marginit de fete plane care formeaza ntre ele unghiuri de marime bine determinata. Cristalele, spre deosebire de corpurile amorfe sunt anizotrope, proprietatile lor depinznd de directia pe care se studiaza. Starea mezomorIa este o stare inteITlJediara ntre starea amorIa si cea cristalina. Din aceasta categorie fac parte si cristalele lichide. Exista urmatoarele stari mezomorfe: starea I starea colestenca si starea smectica. Starea se printr-o distributie si a unor particule alungite, filiforme. Starea este formata din particule alungite si spiriforme aranjate n agregate care au axe paralele unidimensionale. Starea smectica este din particule de forma dispuse n agregate cu fetele tubulare paralele.starea a corpurilor solide este starea aceasta stare caracterizndu-se prin cea mai energie libera. Starea amorIa, spre deosebire de cea cristalina, este o stare n afara echilibrului, obtinuta prin subracirea la grade mari de subracire a unor lichide. Prin ummre, starea amOrIa nu este corpurile amorfe tinznd sa treptat, n decursul timpului, n corpuri cristalizate. Din acest motiv, n mod obisnuit, se atribuie denumirea de corp solid numai corpurilor cristalizate. 1.2. SIMETRIA CRISTALELOR. SIMETRIA DE TRANSLATIE o cristalina se printr-o anumita simetrie. Nu este obligatoriu ca o structura sa toate simetriile posibile, oricare dintre simetrii putnd lipsi, cu exceptia simetriei de translatie. Translatia este operatia de simetrie, care consta n deplasarea discreta a paralel cu un anumit vector. Prin translatie, baza se reproduce la infinit, formnd ntreg cristalul. Distanta de translatie se numeste de translatie pentru directia considerata. Perioadele de translatie, sunt de ordinul de al distantelor interatomice. Notnd cu a"aO,a J , distantele la care se reproduce baza unei structuri de-a lungul a trei directii necoplanare din cristal, perioadele de translatie dupa aceste trei directii sunt egale cu a, ,a 2 ,a, . Simetria de translatie este data de periodicitatea structurii. Orice cristalina poate fi obtinuta prin translatia discreta a unei baze, cu un vector Rn, egal cu: RII = II, X a, + 11, x a, + II, x a, ( 1.1) unde a, ' a" a, sunt trei vectori necoplanari numiti vectori de translatie fundamentali ai retelei, iar II, ' II, ' II, ' sunt numere ntregi, care pot lua valorile O,l,2,3 .... Vectorii de translatie fimdamentali sunt vectorii cu modulul egal cu perioadele de translatie trei directii necoplanare care au loc translatiile. ./ ./ -./
V V 2
./ ./ ./
V ./ ./ ./ ./ V ./ a b c Fig. 1.1. Structuri cristaline: a- monodimensionale; b- bidimensionale; c- tridimensionale (liniare) (plane) (spatiale) Reproducerea prin translatie simpla cu vectorul a, a unei baze asimetrice, de forma "1 , duce la obtinerea unui sir (structura ). O astfel de retea este n figura 1.I.a. O a doua translatie cu vectorul a, ' sirul monodimensional ntr-o retea (figura 1.1.b), iar o a treia translatie cu vectorul a 3 ' necoplanar cu vectorii a, si a, o retea plana ntr-o structura cristalina spatiala (figura 1.1.c). Avnd n vedere natura bazei si detaliile ei interne nu periodicitatea, este convenabil ca la descrierea se fiecare printr-un punct. Este posibil deci, ca pentru descrierea structurale (figural.1. a,b,C) se fiecare printr-un punct. Se obtin astfel, retele de puncte monodimensionale (liniare), bidimensionale (plane), tridimensionale (spatiale). Astfel de retele sunt prezentate n figura 1.2.a,b,c . ./ ./ ./ ./ ./ V ./ ./ ./ ./ ./ ./
./ ./ ./ ./ ./ ./ a c Figura 1.2. Retele cristaline a- monodimensionale; b- bidimensionale; c- tridimensionale (liniare) (plane) (spatiale) Distributia a atomilor si a moleculelor ntr-un cristal se deci prin retele de puncte, numite retele cristaline. Punctele unei retele se numesc noduri, iar nodurile unei retele sunt identice. Vecinii unui nod oarecare al retelei sunt identici cu vecinii oricarui alt nod al retelei. Daca se alege un nod al retelei ca origine, oricare alt nod al retelei poate fi obtinut cu ajutorul relatiei (I.I) unde Rn este vectorul de pozitie al nodului considerat. Conform relatiei (l.l) o retea se poate defini ca multimea a punctelor discrete din spatiu, determinate de vectorul RII' n relatia (1.1) unul din coeficientii vectorilor fundamentali de translatie este nul se obtin puncte (noduri) descrise de vectorul: Rn = ni x al +1/, x a, (1.2) Totalitatea nodurilor descrise de vectorul (1.2) formeaza o retea cristalina sau un plan reticular. Daca doi dintre coeficientii vectorilor de translatie fundamentali sunt nuli se obtin noduri descrise de vectorul : RI/ =1/ 1 xa l (1.3) Multimea nodurilor descrise de vectorul (1.3) formeaza o retea sau un sir reticular. Reteaua cristalina ( spatiala, sau liniara) reprezinta numai schema de repetitie ce caracterizeaza periodicitatea structurii unui cristal si nu aranjamentul real al atomi lor n interiorul cristalului, aranjament ce constituie structura cristalului. In timp ce numarul retelelor cristaline este finit, numarul structurilor cristaline este infinit. Structura cristalina se obtine prin atasarea unei baze de atomi fiecarui nod al retelei. Se poate deci scrie urmatoarea relatie: STRUCTURA = RETEAUA + BAZA DE ATOMI (1.4) Baza de atomi care se ataseaza nodurilor retelei cristaline, trebuie sa fie identica din punct de vedere al compozitiei, aranjamentului si al orientarii. Fig. 1.3. Retele Bravais ( grupurile de translatie) bidimensionale a - oblica b- dreptunghiulara; c- patratica; d - hexagonala; e - rombica. 10 Vectorii de translatie fundamentali a, ' a" a" servesc si ca axe ale cristal ului. In valoare absoluta acesti vectori pot sa fie egali sau diferiti, iar unghiurile dintre ei al, a2, a3, pot fi diferite att unul fata de altul ct si fata de 90, doua dintre ele pot fi egale cu 90 iar al treilea diferit, etc. Considernd toate combinatiile de egalitati si inegalitati ale valorilor absolute ale vectorilor de translatie fundamentali si ale unghiurilor dintre ei, rezulta ca sunt posibile numai cinci tipuri de retele plane si numai 14 tipuri de retele spatiale. Deci conditia impusa unor puncte pentru a face parte dintr-o retea, anume ca toate sa fie identice si acelasi numar de vecini, este n plan numai de cinci aranjamente de puncte, iar n spatiu numai de 14. Aceste retele sunt cunoscute fie sub numele de retele Bravais, fie sub denumirea de grupuri de translatie. Cele cinci grupuri de retele plane Bravais sunt reprezentate n figura 1.3. Denumirile retelelor plane si raporturile dintre parametri si unghiurile lor sunt date n tabelul 1.1. Cele 14 tipuri de retele spatiale, denumirile lor si raporturile dintre parametri si unghiuri sunt date in tabelul 1.2. Tabelul 1.1. Rete e olane Nr. Grupul de translatie Parametri Unghiurile crt (Reteaua Bravais) - - a3 al ,G 2 1 Reteaua oblica la,I*hl a3 * 90 0 2 Reteaua dreptunghiulara la,I*hl a3 * 90 0 3 Reteaua patratica la,l=hl a3 = 90 0 4 Reteaua hexagonala la,l=hl a3=60 0 sau 120 0 5 Reteaua la,l=hl a3 * 60 0 sau de 90 0 Tbll12R '1 a eu .. ete e spatm e Nr. Grupul de translatie Parametri Unghiurile crt. (Reteaua B ravais) al ,G 2 ,a J a1,a2,a3 1 Triclinic simplu la,l * la,1 *Ia3 1 al *a2*a3*90 2 Monoclinic simplu la,l * la,1 * hl al=a2=90 a3*90 0 " Monoclinic cu baze centrate la,l * la,1 * la,l al=a2=90 0 a3*90 4 Ortorombic simplu lat 1 * la,1 * la,l a]=a2=a3=90 5 Ortorombic cu baze centrate la,l * Id,1 * la,l a 1 =a2=a3=90 6 Ortorombic cu volum centrat la,l * la,1 * la3 1 a1=a2=a3=90 0 7 Ortorombic cu fete centrate la,l*Ia,I*la 3 1 al =a2=a3=90 Il 8 Hexagonal la,l = la,1 = la,l el] =a2=90 al=120 , 9 Romboedric (trigonal) la,l = la, I = la,l al =a2=a3"'90 10 Tetragonal simplu la,l = la,1 '" la,l al =a2=a3=90 11 Tetragonal cu volum centrat la,l = la,1 '" la,l al =a2=a3=90 12 Cubic simplu la,I=la,I=la,1 al =a2=a3=90 13 Cubic cu volum centrat la,l = la,1 = la,l al =0:2=0:3=90 14 Cubic cu fete centrate la,l = la, I = la,l al =0:2=0:3=90 1.3. CELULE ELEMENTARE o retea se poate caracteriza cu ajutorul celulei elementare, numita si unitate. O complexul cel mai mic de atomi care mai pastreaza toate proprietatile retelei. Celulele elementare se construiesc pe vectorii de translatie fundamentali. Forma si marimea celulei este deci data de valoarea absoluta a v.ectorilor de translatie fundamentali si de unghiurile ai dintre ei ( de parametrii retelei ). In cazul unei retele monodimensionale celula are forma unui segment (fig.1.4.a), n cazul unei retele plane, a unui paralelogram (fig.1.4.b), iar n cazul unei retele spatiale, a unui paralelipiped (fig.1.4.c). Celulele elementare pot contine noduri ale retelei, fie numai n colturile celulei, fie att n coltUll ct si la intersectia diagonalelor celulei. La retelele spatiale pot exista noduri, n afara celor din colturi, att la intersectia diagonalelor spatiale ct si la intersectia diagonalelor diferitelor fete. Celulele care contin noduri numai n colturi se numesc primitive. La o celula primitiva revine ntotdeauna un singur nod, deoarece un nod situat ntr-un colt apartine simultan n cazul retelelor plane la 4 celule, iar n cazul retelelor spatiale la 8 celule. Celulele care contin si alte noduri n afara celor din colturi se numesc neprimitive sau complexe. La retelele plane, celulele complexe contin doua noduri, unul n colturi si celalalt la intersectia diagonalelor. a, -. .. O A a b Figura IA. Celule elementare r, '11----_"" c a- retea b- retea plana; c- retea spatiala 12 La celulele spatiale, revin cte doua noduri pe celula complexa n cazul celulelor cu baze centrate si cu volum centrat si cte patru noduri n cazul celulelor cu fete centrate. Numarul de noduri N, care revine la o celula a unei retele spatiale este: N N = N. +1+ Ne (1.5) 128 n care: Ni este de noduri situate n interiorul celulei; N/ este numarul de noduri situate pe fetele celulei; Ne este numarul de noduri situate n colturile celulei. Celulele primitive se noteaza cu P cu exceptia sistemului romboedric, a carui celula primitiva se noteaza cu R. Celulele neprimitive ale retelei spatiale se noteaza cu simboluri: 1 cnd contin noduri n interiorul celulei, F cnd contin cte un nod n centrul fiecarei fete si C cnd au bazele centrate cu cte un nod. Modul de alegere a celulelor elementare este ntr-o masura oarecare arbitrar. Astfel, considernd o retea oblica (fig.l.5), pot fi definite celule elementare cu ajutorul perechilor de vectori: apa,;a'"a',;a""a",;a, "',a,'''; etc. Din aceste celule, numai primele trei sunt primitive, ultima fiind o celula elementara complexa, continnd doua noduri. Figural.5. Moduri de alegere a celulei elementare la o retea oblica y / -, Q2
Fih>ura1.6. Moduri de alegere a celulei elementare la reteaua dreptunghiulara Considernd o retea plana dreptunghiulara (fig. 1.6.), n acest caz celula elementara poate fi aleasa n diferite moduri, doua dintre acestea fiind reprezentate cu ajutorul perechilor de vectori: 3 1) apa,;a, ',a;. Se ca celula construita pe vectorii a, ',a; nu. reflecta toate elementele de simetrie ale retelei dreptunghiul are, elemente care se regasesc numai la celula pe vectorii a, si a z . ultima este si este pentru caracterizarea simetriei retelei dreptunghiulare. Un alt tip de celula primitiva simetrica, este celula Wigner -Seitz, care se construieste du cnd drepte sau plane mediatoare (drepte mediatoare la retelele plane si plane mediatoare la retelele spatiale) pe segmentele ce unesc un nod dat cu nodurile vecine (fig.\. 7.). Se delimiteaza n acest mod la retelele plane un poligon nchis de dreptele mediatoare cele mai apropiate sau la retelele spatiale un poliedru, care are suprafata sau respectiv volumul egal cu al celulei primitive si care contine un singur nod. In cazul retelei plane celula Wigner - Seitz este un patrat cu latura egala cu la,l. Un aIt exemplu de alegere a celulei elementare este dat n figura \.8., care este o retea rombica caracterizata prin la, I hl si ((3 diferit de 60 sau de 90 0 .Se observa n figura \.8. ca reteaua rombica poate fi descrisa si cu celula elementara neprimitiva construita pe vectorii a,', a z '. Volumul acestei celule este dublul volumului celei primitive, ea continnd doua noduri si avnd aceeasi simetrie ca si reteaua cristalina.
/ - !'
Figura 1.7. Celula primitiva simetrica Wigner-Seitz a unei retele plane
Figura \.8. Retea rombica hl = lazi si ((3 60 sau 90 Din acest motiv, pentru descrierea retelei rombice este preferata celula a{, reteaua rombica putnd fi considerata n acest caz, ca o retea dreptunghiulara centrata. Oricare din cele 14 retele spatiale (retelele Bravais sau grupuri de translatie) poate fi caracterizata prin cte o celula elementara nsa numai sapte din acestea au aceeasi simetrie cu reteaua. Pentru ca celula trebuie sa reflecte proprietatile mediului cristalin pe care l descrie si acest lucru are loc numai cnd celula are aceeasi simetrie cu cea a mediului, se prefera n locul celulelor primitive cu simetrie mai scazuta dect cea a mediului, celule neprimitive cu aceeasi simetrie cu cea a mediului. Si.stemele cristaline, grupele' de translatie (retelele Bravais) si simbolurile acestor retele pentru retelele spatiale sunt date n tabelul \.3., iar celulele elementare care descriu ct mai sugestiv celulele n figura 1.9 .. 14 I l . I Tabelull.3. Sistemele si grupurile de translatie ale rete e or spatra e Sistemul cristalin Cubic Tetragonal Romboedric ( trigonal ) Hexagonal Monoclinic Triclinic Lungimile axelor lai I si a unghiurilor ai al =a"2 =a 3 ; al =a2=a3=90 al = al :t= a 3 ; al =a2=3=90 al :::: a 2 i=a 3 ; al a?=3",90 al = a2 '" a3 al-a2-90o; a3=120 al =a 2 =a 3 ; al a?' 90 al al =a 2 =a 3 al'" a2",a3",90 Or/eramtJic cu boze centrole Grupul de translatie ( Reteaua Bravais ) simpla cu volum centrat cu fete centrate simpla cu volum centrat simpla simpla simpla cu baze centrate simpla _. I ~ ~ Romtoedral Hexogor:al ,47' c ~ ~ ~ ~ ~ Honoclinic simplu Honocl!nic cu baze Tticlinlc cen/rale Simbolul retelelor P 1 F P 1 R P P C P Figura 1.9. Cele 14 grupe de translatie ( retelele Bravais ) ilustrate prin celule elementare. Celulele primitive ale retelelor cubic cu volum centrat si cubic cu fete centrate sunt reprezentate n figura 1.10.a,b. Se observa ca acestea au forma romboedrica, deci nu sugereaza 110 15 simetria a retelelor. Din figura 1.9., ca exceptnd retelele hexagonale, toate retelele cristaline sunt reprezentate prin celule ce sugereaza direct sistemul cristalin. Astfel; celula elementara a sistemului cubic este un cub, celula a sistemului tetragonal este un paralelipiped cu baza un patrat, etc. Spre deosebire de acestea, celula elementara a retelelor hexagonale nu este o prisma bexagonala ci tot un paralelipiped. Aceasta este redata n figura 1.11., unde pentru a scoate n caracterul hexagonal al s-au figurat ndi trei celule vecine, cu linii subtiri completndu-se o hexagonala formata din doua celule ntregi si doua jumatati de celula. z x a b Figura !.lD. Celulele primitive ale retelelor. a- cubic cu volum centrat; b- cubic cu fete centrate .L """- 7i I I I Figura 1. Il. Raportul dintre celula elementara a sistemului hexagonal si o f I I 1 1.:' 1- /
/' " c I I L IAre 1.4.COORDONATELE NODURILOR CELULEI ELEMENTARE z ,. ./ .- 1/ -j V Fig. 1.12. Coordonatele nodurilor celulei c.fc. 16 Pozitia unui nod dintr-o retea spatiala se prin coordonatele lui, exprimate n parametri de retea. Daca vectorul de la originea celulei elementare la punctul considerat este: 1'11,11,11, = II, xa, +11, xa, +11, X(l, (1.6) atunci coordonatele punctului sunt: 11"11,, ",. Deoarece 1/" II, si 11, sunt masurate n parametri de retea, aceste coordonate sunt numere ntregi. Considernd celula elementara a retelei c.f.c. (fig.1.l2.), nodurile sale au coordonatele: nodul O, 000; nodul A, 100; nodul B, 010; nodul C, 001; nodul D, 110; nodul E, 101; nodul F, 111; nodul P, 112 O 112; nodul N, 1 112 112; etc. 1.5. PLANE SI DIRECTII CRIST ALOGRAFICE Prin nodurile unei retele cristaline se pot trasa diferite familii de drepte si plane numite directii si plane cristaline. Deoarece directiile si planele cristaline se deosebesc ntre ele ca orientare, prin densitatea nodurilor, etc., se folosesc notatii care definesc precis diferitele drepte si plane dintr-o retea cristalina. Directia unei drepte dintr-o retea se noteaza cu trei cifre, numite indici, scrise ntre paranteze mari, astfel: [ li, 1/, 11, ]. Pentru a determina indicii unei drepte, se traseaza prin origine si printr-un punct de coordonate 11" 11"11,, o la dreapta Cifrele 11" "" "" att indicii dreptei duse prin origine ct si a paralele la ea, deci si a dreptei date. Uneori, acesti indici sunt fractionari. In astfel de cazuri, prin nmultiri cu un numar convenabil ales, acestia pot fi transformati n numere ntregi. De exemplu [ 1/2 112 1 ] devine prin nmultire cu doi [ 1 1 2 ] sau prin nmultire cu patru [ 2 2 4 ]. Toate aceste trei forme reprezinta aceeasi directie nsa este preferabila forma [ 1 1 2 ] deoarece contine cele mai mici numere ntregi. Indicii negativi se scriu cu o bara deasupra cifrei respective [li, 11, 11, ]. Folosind aceasta regula se pot determina indicii oricarei directii ntr-un astfel de cristal. Pentru exemplificare fie figura 1.13., care reprezinta un cristal cubic. Directiile paralele cu axa Ox vor avea indicii [ 1 O O ] deoarece Ox trece prin punctul A de coordonate 1,0,0. Aceste directii se pot nota si [2 O O ], [ 3 O O ], etc., nsa notatia preferata este notatia [ 1 O O ]. n mod asemanator, dreptele paralele cu Oy si Oz se vor nota [ O 1 O] si respectiv [ O O 1 ]. Dreapta care porneste din A si trece prin punctul de coordonate 0,1/2,0 are indicii [2 1 O ] deoarece este paralela cu dreapta care pleaca din origine si trece prin punctul de coordonate 2, 1, O. Dreapta OG are indicii [1 10], dreapta OE [lI 1], etc. Directiile [11, ", 11, ] si [", 11, 11,] sunt identice si sunt situate de o parte si de alta a originii. Directiile legate prin relatii de simetrie se dau scriind indicii uneia dintre ele n paranteza unghiulara. Astfel cele patru diagonale spatiale ale cubului [1 1 1], [1 I 1], [1 11] si [1 11] se pot scrie < 1 1 1 >. La sistemul c.f.c. directiile <1 1 O> ocupa un loc aparte fiind directiile cu cea mai mare densitate de noduri de retea. La sistemul c.v.c. directiile cu cea mai mare densitate n noduri sunt directiile < 1 1 1 > iar la sistemul cubic simplu, directiile < 1 :] O >. Dintre toate directiile cristaline, cea mai mare densitate n noduri de retea o au directiile <1 1 O> de la sistemul c.f.c. Cel mai simplu sistem pentru notarea planelor cristaline este cel introdus de cristalograful englez MilJer. n acest sistem, un plan se cu trei, indici h" h 2 ,h, scrisi ntre paranteze mici 1:l.J astfel: (h, 110 h, ). Indicii h, ,11,,11., ai unui plan sunt valorile inverse ale segmentelor de plan pe axele de coordonate n parametri de retea. Astfel, un plan' taie' pe axe segmentele OA,OB si OC, 1 1 11.,=-=-- - DB /11, xa, 1 1 1 h 3 =-= = DC /11 3 x a 3 1/1 3 (1.7) n care 1/1, ,111, ,111, sunt numere ntregi. z c F ,c---I---..,..r< o B Y {010] Go'0 z c x Fig. 1. 13.Indicii directiilor cristaline Fig.1.14.Determinarea indicilor unui plan Considernd un plan din reteaua care taie pe axele de coordonate segmentele a,2a si 4a (plan reprezentat n figura 1.14. ). Indicii acestuia sunt: Deci acest plan se va nota (..!.,_1_,_1_ ). Avnd n vedere parametrul a a 2a 4a unitatea de pentru sistemul de axe cristalografice, se nlocui este cu valoarea 1 si se obtine simbolul echivalent (1,..!..,..!..) care prin nmuItire cu patru se n ( 4 ,2 ,1 ). Astfel, indicii 2 4 planului considerat sunth, = 4,110 = 2,17 3 = 1. n figura 1.15. sunt indicii unor plane din reteaua 18 z z
y G a b c Fig. 1.15. Indicii unor plane din reteaua a- planul 100 ; b- planul III ; c- planul 110 . Planul AFEG (fig. 1.15.a) care corespunde cu planul YOZ taie pe axa OX segmentul OA., egal cu a' iar pe axele Y si Z segmente de marime Indicii acestui plan sunt:h l = = = sau h l = I;h, = O;h, = O deci planul se va nota (1 O O). Planul ABC a 00 00 (fig. 1.15.b) taie pe cele trei axe segmente egale cu a, indicii lui vor fi deci (1 1 1). Acest plan se numeste plan de octaedru. _ Planul AFDB (fig. 1.15.c) taie pe axele X si Y, segmente egale cu a si pe Z un segment infinit. Prin urmare, indicii acestui plan vor fi ( 1 I O ). n acest mod se pot determina indicii plan din reteaua spatiala. Planele legate prin relatii de simetrie se noteaza prin indicii unui singur plan ntre acolade. De exemplu fetele cubului ( I O O ), ( O I O ), ( O O I ), ( I O O ), ( O 1 O ), ( O O 1 ) se vor nota ( 1 O O}. n sistemul c.rc. planele ( I II} reprezinta planele cu cea mai mare densitate n noduri de retea. n sistemul c.v.c. cea mai mare densitate n noduri de retea o au planele { 1 1 O }. La acest sistem, apropiate n noduri de retea o au si plan ele { 1 1 2 } si ( 1 2 3 }. La sistemul cubic simplu, cea mai mare densitate n noduri de retea o au planele ( 1 O O }. Dintre toate planele cristaline, cea mai mare densitate n noduri de retea o au planele ( 1 II} de la sistemul c.f.c. Din figurile 1.13. si 1.15. ntre indicii planelor si ai directiilor cristaline exista urmatoarea relatie: indicii unui plan cristalin sunt identici cu indicii directiei perpendiculare pe planul respectiv. La notarea planelor cristalografice din sistemul hexagonal se foloseste att sistemul cu trei indici h l h, h, care corespunde axelor al a 2 a, ' ct si sistemul cu patru indici h l h, h;. 11., care corespund axelor al a 2 a, (fig. 1.16.). Procedeul prin care se indicii unui plan din acest sistem este identic cu cel folosit la sistemul cubic. Pentru exemplificare se planul ABHG, care o fata a prismei hexagonale. Acest plan taie axa al la distanta 1, axa a 2 la distanta -1, iar axa a, la OQ , 1 1 - 1 In sistemul cu trei indici, acest plan.va avea indicii: 11. 1 = - = l' 11.; = - = l' 11., = - = o. n I '- -1 ' 00 consecinta, acest plan se va nota ( 1 1 O ). n sistemul cu patru indici, pe axe vor fi: pe axa al segmentul taiat este 1, pe axa a 2 , -1, iar pe axele si a, segmente <Xl Deci indicii vor fi: 11. 1 = 1;110 = = O;h, = O . 19 Planul se va nota deci ( I 1 O O ). n mod analog se gaseste: planul AFLG ( 1 O O ) respectiv ( 1 O 1 O ); planul FBHL (2 1 O ) respectiv ( 2 11 O ); planul FEKL (O 1 O ) respectiv ( O 1 1 O ); planul GKEA ( 1 1 O ) respectiv ( I 1 2 O ); etc. Fig. 1.16. Indicii planelor din sistemul hexagonal Deoarece ntre 17, ,17, si 17; exista relatia: = -(17, +17.,) (1.9) n notatia cu patm indici a planelor se nlocuieste uneori IZ; , printr-un punct, adica n loc - - de notatia (17, h, 17; 17 3 ) se scrie (17, 17, . 17 3 ). De exemplu planul ( 1 1 O O ) se poate scrie ( 1 1 . O ). Se observa ca planul bazei are indicii ( O O O 1 ). n sistemul hexagonal, directiile cristalografice se noteaza fie cu trei indici 1/" 11,,1/ 3 ' fie cu patm indici 11"11,, 113. n sistemul cu trei indici directia OA se noteaza cu [ 1 O O ] deoarece trece prin punctul A de coordonate 1 O O , dreapta OB se noteaza cu [ O 1 O ], dreapta OC are indicii [1 1 O], etc. Pentm a detennina indicii unei directii, n sistemul cu patm indici, se admit ca indici ai unei directii date, indicii planului pe care dreapta este perpendiculara. Considernd dreapta OA, aceasta dreapta fiind perpendiculara pe planul BFLH ai cami indici sunt ( 2 1 1 O) va avea ca indici [ 2 1 1 O]. Procednd si n cazul altor directii se poate scrie: dreapta OF [ 1 1 O] respectiv [1 1 2" O ]; dreapta OE [O 1 O] respectiv [1 2 1 O]; etc. 1.6. STRUCTURA CRIST ALELOR METALICE Cele mai simple stmcturi cristaline se obtin prin atasarea unei baze dintr-un singur atom fiedimi nod al retelei spatiale. Formarea un(li astfel de stmcturi este aratata n figura 1.17. 20
0 0
+0
(!) 0 (!) (!) 0 Reteaua Baza Structura
, , Fig. 1.17. Formarea unei structuri cristaline dintr-o retea spatiala si o baza dintr-un singur atom. Din aceasta de structuri fac parte structurile obtinute pe baza retelelor cubice cu volum centrat si cubice ce fete centrate, care conform relatiei (1. 5) contin cte doi, respectiv patru atomi pe Din grupa c.v.c. fac parte FeCi, Cr, Mo, V si altele, iar din grupa c.f.c. metalele Fey, Cu, Pb, Ni, Au, Ag, Al, etc. O mai complexa se obtine prin atasarea unei baze din doi sau mai multi atomi fiecarui nod al retelei spatiaIe. Un exemplu de structura de acest tip l constituie structura ntlnita la multe metale ca de exemplu Zn, Cd, Mg, Ti Ci, etc. n atomii pozitiile n figura l.18.a. Se pe fiecare revin doi atomi care au coordonatele O, O, O (atomii din colturile celulei) si coordonatele 2/3, 1/3, 1/2 sau pozitia 1/3, 2/3, 1/2 ( atomul din interiorul celulei ). Examinnd figura l.18.a, se scoate n faptul pozitiile atomice din nu pot constitui o retea deoarece atomul din interior nu este identic cu atomii din colturi. Deplasnd originea celulei astfel nct punctul ( 1 O O) la distantei dintre atomii (1 O O) si (2/3 1/3 1/2) din figura 1.l8.a, se obtine o (fig. 1.18. b ) care se prin aceea fiecarui nod al retelei spatiale i se cte doi atomi. Pentru a putea fi identificati cei atomi din figura l.18.a, n figura 1.18.b acestia sunt notati cu X, celula' fiind cu linie iar celula n figura 1.18.a este cu linie atomii asociati unui nod fiind uniti cu linie n figura 1.18.c este un alt procedeu de a reprezenta structura Cei trei atomi din interiorul prismei hexagonale, se gasesc la distantei dintre planele de la 120 0 unul de altul, fiecare dintre ei fiind situat exact deasupra centrului unui triunghi format pe planul de de trei din atomii ei. Acest procedeu din asocierea a trei prisme reprezentate n figura 1.18.a. Structura compacta cu structura cu fete centrate cele mai compacte structuri. Considernd atomii ca niste sfere rigide, aranjamentul lor ntr-o structura h.c. este n figura 1.18.d. 21 p p ./ ......... / r--... ,/ I 1 .L- i-... [j2J r-... "" v- '-... V a b c d Fig. 1.18. Structura hexagonal compacta Metalele cristalizeaza de regula n structuri ct mai compacte, de exemplu c.v.c., c.f.c. si h.c .. Compactitatea unei structuri se apreciaza dupa numarul de coordinatie. Prin numar de coordinatie se ntelege numarul de atomi din retea care se afla la cea mai mica distanta de un atom dat. Cu ct acest numar este mai mare, cu att reteaua este mai compacta. Numarul de coordinatie al retelei cubice simple este egal cu 6 deoarece fiecare atom al retelei are sase vecini situati la distanta a de el. Reteaua c.v.c. este mai compacta, fiecare atom al retelei avnd cte opt atomi vecini situati la distanta a.J3/2. Numarul de coordinatie al retelei este deci egal cu 8. Reteaua c.fc.este si mai compacta, fiecare atom al retelei avnd 12 atomi vecini situati la distanta a.fi si deci numarul de coordinatie este 12. n sfiirsit, n reteaua h.c. un atom, de pilda 2 cel care ocupa centrul hexagonului de baza are sase atomi vecini situati n acelasi plan la distanta a" trei atomi vecini situati n planul superior la distanta a 2 a 2 _, +-' si trei atomi vecini n planul 3 4 inferior la aceeasi distanta. Daca raportul axelor a 3 =.Jill =1.663, distanta a, deci n acest caz atomul considerat are 12 atomi vecini situati la distanta coordinatie fiind egal cu 12. a 2 a 2 _, +_3 =a SI 3 4 1 a, ' numarul de Cu exceptia zincului SI cadmiu lui pentru care a, = 1.8563 respectiv 1.8858, restul a, metalelor care cristalizeaza n sistemul hexagonal au raportul a, cuprins ntre 1.57 si 1.64. a, n acest fel, pentru majoritatea acestor metale abaterea de la reteaua h.c. cu numar de coordinatie 12 este nesemnificativa. 22 1.7. SUCCESIUNEA PLANELOR CU MARE DENSITATE DE ATOMI Cea mai mare densitate n noduri de retea deci n atomi o au planele { 1 II} din retelele c.fc. Un cristal poate fi conceput ca fiind obtinut prin suprapunerea ntr-o ordine a planelor de mare densitate de atomi { 1 1 1 ). Aranjarea atomilor ntr-un astfel de plan este n figura 1.19. unde pozitiile ocupate de atomi sunt notate cu A Fig. 1;. 19 . Distributia atomilor n planele de mare densitate n atomi, planele { 1 II}. Atomii din planul nu se pot aseza exact peste atomii din primul plan, deoarece nu s-ar obtine o structura compacta, ci vor ocupa fie pozitiile B, fie pozitiile C. Sa presupunem ca atomii din al doilea strat ocupa pozitia B. Atomii celui de-al treilea strat vor ocupa fie pozitia A, fie pozitia C. Daca atomii acestui strat ocupa pozitia C, atomii primelor trei plane ( 1 1 1 ) se succed n ordinea ABC. Daca aceasta succesiune se si la planele se obtine un cristal caracterizat de urmatoarea ordine de mpachetare a planelor de mare densitate cu atomii ( 1 Il}: ABC ABC ABC ...... ; un astfel de cristal are structura c.fc. Daca ordinea de mpachetare a planelor de mare densitate n atomii { 1 Il} este ABABAB ... sau ACACAC ... etc., corespunde retelei h.c. 1.8. ANIZOTROPIA METALELOR Planele si directiile cristalografice nu sunt echivalente ci se deosebesc dupa orientare si densitate de atomi. Astfel planul ( 1 O O ) al retelei C.V.c. are n cele patru colturi cte un atom. Deoarece fiecare din acestia apartin simultan la patru similare, fiecarei arii egale cu a 2 din acest plan i revine un atom. n planul ( 1 1 O ) unei arii egale cu aifi i revin doi atomi, atomul central si cel din colturi. Unei arii egale cu a 2 din acest plan i revin deci 1 A 1 atomi. Acest plan are deci o densitate de atomi mai mare dect planul ( 1 O O ). La retelele c.fc. cea mai mare densitate d . I I ( 1 1 1 ) Al' . al- aV3 ( . . h' I . e atoml o are p anu . cest p !)11 contme pe o ane eg a .cu -2- ana tnung 1U U1 cu 2J latura aJ2 ) 2 atomi, deci pe o arie egala cu a 2 revin atomi, 2.3 atomi. Si directiile cristalografice se deosebesc densitatea de atomi. Astfel n reteaua c.v.c. n directia [ 1 O O ] 2 pe o cu a revine un atom n timp ce n directia [ 1 1 1 ] pe aceeasi revin .J3 atomi. Deoarece proprietatile fizice si mecanice depind de modul de distributie al atomilor si deci si de distantele dintre ei, rezulta n mod normal ca toate cristalele sunt anizotrope, adica proprietatile lor depind de directie. De exemplu, modulul de elasticitate E al unui cristal de fier este egal cu 132.435 GPa directia [ 1 O O ] si cu 284.490 GPa dupa directia [ 1 1 1 ]. Spre deosebire de cristale, corpurile amorfe sunt izotrope, adica proprietatile lor mecanice si fizice sunt aceleasi n toate directiile. Izotropia corpurilor amorfe se explica prin distributia dezordonata a atomilor n aceste corpuri, distributie care face ca statistic atomii sa fie egal raspnditi n orice directie. Experientele arata si, corpurile metalice obisnuite sunt izotrope, nsa izotropia acestor corpuri este deosebita de cea a corpurilor amorfe . . !,.','.1 Corpurile metalice obisnuite agregate policristaline, fiind formate dintr-un numar foarte mare de graunti. Orientarea absolut ntmplatoare a acestor graunti, face ca proprietatile agregatului policristalin, sa fie acelasi n toate directiile. n acest fel, desi fiecare graunte n parte este anizotrop, agregatul n ansamblu este izotrop. Este deci vorba de o cvasiizotropie. Ca urmare, o parte din !,'Tauntii agregatului policristalin primesc o orientare comuna (orientare cvasiizotropia se reduce partial si corpul devine anizotrop. Orientarea preferata se numeste textura si se poate obtine la solidificare, prin deformare si tratament termic, prin electroliza, etc. Materialele metalice texturate sunt des folosite n practica mai. ales n industria electrotehnica, si anume: tabla pentru transformatoare, materiale pentru magneti, etc. , , 24 2. IMPERFECTIUNI N STRUCTURA METALELOR Cristalele contin ntotdeauna numeroase abateri de la structura lor cum sunt: de atomi din pozitiile lor normale, ale distantelor medii dintre atomi si ale coordinatiei, n distributia sarcinilor electrice etc. Astfel de abateri de la structura perfecta a unui cristal se numesc imperfectiuni sau defecte de iar cristalele care le contin, cristale reale. Cristalele defecte, numite perfecte sau ideale, nu se ntlnesc n mod curent; cristale aproape ideale numite sau cristale filiforme se pot obtine numai prin tehnici de preparare speciale. Defectele din structura cristalelor un rol important n determinarea multora dintre corpurilor solide, puternic proprietatile fizico- mecanice ale acestor corpuri, stau la baza unor fenomene ca difuziunea n solide, semiconductivitatea, s.a.m.d. Se deosebesc defecte la scara retelei spatiale numite defecte de retea si defecte mult mai mici, la asa numitele defecte electronice. Defectele de retea se mpart n dinamice si statice. Defectele dinamice produc de atomi variabile n timp. Un astfel de defect este agitatia a ionilor din corpurile solide. cum se stie, chiar si atomii unei retele cristaline perfecte se ntr-o vibratie n jurul pozitiei de echilibru. Vibratiile termice se n corpuri sub de de numite unde termice. Aceste vibratii sunt cuantificate, cuanta de energie a unei vibratii fiind numita fonon. Fononul este o La nc1zire, un corp absoarbe un numar de fononi care se de la suprafata sa spre interior. In procesul prin corp, fononii ( se ciocnesc) unii cu altii sau cu ionii retelei cristaline, fiind mprastiati n diferite directii. Schimbarea directiei de miscare a fononilor de ciocnirile cu alti fononi sau cu ionii retelei, determina o rezistenta Ia propagarea caldurii. In procesul ciocnirii, energia si momentul se Ionii absorb energia amplitudinea de vibratie, deci distanta cu care se de la pozitia de echilibru se Din acest motiv, agitatia respectiv fononii sunt considerati ca imperfectiuni de retea. atomice de fononi variind n timp, agitatia este o imperfectiune Defectele statice produc de atomi, care, temperatura nu este prea astfel nct atomii sa difuzeze, se mentin timp ndelungat. In contrast cu defectele dinamice care, caracterului variabil al de atomi, nu produc distrugeri n structura cristalelor, defectele statice produc astfel de distrugeri in lor, modificndu-se distantele dintre atomi, coordinatia etc. Defectele statice se mpart n punctuale, liniare si de Defectele punctuale se prin toate cele trei dimensiuni, de ordinul de al unei distante interatomice, defectele liniare au numai dimensiuni egale cu o interatomic1i, a treia dimensiune fiind mult mai mare, iar defectele de au numai o dimensiune cu o interatomic1i, celelalte dimensiuni fiind mult mai mari. Prin defecte electronice se nteleg abateri de la distributia a sarcinilor electrice din cristale. Fononii nu numai cu alti fononi sau cu ioni ai retelei ct si cu electronii din cristal. Desi energia unui fonon este mult mai dect energia unui electron, la o ciocnire fonon-electron, electronul poate de Ia fonon o cantitate de energie pentru a trece din zona din care face parte ( banda 25 de valenta ) peste zona de energii interzise, n zona de energie superioar, libera ( banda de conductie). Prin acest proces, n zona din care parte initial electronul; se creeaza o stare energetica libera care se comporta ca o sarcina pozitiva. Aceasta stare se numeste gol. Electronul excitat si golul sunt denumite imperfectiuni electronice. Este posibil ca aceste imperfectiuni sa interactioneze cu alte imperfectiuni sau chiar una cu alta si sa formeze o combinatie electron-gol n care electronul si golul nu-si pierd identitatea lor. Combinatia electron-gol se numeste exciton. Electronii excitati, golurile si excitonii sunt imperfectiuni ce apar Ia Astfel de imperfectiuni nsa, sunt importante pentru explicarea multor fenomene din corpurile solide. Deoarece pentru presarea la rece, defectele de retea o importanta n continuare acestea vor fi analizate mai aprofundat. 2.1. DEFECTE PUNCTUALE 2.1.1. DEFECTE PUNCTUALE SIMPLE. Principalele defecte punctuale din retelele cristaline ale metalelor sunt: vacantele, atomii interstitiali si O O O O O O o O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O
O O O O O O
O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O b c d a Fig. 2.1. Imperfectiuni punctuale n retelele cristaline ale metalelor. a - vacante; b - atom interstitial; c- atom de impuritate substitutionala; d - atom de impuritate interstitiala. Vacantele sunt locuri atomice din retea neocupate de atomi (fig.2.1.a) . Atomii interstitiali sunt atomi de acelasi tip cu atomii din care este formata reteaua cristalina. ocupn.d_ nsa pozitii n interstitiile structurii ideale (fig. 2.1.lbi) Impuritatile sunt atomi straini, care fie ca substituie in retea atomii metal ului de baza, fie ca ocupa pozitii interstitiale (figura 2.1, c si d). Primul tip impuritati se numesc substitutionale iar cel de-al doilea interstitiale. Deoarece atomii interstitiali si impuritatile interstitiale produc efecte similare acestea reprezinta de fapt un singur tip de defect numit atom interstitial sau simplu, interstitial. Vacantele si atomii pot sa se formeze si n alte tipuri de cristale nu numai n cele metalice, ca de exemplu n cristale ionice unde joaca un rol foarte important n determinarea proprietatilor electrice. In acest caz este necesar sa se considere si sarcina electrica a defectului . Astfel, la formarea unei vacante intr-o retea metalic, simultan cu ndepartarea unui ion din retea, se ndeparteaza n mod necesar si un de electroni, astfel nct cristalul ramne neutru din punct de vedere electric. Intr-un cristal ionic, 26 unui ion pozitiv, crearea unui loc de cation vacant, ca n vacantei existe negativa . In mod crearea unui loc de anion vacant duce la un plus de n jurul vacantei. Neutralitatea a cristalului poate fi prin formarea unor perechi de vacante, fiecare pereche fiind dintr-o si una 2.1.2. DEFECTE PUNCTUALE COMPLEXE. Defectele punctuale simple interactioneaza unele cu altele formnd perechi de defecte punctuale sau complexe mai mari numite defecte punctuale complexe. Cele mai mici defecte punctuale complexe formate de vacante sunt bivacantele. Trivacantele nu sunt stabile fiind mai convenabil energetic sa se formeze complexe tetraedrice de vacante. Complexele tetraedrice de vacante sunt imobile, constituind centre de aglomerare pentru alte vacante. Dintre aglomerarile de vacante, se claustrele si coloniile de vacante ( fIg. 2.2.). Claustrele de vacante sunt defecte punctuale complexe constnd din de vacante extinse pe zone relativ mici n care scheletul retelei cristaline nu este complet distrus. Coloniile de vacante sunt defecte punctuale complexe formate din aglomerari de vacante plasate una alta. ;nlersfJlta./i Fig. 2.2. Colonii si claustere de interstitiali si vacante. Cea mai simpla colonie este formata din doua vacante. Coloniile care contin un numar mare de defecte se pot transforma n dislocatii. Si atomii interstitiali pot forma configuratii complexe care sa prezinte stabilitate mai mare dect interstitialii individuali. Astfel de complexe sunt coloniile si clausterele de interstitiali, (fig.2.2.) , crowdionul si interstitiul despicat. Crowdionul este un defect punctual complex care se prin patrunderea unui atom suplimentar pe o distanta relativ de ordinul a cinCi distante interatomice pe o directie de mare densitate de atoiru cum sunt directiile < 1 1 O > n cazul metalelo; cu retea c.f.c. In fig.2.3. unde se prezinta un astfel de defect, se observa pe distanta AB se gasesc sase atomi n loc de cinci. Energia unui crowdion este mai mica dect energia unui interstitial nsa miscarea lui este limitata la directia [ 1 O O ]. 27 Interstitialul despicat ( split interstitial ) se tot n retele c.f.c. Calculele n locul unui atom care centrul fetei unei celule elementare a retelei c.fc. este mai configuratia alcatuita din doi atomi interstitiali distribuiti pe directia [ 1 O O ] , fOIO}
.<f,<i '1-..0 Fig.2.3. Crowdion Linia dionului crow fl10J [100] I o I o I ... - .... ;;-+--_e o J,-..0__ ;' o' " Fig. 2.4. Interstitial despicat ( split interstitial ). atom care ocupa interstitiile din centru <\ doua celule c.fc. ( interstitiile octaedrale ). Aceasta situatie este redata n fig.2.4., unde sunt reprezentate doua celule c.f c. vecine. Atomul din centrul fetei comune, atom ce ocupa o pozitie normala, este nlocuit de doi atomi distribuiti pe directia [ 1 O O ] n centrul celulelor elementare. Lucrurile stau ca si cum atomul din centrul fetei s-ar despica n doi atomi interstitiali, motiv pentru care aceasta configuratie de interstiali se numeste interstitial despicat. ._. Defectele punctuale apar ca rezultat al fluctuatiilor termice. Ca urmare n cristale ntotdeauna un numar bine definit de vacante. Acest numar poate fi prin ncruzire la temperatura urmata de o racire deformare plastica si bombardarea cu particule de mare energie. Prin ultima se ating concentratii foarte mari de defecte punctuale ceea ce produce schimbari importante asupra proprietatilor metalelor. 2.2. IMPERFECTIUNI LINIARE. DISLOCA TII. 2.2.1. DISLOCATII MARGINALE SI DISLOCATII ELICOIDALE Defectul liniar tipic este denumit dislocatie. Se deosebesc tipuri principale de dislocatii si anume: - dislocatii marginale sau liniare - dislocati\ elicoidale sau n surub. Pentru a ntelege ce reprezinta o dislocatie marginala, se considera figura 2.5.a, care reda o sectiune printr-un cristal ideal cu un plan paralel cu planul figurii. n partea superioara a cristalului, ntre planele atomice 4 si 5 se efectueaza o cu un plan 28 perpendicular pe planul figurii. n taietura astfel formatii se introduce semiplanul atomic suplimentar AE. In urma acestor operatii ipotetice, cristalul are aspectul din figura 2.S:b. Imaginea a cristalului aceste operatii este n figura 2.6., unde semiplanul atomic suplimentar este AEFD. E a b Fig.2.S. Dislocatie a- cristal ideal; b- cristal cu o dislocatie F Fig.2.6. Imaginea a unui cristal care contine o dislocatie
Se semiplanul atomic suplimentar este marginit spre interiorul cristalului de linia AD care este pe planul figurii 2.S.b, n punctul A Linia AD reprezinta o dislocatie Dislocatiile marginale pot fi pozitive, semiplanul atomic suplimentar se afla n partea superioara a cristalului, sau negative, daca semiplanul atomic suplimentar se n partea a cristal ului. Dislocatiile marginale pozitive se noteaza cu semnul .1, iar cele negative cu T. In figura 2.7. se arata un cristal care contine o dislocatie marginala pozitiva si una negativa. Fig.2. 7. Cristal care contine dislocatii marginale pozitive si negative. Introducerea semipla,nului atomic suplimentar AEFD duce la deformarea a retelei cristaline. Din figurile 2.S.b, 2.6. si 2.7. se observa ca n partea cristalului n care se 29 gaseste semiplanul atomic suplimentar, densitatea atomilor este mai mare, iar n partea opusa atomii sunt asezati la distante mai mari. Prin dislocatie, se ntelege de fapt, ntreaga regiune din jurul liniei AD n care reteaua cristalina este deformata, linia AD reprezentnd doar centrul sau miezul dislocatiei. Linia AD se mai numeste si linia dislocatiei. Daca se admite ca domeniu al dislocatiei regiunea din jurul liniei AD n care distanta dintre atomi se modifica cu mai mult de. 1/4 din distanta interatomica corespunzatoare retelei perfecte, cercetarile arata ca domeniul pe care se extinde dislocatia nu este prea mare, fiind cuprins ntre doua si cinci perioade de retea. Uiti mea domeniului din jurul liniei dislocatiei n care reteaua cristalina este deformata se numeste latimea dislocatiei. Deoarece Iatimea dislocatiei este relativ mica, de obicei dislocatia se confunda cu linia dislocatiei. Latimea W a unei dislocatii se poate calcula cu ajutorul relatiei: Gxb W=---- 2n(1- V)f l11 Gb W = 2n(1- v) flJ1 (2.1) n care: G este modulul de elasticitate transversal; veste coeficientul lui Poisson; b vectorul Burgers; fl/1 este tensiunea teoretica de alunecare. Se poate imagina ca o dislocatie marginala se formeaza printr-o alunecare incompleta a unei parti de cristal n raport cu restul cristalului. Alunecarea unor parti de cristal pe plane cu mare densitate de atomi reprezinta mecanismul de baza prin care se realizeaza deformarea plastica a materialelor metalice. Alunecarea n retelele cristaline se poate realiza nsa fie dintr-o data pe ntregul plan de alunecare, asa cum aluneca una peste alta dintr-un pachet de de joc, fie treptat alunecarea cuprinznd mai nti o mica portiune de pe planul de alunecare, dupa care se propaga din aproape n aproape cnd cuprinde ntregul plan de alunecare. Primul tip de alunecare se numeste alunecare (completa) sau iar al doilea alunecare sau
Fig.2.8. Tipuri de alunecari n cristal. a - cristal perfect; b - alunecare c - alunecare 30 Aceste moduri de producere a sunt n figura 2.8. Fig. 2.8.a un cristal perfect cu un plan de alunecare BGHC. Fig. 2. 8.b reprezinta acelasi cristal alunecarea completa a superioare a cristalului n raport cu partea sa iar fig. 2.8. c acelasi cristal o alunecare Deoarece cmpul de forte al retelei cristaline este periodic, un atom nu se poate deplasa dect dintr-o pozitie de echilibru n alta, deci deplasarea BB' este egala cu un ntreg de distante interatomice. se presupune BB' este egal cu o distanta se constata la o alunecare (fig.2.8.c) partea a cristalului are pe segmentul B'G un semiplan atomic suplimentar de partea inferioara a cristalului. Acest semiplan este notat n fig.2.8.c prin AEFD. Distributia atomilor n planul LIMN , nainte si dupa alunecarea completa sau incompleta este n fig. 2.9. MfiEmEi N G 1 N 1 a E I .J. IA c L N Oi
B L M G 'G 1 Fig. 2.9. Distributia atomilor ntr-un cristal. N Directia
B'a b L a - n care nu s-a produs nici o alunecare; b - n care s-a produs o alunecare sincrona; c- n care s-a produs o alunecare asincrona. Din figurile 2.8.c si 2.9. c, se ca la alunecarea incompleta jumatatea superioara a cristalului este alcatuita dintr-o parte care a alunecat pe planul de alunecare BGHC cu o n raport cu a cristalului si o parte care nu a suferit o alunecare. Aceste parti sunt separate pe planul de alunecare prin linia AD care reprezinta n acelasi timp si limita spre interiorul cristalului a semiplanului atomic suplimentar AEFD, linia AD este o dislocatie In acest mod, o dislocatie se poate defini ca linia de pe planul de alunecare care partea cristalului care a alunecat de partea care nu a alunecat. Dupa cum din fig.2.8.c la o dislocatie directia de alunecare este pe linia dislocatiei. )1 Al doilea tip de dislocatie, este dislocatia sau n surub, la care directia de alunecare este cu linia dislocatiei. O astfel de dislocatie este linia AD din fig. 2.10. Ea s-a obtinut prin deplasarea n directia de alunecare a superioare a cristalului, de la dreapta liniei AD, n raport cu partea sa Fig. 2.10. Dislocatie Linia AD este o dislocatie deoarece ea pe planul de alunecare partea de cristal care a alunecat, de partea care nu a alunecat. Linia AD fiind cu directia de alunecare, dislocatie este O astfel de dislocatie se numeste elicoidal1i sau n surub, deoarece atomii n jurul ei sunt distribuiti o elice. Dupa tipul elicei (spiralei) formate de atomii din jurul dislocatiilor elicoidale, aceste dislocatii se mpart n dislocatii elicoidale la dreapta si dislocatii elicoidale la stnga. Primele se cu simbolul S iar ultimele cu simbolul 8. 2.2.2. CIRCUITUL BURGERS SI VECTORUL BURGERS AL DISLOCATIILOR. O dislocatie poate fi cu ajutorul vectorului Burgers b. Acest vector arata ca directia si pe care o sufera o portiune a unui cristal n urma dislocatiei considerate. El este identic cu vectorul de alunecare, motiv pentru care se mai numeste si vector de alunecare sau de forfecare. In mod normal, vectorul Burgers se defineste cu ajutorul circuitului Burgers, care pentru o dislocatie marginala se obtine astfel: se dintr"un nod oarecare O al retelei si se parcurg m distante interatomice n jos, n distante interatomice la dreapta, din nou mdistante interatomice n sus si iar n distante interatomice la stnga (fig. 2.11.a). Intr-o retea un astfel de circuit se nchide. cristalul contine o dislocatie circuitul Burgers care 32 dislocatie deschis (fig.2.II.b). Vectorul necesar nchiderii acestui circuit, este chiar vectorul Burgers b E oi: A a b Fig. 2. [ 1. Circuitul si vectorul Burgers ai unei dislocatii marginale. a - circuitul Burgers ntr-un cristal ideal; b- circuitul Burgers ntr-un cristal care contine o dislocatie Pentru determinarea vectorului Burgers n cazul unei dislocatii elicoidale, se construieste circuitul Burgers conform fig. 2.12.a si b. Din fig. 2.8. si 2.11. in cazul unei dislocatiei marginale, vectorul Burgers este perpendicular pe linia dislocatiei , iar din figurile 2.9. si 2.12. , in cazul unei dislocatii elicoidale vectorul Burgers este paralel cu linia dislocatiei . Vectorul Burgers este o a dislocatiei si nu depinde de punctul de pornire al circuitului Burgers. Din figurile 2.11.b si 2 .12.b se sensul lui depinde de sensul de rotatie al circuitului Burgers. Schimbnd sensul de rotatie al circuitului se obtine un vector Burgers egal ca cu primul orientat n sens opus. A
v cf t ..... L...L.
a b Fig.2. [2. Circuitul si vectorul n cazul unei dislocatii elicoidale. a - circuitul Burgers ntr-un cristal perfect; b - circuitul Burgers ntr-un cristal care contine o dislocatie 33 Este destul de usor de constatat ca sensul vectorului Burgers depinde de pozitia observatorului. Folosind pentru circuitul Burgers acelasi sens de rotatie n' raport cu observatorul, vectorul Burgers si schimba semnul cnd dislocatia este privita din partea opusa. Deci pentru a defini vectorul Burgers este necesar sa se cunoasca sensul de rotatie al circuitului Burgers si pozitia observatorului. La o pozitie data a observatorului, sensul de rotatie al circuitului Burgers este determinat de sensul de deplasare al dislocatiei. Din figurile 2.8.b si 2.12.b, rezulta ca vectorul Burgers leaga doua pozitii atomice succesive. Vectorul Burgers depinde de tipul de retea cristalina, este continut n planul de alunecare si are orientarea dupa directia de alunecare. Deoarece energia unei dislocatii este proportionala cu patratul vectorului Burgers, vectorii Burgers vor fi egali cu cele mai scurte distante dintre atomii situati de-a lungul liniei de alunecare. Vectorul Burgers al unei retele cubice simple, este egal cu un parametru de retea, legnd doi atomi vecini situati pe directia < 1 O O >. Vectorul Burgers al unei retele cubice cu fete centrate este egal cu jumatate din diagonala spatiala a celulei elementare, lagnd un atom din coltul celulei cu un atom din centrul' fetei celulei elementare. Vectorii Burgers se noteaza prin componentele lor de-a lungul axelor celulei elementare. Astfel, n cazul retelei c.f.c., coordonatele atomului din centrul fetei celulei elementare fiind a , a , O, vectorul Burgers care descrie alunecarea de-a lungul directiei 2 2 -faal -a ' [ 1 1 O 1 este b = l2' 2 ,O J sau cum se scrie obisnuit b = 2'[1l0]. Folosind acelasi sistem de notatie, vectorii Burgers ai retelei cubice simple si c.v.c. sunt b = a[100] si respectiv Marimea a vectorului Burgers b se numeste intensitatea dislocatiei. Intensitatea unei dislocatii avnd vectorul Burgers b = a[1I, v, w,] este Ibl = a.J1I 2 +1'2 +w" Rezulta astfel ca intensitatea dislocatiilor al caror vector Burgers este egal cu un parametru de retea, este egala cu a. Aceste dislocatii se ntlnesc n retelele cubice simple, dislocatia avnd vectorul Burgers b = a[100J fiind o astfel de dislocatie. TlLE DISLOCATIILOR. DENSITATEA DISLOCATIILOR. Dislocatiile dintr-un cristal nu pot sa nceapa sau sa' se termine dect la suprafata cristalului. Este usor de observat ca dadi o dislocatie marginala se termina n interiorul cristalului, n acel punct apare n mod obligatoriu o dislocatie elicoidala si invers. Intr- adevar, considernd planul de alunecare ABCD, din figura 2.13., n care se deplaseaza dislocatia EF cu vectorul Burgers 11, punctul F fiind situat n interiorul cristalului, se 34 observa ca regiunea alunecata a cristal ului este separata de regiunea nu num!i prin bucla EF, ci si prin linia GE care este deci o dislocatie paralela cu vectorul Burgers b, adica o dislocatie elicoidala. Din figura 2.13. rezulta si cazul invers, si anume daca pe planul ABCD dislocatia elicoidala OF cu vectorul Burgers b , punctul F fiind situat n interiorul cristalului, regiunea alunecata este separata de regiunea nealunecata si prin linia EF, care este deci o dislocatie marginala deoarece este perpendiculara pe vectorul Burgers b. In mod obisnuit, vectorul Burgers nu este nici perpendicular, nici paralel cu linia dislocatiei ci are o orientare intermediara. Cu alte cuvinte, n mod obisnuit dislocatiile din cristale nu linii drepte si numai rar se gasesc ntr-un singur plan de alunecare. ,8;----____ --, C E A Replune necr/&fleCtafii 17) I F RWt'une olunecmQ G D Fig. 2.13. Formarea unei dislocatii elicoidale n punctul din cristal unde se o dislocatie marginala. a b Fig. 2.14. Dislocatii mixte a - curbe de dislocatii b - bucle de dislocatii. Deci, dislocatiile din cristale nu sunt aproape niciodata numai marginale sau numai elicoidale, ci sunt mixte, fiind formate prin suprapunerea unei dislocatii marginale numita componenta marginala a dislocatiei mixte si a unei dislocatii elicoidale, numita elicoidala. cum se vede n figura 2.14., dislocatiile mixte pot sa formeze fie curbe de dislocatii (fig. 2.14. a) fie bucle de dislocatii (fig. 2.14.b). Din cele prezentate, si faptul dislocatiile din cristale o retea care din segmente de dislocatii ce se ntlnesc n puncte numite noduri de dislocatii. In corpurile solide exista un mare numar de dislocatii. Lungimea dislocatiilor care revine pe unitatea de volum de corp se numeste densitatea dislocatiilor si se noteaza cu p. Densitatea dislocatiilor are ca unitate de masura m- 2 In cazul corpurilor cubice, admitnd dislocatiile formeaza o serie de linii paralele care o a corpului, densitatea dislocatiilor se poate defini si ca numarul de dislocatii care intersecteaza unitatea de suprafata a corpului. Insa si n acest caz unitatea de masura pentru densitatea dislocatiilor este tot m- 2
3 35 2.2.4. DEPLASAREA DISLOCATIILOR. Dislocatiile au proprietatea ca se pot deplasa cu usurinta prin cristale, producnd deforrnarea plastica a acestora. Deplasarea dislocatiilor poate avea loc prin alunecare si prin difuzie. Deplasarea prin difuzie se mai numeste si prin catarare. Mecanismul deplasarii dislocatiilor prin alunecare este aratat n figura 2.15., care reprezinta un cristal ce contine o dislocatie marginala n planul de alunecare PQ. Semiplanul atomic suplimentar este AE. Daca asupra cristalului , n directia aratata n figura 2.15., actioneaza tensiunea t, atomii semiplanului atomic suplimentar sufera nensemnate la stnga, acest semiplan unindu-se cu jumatatea inferioara a planului atomic vecin ai carui atomi au suferit, sub actiunea contratensiunii t , nemsemnate la dreapta. Aceasta situatie este echivalenta cu deplasarea semiplanului atomic suplimentar AE ntr-o noua pozitie A'E', adica cu deplasarea dislocatiei spre stnga. Se observa datorita cmpului de forte periodic al retelei cristaline, deplasarea dislocatiei se dintr-o pozitie n alta. Daca dupa prima deplasare a dislocatiei, tensiunea t actioneaza n continuare, dislocatia se deplaseaza treptat spre stnga de fiecare data cu cte o distanta interatomica. E' E 'l - 0-. P L it\' A Q - - 'l Fig. 2.15. Deplasarea dislocatiilor prin alunecare.
, Q. ,. I :P Q , A
a
. ....... p i>, Q .e
b Fig. 2.16. Deplasarea dislocatiilor prin
a - difuziunea atomilor care limiteaza semiplanul atomic suplimentar spre locuri vacante din cristal; b - difuziunea unor atomi de cristal spre limita inferioara a semiplanului atomic suplimentar. Din fig. 2.15. se observa dislocatia se deplaseaza n planul PQ. Deoarece acest plan contine att vectorul Burgers ct si linia dislocatiei, ca o dislocatie se poate deplasa usor numai n planele care ndeplinesc aceasta conditie. Din fig. 2.15. rezulta si concluzia ca deplasarea unei dislocatii prin alunecare nu este nsotita de transport de masa. Un mecanism asemanator poate fi descris si pentru deplasarea prin alunecare a dislocatiilor elicoidale, nsa n acest caz, dislocatia si vectorul Burgers fiind paralele, nu determina un singur plan de alunecare ci mai multe, alunecarea fiind posibila n oricare din J6 aceste plane. O dislocatie elicoidala care n deplasarea ei pe un plan de alunecare ntlneste un obstacol, poate ocoli obstacolul, trecnd pe alt plan de alunecare. Acest proces se numeste alunecare peste obstacole. Deplasarea dislocatiilor prin catarare este posibila numai pentru dislocatiile marginale. Aceasta deplasare se produce ntr-o directie perpendiculara pe planul de alunecare si necesita transport de masa prin difuziune. Deplasarea dislocatiilor prin catarare are loc prin parasirea semiplanului atomic suplimentar de catre rndul de atomi care limiteaza acest semiplan spre interiorul cristalului. Acest fenomen este posibil prin difuziunea vacantelor la dislocatii. Daca o vacanta (fig. 2.16.a ) difuzeaza n punctul A si daca acest proces se repeta pentru toti atomii care limiteaza semiplanul atomic suplimentar spre interiorul cristalului, dislocatia se muta n punctul B, adica se deplaseaza n sus pe normala la planul PQ. Se ntelege ca, daca n locul unei vacante, difuzeaza n punctul C un atom ( fig.2.16.b ) si acest proces are loc n toate planele dislocatiei paralele cu planul figurii, dislocatia se n punctul C, adica se deplaseaza n jos pe normala la planul PQ. Deplasarea dislocatiilor prezinta o importanta practica deosebita, deoarece orice deplasare a lor este nsotita de o deformare plastica a corpului. a b c d Fig. 2.17. Alunecarea de deplasarea unei dislocatii dintr-o parte a cristalului n cealalta. a - retea cristalina dislocatii; b - retea cu o dislocatie c - deplasarea dislocatiei sub actiunea unei tensiuni tangentiale; d - aspectul retelei cristaline dupa ce dislocatia a parcurs planul de alunecare dintr-o parte a cristalului n cealalta. Astfel, se considera o dislocatie care se prin alunecare, se ca prin parcurgerea de catre dislocatie a planului de alunecare dintr-o parte a cristalului n cealalta parte, are loc o deplasare a partii superioare a cristalului ( n raport cu partea inferioara) cu un vector Burgers. Ca urmare, pe suprafata cristalului se creeaza o denivelare, o linie de alunecare cu egala cu un vector Burgers. Acest fenomen este prezentat schematic n figura 2.17. Pentru determinarea deformat!ei medii a unui cristal la o deplasare oarecare x a dislocatiilor continute n el, se ia n considerare n planul de alunecare reprezentat n figura 2.18., dislocatia AB cu vectorul Burgers b. Aceasta dislocatie se deplaseaza n pozitia A'B'. 37 Cnd elementul de dislocatie se pe distanta x , aria pe care s-a produs alunecarea este Deoarece dadi dislocatia AB parcurge tot' planlil de alunecare cu suprafata A. partea a cristal ului se deplaseaza n raport cu partea inferioara cu un vector Burgers b, rezulta ca prin parcurgerea de dUre dislocatie a suprafetei partea superioara a cristal ului se va deplasa fata de partea cu x b fii d fi . d' --. . In acest e, e ormatIa me le A a cristal ului, cnd dislocatia de lungime dl' a parcurs distanta x, este: xds xdsb &=--b=-- AL V (2.2) ds unde L este latura cristalului, iar Veste volumul acestuia. Deoarece reprezinta V densitatea p, deformatia se poate scrie sub forma: &=pbx (2.3) Fig.2.18. Deformatia de deplasarea unei dislocatii . . Deplasarea dislocatiilor prin depinde de temperatura si un rol important n procesul de deformare a metalelor la fluaj. 2.2.5. SURSE DE DlSLOCATII Experimental s-a dovedit ca In procesul de deformare plastica a metalelor, densitatea dislocatiilor creste foarte mult. Astfel, n timp ce n metalele recoapte densitatea dislocatiilor este cuprinsa ntre '10 8 si 10 12 m- 2 , n metalele deformate plastic, densitatea dislocatiiior creste pna la 10 16 m- 2 Cresterea densitatii dislocatiilor n timpul deformarii plastice se cu ajutol1Jl surselor Frank-Read. O sursa Frank-Read este o dislocatie J8 care se pe un plan de alunecare si care are capetele AB blocate fie de alte dislocatii, fie de precipitate sau ( fig. 2.19.a ). . A+-B A Ad;B H a b c d @g e f Fig. 2.19. Generarea dislocatiilor de o Frank-Read. a, b, c, d - curbarea a dislocatiei sub actiunea unor tensiuni; e, f - formarea unei bucle de dislocatii. n planul de alunecare tensiunea T cu vectorul Burgers b al dislocatiei, asupra acestei dislocatii va actiona forta r b care tinde curbeze segmentul AB si lungimea. Acestei cresteri de lungime i se opune tensiunea T. Ca urmare, dislocatia AB se va curba numai cnd forta r b devine cu forta care se opune cresterii lungimii dislocatiei, deci cu T / R, unde R este raza de tensiunea T creste continuu, raza de se va micsora treptat, segmentul de dislocatie AB se va curba treptat devine un semicerc cu raza !... 2 (l este lungimea segmentului ). Aceste ale dislocatiei sunt n figurile 2.19. b si c. Deoarece cresterea n continuare a lungimii dislocatiei, dincolo de momentul reprezentat n figura 2.19.c, este nsotit de cresterea razei de curbura, ce s-a atins situatia din figura 2.19.c, nu se mai poate stabili echilibrul ntre forta rb care produce cresterea lungimii si forta T / R care se opune acestei cresteri, forta r b fiind din ce n ce mai mare dect forta T / R. Ca urmare, din momentul n care dislocatia a luat forma din figura 2.19.c, ea se va extinde rapid, rotindu-se n jurul capetelor fixe, asa cum se n figurile 2.19. d si e. Din figura 2.19.e se la un moment dat, parti ale dislocatiei se ntlnesc ntre A si B si se reciproc formnd o de dislocatie, care se extinde n planul de alunecare, si o dislocatie AB. In acest fel procesul poate fi reluat de la nceput obtinndu-se un mare de dislocatii pe planul respectiv de alunecare. Tensiunea ca sursa AB genereze noi dislocatii (!ste de relatia: Gb
c 1 (2.4) Experimental s-au pus n astfel de surse cu o lungime 1 '" 1 0- 6 m. 39 2.3. IMPERFECTIUNI DE SUPRAFATA Defectele de sunt suprafete din interiorul corpului care portiuni de materiale ce se deosebesc ntre ele dintr-un punct de vedere oarecare: structura cristalina, dupa orientarea cristalografica, dupa orientarea magnetizarii . spontane, etc. Din aceasta categorie de defecte fac parte suprafetele de separare dintre faze, limitele dintre sublimitele, suprafetele de separare dintre made, defectele de mpachetare, peretii domeniilor magnetice, etc. Dintre aceste defecte o n determinarea proprietatilor mecanice, o limitele dintre si sublimitele. Limitele dintre grauntii unui agregat poli cristalin sunt regiuni de trecere de la un cu o anumita orientare cristalina, la alti graunti cu o alta orientare cristalina. In cazul general, diferenta de orientare dintre doi graunti este mare. Astfel de limite se numesc limite la unghiuri mari. Pentru aceste limite se pot imagina trei tipuri de structuri. Primul tip corespunde cazului cnd fiecare din cele doua cristale are o structura la zona de contact dintre ele (fig. 2.20.a). Cel de-al doilea tip de zona de trecere ntre doua retele cristaline se poate concepe ca o de tranzitie de la structura a unui cristal la structura ordonata a celuilalt cristal. In aceasta zona, un atom ocupa o pozitie intermediara ntre pozitiile pe care ar trebui le ocupe ar apartine pe rnd celor cristale (fig. 2.20.b). In sf'arsit, cel de-al treilea tip de zona de trecere dintre doua cristale poate fi conceputa ca un strat n care atomii sunt distribuiti nici o ordine, formnd un fel de ciment amorfntre cele cristale (fig. 2.20.c ). a c Fig.2.20. Tipuri posibile de structuri pentru zona de trecere dintre cristale. a - cristalele sunt perfecte pna la suprafata de contact. b - zona de tranzitie de la structura a unui cristal la structura a celuilalt cristal. c - strat amorfntre cele doua cristale. Primul tip de presupune o corelatie ntre cristalelor adiacente, corelatie care n mod obisnuit nu ntre mefalici, ci numai n cadrul aceluiasi 40 graunte, cnd se trece de la o macla la alta. Structura (fig.2.20.a ) corespunde, deci, limitelor dintre macle si nu limitelor dintre graunti care trebuie sa aiba o structura de tipul aratat n figurile 2.20.,b sau 2.20.,c. Pentru a preciza dadi limita dintre are o structura de tranzitie sau amorfii determinata distributia atomilor n aceste zone. Acest lucru nu este posibil cu mijloacele de care se dispune astazi, totusi plecnd de la faptul ca proprietatile limitelor dintre graunti depind de orientarea grauntilor, ceea ce nu ar trebui sa se ntmple limitele ar fi amorfe, se trage concluzia ca structura limitelor dintre graunti este legata de structura grauntilor, reprezentnd o zona de tranzitie de la un graunte la altul. In afara de limitele la unghiuri mari, mai exista, n cazul grauntilor ntre care diferenta de orientare e este mai de 20, un tip de limite denumite limite la unghiuri mici. Primul tip, format dintr-un perete de dislocatii marginale asezate una sub alta, este numit" limita nclinata ". In figurile 2.21. a si b se arata schematic formarea unei limite de acest tip. Din figura ntre unghiul e si distanta D dintre doua dislocatii ale limitei urmatoarea relatie: b b B= 2arctg- '" - ( 2.5 ) 2D D unde b este vectorul Burgers al dislocatiilor ce formeaza limita. Al doilea tip de la unghiuri mici este formata dintr-un perete de dislocatii elicoidale si se numeste "limita rasucita". Limitele dintre fiind formate din atomi care nu se n pozitii de echilibru, reprezinta zone de mare energie. Deoarece starea de echilibru impune ca sistemul sa o energie ct mai mica, sistemele mecanice policristaline tind sa-si micsoreze energia prin micsorarea suprafetelor limitelor dintre graunti, ceea ce se obtine prin procesul de crestere al Aceste concluzii sunt si pentru limitele dintre faze, fie ca este vorba de o suprafata de separare dintre o faza solida si una lichida, sau de o suprafata de separare dintre doua faze solide care difera din punct de vedere al compozitiei. a Fig. 2.21. Limita la unghiuri mici b a - doi graunti avnd axa [ O O 1] comuna si o diferenta unghiul ara n orientare < 20; b - aceiasi graunti uniti printr-o liinita formata din dislocatii marginale. 41 Sublimitele sunt defecte de care apar chiar n interiorul aceluiasi cristalin. Experimental s-a dovedit reteaua n interiorul unui cristalin se abate pe mici portiuni de la forma formnd n interiorul mici domenii numite blocuri, care fac ntre ele unghiuri relativ mici de ordinul minutelor. Dimensiunile blocurilor sunt de ordinul a 10- 6 - 10- 8 m. In acest fel, n interiorul unui graunte reteaua cristalina cu un mozaic (fig.2.22.) motiv pentru care se numeste structura n mozaIc. Fig.2.22. Structura n mozaic. Deoarece doua blocuri vecine se deosebesc ntre ele prin orientare, ntre doua blocuri o zona de trecere care are structura unei limite la unghiuri mici, respectiv este formata dintr-o serie de dislocatii marginale asezate una sub alta. Sublimitele se pot form<l n timpul cresterii cristalelor, n timpul la temperatura ca rezultat al transformarilor de etc. O metoda simpla de formare a unei retele de sublimite numita consta n deformarea metalelor la rece cu o reducere de sectiune de 1 - 10 % de recoacere. n timpul la rece se formeaza un mare numar de dislocatii marginale, care prin recoacere se spontan una sub alta. Pentru obtinerea unei substructuri, este necesar ca gradul de deformare si temperatura de recoacere sa fie suficient de mici pentru ca prin recristalizare sa nu se formeze o noua generatie de graunti. a d e Fig. 2.23. Formarea sublimiteloL a - cristal prismatic supus unor forte de ndoire; b - fortele de compresiune si de ntindere ce actioneaza n fiecare pachet de material care a alunecat; c - aspectul cristalUIUi dupa alunecare; d - formarea de dislocatii de acelasi semn la ndoirea cristalului; e _ asezarea a dislocatiilor la recoacere. 42 Procesul de obtinere a sub structurii prin deformare la rece si recoacere se numeste poligonizare (recoacere n sit u ). Termenul de poligonizare vine de la faptul ;rprocesul sublimitelor, planele de alunecare se frng, formnd laturile unUl poligon. Astfel, se un cristal (fig.2.23.a) care este ndoit cu o de are loc alunecarea unor pachete de material pe planele de densitate de atomi, la partea a pachet de alunecare actionnd forte de compresiune, iar la partea forte de tractiune (figura 2.23.b), aspectul final al cristalului fiind n figura 2.23 .c. Evident ca pe cele ale cristalului se benzi de alunecare. Curbarea planelor de alunecare este de formarea prin ndoire n fiecare pachet de plane de alunecare a unui mare numar de dislocatii marginale de acelasi semn (fig.2.23.d). Densitatea dislocatiilor necesara pentru producerea unei curburi de raza R, este egala cu 1 / Rb, unde b este vectorul Burgers al dislocatiei. La recoacere, dislocatiile se aseaza una sub alta formnd o retea poligonaHi de limite la unghiuri mici sau sublimite (fig. 2.23.,e ). 4) 3. MECANISMELE PLASTICE 3.1. DEFORMAREA A MONOCRISTALELOR 3.1.1. DEFORMAREA PRIN ALUNECARE Deformarea a materialelor metalice se realizeaza n principal prin deplasarea unor pachete de material pe anumite plane cristaline. Acest proces se numeste alunecare. Planele cristaline pe care se produce alunecarea se numesc plane de alunecare, iar directiile de-a lungul pachetele de material, directii de alunecare. Pentru un monocristal, procesul de alunecare este schematic n figura 3.l.Din figura se cii prin alunecare se pe suprafata cristalului o serie de trepte sau praguri care intersectia planelor de alunecare cu suprafata probei. F Fig.3 .1. Deformarea prin alunecare n cazul unei epruvete monocristaline. Examinarea a suprafetei unei epruvete supuse deformarii plastice liniile de alunecare apar la microscop sub forma unor fascicule de linii paralele. Formarea liniilor de alunecare este schematic n figura 3.2., care un cristal cubic solicitat cu o tensiune Su ra a a lustrui a o o O o o o o o ii1ia de t a Q o o necare t zOooooooo 00000000 00000000 ODOO 0000 b Fig.3.2. Formarea liniilor ge alunecare. a - cristalul nainte de alunecare; b - cristalul alunecare. Din prin alunecare integritatea metalului nu se deoarece fiecare atom din stratul alunecat se deplaseaza cu un numar ntreg de distante 44 atomice dintr-o pozitie atomica n alta. De asemenea rezulta si faptul ca dupa lustruirea probei liniile de alunecare dispar. . Examinarea foarte mari, ajutorul a_ u.nei epruvete deformata plastic arata ca ceea ce la mlcroscopul optic, la putere mica de manre, apare ca o linie, este de fapt o banda formata dintr-un numar foarte mare de linii extrem de fine. De aceea denumirea corecta a liniilor de alunecare microscopice care se formeaza la deformarea plastica pe suprafetele lustruite ale epruvetelor este de benzi de alunecare. Cercetarile efectuate cu micro scopul electronic, au aratat si faptul ca alunecarea nu are un caracter uniform, adica nu se produce pe fiecare plan de alunecare ci pe un numar limitat de astfel de plane. Distanta minima dintre doua plane pe care se produce alunecarea nu este mai mica de 100 distante interatomice, iar de-a lungul unui plan, alunecarea se produce pe o lungime de aproximativ 1000 distante atomice (fig. 3.3). Distanta de alunecare dis/anle a/amice Spatiul dintre planele . e care s-a Regiune pr od u s nealuneca a alunecarea <Ioa dis/an te atomice b Fig.3.3. Formarea treptata a unei benzi de alunecare. a - deformatii mici; b - cresterea deformatiei; c - deformatii man. c Procesul alunecarii nu poate fi produs de tensiunile de ntindere pura ( ntindere cu tensiuni egale de-a lungul celor trei axe de coordonate ) sau de compresiune pura (comprimare cu tensiuni egale de-a lungul celor trei axe de coordonate ) ci numai de tensiunile de forfecare. In timpul diferitelor operatii de prelucrare prin presiune sau de mecanice, nu se aplica forte de forfecare pura ci forte mult mai complexe. Deformarea are loc deoarece o forta se descompune ntotdeauna ntr-o componenta normala si una componenta tangentiala fiind maxima pe planul care face 45 cu directia fortei. Se poate deci presupune ca deformarea plastica ncepe cu alunecari n directia de cea mai mare panta din planul care face 45 cu axa probei. Cercetarile experimentale au aratat nsa ca o alunecare nu ncepe ntotdeauna dupa un plan nclinat la 45 si dupa directia cu cea mai mare panta din acest plan, ci planele de alunecare sunt plane de maxima densitate de atomi, iar directiile de alunecare, directii cristalografice pe care atomii sunt asezati cel mai dens. au ca alunecarea ncepe pe acel plan cu densitatea maxima de atomi, care face cel mai mic unghi cu planul nclinat la 45 de directia fortei, iar directia de alunecare este directia tu densitatea de atomi din planul respectiv, care face 'cel mai mic unghi cu linia de cea mai mare panta din planul de alunecare. In metalele cu celula elementara cristalina h.c. ca de exemplu zincul, cadmiul, magneziul, etc., exista o singura familie de plane cu densitate maxima de atomi, planele {O - o OI} si trei directii pe care atomii sunt asezati cel mai dens, si anume directiile < 1 1 2 O > Ca urmare, n metalele hexagonal compacte, alunecarea are loc n planele (O O OI} de-a lungul axelor < 1 1 :2 O >. Deoarece exista o singura familie de plane de alunecare si numai trei directii de alunecare posibile, numarul total de sisteme de alunecare, adica de combinatii de plane si directii de alunecare, este egal cu trei. Numarul mic de sisteme de alunecare caracteristic metalelor cu retea hexagonala compacta, limiteaza capacitatea lor de deformare si chiar mai mult, n cazul metalelor monocristaline cu retea hexagonala, pentru anumite directii capacitatea de deformare este nuia, monocristalul rupndu-se la limita de elasticitate, Iara plastice. Aceasta comportare este ilustratii n figurile 3.4.,3.5. si 3.6. a I I b Fig.3.4. Comportarea la deformarea plastica a unei epruvete mono- cristaline cu retea h.c., cu planele de alunecare perpendiculare pe directia fortei: a - epruveta nainte de aplicarea sarcinii; b - epruveta dupa aplicarea sarcinii ( epruveta se rupe plastice). a I g b Fig.3.S. Comportarea la deformarea plastica a unei epruvete mono- cristaline cu retea h.c., care are planele de alunecare paralele cu directia fortei: a - epruveta nainte de aplicarea sarcinii; b - epruveta aplicarea sarcinii ( ruperea se produce rara deformari plastice). a Fig.3.6. Comportarea la deformarea a unei epruvete mono- cristaline cu retea h.c., ale carei plane de alunecare fac cu directia fortei un unghi diferit de 90 si 180. a - epruveta nainte de aplicarea sarcinii; b - epruveta aplicarea sarcinii (ruperea este de plastice). La metalele cu retea hexagonala, alunecarea fiind la o familie de plane de alunecare pe suprafata unui monocristal supus plastice, se o familie de benzi de alunecare ( un singur fascicul ). Este evident la metalele poli cristaline hexagonal compacte, benzilor de alunecare se schimba de la un la altul. La metalele cu retea cu fete centrate ca aluminiul, cuprul, fierul y, etc., planele pe care se produce alunecarea sunt planele de densitate de atomi {III} 46 iar direcliile de alunecare sllnt < 1 I O >, caracterizale de asemenea printr-o asezare compact1i a atomilor. Celula a retelei cubice Cll fete centrate contine patru astfel de plane, In fiecare din acestea existnd cte trei directii posibile de alunecare. total de sisteme de alunecare este deci In acest caz egal cu 12. Numarul mare de sisteme de alunecare asigura acestor metale o capacitate foarte mare de deformare In acest caz, nu mai este posibil ca un monocristal supus la Intindere sa se rupa deformari plastice, deoarece indiferent de orientare, ntotdeauna se va un sistem de alunecare orientat favorabil pentru alunecare. Pe suprafata a unei epruvete monocristaline supusa deformarii plastice, apare la Inceput o familie de benzi de alunecare, pe ce creste gradul de deformare se produc si alte familii de benzi de alunecare. La deformarea a unei epruvete poli cristaline din retea cu fete centrate, alunecarea se va produce n fiecare cristal dupa mai multe familii de benzi de alunecare. La metalele cu retea cu volum centrat, cum este fierul a., planele cu cea mai mare densitate de atomi sunt ( 1 1 O ). Deoarece atomice apropiate au si plan ele ( 1 1 2 ) si ( 1 2 3 ) alunecarea In aceste metale va avea loc simultan aceste trei familii de plane, directiile de alunecare fiind n toate cazurile < 1 1 1 >. Desi de sisteme de alunecare este foarte mare, fiind egal cu 48, deoarece planele de alunecare specifice metalelor cu retea cubica cu volum centrat, au n atomi mai mici dect planele ( 1 1 1 ) din metalele cu retea cu fete centrate, metalele cubice cu volum centrat, sunt mai putin plastice dect cele cubice cu fete centrate. Alunecarea este n toate cazurile si de procese de rotatie care tind aduca directia de alunecare paralela cu axa de ntindere. Pentru a compensa efectele acestei rotatii, n unele regiuni din cristal se produc rotatii diferite de cele care au avut loc n restul retelei cristaline. Regiunile n care se produc astfel de rotatii se numesc benzi de deformare. Sunt tipuri de benzi de deformare: benzi de ndoire sau pliuri si benzi de alunecare secundara. Benzile de ndoire sau pliurile corespund unei flexiuni locale a retelei. Benzile de alunecare sunt regiuni din cristal n care alunecarea s-a produs dupa alte sisteme de alunecare dect n restul cristalului. In afara de benzile de deformare mentionate, n unele metale cu retea cu volum centrat cum este Fea., se formeaza benzi de deformare caracteristice, numite benzi Liiders sau benzi Piobert. Aceste benzi sunt de dimensiuni macroscopice, putnd fi cu ochiul liber pe epruvetele supuse deformarii. Ele sunt zone de deformare plastica neunifofma si au cauze similare cu fenomenul punctului de curgere caracteristic acestor metale. In cazul metalelor hexagonale cu raportul a 3 > 1. 633 ( zinc, cadmiu) supuse la al compresiune se formeaza un tip special de benzi de deformare numit pliaj, n forma de genunchi, deoarece aspectul unui cristal n care s-a format o astfel de banda seamana cu un genunchi ndoit. Astfel de benzi sunt cunoscute sub denumirea de benzi Kink. 47 3.1.2. DEFORMAREA PRIN MACLARE Deformarea a metalelor se poate. realiza si prin macJare, mecanism care n de atomi n asa fel nct n cristal sa se formeze doua sau mai multe parti cu retele simetrice una n raport cu alta. In figura 3.7. se schematic cum se produce deformarea a unui cristal prin procesul macJarii. a b Fig.3.7. Deformarea prin macJare. a - cristalul nainte de deformare b - cristalul dupa deformare MacJele se, mpart dupa operatiile de prelucrare si termica n urma carora s-au format, n macJe de deformare si macJe de recoacere. MacJele de recoacere se formeaza n metalele si aliaj ele cu retele cubice cu fete centrate ca de exemplu n Cu, Ni, Al, alama a, etc. deformate plastic la rece si recoapte. MacJele de deformare, numite uneori si macJe mecanice se la deformarea la rece, MacJele de deformare se n metalele cu limita de curgere ridicata, n acele cazuri n care procesele de alunecare se produc mai greu. Din acest motiv, la obisnuita, macJele de deformare se n mod obisnuit numai n metalele cu retele hexagonal compacte. In metalele cubice cu volum centrat, conditia pentru obtinerea de macle de deformare, adica la limita de curgere se att la micsorarea temperaturii ct si la cresterea vitezei de deformare (deformare prin soc ). Unul din cele mai cunoscute aspecte de macle prin deformare n retelele cubice cu volum centrat sunt macJele din cristale de fier a cunoscute sub denumirea de benzi Neumann care se obtin la deformarea prin soc la In cristalele cubice cu fete centrate nu se obtin n mod normal macle de deformare. Totusi astfel de macJe pot fi obtinute ecruisare la temperatura obisnuita, metalul este supus la plastice la temperaturi foarte joase. Maclarea nu produce o deformare mare. Astfel, alungirea care se poate obtine ntr-un cristal de zinc cnd ntregul cristal este maclat pe planele { 1012 } este de numai 7,39 %. 48 In metalele cubice, deformarea prin maelare este si mai Prin urmare, rolul n deformarea nu [n producerea unor mari, ci n faptul ca schimbarea unor parti de ca rezultat al maelarii aduce noi sisteme de alunecare n pozitii favorabile, pentru ca noi se produce.
Directia deplasarii pentru mac/are Fig. 3.8. de acomodare. a a - deformare produsa de formarea maelei; deformatii prin formarea unei benzi de acomodare. --'':;\ Mac/a de acomodare b b - acestei Maelarea joaca deci un rol important n deformarea plastica a metalelor cu un numar mic de sisteme de alunecare ca de exemplu metalele cu retea hexagonala compacta. In strnsa legatura cu maelele sunt benzile de acomodare, care sunt benzi de deformare plastica neomogena a caror aparitie este cauzata de maele. Astfel, deplasarile generate de formarea unei maele produc deformatii elastice mari, reprezentate n figura 3.8.a. Aceste deformatii sunt nlaturate prin formarea unei benzi de acomodare ( fig. 3.8. b), asemanatoare unei benzi Kink. 3. 2. LEGEA COMPONENTEI CRITICE A TENSIUNII DE FORFECARE. Un cristal are ntotdeauna mai multe sisteme de alunecare, alunecarea avnd loc sub actiunea tensiunilor tangentiale. Alunecarea nu ncepe simultan pe toate sistemele de alunecare ale cristalului, ci mai nti pe acel sistem pentru care componenta tensiunii de forfecare de-a lungul directiei de alunecare are o valoare maxima. Marimea componentei tensiunii de forfecare de-a lungul directiei de alunecare se poate determina cu ajutorul figurii 3.9. Notnd cu TII marimea componentei tensiunii de forfecare de-a lungul directiei de alunecare, se obtine: F 'COSA T R = S / cosa F S cosa COSA (3.1) Planul pe care se produce prima alunecare este deci planul de maxima densitate de atOJni care face cel mai mic unghi cu planul nelinat la 45 fata de directia fortei, iar directia de alunecare este directia de mare densitate de atomi, care formeaza cel mai mic unghi cu linia de cea mai mare panta. Alunecarea ncepe deci pe planul de mare densitate de atomi pentru care produsul cosa COSA. numit factor de orientare sau factor Schmid este maxim. Valoarea maxima a factorului de orientare este 0,5. [N/rn"J 6 4-10 F [Igf/t I n"J 0,4 "' ../-t-- 2 Fig. 3.9. Elemente pentru calcularea componentei tensiunii de forfecare de-a lungul directiei de alunecare. S - sectiunea normala la directia fortei F care actioneaza asupra epruvetei; S' - sectiunea nclinata; a - unghiul dintre normala la planul S' si directia fortei F; A. - unghiul dintre directia fortei F si directia de alunecare; 1 - directia de alunecare; 2 - linia de cea mai mare panta. ~ 1 \ ~ ;'""" o O O 0,1 0,2 0.3 O;, 0,5 cos c<. cOS}\ Fig. 3.10. Variatia tensiunii de curgere cre cu factorul de orientare pentru un monocristal de zinc de puritate 99,999 % ncercat la 298 K (25 C) componenta critica de forfecare fiind 0,182 MPa. Inceperea deformarii plastice a unor monocristale din acelasi metal, diferita ca orientare, necesita forte de marime diferita, nsa n toate cazurile deformarea ncepe la o aceeasi valoare a componentei tangentiale pe planul de alunecare de-a lungul directiei de alunecare. Deci alunecarea ncepe cnd componenta tensiunii de forfecare de-a lungul directiei de alunecare atinge o valoare critica care nu depinde de orientareaa cristalului ci este o caracteristica a materialului. Aceasta lege a fost stabilita de Schmid si este cunoscuta sub numele de legea componentei critice a tensiunii de forfecare sau legea lui Schmid. Conform legii lui Schmid, limita de curgere cre =; (tensiunea aplicata pe planul perpendicular pe directia fortei, pentru nceperea deformarii plastice) variaza invers proportional cu factorul de orientare cosa COSA., (relatia 3.1), numit si factorul Schmid. Variatia limitei de curgere re n functie de factorul de orientare cosa COSA., pentru un monocristal de zinc ncercat la 298 K (25C) este aratata n figura 3.10. Componenta critica a tensiunii de forfecare este puternic influentata de compozitie. Variatia componentei critice de forfecare cu compozitia pentru monocristale argint - aur este aratata n figura 3.11. ,/ ,"-,-
: [N!m"J .10 6 u 4 2 ': J o Fig. 3.1 I. Variatia componentei critice de forfecare cu compozitia pentru un monocristal argint - aur. lksl/mnf.J (:200 .!175 .!i 150 -'15120 !g IOa '575 f50 1\ o '\
ha.. - 1 75 /50 1 1 25 ro 5 ,? 75 O 5 i 2 g (J -ZIJ 2W Fig. 3.12. Variatia cu temperatura a componentei critice a tensiunii de forfecare pentru un monocristal de fier . Se observa ca valoarea maxima a componentei critice de forfecare corespunde aliajului care contine 50% atomi de aur la 100 atomi de aur si argint. O variatie asemanatoare a componentei critice de forfecare se obtine si pentru alte aliaje binare care formeaza serii continue de solutii solide, de exemplu pentru aliaj ele Cu - Ni. In general, se poate afirma ca variatia componentei critice de forfecare cu compozitia, la temperatura normala unde mecanismul principal de deformare este alunecarea, se supune legilor lui Curnacov. Componenta critica a tensiunii de forfecare este influentata puternic si de temperatura. Efectul temperaturii asupra componentei critice de forfecare a unor metale este reprezentat n figura 3.12., de unde rezulta ca la cresterea temperaturii, componenta critica de forfecare scade. 3.3. ALUNECAREA SI LIMITA DE CURGERE A CRISTALELOR PERFECTE. Asa dupa cum s-a aratat, alunecarea se poate realiza fie sincron, fie asincron, prin intermediul deplasarii dislocatiilor. Intr-un cristal ideal, neexistnd dislocatii, alunecarea nu se poate realiza dect pe cale sincrona. Pentru a determina tensiunea tangentiala 'm, necesara producerii unei asemenea a1unecari, se considera doua plane atomice vecine perpendiculare pe planul figurii, asupra carora actioneaza tensiunea tangentiala 1: ( fig.3.13,a ). Distanta dintre atomi n directia alunecarii este b, iar distanta dintre cele doua plane,a. Tensiunea 1: provoaca deplasarea stratului superior n raport cu stratul inferior cu distanta x . Dupa cum este cunoscut nsa, variatia cu distanta x a energiei dintre doi atomi vecini, de exemplu litomii 3 si 4, dupa o dreapta paralela cu dreapta care uneste centrele lor si care este situata la distanta la, este reprezentata n figura 3.14. a. Pentru ca atomul 1 sa fie mentinut la distanta x de pozitia de echilibru (fig. 3.13, b ) este necesara tensiunea 1: care se poate exprima prin relatia: . 27lX ,= 'J11 SIO -- b 51. (3.2 ). Tensiunea necesara pentru deplasarea atomului 1 cu o distanta atomica este 'm Pentru deformatii mici, relatia (3.2) se poate scrie sub forma: 27lX ,= 'm- b - ( 3.3 ). Din legea lui Hooke rezulta ca: Gx ,=Gy=-- ( 3.4 ). Z a 1 ~ O :rB O O O 3 4
" li a - ~ 1 O O O O 2 O O 3 4 b Fig. 3.13. Alunecarea pe doua plane atomice ale unui cristal ideal. a - distributia atomilor nainte de alunecare; b- distributia atomilor dupa alunecarea cu distanta x. u b Fig. 3.14. Interactiunea dintre atomii unei retele cristaline. a - variatia energiei cu distanta dintre atomi; b - variatia tensiunii cu distanta dintre atomi. Egalnd relatiile ( 3.3 ) si ( 3.4 ) se obtine: G b 'm = -- (3.5). 27ra Deoarece b '" a relatia ( 3.5.) devine: (3.6 ). Modulul de elasticitate transversala G al metalelor fiind de ordinul 10 GPa, tensiunile critice de alunecare calculate cu relatia ( 3.6 ) sunt de acelasi ordin de marime, adica tot 10 GPa. Aceste tensiuni sunt foarte mari n raport cu valorile pentru tensiunile critice de alunecare ale metalelor reale. Astfel, n cazul fierului, deoarece G= 67,5 GPa, 5 2 rezulta '/li"" 10,8 GPa, n timp ce tensiunea critica de alunecare determinata experimental este de numai 0,27 GPa. 3.4. ALUNECAREA N CRISTALELE REALE. Prezenta dislocatiilor n cristalele reale face ca alunecarea sa fie posibila nu numai pe cale sincrona ci si pe cale asincrona, ba mai mult chiar, deoarece alunecarea sincrona necesita tensiuni foarte mari, rezulta ca n cristalele reale alunecarea se produce numai pe cale asincrona, prin deplasarea dislocatiilor. S-a aratat ca deplasarea unei dislocatii produce deformarea cristalului, ca traversarea de catre o dislocatie a unui plan de alunecare, dintr-o parte a cristalului n alta, este echivalenta cu deplasarea relativa ale celor doua parti de cristal cu un vector Burgers, crend pe suprafata cristalului o denivelare, adica o linie de alunecare cu naltimea egala cu un vector Burgers. Faptul ca n cristalele reale alunecarea se produce pe cale asincrona, prin intermediul deplasarii dislocatiilor este dovedit de valorile mici ale tensiunii necesare pentru producerea alunecarii n metalele reale. Tensiunile relativ mici necesare producerii alunecarii n cristalele reale sunt o consecinta a faptului ca dislocatiile sunt foarte mobile, miscarea lor necesitnd forte foarte mici. Astfel, daca se considera figura 3.15., n care se reprezinta distributia atomilor n vecinatatea unei dislocatii, se observa ca dislocatia este cuprinsa ntre atomii 1 si 8 care ocupa pozitii de echilibru, fiind situatii exact deasupra unor atomi din stratul inferior B. Dislocatia este formata din atomii din planul A, numerotati de la 2 la 7. Acesti atomi sunt deplasati din pozitiile de echilibru cu o distanta cu att mai mare cu ct atomii sunt mai apropiati de centrul dislocatiei. Ca urmare, asupra acestor atomi actioneaza forte care tind sa-i aduca n pozitiile de echilibru. Considernd perechile de atomi 4 - 5, 3 - 6 si 2 - 7 se observa ca atomii care formeaza o astfel de pereche sunt egal departati de centruldislocatiei, fiind situati primul la stnga, iar al doilea la dreapta dislocatiei. o O o O 2 o O O O O 3 O ~ ..L O 5 O O 6 O O 7 OA 08 8 Fig. 3.15. Determinarea fortei necesare pentru deplasarea unei dislocatii. 53 Asupra lor actioneaza deci, forte egale si de sens contrar. Fie o astfel de pereche, de exemplu perechea 4 - 5. La deplasarea dislocatiei, de pilda spre dreapta, att atomul din fata dislocatiei, atomul 5, ct si atomul din spate, atomul 4, trebuie sa se deplaseze cu o distanta oarecare spre dreapta. Deplasarea atomului 5 spre dreapta, impune sa fie nvinsa forta care tinde sa-l aduca n pozitia de echilibru. Ca urmare, forta care actioneaza asupra atomului 5 se opune deplasarii dislocatiei. Daca se considera atomul 4, se constata dimpotriva, ca forta care actioneaza asupra acestui atom ajuta deplasarea dislocatiei. Tinnd cont ca fortele care actioneza asupra atomilor 4 si 5 sunt egale si de sens contrar, lucrul mecanic necesar deplasarii acestei perechi de atomi este nul. Situatia este identica si pentru celelalte perechi de atomi din vecinatatea dislocatiei, tensiunea necesara pentru deplasarea dislocatiilor fiind foarte mica. Aceasta tensiune este cunoscuta sub numele de tensiunea Peierls - Nabarro si este egala cu: T = 2G 1- V 2w e b (3.7) unde: w este latimea dislocatiei ( vezi relatia 2.1 ) b este vectorul Burgers. 3.5. DEFORMAREA PLASTICA A AGREGA TE LOR POLICRISTALINE Agregatele policristaline sunt alcatuite dintr-un numar foarte mare de cristale, cu orientari diferite ale planelor de alunecare din retea ( fig. 3.16. ) cristale care se gasesc ntr-o interactiune permanenta. Prin aplicarea asupra acestora a unor . ' tensiunii deformarea nu va avea loc simultan n toate cristalele. Deformarea fiecarui cristal nu se desfasoara liber, deoarece este conditionata de prezenta limitelor dintre graunti ( cristale) si de procesele care au loc n cristalele vecine. In aceasta situatie, deformarea agregatelor policristaline reprezinta rezultatul deformarii fiecarui cristal n parte si a deplasarii si rotirii relative a cristalelor unele fata de altele. In ceea ce priveste deformarea fiecarui cristal n parte, aceasta are loc ca si n cazul monocristalelor, prin alunecare si maclare. Starea de tensiune se modifica nsa de Ia un cristal Ia altul, ca urmare a interactiunii dintre acestia si a orientarii lor diferita. Fig. 3.16. Schema unei micro structuri dintr-un agregat policristalin. Deformarea prin alunecare va ncepe mai nti n cristalele ale caror plane de alunecare au o nclinare de 45 fata de directia tensiunii de deformare ( cristale notate cu 1 n figura 3.16 ) avnd n vedere ca pe aceste plane apar tensiuni tangentiale maxime. In acelasi timp, n cristalele cu planele de alunecare dispuse perpendicular ( graunti notati cu 2 ) sau paralel ( graunti notati cu 3 ) fata de directia tensiunii de deformare, conditiile pentru deformarea prin alunecare lipsesc, deorece pe aceste plane tensiunile tangentiale sunt nule. In cristalele cu orientari intermediar.e ale planelor de alunecare vor ncepe mai , t" d fi .. 1 . . tensIUnea, fi . . m!ll e ormatll e astlce, care pe masura Ce -ne de ormare se mareste, Iar cnstalele prin deplasari si rotiri , se vor orienta preferential, trec n continuare n starea de deformare plastica. Este posibil astfel ca unii graunti sa fi atins grade apreciabile de deformare, n 5 0 55 timp ce altii nu s-au deformat aproape deloc. Aceasta anizotropie a deformatiei este cu att mai accentuata cu ct grauntii agregatului policristalin sunt mai mari. . - r'I r 2 '\ -, N20 f?5 'ro 5 O 100 B "X) .3OD De/brmo.7'To ro Fig. 3.17. Variatia tensiunii de agregat policristalin ( 2 ) din Zn. deformare n cazul unui monocristal ( 1 ) SI a unUl Tensiunea deformarea agregatelor policristaline, va fi cu att mai mare, cu ct retelele cristalografice ale grauntilor vor avea un numar mai mic de sisteme de alunecare. Din acest motiv, agregatele policristaline formate din metale si aliaje cu retea h.c., nec'esita tensiuni pentru deformare superioare celor cu retele c.v.c. si c.fc. In ceea ce priveste comportarea la deformare a agregatelor policristaline, se constata deosebiri si ntre situatia n care toate cristalele acestora sunt dintr-un singur metal si situatia n canflVem de-a face cu un aliaj la care cristalele au compozitii, retele cristalografice si proprietati diferite. Astfel, n cazul aliajelor, se poate ntmpla destul de des ca datorita neomogemtatii de la un cristal la altul, deformarea agregatului poli cristalin sa fie foarte greu de realizat. Experimentarile efectuate pentru a se determina influenta limitelor de graunte asupra deformarii agregatelor poli cristaline, au aratat ca grauntii cristalini se deformeaza ntr-o masura mult mai mica n imediata apropiere a limitelor intercristaline, dect la distante mai mari de acestea. La temperaturi ridicate nsa, deformarea limitelor dintre graunti are o pondere mult mai mare n procesul de deformare, dect n cazul deformarii la rece. Ingreunarea deformarii n aceste zone, este determinata de ecruisarea suplimentara ce apare ca urmare a schimbarii orientarii cristalografice si a concentrarii de elemente straine. De asemenea, alunecarile produse prin deplasarea dislocatiilor ntr-un cristal sunt ngreunate pe masura ce dislocatiile se apropie de limita de graunte, producndu-se astfel acumulari de dislocatii n aceste zone. Prin aceste acumulari de dislocatii la limita grauntilor, se creeaza noi stari de tensiune, care determina alunecari n cristalele vecine. Rezulta astfel, ca alunecarile ntr-un agregat policristalin ,vor fi cu att mai greu de realizat cu ct fiecare cristal este nconjurat de un numar mai mare de cristale deci cu ct granulatia materialului este mai fina. Deci cu cftt materialului va fi mai find, cu att tensiunea necesara pentru deformare va fi mai mare, si gradul de deformare produs va fi de asemenea mai mare. Ca urmare a acestor fenomene ce au loc n agregatele poli cristaline, efortul necesar pentru deformarea acestora n aceleasi conditii cu ale unui monocristal din acelasi material, vor fi mult mai mari (fig. 3.17.). Daca agregatul policristalin se supune la deformare dupa o ncalzire prealabila, pe lnga usurarea procesului de alunecare din cristale ( fenomen ce va fi analizat n alte subcapitole ) apare si tendinta de deformare intercristalina ( alunecari ale cristalelor unele fata de altele) datorita existentei la limitele dintre graunti a unor elemente straine sau compusi cu puncte de topire mai joase si cu stabilitate termodinamica mai mica, care slabesc legaturile dintre graunti. Trebuie precizat nsa ca, alunecarile intergranulare pot sa produca la marginile grauntilor anumite defecte, care o data cu dezvoltarea deformarii pot da nastere la micro- si macrofisuri. 3.6. METODE DE CRESTERE A REZISTENTEI MECANICE A MATERIALELOR METALICE. Rezistenta materialelor metalice la deformarea plastica, este influentata esential de densitatea de dislocatii:. In metalele si aliaj ele obisnuite, bine recoapte, densitatea de dislocatii este cuprinsa ntre ]04 si]08 linii pe cm 2 In aceasta stare, dislocatiile se deplaseaza relativ usor si deci rezistenta metalelor si aliajelor recoapte la deformarea plastica este mica. Cresterea densitatii de dislocatii, mareste posibilitatile de interactiune dintre acestea, si deci dislocatiile se vor deplasa cu att mai greu cu ct densitatea lor este mai mare, deci rezistenta metalelor la deformari plastice creste cu cresterea densitatii dislocatiilor. Acest principiu sta la baza metodelor clasice utilizate n practica inginereasca pentru cresterea rezistentei mecanice a materialelor metalice. Din aceasta categorie de metode mentionam: ecruisarea, tratamentele termice, etc. S-a aratat ca usurinta cu care se realizeaza deformarea plastica n metalele si aliaj ele reale, este determinata tocmai de faptul ca acestea contin dislocatii, deformarea plastica a metalelor lipsite de dislocatii, necesitnd tensiuni de aproximativ o mie de ori mai mare dect tensiunile necesare deformarii metalelor si aliajelor reale. e b Ne N Fig. 3.18. Variatia rezistentei la deformare IT cu numarul de dislocatii N. Se poate trage concluzia ca, daca densitatea de dislocatii se micsoreaza treptat, de la un anumit moment datorita faptului ca cristalul devine din ce n ce mai lipsit de dislocatii, deformarea plastica devine treptat mai dificila, necesitnd tensiuni tot mai mari, care n final se apropie de limita de curgere a cristalelor perfecte. Rezulta astfel, ca proprietatile 57 de rezistenta ale materialelor metalice, pot fi mbunatatite si prin micsorarea numarului de dislocatii sub o anumita valoare N c . Variatia limitei de curgere cr cu numarul de c dislocatii N este reprezentata n figura 3.18. Densitatea de dislocatii N c corespunde metalelor recoapte. Deoarece curba O' = f ( N ) nu este simetrica n raport cu verticala dusa prin N c , rezulta ca efectul micsorarii dislocatiilor sub valoarea critica N c asupra proprietatilor de rezistenta este mai mare dect efectul obtinut prin metodele clasice. Obtinerea unor materiale cu densitati de dislocatii foarte mici este posibila prin realizarea unor cristale care au forma de fibre subtiri cu diametrul de 1 - 1 O ~ l m , numite mustati si care au un numar mic de dislocatii. Aceste cristale au proprietati de rezistenta deosebit de mari. Astfel, mustatile de fier cu diametrul de 1,6 ~ l m , au tensiunea critica de alunecare egala cu 3640 MPa si rezistenta de rupere la tractiune de 13 .400 MPa, iar mustatile de cupru au tensiunea critice de alunecare de 820 MPa si rezistenta de rupere la tractiune de 3000 MPa. Mustatile se obtin prin diferite metode, ca de exemplu prin condensarea vaporilor suprasaturati de metale, prin depunere electrolitica, prin descompunerea sarurilor halogenilor, etc. 4. COMPORTAREA LA DEFORMARE A MATERIALELOR METALICE. 4.1. CLASIFICAREA MATERIALELOR DUPA COMPORTAREA LA DEFORMARE. In functie de comportarea la deformare, materialele se pot clasifica n tipuri: elastice, fragile, plastice si vscoase. Se ca materialele plastice sunt acelea care pot deformatii remanente mari si n plus au caracteristici: - n timpul au loc structurale care variatia rezistentei la deformare cu cresterea gradului de deformare ( fig.4.l.a ); - rezistenta la deformare nu depinde de viteza de deformare ( fig. 4.1. b ); - presiunea p nu influenteaza rezistenta la deformare ( fig.4.l.c ). Materialele vscoase sunt considerate acelea care pot deformatii remanente mari si caracteristici: - n timpul nu au loc structurale si de aceea rezistenta la deformare nu depinde de gradul de deformare (fig. 4.2. a); - rezistenta la deformare depinde de viteza de deformare ( figA .2. b ); - presiunea influenteaza asupra valorii rezistentei la deformare ( figA.2.c ).
E [ P a b c Fig.4.l. Influenta gradului de deformare ( a ), a vitezei de deformare ( b ) si a presiunii hidrostatice ( c ) asupra rezistentei la deformare pentru materiale cu comportare Fig. 4.2.Influenta gradului de deformare ( a ), a vitezei de deformare ( b ) si a presiunii hidrostatice ( c ) asupra rezistentei la deformare pentru materiale cu comportare ,-/ ::-1'/ 59 In generai, materialele nu sunt ideal plastice, ideal elastice, etc, ci materiale elasto - fragile (figA.3.a), elasto - plastice (fig. 4.3.b). . - Majoritatea materialelor metalice utilizate n la prelucrarea prin deformare plastica se pot considera elasto - plastico - vascoase (figA.3, c ). a b c FigA.3. Influenta gradului de deformare asupra rezistentei la deformare. Deoarece pentru deformarea remanentl! intereseazl! n principal caracteristicile plastico - vascoase, n continuare se vor analiza numai acestea. 4.2. INFLUENTA FACTORILOR TEHNOLOGICI LA DEFORMARE. ASUPRA Factorii tehnologici care au o deosebita influenta asupra comportarii la deformare a materialelor metalice sunt: temperatura materialului deformat, gradul de deformare, viteza de deformare si presiunii hidrostatice la deformare. 4.2.1. INFLUENTA TEMPERATURII. Factorul cu cea mai mare influenta asupra proprietatilor de plasticitate a materialelor este temperatura, deoarece prin indilzire creste agitatia a atomilor si n acest fel deformarea se va produce la tensiuni mai mici, materialele metalice tinznd a se comporta ca materiale vscoase. Starea este si cea mai temperatura depaseste temperatura de recristalizare a metalului sau aliajului, spre deosebire de situatia in care temperatura de deformare este temperaturii de recristalizare si cnd metalele sau aliaj ele se ca materiale cu o plasticitate. Comportarea vsco - a unui material metalic se poate aprecia prin raportul dintre gradul de deformare datorat deplasarii relative a grauntilor cristaJini E si gradul de mg deformare total E, care include si gradul de deformare propriu grauntilor E : . g C v = E mg E +E mg g ( 4.1 ) 60 C v denumirea de indice de vscozitate. Indicele de vscozitate teoretic intre O - cnd materialul este ideal plastic si 1 - cnd materialul are o comportare ideal Trecerea de la comportarea la starea se poate explica prin modificarea, cu cresterea temperaturii, a raportului ce intre rezistenta cristalini (J si rezistenta materialului amorf de la marginea (J g mg 1i:r Fig. 4.4. Variatia rezistentei si a materialului de la margInea cu cresterea temperaturii. Din figura 4.4. la temperaturi inferioare temperaturii critice (Tcr'" 0,55 Tt[oK] ) rezistenta este rezistentei materialului de la marginea (J < (J si deci materialul se preponderent plastic. La g mg temperaturi superioare temperaturii critice, (J < (J si materialul se IlIg g preponderent vscos. n care: Variatia rezistentei la deformare cu temperatura are loc dupa legea: (4.2 ) (J, - rezistenta la deformare la temperatura t2 "2 (Jd - rezistenta la deformare la temperatura tI 1 , ct. - coeficient ce depinde de tipul de material (ct. = 0.008 - 0.012 ). In figura 4.5 este redata influenta temperaturii asupra ductilitatii otelului. -'!
.." :.l) ii , Ci 61
& I "it
--<! '. .
-le!
" w18 -&l i. -\: *,
:;, 's. '"
@>
"9- <:) -Q ) 'i
c3
- 2IJ(I o 200 (00 600 CJW /000 /200 1400 Tempero/ura, Le] Fig. 4.5. Influenta temperaturii asupra ductilitatii otelului. In cazul unor materiale metalice, datorita transformarilor de faze la cresterea temperaturii, rezistenta la deformare pentru anumite intervale de temperatura poate chiar sa se mareasca. De asemenea, deformatia logaritmica limita, pentru domeniul de temperaturi corespunzatoare deformarii la rece, se mentine cresteri importante putnd odata cu cresterea temperaturii n zonele de deformare la semicald sau la cald. Din figura 4.6. se cu cresterea temperaturii. rezistenta la rupere a unui otel carbon scade foarte mult. 8. 6'0 k. ';0 '/ \ '\ III r 0 al? 4co 6/)0 a:v (0"'-' "va Fig. 4.6. Variatia rezistentei la rupere n functie de temperatura de deformare a unui otel carbon: I - domeniul deformarii la rece; II - domeniul deformarii la semicald; III - domeniul deformarii la cald. 4.2.2. INFLUENTA GRADULUI DE DEFORMARE Gradul de deformare, datorita procesului de ecruisare, influenteaza rezistenta la deformare mai ales n cazul deformarii la rece a metalelor si aliajelor. Astfel, analiznd ecuatia curbei de ecruisare simplificate ( fig.4.7 ) (7 '(7+&E dep p (4.3 ) n care (7d este rezistenta reala la deformare si & este gradul de deformare p . 62 Fig. 4.7. Curba de ecruisare. In functie de valoarea modulului de ecruisare E se apreciaza comportarea p plastica ( E are valori mari) sau vscoasa (E are valori mici) a materialului metalic. p p Odata cu cresterea gradului de deformare, modulul de ecruisare micsorndu-se, se a m p l i f i c tendinta de comportare vscoasa a materialului. Influenta gradului de deformare asupra rezistentei la deformare se poate stabili si cu relatia: . n care 0- 0 - este rezistenta la deformare In starea initial1i ( pentru materialul neecruisat ); Lo' L - lungimi le epruvetei nainte si dupa deformare; n - exponent ce depinde de calitatea materialului. 63 4.2.3. INFLUENTA VITEZEI DE DEFORMARE ASUPRA COMPORTARII LA DEFORMARE. In cazul presarii la rece, metalele si aliaj ele se comporta ca materialele plastice, motiv pentru care si influenta vitezei de deformare asupra rezistentei la deformare este redusa. De exemplu, la cresterea vitezei de deformare de 10 5 ori, rezistenta la deformare a crescut doar de ori, n conditii de deformare la rece ( fig.4.8 ). Avnd n vedere ca rezistenta la deformare la rece este suficient de ridicata, rezulta totusi trebuie sa se tina seama si de influenta vitezei asupra rezistentei la deformare. Daca se cazul curgerii ideal - vscoasa, viteza se poate calcula cu relatia: v= .J2gh ( 4.5) n care se introduc notatiile: h =.E (p - presiunea aplicata, iar y - greutatea specifica) si r Considernd viteze diferite, acestea vor fi determinate de valori diferite h] si h2, deci P] si P2, adica: VI = A.fii:; v, = A.Jpv, ( 4.6) Ridicnd la patrat si membru cu membru relatiile ( 4.6) se obtine: (4.7 ) Daca ceilalti factori ai deformarii ramn constanti si relatia ( 4.7 ) se aplica la materiale care au proprietatile plastice si vscoase, atunci aceasta se poate scrie sub o forma mai generala: (4.8 ) n care: O- este rezistenta la deformare pentru viteza li]; O- este rezistenta la v] v2
deformare pentru viteza li 2 ; m este un exponent ce caracterizeaza vscozitatea 64 materialului. Cnd m = O (J = (J deci materialul presat se comporta ideal plastic; , v2 vI' daca m = 2 , materialul este ideal vscos ( satisface relatia 4.7). Pentru materialele uzuale O < m < 0.3; m -+ O pentru temperaturi joase de deformare si m -+ 0.3 pentru temperaturi mai ridicate de deformare, n lipsa presiunii hidrostatice. o;: 3!XJ
2 10 1 7 O /,(, Q " .J-
"
0 i-- Itrf)"C :di b. 6CXJ:r.. r=-:::: rlilW ........... Fig. 4.8. Influenta vitezei de deformare asupra rezistentei hi rupere a cuprului. 0;:,""
20 10 'f f-- - - CE - - !f f-- - v r -
,- - . 104 /0-3 1(J2 10 I 1 la Vde2a de deformare, V fi) Fig. 4.9. Influenta vitezei de deformare asupra caracteristicilor (J , (J pentru un otel r c carbon, cu 0.06 % C. Incercari de tractiune efectuate cu viteze foarte mari, au aratat ca limita de curgere (J este mai de cresterea vitezei de dect rezistenta la rupere c . ( figura 4.9.). Vitezele mari de deformare produc aparitia limitei de curgere n epruvete din otel carbon, care nu prezinta limita de rupere aparenta, n conditii obisnuite de De asemenea, viteza mare de deformare poate produce si aparitia unor zone de deformare n tablele din otel, aspect ce nu apare la viteze mici de deformare. Influenta vitezei de deformare asupra rezistentei la deformare, creste n general cu cresterea temperaturii la care are loc deformarea datorita n special vscoase, mentionate anterior. b O II II I I 10-' 10--4 1O-J fU-' /0-1 1 10 \/,fezQ de delo_re, V [iJ Fig. 4.10. Influenta vitezei de deformare asupra limitei de curgere, pentru otelul carbon cu diferite procente de carbon: 1 - 0.06 % C; 2 - 0.21 % C ; 3 - 0.31 %C; 4 - 0.48 %C. Totusi, chiar la temperatura obisnuita, influenta vitezei se face simtita, mai ales asupra limitei de curgere. Din analiza datelor experimentale prezentate n figurile 4.9. si 4.10., se poate deduce ca influenta vitezei de deformare asupra rezistentei materialului se poate pune sub forma generala data de relatia ( 4.8 ), n care exponentul m are valori diferite pentru materialul ncercat, precum si pentru caracteristica de rezistenta determinata. Astfel, valorile exponentului m vor fi mai mari pentru limita de curgere a dect pentru rezistenta c la rupere a . Stabilirea unei relatii ntre tensiunea de curgere a si viteza de deformare r c este totusi din cauza numeroaselor probleme experimentale legate de proprietatilor materialelor la deformarea cu viteze foarte mari. Informatiile existente n literatura, arata ca, n cazul prin soc a sarcinii, curba tensiune - deformatie se afla amplasata cu 10 - 20 % deasupra curbei la statice ( fig. 4.11. ). E Fig. 4.11. Diagramele de ntindere la solicitarea ( 1 ), dinamica ( 2 ) si cu " dinte" de curgere ( 3 ). Se constata n general, cresterea energiei de rupere odata cu cresterea vitezei de impact, pna la un punct n care se atinge o anumita viteza critica. In ultimul timp, se aplica metode de deformare a metalelor cu viteze foarte mari, cuprinse ntre 30 - 120 m / s, folosind energia degajata prin utilizarea explozivilor brizanti, deformarea electrohidraulica, electroI12agnetica etc. 66 Printre avantajele mari oferite de aceste metode sunt urmatoarele: - se pot deforma materiale care au o foarte mare rezistenta la deformare n conditii obisnuite; - metalele curg usor n cavitatea m a t r i t e ~ putndu-se obtine forme foarte complicate, care nu se pot obtine prin alte procedee. Deci, se poate spune ca in aceste conditii s-a schimbat modul de comportare al materialului la deformare. 4.2.4 INFLUENTA STRII DE TENSIUNI. Plasticitatea metalelor si aliajelor este mult influentata de starea de tensiuni. Tensiunile de comprimare favorizeaza plasticitatea, pe cnd tensiunile de ntindere diminueaza aceasta proprietate. Se poate afirma ca stiirile de tensiuni ce prezinta un numar mai mare de tensiuni de comprimare asigura o mai mare plasticitate a mterialului deformat. De asemenea plasticitatea se imbunatateste n cazul schemelor spatiale de tensiune. Influenta starii de tensiuni asupra plasticitatii se poate caracteriza prin indicele: n care (j este tensiunea maxima in valoare absoluta. ma;-< Fig. 4.12. Variatia alungirii Ia ntindere in functie de indicele CL. Pentru schemele reale ale starilor de tensiuni CL variaza intre limitele: -1 pentru eforturi unitare principale de compresiune egale si + 1 pentru eforturi unitare principale de intindere egale. Rezistenta la deformare a materialelor se mareste odata cu cresterea absoluta a tensiunilor hidrostatice ( a presiunii hidrostatice ) marimea rezistentei, calculndu-se cu relatia: ( 4.10 ) n care: al este rezistenta la deformare corespunzatoare tensiunii hidrostatice (j . mI' cr este rezistenta la defol1llare corspunzatoare tensiunii hidrostatice (J O' O m (4.11 ) C - coeficient ce tine seama de material si de conditiile de defol1llare. In concluzie, se poate afirma ca, la prelucrarea prin defol1llare la rece, n conditiile lipsei presiunilor hidrostatice, materialele se comporta preponderent plastic. Cresterea tensiunilor hidrostatice si a temperaturii comportarea vscoasa a materialului supus defol1llarii. 4.3. INFLUENTA STRUCTURII MATERIALULUI ASUPRA LA DEFORMARE. Se poate aprecia ca, la defol1llarea plastica, celula elementara n care cristalizeaza materialul metalic reprezinta numai unul din factorii importanti care determina comportarea sa n timpul prelucrarii. In de starea structurala, comportarea materialului mai este influentata si de o serie de alti factori cum sunt: prezenta dislocatiilor, intensitatea ecruisarii, viteza de recristalizare, etc. In general, cu ct celula elementara a unui metal este mai si mai simetrica si are un numar mai mare de plane de alunecare, cu att metalul are proprietati plastice mai bune. A1iajele care sunt nvecinate n tabelul lui Mendeleev, deci care au proprietati apropiate si care au si acelasi tip de retea cristalina (fol1llnd solutii solide de substitutie) se comporta bine la defol1llare, dar mai slab dect constituentii puri, luati separat. A1iajele fOl1llate din metale cu celula elementara diferita, au o retea mai complexa dect a metalelor componente, astfel nct si capacitatea lor de defol1llare este mai redusa. In general, aliajul constituit dintr -o singura faza are capacitatea de defol1llare mai ridicata si rezistenta la defol1llare mai dect aliajul constituit din doua sau mai multe faze. Deoarece procesul de defol1llare este foarte complex, din analiza celuluei elementare n care cristalizeaza, sau a numarului de faze ( constltuenti ) din care este compus aliajul respectiv, se poate obtine numai o apreciere calitativa asupra sale la defol1llare. Se impune ca, pentru o cunoastere mai a modului de comportare la defol1llare, fie efectuate ncercari experimentale n care sa se determine parametrii care vor caracteriza cel mai bine capacitatea lor de defol1llafe ( rezistenta la defol1llafe, grad de defol1llare, etc. ). 68 5. LEGILE DE PLASTICE. Deformarea prin presare a materialelor metalice, este de legi: -legea constantei volumului; -legea minimei rezistente; - legea prezentei defonnatiei elastice la defonnarea -legea tensiunilor remanante (suplimentare); - legea similitudinii. 5.1. LEGEA CONSTANTEI VOLUMULUI. Procesele de defonnare prin presare obtinerea unor produse cu anumite forme si dimensiuni a se produce n timpul modificarea masei materialului supus masa corpului defonnare M 2 este cu masa pe care a avut-o corpul naintea MI' se admite n timpul proceselor de defonnare densitatea corpurilor metali.ce nu ( Pj = P 2 ) si volumul corpului constant n timpul
M j =M 2 sau V j P j =V 2 'P 2 , si deci Vj=V2' (5.1) cum este cunoscut, n timpul anumitor procese de defonnare, densitatea materialelor metalice Astfel, ca unnare a structurii n timpul la cald a corpurilor metalice n stare densitatea acestora creste ntr-o crestere a densitatii, pe lnga faptul ca este destul de mica are loc doar n primele faze ale procesului de defonnare, dupa care densitatea nu mai variaza nici n timpul procesului respectiv de defonnare, si nici cu ocazia altor procese de defonnare la cald. Astfel, n cazul otelului, variatia densitatii de la starea la starea este de circa 0,9 kg/dm 3 ( de la 6,9 kg/dm 3 la 7,8 kg/dm 3 ) respectiv de 13 %. De asemenea, n timpul la rece, ca unnare a " aranarii " structurii prin cresterea de defecte n reteaua cristalina, densitatea materialelor metalice defonnate se micsoreaza, dar ntr-o foarte mica. Astfel n cazul otelujui variatia densitatii este de circa 0,25 % iar la aluminiu de 0,1 - 0,13 %. Avnd n vedere ca variatia densitatii (care atrage sine si variatia a volumului ) n cazul la cald a semifabricatelor metalice turnate apare doar n fazele initiale ale procesului, iar n cazul la rece variatie este practic se poate admite n timpul proceselor de defonnare volumul corpurilor constant. Constanta volumului n timpul corpurilor metalice se n functie de dimensiunile corpurilor nainte si defonnare. Astfel, se li, bi, hi dimensiunile ( lungimea, si respectiv n1timea ) unui corp de' nainte de deformare, si cu ld, bd, hd dimensiunile aceluiasi corp deformare, se poate scrie relatia: - - v. = V d - 1. b .. h. = ld . b d . h d . ( 5.2 ) 1 1 1 1 Relatia (5.2) se mai poate scrie si sub forma: ld b d h d _ -.-.--l. 1. b h. 1 1 1 Prin logaritmare se obtine: sau q + 8 b + 8 h = O. In cazul deformatiilor mici se mai pot scrie relatiile: s: I {Ia + LiIJ { LiIJ J ) u =In-=I -- =1 1+- =lr\1+E I la la la I b (b + LibJ { LibJ ( ) =In-=In o =I1+-=ln1+E b b ba ba ba =lnJ:l.-=IJho+Lih]=I(1+ Lih]=I{1+E ) h ha 'ha ha h Deci n general 0= In(1+E). Daca se n serie relatia ( 5.9) se obtine: E 2 28 3 3E 4 n-1 (n-1)E n 0= In(1+E) =E- 21 +3!-4!+.+(-1) n! Neglijndu-se infinitii mici de ordin superior se poate scrie:
sau 0I = ' 0b = 1{1+E b ) 0h = 1{1+E h ) sau (5.3 ) ( 5.4 ) (5.5 ) (5.6 ) ( 5.7) (5.8 ) ( 5.9) ( 5.10 ) ( 5.11 ) (5.12) ( 5.13 ) Se deformatiile logaritmice n fond integralele deformatiilor relative liniare elementare, existente la un moment dat: 70 li> dh 8 h =1- h
Il, 5.2. LEGEA MINIMEI REZISTENTE. ( 5.14 ) lege la baza directiei si pe care le diferitele particule ale corpului metalic n timpul Ea a fost n teoria de H. Tresca n 1895, fiind apoi si de alti n moduri: - n cazul n care punctele materiale ale unui corp supus se pot deplasa n diferite directii, fiecare dintre acestea se va deplasa pe directia n care cea mai (Gubkin S.I. ). - orice a sectiunii transversale a unui corp prismatic deformat plastic prin refulare si n prezenta pe suprafetele de contact, tinde a se transforma ntr-o sectiune, i corespunde pentru o un perimetru minim, respectiv tinde o ( S. Soobe). - deplasarea punct de pe suprafata de contact a unui corp supus are loc n directia celei mai scurte normale la perimetrul sectiunii (Golovin A. S. ). n cazul plane, pe o directie, este si de semn contrar cu deformatia de pe cealalta directie, n cazul spatiale, determinarea valorii deformatiilor n plan transversal, n functie de deformatia se mult mai dificil, nefiind numai relatia constantei volumului. Astfel, se prin refulare un corp paraleJipipedic cu o valoare a reducerii, nu se vor putea cunoaste deformatiilor pe lungimea sau sectiunii transversale ci numai suma acestora. Pentru a se putea determina separat valorile deformatiilor mai este nevoie de o conditie conditie ar fi de exemplu lipsa de pe suprafetele de contact dintre sculele matritei si corpul supus am avea de-a face cu o curgere a materialului n timpul care a primit denumirea de curgere In acest caz, forma sectiunii transversale nu se n timpul (fig. 5.1), raportul laturilor sectiunii se constant, att pe lungime ct si pe si deci deformatiile pe lungime si pe sunt egale ntre ele: = 0b = (5.15) 10 b o Curgerea se ntlneste si n conditiile reale n cazul unui corp de In cazul reale ( cu frecare mare pe suprafetele de contact) a unui corp prismatic cu baza sau chiar directiile n care se vor deplasa particulele materiale, tinnd cont de formularea data de Golovin legii minimei rezistente, vor fi diferite n functie de anumite zone ale sectiunii corpului. 71 Fig. 5.1. Reprezentarea modului de curgere n cazul unui corp cu sectiune dreptunghiulara. In acelasi timp, n fiecare directia de deplasare a tu! uror punctelor va fi aceeasi, cu o intensitate sectiunii de a corpurilor n zone cu aceeasi directie si acelasi sens de deplasare a punctelor materiale se prin trasarea bisectoarelor unghiurilor sectiunii (fig. 5.2 ). Fig. 5.2. Modul de a diferitelor 4= sectiuni transversale ale corpurilor supuse n zone cu aceeasi directie de deplasare a punctelor materiale. In ceea ce priveste intensitatea cu care se particulele materiale n diferite zone si chiar n aceeasi zona, se cunosc urmatoarele: - avnd n vedere intensitatea curgerii materialului metalic pe o directie si ntr- un anumit sens este cu lungimea normalei la conturul sectiunii, pe ce ne de colturile sectiunii, deformatia va fi mai mare, deoarece si lungimea normalelor la contur din fiecare creste. Din spre centrul laturilor se obtin anumite ( fig.5.3 ), care conduc n final la o sectiune circulara n cazul prismei si triunghiulare sau spre o sectiune si apoi ( pe ce gradul de deformare creste) n cazul prismei dreptunghiulare. Fig.5.3. Forma sectiunii de contact refularea unor probe sub forma de prisma cu sectiune patrata sau dreptunghiulara. 72 - intensitatea curgerii materialului metalic este SI 10 cazul n care suprafetele zonelor n care s-a sectiunea bazei corpului sunt diferite. Astfel, cu 'ct sectiunea zonei este mai micii, deformatia n directia acestei zone va fi mai dect cea cu o mai mare. Din acest motiv, n cazul sectiunii dreptunghiul are, deformatia din zona 1 este mai dect cea din zona II (fig.5.3.), pe cnd la sectiunea zonele fiind egale ntre ele, si deformatiile vor fi aceleasi ca Diferenta dintre deformatiei n cele zone, va fi cu att mai mare, cu ct si raportul dintre lungimea si sectiunii dreptunghiulare va fi mai mare. Avnd n vedere acest fenomen, se poate explica si absenta n tablelor late, la care proiectia suprafetei de contact dintre laminat si cilindri, un dreptunghi la care lungimea ( respectiv tablei) este cu mult mai mare dect ( respectiv lungimea arcului de contact dintre cilindri si ). din cele expuse mai sus dintre deformatiile pe cele directii ale suprafetelor de contact ale corpurilor supuse este practic dintre aceste deformatii, cu toate s-au efectuat foarte multe nu este nici n prezent pe deplin Astfel, pentru determinarea dintre deformatiile pe cele directii ale sectiunii transversale, se admite cii, n cazul prin refularea unei prisme dreptunghiulare, volumul de material de pe verticala zonelor 1 ( fig. 5.3. ) este egal cu volumul de material metalic deplasat n directia laturii mari a dreptunghiului (1), iar volumul de material de pe verticala zonelor II este egal cu volumul de material metalic deplasat n directia laturii mici a dreptunghiului (b). Efectuandu-se calculele respectnd conditiile anterioare s-au obtinut relatii: (5.16.) (5.17.) (5. J 8.) n care: ho'!o, b o - sunt si dimensiunile ( lungimea si respectiv ) bazei prismei nedeformate; h, 1, b - si dimensiunile bazei prismei deformate; 73 Analizndu-se aceste relatii de legatura ntre J.l si rezulta ca pe masura ce reducerea este mai mare, cu att A. va fi mai mic iar mai mare. Aplicnd aceste doua relatii ( 5.16 si 5. 17 ) n cazul prin refulare a unei prisme patrate ( 10 = b o ) rezulta o relatie identica cu cea obtinuta n cazul curgerii radiale, n timpul deformarii: (5.19) In functie de valoarea coeficientului de frecare dintre scule si corpul supus deformarii, modul de curgere al materialului metalic pe cele doua directii ale suprafetei de contact se va apropia mai mult sau mai putin de cele doua cazuri extreme analizate mai sus ( curgerea radiala si respectiv curgerea cu valori mari ale coeficientului de frecare pe suprafetele de contact ). Astfel, cu ct valoarea coeficientului de frecare este mai mica cu att procesul de deformare tinde catre schema de curgere a materialului n timpul deformarii, si invers, cu ct coeficientul de frecare este mai mare cu att procesul de deformare tinde catre cealalta extrema a modului n care poate avea loc deformarea la nivelul suprafetelor de contact. Rezulta deci, ca valoarea deformatiilor n plan transversal nu depinde numai de valoarea reducerii aplicate si de raportul dintre dimensiunile initiale ale suprafetei de contact, ci si de valoarea coeficientului de frecare si de izotropia sa pe aceasta suprafata. Din acest motiv, relatiile ( 5.16 ) si (5.17 ) nu dau dect o imagine calitativa a deformarii corpurilor n plan transversal. Pentru determin ari cantitative se folosesc relatii empirice ca de exemplu cele date de 1. Ia. Tamovski: ( J4f l b o
19l\, = 19/-l 4f ; ( '1 1+l IgA = (boJ4f 1913 la (5.20 ) n care f este coeficientul de frecare dintre material si suprafetele de lucru ale matritei. Legea minimei rezistente trebuie n vedere la multe procese practice de deformare plastica, cum sunt matritarea cu bavura, ntinderea prin foljare libera, latirea, laminarea, etc. 5.3. LEGEA PREZENTEI DEFORMATIEI ELASTICE LA DEFORMAREA Aceasta lege se poate enunta astfel: orice deformare plastica este precedata si nsotita permanent de o deformare elastica ale carei valori sunt n functie de marimea efortului cu care se executa deformarea plastica, conform legii lui Hooke ( (J = g E ). Deformarea plastica apare numai dupa ce se depaseste o anumita valoare a deformatiei elastice, corespunzatoare limitei de elasticitate a materialului. Dupa ncetarea actiunii fortelor exterioare de deformare ( fig.S.4. ) deformatia elastica ( ce ) dispare iar corpul riimne numai cu deformatia plastica ( c ). Deci, deformatia totala &-'8 +8 P 'r. e p //h '//
<:: r' --- IIAf
., I.u
Fig 5.4.Modul de deformare a unor probe prin solicitare Ia tractiune ( a ) si la compresiune (b ). In timpul proceselor de deformare plastica, existnd un contact permanent ntre scula de deformare si corpul supus deformarii, este evident ca aceste doua corpuri n contact sa exercite unul asupra celuilalt anumite actiuni., care n ultima instanta, influenteaza desfasurarea procesului de deformare plastica. Pentru ca un proces de deformare sa se desfasoare n conditii ct mai bune si cu o intensitate este necesar ca scula de deformare sa nu aiba deformatii remanente ( plastice) iar deformatiile elastice sa aiba valori ct mai mici posibile. In timpul procesului de deformare plastica, tensiunea ce apare n scula de deformare nu trebuie sa depaseasca limita de elasticitate a materialului din care este executata, n timp ce tensiunea din corpul supus deformarii trebuie sa depaseasca ct mai mult limita de elasticitate a materialului respectiv, iar la unele operatii de deformare plastica Ia rece putnd atinge chiar limita de rupere a acestuia. In practica pot aparea deformatii remanente la sculele de deformare numai accidental, prin nerespectarea conditiilor de deformare ale procesului. Astfel, de exemplu, n situatia n care la un utilaj n zona de deformare patrund corpuri straine, se poate ntmpla ca sculele de deformare sa primeasca solicitari peste valorile pentru care au fost proiectate si n acest mod sa se deformeze remanent. Aceasta situatie constituie nsa o avarie pentru sculele respective, impunnd oprirea imediata a utilajului.
Fig 5.5. Deformatiile elastice ce apar n timpul procesului de deformare prin laminare. 75 Fig.5.6. Deplasarea originii axelor de coordonate ale diagramei cr - E, ca urmare a pretensionarii utilajului de deformare. Deformatia elastica a sculelor de deformare are o importanta foarte mare, n special cnd piesele obtinute prin deformare au dimensiuni mici, cum este cazul ndoirii si profilarii benzilor, ambutisarii pieselor de dimensiuni mici si precise sau n cazul laminarii la rece a benzilor subtiri. In acest din caz, se distanta dintre cilindrii de lucru ai laminorului la o cota s si se un semifabricat sub forma de banda care are grosimea ha, grosimea a benzii h va fi de valoarea distantei s dintre cei doi cilindri. Dupa cum din figura 5.5. grosimea finala a benzii va fi : h=s+ilhs+ilh m (5.21.) n care Llh s este deformatia elastica ( ) a ansamblului cajei de laminare; ilh m deformatia ( a laminatului. In mod coeficientul de reducere va fi : ( 5.22. ) Din relatie reducerea va fi cu att mai mare cu ct deformatiile elastice ale cajei si ale laminatului vor fi mai mici. Pentru cazul ideal, cnd Llhs=Llhm=O, deformatia va fi: = max s ( 5.23. ) Valoarea a deformatiei va fi cnd . = 1 si corespunde situatiei n care nun h o = s+ilhs+Llh m , respectiv cnd tot efortul de deformare se consuma pentru deformarea a sculelor si materialului. Intre cele situatii extreme si . ) sunt grupate toate cazurile practice ale procesului de laminare. max nun 76 Din examinarea relatiei ( 5.22 ) se pot identifica si caile pentru intensificarea proceselor de deformare, respectiv pentru coeficientului de reducere Astfel; o prima cale ar fi micsorarea pna la zero a distantei s dintre cei doi cilindri. De asemenea se recomanda si micsorarea la minimum posibil a deformatiei elastice a ansamblului cajei de laminare. Pentru aceasta se utilizeaza rigidizarea elementelor caJel ( prin supradimensionarea lor si pretensionarea cajei ). Pentru pretensionarea cajelor se procedeaza la aplicarea unor tensiuni initiale care comprima toate subansamblele cajei, n sens invers celui n care tensiunile din timpul laminarii produc deformatiile elastice ale acestora. In acest mod, tensiunile ce apar n elementele cajei n timpul laminarii, trebuie sa nvinga mai nti tensiunile prestrngerii aplicate, si apoi daca va mai fi posibil vor produce deformatii elastice, nsa cu mult mai mici. Pretensionarea cajei se poate considera ca o deplasare a axelor de coordonate ale curbei (J - g ( fig. 5.6. ) din n 01. Astfel, la aparitia n caja a tensiunii (Y nu se va s produce deformatia elastica Lih s , ci o valoare mult mai mica Lih s - (Lihs)pr, n care (Lihs)pr este deformatia elastica realizata prin prestrngerea (pretensionarea) cajei. relatie similara cu cea pentru ( 5.22 ) se obtine si pentru trefilare sau tragere: -( do )2 - d+ Lid s + Lid m ( 5.24) unde: do - diametrul initial al semifabricatului; d - diametrul de iesire ( final) al piesei trefilate sau trase; Lid s si Lid m - deformatiile elastice ale sculelor si respectiv materialului supus
Se observa ca n cazul trefilarii sau tragerii actiunea deformatiilor elastice este mai pronuntata ( coeficientul de reducere "A variind n functie de patratul deformatiilor elastice) deoarece apare pe doua directii ale sectiunii transversale a materialului deformat. Si n cazul trefilarii sau tragerii se poate micsora deformatia elastica a sculei prin pretensionare. Acest lucru se realizeaza prin frecarea unui inel de strngere n jurul filierei sau a mat rit ei. 77 5.4. LEGEA TENSIUNILOR REMANENTE (SUPLIMENTARE) Aceasta lege precizeaza ca la deformarea plastica a unui corp metalic, n afara tensiunilor principale vor aparea si anumite tensiuni de tractiune sau compresiune, care ramn n corpul deformat si dupa ncetarea actiunii fortelor de deformare. Aceste tensiuni care se echilibreaza reciproc se numesc tensiuni suplimentare remanente. In functie de aceasta, pot sa apara tensiuni suplimentare de trei tipuri: - tensiuni suplimentare ntre straturi sau portiuni separate ale corpului deformat; - tensiuni ntre diferiti graunti ai corpului deformat; - tensiuni ntre diferite zone ale grauntilor corpului deformat. Principalii factori care influenteaza distributia neuniforma a tensiunilor SI deformatiilor n corpul supus deformani sunt urmatorii: a) Conditiile de frecare pe suprafata de cOlltact dintre corpul supus deformarii si scula de defonnare. Astfel, n cazul latirii unor piese cilindrice, datorita fortelor de frecare de pe suprafetele de contact, acestea vor avea o forma de butoias ( fig. 5.7. ). Aceasta forma se datoreste faptului ca fortele de frecare de pe suprafetele de contact, opunndu-se deformarii, deplasarea a particulelor corpului, cu att mai mult cu ct acestea sunt mai apropiate de suprafetele de contact. Astfel, ntre zonele I si II ale corpului deformat apar tensiuni suplimentare deoarece zona I deformndu-se mai putin frneaza deformarea zonei II, dnd nastere n aceasta la tensiuni de comprimare (-), iar zona II mai mult n deformarea sa si zona I nastere n aceasta la tensiuni de ntindere ( + ). Fig. 5.7. Zonele caracteristice n care apar tensiuni suplimentare la un corp supus
lt ., --- -- . '-.-' . Fig. 5.8. Zonele n care apar tensiuni suplimentare la laminarea cu reducere pe Hitimea semifabricatului. Deci pentru obtinerea unei ct mai uniforme si aparitia unor eforturi suplimentare ct mai mici, se va urmari se la minimum valoarea coeficientului de frecare pe suprafetele de contact; 78 b) Diferenta mare dintre forma sectiunii corpului inainte si dupa deformare. Astfel daca se lamineaza un semifabricat cu grosime neuniforma pe latime ntre cilindri riguros paraleli (fig.5.8. ) deformarea n diferite zone ale laminatului va fi diferita: n zona I n care are loc o alungire mai mare ca urmare a unei reduceri mai pronuntate ( Hr / h > Hrr/ h) vor aparea tensiuni suplimentare de comprimare ( - ) ca urmare a frnarii deformatiei libere a acestei zone de catre zonele IT, iar n zonele IT vor tensiuni suplimentare de tractiune ( + ) ca urmare a lor n deformare de catre zona 1. Un fenomen are loc si atunci cnd se de exemplu o banda cu grosime pe ntre cilindri cu tablie sau la laminarea n calibre. Tensiunile suplimentare datorita diferentei dintre forma semifabricatului si a piesei deformate apar frecvent si n cazul presarii n matrita. In acest caz tensiunile vor fi cu att mai mari cu ct diferenta de sau de dimensiuni vor fi mai pronuntate; c) Neomogenitatea chimica, slructllrali1 sali de temperatura conduce de asemenea la comportarea diferita la deformare a corpului n diferite zone ale sale. Astfel, la deformarea unui lingou ce prezinta o segregatie, respectiv zona a acestuia este mult mai n elemente de aliere si impuritati dect zona periferica a materialului, proprietatile de plasticitate n cele doua zone vor fi diferite si deci deformarea lingoului n ansamblu va fi neuniforma. Zona centrala mai putin plastica se deformeaza mai greu si va frna deformarea zonei periferice ( care fiind mai plastica se deformeaza mai usor ) supunnd-o la comprimare. La rndul ei zona periferica antreneaza n deformarea sa zona centrala supunnd-o la ntindere. Tot n cazul lingourilor caracterizate prin structura de turnare, cu zone ale caror au forme si marimi diferite, prin deformare se vor obtine zone mai mult sau mai putin alungite ntre care vor aparea tensiuni suplimentare. Daca semifabricatelor destinate deformarii va fi neuniforma, respectiv gradientul de temperatura dintre zona centrala si cea periferica este mai mare si proprietatile plastice ale acestor zone vor fi diferite si ca urmare, deformarea ce se va produce va fi neuniforma ( asemanatoare cu deformarea unui lingou puternic segregat ). Daca dupa executarea procesului de deformare plastica piesele deformate nu sunt supuse unui tratament termic de detensionare sau recristalizare, aceste tensiuni suplimentare ramn n respectivele piese sub forma de tensiuni reziduale, generatoare de fisuri n special atunci cnd tensiunile ce apar n piese n timpul exploatarii se nsumeaza cu tensiunile reziduale. Tensiunile suplimentare pot disparea si de la sine, partial nsa pe seama unor deformatii plastice pe care le produc n timp ( fenomenul de fluaj ) sau pe seama formarii de micro sau macrofisuri n corpul deformat. 79 5.5. LEGEA SIMILITUDINII. Aceasta lege se aplica corpurilor metalice asemenea din punct de vedere geometric si cu aceeasi compozitie si structura, si care sunt supuse deformarii n aceleasi conditii de temperatura, grad si viteze de deformatie si aceleasi conditii de frecare pe suprafetele de contact. Conditiile mentionate anterior pentru aplicarea legii similitudinii, nu pot fi n general simultan n conditii practice, deoarece cu ct un corp metalic are dimensiuni mai mari, cu att va fi mai neomogen din punct de vedere chimic si structural sau al conditiilor de ncruzire si de frecare. Prin urmare, parametrii energetici ai deformarii n acest caz vor fi diferiti de cei ce prin aplicarea legii similitudinii. Cu toate acestea legea similitudinii se aplica n conditii practice de deformare prin intermediul unor coeficienti de corectie. Prin legea similitudinii se admite pentru deformarea a doua corpuri asemenea, presiunea de deformare este aceeasi, raportul fortelor de deformare este egal cu raportul sectiunilor transversale ale corpurilor sau este egal cu patratul raportului dintre marimile liniare ale corpurilor respective ( patratul raportului de asemanare ), iar raportul lucrurilor mecanice de deformare cu raportul volumelor celor doua corpuri sau este egal cu cubul raportului de asemanare dintre cele doua corpuri. In acest caz se pot scrie urmatoarele relatii: Pm = Pr (5.25 ) F S l b , a.a=a' Fr Sr I r b r ( 5.26 ) ( 5.27 ) n care a este raportul de asemanare dintre model si piesa reala ( a <1 ). Daca conditiile impuse perrtru aplicarea legii similitudinii nu pot fi respectate, valorile fortei sau ale lucrului mecanic calculate cu relatiile ( 5.25 ), ( 5.26 ), ( 5.27 ) se vor nmulti cu diferiti coeficienti de corectie calculati cu urmatoarele relatii: , pentru corectia datorata diferentei de temperatura: 0,04.Jlr( elA.D.DDltr -1)- 0,05 11t = ,.-{ : ) 0,04 v t m e M.D,DD1Im -1 - 0,05 ( 5.28 ) , pentru corectia datorata diferentei dintre cele doua grade de deformare: 80 li 77 = _r ( 5.29 ) li li m - pentru corectia datorata diferentei dintre proprietatile mecanice ale materialului: O' 770'= O'cr (5.30) cm n care indicele r se refera Ia piesa reala iar indicele m corespunde probei pe care se face simularea ( modelului ). In practica, pentru calculul mai rapid al unui singur coeficient de corectie global, n cazul cnd se neglijeaza influenta temperaturii se utilizeaza relatia: ( 5.31 ) n care: <jl - coeficientul de corectie al rezistentei ( presiunii) de deformare; 1'] - coeficient ce depinde de material, avnd valorile 1'] = 0.85 - 0.9 pentru metale pure si 1'] = 0.75 - 0.85 pentru aliaje; f - coeficientul de frecare dintre materialul semifabricatului si sculele de deformare ale matritei. Folosind acest coeficient de corectie, relatiile dintre presiuni, forte si lucrurile mecanice devin: P1 =(j).p; F 1 L 1
(5.32 ) Legea similitudinii are o mare importanta n practica, deoarece pe baza ei se pot simula n conditii de laborator diferite procese de deformare plastica industriale si se pot extrapola apoi pentru conditii industriale rezultatele unor procese de deformare ce s-au realizat n conditii de laborator, obtinndu-se n acest mod economii nsemnate de material, energie si manopera. 81 6. EFECTELE PRINCIPALE ALE PLASTICE. , - 6.1. ECRUISAREA MATERIALELOR METALICE DEFORMATE. Modificarile structurale pe care le sufera materialele metalice n timpul deformarii lor, conduc la variatia proprietatilor fizico - mecanice ale acestora. Astfel, daca prin deformare se obtine o crestere a proprietatilor de rezistenta a materialelor metalice (cresterea duritatii HB, a rezistentei de rupere Rm , a limitei de curgere ac, etc. ) si o corespunzatoare a proprietatilor de plasticitate ( scaderea a1ugirii Er sau a gtuirii la rupere ), variatii ce sunt proportionale cu deformatiei ( fig. 6.1. ) se considera ca respectivul material a suferit un proces de ecruisare. Starea de ecruisare a materialelor metalice deformate se datoreaza dislocatiilor de catre diferite obstacole ( cum ar fi intersectia dislocatiilor, interactiunea dintre dislocatiile care se deplaseaza pe plane paralele sau limitele dintre dintre graunti ). Deci se poate afirma ca gradul de ecruisare creste cu cresterea numarului de dislocatii blocate. Pentru a continua procesul de deformare, va cI[."/o} trebui nvinsa rezistenta acestor 6'5 ,/ 80 obstacole ( bariere interne) prin vr" /' ,/ .,., B marirea tensiunii de deformare. " 11 / 50 \ l' 7
\ V 20 Numarul obstacolelor creste 2 / 40 V 1\ .>:J /' V 30 IX.. 2S /V N" Jo\jr' /'
"
1 m :li? o
W Q:J : . f;ro Fig.6.1. Variatia proprietatilor mecanice 15 0 (0.RO 30 !iJ1iV n functie de gradul de deformare la rece a unui otel cu %C scazut. nsa proportional cu valoarea gradului de deformare si deci actiunea lor de frnare asupra deplasarii dislocatiilor devine din ce n ce mai puternica, pe masura ce gradul de deformare creste. Deci gradul de ecruisare a materialelor metalice deformate creste odata cu gradului de deformare. De asemenea, ecruisarea este cu att mai pronuntata, cu ct posibilitatile de interactiune n deplasarea dislocatiilor sunt mai complexe. Astfel, s-a constatat ca se ecruiseaza mai usor metalele care prezinta mai multe sisteme de alunecare, iar pentru acelasi material se ecruiseaza mai puternic agregat ele policristaline dect monocristalele. In ceea ce priveste agregatele poli cristaline, se ecruiseaza mai puternic cele cu graunti mai mici, iar dintre metale pure si aliaje, ultimele se ecruiseaza mai usor. Din punct de vedere practic, ecruisarea are o importanta deosebita, deoarece prin variatia ce o da proprietatilor materialelor metalice, se largesc mult domeniile de utilizare ale acestora. Avnd nsa n vedere' ca o crestere a ecruisarii conduce la pierderea proprietatilor de plasticitate ale metalelor, producndu-se fisurarea sau chiar distrugerea lor, este necesar ca operatia de deformare fie ntrerupta la un anumit grad de deformare, iar materialul ecruisat sa fie supus unei nca1ziri pentru a-si recapata proprietatile de 82 plasticitate. Incalzire la o de la care structura corpului metalic deformat revine la starea initiala de echilibru se numeste recoacere de recristalizare. Recristalizarea, ca si In cazul solidificarii, se produce prin germinare si cresterea cristalelor, asigurnd In final un material cu o noua structura, cu o densitate mica de dislocatii, tensiuni interne si cu proprietati plastice ridicate care permit continuarea proceselor de deformare plastica la rece ( fig. 6.2. ). 3 3 61"\.
iP (,<: 27 o ./ 1\ X d 2 2 ( 16 .!tiM / /,() C" % r:J; J\ 1/ " \ I r-.f - " - 6'0 .fO 4tJ stJ 2tJ tJ I t) 1tJ()(Jf'(J Tem,Aerohro 50 lOt) ax> ,110 D 110 _ it!> eIIO Fig. 6.2. Variatia rezistentei si alungirii la rupere n timpul proceselor de ecruisare SI recristalizare a unui otel cu % C scazut. Prin n vederea se creeaza conditii si pentru omogenizarea prin difuzie a compozitiei chimice a materialului metalic, fapt ce are o influenta pozitiva si asupra proprietatilor de plasticitate ale acestuia. Temperatura de recristalizare a unui material metalic este conventional drept valoarea minima a temperaturii la care materialul respectiv, puternic deformat si ecruisat, recristalizeaza complet n timp de o ora. Pentru metalele pure, temperatura aproximativa la care are loc procesul de recristalizare este egala cu : (6.1 ) n care T r si T t sunt temperaturile absolute de recristalizare si respectiv de topire. Desi factorul determinant n procesul de recristalizare este temperatura, sa este inflentata ntr-o importanta si de alti factori cum sunt: timpul de si de mentinere la temperatura de recristalizare, gradul de deformare aplicat, granulatiei initiale si puritatea materialului supus recoacerii. Astfel, durata de va fi cu att mai lunga, cu ct temperatura la care se efectueaza recristalizarea va fi mai joasa, data de temperatura optima. In acelasi timp, o crestere foarte mica a procentului de ntr-un metal pur, conduce la cresterea corespunzatoare a temperaturii de recristalizare. In ceea ce priveste influenta gradului de deformare asupra procesului de recristalizare, se cunoaste acest proces nu poate avea loc materialul metalic nu a suferit o ecruisare critica unui grad de deformare minim de 0,2 - 2 %, grad de reducere ce scade pe ce temperatura de recristalizare creste. De asemenea, cu ct materialul metalic este mai puternic ecruisat, cu att temperatura de recristalizare va fi mai 8) Avnd n vedere ca proprietatile materialelor metalice depind de marimea granulatiei acestora, procesele de deformare plastica la rece urmate de recoacere trebuie astfel conduse nct sa se obtina granulatia care poate conferi materialului proprietatile cerute. Legatura dintre marimea granulatiei ( respectiv proprietatile materialului metalic ) gradul de deformare si temperatura de recristalizare este prezentata n diagrama temara din figura 6.3. Fig. 6.3. Variatia marimii grauntilor in functie de gradul de reducere aplicat si temperatura la care a avut loc procesul de recristalizare n cazul unui otel cu % C redus. In functie de ponderea proceselor de ecruisare si de recristalizare n timpul desIasurarii deformarii plastice,procesele de deformare se mpart astfel: - procese de deformare la rece, la care restaurarea sau recristalizarea structurii materialului metalic deformat lipseste cu desavrsire, aparnd astfel o ecruisare pronuntata. In general, aceste procese au loc la temperaturi mai mici de 0,3Tt. - procese de deformare irtcompleta la rece, care au loc la temperaturi la care recristalizarea lipseste, dar apare pe lnga ecruisare un proces de restaurare a structurii, care micsoreaza ntr-o oarecare masura rezistenta materialului marindu-i corespunzator plasticitatea. Aceste procese au loc de obicei cnd deformarea se produce cu grade si viteze de deformare ridicate, care asigura prin efectul rermic al deformarii o a materialului n intervalul de temperaturi cuprins ntre ( 0,3 - 0,5 ) T t . - procese de deformare incompleta la cald, caracterizate de aparitia incompleta a procesului de recristalizare, cu toate ca acesta ncepe n timpul si continua si n timpul racirii materialului metalic deformat. In acest caz, materialul metalic prezinta zone cu structura deformata si zone cu structura recristalizata. Temperatura la care au loc procesele de deformare incompleta la cald variaza ntre ( 0,5 - 0,7 )T t . 84 - procese de deformare la cald n urma la materialele metalice nu se aparitia deci n timpul a avut loc si un proces de recristalizare prin care materialul metalic obtine o cu recristalizati cu dimensiuni aproximativ egale pe cele trei directii. Temperatura de la care ncepe deformarea la cald este aproximativ cu O, 7T t. 6.2. CURBE DE ECRUISARE. mecanice de ale materialelor metalice se cu ajutorul la tractiune Perechile de valori obtinute n timpul pentru forte si lungirile pennit se calculeze tensiunile si alungirile specifice cu relatiile: si li= L-L o 100 [%] Lo (6.2 ) In urma la tractiune, n mod uzual se obtin caracteristici mecanice: limita de curgere (J ( Re), rezistenta la rupere (Jr (R m ), alungirea la rupere c li (sau Ar ), gtuirea \11 ( sau Z ). r In relatiile ( 6.2 ) s-au racut notatii: F - forta; 8 0 - aria sectiunii transversale initiale a epruvetei; La - lungimea a epruvetei; L - lungimea epruvetei la un moment dat. Reprezentnd grafie functia cr = f ( g ), pe baza valorilor detenninate experimental prin se obtine curba la tractiune a materialului. R.."I--F-'" _// / Cr C ( fig. 6.4. - linia pe baza relatiilor ( 6.2 ) se numeste Deoarece n timpul sectiunea epruvetei se continuu, se defineste tensiunea ca raport ntre forta de solicitare a epruvetei la un moment dat si aria sectiunii n momentul ( aria si forta instantanee ). (6.3) F (J 1 =- [N /mm 2 ] rea 8 . Reprezentnd grafic variatia tensiunii normale reale cu alungirea se obtine curba (fig. 6.4. - curba cu linie Dependenta cu linie n figura tensiunile cresc continuu Fig. 6.4. Diagrama si diagrama 3') cu deformatiile specifice, ceea ce reflecta tocmai fenomenul de ecruisare, ce are loc n timpul deformarii plastice. Din acest motiv, curba caracteristica reala, se mai numeste si curba de ecruisare. Deoarece procesele de presare la rece au loc la valori ale tensiunilor din material ce depasesc limita de curgere, rezulta ca pentru analiza lor este necesar sa se cunoasca curba de ecruisare a materialului prelucrat. Curbele de ecruisare se pot reprezenta uzual n coordonatele: Ci' I - E si (J' - II'. rea real 'f' Ele se pot construi experimental, prin masuratori directe ale fortei si aneI In momentul respectiv si a alungirii corespunzatoare. Avnd nsa n vedere faptul ca experimental constructia se realizeaza foarte dificil, n continuare se face o analiza teoretica a acestor curbe de ecruisare stabilindu-se si o modalitate simplificata de trasare a lor, chiar daca si ntr -o anumita masura aproximativa. a) Curba de ecruisare Ci'real - E. F F So So Ci' =-=-.-=Ci'.- real S So S S (6.4 ) Legea constantei volumului epruvetei, n zona calibratii, nainte si dupa deformare, permite sa se scrie: S = ~ 1+& De unde rezulta: ~ = l : . = 1+&=_1_ S Lo l-If/ Deci se poate scrie: (6.5 ) (6.6 ) (6.7 ) Ci'real = Ci' (1+E) (6.8) Forta de deformare are relatia: F= O"real'S (6.9) Prin diferentierea relatiei ( 6.9 ) se obtine: dF=O" IdS+Sd(J' 1 (6.10) rea rea lntroducnd n relatia ( 6.10 ) S si dS functie de So si & (vezi relatia 6.6 ) se obtine: (6.11 ) 86 In momentul aparitiei gtuirii epruvetei se obtine: F = Fmax ; dF = El= El ; ()= (j' = Fmax ,rezistenta conventionala la rupere. g r S u Inlocuind n relatia ( 6.11 ), d(} real dEl In punctul de aparitie a gtuirii se poate scrie: ( dcrJ cr 9 cr r (1 +8 g) cr r d8S= tga. = 1+8 g 1 () =(). real g' ( 6.12 ) (6.13 ) Pe baza acestei ultime relatii se traseaza curba de ecruisare simplificata, ca n figura 6.5 .. Concluzie: Tangenta dusa la curba de ecruisare , n punctul de aparitie a gtuirii la ntindere, B ( El , () ) taie axa ordonatelor n punctul D ( 0, ()) si axa absciselor n g g r domeniul negativ, adica n punctul A ( -1, O). Pe baza acestei concluzii putem construim foarte usor caracteristica reaIa (curba de ecruisare ) sub de dreapta ( tangenta la curba n punctul de aparitie a gtuirii ) si sa aflam (), atunci cnd se cunosc doua marimi ce se obtin curent la g ncercarea la tractiune ( () si [; ). r g
B c Fig. 6.5. Constructia simplificata a diagramei ( cr I - 8:) Pentru a obtine rezultate mai apropiate de cele lip';mmentale, s-a propus o relatie de forma: cr = C .c-n real 1 G (6.l4) 87 Pentru determinarea constantei CI, se pune conditia ca pentru 8 = 8 g' areal = a g' si
( 6.15 ) Deci tensiunea se poate scrie: a (8Jn areal = 8 n =a g 8 g ( 6.16 ) Exponentul n se scriind relatia fortei si punnd conditiile ca pentru: 8 = 8 g' F = F ma" dF = O, obtinndu-se: Din conditia dF = O , se obtine: n8 n - 1 (1+8)_8 n = O sau 8 8 g n - --- ..,--"'-- -1+8 -1+8 g In final, expresia tensiunii normale reale va fi : ( 8 [ 8]1J a I=a- =a(1+8)- 9 rea 9 8 r 9 8 9 9 (6.17) ( 6.18 ) ( 6.19 ) ( 6.20 ) Curba de ecruisare n coordonate a real - 8 este mai des este mai putin deoarece alungirea este pe lungimea epruvetei. De aceea se 88 sa se utilizeze relatiile de definitie pentru c si ~ I si sa se calculeze c n functie de \1' cu relatia: S = ~ 1- \j1 b ) Curba de ecruisare O'real - \j1 Gtuirea relativa se poate determina cu relatia: ( 6.21 ) s -s \j1= o (6.22) So sau 8 = 8 0 (1- ljI) (6.23 ) Inlocuind n relatia ( 6.10 ) pe 8 din relatia ( 6.23 ) si d8 obtinut din aceasta relatie, rezulta: ( 6.24) 8i n acest caz, la aparitia gtuirii se pot scrie conditiile F = Fmax; dF = O; O'real = O'g; \j1 = \j1 g' relatia devenind: O'real 1- \j1 In punctul de aparitie a gtuirii se poate scrie: 1-2\j1 9 (6.25 ) (6.26 ) In factorul ( 1- If/ )2 = 1- 21f/. + 1f/2, se neglijeaza 1f/.2, avnd valoare foarte mica. g g g g Pe baza relatiei ( 6.26 ) se traseaza curba reala simplificata ca n figura 6.6. Concluzie. Tangenta trasata la curba de ecruisare O'real - \j1 n punctul ce corespunde aparitiei gtuirii la ntindere B (1jI g' ~ J va intersecta axa absciselor n punctul
89 A (1- 2\jJ g' O) si axa coordonatelor n punctul F (O, Cir)' A l-2 I D E Fig. 6.6. Constructia a diagramei reale (a;'eaC !fi). Se obisnuieste se noteze tg eL = E p , care se numeste coeficient de ecruisare sau durificare. El joaca n domeniul plastic rolul pe care-l are modulul de elasticitate n domeniul elastic si de aceea se mai numeste modul de plastici tate sau modul de ecruisare. In multe cazuri se noteaza cu n. Si n acest caz, pentru a obtine rezultate mai apropiate de cele experimentale, s-a propus o expresie de forma: Ci real = C 2 \fJl (6.27 ) C2 se din conditia de aparitie a gtuirii: Ci =Ci III \jf real g' 't' = 9 , rezultnd: (6.28 ) Tensiunea va fi deci: (6.29 ) Valoarea exponentului n se din aceleasi conditii: \jJ = \jf ; F = F max ; dF = O. . 9 90 Din conditia dF=O, se obtine: Ip)-- \jP = O . In final, valoarea lui n are expresia: 11 = L = If/ g I-If/ I-If/ g In acest caz, expresia tensiunii reale va fi: ( J n [] \jfg- \jf Ci 1-\jJ Ci -Ci - - r \jf 9 - 9 \jfg -1- \jfg \jfg ( 6.30 ) ( 6.31 ) (6.32) ( 6.33 ) Pe baza relatiei (6.33) se pot stabili tensiunile reale si se poate trasa curba caracteristica reala aproximativa (sub forma exponentiala ), daca sunt cunoscute marimile rezultate n urma ncercarii de tractiune monoaxiala, (J si lfI . r g Pozitia curbei caracteristice reale fata de cea aproximativa, obtinuta cu relatia (6.33 ) este data n figura 6.7. rtm/ '!71--,.,rr Fig. 6.7. Diagrama caracteristica 1 - experimentala; 2 - reala. Fig. 6.8. Zone caracteristice la curba de ecruisare. 160 ,/ / V t -1 20 V t ....- IJ V /,0
1(". "'Vl
,,eal "'_ ..- oi' 11: ;;r;:;t,03tJ."-- 1:1;,
L 5 1--- 4 V
3 2 1 91 o 0,10 CJ20 0,30 0,0 aso 0,60 o,IV O/XJz=S-;;Sx ' Fig.6.9. Curbe de ecruisare pentru diferite o oteluri: 1- otel carbon cu 0.12% C; 2- otel carbon cu 0.33% C; 3-otel carbon cu 0.42% C; 4- otel carbon cu 0.55 % C; 5- otel inoxidabil. vreal
IV .Al - 1/ ""'- " .L' -<. L - --p r- ,- o 0,1 0,2 0,3 o,/, 0,5 0,6 'f1
(40CrMtlo) .slaN;; (OU:4-;;) J'laU? rOltlO) C UfYtJ Fig.6.1O.Curbe de ecruisare la compresiune si ntindere pentru diferite materiale. Gubkin S. I. mparte curba de ecruisare (cr real - \jf ) n patru zone, n functie de gradul de deformare (fig. 6.8): 1 - zona deformatiilor plastice mici, sub 1% (n general deformatii elastice ); II - zona deformatiilor mari, de la limita de curgere, n momentul nceperii gtuirii; III - zona gtuirii epruvetei ( sau deformatiilor locale neuniforme, mari); zona ( corespunde deformatiilor plastice mari si se poate trasa numai la de compresiune, la ncercarile de ntindere, nceputul acestei zone corespunde ruperii epruvetei. In figurile 6.9 si 6.10 sunt prezentate cteva diagrame reale experimentale. 6.3. TEXTURAREA
MATERIALULUI PRIN DEFORMARE Prin deformare la rece a agregatelor policristaline, cu schimbarea formei grauntilor cristalini ( alungirea lor) are loc si modificarea retelelor cristalografice ale acestora, obtinndu-se o orientare n directia n care are loc deformarea maxima a corpului. Acest fenomen numele de texturare (fig. 6.11 ). Aparitia texturii de deformare are loc de obicei la grade' de deformare mai mari de 20 - 50% si se accentueaza pe ce gradul de deformare creste. Din cauza., textura are un rol important n procesele de deformare cum ar fi laminarea le rece a tablelor si benzilor subtiri, sau trefilarea la rece a srmelor, la care gradele totale de reducere ating valori importante. Prin texturare, caracteristicile mecanice ale materialelor primesc un caracter orientat ( depind de directia pe care sunt determinate) care nu dispare complet nici prin tratamente termice. ...... ~ - ' : ; : ; : : : . . i!=2"% c=Xlr'o Fig .. 6.11. Modificarea structurala ntr-un otel cu 0, l %C tras la rece cu diferite grade de reducere pna la aparitia texturii de tragere ( 100: l ). In acest fel prin texturare se obtine o anizotropie cristalografica ( orientarea preferentiala a grauntilor ) care are ca efect o anizotropie a proprietatilor mecanice ale materialului metalic deformat. Textura ce se produce n corpurile metalice deformate la rece depinde n primul rnd de tipul de retea a acestora si de schema de deformare aplicata. Astfel, metalele cu retea h.c. la care sistemele de alunecare sunt reduse, obtin prin laminare o orientare aproape perfecta a planelor de alunecare, paralel cu suprafata tablei. In acest caz, continuarea deformani n directie longitudinala este practic imposibila, deoarece nu mai pot intra n actiune si alte sisteme de alunecare. Din aceste motive, metale ca Zn sau Ti sunt deformate de obicei numai la cald. La materialele metalice cu retea c.fc. care este caracterizata de un numar mare de sisteme de alunecare, anizotropia proprietatilor ca rezultat al orientarii preferentiale a grauntilor este mai putin accentuata. In cazul metalelor si aliajelor cu retea de cristalizare c.v.c. efectele fenomenului de texturare apar mai puternic dect n cazul metalelor cu retea c.f.c., dar mai slab n comparatie cu metalele cu retea h. c. In ceea ce priveste influenta schemei de deformare asupra texturii se poate preciza ca prin diferite procese de deformare se poate obtine aceeasi textura daca schema de deformare este similara. De exemplu se poate obtine aceeasi textura la unul si acelasi material prin extruziune si tragere cu acelasi grad de reducere. Ca urmare a texturarii, un agregat poli cristalin la care toti grauntii au aceeasi orientare va fi caracterizat de proprietati apropiate de cele ale monocristalului deformat, respectiv va prezenta o puternica anizotropie a proprietatilor. In unele cazuri, texturarea constituie un obiectiv final al procesului de laminare. Astfel n cazul tablei silicioase pentru transformatoare electrice, se urmareste ca prin laminare urmata de recoacere de recristalizare, sa se obtina o granulatie mare si cu orientarea ct mai pronuntata. Prin aceasta structura, se obtin valori maxime pentru permeabilitatea magnetica si pierderi prin histerezis minime; daca directia grauntilor coincide cu directia de magnetizare it tolei. In cazul ambutisarii, nsa, texturarea nu este dorita ca urmare a anizotropiei proprietatilor pe care o produce. 9'3 6.4. TENSIUNI REZIDUALE IN CORPURILE DEFORMATE PLASTIC. o parte din energia pentru deformarea a unui material metalic (circa 10% ) n interiorul acestuia, sub de energie cantitate de energie creste, cu gradului de deformare aplicat, la o valoare de 1-2 cal/g de material metalic, care Energia n corpul deformat este de elastice ale atomilor din retea ( corespunde deci elastice a retelei cristaline). Aceste la rndul lor aparitia unor tensiuni ca urmare a variatiilor de volum ce se produc. Tensiunile fiind efectul energiei reziduale din corpul deformat plastic, au fost numite tensiuni reziduale. In functie de domeniului n care actioneaza, tensiunile reziduale se pot n macrotensiuni si microtensiuni. Astfel, macrotensiuniIe, care se extind pe dimensiuni mai mari dect distantele interatomice, apar ori de cte ori gradul de deformare este neuniform, sau cnd n corpul deformat apar neuniforme ca urmare a unor diferente mari de ntre diferitele zone ale corpului metalic. In cazul unor neuniforme, ntre zonele deformate mai puternic, care n deformarea lor zonele deformate mai putin, ( supunndu-le la tractiune ) si zonele cu deformare redusa, care deformarea primelor, ( supunndu-Ie la comprimare ), apar totdeauna aceste tensiuni reziduale, care se n corpul deformat si ncetarea actiunii fortelor ce au produs deformarea. Folosirea n exploatare a unor piese cu macrotensiuni nu este deoarece acestea pot da nastere la ruperi sub chiar valoarea sarcinii este mai dect cea admisibila, dar prin nsumarea tensiunilor reziduale cu tensiunea de sarcina la care este piesa, se poate rezistenta la rupere a materialului. In unele cazuri se ca prin anumite tratamente locale, cum ar fi durificarea prin lovirea cu alice sau rularea cu role, se formeze n anumite piese tensiuni reziduale de comprimare, care pieselor rezistente la si la mai ridicate. Pentru aparitia macrotensiunilor reziduale se circa 0,1% din energia n corpul deformat, restul consumndu-se la determinarea microtensiunilor reziduale. Microtensiunile se de obicei n zona limitelor dintre dar se pot extinde si n interiorul In ce priveste originea microtensiunilor, s-a constatat n primul rnd n materialele nedeformate nu fisuri si acestea se n timpul procesului de deformare prin concentrarea dislocatiilor la diferite obstacole cum ar fi incluziunile sau limitele dintre deoarece limitele dintre nu permit trecerea dislocatiilor dintr-un n altul. Tensiunile care apar:ca urmare a dislocatiilor n dreptul obstacolelor aceste obstacole la comprimare ce le "sparg" producnd astfel o Microfisurile sunt periculoase n corpurile metalice, deoarece prin propagarea lor se produce ruperea acestora. 94 6.5. EFECTUL TERMIC AL DE PLASTICE. Daca o parte din energia consumata pentru deformare ramne absorbita n corpul deformat sub forma de energie a tensiunilor reziduale, restul de energie se n ridicnd temperatura corpului metalic deformat. Efectul termic al deformatiei, va fi cu att mai mare, cu ct materialul metalic are o la deformare, mai mare, iar deformarea s-a efectuat cu grade si viteze de deformare mai ridicate. Datorita nsa conductibilitatii termice ridicate a materialelor metalice, produsa prin deformare se foarte repede n tot volumul corpului deformat. In functie de aceasta, efectul termic al deformatiei va fi cu att mai mare cu ct degajata ntr-o unitate de volum a corpului deformat este mai mare, iar cantitatea de n mediul nconjurator este mai Efectul termic ce apare n timpul se datoreste nu numai transformarii n caldura a unei parti din energia necesara pentru deformare, ci si caldurii degajate la contactul dintre material si scula de deformare ca efect al procesului de frecare. In consecinta, efectul termic al proceselor de deformare poate atinge valori foarte ridicate, mai ales cnd deformarea are loc ntr-un timp scurt (viteza de deformare mare) iar caldura degajata nu are timp sa difuzeze n mediul Marimea efectului termic depinde si de temperatura pe care o are corpul deformat. Astfel, cu ct temperatura corpului supus deformiirii este mai mare, cu att va fi necesara pentru o anumita deformatie, o cantitate mai mica de energie si deci si energia ce se va transforma n caldura va fi mai mica. Totusi la temperaturi nalte, efectul termic cu toate ca este mai putin intens, poate avea un rol nsemnat n desfasurarea procesului de deformare prin ncetinirea racirii materialului metalic deformat sau chiar prin cresterea temperaturii acestuia. In cazul deformiirii la rece, efectul termic are un rol deosebit de important prin faptul ca marirea temperaturii corpului metalic deformat conduce la reducerea rezistentei la deformare si cresterea corespunzatoare a plasticitatii. In unele cazuri, cresterea temperaturii ca urmare a efectului termic al deformarii produce si transformari de faza n materialul metalic cu modificari importante ale proprietatilor. Avnd n vedere modificarile ce pot sa apara n timpul deformarii plastice ca urmare a efectului termic al este absolut necesar ca la stabilirea tehnologiilor de deformare sa se tina cont de acesta, iar valorile gradului si vitezei de deformare se adopte n corelatie cu efectul termic ce poate 6.6. TRANSFORMARI DE FAZA IN MATERIALUL METALIC DEFORMAT. In timpul deformiirii plastice, de au loc ca urmare a variatiei temperaturii corpului deformat, a temperaturii de transformare si a intensificarii proceselor de difuzie n corpul metalic tensionat. Avnd n vedere ca deformarea produce diverse si ale retelei cristaline, procesele de difuzie sunt usurate si ca urmare se obtine o redistribuire a atomilor n diferite faze ale corpului metalic, ct si un schimb de atomi ntre aceste faze. :]0 95 Cu alte cuvinte, deformarea plastica poate modifica raportul cantitativ ntre faze, ct si compozitia lor chimica. Aceste modificari se manifesta n ultima instanta prin varierea proprietatilor corpurilor metalice deformate. -, ."- ;c?, ~ fl2 ['.. 58 I ~ i- i- 6 " ~ I . , . ~ Fig. 6.12. Variatia procentului de austenita din structura si a duritatii n functie de tensiunea de deformare aplicata la tractiunea unei probe din otel aliat cu Cr. Astfel, la racirea unui corp metalic din otel cu 0.9 % C aflat sub presiune, temperatura punctului de transformare Ar se modifica n functie de valoarea presiunii de la 690 0 C cnd presiunea este de 1 daN / cm 2 la 560 0 C cnd presiunea s-a marit la 4700 daN/cm 2
Starea de tensiune are o influenta importanta si asupra procesului de descompunere a austenitei din oteluri. Astfel, supunndu-se la tractiune o proba din otel aliat cu crom, ciilita de la 1150 0 C se constata ca pe masura ce tensiunea de deformare creste, procentul de austenita din structura se micsoreaza, iar duritatea creste (figura 6.12.). Deci ca rezultat al deformarii plastice, formarea din austenita a structurii martensitice, conduce la o crestere mult mai accentuata a duritatii , dect n cazul efectuarii n conditii obisnuite a acestei transformari . S-a constatat de asemenea ca prin deformare plastica solutiile solide suprasaturate se descompun dnd nastere la faze noi formate din particule fiind dispersate n masa corpului metalic. In unele cazuri, datorita descompunerii solutiei solide, are loc o crestere puternica a rezistentei materialului metalic la deformare. Tot ca urmare a deformarii plastice suferite de anumite materiale metalice, sunt accelerate transformarile de faza ce au loc n cursul tratamentelor termice ulterioare ( de exemplu cazul duraluminiului). Deformarea plastica poate provoca si transformari polimorfe. De exemplu, cercetndu-se influenta deformarii asupra rezistentei la deformare a bismutului la temperatura ambianta, s-a constatat ca inflexiunile curbelor de variatie a rezistentei la deformare n functie de presiunea aplicata n timpul deformarii, sunt rezultatul unor transformari polimorfe care depind de caracterul modificarii retelei n timpul deformarii. Prezenta de asemenea a unei deformari la rece, la marea majoritate a materialelor metalice, conduce la accelerarea proceselor' de recoacere de recristalizare aplicate dupa deformare, recristalizarea ncepnd la temperaturi cu att mai scazute, cu ct gradul de deformare aplicat este mai mare. Din cele expuse, rezulta ca pentru stabilirea tehnologiilor optime de deformare, n special n cazul unor aliaje complexe, este absolut necesar sa se cunoasca modul n care .96 procesele de deformare si parametrii acestora structurale ce pot avea loc n materialul metalic supus . 6.7 INFLUENTA DEFORMARII PLASTICE ASUPRA PROPRIETA TILOR MATERIALELOR METALICE. Variatia materialelor metalice , plastice, depinde de schema a procesului de deformare, de gradul de deformare aplicat si de conditiile de si de deformare n care are loc procesul. Astfel, la unul si acelasi material metalic se pot obtine foarte diferite n urma n conditii bine stabilite a unor procese de deformare Deformnd plastic la cald un material n stare cu o stare de tensiune prin comprimare cu o tensiune medie ct mai mare, se produce compactizarea si a materialului. Astfel se obtine o crestere att a ct si a celorlalte mecanice. Deformarea la cald, de un proces complet de recristalizare, nu numai structura de turnare ci de multe ori chiar si structura de deformare. Sunt cazuri, cnd piesele obtinute prin foIjare la cald au o structura mai omogena si mecanice mai bune dect semifabricatele laminate sau prefoIjate, tot la. cald, din care s-au realizat. n timpul procesului de deformare, nu se produce o recristalizare ( lucru complet neindicat n cazul structurilor de turnare ) de plasticitate ale materialelor sunt reduse, iar rezistenta la deformare este mai mare dect n cazul cu recristalizare completa a structurii. Pentru acest tip de proces de deformare ( incompleta la cald) viteza de deformare influenteaza ntr-o masura mult mai mare valoarea rezistentei la deformare, dect n cazul deformarii la cald, iar tensiunile remanente ce apar au valori mai mari si sunt stabile. In ceea ce priveste procesele de deformare la rece, influenta acestora asupra proprietatilor materialelor metalice deformate este mult mai mare dect la celelalte tipuri de procese de deformare. Astfel, proprietatile de rezistenta ale materialelor metalice RmC (J"r)' Rc( (J"c) deformate la rece cresc, cu att mai mult cu ct gradul de deformare este mai mare, n timp ce proprietatile de plasticitate (li, lf/) scad ( fig. 6.13). Cauza principala a acestor variatii este ecruisarea ce apare n timpul la rece. Deformarea la rece variatia si altor proprietati ale materialelor metalice, cum sunt: greutatea specifica, conductibilitatea electrica si termica, solubilitatea n diferiti acizi ( rezistenta la coroziune ), magnetice, etc. prin deformarea la cald a materialelor n stare turnata densitatea creste ca urmare a care se obtine, la deformarea la rece densitatea scade cu att mai mult, cu ct gradul de deformare aplicat este mai mare ( fig.' 6.14 ). Acest efect al deformiirii plastice la rece se unui fenomen de " afiinare" a structurii, ca urmare a srarmarii si aparitiei unor spatii libere microscopice ntre
/' I Vr - ..- ve '\ ./ V V '-, r- Uf 2IJ iJ() j() 6(1 '10 I"/J Gradul de reo'<tCeI"f: 97 .................. .". , - "(/ ", -'-; .' ;,:;;;--; ':::;;-;-:0' .... 8,92
\;4 90 1\. 8.89 8.8
Il O '- I\!"
2(1 .z. O Gt) ao Fig. 6.13. Variatia proprietatilor mecanice Fig. 6.14. Variatia densitatii la n functie de gradul de reducere aplicat bronz (1) si cupru (2) n timpul la laminarea la rece a cuprului 99,85 % deformiirii la rece cu diferite puritate n stare recoapta. grade de reducere. Conductibilitatea electrica a materialelor metalice deformate la rece variaza n mod sensibil, n special la aplicarea unor grade de reducere relativ mici. Astfel, n cazul cuprului, o deformatie prin ntindere la rece doar de 4% produce o micsorare a conductibilitatii electrice cu 1,5%. Acelasi material trefilat cu un grad de reducere de 40% are o conductibilitate electrica mai mica doar cu 2% fata de cazul materialului nedeforrnat, valoare ce ramne practic neschimbata pna la grade de deformare foarte mari. La alte materiale metalice deformate la rece ( trefilate ) valorile variatiilor conductibilitatii electrice sunt mult mai mari. De exemplu, conductibilitatea electrica scade cu 8% la Ni, cu 18% la Mo si cu 50% la W. Asupra variatiei conductibilitatii electrice o mare influenta o au: a - ruperile ce se produc n materialul concentrat la limitele grauntilor ( materialul intergranu1ar) asigurnd astfel contactul direct dintre graunti; b - aparitia preferentiale a grauntilor deformati (texturarea ); c - aparitia unor perturbari n interiorul cristalelor sau intercristaline. Primii doi factori duc la cresterea conductibilitatii electrice pe masura ce gradul de deformare se mareste, iar ultimul produce micsorarea conductibilitatii. Avnd n vedere influenta simultana a acestor factori, variatia conductibilitatii electrice n functie de gradul de deformare poate fi mult diferita. In ceea ce priveste rezistenta la coroziune a materialelor metalice deformate la rece s-a constatat ca pe masura ce gradul de ecruisare creste , se mareste si capacitatea metalelor de a dizolva n diferiti reactivi (n special acizi ). Aceasta micsorare a rezistentei la coroziune se datoreste n special existentei tensiunilor remanente n materialul deformat la rece. Tot prin deformare la rece se produce si schimbarea culorii unor aliaje. De exemplu aliajul temar Au-Ag-Cu prin deformare la rece capata culoarea galbena. De asemenea prin la rece cresc de 3-4 ori forta coercitiva si fenomenul de histerezis n timp ce permiabilitatea magnetica scade. Unele materiale metalice diamagnetice cum este cuprul si alama, prin deformare plastica la rece devin paramagnetice. In tabelul 6.1 se da n procente variatia principalelor proprietati ale unei siirme din otel cu 0,07% C trefilatii, cu o reducere totala de 95,5% (cresterea valorilor fata de starea neecruisata este aratata prin semnul + , iar scaderea prin semnul- ). 98 Tabelul 6.1. Val'hl{hl jJl'CJIJlidu!iIm' fjzj('e nIe uuci sirme din oreI cu 0,01 % C {1'l'fil:Jlii cu o recItlC'l'rc c!c 9u,u b (dUPtl 11('r(lIs) , Pal':ll11l" 1'1,1 I Vnl"i:tlia I Pal":llllclrul I .' ,. LiJ11i la de eluslicitale +12;' Dnritnlca J W Limita de +2.JC, Greu Laica Limita de curgere +28:! SOllliJili la lea In H,SO. dilllUl Rezisten)a la rupere +150 HC7.stivilatea A lungirea In rupere - 87 Forta cocrcitivi't la rupere - 8:) Histerezisul 'adaIJn % + In - 1 +503 + 0,02 i
+222 Toate aceste modificari ale proprietatilor materialelor metalice obtinute prin deformare la rece pot fi restabilite n general, prin aplicarea tratamentului termic de' recoacere de recristalizare, Un alt efect foarte important al proceselor de deformare plastica la rece este si anizotropia proprietatilor care se datoreaza n special aparitiei texturarii si a structurii fibroase n corpurile metalice deformate. Anizotropia maxima a proprietatilor apare la materialele metalice cu tendinta spre texturare, respectiv la cele ce n retea h. c. Pentru micsorarea anizotropiei se practica deformari cu schimbarea directiei principale de deformare. De exemplu, n cazul tablelor se efectueaza laminare combinata cu laminare transversala. Aplicarea recoacerilor de recristalizare reduce anizotropia proprietatilor, nu complet. La rndul lor, procesele de deformare incomplete la rece, modifica proprietatile materialelor metalice n aceeasi directie ca si procesele de deformare la rece, dar valoarea a acestor variatii este mai mica. In afara de valoarea gradului de deformare aplicat, variatia proprietatilor materialelor metalice depinde si de alti factori. Astfel s-a constatat este necesara o tensiune mai mica pentru a produce schimbarea sensului de alunecare pe un anumit plan al retelei, dect tensiunea necesara pentru continuarea deformarii n sensul initial. Cu alte cuvinte, aplicnd o deformare prin ntindere o deformare prin comprimare, limita de curgere n primul caz va fi mai mare dect cea pe care a avut-o materialul naintea deformarii, iar n al doilea caz, limita de curgere va fi mai mica. Acest fenomen care ca gradul de ecruisare poate fi functie de sensul de aplicare al fortei de deformare, se numeste efect Bauschinger care poate fi explicat foarte bine prin teoria dislocatiilor. De asemenea, s-a constatat ca valoarea materialelor metalice deformate la rece depinde si de asa numita fractionare a deformatiei. Astfel, nu se vor obtine aceleasi proprietati mecanice una si aceeasi o cu acelasi grad total de reducere printr-o trecere sau prin mai multe treceri. In primul caz, ntotdeauna proprietatile de rezistenta vor fi mai ridicate, deoarece se obtine o intensitate a mult mai mare. . 99 7. FRECAREA LA DEFORMAREA PLASTICA PRIN PRESIUNE. 7.1. NOTIUNI GENERALE. Prin frecare se ntelege fenomenul prin care deplasarea reciproca a doua corpuri metalice ce se afla n contact, ntmpina o rezistenta caracterizata de o anumita forta numita forta de frecare. In cazul presarii la rece a materialelor metalice, pe suprafetele de contact dintre corpul supus presarii si sculele de presare apare de obicei frecarea de alunecare, care nsa este cu mult diferita de frecarea de alunecare ce apare la organele de masini. Astfel, n cazul organelor de masini presiunea pe suprafetele pe care are loc alunecarea, n conditiile cele mai grele de exploatare nu depaseste de 50 MPa, n cazul la rece, presiunile sunt mult mai mari putnd atinge valori de pna la 2000 - 3000 MPa. In acelasi timp, n cazul organelor de masini, variatia suprafetelor pe care are loc frecarea este practic si se datoreaza de obicei numai uzurii, pe cnd la sculele de presare se modifica continuu si pe perioada procesului de presare. O alta deosebire dintre frecarea de alunecare ce apare la organele de masini si cea din timpul plastice, se refera la deplasarea particulelor de material pe suprafetele de contact, care n cazul organelor de masini este aceeasi n toate punctele suprafetelor, n timp ce la deformarea plastica si viteza de deplasare a particulelor este diferita n diferite zone ale suprafetelor de contact. Datorita conditiilor specifice n care apare frecarea la presare, fortele de frecare n acest caz sunt mult mari dect cele ce se produc n organele de masini, si din acest motiv fortele necesare deformarii se vor corespunzator pentru a nvinge si aceste forte de frecare care se opun procesului de deformare. Trebuie precizat de asemenea existenta . la procesele de presare conduce si la aparitia deformatiei, avnd n vedere zonele din corpul deformat mai apropiate de suprafetele de contact cu sculele se vor deforma mai greu, iar cele mai de aceste suprafete se vor deforma mai usor. Neuniformitatea deformatiei, la rndul ei genereaza structuri neuniforme, iar acestea materialelor neuniforme. Ca o consecinta a apare si uzura sculelor de deformare, iar prin imprimarea pe suprafetele pieselor a defectelor de ale sculelor se si calitatea acestor piese obtinute prin presare. deci ca, frecarea la presarea la rece nu este si din acest motiv se adoptarea de masuri pentru reducerea la minimum a valorilor fortelor de frecare. +00 7.2. FACTORI CE PROCESUL DE FRECARE In functie de conditiile n care are loc fenomenul de frecare, la deformarea plastica se ntlnesc urmatoarele tipuri de frecare: _ frecarea n conditii ideale, cnd pe suprafetele de contact dintre corp si sculele de presare nu sunt nici oxizi si nici substante lubrifiante; _ frecarea uscata, cnd pe suprafetele de contact se gasesc oxizi dar nu sunt substante lubrifiante; _ frecarea cnd pe suprafetele de contact se anumite zone acoperite cu pelicule rigide de substante lubrifiante, care izoleaza contactul direct dintre suprafata corpului si suprafata sculelor de presare; - frecarea cnd pe suprafetele de contact se o de lubrifiant, existnd n acelasi timp si zone cu contact direct ntre scule si corpul deformat; - frecarea cnd pe suprafetele de contact este un strat de lubrifiant, care izoleaza complet contactul dintre corp si suprafetele sculelor de presare; - frecarea n film de lubrifian( cnd pe suprafetele de contact dintre corp si sculele de presare se afla o foarte fina ( subtire ) de lubrifiant lichid ( grosimea fiind de ordinul diametreului moleculelor acestuia) n care nu apar proprietatile de volum specifice lubrifiantului. Frecarea uscata si semiuscata, care se ntlnesc cel mai frecvent la presarea la rece, au mecanisme asemanatoare de aparitie. In aceste cazuri, suprafata corpului metalic supus deformarii, ct si a sculelor de deformare prezinta adncituri si proeminente care se producndu-se astfel o ntepenire a suprafetelor n contact. Prin a celor suprafete n contact, suprafata de contact dintre scula de presare si corpul defonnat se mareste. Pentru deplasarea celor doua suprafete n contact, este necesara aplicarea unei forte cel putin egale cu forta de frecare, dar de sens contrar, care prin deformatii elastice si plastice ale proeminentelor celor doua suprafete va asigura iesirea acestora din adinciturile suprafetelor n contact. In acest mod, procesul de frecare uscata sau semiuscata care apare n timpul poate fi studiat ca un proces de deformare plastica a unor straturi subtiri aflate n contact. In aceasta situatie, forta de frecare si forta specifica de frecare depind de proprietatile de rezistenta si de plasticitate ale celor doua corpuri n contact, de variatia acestora pe parcursul procesului de deformare, de compozitia chimica a materialelor corpului deformat si sculelor de deformare, precum si de conditiile de presare (temperatura, grad si viteza de deformatie). se prezenta punctelor de dintre corpul deformat si sculele de presare, aprecierea fortei de frecare (F), a fortei specifice de frecare ("1:) si a coeficientului de frecare (F) se poate face n mod analog ca si pentru cazul procesului de frecare de la organele de masini, la care forta de frecare este direct cu forta (N) aplicata pe suprafata de contact (nedepinznd de sectiunea acestuia ): (7.1)' Admitnd o cu anularea fortei de presare, forta de frecare nu dispare, Coulomb a presupus existenta si a unor forte de actiune intermoleculara ( Fa ) pe 101 suprafata de contact dintre sculele de presare SI corpul deformat. In aceasta situatie, expresia fortei de frecare va fi : F= f(N+ Fa). (7.2) Avnd nsa n vedere ca forta de actiune intermoleculara este foarte mica In comparatie cu forta de normala ( Fa N), se poate neglija si astfel forta de frecare se poate calcula cu relatia, ca legea lui Coulomb si fiind n anul 1875. se mpart ambii membri ai relatiei cu aria suprafetei de contact (S), rezulta: F=f N S S (7.3 ) sau = fCi ( 7.4 ) n care: 1: este forta de frecare; a este tensiunea normala pe suprafata de contact. Din conditia energetica a plasticitatii se stie ca n timpul tensiunea nu poate valoarea Rc . Deci, forta specifica de frecare, care este n 2 fond tot o tensiune tangentiaHi, nu va putea depasi valoarea Rc . Atunci cnd 1: = Rc , 2 2 rezulta ca alunecarea dintre corpul defOJmat si sculele de frecare este asemanatoare interne din corpul deformat. Crescnd n continuare tensiunea normala alunecarea dintre corpul deformat si sculele de presare nceteaza si apare fenomenul de In aceasta situatie forta specifIca de frecare ramne constanta. Pentru momentul cnd alunecarea dintre cele corpuri relatia: f Rc max'Oj sau (7.5 ) Conform ecuatiei simplificate a al - a3 si relatia devine: (7.6 ) Daca se considera cazul schemei de tensiune SI ( comprimare triaxiala ) caracteristica refularii, laminarii rara tractiunii si la care al > a3, din relatia ( 7.6) rezulta: fmaxs: 0,5 (7.7) Rezulta de asemenea pentru schemele starilor de tensiune caracterizate de tensiuni cu semne diferite ( P2 ' S2 si S3 ) coeficientul de frecare poate depasi valoarea 0,5. Experimental, s-au obtinut valori de frecare ale coeficientului de frecare ( f = I. ) p mai mari de 0,5 si pentru cazul triaxiale datorita faptului ca forta de l02 frecare de pe suprafetele de contact creste mai repede dect presiunea de deformare care n calcule se ia ca valoare medie la nivelul intrgului volum a corpului deformat. ' In ceea ce priveste influenta diferitilor factori ai procesului de presare asupra conditiilor de frecare si ct si asupra valorilor fortei specifice si coeficientului de frecare, s-au efectuat foarte multe din care a reiesit principalii factori de sunt urmatorii: - rugozitatea suprafetelor de contact; - compozitia chimica a corpului deformat si a sculelor de presare; - presiunea de deformare ( gradul de deformare ); - temperatura de deformare; - viteza de alunecare pe suprafetele n contact Determinarea influentei acestor factori asupra conditiilor de frecare si a valorii coeficientului de frecare este necesara att din considerente teoretice ct si practice. Variatia factorilor mentionati anterior valoarea fortei de frecare si implicit a fortei de presare n functie de care se aleg n ultima instanta att caracteristicile de presare ct si tehnologia de deformare. - Rugozitatea suprafetelor sculelor de presare influenteaza att coeficientul ct si forta de frecare. Cu ct n1iltimea rugozitatii si distanta dintre asperitati sunt mai mici, cu att coeficientul si forta specifica de frecare au valori mai mici. Prin prelucrarea mecanica a suprafetelor sculelor de presare, rugozitatea acestora va avea o anumita directie pe toata suprafata si prin urmare conditiile de frecare vor fi diferite, depinznd de directia de prelucrare. Astfel, n cazul cilindrilor de laminare care se strunjesc sau se rectifica printr-o miscare de rotatie a cilindrului si alta de avans longitudinal a sculei de aschiere, se obtin pe toata suprafata tablei rizuri elicoidale aproximativ perpendiculare pe axa cilindrilor care vor determina valori ale coeficientilor de frecare transversala ( perpendicular pe rizuri ) cu 20 - 50 % mai mari dect cele ale coeficientilor de frecare longitudinala ( paralel cu rizurile ). Aceasta anizotropie a conditiilor de frecare este cu att mai mare, cu ct gradul de finisare a suprafetei cilindrilor este mai mic. - Starea suprafetei corpului deformat influenteaza de asemenea asupra valorii coeficientului de frecare. Aceasta inflenta este mai pronuntata n cazul Ia cald, ca urmare a prezentei stratului de oxizi. Stratul de oxizi de pe suprafetele materialelor metalice si proprietatile sale depinznd si de temperatura la care se gaseste corpul n timpul se va analiza influenta acestuia n functie si de variatia temperaturii de presare. - Compozitia chimica a materialului sculelor de presare influenteaza asupra coeficientului de frecare prin variatia pe care o da compozitia chimica proprietatilor mecanice si de elasticitate ale sculelor. Astfel, cu ct compozitia chimica a sculelor asigura o duritate mai ridicata a suprafetelor active ale acestora, cu att coeficientii de frecare pe aceste suprafete vor fi mai mici. De exemplu, la aceeasi rugozitate a suprafetei cilindrilor de laminare, coeficientii de frecare la laminarea cu cilindri din sunt cu circa 20 % mai mici dect cei obtinuti la laminarea cu cilindri din otel. De asemenea, n cazul trefilarii, filierele din otel asigura ntotdeauna coeficienti de frecare mai mari dect filierele din carburi metalice, iar Ia acestea coeficientii de frecare sunt mai mari dect n cazul filierelor din diamant. 10) - Compozitia a corpului defonnat asupra valorii coeficientului de frecare prin intennediul compozitiei chimice si oxizilor fonnati pe suprafata corpului. Astfel, determinndu-se coeficientul de frecare la laminarea la cald pe baza experimental la diferite de otel aliat a rezultat cele mai mari valori ale coeficientului de frecare ( cele mai mari valori ale ) s-au obtinut la otelul al strat de oxizi continea o cantitate mai mare de oxizi de Cr, Ni si Mn. Cu toate acestea, coeficientii de frecare obtinuti la otelurile cu crom aveau valori relativ mai mici dect pentru cazul altor oteluri, ca urmare a rezistentei la defonnare ridicate ale acestora. In cazul unor metale si aliaje relativ moi ( plumb, aluminiu, etc. ) ca unnare a aparitiei fenomenului de ntre suprafetele de contact coeficientii de frecare au valori mai ridicate dect la alte materiale la care aderenta lipseste. - Presiunea pe suprafata de contact, care n cazul de la organele de masini conduce la cresterea coeficientului de frecare, la procesele de defonnare produce micsorarea coeficientului de frecare. se prin faptul pe ce presiunea de defonnare creste, se si zonelor de dintre suprafata sculei de presare si a corpului defonnat aflate n contact, iar valoarea fortei specifice de frecare va sau va creste, mai putin intens dect tensiunea de deformare. Din relatia (7.4) se pentru o valoare practic a fortei specifice de frecare cresterea tensiunii nonnale atrage sine micsorarea coeficientului de frecare ( fig. 7.1 ). rJ 80 'c\- , q06 \- I\c 00 l'- 00 i-- f, o ,!, 2 1
o &)0 {)() 6'00 0,0 20 0./7 o j',N(mm2. Fig. 7.1. Variatia coeficientului de frecare si a fortei specifice de frecare n functie de presiunea la laminarea la rece a otelului cu % C Pentru valori ridicate ale presiunii de defonnare se la unele materiale metalice o de crestere a coeficientului de frecare, cu cresterea presiunii ca unnare a fenomenelor de aderentii. De asemenea, s-a constatat si produsele de de pe suprafata de contact pot influenta variatia coeficientului de frecare n functie de presiune. Astfel, produsele de de pe suprafata de contact sunt coeficientii de frecare n cazul uscate, scad pe masura ce .presiunea creste. Nendepartarea produselor de la aceleasi materiale si n aceleasi conditii de defonnare, conduce la cresterea coeficientului de frecare cu presiunii. l04 Cresterea presiunii de deformare este legata si de marirea gradului de deformare si astfel, studierea influentei gradului de reducere asupra conditiilor de frecare independent de variatia presiunii de deformare este foarte dificil de realizat. Totusi, se cunoaste ca prin cresterea gradului de deformare, suprafata efectiva de contact se mareste, iar coeficientul de frecare poate creste. Acest mod de variatie a fost determinat experimental la laminarea la rece. In unele cazuri, pentru grade mici de reducere se constata micsorarea coeficientului de frecare odata cu cresterea gradului de reducere. Aceasta se explica prin faptul ca micsorarea coeficientului de frecare prin cresterea presiunii este mai intensa dect marirea coeficientului de frecare prin cresterea gradului de deformare. De asemenea, n cazul gradelor mici de reducere, o influenta importanta asupra maririi coeficientului de frecare o are si valoarea rugozitatii si duritatea suprafetei sculelor de presare. In cazul reducerilor mari si n special la presarea la rece, la care si gradul de ecruisare este mare, influenta starii suprafetelor sculelor de deformare este din ce n ce mai mica. - Temperatura de deformare influenteaza asupra valorii coeficientului de frecare de pe suprafetele de contact dintre sculele de presare si corpul deformat, prin intermediul variatiei pe care o determina temperatura asupra compozitiei si proprietatilor stratului de oxizi ce se formeaza pe suprafata corpului deformat. Fig. 7.2. Variatia coeficientului de frecare n functie de temperatura de deformare. Din cercetarile efectuate privind dependenta dintre coeficientul de frecare si temperatura corpului n timpul deformarii s-a constatat ca valoarea coeficientului de frecare creste odata cu marirea temperaturii, iar dupa atingerea unui maxim coeficientul de frecare scade pe masura ce temperatura creste n continuare ( fig. 7.2. ). Acest mod de variatie, pentru cazul pieselor din otel, a fost explicat astfel: cresterea temperaturii pna la valori de 700 - SOOC conduce la cresterea 'coeficientului de frecare ca urmare a aparitiei oxizilor primari pe suprafata piesei, oxizi duri cu proprietati abrazive. Cresterea temperaturii peste 700 - SOOC determina aparitia oxizilor secundari mai moi si din ce n ce mai plastici pe masura ce temperatura se mareste, avnd chiar si un rol de lubrifiere, conduce la micsorarea coeficientului de frecare. In functie de intervalul de temperatura n care are loc' cresterea si respectiv micsorarea valorilor coeficientilor de frecare, se poate admite, att pentru otel ct si pentru metale si aliaje neferoase n general, ca la deformarea la cald, cresterea temperaturii conduce la micsorarea coeficientului de frecare, n timp ce la deformarea la rece, cresterea temperaturii conduce la marirea coeficientului de frecare. 105 S-a constatat de asemenea ca absenta completa a peliculei de oxizi conduce la cresterea mai accentuata a coeficientului de frecare ca urmare a aparitiei mai usoare a fenomenului de aderenta ntre scula si semifabricat. - Viteza de deformare ct si viteza relativa de alunecare dintre scula de presare si semifabricat influenteaza de asemenea asupra coeficientului de frecare. S-a constatat ca pe masura ce viteza de deformare creste ( si deci si viteza de alunecare creste ), valoarea coeficientului de frecare scade. {' , 9 l'\..
0"tezo de lam/hore Fig. 7.3. Variatia coeficientului de frecare n functie de viteza de Iamin are. Concret, pentru cazul laminarii att la cald ct si la rece, s-a constatat ca marimea vitezei de laminare conduce la reducerea continua a coeficientului de frecare. Daca n cazul la cald pentru un interval de viteze cuprins ntre 2 - 3 m / s ( fig. 7.3. ) se constata o scadere brusca a coeficientului de frecare ( de circa doua ori ), n la rece micsorarea coeficientului de frecare este mai n intervalul de viteze de pna la 25 m / s, dupa care influenta vitezei asupra variatiei coeficientului de frecare este practic nesemnificativa. Micsorarea coeficientului de frecare pe ce viteza de laminare creste, se explica prin faptul ca se micsoreaza durata contactului pe una si aceeasi suprafata dintre laminat si cilindri si astfel, fortele de interactiune ale celor doua corpuri n contact sunt mult mai mici. In urma unor alte s-a constatat dependenta f = qJ ( v ) prezinta si un maxim n zona de nceput a curbei, ca rezultat al proprietatilor elastico-vscoase ale sttaturilor de contact ale corpurilor. In aceasta situatie, pozitia maximului depinde si de valoarea presiunii normale. Astfel, la presiuni mici, maximul apare n domeniul vitezelor mari, iar la presiuni mari apare n domeniul vitezelor mici. Dintre procedeele de deformare plastica, la larninare, fenomenul de alunecare ntre cele doua corpuri n contact este mai pronuntat. Astfel, s-a constatat ca la intrarea laminatului ntre cilindri, viteza acestuia este mai mica dect a cilindrilor de laminare, iar la iesirea laminatului dintre cilindri, viteza cilindrilor este mai mica dect a laminatului. Acest fenomen are ca efect o alunecare continua si pe lungimea zonei de deformare dintre laminat si cilindri. Viteza relativa de alunecare la laminare se exprima prin relatia: ( 7.8 ) n care: V c este viteza cilindrilor; Ci. este unghiul de prindere; Ci.=1 ; Ll.h este absoluta; h este grosimea laminatului dupa deformare. La laminare la rece, unde Ci. este mic, iar A. = ( laminare rara liitire ) relatia devine: (7.9 ) In cazul trefilarii sau tragerii, unde v c = Vi A., viteza medie de alunecare este: (7.10) n care: ve este viteza de iesire a produsului deformat din zona de deformare, egala si cu viteza de tragere Vtrag; Vi - viteza de intrare a semifabricatului n zona de deformare. Din cercetarile efectuate s-a constatat ca variatia coeficientului de frecare n functie de viteza relativa de alunecare prezinta un maximum ( fig. 7.4. ) plasat n jurul valorilor vitezelor de alunecare de 0,2 - 0,4 m / s care corespunde unei viteze de laminare de 0,5 - 1,5 m / s sau a unei viteze de trefilare de 0,2 - 0,41 m / s. Avnd nsa n vedere ca n conditii industriale vitezele acestor procese de deformare sunt mai mari dect cele maximului diagramei prezentate n figura 7.4., rezulta pe masura ce viteza. relativa de alunecare creste, coeficientul de frecare se micsoreaza. In cazul altor procese de deformare cum sunt extrudarea si refularea, variatia vitezei relative de alunecare nu factorul principal de influenta asupra valorii coeficientului de frecare. Fig. 7.4. Variatia coeficientului de frecare n functie de viteza relativa de alunecare. 107 f'
"'-- r- 1t!iJ 200 .JIX} Pre$liJneo />fNj,,' Fig.7.5. Variatia coeficientului de frecare n functie de presIUne la laminarea cu ungere a cuprului. Dupa cum se vede din figura 7.5. la laminarea la rece, cresterea de circa 20 de ori a presiunii, produce o micsorare de 2 - 2,5 ori a coeficientului de frecare si ca urmare forta creste de 8 - 10 ori. In acelasi timp, vscozitatea unsorii tehnologice, trebuie sa fie mare pentru a asigura o rezistenta ct mai ridicata a filmului de lubrifiant pe masura ce presiunea de deformare creste. Avnd n vedere ca vscozitatea unsorii tehnologice trebuie sa aiba n acelasi timp si valori mici si valori mari, trebuie gasita pentru fiecare tip de unsoare, o valoare optima a vscozitatii pentru fiecare proces de deformare, astfel ca sa satisfaca ct mai bine conditiile concrete n care are loc procesul respectiv de presare. Fiecare unsoare tehnologica este eficienta pna la o anumita valoare a presiunii, peste care avnd loc ruperea filmului de lubrifiant, coeficientul de frecare creste. Influenta vitezei de alunecare n cazul frecarii fluide, asa cum rezulta din relatia (7.11) este total opusa influentei pe care aceasta o are n cazul frecarii uscate. Deci, n cazul frecarii lichide, cresterea vitezei relative de alunecare produce cresterea fortei de frecare. In acelasi timp, cresterea vitezei relative de alunecare asigura o cantitate mai mare de unsoare tehnologica antrenata n zona de presare care are ca efect cresterea grosimii filmului de unsoare si respectiv forta de frecare se micsoreaza. De asemenea, se cunoaste faptul ca procesul de frecare se desfasoara n conditii mult mai bune n cazul n care grosimea filmului de unsoare tehnologica este ct mai mica. Astfel, s-a constatat ca forta de frecare practic nu variaza n functie de viteza chiar daca aceasta variaza ntr-un interval larg, daca grosimea peliculei de unsoare este mai de 0, 1 Prezenta unsorii tehnologice pe suprafetele de contact modifica modul de influenta si a altor factori de care depinde valoarea si variatia coeficientului sau fortei de frecare. Asfel, micsorarea influentei rugozitatii suprafetelor sculelor de presare asupra valorii coeficientului de frecare ca urmare a cresterii gradului de deformare, este accentuata de prezenta unsorii tehnologice pe suprafetele n contact. Cercetndu-se variatia coeficientului de frecare n' intervalul temperaturilor joase care apar n cazul deformarii ia rece cu unsoare telmologicii, s-a constatat ca n conditiile unei lubrifieri corespunzatoare, grosimea si proprietatile stratului de oxizi existent sau care se formeaza pe suprafata corpului deformat, nu influenteaza practic valoarea coeficientului de frecare. 108 7.3. FOLOSIREA UNSORII TEHNOLOGICE LA DEFORMAREA
In ultimul timp, se folosesc tot mai frecvent, pentru micsorarea valorii coeficientului de frecare de pe suprafetele de contact ale corpurilor supuse deformarii att la cald ct si la rece diferite unsori tehnologice. Acestea formeaza un strat intermediar ntre suprafata corpului deformat si suprafata sculelor de presare, realizndu-se astfel conditiile fluide, semifluide sau n film de ulei. Pentru ca unsoarea tehnologica n conditiile specifice ale zonei de deformare rolul de lubrifiant trebuie asigurati cel putin doi din parametrii ce o unsoare respectiv activitatea si vscozitatea. Prin activitatea unei unsori tehnologice, se ntelege proprietatea de a forma pe suprafata de contact un film continuu si rezistent la presiunile ce apar n timpul Activitatea unsorilor tehnologice depinde de cantitatea de acizi grasi pe care acestea o contin. Astfel, o unsoare este mai deci are o activitate mai mare, cu ct procentul de acizi grasi din componenta sa este mai mare. La rndul ei, vscozitatea unei unsori tehnologice rezistenta acesteia la fenomenul de a ei din zona de deformare sub actiunea presiunilor ce apar n timpul In cazul fluide, forta necesara nvingerii interne din stratul de lubrifiant este de relatia lui Newton; v . V F = rri,S ; respectIv 1: = llh; (7.11) n care: II este vscozitatea unsorii tehnologice; V - viteza de alunecare ntre suprafetele de contact; h - grosimea filmului de lubirifiant; S - sectiunea suprafetei de contact. Din relatie forta de frecare sau tensiunea de frecare nu depind de forta sau presiunea nominala de deformare. Insii, vscozitatea unsorii tehnologice, care trebuie sa fie ct mai mica, pentru forta de frecare fie de asemenea ct mai depinde exponential de valoarea presiunii de deformare: 11=11 0 a P (7.12) n care: 17 0 este vscozitatea unsorii telmologice la presiunea atmosferica; a ce depinde de tipul de unsoare ( pentru uleiuri minerale a= 1.002-1.004, iar pentru uleiuri grase a=1.001-1.0015);p - presiunea de deformare. Deci si n cazul frecarii fluide,: conditiile de frecare depind, nsa ntr-o mai de presiunea de deformare. 109 In ceea ce priveste influenta vitezei de defonnare asupra variatiei coeficientului de frecare, s-a constatat ca pe masura ce viteza creste, coeficientul de frecare scade. In ansamblu, aceasta influenta este mai pronuntata la viteze mici, pe cnd la viteze ridicate influenta este practic neglijabila, cu att mai mult cu ct si reducerile sunt mai mici. Daca reducerile la laminarea la rece, cresc peste 25 - 30%, se poate constata chiar o oarecare crestere a valorii coeficientului de frecare. [ 26 1 Asupra eficientei unsorii tehnologice, o influenta are si schema starii de tensiune cu care se efectueaza presarea. Astfel, (din experientele lui Gubkin) a rezultat ca n cazul extrudarii, folosirea unui lubrifiant a condus la scaderea presiunii de la 270 la 55 MPa, n timp ce la trefilare, n aceleasi conditii, scaderea a fost doar de la 99,7 la 42 MPa, ruperii peliculei de lubrifiant la eforturile de tractiune. In cazul la rece cu grade de reducere si viteze de deformatie ridicate, efectul tennic al se manifesta mult mai pregnant, producnd att a sculelor ct si materialului presat. In aceste conditii, unsoarea pe lnga rolul ei principal de a asigura coeficienti de frecare trebuie realizeze si celor corpuri n contact. Din acest motiv, unsoarea la deformarea a materialelor metalice, trebuie sa aiba si un coeficient de transmitere a ct mai ridicat. In afara de aceste doua caracteristici de baza ale unsorilor tehnologice pentru defonnarea plastica - micsorarea coeficientului de frecare si racirea sculelor si corpului defonnat - acestea trebuie sa asigure si o serie de cerinte cu caracter tehnologic si anume: - sa se depuna usor pe suprafetele active ale sculelor si corpului deformat; - sa fie pasiva din punct de vedere chimic pentru a nu avea actiune asupra sculelor de presare si a corpului defonnat ; - sa nu sau reziduuri, care depunndu-se pe suprafata corpului defonnat ar calitatea acestuia; - sa arda complet n timpul tratamentului termic si sa nu produca reziduuri n timpul arderii, care de asemenea ar calitatea suprafetei corpului deformat; - sa nu fie pentru . - sa un punct de inflamabilitate ct mai ridicat pentru a se evita auto aprinderea n timpul ; - fie si din punct de vedere economic; La deformarea plastica, n functie de starea lor de agregare, se folosesc unnatoarele tipuri de unsori tehnologice: - unsori lichide, cum sunt uleiurile minerale, vegetale si animale, ct si amestecuri de uleiuri, acizi grasi etc. Unsorile tehnologice lichide se pot folosi practic la toate procesele de defonnare plastica. - emulsii, care un sistem compus din faze lichide din care una se disperseaza sub forma de picaturi fine n cealalta. Astfel se folosesc emulsii de uleiuri n apa, sau de apa n ulei, la care pentru asigurarea stabilitatii n timp, se introduc anumite substante numite emulgator. .Emulsiile de asemenea se pot folosi la toate procedeele de defonnare plastica. . - unsori solide, cum sunt sapunuri, grafit, bisulfitul de molibden, parafina, stearina, silicati etc. Aceste materiale se pot folosi ca atare sau n unele cazuri sub fonna de suspensii n uleiuri sau apa. 110 Unsorile solide se folosesc de obicei la procedeele de deformare prin extrudare la cald ( grafitul, sticla ), la tragerea otelurilor greu deformabile , sapunuri ) si chiar la laminarea la cald ( silicati ); _ unsori consistente produse n special din uleiurile minerale n care se diferite sapunuri pentru marirea vscozitatii si implicit pentru rezistentei peliculei la presiunile de deformare. In general unsorile consistente contin 10 - 20 % cteva procente de pentru marirea stabilitatii unsorii, iar restul, ulei mineral cu vscozitate
_ metale moi si plastice, cum ar fi plumbul sau cuprul cu care se corpul supus deformarii. Folosirea metalelor moi si plastice ca unsoare este recomandata n special n cazul presarii materialelor metalice foarte greu deformabile. 7.4. METODE DE DETERMINARE EXPERIMENTALA A COEFICIENTULUI DE FRECARE LA PRESARE. Cunoasterea valorii coeficintului de frecare la operatiile de presare este necesara deoarece pe baza lui se fortele necesare pentru presare, n functie de care se alege utilajul de deformare, se modul n care are loc deformarea si n functie de acesta se stabileste tehnologia de deformare, se apreciaza eficacitatea unsorilor tehnologice pentru deformarea Determinarea coeficientului de frecare, se efectueaza direct sau indirect pe baza diferitelor procese de presare sau pe dispozitive speciale de modelare a procesului de frecare. Metodele ce fac parte din prima au avantajul ca permit obtinerea coeficientilor de frecare caracteristici conditiilor proceselor de presare prin care s-au determinat. Acest lucru nu se nsa la metodele de determinare a coeficientilor de frecare utiliznd dispozitive de modelare. La rndul lor, dispozitivele de modelarea proceselor de frecare au avantajul ca permit varierea conditiilor de frecare pentru studiul influentei diferitilor factori asupra
In cazul metodelor directe de determinare a coeficientului de frecare la diferite procese de presare, se masoara simultan forta normala si forta de frecare pe suprafata de contact, corespunzatoare momentului de ncepere a procesului de alunecare. Dintre acestea se pot mentiona: metoda deplasarii unei probe n timpul refularii, iar pentru metoda clestelui a lui Pavlov. Metodele indirecte de determinare a coeficientului de frecare se bazeaza pe efectele pe care le au conditiile de frecare asupra proceselor de presare. Astfel, se ntlnesc urmatoarele grupe de metode pentru determinarea coeficientului de frecare: - metode bazate pe infl uenta coeficientului de frecare asupra valorii fortelor de deformare. Coeficientul de frecare n acest caz, se din valoarea presiunii de deformare cunoscuta fiind directa proportionalitate ntre presiune si coeficientul de frecare la toate procesele de presare la rece. Pentru aceasta se forta de presare cu 111 ajutorul captorilor de forta, iar din relatiile cunoscute pentru determinarea presiunii se calculeaza coeficientul de frecare n functie de valoarea presiunii si a celorlalti parametri tehnologici. - metode bazate pe influenta coeficientului de frecare asupra schimbarii corpului metalic n timpul deformarii, respectiv asupra producerii neuniformitatii deformatiei. Dintre aceste metode se pot mentiona determinarea coeficientului de frecare n functie de valoarea latirii la laminare sau n functie de gradul de butoiere a probelor refulate. - metode bazate pe influenta conditiilor de frecare asupra diferitilor parametri ai proceselor de presare. Astfel, n cazullaminarii se poate determina valoarea coeficientului de frecare n functie de urmatorii parametri: unghiul de prindere n faza initiala a procesului, avansul la laminare, variatia grosimii minime posibile de laminare, etc. Toate metodele indirecte au dezavantajul ca simplificarile admise n formulele folosite pentru determinarea coeficientilor de frecare se rasfrng si asupra valorii acestora. In continuare, se va prezenta o singura metoda directa de determinare a coeficientului de frecare. Aceasta metoda se bazeaza pe provocarea alunecarii ( deplasarii n planul suprafetelor de contact ) unei probe aflate sub actiunea fortei de refulare (fig.7.6.). In momentul nceperii alunecarii se masoara valoarea fortei normale ( N ) si a fortei cu care s-a produs alunecarea ( T ) egala cu greutatea pusa pe platou. In acest caz, coeficientul de frecare se determina din relatia data de Coulomb: f=T/N T B=T Fig. 7.6. Principiul determinarii directe a coeficientului de frecare la refulare. 'f, 112 8. STAREA DE TENSIUNE LA DEFORMAREA PLASTICA 8.1. TENSIUNE, TANGENTIALA TENSIUNE NORMALA SI TENSIUNE Se considera un corp, (fig. 8.1.) dintr-un material continuu, omogen si izotrop asupra caruia actioneaza un sistem de forte exterioare, alcatuit din sarcinile F; , F, ' F, ,F4' din sarcinile distribuite CJ, si CJ, si din momentele concentrate M, si M,. Sistemul de ncarcare mentine corpul n echilibru. La echilibru, corpul opune sarcinilor o rezistenta data de fortele sale interioare care sunt dependente de conditiile n care se afla (starea structurala, compozitie chimica, temperatura, etc.). 1"6 It .JtVZ1 1=0 "'-... M2. "'-... :tI Fig. 8.1. Determinarea elementelor torsorului fortelor de legatura ntr-o sectiune oarecare. Punerea n evidenta a sarcinilor ntr-o sectiune oarecare A - A se poate face considernd ca se nlatura o parte a corpului dupa aceasta sectiune. n Fig. 8.2. Vectorul tensiune si tensiunile ce apar ntr-o sectiune. Pentru a ramne n echilibru o parte a corpului sectionat trebuie introduse fortele de legatura care erau n masa corpului nainte de sectionare. x 113 Conditia de echilibru static a partii sectionate este ca elementele torsorului sistemului de forte interioare fata de un punct oarecare sa fie egale si de sens contrar cu componentele torsorului fortelor exterioare aplicate partii izolate, fata de acelasi punct. . Fie aria elementara AA continuta n sectiunea A - A si rezultanta fortelor de echilibru AF; aplicata n punctul M al ariei AA. Raportul dintre rezultanta fortelor interioare AF; si aria AA se numeste tensiune medie Pnm iar limita acestui raport cnd AA tinde catre O din punctul M al sectiunii de normala n. defineste tensiunea reala AF dF Pn = Iim Pnm = Iim -' =-' (8.1) OA-,O OA-,O AA dA Vectorul APn se numeste vector tensiune n punctul M pentru un element de arie de normala n. Vectorul tensiune poate fi descompus dupa directia n si dupa o directie din planul tangent la sectiunea A - A. Cele doua componente se definesc ca tensiunea normala CT SI n tensiune tangentiala T . n In afara de rezultanta AF;, n punctul M mai poate aparea si un moment AM .. I Micromomentul m n, caracterizat prin relatia mn = Iim AMi = dMi ( 8.2 ) OA-,O AA dA poate fi descompus ntr-un moment normal si un moment tangential. In majoritatea cazurilor de prelucrare prin deformare plastica, examinarea conditiilor de echilibru se face cu neglijarea micromomentelor. Vectorul tensiune Pn nu este functie numai de punctul M considerat, ci si de orientarea sectiunii reprezentata prin tensorul normalei il, adica Pn = f (M, il). Pentru definirea tensorului tensiune ntr-un punct al unui corp, acesta se raporteaza la un sistem de axe Oxyz. Din acesta se separa un paralelipiped elementar, orientat dupa axele de coordonate, de trei laturi infinit mici dx, dy, dz si avnd unul din Vrfilri ntr-un punct curent al corpului M (x, y, z). 1 ~ . ~ / l!1 / iS" Io.9J / _>st_f-- Fig.8.3. Tensiunile ce apar ntr-un punct material M. 111, Pe cele trei fete reciproc perpendiculare ce trec prin punctul M apare cte un vector tensiune care are o componenta normala o: si doua componente tangentiale 'f. .. I U Exista deci urmatoarele noua componente ale tensiunilor pe toate cele trei fete ale paralelipipedului elementar, care trec prin punctul M ( fig. 8.3. ): - pe fata perpendiculara pe Ox: CT T T x ~ xy' xz' - pe fata perpendiculara pe Oy: CT y ' T yx' T yz ; - pe fata perpendiculara pe Oz: CT z ' T zx' T zy ; Prin conventie se admite drept pozitiva tensiunea normala care exercita o actiune de ntindere, iar negativa tensiunea normala ce produce o actiune de compresiune. Tensiunea tangential a se considera pozitiva cnd este orientata n sensul pozitiv al axei de coordonate cu care este paralela, cu conditia ca tensiunea normala pe planul n care actioneaza tensiunea tangentiala luata n studiu sa fie pozitiva. Cnd lungimile dx, dy si dz ale paralelipipedului elementar tind spre zero, cele noua componente mentionate mai sus caracterizeaza starea de tensiuni n punctul M, definind un tensor T cr numit tensorul tensiune n acest punct. ( 8.3 ) Daca se presupune ca ariile fetelor cubului sunt suficient de ITIJCI, astfel nct variatiile de tensiune pe aceste suprafete sa fle neglijabile se poate scrie: T =='f. . T ==T T ==T . zx xz, yx xy' zy yz Aceasta egalitate a tensiunilor tangentiale se obtine din conditia de echilibru static al fortelor date pe fetele cubului de aceste tensiuni. Prin urmare starea de tensiuni dintr-un punct al corpului supus deformarii plastice este complet definita daca se cunosc trei tensiuni normale ( CT , CT , CT ) si trei tensiuni tangentiale (T T T). x y z xy' yz' zx Starea de tensiuni dintr-un punct al corpului supus defomiarii poate fi omogena sau neomogena. Se considera ca o stare de tensiune este omogena atunci cnd toate punctele corpului asupra caruia actioneaza apar tensiuni identice. Daca tensiunile nu sunt identice starea de tensiune se considera neomogena. 115 Practic, datorita neuniformitatii distributiei fortelor pe suprafata corpului supus deformarii, ct si datorita neuniformitatii compozitiei chimice, structurii si temperaturii acestuia, procesele de deformare sunt relizate prin stari de tensiune neomogene .. Cu toate acestea, pentru calcule practice, prin studiul deformarii la nivelul volumelor elementare, considerate infinit mici si izotrope, starea de tensiune poate fi admisa omogena. 8.2. VECTORUL TENSIUNE PE O SUPRAFATA NCLINATA. TENSIUNI SI DIRECTII PRINCIPALE. Cele sase componente distincte ale tensorului tensiune, definite pe trei suprafete plane reciproc perpendiculare ce trec prin punctul M( X, y, z ), sunt suficiente pentru a determina componentele vectorului tensiune pe orice sectiune plana ce trece prin acest punct. In acest scop se considera tetraedrul MABC, obtinut prin sectionarea paralelipipedului elementar definit anterior cu un plan nclinat, cu normala exterioara definita prin parametrii directori 1, m, n (fig. 8.4. ). ~ I I Figura 8 .4 Vectorul tensiune si tensiunile pe o suprafata inclinata Pe fetele laterale ale tetraedrului elementar MABC, actioneaza cele sase componente ale tensorului tensiune. Atunci cnd distanta de Ia punctul M la planul ABC tinde catre zero, vectorul tensiune Pv si componentele sale (j si r reprezinta vectorul tensiune pe sectiunea de v v normala V, oarecare, si care. trece prin punctul M ( x,y,z). Vectorul tensiune n functie de componentele sale Px, Py si Pz pe axele de coordonate se poate scrie: Pv= P''(I +Py]+Pzk. Valorile lui Px, Py si Pz pot fi exprimate n functie de tensiunile ce lucreaza pe fetele tetraedrului elementar si de cosinusurile directoare ale sectiunii n care actioneaza vectorul tensiune P, scriind ecuatiile de echilibru ale elementului de volum. 116 Ecuatia de proiectii pe axa x: = eY MAC + r MAC + r MAB. . x yx zx Exprimnd ariile fetelor perpendiculare ale tetraedrului n functie de aria sectiunii AEC si normala acesteia la care se mai adauga si ecuatiile de proiectii pa axa y si z se obtine: Px=/eY +l1lr +nr . x yx zx py=/r +l1leY +nr (8.4) xy y zy P. = lr +111 r +neY xz yz z Se observa ca aceste componente depind numai de componentele tensorului parametrii directori ai sectiunii. Relatia ( 8.4 ) mai poate fi scrisa: {P} = [Ta] {V} sau Px x
xy Y zy Pz Ci xz yz z m n tensiune si Componenta normala eY V a vectorului P veste proiectia acestui vector pe directia V si are relatia de calcul: eY V= lPx +I1lPy +IlPz (8.5 ) Marimea componentei tangentiale este diferenta geometrica dintre marimea P si componenta eY V . 2+P 2+P 2_(IP +mP +nP )2 y- - X Y z X Y z (8.6 ) S-a aratat astfel ca vectorul tensiune pe orice suprafata plana ce trece prin punctul M( x, y, z ) poate fi exprimat prin componentele tensorului tensiune definit pe trei sectiuni plane reciproc perpendiculare, care trec prin acest punct. Daca planul AEC se considera ca este un plan principal pe care vectorul tensiune, P V ' esttjhormal iar tensiunea tangentiala , r V ' este nuIa, vectorul tensiune poarta denumirea de tensiune principala si P V = eY V = eY p ' :117 In acest caz componentele tensiunii principale CY pe cele trei axe de coordonate P . . Px =ICY P vor fi: 1); = 111 CY p ( 8.7) P. = nCY ~ p Inlocuind componentele P x' Py si Pz date de relatia ( 8.4 ) se obtine: (CY -CY )/+l11r +l1r =0 x p )IX zx r I+(CY - CY )m+nr = O xy y P .ry (8.8 ) r 1+ r m+(CY - CY )//= O xz yz z p Considernd necunoscutele 1, m si n, pentru ca sistemul de ecuatii ( 8.8 ) sa admita solutii diferite de cea banala, este necesar ca determinantul sau principal sa fie nul. (8.9 ) Conditia il = O reprezinta o ecuatie de gradul trei n CY p ca necunoscuta, care se poate scrie sub forma: 3 CY p -/,CY p +1 2 CY p -1 3 =0 unde coeficientii 1], IZ si 13 au expresiile: I,=CY+CY+CY x y z 1,=cycy+cycy+cycy-(r 2+r 2+r 2) - X Y Y z z X xy yz zx CY r rzx x )IX 13 = r CY r :ry y .ry r r CY xz yz z ( 8.10) ( 8.11) ll8 Cele trei radacini ale ecuatiei ( 8. 10 ) reprezinta valorile tensiunilor normale principale ale starii de tensiune si se noteaza n ordine descrescatoare a marimii prin 0"1 (tensiunea principala maxima), 0"2 ( tensiunea principala intermediara) si (}3 (tensiunea principala minima ). Aceste tensiuni depind numai de solicitarea corpului si nu de sistemul de coordonate la care se raporteaza. Rezulta ca nici coeficientii II, 12 si 13 din ecuatia ( 8.10 ) nu depind de sistemul de coordonate ales si ca urmare se numesc invarianti ai starii de tensiune. Inlocuind pe rnd cele trei valori ale tensiunilor principale 0"1> 0"2 > 0"3 n sistemul ( 8.8 ) se obtin trei serii de cte doua ecuatii independente cu trei necunoscute ( 1, m, n). Adaugnd la fiecare serie de ecuatii si relatia de legatura dintre parametrii directori F + m' + n 2 = 1, rezulta trei sisteme de cte trei ecuatii avnd ca necunoscute parametrii directori ai directiilor principale. Fiecare sistem corespunde cte unei tensiuni normale principale, asa nct solutia sa reprezinta cosinusurile directoare ale directiei pe care apare aceasta tensiune. Se obtin astfel solutiile 11' mI si nI pentru directia lui 0"1 ' 1 2 , m 2 si n 2 pentru directia lui 0"2 si 1 3 , m 3 si n 3 pentru directia lui 0"3' Deoarece directiile principale sunt reciproc perpendiculare, sistemul de coordonate se poate alege cu axele paralele cu aceste directii; n acest caz tensiunile tangentiale pe fetele paralelipipedului elementar sunt nule, iar tensorul starii de tensiune poate fi scris sub forma: 0"1 O O TO"= O 0"2 O ( 8.12 ) O O 0"3 Invariantii starii de tensiune capata n acest sistem de coordonate expresiile: 0"1 O O 13 = O 0"2 O (8.13 ) O O 0"3 In_mod similar, fata de un sistem de axe principale se poate defini o suprafata de normala V ( 1, m, n ) n care componenta tangentiala a vectorului sa aiba valoarea maXIma. 119 Componenta normala a vectorului tensiune poate fi definita cu relatia: (J V= P V V= l ~ +171P, +/Ip' n care ~ , P 2 si p, sunt proiectiile vectorului tensiune pe directiile principale. . L Tinnd seama de relatiile ( 8.4 ) si de faptul ca axele de coordonate sunt directii principale (tensiunile tangentiale ce actioneaza pe suprafetele normale la aceste axe sunt nule) se poate scrie: ( 8.14 ) Folosind relatia ( 8.6 ) n care se nlocuiesc componentele ~ ,p' si P, cu valorile corespunzatoare date de relatiile ( 8.4 ) se obtine: ( 8.15 ) In particular sectiunea considerata poate fi paralela cu una din directiile principale (axa 3) n = O ( fig. 8.5. ) si relatia ( 8.15 ) devine: r V 2 = f2m 2 ( a; - (J,)2 sau 'T" a; - a:, . "V= 2 -sm2a 1 , I 3 Fig. 8.5. Sectiunea cu un plan paralel cu axa principala 3. (8.16) 2 Pentru o stare de tensiune data, caracterizata prin valori cunoscute ale tensiunilor normale principale a; si (J, tensiunea tangential a r V variaza cu unghiul a, atingndu- . 1 . ' 1C 31C SI va oarea maxima pentru a ="4 si a = 4' Aceasta rezulta din derivarea relatiei ( 8.16) si egalarea acesteia cu zero. sau (O:, - a:,) cos2 a = O din care rezulta a = 1C si a = 31C - 44' 120 Valoarea maxima a tensiunii tangentiale este 7" =7"=+0;-0", "1' "3 - 2 ( 8.17 ) Indicele utilizat pentru r indica directia principala cu care este paralela sectiunea considerata ( n = O ). Rezulta ca pe o sectiune plana, paralela cu una din directiile principale, apar tensiuni tangentiale maxime ca marime atunci cnd planul de sectiune bisecteaza interior sau exterior unghiul diedru format de planele de coordonate care se intersecteaza dupa directia principala considerata, aceste tensiuni se numesc tensiuni tangentiale principale si sunt egale cu semidiferenta tensiunilor normale principale care actioneaza pe planele principale bisectate. Se observa ca 1'; + r, + T, = O. Planele n care apar aceste tensiuni tangentiale principale sunt puse n evidenta pe cuburile elementare, raportate la directiile principale, prezentate n figura 8.6. 2 2. 2 3 Fig. 8.6. Schemele planelor pe care actioneaza tensiunile tangentiale principale. Daca tensiunile normale principale ndeplinesc conditia CT. > CT. > CT. atunci 1 2 3' tensiunea tangentiala maxima cu valoarea cea mai mare dintre cele trei perechi va fi: 7" T. O; - CJ, "max = "= + ---'----"- - 2 ( 8.18 ) Tensiunea tangentiala maxima r, prezinta importanta pentru definirea conditiilor de plasticitate. 1.21. 8.3. TENSIUNI OCTAEDRICE In teoria deformatiilor plastice o importanta deosebita o prezinta componentele vectorului tensiune pe o sectiune egal nclinata fata de directiile principale ale starii de tensiune. Reprezentnd aceste sectiuni n cele opt cadrane ale sistemului principal de coordonate se obtine un octaedru, de unde si numele componentelor mentionate mai sus de tensiuni octaedrice. Deoarece o fata a octaedrului este egal nclinata fata de axele de coordonate ( fig. 8.7. ), parametrii directori ai normalei ei sunt egali si au valoarea: 1 l=m=II= J3' Pe o suprafata nclinata, componenta normala a vectorului tensiune va avea relatia de calcul data de expresia ( 8.5 ) CJ" V= 1Px +mpy +IIPz n care Pz = P, = IICJ", sau CJ" V = f2 a; + 111 2 CJ"2 + 11 2 CJ", . Pe suprafata unui octaedru (8.19 ) 3 Fig. 8.7. Octaedrul si tensiunile de pe suprafata octaedrica. Tensiunea tangential a pe o suprafata nclinata are relatia de calcul data de expresia (8.15 ): 122 Pe suprafata unui octaedru aceasta capata forma: ( 8.20) Se constata ca tensiunea normala octaedrica, C5 u este egala cu media aritmetica a tensiunilor normale principale, adica reprezinta componenta hidrostatica a starii de tensiune ( a;, = = CJjl ). Tensiunea tangentiala octaedrica, tinnd seama de relatia ( 8.17 ) mai poate fi scrisa sub forma: (8.21) Fata de un sistem oarecare de coordonate, tensiunea normala octaedrica ramne egala cu tensiunea hidrostatica (a;, = il ) iar tensiunea tangentiala octaedrica ia forma: 3 Tu sau Tu = + (a:\: - O"y)2+( O"y - O"z )2+( O"z - O"x)2+6( 2+ T yz 2+ Tzx 2) (8.22 ) Se va demonstra ulterior ca tensiunea tangentiala octaedrica este direct proportionala cu energia specifica modificatoare, nmagazinata n unitatea de volum. 8.4. ABATEREA MEDIE PATRATICA A TENSIUNE DATE, FATA DE STAREA ECHIAXIALA CEA MAI APROPIATA. UNEI DE STARI DE TENSIUNE In teoria plasticitatii, la studierea conditiilor de apantle si dezvoltare a deformatiilor plastice ocupa un rol esential principiul imposibilitatii aparitiei lor n cazul unei stari de tensiune echiaxiala uniforme a; = a; = a; = O" de orice intensitate. Acest principiu este justificat de faptul ca n cazul starii echiaxiale nu exista tensiuni tangentiale pe nici o fata a elementului de volum infinit de mic si deformarea materialului are loc fara forfecare. In aceasta situatie este evident ca posibilitatea aparitiei deformatiilor plastice ale materialului trebuie sa fie determinata de valoarea abaterii starii de tensiune respective fata de starea de tensiune echiaxiala. Aceasta abatere poate fi car,!-cterizata prin media patratelor diferentelor dintre tensiunile principale ale celor doua stari de tensiune considerate astfel: (8.23 ) 12) n care: a;, a;, a; sunt tensiunile principale ale unei stari de tensiune; CY este o tensiune echiaxiala oarecare. Sa determinam din relatia 8.23. valoarea lui CY pentru care abaterea medie patratica este minima. Valoarea corespunzatoare a lui CY reprezinta starea de tensiune echiaxiala cea mai apropiata de starea de tensiune data. Prin derivarea relatiei{8.23) si egalarea cu O a acesteia se obtine: d/1 2 --=-(3CY-(a:,+CY,+a: 3 ) =0 dCY 3 - 1 cy=-(a;+O":,+a;)=a;=cy 3 - /Il (8.24 ) (8.25 ) Derivata a doua a expresiei ( 8.24 ) este pozitiva si prin urmare CY= a; corespunde unui minim al expresiei ( 8.23 ). Cu alte cuvinte, valoarea lui CY determina starea de tensiune echiaxiala cea mai apropiata. Substituind aceasta valoare a lui CY n relatia C 8.23 ) se obtine urmatoarea valoare a abaterii medii patratice minime: ( 8.26 ) Aceasta marime poate fi folosita n teoria plasticitatii drept criteriu al aparitiei si dezvoltarii starii plastice n punctul considerat al corpului deformat. De asemenea valoarea minima a abaterii medii aritmetice /1 a a unei stari de tensiune date, fata de starea de tensiune triaxiala egala cea mai apropiata este proportionala cu valoarea tensiunii tangentiale maxime n punctul considerat. Daca se noteaza /1 a cu relatia: ( 8.27) n care CY este tensiunea principala a unei stari de tensiune echiaxiala oarecare Si a; ~ a; ~ a; o stare de tensiune data. Valoarea minima a lui /1 a se obtine pentru CY= CY 2 Sa presupunem de exemplu ca a; < CY< a; (a; - O) >0; ca; - O) <O si ca; - O) <O. Prin urmare: la; - 0(= a; - CY; la; - 0(= CY- a; SI 1(7, - 0(= CY- a;. Prin nlocuirea n relatia ( 8.27 ) se obtine: 1 ' /1a = 3[ a; - a; - a; + aJ Valoarea minima a lui /1 a se obtine pentru CY= (7,. In mod analog se arata si pentru a; < CY < a;. 124 Prin urmare, valoarea minima a abaterii medii aritmetice este: (8.28) . 8.5. TENSORUL TENSIUNE. DEVIATORUL SI INVARIANTII DEVIATORULUI TENSIUNE Dupa cum s-a aratat anterior, starea de tensiune ntr-un punct al corpului supus deformarii este caracterizata de trei tensiuni normale si sase tensiuni tangentiale egale doua cte doua. Ansamblul acestora formeaza un tensor de ordinul doi simetric - tensorul tensiunii - care se scrie sub forma: O:'C Lyx LZX 7'0- = Lxy (}y L2)! (8.29 ) L.'Cz Lyz (}z Daca starea de tensiune este data prin tensiunile principale a;, ()" 0;, tensorul tensiunii se simplifica, avnd forma: (}1 O O 7'cr= O (}2 O (8.30) O O (}3 Cnd asupra punctului material actioneaza o stare de tensiune caracterizata de tensiuni principale egale ntre ele ( a; = a; = O; = ()) pe orice suprafata nclinat a fata de axele de coordonate va actiona numai o tensiune normala (), tensiunile tangentiale fiind nule. Tensorul tensiune corespunzator acestui caz se numeste tensor sferic al tensiunii: () O ~ T(r' = O () O O O ( 8.31 ) Tensorul sferic corespunde starii de tensiune prin care se poate realiza schimbarea volumului corpului supus deformarii, fara schimbarea formei sale .. Un exemplu practic de defortnare sub o stare de tensiune caracterizata printr-un tensor sferic este introducerea unui corp de forma sferica ntr-un lichid ce se afla sub presiune. In toate punctele de pe suprafata exterioara a corpului sferic vor actiona forte care dau tensiuni egale cu presiunea la care se gaseste lichidul. 125 Daca asupra corpului sferic aflat sub presiune hidrostatica se actioneaza si n sensul comprimarii sale ,ntre doua suprafete paralele, corpul sferic se va transforma n elipsoid. In felul acesta, starea de tensiune sub care se afla corpul permite att schimbarea volumului ( prin presiune hidrostatica ) ct si schimbarea formei sale ( prin tensiunile de comprimare suplimentare), Aceasta stare de tensiune prin care se poate schimba forma corpului se exprima printr-un tensor ce poarta numele de deviator al tensiunii: 11 - T - T o ( 8.32 ) u- u u Altfel spus, o stare de tensiune definita prin trei tensiuni normale si sase tensiuni tangentiale egale doua cte doua se poate descompune ntr-o componenta sferica T u o si o noua stare de tensiune caracterizata de 11 u. Tensorul ce actioneaza n cazul starii de tensiuni sferice fiind tensiunea medie aritmetica a tensiunilor normale ( sau tensiune octaedrica ) ce defineste starea de tensiune: ( 8.33 ) rezulta deci ca o stare de tensiune n general, poate fi exprimata astfel: O"X Tyx Tzx O" O O O"x - O" Tyx Tzx /Il /Il T xy O"y T zy O O" O + -Z:yY O"y - O" T zy (8.34) /Il /Il T xz T yz O"Z O O O" T xz T yz 0". - O" m ~ /Il G i - ~ I ~ ~ (Drr) Fig. 8.8. Reprezentarea grafica a deviatorului starii de tensiune. Tensorul nou obtinut prin scaderea din tensorul initial a tensorului sferic este tensorul deviator exprimat grafic n figura 8.8 .. In mod similar cu invariantii starii de tensiune ( 11, 12, 13 ) definiti prin relatiile (8.11) se definesc si invariantii deviatorului de tensiune: d 1, = ( O"x - O"/Il) + ( O"y - o;n) + ( O"Z - O"/Il) d . 1, = ( O"x - 0;/1)( O"y - 0;/1) + ( O"y - 0;/1)( o"z - O"/Il) + ( O"Z - O"/Il)( o"x - o;n)- _(T xy 2+ T yz 2+ T ZX 2) 126 o:'C - Oin r yx r ::x l,d = r:y: y O"y - Oin r zy (8.35 ) r xz r yz o"z - Oin Daca axele la care se raporteaza corpul coincid cu axele principale relatiile ( 8.35 ) capata forma: 11d = (O"I - Oin)+( 0"2 - Oin) +( 0"3 - Oin) = 11 - 30in (8.36) doilea In teoria matematica a plasticitatii se foloseste mult cel de-al invariant al d l' "1 1 d eVlatoru Ul tenSIUnI or 2 . Acesta poate fi considerat ca o generalizare matematica a caracteristicilor starii de tensiune ntr -un punct al unui corp deoarece patratul tensiunilor tangentiale octaedrice r;, patratul valorii medii a tensiunilor tangentiale din jurul unui punct si abaterea medie patratica minima, Ll min ', sunt proportionale cu cel de-al doilea invariant al deviatorului tensiunilor. Astfel, expresia lui 1 2 d din relatiile ( 8.35 ) prin transformare, tinnd seama ca: devine: 1/ = ~ ( ( o:'C - O"y)2+( O"y - O"z)2+{ O"z - o:'C )2+6( r xy 2+ r yz 2+ rzx 2)) (8.37) Intr-un sistem de coordonate avnd drept axe directiile principale, cel de-al doilea invariant obtine forma: ( 8.38 ) Comparnd relatia ( 8.38 ) cu expresia lui rO' (relatia 8.20 ), cu r m 2 si Ll min (relatia 8.26 ) toate acestea sunt proportionale cu 127 In teoria plastici tatii o importanta deosebita o are marimea denumita intensitatea tensiunilor care se noteaza cu Oj; aceasta marime este proportionala cu radacina patrata din cel de-al doilea invariant al deviatorului tensiunilor: Oj= ~ 3 1 / = Jz (O"x - O"y)2 + (O"y - O"z)2+(O"z - O"x)2+6( Txy 2+ T yz 2+ T zx 2) (8.39) Este evident ca daca luam drept axe de coordonate directiile tensiunilor principale (relatia 8.39 ) capata forma: (8.40) 8.6. STAREA PLANA DE TENSIUNE. o stare de tensiune caracterizata de lipsa tensiunilor paralele cu o axa de coordonate poarta denumirea de stare plana de tensiune. Daca axa pe care nu apar componente ale starii de tensiune este axa z, atunci tensiunile O" , T si T de pe fata z xz zy paralelipipedului sunt nule. Conform principiului dualitatii tensiunilor tangentiale sunt nule si tensiunile T si T . Starea de tensiune ramne caracterizata numai de tensiunile O" O" si T xy xz zy x' y . continute ntr-un plan perpendicular pe axa z (fig. 8.9. ). x. o Fig. 8.9. Starea plana de tensiune. Tensorul tensiune ( 8.3 ) se reduce n acest caz la un tensor de ordinul unu: ( 8.41 ) 128 Componentele vectorului tensiune n acest caz se determina din particularizarea relatiilor ( 8.4 ), astfel: Px=lo- +1117: . x yx Py =17: +mo- :IJI y Tensiunea normala la sectiunea considerata O-v se obtine din proiectia vectorului tensiune Pv pe directia V: O-v= Pv V= W'C + 111Py. Marimea tensiunii 7: v se obtine mai simplu proiectnd componentele Px si Py pe planul sectiunii si rezulta: relatii: 7: v = mp''C -Il} Exprimnd parametrii directori I si m n functie de unghiul a., se obtin urmatoarele 1\ = o-x cosa+ 7:)"JI sin a Py = o-y sin a+ 7: xy cosa o-x + 0j, o-x - o-y - ~ - - " ' - - +' cos2 a + 7:xy sin 2 a 2 2 " ( 8.42 ) ( 8.43 ) Procednd ca si la starea spatiala de tensiune se obtin tensiunile normale principale si tensiunile tangentiale principale: (8.44) Un caz particular al starii plane de tensiune este forfecarea pura sau tractiunea - compresiunea biaxiala. F orfecarea pura este starea 'plana de tensiune la care sunt nule toate tensiunile normale ( fig. 8.10). 129 lG "i <:; :t'
""J 1<' M OI ~ z . \li C ; : : J ~ ",-=:!L Fig. 8.10. Starea plana de forfecare pura. Tensorul tensiune are n acest caz urmatoarea forma: o Valorile tensiunilor normale principale se determina cu relatia ( 8.44 ) n care CJ'.'C = O"y = O si se obtine: 0;., =Txy ( 8.45 ) Starea de tensiune de forfecare pura este echivalenta cu o stare plana de tensiune n care tensiunile normale principale sunt egale ca marime dar de semne opuse. Componenta sferica a tensorului starii de tensiune este nuIa si deci tensorul sferic este nul, asa nct prin aceasta stare de tensiune nu apare o modificare a volumului corpului. 8.7. ECUATIILE DIFERENTIALE DE ECHILIBRU. Se prezinta ecuatiile diferentiale de echilibru a elementului de volum, n coordonate carteziene, cilindrice sau sferice, coordonate ce se aleg n functie de operatia tehnologica de deformare plastica. In coordonate carteziene. Considernd n volum elementar de forma paralelipipedica de dimensiuni dx, dy, dz, tensiunile de pe suprafetele paralelipipedului se vor deosebi ntre ele prin marimi egale cu diferentialele partiale ale componentelor lor (fig. 8.11. ) Considernd elementul n echilibru si neglijnd fortele de inertie proprii, suma fortelor care actioneaza pe fiecare directie este nula: 1)0 Scriind n mod asemanator ecuatiile de echilibru si pe directiile y si z, reducnd termenii asemenea si mpartind la dx, dy, dz se obtin ecuatiile: acr x Ot xy Ut" xz --+--+--=0 (]x Uy z Ut" yx acr y Ut" yz --+--+--=0 ax Uy z Ot zx Ot zy [}(Jz --+--+--=0 dx Uy z (8.46) Ecuatiile ( 8.46.) mai poarta denumirea de ecuatiile Cauchy n coordonate carteziene. !J Fig. 8.11. Echilibrul unui element de volum n coordonate carteziene. de;;, . 0;.+ f:dy '1 r: ~ J .. Fig. 8.12. Echilibrul unui element de volum n coordonate cilindrice. In coordonate cilindrice. 131 Considernd un element de volum situat ntr-un corp cilindric, raportat la un sistem de coordonate cilindrice p, e si z ( fig.8.12.), suma proiectiilor fortelor ce actioneaza pe directia p va fi: .. ., . d8 d8 In aceasta ecuatIe se consIdera pentru cazul elementulUI de volum studIat SIn ""2'" ""2 . Dupa unele transformari se ajunge la forma ecuatiei de echilibru pe axa p , la care se adauga ecuatiile pentru axele e si z, deduse n mod analog: acr ar a1: p 1 p8 'zp 1 -+---+--+-(c> -a )=0 appa8 az pp 8 (8.47) 1)2 Ecuatiile de echilibru ale elementului de volum n coordonate cilindrice se pot utiliza n studiul analitic al problemelor de plastici tate, ndeosebi la prelucrarea prin deformare a pieselor care au forme de revolutie n raport cu o axa. Astfel se poate obtine o simplificare a relatiilor de calcul. In cazul n care starea de solicitare este axial simetrica ( e z = pe = o ) ecuatiile ( 8.47 ) se pot scrie sub o forma mai simpla si anume: ()(J ar p zp 1 -+--+-(Ci -Ci: )=0 ap az ppe ar ()(J zp z zp --+--+--=0 ap az p (8.48) Pentru problemele de solicitare plana, sistemul de coordonate cilindrice se transforma ntr-un sistem de coordonate polare, n care ecuatiile ( 8.47 ) se scriu sub forma: ()(Jp 1 ar pe 1 -+---+-(Ci -Ci: )=0 appae pp e ar ()(J pe 1 e 2 - - + - - - + - = o ap paS p ep ( 8.49 ) In cazul unei stari plane de tensiune, axial simetrice ( '['pe = o ) relatiile ( 8.49 ) se scriu ntr-o singura ecuatie astfel: ( 8.50 ) Cip si Ci e fiind n acest caz tensiuni principale. In coordonate sferice. In cazul unor probleme spatiale simetrice, starea de tensiune se poate studia cel mai comod n coordonate sferice. In acest sistem de referinta, pozitia unui punct oarecare, este data de raza p si de cele doua unghiuri e si rp ( fig. 8.13. ). z CI a' Fig. 8.13. Sistemul de coordonate sferice Ca si ncazul anterior, se scriu ecuatiile de echilibru n coordonate sferice sub forma: ( 8.51 ) ar 1 are 1 acr 1 _!:...P(LP + ---Ql + Ql + - (3't + 2't ctge) = o ap p cE psine a<p p PQl e(p Pentru cazul solicitarii rudal simetrice (cnd T e = T = Te = o ) sistemul de p prp rp ecuatii ( 8.51 ) se scrie: (8.52 ) cr p SI cre fiind n acest caz tensiuni principale. l34 8.8. SCHEMELE STARILOR DE TENSIUNE. Prezentarea grafica prin tensiuni principale a unei stari de tensiune ntr-un punct, porta numele de schema a starii de tensiune. In general, n timpul procesului de deformare plastica are loc nu numai o schimbare a valorilor tensiunilor aplicate n infinitatea punctelor materiale ale corpului ci si semnul si directia acestor tensiuni. Insa n mai multe cazuri se poate admite ca schema tensiunilor principale este aceeasi pentru toate punctele materiale ale corpului si caracterizeaza starea de tensiune a ntregului corp supus deformarii prin presiune. Cnd toate tensiunile principale sunt diferite de zero apare o stare de tensiune spatiala, care poate fi de patru tipuri. Cnd una dintre tensiunile principale este nuIa, iar celelalte diferite de zero, apare o stare de tensiune plana, care poate fi de trei tipuri. De asemenea, cnd doua dintre tensiunile principale sunt nule, va apare o stare liniara, care la rndul ei poate fi de doua tipuri. Deci se ntlnesc noua tipuri de scheme ale starilor de tensiune prezentate n tabelul 8.1. si figura 8.14. Tabelul 8 1 Caracterizarea schemelor starii de tensiune .. al - + - - + - - - + a2 O O - + + - - + + a3 O O O O O - + + + Simbolul schemei LI L2 Pl P2 P3 SI S2 S3 S4 Tipul schemei Liniara Plana Spatiala Fig. 8.14. Reprezentarea grafica a schemelor starii de tensiune. 135 Din examinarea tabelului 8.1. se constata ca schemele starii de tensiune se pot mparti si n alte doua grupe mari n functie de semnul pe care l au tensiunile principale: - scheme de tensiune cu acelasi semn al tensiunilor principale: . - scheme de tensiune cu tensiunile principale negative: LI, P 1, SI. - scheme de tensiune cu tensiunile principale pozitive: L2, P3, S4. - scheme de tensiune cu semne diferite ale tensiunilor principale: P2, S2, S3. Schemele de tensiune liniare se ntlnesc mai rar n cadrul proceselor de prelucrare prin deformare plastica. Totusi, n anumite conditii, pot apare si scheme Iiniare ale starii de tensiune. Astfel, la deformarea prin ntindere a lungime mult mai mare dect dimensiunile sectiunii transversale ( ntinderea srmelor de exemplu ) apare schema de tensiune L2. Schema de tensiune L2 apare si cnd se supune o proba ncercarii la tractiune n domeniul de tensiuni care nu produc aparitia gtuirii probei. De asemenea schema de tensiune L2 mai apare la ndreptarea tablelor si benzilor pe masini cu role ct si zonal la ambutisarea tablelor ( fig.8.15. zona B ). In ceea ce priveste schema de tensiune LI ( comprimare uniaxiala ), aceasta poate apare n corpul supus deformarii n doua cazuri: - la comprimarea unei epruvete n lipsa frecarii pe suprafetele de contact cu sculele de deformare ( caz teoretic ). - la comprimarea unei epruvete cu ajutorul unor scule conice ( fig.8.16. ) la care unghiul conurilor ( a. ) este egal cu unghiul de frecare rp= n care Il este coeficientul de frecare pe suprafetele de contact dintre epruveta si sculele de deformare. Fig. 8 .15. Schemele de tensiune ce apar n diferite zone ale unui semifabricat ambutisat Fig.8.16. Comprimarea unei epruvete prin schema de tensiune L1 folosind .scule conice. 1)6 In acest caz, egalitatea dintre a si rp conduce la anularea efectului frecarii pe suprafetele de contact. Pentru starea de tensiune plana, se dau urmatoarele exemple practice: - schema de tensiune P 1 ( comprimare biaxiala ), apare n cazul comprimarii unei epruvete paralelipipedice ntre doua scule n forma de pana, la care de asemenea, unghiurile penelor a sunt egale cu unghiul de frecare <p. In acest caz, deformarea trebuie sa se efectueze ntr-un dispozitiv care sa asigure sprijinirea laterala a epruvetei (fig.8.17.) . In felul acesta tensiunea pe directia z este data de forta de deformare ( F ), tensiunea pe directia x este data de reactiunea dispozitivului la presiunea exercitata de corpul deformat pe peretii acestuia, iar pe directia y tensiunea va fi nuia ca urmare a anularii efectului frecarii. Aceeasi stare de tensiune P 1 se poate realiza si prin comprimarea probei paralelipipedice n lipsa dispozitivului de sprijinire laterala, dar n acest caz tensiunea pe directia x este mult mai mica dect n cazul studiat anterior, deoarece aceasta se datoreste numai fortelor de frecare de pe suprafetele de contact care se opun deformarii pe directia x. Schema plana de tractiune biaxiala P3 cu o oarecare aproximatie se poate admite ca apare n peretii recipientilor aflati sub presiune ridicata. In acest caz, daca se studiaza o portiune oarecare din peretele recipientului, aceasta va fi solicitata la tractiune pe ntreg conturul ei ( figura 8.18. ), ceea ce da nastere la tensiuni principale doar pe directiile x si y. Aproximatia se datoreste faptului ca pe directia z presiunii din recipient i se opune presiunea atmosferica, aparnd astfel si pe aceasta directie o tensiune. Diferenta mare dintre presiunea din recipient si presiunea atmosferica va da nastere unei tensiuni cu o valoare neglijabila n comparatie cu valorile tensiunilor ce apar n planul xOy. Realizarea practica a schemei P2 se cunoaste numaipentru.un singur caz teoretic. Acesta consta n comprimarea unei ,probe de forma celei prezentate n figura 8.19. Tensiunea a din zona nclinata aprobei ( produsa de forta de deformare) se descompune n doua componente, din care a z cu actiune de comprimare, iar ax cu actiune de tractiune a punctului material. -v: "', ~ . , I 137 , I' f.::::-+ - ti' I AI _--./ I 7\ I""'--h'r . _.,..U.. ._.- o O r-..c- I . /..,:y.1 I ..... / I .J- ' 1 _,..J .... .,.,. .... .-.... Fig. 8.17. Comprimarea unei epruvete prin schema de tensiune P 1. /1 I "j , Fig.8.18. Realizarea schemei de tensiune P3 ntr-o zona a peretelui unui recipient aflat sub presiune. x /..<, 01 . " \ '}'- '-'- "y' /. ,/,,, . I " / J..----- Fig. 8.19. Realizarea schemei de tensiune P2 (caz teoretic). Pentru schemele de tensiune spatiale exemplele practice sunt foarte multe, avnd n vedere ca marea majoritate a proceselor de deformare plastica se realizeaza prin stari de tensiune spatiale. Astfel, schema de tensiune cu comprimare triaxiala ( SI) se ntlneste n procesele de deformare plastica prin refulare, laminare si extruziune. In cazul refularii ( comprimare ntre doua suprafete plane sau profilate ) tensiunea principala al este data de forta de deformare, iar tensiunile a z si a 3 n planul transversal al corpului deformat sunt date de catre fortele de frecare Ff de pe suprafetele de contact, forte ce se opun deformarii ( figura.8.20). Acelasi mod de aparitie a tensiunilor se ntlneste si n procesul de laminare, unde deformarea poate fi asimilata cu o succesiune de comprimari din aproape n aproape pe lungimea zonei de contact dintre laminat si cilindri. Astfel, tensiunea principala al este 138 data de forta de laminare ( F ) iar tensiunile 0"2 si 0"3 sunt date de fortele de frecare pe directia transversala ( Ft ) si respectiv longitudinala ( FI ), care se opun deformarii (figura 8.21. ). Fig. 8.20. Realizarea schemei de tensiune SIla refularea unui corp cilindric. Fig. 8.21. Realizarea schemei de tensiune SI la procesul de laminare. La procesul de deformare prin extruziune, comprimarea triaxiala se realizeaza n zona de deformare ( din interiorul orificiului calibrat) sub actiunea fortei de extrudare ( F ) n directie axiala, care da nastere tensiunii principale 0"1 si a fortelor de reactiune date de peretii orificiului calibrat n plan transversal, care produc tensiunile principale 0"2 si 0"3 ( fig. 8.22 ). In toate aceste exemple simbolizarea folosita pentru tensiuni, corespunde acceptiunii generale conform careia 0"1 > 0"2 > 0"3' Fig. 8.22. Realizarea schemei de tensiune SI la procesul de extruziune. I't' u 7 I tr::-rQ Fig. 8.23. Realizarea schemei de tensiune S2 la procesul de trefilare - tragere. 1?h 139 Schema de tensiune cu comprimare pe doua directii a axelor de coordonate si tractiune pe cea de-a treia ( S2 ) se ntlneste la: - trefilarea si tragerea srmelor si barelor, la care tensiunea principala 0"1 (de tractiune) este data de forta de tragere ( F ), iar tensiunile 0"2 si 0"3 ( de comprimare ), ca si la extruziune sunt date de catre fortele de reactiune ale orificiului calibrat la apasarea pe care o primeste din partea materialului supus deformarii ( fig. 8.23. ). - laminarea cu tractiune n laminat, practicata n special la fabricarea tablelor si benzilor la rece, unde pe directia longitudinala aplicndu-se o forta de tragere, tensiunea 0"3 de la laminarea conventionala si schimba semnul devenind pozitiva n timp ce tensiunile celelalte ramn neschimbate ( negative ). Schema de tensiune cu tractiune pe doua directii si comprimare pe cea de-a treia directie a axelor de coordonate ( S3 ) se ntlneste zonal tot n procesul de ambutisare a tablelor (fig. 8.1S.zona C). . Ultima schema de tensiune spatiala ( S4 ) cu tractiune triaxiala se ntlneste n cazul epruvetelor supuse ncercarii de tractiune dupa aparitia gtuirii. In zona gtuirii, forta ce produce solicitarea la tractiune a probei da nastere la o tensiune nclinata fata de directia fortei, care se descompune pe cele trei directii ale axelor de coordonate n tensiunile principale 0"1,cr 2 si cr 3 ce actioneaza n punctul material de concurenta al axelor de coordonate. In legatura cu existenta celor noua scheme ale starii de tensiune se subliniaza ca indiferent de tipul schemei de tensiune, caracterul acesteia nu se va schimba daca se schimba directia tensiunilor principale cu conditia nsa a se mentine numarul si sensul acestora corespunzator unei anumite scheme de tensiuni. Pentru exemplificare n figura 8.24. se prezinta schema de tensiune S2 n toate variantele ei posibile. @
,
, " U, If, Uz 2t , A, A-, )" .
@
ji" . 13
i,ki\ r::: If.
. cs", t -:> k, /uz . " .. ' /o, Fig. 8.24. Variantele posibile ale schemei de tensiune S2. 140 9. STAREA DE DEFORMARE IN PROCESELE DE PRELUCRARE PRIN DEFORMARE PLASTICA. 9.1. STAREA DE DEFORMARE NTR-UN PUNCT AL CORPULUI SUPUS DE FORMARII. Prin starea de defonnare a unui corp supus actiunii unor forte exterio' re se. exprima fenomenele geometrice ale procesului, determinndu-se criteriile care caracterizeaza schimbarea formei corpului n timpul defonnarii sale. In procesele de defonnare plastica, toate punctele unui corp metalic se deplaseaza, schimbndu-si astfel pozitiile lor reciproce. Avnd n vedere neuniformitatea distributiei fortelor pe suprafata corpului supus defonnarii, ct si neunifonnitatea compozitiei chimice, a structurii si temperaturii sale, defonnatiile nu vor fi aceleasi in toate punctele corpului. Pentru a se asigura totusi studierea proceselor de defonnare in conditii izotrope se recurge, ca si n cazul starii de tensiune la studiul deformatiilor volumelor elementare infinit mici. Pentru ca defonnarea sa fie compatibila din punct de vedere geometric, este necesar sa nu existe doua particule care sa ocupe acelasi loc n spatiu si de asemenea sa nu se produca spatii goale n interiorul corpului. Pentru satisfacerea acestor cerinte componentele deplasarilor pe cele trei directii ale axelor de coordonate trebuie sa varieze continuu de la un punct la altul al corpului. Se considera un corp solid raportat la un sistem triortogonal de axe Oxyz, un punct curent al acestuia M, fiind detenninat de vectorul de pozitie r ( fig. 9.1.). Acestui corp i se aplica un sistem echilibrat de forte Fl, F2, F3 .... Fn care nu modifica cinematic pozitia corpului, acesta se defonneaza, punctele sale materiale ocupnd alte pozitii. z o x Fig.9.1. Schimbarea pozitiei punctelor materiale ale unui corp supus defonnarii plastice. Punctul M, considerat mai sus, ocupa n starea defonnata o noua pozitie M', de vector. de pozitie r'. Vectorul li = f' -r se numeste vectorul deplasare al punctului curent M. U = ul+vj+wk unde u, v, w reprezinta componentele vectorului deplasare U=f ( x,y,z ). . In acelasi corp daca se considera initial doua puncte oarecare M si N, aflate la distanta I unul de altul, dupa deformare, punctele considerate ocupa pozitiile M' si N', distanta dintre ele fiind notata cu 1'. Diferenta dintre distanta l' si distanta l se numeste lungire sau scurtare, dupa cum L'.I este pozitiva sau negativa. L'.I = l' - I ( 9.1 ) Raportul dintre variatia de lungime L'.I si lungimea 1 poarta numele de lungire sau scurtare specifica medie, C ,ntre punctele M si N. 111 C = M (9.2) 111 I Limita acestui raport atunci cnd distanta initiala dintre puncte tinde la zero se numeste lungire sau scurtare specifica n punctul M, pe directia MN. Marimea C poate fi definita si pe directiile axelor de referinta, obtinndu-se deformatiile c ,c si c . x y z In procesul deformarii corpul capata nu numai deformatii liniare cum sunt definite cele de mai sus, ci si deformatii unghiulare. Pentru definirea lor se considera un unghi oarecare a facut de doua segmente MN si ML, care n urma deformarii se modifica, devenind a '. Diferenta L1 a ntre valoarea initiala si cea finala a acestui unghi se numeste 111 lunecare medie. L'.U =U-U' (9.3) m Limita acestei diferente cnd punctele L si N tind spre M poarta numele de lunecare: (9.4 ) Se defineste lunecarea specifica, notata de obicei prin y, ca fiind lunecarea unui unghi drepl. Conform relatiei ( 9.4 )ea este pozitiva atunci cnd prin deformare unghiul drept scade si negativa n caz contrar. Lunecarea specifica y se identifica prin doi indici, ce reprezinta directiile initiale care formeaza unghiul drept. Conform relatiei ( 9.4 ) ea este pozitiva atunci cnd prin deformare unghiul drept scade si negativa n caz contrar. Lunecarea specifica y se identifica prin doi indici, ce reprezinta directiile initiale care formeaza unghi drept. Astfel, lunecarile specifice care apar ntr-un punct oarecare al corpului ntre trei directii paralele cu axele sistemului de referinta se noteaza cu r xy, r yz si r zx. Daca se considera n corpul deformat un paralelipiped elementar de laturi dx, dy si dz, avnd unul din vrfuri n M(x, y, z), n urma deformarii corpului punctul M se deplaseaza ntr-o noua pozitie M' ( x+u, y+v, z+w ) iar paralelipipedul se deformeaza, modificndu-si att laturile ct si unghiurile drepte. Modificarile dimensionale ale laturilor se apreciaza prin lungirile specifice llJ2 Cy si Cz pe directiile de coordonate: c,=l:J.dy; Ez=l:J.dz } dy dz iar variatiile unghiurilor drepte prin lunecarile specifice r xy, ryz SI rzx z -- Q' " Ib Fig. 9.2. Reprezentarea detbrmarii "intr-un punct n planul xOy. (9.5 ) Relatia dintre componentele deformatiei si componentele deplasarii se poate obtine scriind legatura dintre deplasarile punctelor N, P si Q si deplasarea punctului M si dezvoltarea n serie Taylor a expresiei deplasarilor U, V si W n vecinatatea punctului M cu neglijarea infinitiilor mici astfel: au au au U(x + dx, y + dy, z+ dz) = U(x, y, z) + -;::-dx +-;-dy -I--dz . (Jy az av av av V(x+dx,y+dy,z+dz) = V(x,y,z)+ ax dx+ ay dy+ az dz (9.6 ) aw aw aw W(x+dx,y+dy,z+dz)=W(x,y,z)+ ax dx+ ay dy+ az dz Tinnd seama de pozitiile particulare ale punctelor N, P si Q fata de M ( pentru N, dy = dz =0, pentru P, dx = dz = O si pentru Q, dx = dy = O ) din relatiile ( 9.6 ) rezulta deplasarile lor: au UN =U+-dx ax av VN=V+-dx ax aw WN=W+-dx ax au U =U+-dy p ay av V p =V+-dy ay aw Wp=W+-dy ay au Uo=U+-dz az av Vo=V+-dz
Wo=W+-dz az (9.7 ) l.lf 3 Lungirile muchiilor MN = dx, MP = dy si MQ = dz pe directiile axelor x, y si z se obtin din relatiile: au MX=UN-UM=UN-U= ax dx av My = Vp - V M = Vp - v = ay dy aw b.dz = W o - W M = W o - W = f)z dz Expresiile lungirilor specifice li x , li y si li z rezulta nlocuind valorile lui b.dx, b. dy si b.dz n relatia de definitie a acestora ( 9.5 ): au av Ow 1:: =_.1:: =_.1:: =- x ax' y ay' z f)z (9.8 ) Pentru stabilirea legaturii dintre lunecarile specifice si componenetele deplasarii se considera proiectiile a cte doua muchii ale paralelipipedului elementar, care trec prin punctul M, pe planul de coordonate cu care ele sunt paralele initial. Astfel, daca se noteaza cu a si ~ unghiurile dintre proiectiile A'B' si A'C' si directiile axelor Ox si Oy, lunecarea specifica r ' definita ca variatie a unghiului xy drept BAC este: (9.9 ) In triunghiurile A'B"B' si A'C"C' se pot scrie relatiile: BB' V N - V M tga = A' B" = dx + b.dx In ipoteza deformatiilor mici, lungi riIe specifice li si li sunt mult mai mici x y dect unitatea, iar unghiurile a si ~ sunt si ele foarte .mici nct tangenta poate fi aproximata prin unghi. Astfel, relatia ( 9.9 ) se poate scrie: av au y --+- xY-ax ay Considernd n acelasi mod si proiectiile muchiilor ce trec prin M pe celelalte plane de coordonate se obtin si celelalte relatii diferentiale ntre deformatiile specifice unghiulare si deplasari: DV au DW av au aw ( 9.10) Yxy= Dx + ay; Yyz= ay + Uz; Yzx= Uz + Dx Ecuatiile ( 9.8 ) si ( 9.10 ) poarta lui Cauchy pentru deformatii. . Daca se presupun cunoscute componentele deformatiilor liniare si unghiulare ntr-un punct curent M(x, y, z) al unui corp, definite fata de un sistem ortogonal oarecare 0xyz se poate exprima lungirea specifica fata de o directie oarecare 11/,111,11) precum si lunecarea specifica dintre aceasta directie si o alta directie ____ ____ Fig. 9.3. Deformarea distantei dintre. doua puncte infinit apropiate ale unUl corp deformat plastic. In acest scop, se considera n solidul deformat doua puncte infinit vecine, aflate pe directia v(1, 111, 11) , M( x, y, z) si R ( x+dx, y+dy, z+dz) ( fig. 9.3 ). In urma deformatiei, punctul M trece n M' capatnd deplasarile u,v si w paralele cu axele de coordonate, iar punctul R trece n R', deplasndu-se pe axe cu UR,vR si W;,. Marimile acestor deplasari se obtin cu relatiile ( 9.6 ). Lungirea specifica c pe v directia MR se calculeaza cu relatia: d's-ds Ev= ds (d's-ds)(d's+ds) '" d'S2-ds 2 =2(d'S2 -1J ds(d's+ds) 2ds 2 2lds 2 Scriind marimile lui d's si ds n functie de proiectiile lor pe axele de coordonate, tinnd seama de relatiile (9.6), (9.8) si (9.10) se obtine: c v = PC x +1I1 2 Cy +1I'C z +1111 r xy +1I1n ryz +lIlrzx (9.11 ) Pentru determinarea lunecarii specifice dintre directiile perpendiculare V si VI' r se scrie conditia de ortogonalitate dintre acestia VV 1 = O sau './, +111'/11, +/1'/1, = O. In urma deformatiei, elementele ds si dSI devin d's si d'sl (fig. 9.4. ) formnd ntre ele un unghi dat de relatia: cos(d's d'sl ) = /'.1', +/11"/11', +11"11\ = cost 7r -r ) = sin r "" r 2 VV, VV, VV, /,", ') Fig. 9.4. Lungirea specifica si lunecarea specifica de pe o directie n raport cu alta directie. CaIculnd parametrii directori l' ,1', ,m' ,111', ,11' si 11\ dupa unele transformari si neglijnd infinitii mici se obtine: r)ljl = 2( cx", + C y 1l1/11, + cz/m,) + r xy (/11/, + 1/11,) + ryz (11111, + 11111,) + , + r zx (11/, -/- / 11,) 9.2. DEFORMATII SPECIFICE PRINCIPALE. (9.12 ) Lungimea specifica c si lunecarea specifica r definite cu ajutorul unei l' . Vl'l corectii arbitrare V, depind de parametrii directori 1, ITI, n, ai acestei directii si variaza atunci cnd directia se roteste n jurul acestui punct. Ca si la starea de tensiune, exista, pentru o stare data de solicitare, anumite directii pe care lungi rea specifica atinge valori extreme si ntre care lunecarea specifica este nuIa. Aceste directii poarta numele de directii principale de deformatie iar lungirile specifice corespunzatoare se numesc lungiri specifice principale. Pentru determinarea acestor directii principale se pleaca de la relatia: CII = f2cx -!-//1 2 Cy -!-11 2 C Z -!- Im r xy +/1111 r yz +l1l r zx n care se considera ca c este o lungire specifica principala. 11 c (f2+ liP +112) = f2cx +m 2 cy +11 2 C Z +/111 r xy +lIlIi ryz +l1lr zx unde 1, m si n sunt parametrii necunoscuti ai directiilor principale. Conditia de extremum pentru E este echivalenta cu determinarea solutiei de extremum liber pentru functia: 146 F( 1, m, n ) = P( C", - C ) +1112( Cy - C ) +n 2 ( Cz - C )+1/11 Yxy +11117 Yyz+ IIIYzx Prin egalarea cu zero a derivatelor parti ale ale lui F n raport cu 1, m si n, se obtine sistemul: 2(cx-&)I+II1Yxy+llYn: =0 IYxy +2(c.v - &)111 + "Yzy = O IYxz +111 Yyz +2(cz - &)17 = O ( 9.13 ) Pentru ca sistemul sa admita solutie diferita de solutia banala este necesar ca determinantul principal al sistemului sa fie nul. Ex- E Yxy Yxz 2 2 Ll= Yxy Ey-E Yzy =0 (9.14 ) 2 2 Yxz Yyz Ez-E 2 2 Aceasta conditie reprezinta o ecuatie de gradul trei n E care poate fi pusa sub forma: li' - .f,e> + .foc -.f 3 = O (9.15 ) unde .1 " .1 0 si.l 3 sunt dati de relatiile: .I, =C+C+C x Y z Cx Y ~ y Yxz 2 2 J,= Yxy Cy Yzy ( 9.16 ) 2 2 Yxz Yyz Cz 2 2 Ca si n cazul starii de tensiune, directiile principale de deformatie depind numai de corpul considerat si de sarcinile la care este supus, nedepinznd de alegerea sistemului de referinta, deci coeficientii 11)2 si J3 sunt invarianti si se numesc invariantii starii de deformare. Ecuatia ( 9.15 ) are trei radacini reale care reprezinta lungirile specifice principale, notate prin C ,c si C ; C > C > C . 1 2 3 1 2 3 Pentru determinarea directiilor principale de deformatie se considera doua din ecuatiile sistemului ( 9.13 ) la care se ataseaza relatia de interdependenta a parametrilor 147 directori, I"+m"+n'= 1, obtinndu-se un sistem neomogen de trei ecuatii, n l,m si n necunoscute. Inlocuind pe rnd pe c cu valorile sale C" C, si C, se obtin trei seturi de solutii ale sistemului ',,111, ,17,'/, ,111, ,17, si ',,111 3 ,/13' Aceste solutii reprezinta parametrii directori ai celor trei directii principale de deformatie. In raport cu directiile principale, deformatiile specifice pe o directie oarecare date de relatiile ( 9.11 ) si ( 9.12 ) devin: c v = c/' + c 2 111' + C 3 /1' ( 9.17 ) r vv, = 2( c/', + C,II1I11, + C 3 1111,) Pentru directiile perpendiculare pe planele octaedrice ( planele de egala nclinare, fata de axele principale ) pentru care deformatie specifica liniara: 1 l=m=n=- .fi se obtine urmatoarea 1 J c ll1 = c" ="3(c, + C, + c')=i= C x +c y +c z (9.18) Lunecarile specifice din punctul curent M ( x,y,z ) au valori extreme pe planele ce bisecteaza diedrele principale si sunt determinate de relatiile: r, = (c, - c,); r, = (c, - c,); r, = (&; - c,) (9.19) Pe directiile ntre care apar lunecarile specifice principale apar urmatoarele lungiri specifice: 9.3.TENSORUL DEFORMATIE SI ANALOGIA CU TENSORUL TENSIUNE S-a aratat ca vectorul deplasare U de componente u,v,w poate servi la determinarea deformatiilor liniare cx, c y si C Z SI a celor unghiul are r xy' r yz, r zx, ryx, rzy si r xz ntr-un punct al unui corp deformat. Se observa ca lunecarile specifice se noteaza cu doi indici ca si tensiunile tangentiale. Ordinea de scriere a indicilor este data de directia de rotatie produsa de deplasare: astfel daca o muchie, paralela initial cu axa x se roteste spre axa y, alunecarea se noteaza r ,iar daca prin deformare, muchia paralela initial cu axa y se xy roteste spre axa X, lunecarea specifica se noteaza r . Daca unghiul de rotire al )IX l48 elementului de rotire este acelasi, atunci deformatiile r si r si prin urmare xy yx de tensiune rezultante sunt si ele egale n cele doua cazuri mentionate, deoarece- este usor sa se treaca de la un caz la altul printr-o rotatie rigida, care nu presupune deformatie asa cum se prezinta n figura 9S x x Fig.9S Rotatia rigida a unui element de volum n planul xOy. In felul acesta fiecare lunecare specifica r sau r poate fi considerata xy yx compusa din doua componente egale 1/2 r ,1/2 r . ( 1/2 r. =1/2 r ). :1]1 yx xy yx Din cele prezentate rezulta ca deformarea ntr-un punct al unui corp aflat ntr-o stare de tensiune poate fi determinata prin noua componente: trei deformatii specifice liniare si sase deformatii specifice unghiulare, egale doua cte doua. Aceste noua componente prezentate sub forma unei matrice, poarta numele de tensorul deformatiei: Ex 1 2 ryx 1 2 rzx T e = 1 '2 rxy Ey 1 '2 rzy (9.21 ) 1 '2 rxz 1 '2 ryz Ez Starea de deformare ntr-un punct va fi deci pe deplin determinata daca se cunoaste tensorul deformatiei n punctul respectiv. Proprietatile tensorului deformatiei sunt analoage cu cele ale tensorului tensiune. Fata de un sistem de axe principale de deformare, carora le corespund deformatiile principale li., , E2' E" teniorul deformatiei se prezinta astfel: E, O O O E 2 O ( 9.22 ) O O E, Lipsa deformatiilor unghiulare conduce n cazul deformarii unui cub cu laturile pe directiile principale, la obtinerea unui paralelipiped. '1" 'li! 149 Aplicnd legea constantei volumului la defonnarea unui paralelipiped elementar cu dimensiunile initiale dx,dy si dz, si dimensiunile finale dX+8 x dx, dY+8J'dy; dZ+8,dz rezulta: dv-dv'=dxdydz- dx( 1+ 8.Jdy( 1+ 8,. )dz( 1 + 8,)=0 sau dxdydz=dx(1+8.,)dy(I+8 y )dz(1+8,); de unde: (l + &x)(1 + &y )(1 + &z) = 1 (9.23 ) Rezovnd ecuatia (9.23 ) si neglijnd tennenii infinit mici de ordinul doi si trei, se obtine: &x+&y+&z =0 respectiv: ( 9.24 ) (9.25 ) Deci n cazul deformarii plastice, cu mentinerea constanta a volumului deformat suma defonnatiilor specifice liniare pe cele trei directii principale este egala cu zero. Rezulta ca defonnatia specifica liniara medie este egala cu zero, deci si tensorul specific al defonnatiei va fi tot egal cu zero. &m O 1',," = O &/11 O O O O =0 &/11 (9.26 ) Cunoscndu-se ca = O, va rezulta ca valoarea deviatorului defonnatiei, care caracterizeaza schimbarea fonnei corpului supus defonnarii, este egala cu valoarea tensorului defonnatiei: &, O O &m O O O O
O &, O O &111 O &2-&m O O O &J O O &111 O &J - &111 Deci /::;8 = (9.27) Prin analogia dintre tensorii tensiunilor si ai defonnatiilor exprimati n raport cu directiile principale se poate scrie: 0'. _0;+0;+0; 0- 3 T o - (}.,)2+111 2 17 2 ((}., - 0:)2+17 212(0'. - 0'.)2 1 _ _ 3 1 3 (9.28 ) ro = ~ ~ ( li, -li, f + (li, - li,)2 -1- (li, - li ,
.J T=+o;-o:, 3 2 T - + _0:---,,_-_0:-,,-3 2- 2 T = + o:, - 0", ,- 2 r" = r, = ( li, -li 3 ) ( 9.29 ) (9.30) marime numita intensitatea deformatiilor, atunci deformarea specifica unghiulara din planuloctaedric, ro, mai poate fi exprimata si prin relatia: ( 9.31 ) 9.4. SCHEMELE STARII DE DEFORMARE. Tinnd seama ca la deformarea plastica a corpurilor se considera ca n mod practic volumul acestora nu se modifica, rezulta ca nu pot exista stari de deformare caracterizate de deformatii specifice principale cu acelasi semn, deoarece n acest caz suma acestora nu va mai fi egala cu zero. Rezulta deci, ca ntotdeauna deformatia specifica principala maxima va fi egala cu suma celorlalte deformatii specifice principale. In consecinta, variantele posibile pentru schemele de deformare vor fi analoage celor trei scheme de tensiune caracterizate de tensiuni principale cu semne diferite (P2, S3 si S2 ). ~ I Qchl:ITJO {}If Fig. 9.6. Schemele starii de deformare. 15 1 Astfel poate exista o schema de deformare plana si doua scheme de deformare spatiala. Aceste scheme pot fi caracterizate astfel (fig. 9.6. ): - schema .DoI - (schema spatiala) este caracterizata de micsorarea dimensiunii corpului pe o directie ( deformatie specifica negativa) si cresterea corespunzatoare a dimensiunilor pe celelalte doua directii ale axelor de coordonate ( deformatii specifice pozitive ); - schema .Do 11 - (schema plana) este caracterizata de doua deformatii specifice egale si de semne contrare respectiv micsorarea dimensiunii corpului pe o directie corespunzator cu cresterea dimensiunii pe a doua directie, n timp ce deformatia specifica pe cea de-a treia directie a axelor principale va fi nuIa; - schema .Do 111 - (schema spatiala ) este caracterizata de micsorarea dimensiunilor corpului pe doua directii ( deformatii specifice negative ) si cresterea corespunzatoare a dimensiunii pe cea de-a treia directie a axelor principale ( deformatie specifica pozitiva ). La aceste scheme de deformare, prin sageti se indica directiile n care au loc deformarile, respectiv directiile n care se deplaseaza particulele corpului n timpul deformarii sale. Dintre procesele de deformare plastica prin care se pot realiza aceste trei scheme ale starii de deformare se mentioneaza urmatoarele: - pentru schema .DoI: refularea, latirea, calibrarea n matrita,umflarea, laminarea benzilor si profilelor nguste, etc. - pentru schema L\ Il: matritarea n matrite cu latimca cavitatii egala cu latimea semifabricatului, laminarea tablelor si benzilor late, etc. - pentru schema .Do III : extruziunea, trefilarea si tragerea, etc. 9.5.VITEZA DE DEFORMATIE. Viteza de deformatie reprezinta variatia deformarii specifice a unui corp supus unor forte exterioare, n unitatea de timp, sau variatia volumului specific al unui corp deformat, n unitatea de timp: de dv e = dt = vdt [5- 1 ] (9.32) Valorile absolute ale deformatiilor specifice pe cele trei directii nu pot caracteriza viteza de defonnatie, deoarece acestea n diferite etape ale procesului de prelucrare pot fi egale, iar vitezele de deformatie diferite ca urmare a diferentei ce poate exista ntre dimensiunile de referinta ale corpului deformat n etapele de deformare respective. Din aceasta cauza pentru caracterizarea vitezei de deformatie se folosesc deformatiile specifice, care dau valori relative si pentru vitezele de deformatie. ou Plecnd de la relatia ex = ax si nlocuind n expresia ( 9.32 ) se obtine: l52 d (DU) dVx ----- dx Dt - dx (9.33) n care aU Dt = dv x ' reprezinta variatia n timp a componentei pe axa x a vectorului deplasare a unui punct material al corpului deformat si denumirea de viteza de deformare. Aceasta n unele procese de prelucrare prin deformare este egala cu viteza sculei ( cum ar fi de exemnlu la refulare ). Din relatia ( 9.33 ) rezulta ca viteza de deformatie depinde direct proportional de viteza de deformare SI invers proportional de dimensiunea corpului pe directia defomlatiei. In mod similar si pentru celelalte directii ale sistemului de coordonate se obtin viteze de deformatie: dv y . dv z E =--5IE =-- Y dy z dz In cazul unei deformari uniforme relatia (9.24) se poate scrie: . E E=- t iar relatiile ( 9.25 ) si ( 9.26 ) obtin forma: (9.34) ( 9.35 ) . Vx . v y . Vz (9 EX = X o ; Ey = Yo EZ = Zo . .J Starea de deformare fiind caracterizata si de deformatii specifice unghiul are, acestora din urma le vor corespunde de asemenea sase componenete ale vitezei de deformatie unghiulare egale doua cte doua: ( 9.37 ) In concordanta cu relatiile (9.10 ) rezulta ca vitezele de deformatie unghiul ara depind de vitezele de deformare si dimensiunile corpului supus deformarii plastice: . dyxy d (ou aVJ dv x dvy 1. 1 . Yxy = -cit = dt ay + ax = dy + dx = 2 Yxy + 2 Yyx respectiv: 153 _ dy yz dv y dV z 1 _ 1 . yyz =---cit=dz+dy= 2 yyz+ 2 Yzy . dyzx dV z dv x 1. 1 . (9.38) yzx = ---cit = Tx+ dz = "2 YZX + 2 Yxz Rezulta ca viteza de deformatie ntr-un punct al unui corp supus deformarii se poate determina tot prin noua componente ( trei liniare si sase unghiul are, egale ntre ele doua cte doua) care de asemenea pot fi prezentate, prin analogie cu starea de deformare sau cu starea de tensiune, printr-o matrice care poarta numele de tensorul vitezei de deformatie: 1 . 1 _ Ex 2 Yyx 2 Yzx 1 . 1 . (9.39) TE = 2 Yxy Ey 2 Yzy 1 . "2 Yxz 1 . 2 Yyz Ez Tensorul vitezei de deformatie este identic n acelasi timp cu deviatorul vitezei de deformatie, avnd n vedere ca deformarea are loc cu mentinerea volumului constant, caruia i corespunde: 1 e o = e m = 3(e l + e, + e 3 ) = O respectiv 1'" 6=0 Si pentru vitezele de deformatie, prin analogie cu starea c1r..t"rnsiune si starea de d fc . d' .. . 1 d d fc !InglllU are e oonare pot eXista Irectll pentru care vIteze e e e ormahe " , c:orespunzatoare sunt nule. In acest caz vitezele de deformatie liniare corespunzatoare vor fi viteze de deformatie principale EllE2,E3' pentru care tensorul vitezei de deformatie se prezinta astfel: (9.40) De asemenea pot apare si viteze de deformatie unghiulare principale pe plane a caror normala formeaza cu una din directiile axelor de coordonate un unghi de 90, iar cu celelalte doua directii unghiuri de 45. Intre aceste viteze de deformatie unghiulara si" vitezele de deformatie liniara principala exista relatiile: . Y,2 = (E, -e 2 ); '\'23 = (E 2 -g3); '\"3 = (S,- E3) (9.41 ) Analogia ntre starea de deformare si viteza de deformatie, ntr-un punct al corpului supus deformarii, se poate extinde si pentru determinarea invariantilor tensorului vitezei de deformatie octaedrica liniara si unghiul ara, a intensitatii vitezei de deformatie ct si la reprezentarea grafica a schemelor vitezelor de deformatie principale (fig. 9.7).
CI Fig. 9.7. Schemele vitezelor de deformatie principale. 9.6. ECUATIILE DE COMPA TIBILITATE ALE DEFORMATII LOR. In afara de ecuatiile fundamentale de echilibru stabilite ( 8.4 6 ) starile de tensiune si deformatie trebuie sa satisfaca si asa numitele conditii de compatibilitate sau de continuitate. Conform acestora, deformatiile specifice si derivatele lor trebuie sa fie functii continue ( derivabile ) n interiorul corpului pentru ca n timpul deformarii sa nu apara discontinuitati de material n punctele acestuia. In aceasta idee daca se scriu derivatele partiale de ordinul doi ale lunecarilor specifice n raport cu directiile ntre care se produc ele se obtine: riyxy Dxfly (9.42) Prin derivarea de doua ori a lungi rilor specifice n raport cu cele doua directii perpendiculare pe directia lungirii si prin gruparea convenabila a termenilor se obtin relatiile: 155 2ii8y iJ (UYyz UYxy UYZXJ --l-+--- axaz - iJy iJx az iJy ( 9.43 ) 2iJ 2 8 z = ~ ( l U Y zx + uy yz _ uy xy lj iJxiJy az iJy iJx az Ecuatiile (9.42) si I (9.43) reprezinta ecuatiile de compatibilitate ale deformatiilor si se ma! numesc si ecuatule continuitatii ale lui Saint- Venant. Conform acestor ecuatii un corp compact si continuu nainte de deformare ramne compact si continuu si dupa deformare. Primul grup de relatii exprima continuitatea curburilor fibrelor corpului deformat iar al doilea grup continuitatea unghiurilor relative de rasucire . 10. LEGATURA DINTRE TENSIUNI SI DEFORMATII LA PRELUCRAREA PRIN DEFORMARE PLASTICA. 10.1. RELATII INTRE TENSIUNI SI DEFORMATII IN CAZUL STARII SPATIALE DE TENSIUNE. In cazul deformarii elastice legatura dintre tensiunea principala legea lui Hooke: a unui corp printr-o schema de tensiune liniara, (J, si deformatia specifica produsa 5, este data de 5=(J (10.1) E n care E reprezinta modulul de elasticitate longitudinal, care caracterizeaza rigiditatea materialului, adica proprietatea de a se opune deformarii. Cnd corpul se deformeaza si pe celelalte doua directii din planul transversal, sub actiunea unei stari de tensiune liniare, raportul dintre deformatiile secundare din planul transversal ( 5 2 sau 5 3 ) si deformatia principala de pe directia perpendiculara pe acest plan (5, ), se numeste coeficient de deformatie transver-sala sau coeficientul lui Poisson ( V): sau 5)1 = 5 7 = V5 = V(Jx - x E ( 10.2 ) Coeficientul lui Poisson pentru cazul unui material metalic perfect elastic este egal cu V= 0.25, iar pentru un material metalic real V= 0.33. Prin actiunea simultana a trei tensiuni principale ( stare spatiala de tensiune ) asupra unui punct dintr-un corp, n acest punct vor apare trei deformatii specifice principale 5,,5 2 si 5 3 ' care se exprima n functie de tensiunile principale prin legea generalizata a lui Hooke. Aceasta lege sustine ca pentru un element dintr-un corp aflat sub o stare de tensiune, deformarea specifica n lungul unei axe principale se datoreaza actiunii directe a tensiunii de pe axa respectiva, ct si actiunii indirecte a deformatiilor de pe celelalte doua axe principale: Ex = ~ x -E 2 -E 3 = ~ [ ax - v'{cry +az)J In mod analog pentru celelalte directii principale se va obtine: Ey = ~ [ a y - V(a x +cr z ) ] Ez = ~ [ a z - V(a x +ay)J ( 10.3 ) 157 Pentru deformatiile specifice unghiulare se poate scrie T yz Yyz =Yzy =0 Y - Y _ Tzx zx- xz- o Legea generalizata a lui Hooke mai poate fi scrisa si sub forma: Ei = ~ [ ()1- V\()2 +()3)] E 2 = ~ [ ()2 - V(()1 +()3)] E3 = ~ [ ()3 - V(()1 +()2)] ( 10.3') ( 10.4 ) Adunndu-se ntre ele relatiile ( 10.4 ) se obtine relatia deformatiei specifice de volum n domeniul deformatiei elastice: de unde: Cl' = ~ [ ()1- V\()2 + ()3)]+ ~ [ ()2 - V\()1 +()3)] + ~ [ ()3 - V\()1 +()2) ] = 30; =--lR(1-2V) E ( 10.5 ) Pentru stabilirea relatiilor dintre tensiuni si deformatii, pentru domeniul deformatiilor plastice este necesar a se impune urmatoarele conditii: - directia deformatiilor specifice liniare sa coincida cu directia corespunzatoare a tensiunii normale principale; - volumul corpului sa nu varieze n timpul procesului de deformare, respectiv Cl' = C, + C" + c,=c, + c 2 + C, = O. In aceste conditii relatia ( 10.5) devine: 3()m -E-(1-2V) =0 sau 1-2 V=O. Rezulta deci ca pentru cazul deformarii plastice coeficientul lui Poisson V= 0.5. Daca relatiile ( 10.4 ) se scad'doua cte doua se obtine: sau 0;-0'2 = ~ C 1 -C 2 I+V In mod analog se obtin si relatiile ntre tensiuni si deformatii corespunzatoare celorlalte directii principale: 1+ V c., - &3 =--;;;(0; - 0;) 1+ V &" - &, = -.-( a:, - (J3) - . E - In final rezulta 0;-0; &'-&3 0;-0; E sau 1+ V &,-&, (J" - (J, li sau 1+ V &2 -&, E (J2 - (J3 &2 -&, --=ct. 1+ V (10.5') ( 10.6 ) Coeficientul de proportionalitate al relatiei reprezinta tocmai dublul modulului de elasticitate transversal ( G ): E --=2G l+V ( 10.7 ) Pentru cazul deformarii plastice, considernd V = 0.5 relatia ( 10.7 ) devine: E p =3G Pentru a determina componentele tensiunilor atunci cnd se cunosc componentele deformatiilor specifice, se pot folosi relatiile obtinute din relatiile ( 10.3 ) si ( 10.7): V o:'C = 2G[ &x + 1-2 V(&X + &y + &z)]; Z'Cy = Grxy V (Jy = 2G[ &y + 1-2 V(&X + &y + &z)]; Tyz = Gryz ( 10.8 ) V (Jz=2G[ &z+I_2V(&X+&Y+&z)]; Tzx=Grzx Daca relatiile ( 10.8 ) se scad doua cte doua dupa efectuarea calculelor se obtine: (Jy - (Jz (Jz - (Jx &y-&z &z-&x 2G= ct. ( 10.9 ) Att relatiile ( 10.6 ) ct si relatiile. ( 10.9 ) ce exprima o legatura dintre tensiuni si deformatiile specifice sunt folosite n rezolvarea cu oarecare aproximatie a unor probleme de plasticitate. De asemenea, n domeniul deformatiilor elastice, ntre tensiuni si deformatii se pot usor stabili ntre tensiuni si deformatii relatii de forma: 1 c:, - C/II = -( a; - CT,n) 2G 1 . C 2 - C/II = 2G (}2 - (}/II) 1 c 3 - ctII =-(0; - CT,n) 2G 159 ( 10.10 ) Relatiile ( 10.10 ) arata proportionalitatea dintre deviatorii starii de deformare cu cei ai starii de tensiune. Acestea se pot folosi pentru domeniul plastic, prin nlocuirea lui G cu G p , iar cm = O. In aceasta situatie relatiile ( 10.10 ) devin: 1 C, = --( o:, - a:",) - 2G - P (10.1'1) n care G p este modulul de plasticitate transversaL Dm relatiile ( 10.11 ) se obtine o relatie ntre tensiuni si deformatii n domeniul deformatiilor plastice: sau __ C-,-I_ = __ c--'2'---_ c, a;-O'm. c 2 = 0'2 - O'm ' (), - () .) ]11 C 2 _ eY,.-CT,n. c 3 - (}3 - CT,n ' C 3 O; - (}m -= C, a, - CT,II ( 10.12) T , d n- n- a:, + o:, + 0: 3 , man seama ca Vm = Vo = - SI nlocumd n (10.12) se obtine: 3 1 1 c, =-(a:,--(), + 0: 3 )) 3G 2- P 1 1 c, =-(0:, --(a: + 0:)) - 3G - 2 ' 3 P ( 10.13 ) 1 1 &, = --( 0:, --( a:, + 0:,)) . 3G p . 2 - .Daca se nlocuieste 3G p = E p n relatiile ( 10.13 ) se obtin relatiile Levy - Mises, respectIv: 160 l l c" = -( 0:, --(a:, + 0: 3 )) IIp 2 - - l l &, = -( a:, --( 0:, + 0: 3 )) - A p - 2 1 1 &3 =-( 0: 3 --( 0:, + a:,)) - E p - 2 - (10.14) Aceste relatii deriva din legea generalizata a lui Hooke n care s-a nlocuit E cu E p SI V= 0.5. Intre modulele de elasticitate longitudinal si transversal ( E si G ) pe de o parte si modulele de plasticitate ( E p si G p ) de cealalta parte, exista deosebiri n sensul ca primele sunt considerate constante, caracteriznd materialele, iar celelalte au valori variabile n functie de momentul n care se afla procesul de deformare plastica. Aceasta rezulta si din figura 10.1 unde E = tg CI. = ct. iar E p = tg Cl. p oF ct. deoarece valoarea unghiului Cl. p variaza si totdeauna E > E p . O ~ ~ ~ - - ~ - - - - - L - - - - - - - - - - _ Fig. 10.1. Domeniile deformatiilor elastice si plastice pe curba 0'- &. 161 10.2. RELATII INTRE TENSIUNI SI DEFORMATII IN CAZUL STARII PLANE DE TENSIUNE. Starea plana de tensiune se caracterizeaza prin prezenta a doua tensiuni diferite de zero si o a treia nuIa ( O; '" O; O; '" O; a; = O). Relatiile ( 10.14 ) din domeniul plastic dintre tensiuni si deformatiile specifice devin: &.=_I_(cr._o;) &,=_I_(]:,_o;) &'3=_1_(0;+0;) (10.15) 1 E p 1 2 - E p - 2 E p 2 Aceste valori ale deformatiilor realizate de starea plana de tensiune corespund celor doua scheme spatiale ale starii de deformare ( DI si DU ). In cazul n care starea plana de tensiune va realiza o stare plana de deformare, una din deformatiile specifice principale &1 sau &2 vatrebui sa fie egala cu zero. In aceasta situatie relatiile ( 10.15 ) vor deveni: &, = O sau a: - O; = O de unde (J, = O; . - 2 2' - 2 Inlocuind aceasta conditie n relatiile ( 10.15 ) se obtine: c _ 30; &1 - 4E p li. =_ 30; 3 4E p (10.16 ) de unde rezuIta n final ~ = - &3' Pentru ca o stare de tensiune spatiala sa poata realiza o stare plana de deformatie legatura dintre tensiunile principale se obtine tot din egalarea cu zero a uneia dintre deformatiile principale. Daca se admite de exemplu ca &2 = O, rezulta ca o conditie valoarea tensiunii principale O; = ~ (O; + a;). In aceste conditii, aplicndu-se asupra unui corp o stare de tensiune spatiala caracterizata de tensiunile O; , (J2 = k (O; + a;) si a; si folosind relatia ( 10.14 ) vor rezulta deformatiile principale &1 si &, egale ntre ele dar de semn contrar: (10.17) 162 10.3. SCHEMA MECANICA A DEFORMA TIEI In situatia n care se cunoaste schema starii de deformare si chiar valorile deformatiilor pe directiile principale, nu se poate determina schema starii de tensiune si nici nu se pot obtine indicatii privind valorile tensiunilor sau valorile rezistentei la deformare si plasticitatii corpului supus deformarii. Daca se cunoaste nsa schema starii de tensiune, ct si valorile tensiunilor principale, atunci este posibila determinarea schemei de deformare si deci schema mecanica a procesului de deformare plastica. Schema mecanica da sub forma grafica, pentru un volum elementar dat din corpul supus deformarii, o imagine completa despre prezenta si semnul tensiunilor si deformatiilor principale. Deci schema mecanica a deformatiei reprezinta combinarea celor noua scheme ale starii de tensiune, cu cele trei scheme ale starii de deformare, obtinndu-se 27 de combinatii, respectiv 27 scheme mecanice ale deformarii. Schemele mecanice ale deformarii pot defini procesele de deformare plastica mult mai bine dect schemele starii de tensiune sau schemele starii de deformare luate separat, deoarece, una si aceeasi schema de tensiune poate realiza scheme de deformare diferite (de exemplu, schema de tensiune SI poate realiza att schema de deformare Dr-refulare ct si schema de deformare DIIr - extruziune ), sau una si aceeasi schema de deformarepoate fi realizata prin scheme de tensiune diferite (de exemplu, schema de deformare DIn poate fi realizata att prin schema de tensiune SI -extruziune, ct si prin schema de tensiune S2 - trefilare sau tragere ). Din cele 27 scheme mecanice posibile ale deformarii un numar de patru scheme snt imposibile. Din cele 23 de schemeposibile (fig .9.9) 14 scheme snt usor realizabile, iar restul de noua scheme snt greu de realizat sau nu au sens fizic. Fig. 10.2. Combinatiile posibile ale schemei mecanice a deformarii. Cele patru scheme mecanice imposibile sunt combinatii ale schemelor de tensiune liniare. Astfel, sunt imposibil de realizat practic urmatoarele combinatii: LI - Dn; LI - D Ill ; L, -D[; L, -Du. In ceea ce priveste schemele mecanice usor realizabile, acestea se prezinta n figura 10.3 1.6J , A+- ir
@ b[ D!i LI L. t$- dr !lI D[ Fi p.
Fig, 10.3. Schemele mecanice usor realizabile. Exemple practice pentru schemele mecanice ale deformarii usor realizabile sunt date n tabelul 10.1. In ceea ce priveste determinarea schemei starii de deformare si respectiva schemei mecanice a proceselor de deformare plastica atunci cnd se cunosc schema starii de tensiune si valorile tensiunilor principale, este determinarea componentelor deviatorului tensiunii si reprezentarea sa grafica, care este identica cu schema starii de deformare ( datorita faptului ca deviatorul tensiunii. caracterizeaza schimbarea formei corpului aflat sub stare de tensiune ). Astfel, daca se cere determinarea schemei starii de deformare cnd asupra unui corp actioneaza o stare de tensiune caracterizata de urmatoarele tensiuni principale: a; =-15 daN/mm'; ()= -19 daN/ mm'; si ()= -32 daN/ mm' (schema de tensiune , 3 SI), componentele deviatofUlui tensiunii vor fi: 1 1 (}m = 3( a; + (), + (}3)= 3( - 15 - 19- 32) = - 22 daN / mm 2 a; - (}m = + 7 daN / mm' o:, - (}m = + 3 daN / mm' (}J - CJ,n = - 10 daN / mm' Reprezentarea grafica a deviatorului cu componentele calculate este: +7 O O D()= O +3 O O O -10 si caracterizeaza o comprimare pe o directie ( componenta negativa) si tractiune pe cele doua directii ( componentele pozitive) ceea ce corespunde schemei de deformare Dr ( fig. IOA. ). Schellle de rll'fol'lll ntic ]), fr DII fJ;- DJ/I
Tabelul 10.1 Exemple IlcI:tlnl schemeI!! mecanice ale delorm:irii usor l'caliznhlle .. .. Scheme eIe 1cmiunc Lininra . Plana Sp:qia1c i, L} P, '1 'P, 5, S, 5, I '. t!P [j. Ee-
fr I Bt U- , - refulare - imposi- I p!u se cunosci Nu se cunoscl - lumina- - lnminn- - In 31111 Nu se cunosc frecare bil prin . defOr-1Pl'oeese de de-procese de de-rea ; rea simplrl Cli bulisarc procese de de- - refulare mure cu o iarmar'c formare (upa-! - refula- formare (apa- cu scu1e con- fi' re In materi-.ren; - re in zona vexe(eonice) . unghi alul recipien- - Intinde- ftu':1 mai a unghi este egal eu sub rea prin pre- ghidaj in le- rece, a, semi- este egal cu unghiul de presiune) sare rior fabricatelor unghiul de frecnre - supuse frecare zirii) - imposi- - i1.nposi- - idem Nu se cunosc Nu se cunosc - lamina- - laminn-] Nu se cunosc Nu se cunosc bil bil semifabricate' procese de de- procese de de- rea benZilOr(ea eu trac\i- procese de de- procese de de foarte la te fOl'mare formare late; line fi benzilor furmare formare (apa- - forjarea laic: re in zona cen- In matrHe eul - illlpri- mai rece cavi- marC:l filctn- a semifabri- cu lui prin pre- eatelor supuse a semifauri.lsillne; - calului - tragerea \evilo .. (D - d= est) - imposi- - Nu se cunosc Nu se cunosc l Nu se cunosc - exlruzi- - trcfil3re; Nu se cunoscl - intinde- hil rea de procese de de- procese de de- procese de de- tlnej - tragerea procese de de- ren unei epru- unea la formare formare formare - forjare barelor formare vete a- gitu- in ; vilor (cu sau pari lin gltui- irii ; - , - lamina- ghidaj in- , rii -: laambu- rea In calibre terior) ; tisarl de spintecare - la ambu- - indrep- (In aripi) tisarc tarea tablelor la cu role 1-' 0'\ .;:- a b. Fig. IOA. Reprezentarea grafica a schemei starii de tensiune ( a ) a deviatorului tensiunii (b) si a schemei starii de deformare rezultate. (c). 166 11. CONDITII DE PLASTICITATE. 11.1. STARI LIMITA. Plasticitatea reprezinta capacitatea materialelor metalice de a-si schimba forma geometrica si dimensiunile prin deformare plastica, schimbare ce are loc sub influenta fortelor exterioare a caror valoare nu trebuie sa conduca la distrugerea integritatii. structurii. Prima conditie ca materialul sa fie ncadrat n categoria celor caracterizate de plasticitate este legata de aparitia n volumul sau a deformarii plastice. Pentru practica prezinta o mare importanta stabilirea conditiilor n care ncep deformatiile plastice sau are loc distrugerea lui. Prin aplicarea unei stari de tensiune crescatoare asupra unui corp, acesta va trece prin doua stari limita: - prima stare limita - cnd corpul trece, datorita cresterii tensiunilor, din starea elastica n starea plastica; - a doua stare limita - prin cresterea n continuare a tensiunilor se va produce la un moment dat distrugerea integritatii structurii materialului ( ruperea ). Prezinta importanta conditiile n care are loc deformarea plastica a corpului metalic si rezistenta pe care acesta o va opune deformarii, corespunzator diferitelor scheme ale starilor de tensiune. La ntinderea liniara, starea plastica se considera ca se atinge atunci cnd tensiunea principala (CY ) de ntindere ajunge egala cu limita de curgere a materialului 1 ( (J ). Prin cresterea n continuare a tensiunii 2 cresc si deformatiile pna se atinge si o a doua stare limita si are loc ruperea materialului. Marimea tensiunii dupa prima stare limita se determina n cazul ntinderii liniare cu ajutorul diagramelor tensiune - deformatie specifica. In cazul ideal cnd nu ar exista ecruisare, dupa atingerea limitei de curgere deformarea ar avea loc la tensiuni constante ( figura 11.1 ). \i;:"eal C IJ leo ) c II ~ e, ~ ~ l"... -.Ar It o O C D Fig. 11.1. Diagrama tensiune - deformatie Fig. 11.2. Schematizarea curbelor de pentru un material plastic fara ecruisare. ecruisare. Pentru cazurile reale, materialele solicitate la ntindere monoaxiala peste limita de curgere se ecruiseaza si comportarea lor va trebui analizata cu ajutorul curbelor de ecruisare. In mod schematizat, diagrama tensiune - deformatie specifica se poate prezenta ca n figura 11.2.a , n care se considera ca mai nti materialul este elastic si apoi plastic, cu ecruisare, sau ca n figura 11.2.b. la care se neglijeaza domeniul deformatiilor elastice. Procesele de prelucrare prin deformare plastica se produc cu stari de tensiune complexe, stari ce se modifica chiar n decursul procesului. Cunoscnd ca starea de tensiune dintr-un punct al unei sectiuni a corpului este determinata daca se cunosc elementele tensorului tensiune raportate la un sistem de axe oarecare, va prezenta un interes deosebit conditiile n care materialul deformat din acel punct va trece din starea elastica n starea plastica. Aceste conditii se numesc conditii de plasticitate sau ipoteze de plasticitate. Aceste conditii ( criterii ) de plasticitate vor indica ce relatii trebuie sa existe ntre tensiunile din acel punct si proprietatile mecanice ale materialului, pentru ca deformarea plastica sa fie posibila. 11.2. LUCRUL MECANIC DE DEFORMARE Lucrul mecanic necesar realizarii ntr-un corp a unei stari spatiale de deformare cu o stare spatiala de tensiune se poate stabili relatia: L = 2 1 m(O' E +0' E +0' E +1' Y +1' Y +1' Y )dxdydz (11.1) xx yy zz xyxy yzyz zxzx Lucrul mecanic necesar deformarii unei unitati de volum ( dx dy dz ) sau lucrul mecanic specific se calculeaza cu relatia: 1 LO=2(O'xEx+O'E +O'E +1' y +1' Y +1' Y ) yy zz xyxy yzyz zxzx ( 11.2 ) Folosind relatiile ( 10.3 ), relatia ( 11.2) se mai poate scrie: 1 2 2 2 V LO=2E(O'x+0' +0' )-E(O' O' +0'0' +0'0')+ 12 2 Y 2 Z xy yz zx (11.3) + 2G (1' + l' + l' ) xy yz zx In functie de tensiunile normale principale, relatia ( 11.3 ) are urmatoarea forma: ( 11.4 ) 168 11.3. CONDITIA DE PLASTICITATE HUBER-MISES-HENCKY (ENERGETICA) Potrivit acestui criteriu, starea plastica In orice punct al corpului deformat, apare si se mentine daca este satisfacuta urmatoarea relatie dintre tensiunile normale principale si limita de curgere: ~ ( O; - 0',)'+(0; - 0;)2+(0; - 0;)' = ..fiO'c ( 11.5) Relatia ( 11.5 ) poarta numele de ecuatia plasticitatii. Tinnd cont de relatia ( 8.20 ), expresia ( 11.5 ) va fi de forma: ..fi 'ro = - O'c "" 0.472 O'c ( 11.6 ) ~ Conform acestei expresii matematice, starea plastica apare In corpul deformat In momentul cnd tensiunea tangentiala octaedrica devine egala cu aproximativ 0.472O'c . O alta forma a ecuatiei plasticitatii se obtine daca relatia ( 11. 5 ) se ridica la patrat si se tine seama de legatura dintre tensiunile tangentiale principale si tensiunile normale principale: (11.7) care exprima conditia de plasticitate In functie de tensiunile tangentiale principale. Tinnd seama de conventia O; > O; > O; se pot considera urmatoarele cazuri: a) O; = O; si expresia ( 11.5) devine O; - O; = O'c; b) 0', = 0'3 si relatia ( 11.5 ) se transforma In O; - O; = O'c; c) a:, = O; + 0'3 si va rezulta o alta forma a ecuatiei plasticitatii: - 2 2 O; - O; = ..fi O'c '" 1.l55 O'c ( 11.8 ) In general cnd O; ia o valoare oarecare Intre O; si O; ecuatia ( 11.5 ) se poate scrie sau O; - O; = j3O'c (11.9) O'max - 0'. = j3CJ: c mm (11.10) n care j3 este un coeficient ce vari<\Za ntre 1+ 1.155 si anume' cnd O; = O; sau O; = 0;, se obtine j3 = 1, cnd a:, = O; + O; coeficientul j3 = 1.155. - 2 Pentru restul cazurilor se poate folosi cu suficienta aproximare j3 = 1,1. Cu aceste valori ale coeficientului j3 relatia ( 11.10 ) care este aproximativa, dar mai simpla, se poate folosi cu bune rezultate n studiul proceselor de prelucrare prin deformare plastica. . Daca starea de tensiune este data de relatia generala exprimata cu ajutorul celor sase componente ale tensorului tensiune, criteriul Huber-Mises-Hencky se exprima ~ prin relatia: Of = (o:'C - O"yF+( Oj, - O"z)2+( O"Z - O"x)'+ 6( Lxy 2+ Lyz2+ LZX 2) = hO"c (ll.ll) Pentru starea plana de tensiune, respectiv pentru cazul cnd O"Z = O, LyZ= O si LZX = O se obtine: (O"x -O"y)2+<Yx +<Yy + 6 ~ y = 2cfc sau (11.12 ) O"x+ O"y Daca nsa deformatia are loc n plan, repectiv daca O"z = 2 ,LyZ= O SI LZX = O, relatia ( 11.11 ) devine: (11.13) In cazul starii axial - simetrice, respectiv pentru cazul LpB = L B z = O, ecuatia de plasticitate scrise n coordonate cilindrice ( p, e, z) se exprima cu relatia: (11.14) Daca n timpul deformarii se creaza conditii ca O"p = O" B relatia ( 11.14 ) se simplifica la forma: 11.4. SENSUL FIZIC AL CONDITIEI DE PLASTICITATE HUBER - MISES - HENCKY Lucrul mecanic specific de deformare ( Lo ) se poate considera compus din doua parti: - lucrul mecanic specific de schimbare a volumului ( Lv ) si lucrul mecanic specific de schimbare a formei ( Lf): Lo = Lv + Lf ( 11.16) S-a aratat anterior ca o stare de tensiune spatiala poate fi descompusa ntr-o componenta sferica ( tensorul sferic al tensiunilor ) si un deviator al tensiunilor (paragraful 8.5 ). Deoarece experimentarile au scos n evidenta faptul ca tensorul sferic al tensiunilor nu determina schimbarea formei corpului, deoarece pe toate suprafetele elementului de volum tensiunile sunt egale ntre ele, rezulta ca numai deviatorul l70 tensiunilor va produce modificarea formei. Deci lucrul mecanic pentru schimbarea formei corpului va fi determinat de catre deviatorul starii de tensiune. Din relatia (1 1.16), lucrul mecanic specific pentru schimbarea formei va fi: Lf=Lo-L" (11.17) Lucrul mecanic specific de deformare ( LO ) se poate scrie n functie de tensiunile normale principale conform relatiei 11.4. Lucrul mecanic specific pentru schimbarea volumului va fi scris, tinnd seama de relatia generala ( 1 1.2 ) si de tensorul sferic al tensiunilor si deformatiilor specifice, adica: 1 3 ~ , = - ( a & +a& +a&)=-a& (11.18) 200 00 00200 Inlocuind relatiile ( 1 1 .4 ) si ( 11.18 ) n relatia ( 11.17 ) se obtine: 1 V 3 Lr = 2E (a; +<Y, +<Ya) - E (0",0"2 +O"P3 +O"P')-"2O"o8 o (11.19) Relatia ( 1 1 .18) . se mai poate scrie sub forma: 3(0", +0"2 +0"3 Y8, +82 +83J 1 LV =2 3 .A 3 =S(O"'+0"2 +0"3)(8, +82 +83) ( 11.20 ) Din nsumarea relatilor ( 1 1. 4 ), se obtine: ( 11.21) Inlocuind relatia ( 11 .21 ) n ( 11.20 ) si acestea n ( 11.19 ) si ordonnd termenii se obtine: ( 11.22 ) Pentru o stare liniara de tensiune prima stare limita se atinge atunci cnd O; = ac si relatia ( 11.22 ) devine: 1+ V Lfl = 3E ac 2 Prin egalarea relatiei ( 11.22 ) cu relatia ( 11.23 ) se obtine: (O; - 0;)2+( O; - ay+( a; - 0;)2 = 2 a c 2 sau (11.23) ( 11.24 ) ( 11.25 ) care reprezinta tocmai conditia de plasticitate Hubre-Mises-Hencky (relatia 11.15). Aceasta interpretare fizica a fost efectuata de Hencky. Calculnd energia specifica de modificare a formei a ajuns la ecuatia plasticitatii. De aceea, aceasta conditie mai poarta numele de conditia energetica a plasticitatii si se poate enunta astfel: la deformarea plastica, marimea energiei specifice de modificare a formei este o marime constanta pentru conditiile de deformare date (grad de deformare, viteza de deformare, temperatura de deformare ). Ea nu depinde de schema mecanica a deformatiilor ci numai de proprietatile corpului deformat 171 determinate n conditiile reale de prelucrare. Deci, conform acestei conditii de plasticitate, trecerea unui corp din starea elastica n starea plastica are loc numai atunci cnd, n unitatea de volum a acestui corp, energia specifica de schimbare a formei atinge o anumita valoare, bine determinata, caracteristica pentru materialul respectiv. Daca n relatia ( 11.24 ) se pun conditiile corespunzatoare solicitarii de forfecare pura ( r = O" , deci re = a;; O; = O; - re = O; ) rezulta: O"e 2 = 3 r e 2 sau re = 0.577 O"e ( 11.26) Conform relatiei ( 11.6) si ( 11.26 ), n functie de pozitia planelor de alunecare, tensiunea tangential a maxima, la trecerea corpurilor din starea elastica n starea plastica, poate sa ia valori n limitele: 0.472 O"e < r < 0.577 O"e ( 11.27 ) 11.5. CONDITIA DE PLASTICITATE TRESCA-SAINT-VENANT. Conform acestei conditii, trecerea de la starea elastica la cea plastica se produce atunci cnd tensiunea tangential a maxima atinge o valoare critica, egala cu tensiunea tangentiala de curgere re . Acesta este constant pentru un anumit material, indiferent de valoarea absoluta a tensiunilor a; , O; si 0;. Conform relatiei ( 8.18 ) conditia de plasticitate va fi r max = a; - O; = re = k ( constant) ( 11.28 ) 2 Pentru starea de tensiune liniara exista conditiile O" = O" O" = 0", n care 1 c' 2 3 O" este limita de curgere la solicitarea de ntindere monoaxiala. Inlocuind n relatia e . ( 11.28 ) se obtine: r = 0,50" e e ( 11.29 ) sau folosind relatiile dintre tensiunile normale principale si cele tangentiale principale se poate scrie: ( 11.30 ) Deoarece O"e este pozitiv, s-a luat semnul pentru a tine seama ca diferenta dintre. doua tensiuni normale principale poate fi pozitiva sau negativa n functie de marimea lor. Pentru a se produce trecerea de la starea elastica la starea plastica este necesar si suficient, conform acestei conditii, sa fie ndeplinita numai una din relatiile (11.30) .Daca n (11.30) se: introduc valorile tensiunilor tangentiale principale rezulta: 1; =0,50"e; r; =0,50"e; r 3 =0,50"c (11.31) Conform relatiei ( 11.31 ) conditia Tresca - Saint - Venant arata ca starea plastica apare si se mentine daca oricare dintre cele trei tensiuni tangentiale principale ajunge sa aiba marimea egala cu jumatate din limita de curgere la ntindere monoaxiala. l72 11.6. VERIFICAREA EXPERIMENTALA A CONDITIILOR DE PLASTICITATE Att din punct de vedere teoretic ct si aplicativ, verificarea experimentala a conditiilor de plasticitate prezinta interes pentru rezolvarea multiplelor probleme practice care apar n domeniul prelucrarii metalelor prin deformare plastica. In legatura cu trecerea unui corp de prima stare limita se pun urmatoarele probleme importante: a - daca depinde trecerea unui corp din starea de deformare elastica n cea de deformare plastica, de manmea tensiunii principale intermediare (}2 (considernd O; > (}2 > (}3); b - daca sunt valabile conditiile de plasticitate care au fost obtinute pentru toate metalele si aliaj ele. Conform criteriului de plasticitate Tresca - Saint - Venant, prima relatie din (11.30), tensiunea normala principala intermediara (}2 cu valoarea cuprinsa ntre (}1 si (}3' nu are efect asupra trecerii de prima stare limita ( nceperea curgerii ), aceasta deoarece, din relatie rezulta ca a; - (}3 1. (}c Prin cercetarile intreprinse de catre Lode asupra tevilor cu pereti subtiri, supuse la sarcina axiala si la presiune hidrostatica de la interior, a rezultat ca relatia generala a criteriului energetic al lui Huber - Mises - Hencky, exprimata sub forma(l1.9 ).poate fi scrisa si astfel: 0;-0; () c - fi 20:,-(0;+0;) mcare = - U 0;-0; ( 11.32 ) ( 11.33) Reprezentnd grafic relatia (1l.32) se obtine diagrama din figura 11.3. , pe care au fost trecute si o serie de rezultate experimentale. Rezulta ca, trecerea unui corp de prima stare limita depinde de marimea tensiunii normale principale (}2. In urma unei solicitari combinate de tractiune cu torsiune asupra unei tevi cu pereti subtiri, tensiunile normale principale ramn paralele cu axa tevii si respectiv cu directiile radiala si tangentiala la perete. Deoarece (}y = O, tensiunile hormale principale pot fi scrise sub forma: ( 11.34 ) t ir:' /, !)U 173 V,-a- 3 CJ c ',2 'Il!'!: f- 0 0 o. :..: ..... ". o. o i'o.. ;:, -: f,1 o ....... i', o l/' " J ........ -...:::. F 13 V .. . .. (0;-0"3)" Ig. 1 .. anatm manml1 In (J functie de i . CT C Folosind criteriul tensiunii tangentiale maxime si relatia ( 11.34 ) se obtine: (11.35 ) Utiliznd criteriul energetic ( relatia 11.5 ) SI nlocuind relatiile ( 11.34 ) rezulta: (11.36 ) Relatiile ( 11.35 ) si ( 11.36 ) sunt ecuatiile unor elipse. Ele sunt reprezentate grafic, mpreuna cu rezultatele experimentale n figura 11 A. Din analiza figurii 11.4 se observa ca rezultatele experimentale concorda mai bine cu relatia ( 11.3 6 ), stabilita cu criteriul energetic. In general, diferentele dintre cele doua relatii stabilite pe baza celor doua criterii de plasticitate sunt mai mari numai pentru starea plana de deformare. Pentru cazul starii spatiale aceste diferente sunt neglijabile. Pentru punerea n evidenta a valabilitatii conditiilor de plastici tate pentru diferite materiale au fost efectuate ncercari experimentale prin care s-au determinat valorile raportului dintre limita de curgere la rasucire si limita de curgere la tractiune din care au rezultat urmatoarele concluzii: 1: - fierul si aliajele sale n stare recoapta, cu structura stabila au raportul --....f.. '" 0.5, deci (J c se pot aplica ecuatiile de plasticitate si se obtine o concordanta buna cu modul de comportare n timpul deformarii. :- r--..... v-r- ...... Ia,e f / """ ['\ 2 ""- ro..." "- ~ , o 0,6 t2,8 \i;. { ---'-- - \iC Fig. 11.4. Comparatie ntre criteriul tensiunii tangentiale maxime ( 1 ) si criteriul energetic ( 2 ). Otelurile n stare calita si revenita, cu structuri mai instabile, au valori mal ridicate pentru raportul considerat ( ecuatiile de plastici tate. 7: 7: ~ > 0.5 ) obtinndu-se abateri mai mari de la a- c - valorile raportului ~ , pentru acelasi tip de aliaj, sunt cu att mai ridicate cu ct a- c acesta este adus prin tratament termic naintea deformarii ntr-o stare mai instabila din punct de vedere termodinamic. - Aluminiul si aliajele sale cu Mg, Zn si Cu au valori mai scazute pentru raportul 7: considerat ( ~ < 0.5 ); aceste aliaje se vor comporta diferit la deformarea plastica a- : C fata de aliajele feroase; - n general se poate aprecia ca abaterile n comportarea la deformare plastica a metalelor si aliajelor sunt cu att mai mari cu ct starea structurala a acestora este mai instabila. Ca o concluzie generala rezulta faptul ca prin folosirea ecuatiilor de plasticitate se obtin ntotdeauna rezultate aproximative si deci la deformarea plastica sunt necesare verificari amanuntite pe cale experimentala. 1':f- D 175 12. METODE TEORETICE FOLOSITE LA ANALIZA PROCESELOR DE PRELUCRARE PRIN DEFORMARE PLASTICA 12.1. METODA REZOLVARII ECUATIILOR DE ECHILIBRU. Rezolvarea unor probleme de cUrgere plastica pe cale analitica se face n general pe baza metodelor matematice ale teoriei plasticitatii. Aceste metode se bazeaza n special pe analiza relatiilor de echilibru, a unui element de volum infinit mic supus deformarii mpreuna cu de plasticitate. Aceasta cale de rezolvare a problemei este laborioasa si uneori greu de aplicat pentru o serie de cazuri concrete. Pentru studierea deformarii plastice a unui corp se folosesc: -ecuatiile diferentiale de echilibru ale elementului de volum (8.46.), (8.47), (8.51.) sau alte forme particulare ale lor. -ecuatiile de plasticitate exprimate prin relatiile: (11.5) sau (11.30.) ori forme particulare ale acestora; -ecuatiile deformatiilor ( 9.8 ), (9.10 ), ( 9.42 )si ( 9.43 ) j -legea constantei volumului; -relatiile dintre tensiuni si deformatiile specifice. Folosirea relatiilor mentionate este legata de necesitatea obtinerii unui sistem determinat de ecuatii din care sa se obtina expresiile de calcul ale tensiunilor si deformatiilor specifice. Pentru aceasta este necesar sa se foloseasca o serie de conditii la limita care sa tina seama de elementele particulare ale fiecarui caz studiat. Datorita dificultatilor ntmpinate n rezolvarea ecuatiilor de echilibru, n cazurile practice, se accepta unele simplificari cum ar fi asimilarea unei probleme de deformare spatiala cu o problema de solicitare plana sau cu o problema de solicitare axial- simetrica. Ecuatiile de echilibru trebuie sa corespunda cazului concret de solicitare si a conditiilor de contur. Prin rezolvarea ecuatiilor de echilibru mpreuna cu o ecuatie de plasticitate, pe baza conditiilor limita, se determina tensiunile normale la suprafata corpului supus deformarii. . Cunoscndu-se tensiLinile pe suprafetele de contact ale corpului cu suprafetele active ale sculelor de deformare se pot determina fortele ce trebuie aplicate n vederea prelucrarii prin presare. In general studierea starii de tensiuni si deformare prin metoda ecuatiilor de echilibru mpreuna cu o ecuatie de plasticitate precum si cu utilizarea relatiilor dintre tensiuni si deformatiile specifice se aplica cu cele mai bune rezultate fiind preferata n comparatie cu alte metode. 12.2. METODA LUCRULUI MECANIC (ENERGETICA) Calculul fortei necesare pentru defonnare pe baza teoremei lucrului mecanic porneste de la faptul ca lucrul mecanic al fortelor exterioare ( Le ) care realizeaza defonnarea plastica a unui corp este egal cu lucrul mecanic al fortelor interioare ( Li ). Deci: Le=Li ( 12.1 ) Lucrul mecanic al fortelor de rezistenta interioare dintr-un element de volum dV n functie de tensiunile nonnale si defonnatiile specifice principale este: ( 12.2) Pentru starea plastica, ntre componentele tensiunilor principale si ale defonnatiilor specifice se pot scrie unnatoarele relatii: 1 r 1 1 E3 = El ()3 -2"(()' +()2) J p n care Ep este modulul de plasticitate. ( 12.3 ) Prin analogie cu solicitarea din starea elastica de solicitare Ep se poate scrie ca este raportul dintre intensitatea tensiunii si intensitatea defonnatiei din acel punct. G; E __ 1 p- &i ( 12.4 ) n care Oi si &i au expresiile ( 8.40 ) si ( 9.22 ): 1 Oi = - 0",)2+(0; - 0"3)'+(0"3 - 0',)' &i = -8,)2+(&, - &3)'+(&3 - &,)2 Inlocuind valoarea deformatiilor specifice principale date de relatiile ( 12.3 ) si modulul de plasticitate dat de relatia ( 12.4 ) se obtine: 1 &. dL = __ 1 [(a: - a: )'+(a: - a: )'+(a: - a:)2] 1 20'_: 1 2 2 3 3 1 1 (12.5) Daca nlocuim si valoarea lui (T. data de relatia ( 8.40) n ( 12.5 ) se obtine: 1 dL = G;&'dV 111 ( 12.6 ) 177 Conform ecuatiei de plasticitate Oi = eTc' relatia ( 12.6) se transforma n: dL i = eTccidV ( 12.7) Din relatia ( 12.7 ) .se poate determina lucrul mecanic consumat n procesul deformarii plastice cu relatia: L. = O:cff f EdV I I ( 12.8 ) Lucrul mecanic al fortelor exterioare Fx, Fy, Fz se calculeaza n functie de deplasarile volumului elementar n directiile acestor forte ax, ay, az, astfel: ( 12.9) n care dA este suprafata elementara pe care actioneaza fortele date. Conform teoremei lucrului mecanic expresiile ( 12.8) si ( 12.9) sunt egale. Din aceasta conditie se determina fortele exterioare ce trebuie aplicate n vederea deformarii corpului studiat. In marimile Fx, Fy, Fz din relatia ( 12.9 ) de calcul al lucrului mecanic pot fi luate n considerare sau nu fortele de frecare. Prin aceasta metoda se poate calcula forta sau presiunea medie ce actioneaza pe suprafata corpului pentru a produce o intensitate a deformatiei Ci . Atunci cnd se neglijeaza fortele de frecare se obisnuieste ca pentru a micsora eroarea de calcul sa se introduca un anumit coeficient de corectie. De cele mai multe ori lucrul mecanic produs de fortele exterioare de deformare se poate determina cu relatii simple fara a fi nece,ar sa se integreze relatia (12.9 ). Un exemplu de acest fel va fi prezentat n continuare. Calculul fortei necesare rasfrngerii marginilor unui orificiu circular ( fig.12.1 ). Fig. 12.1.Rasfrngerea marginii unui orificiu circular si schema mecanica a deformarii. Lucrul mecanic al tensiunilor interioare se calculeaza cu relatia ( 12.8) : (12.10 ) n care p, e si z sunt axe principale. Din legea constantei volumului pentru deformatiile principale reale rezulta: ( 12.11 ) 178 Daca se neglijeaza frecarea dintre semifabricat si scula de deformare se poate considera E ~ O. Rezulta ca Ee = - E . p z n care: E = In.e e r si E =ln lL z go S-au notat: p - raza curenta a unui punct de pe semifabricat; r - raza orificiului perforat; gO _ grosimea initiala a semifabircatului folosit; (12.12 ) (12.13) g - grosimea semifabricatului ntr-un punct curent dupa rasfrngere. Conform relatiilor ( 12.12) si ( 12.13 ) rezulta: E = In lL = -In.e sau In lL = -ln(l_ p - r ) z 1'0 r 1'0 r si prin delogaritmare se obtine: r g=go- p ( 12.14 ) Inlocuind relatiile ( 12.13 ) n relatia ( 12.10 ) si tinnd seama de ( 12.12 ) se obtine: E.= .,fi 1 3 (12.15) Daca se noteaza: dV = g jXljXIe si se tine seama de relatia ( 12.14) si se inlocuieste n relatia ( 12.8) se obtine: 2 f p 2 2f 1 P Li = r;:; O'c9ord8In-dp= r;:;O'c9or Jd8 In-dp ,,3 v r ,,3 o r r Efectund calculul prin integrare rezulta: (12.16 ) Lucrul mecanic al fortei de deformare Fz considernd rasfrngerea efectuata cu un poanson cilindric este: Le=Fzh=Fz(R-r) (12.17) Din egalitatea celor doua lucruri mecanice se obtine: 2 Fz= .J3O'c9027r(R-r) sau Fz = 1,150'c907r(D - d) (12.18); (12.19) 179 12.3. METODA LINIILOR DE ALUNECARE 12.3.1. GENERALITATI. Metoda liniilor de alunecare este o metoda generala, utilizata pentru rezolvarea problemelor cu ecuatii diferentiale parti ale de tip hiperbolic, cu doua variabile independente. Pentru rezolvarea starilor de tensiune din corpurile supuse deformarii plastice, metoda ia n considerare cmpulliniilor de alunecare si proprietatile acestor linii. Majoritatea metodelor aproximative pentru calculul fortelor de deformare si a tensiunilor se pot utiliza numai pentru corpuri simple din punct de vedere al geometriei formei, n ipoteza simplificatoare a deformariiomogene a acestora sau a neglijarii tensiunilor tangentiale care apar n timpul deformarii neomogene. Metoda liniilor de alunecare se poate utiliza pentru corpuri de forma oarecare, supuse unei stari de tensiune plane, neomogene, realizate din materiale ideale , izotrope, plastice si tenace. La asemenea materiale se face ipoteza ca modulul lor de elasticitate are o valoare infinit mare, ceea ce corespunde unei deformari elastice egala cu zero si ca n timpul deformarii nu se ecruiseaza; Simplitatea metodei liniilor de alunecare consta n aceea ca fata de conditiile reale de deformare se neglijeaza influenta ecruisarii, a vitezei de deformatie si a fortelor de inertie asupra distributiei tensiunilor. In procesele de deformare plastica care se realizeaza cu grade mari de deformare se neglijeaza de asemenea efectul termic ca rezultat al frecarilor. Cu toate simplificarile, metoda liniilor de alunecare poate fi utila ca modalitate pentru calculul tensiunilor si fortelor de deformare n cazul proceselor reale de prelucrare prin deformare. Intr-un corp aflat n stare plana de tensiul'j, n orice punct care se gaseste pe o suprafata nclinata fata de un sistem de axe Oxy, starea de tensiune I este definita daca se cunosc cele doua tensiuni normale si doua tensiuni tangentiale egale. In functie de pozitia suprafetei fata de axele de coordonate, tensiunile tangentiale pot capata valori n intervalul (O ....... k), unde k este tensiunea tangential a maxima. Pentru o anumita pozitie a tensiunea tangentiala poate avea valoarea zero, iar cele normale valori extreme - numite tensiuni normale principale. Dupa cum s-a vazut, pentru orice punct care se afla n interiorul unui corp supus unei stari plane de tensiune, exista doua directii perpendiculare ntre ele pe care actioneaza tensiunile normale principale ( a 1 si a2 ) si doua directii nclinate fata de primele la 45, dupa care actioneaza tensiunile tangentiale principale ( T max = le ). La trecerea de la un punct la altul pe suprafata considerata, directia tensiunilor normale principale se schimba si ca urmare se va schimba si directia tensiunilor tangentiale principale. Determinnd directiile tensiunilor normale principale, corespunzatoare diferitelor puncte, se obtine o retea formata din doua sisteme de curbe la care tangentele au directia tensiunilor principale. 180 Fata de acestea, exista nca doua sisteme de curbe, la care tangentele coincid cu directiile tensiunilor tangentiale maxime. Acestea sunt liniile de alunecare ( fig. 12.2 ). Ele formeaza doua sisteme ortogonale de curbe, n lungul carora tensiunile tangentiale au valoarea maxima. Liniile de alunecare mai poarta denumirea de linii Liiders. Calculul tensiunilor prin metoda liniilor de alunecare presupune deducerea relatiilor de calcul a tensiunilor normale medii. r - K. IOmox - /. CiI __ CI) x Fig.12.2. Traiectoriile tensiunilor normale principale si liniile de alunecare. Tensiunile ntr-un punct pe o suprafata nclinata pot fi calculate cu relatiile ( 8.43 ): O' v l' '" li O'x + O'y O'x - O'y 2 cos2rp+ 1'xy sin2rp iar tensiunile principale cu relatiile ( 8.44 ): O'x +O'y 1 r-----:;-- 0',.2 '" 2 'r: max
Tensiunile dintr-un punct al corpului exprimate fata de directiile principale au expresiile: O:-(J. , 2 cos2rp 2 ( 12.20) 'T" 0:, - 0', . ".x)'''' -sm2rp 2 fIG 181 (j =0;+0; med 2 rT' 'T"=k=+o;-o; V o SI <- Tinnd seama ca : si rp= a_ lC 4 a:y = (j d +ksin2a . lne (j), = (j f -ksin2a mei T xy =-kcos2a 2 Tangentele la liniile de alunecare ntr-un punct oarecare coincid cu directiile tensiunilor tangentiale care intersecteaza axa Ox sub unghiurile cx si cx+rrl2 asa nct directiile acestora sunt date de catre relatiile: ( d Y ) = tgU dx 1 SI ( d Y ) Te - =tg(U+-) dx 2 2 ( 12.22 ) Aceste relatii reprezinta ecuatiile diferentiale ale liniilor de alunecare. Relatiile de calcul ale tensiunilor se pot deduce si cu ajutorul cercului lui Mohr (fig. 12.3 ). r.- _ li'; T \IL \lb - 2.. o Fig. 12.3. Diagrama lui Mohr n cazul deformarii cu o stare plana de tensiune. 1.82 12.3.2. INTEGRALA ECUA TIEI PLASTICIT A TII. In punctul O al unui corp deformat se considera doua linii de alunecare ortogonale ~ si 11 reprezentate n figura 12.4. Fig.12.4. Elementul de volum de grosime egala cu unitatea de forma triunghiulara dintr-un corp supus deformarii. Unghiul dintre directia liniei de alunecare ~ n punctul O si axa Ox este a. si se masoara n sensul trigonometric. Din corpul deformat se considera un element de volum, de forma triunghiulara ABC si grosimea egala cu unitatea, avnd ipotenuza tangenta la linia de alunecare ( ce coincide cu T ). Conform conditiei de plasticitate a lui Tresca - Saint - Venant se poate afirma ca n lungul liniilor de alunecare tensiunea tangentiala maxima ramne constanta. Proiectnd fortele aplicate pe triunghiul ABC pe directia normalei la linia de alunecare ~ , se obtine: C5" i = C5" sin 2a+ C5" cos 2 a- T sin2a mel x Y xy ( 12.23 ) Legea de variatie a tensiunii normale medii de-a lungul liniei de alunecare ~ se obtine din: dC5" med (C5" - C5" ) sin 2a-2 T cos2a da x Y : xy Dar tinnd seama de relatiile ( 12.21 ) relatia ( 12.24) devine: dC5" med =2Ksin22a+2Kcos22a=2K da saudC5" d=2Kdo:. Il1e ( 12.24 ) 18) In cazul n care ipotenuza triunghiului elementar ABC coincide cu directia liniei de alunecare 11, se va obtine: d(J d = -2Kda. ll1e Deci, n general: d(J d =2Kda me ( 12.25 ) Lund pe o linie de alunecare doua puncte a si b si integrnd ecuatia ( 12.25 ), rezulta: (J -(J =2K(aa-a b ) sau med a med b (J - (J = 2Ka ( 12.26) med a med b ab n care: - (J d SI me a sunt tensiunile normale medii corespunzatoare punctelor a si b; - a ab - unghiul de rotatie ( deviatie ) a liniei de alunecare la trecerea de la punctul a la punctul b. Relatia ( 12.26 ) mai poarta numele de intregrala plasticitatii sau integrala lui Hencky. Conform relatiei obtinute, valoarea tensiunii normale medii ntr-un punct ((J d ) se poate determina daca se cunoaste tensiunea normala medie dintr-un alt me a punct de pe aceeasi linie de alunecare ((J d) si unghiul de rotatie al liniei de me b . alunecare (a ab) la trecerea de la primul punct la cel de-al doilea ( de exemplu, de la a la b). Cunoscnd tensiunea normala medie n punctul luat n considerare ( a ) si folosind conditiile de plasticitate, se poate determina si valoarea tensiunilor normale principale n punctul respectiv (Oj si (Jz.). a Il- 12.3.3. PROPRIETATILE LINllLOR DE ALUNECARE. Reteaua de linii de alunecare, corespunzatoare ecuatiilor diferentiale de echilibru, conditiei de plasticitate si conditiilor de la limita unei sectiuni ntr-un corp deformat plastic poseda o serie de proprietati care permit sa poata fi construita pentru o serie de -cazuri concrete. 184 Pe baza relatiei (j' - (j' = 2K( a - a ) med a med h a h se poate scrie, daca se noteaza (j' d = (j' s.a.m.d.; variatia tensiunii normale me a a medii ntre punctele a si d la trecerea prin punctul c (fig. 12.5. ): (j'-(j' a d 2K dar ((j' - (j' )+((j' - (j'd) a c c 2K lf lf ac = ac +- SI a d = a, +- q ~ 2 q l ~ 2 ( 12.27 ) ( 12.28 ) (j'-(j' a da - 2a c+ a (12.29) ?K G; ~ d ~ - , Variatia tensiunii normale medii ntre a si d la trecerea prin punctul b, va fi: (j'-(j' a d ((j' -(j' )+((j' -(j') a b b d =-(aa -a )+(a -a ) 2K 2K "b bo do '1 '" '" sau: (j'-(j' a d 2a b -aa -a, 2K .:.: lI; Egalnd relatiile ( 12.29) si ( 12.30) se obtine: sau aac o = a b I , ~ I ; La fel va rezulta si: a = a ah" cd" ( 12.30 ) ( 12.31 ) ( 12.32 ) ( 12.33 ) ( 12.34 ) n care aac, a hd , aab SI a d reprezinta unghiurile de rotatie. ale tangentelor la .; .; '1 C'1 liniile de alunecare la trecerea de la a la c, de la b la d, s.a.m.d. Pe baza relatiilor ( 12.33 ) si ( 12.34 ) rezulta ca unghiurile dintre tangentele duse la doua linii de alunecare ale unui sistem n punctele de intersectie cu liniile celui de - al doilea sistem, ramne constant pe toata ntinderea acestor linii. Aceasta poarta numele de prima teorema a lui Hencky. Liniile de alunecare trebuie sa satisfaca si conditiile de la limita corpului deformat. Aceste conditii se obtin din faptul ca directia liniilor de alunecare n fiecare punct, inclusiv de pe conturul exterior al corpului, trebuie. sa coincida cu directia tensiunilor tangentiale principale. In concluzie, din cele prezentate, rezulta urmatoarele proprietati mai importante ale liniilor de alunecare: 1 - sunt curbe continue; 2 - formeaza doua sisteme ( familii) de curbe reciproc perpendiculare; 3 - intersecteaza traiectoriile tensiunilor normale principale sub un unghi de 45; 4 - variatia tensiunii normale medii, de-a lungul fiecarei linii de alunecare, este proportionala cu unghiul de rotatie ( deviatie ) a acestei linii; daca liniile de alunecare sunt rectilinii, tensiunea normala medie corespunzatoare ramne constanta; 5 - unghiul de nclinare al liniilor de alunecare fata de conturul' corpului deformat depinde de conditiile de contur si anume: a - cnd nu exista frecare pe suprafata de contact sau pe o suprafata libera, tensiunea tangentiala este nuIa, deci din relatia ( 12.21 ) rezulta ca a. = 45, adica liniile de alunecare sunt nclinate fata de contur la un unghi de 45; b - cnd frecarea pe suprafata de contact atinge valoarea maxima T max = k, din relatia ( 12.21 ) rezulta ca U 1 = O si U 2 = ~ ,adica o linie de alunecare coincide cu. suprafata c o r p u l u ~ iar alta este perpendiculara la aceasta suprafata. Aceste doua situatii reprezinta cazuri limita. In practica, o serie de probleme de deformare plastica sunt cazuri intermediare ntre acestea. 6 - unghiul dintre tangentele la doua linii de alunecare ale unui sistem n punctele de intersectie cu liniile celui de-al doilea sistem, ramne constant pe toata ntinderea acestor linii ( teorema lui Hencky ). In situatii reale de prelucrare, deformarea plastica se produce cu frecare ntre semifabricat si elementul activ ( scula de deformare ). In acest caz, linia de alunecare va intersecta suprafata de contact considerata ( frontiera) la un unghi /3 dat de relatia: ( 12.35 ) Unghiul de rotatie al tangentei la linia de alunecare n acest caz va fi: , a ab= aab +(jJ ( 12.36 ) , n care: - a ab este unghiul de rotatie al liniei de alunecare n prezenta frecarii; - a ab este unghiul de rotatie cnd se neglijeaza frecarea; T - m=arclg- 't' k ( 12.37 ) Cmpul liniilor de alunecare poate fi construit n sisteme ortogonale, circulare, cilindrice, spirale, logaritmi ce sau alte curbe complexe. Forma acestor curbe depinde de conditiile la limita ale problemei date. Exemplele tipice de linii de alunecare folosite n analiza proceselor de deformare plastica sunt prezentate n fig.12.6. H ~ 6 <X.1d OL-______________________________ ~ x Fig.12.S. Reteaua liniilor de alunecare. b c a) b) c) Fig.l2.6. Diferite tipuri de linii de alunecare. Reteaua din fig.12.6.a, corespunde starii de tensiuni omogene, iar cea din figura l2.6.b , starii de tensiune cu componenta tensiunii medii constanta de-a lungul fiecarei traiectorii. Pentru rezolvarea cazurilor concrete de deformare plastica, alegerea unuia sau a altui tip de retea depinde de experienta si de rezultatele ncercarilor identice sau asemanatoare. Punctele nodale ale retelei anexe se construiesc prin metoda numerica sau grafica. 187 12.3.4. EXEMPLE DE CONSTRUIRE A RETELELOR LINIILOR. DE ALUNECARE SI DE DETERMINARE A TENSIUNILOR NORMALE IN ABSENTA FRECARII. a) Presarea unui poanson ntr-un corp masiv. Se considera ca poansonul 1 se preseaza pe suprafata corpului masiv 2, ca n fig. 12.7. :J )( Fig.12.7. Reteaua liniilor de alunecare la presarea unui poanson ntr-un corp masiv. Reteaua ortogonala a liniilor de alunecare este reprezentata corespunzator cu conditiile teoremelor amintite si cu cele de limita, caracterizate prin lipsa frecarii pe suprafata de contact. . Se vor determina tensiunile n punctele a si b, adica la capetele unei linii de alunecare. La suprafetele libere, n punctul a, tensiunea normala la suprafata, (Jya este nuia, iar dupa axa x va actiona tensiunea (Jxa. Din conditia de plasticitate ( 11.28 ) pusa sub forma: rezulta: (Jxa =- 2k Tensiunea medie n punctul a, va fi : O'.'Ca + (Jya (Ja = -k 2 adica n punctul a solicitarea este de compresiune. In punctul b, tensiunea medie va fi : (Jxb + (J b ,..-- Y vb - 2 Conditia de plasticitate ( 11.28 ) va fi scrisa sub forma: (J b- (J b= -2k Y x ( 12.38 ) ( 12.39 ) ( 12.39' ) ( 12.40 ) ( 12.41 ) lundu-se semnul minus deoarece dupa directia principala y actioneaza o compresiune. 188 Deci: Ci/J = Ci yh +k Folosind relatiile ( 12.26 ), ( 12.39) si ( 12.42) rezulta: Ci I =-2k(l+a h) )'J a Pentru cazul din figura 12.7., a h = 7r, deci: a 2 ( 12.42 ) ( 12.43 ) (12.44) Daca se noteaza Ci yb cu p si se tine seama de faptul ca tensiunea tangential a maxima ( Il.3D ) este k = 0.5 Ci e se va obtine: ( 12.45 ) b) Constructia retelei liniilor de alunecare la ambutisarea unei piese cilindrice. In figura 12.8 este prezentata schema ambutisarii cu retinere a unui semifabricat circular. Experimental s-a stabilit ca presiunea inelului de retinere a semifabricatului este inferioara limitei de curgere a materialului prelucrat, asa nct se poate considera cu suficienta aproximatie ca n zona inelara a semifabricatului ( R - r ) exista o stare plana de tensiuni. Razele trasate n portiunea inelara coincid cu directia tensiunii normale principale Ci (tensiune radial a ), iar tangentele corespunzatoare, cu tensiunea p normala principala Ci e ( tensiunea tangentiala ). Liniile de alunecare se vor intersecta sub un unghi de 45. Din figura 12.8. rezulta: dp= pde , deci de= dp p ( 12.46 ) Prin integrare se va obtine ecuatia liniilor de alunecare e= Inp+C ( 12.47) Aceasta, n. cazul analizat, reprezinta cele doua familii de spirale logaritmi ce ortogonale. Unghiul de rotatie al tangentei fata de o linie de alunecare va fi: al=Bb=lnD=ln R ai a d r (12.48) Folosind relatiile ( 12.26 ) si ( 12.48 ), faptul ca Ci > Ci rezulta' l11ed /l1ed ' . a b 1 Q Q 3 /"'---. 4 Fig.12.8. Schema ambutisarii cu retinere. 1 - poanson; 2 - inel de retinere; 3 - semifabricat; 4 - placa activa; Q - forta de retinere. R (j' - (j' = 2k In - med a med b r ( 12.49 ) In punctul b, tensiunea nonnala la circumferinta (O' pb) este nuIa, asa nct tensiunea medie va fi: ( 12.50) 190 Conditia de plasticitate ( 11.28 ) n punctul b, va fi: G Sb = -2k ( 12.51 ) (Jb = -k ( 12.52 ) Conditia de plasticitate n punctul a, va fi: G pa -GSe) = 2k ( 12.53 ) asa nct va rezulta valoarea tensiunii medii: Ga=Gpa-k (12.54) Din relatiile ( 12.52), ( 12.54) si ( 12.49) se obtine: R G pa = 2kln r ( 12.55 ) Considernd ca se calculeaza tensiunea normala principala pentru o anumita raza p, n interiorul portiunii inelare ( R - r ) si ca tensiunea tangentiala maxima este k = 0,5 (Jc se va obtine: R (Jp=(Jcln- (12.56) /' n care: R este raza semifabricatului plan; p este raza curenta pentru care se calculeaza tensiunea radiala necesara ambutisarii. 191 13.METODE EXPERIMENTALE UTILIZATE LA ANALIZA PROCESELOR DE PRESARE LA RECE. Dupa cum se poate constata, rezolvarea unor probleme importante din domeniul presarii la rece, devine posibila prin utilizarea metodelor experimentale de analiza a modului de desIasurare a proceselor de deformare plastica prin presare. Metodele experimentale din domeniul presarii Ia rece trebuie sa aiba n vedere urmatoarele aspecte mai importante: _ analiza materialelor prelucrate si a modului de comportare a acestora n timpul prelucrarii; - analiza comportarii stantelor si matitelor ( a echipamentului tehnologic ); - analiza comportarii utilajului. In principal, acestea vor defini prelucrabilitatea materialelor prin presare Ia rece si trebuie privite ntr-o strnsa interdependenta: material prelucrat - comportare Ia deformare - echipament tehnologic de prelucrare ( stante si matrite ) - utilaj. Pentru deformarea plastica, prezinta o mare importanta att caracteristicile initiale ale materialelor ct si modificarea acestora n timpul procesului de prelucrare, tinnd cont de conditiile concrete de desIasurare ale acestuia. 13.1. APRECIEREA MATERIALELOR C A P A C I T T I I DE DEFORMARE Pentru aprecierea capacitatii de deformare a materialelor se folosesc: -metode generale, carg1>ot aplica pentru orice material si orice prelucrarare; A -metode speciale, ce se aplica pentru anumite tipuri de materiale ( forma de semifabricat) si anumite prelucrari. Informatii generale privind aprecierea capacitatii de deformare a metalelor se pot obtine pe baza proprietatilor mecanice (limita de curgere crc ( R p ), rezistenta la rupere Rm, alungirea relativa la rupere Er, gtuirea relativa Ia rupere \I'r, etc. ). In functie de specificul prelucrarii se pot efectua ncercari la tractiune sau Ia compresiune pe epruvete standardizate. Acestea nsa nu sunt suficiente. In general, se poate aprecia ca materialele care prezinta o alungire uniforma mare, limita de curgere de valoare mica, rezistenta Ia rupere ridicata, au proprietati mecanice favorabile pentru o buna comportare la deformare plastica Ia rece. Cu ct diferenta dintre rezistenta Ia rupere si limita de curgere este mai mare, cu att creste capacitatea de ecrUisare a materialului. Materialele care au o buna capacitate de a se ecruisa, au si o alungire uniforma mare si deci vor avea o comportare buna n timpul deformarii la rece. 192 13.1.1. DETERMINAREA CAPACITATII DE DEFORMARE A TABLELOR SUBTIRI Dintre materialele prelucrate prin presare la rece, tablele pentru ambutisare sunt acelea este necesar li se diferite pe baza unei metodologii bine determinate, pentru aprecierea de deformare. In acest caz, pe metodele generale ( ncercarea la tractiune, duritatea, etc. ) se vor aplica si metode speciale de apreciere a de deformare. Metodele speciale de apreciere a de deformare cuprind: 1-. incercari indirecte - care permit se date asupra de ambutisare cu ajutorul unor care de reale Ia care este supus materialul n timpul 2 - incercari directe - la care solicitarile sunt mai apropiate de procesul real de prelucrare; 3 - incercari pentru dete1711inarea ullor parametri legati de proprietatile intrinseci ale materialului ambutisat. Dintre indirecte ( vezi tabelul 13.1 ) se pot mentiona ncercarea de ntindere ncercarea Erichsen; ncercarea de ( KWI ); ncercarea epruvetei - pana la tractiune. Din categoria directe fac parte ( vezi tabelul 13.1) ncercarea de ambutisare Swift; ncercarea de ambutisare Fukui; ncercarea de ambutisare Engelhardt - Gross. Incercarea Erichsen este n multe n tara executndu- se STAS 2112 si STAS 7569 pentru cazul benzilor de la 90 mrn. Datele obtinute n urma ( indicele Erichsen lE, egal cu adncimea caloteisferice II, n mrn, n momentul aparitiei primei fisuri) se vor com,parta cu valorile recomandate ca admisibile pentru calitatea si grosimea a materialului. Cu toate la ncercare, epruveta este Ia ntindere si are loc o subtiere a sa ( aspecte ce de solicitarea la ambutisare ) totusi metoda Erichsen este larg costului redus, a timpului scurt pentru ncercare si a rapide a rezultatelor. Incercarea Swift , foloseste o care este sub de ntr-o de ambutisare cu inel plan de retinere. Efectund repetate asupra unor semifabricate circulare cu diferite diametre D, se stabileste valoarea a diametrului Dcr , care se poate ambutisa sub de avnd diametrul d, ca materialul se fisureze n timpul Drept criteriu de apreciere a capacitatii de ambutisare, se gradul de ambutisare Gd = Dcr I d , care are valoare Pentru reducerea de se poate folosi constatarea, conform dependenta dintre forta de ambutisare Fa si diametrul semifabricatului D, are un caracter liniar, iar din momentul n care apare ruperea probei, forta (fig. 13.1). Pentru stabilirea pozitiei dreptelor din figura 13.1., si a punctului de intersectie, care corespunde diametrului Dcr , se epruvete cu diametre diferite D 1 si 19'J D2 ' care se se fisureze si doua epruvete cu diametrele D3 si D4 la care materialul n timpul ambutisarii se . Dintre metodele speciale prezentate n tabelul 13.1 se recomanda utilizarea metodelor Erichsen si Engelhardt, care vor fi completate cu metoda UGAL la Universitatea din Galati ), cu determinarea modulului de ecruisare, a indicelui de anizotropie si a curbei limita. 4200 F,40 [daN) 1 o 4[1XJ 39 38 370 36 35 (1) "'" O nr (1) I i '/ -/
! / IeD 1/ 0 60 62 64 66 68 Q{mrn] Fig. 13.1. Variatia fortei de ambutisare ( 1 ) si de rupere ( 2 ) n functie de diametrul semifabricatului ncercat. Metoda UGAL urmareste solicitarea semifabricatului conform procesului real de ambutisare, executndu-se doua grupe de : a) ambutisarea unor semifabricate plane sub de proba cilindricii, n matrita cu retinere b) ambutisarea unor semifabricate plane sub forma de proba cilindrica n matrita cu retinere combinata si determinarea capacitatii de ambutisare. La ambele grupe de se obtin probe cu diametrul d= 50 mm si se determina coeficientul de ambutisare m = d I D, sau gradul de ambutisare Gd =D/d, iar n cazul ambutisarii cu retinere combinatii, n plus, folosind sistemul de blocare cu care este matrita, se determina rezerva capacitatii de ambutisare % T (vezi metoda Engelhardt, tabelul 13.1 ). In comparatie cu metoda Engelhardt, la care nu se putea determina dect rezerva capacitatii de ambutisare, la o valoare a gradului de ambutisare (Gd = 1,75 ), cu ajutorul metodei UGAL se poate determina gradul de ambutisare Gd, sau coeficientul de ambutisare m , n diferite conditii de lucru, iar rezerva capacitatii de ambutisare se poate determina la diferite grade de ambutisare, n functie de materialul si complexitatea piesei ce se prelucreze. Aceste grade de deformare, la care se rezerva capacitatii de ambutisare n cazul acestei metode, sunt mult mai mari ( Gd = 2,1 - 2,3 ) de cel de la metoda Engelhardt. Astfel, prin metoda UGAL, materialul' se . n conditii de lucru extrem de grele si este posibil se stabileasca daca materialul prelucrat are o capacitate de deformare, precum si o a capacitatii de ambutisare . . Metoda curbelor ( eL ) se pe dependenta ce se poate stabili ntre deformatii principale reale sau logaritmice ( OI - si 02 din planul 1. Nr./ erl. DCl1umire, sehemtl lIIlirimc c:lrndcrislk:l ERICIISEN ntindere hiaxiuli"L cu poanson sferic Indicele Erichsl:!l1: " = J E 2 JOVIGNOT IulilH1crc lJiaxiali'i AtlillciUlca de 3 Incercnrea de Ii"lrgin:: K. W.I. (8IElJIlL l'UM1') . 1 ""j
F -Inain!e de ncercare Dupa incercarE Amuulisarca uuei epruvcle prc'vl1- .mtc cu orificiu centml. Adincimen ue umbulisare: " Aluugirea % Ac d, Nuta/ii tlillluclrui orificiului iu proba umbulisata, m11sllmt iu mo- mentul fisurii lu murginca ncestuia diamclrul inil"ial al orificiului 194 11. 1IInUlJB JJIREC'1'B / Nr./ crt. Dt!11I1lllire, miirimc C:lTlu:tl:risticll SWIFT __ '0_ AmlJ utiSflTC pwbit dlilHlrid"t cu lJlUllchnl critic de omlmthmrc Der. Rap ortul de mllimtisnre (gradul de dcforlll:m:) 2 l'UKUY Al111mlisarc:L unei probe cililulricc. in mn- iri\:l rurtL Cit placa aclhn Se ponle flllmli pmulsull plaI: (n) SitU sClIIi!iIerit.: "(lJ) Dhll1lclru erilic ele fimbutisnrc Der Du - Rnpurlul de ulIIlmlisnrc RQ = - D - de umbulisarc lJ rr R" = - (tii' - tliallll!lrui ponu- <il> slJllulni) 3 ENGELHARD'l'
____ L .- C/Jrsa Amhuli:;are proh!t cilindridt cu re- elllslieii. pc phlllU (II) rigiclit pc cca de rtlcoruare (b) Rezerya de IUllbulisnrc: F -F %T=-'--.!!.lOO F, dilllllctrui muxim al scmifuhri- calului pIna Cllre se puate umllll- "lisn cumplet si'i fisuri sau rupere la probe la care apare ruperea prooei mtlximl1 ue am!lllslisarc 19'5 semifabricatului solicitat n conditii diferite de ambutisare sau ntindere, la aparitia unei deformatii locale mari ( subtiere gtuire ) sau la rupere SI comportarea materialului n procesul real de ambutisare. Deformatiile logaritmice din planul tablei pot fi ambele pozitive, egale sau neegale, precum si una si cealalta acoperind domeniile 1 si II din figura 13 .2. 17 ", I. _ nHndere 'i- camprio'une - /nnndere _ liniuni o - - - fnut'nle de de-(arrmre --Dupa de/armare Fig. 13 .2. Solicitari n planul semifabricatului pentru determinarea curbelor ( schema). e, __ _ ac la I eLB la rupere r-.... I i"- i'.. {),O ['\.
['-1'\ /' f.--" .- JE-
",o ,,' ...'rl- - It
- 0,2
-- 1- " ,- !?" q5 -q, -q] -q; -al O 01 a2 a3 q4 q5 -"2 Fig. 13.3. Curbe la gtuire si la rupere. Ele se vor determina cu ajutorul retelelor de divizare si se vor calcula cu relatiile: o. = In it. - o. = In /, 1 l' 2 1 . o o n care 11 si 12 sunt dimensiunile maxima si ale elementului retelei de divizare, iar 10 este dimensiunea initiala a acestuia. Determinnd 6 1 si 6 2 n zona n care apare ruperea sau gtuirea pe probele supuse la diferite se obtine diagrama 6 1 = f (6 2 ), care curba limita la rupere ( CLR ) si respectiv la gtuire ( CLG) reprezentate n figura 13.3. Curba limita la gtuire ( CLG ) este mai greu de trasat, deoarece deformatia gtuirea, este mai dificil de sesizat att la pe epruvete, ct si n cazul pieselor reale. Pentru realizarea unei game largi de deformatii logaritmice, se folosesc diferite tipuri de epruvete pentru tractiune, cu latimi diferite sau cu crestaturi, precum si diferite de ambutisare. CL prezinta un interes deosebit, deoarece nici. o pe piesa nu se produce n domeniul deformatiilor amplasate sub se prin calcul valorile 6 1 si 6 2 pentru piesa ce a se prelucra, se stabileste pozitia punctului de CL si se poate prevedea raportul este sau nu realizabil. Se poate stabili piesa ce trebuie are sau nu zone cu deformatii critice. Se poate stabili modul n care se modifice anumite deformatii la pentru a pericolul ruperii la ambutisare. Modulul de ecruisare n, de valoare mare, permite se deformatii din ce n ce mai mari, atunci cnd ambutisarea are loc cu o micsorare a grosi mii materialului, aspect care este specific la ambutisarea pieselor pentru caro serii auto. Pentru a defini modulul de ecruisare n, se foloseste ecuatia curbei de ecruisare sub una din formele (vezi capitolul 6): (Jreal = GEn sau (Jreal = G 1 \jP (vezi capitolul 6 ). Cu ct valoarea lui n este mai mare, cu att valoarea deformatiei uniforme maxime pe care o poate atinge materialul este mai mare. La o valoare mare a lui n, deformatiile sunt repartizate mai uniform pe piesa, deformatiile locale maxime sunt mai reduse, iar zonele nvecinate vor fi atrase mai mult n procesul de deformare. Ca metodica generala, pentru determinarea lui n se recomanda logaritmarea relatiilor curbelor de ecruisare sub forma exponentiala, obtinndu-se ecuatiile unor drepte. Pentru trasarea acestor drepte sunt necesare 4 - 5 puncte de pe curba de ecruisare situate n domeniul de a1ungiri cuprins ntre 0,1 - 0,2 , pentru care se calculeaza (j' 1 si &. . rea Coeficientul de anizotropie r se determina astfel: Pe o epruveta de latime initiala bO se traseaza un interval de lungime LO. Se alungeste epruveta cu ajutorul unei masini de ncercat la tractiune la o valoare a deformatiei specifice cuprinsa ntre 0,15 - 0,20 . Se masoara valorile finale b si L si se determina r, cu relatia: In b o In b o r=_b_= b In go
g b o Lo Valoarea coeficientului de anizotropie caracterizeaza proprietatea unui material de a opune o rezistenta mai mare sau mai mica la curgere n directia grosimii lui. Cnd coeficientul de anizotropie are valori ridicate, materialul curge mai mult din latimea tablei care se ambutiseaza dect din grosimea sa. In acest caz, suprafata pe care se transmite efortul de deformare este mai mare si deci la o aceeasi rezistenta la tractiune a materialului rezulta o forta mai mare care poate fi transmisa. Deci un coeficient mai mare de anizotropie mbunatateste proprietatile de ambutisare adnca. Pentru determinarea rapida a valorilor n si r, se recomanda utilizarea epruvetei prezentata n figura 13.4. Orificiul are diametrul d, n functie de grosimea materialului (tabelul 13.2). 35' Lo=<I r Ol l l -+--" ci t-.j--._.-+
r."r IOQ I - 2&J Fig. 13.4. Epruveta pentru determinarea rapida a parametrilor n si r . 197 Tabelul 13.2. Valori ale d' . fi . l . d' fi 4 Iametrului on ClU Ul m 19ura 13 .. Grosimea g ( mm ) Diametrul d ( mm ) 0.7 - 0.8 0.7 1 0.8 1.5 1 La distanta de 35 mm de acest orificiu se traseaza un segment LO;' Epruveta se fixeaza n masina de ncercat la tractiune si este ntinsa cu viteza constanta (cca 5 mrn/min ) pna la rupere. Dupa rupere se masoara valorile L si b, pe segmentul trasat nainte de ncercarea la tractiune. Cu valorile L si LO se detennina modulul de .- . L. b d .. fi :-1 d ecruisare n cu nomograma din figura 13.5 , Iar cu - SI - se etennma coe IClentu e Lo b o anizotropie r cu nomograma din figura 13.6 . 2!1,L 22,6 22,7-
2Zg 2),0 flJ.l
P ..p
2."" 23$ 2,!7 2J8 2J,9 24,0 - 24/7 - 2M ;,9 25,0
2$2 2),.7 .
2,,5 - 1 _ 25,1i 2<7 2$J .
26;& Fig.13.5.Nomograma pentru detenninarea valorii modulului de ecruisare n. ,'2C7 ,272 am aaJ2 L. mAO 20,35 = 211;30 , 20,25 -211,2& _ 2/1," 2fJ,10 2{J,{i,
-/9,95 19,90 Isas Ill,au ($75 19,7&
I!l,GO Fig. 13.6.Nomograma pentru detenninarea valorii coeficientului de anizotropie r. ,050 ,070 1,1180 1,090 1,100 1,/10 f,/20 I,IJO 1,/40 (,t:1J Pentru a se putea calcula valorile medii ale lui n si r, se executa epruvete la 0, 45 si 90 fata de directia de laminare, iar cu valorile obtinute se calculeaza nmed si r med (care se noteaza si cu f si r ) cu ajutorul relatiilor: II",," =f = ~ (/1 0 " + 21l 45 o + 11 90 ") _ I 1 ~ " l ! d = J' ="4 (/o + 21 45 " + 'gOD ) 13.1.2. DETERMINAREA CAPACITATII DE DEFORMARE A SEMIFABRICATELOR MASIVE In aceasta categorie intra semifabricatele sub forma de bare, table groase, care sllnt considerate masive n comparatie cu tablele subtiri. Si n acest caz unele indicatii se pot obtine cu valorile rezultate din metodele generale de ncercare ( tractiune, rezilienta ) nsa acestea vor trebui completate cu valori rezultate din ncercarea la compresiune si la rasucire. In aceste cazuri, conditiile de ncercare pot deveni mai favorabile sau mai putin favorabile, din punct de vedere al starii 'de . tensiune n timpul deformarii, atunci cnd gradul de deformare si temperatura se modifica. Avnd n vedere ca, n numerroase cazuri, asfel de semifabricate se prelucreaza la semicald, este necesar sa se stabileasca un maxim pe curba de deformare - temperatura, n intervalul specific aliajului respectiv, care va determina temperatura optima de prelucrare. Pentru a se putea aprecia capacitatea de deformare, se propune notiunea de deformabilitate conventionala corectata, data de relatia: DO = Dx + C x f ( x ) n care: DO este deformabilitatea conventionala corectata ( tine seama de factorii care se schimba n timpul deformarii); Dx - deformabilitatea masurata direct; Cx - coeficient de proportionalitate; f( x ) - functia ce tine cont de influenta factorilor care se modifica n timpul deformarii (de exemplu: h/d si D/d la compresiune, n care h - este naltimea epruvetei dupa deformare; d si D - diametrele la baza respectiv diametrul maxim al piesei dupa deformare: Fa I M r -Ia rasucire; unde Fa este forta axiala si M r momentul de rasucire) Profesorul I. Dragan a propus urmatoarea relatie de corectie care a fost stabilita pentru ncercarea la rasucire: (J Ilo = Il x (1 + C -:z::> n care: Ilo este numarul de rasuciri pna la rupere, care exprima deformabilitatea corectata; n x - numarul de rasuciri pna la rupere masurat direct; C - coeficient de 199 proportionalitate, avnd valoarea ntre 2,5 - 3 ; CY tensiunea axiala medie n timpul rasucirii; 'f- tensiunea tangentiala medie, calculata cu valoarea momentului de rasucire. Trebuie precizat nsa, ca, la ncercarea de rasucire, anizotropia materialului joaca un rol complex, n comparatie cu alte ncercari, deoarece structura fibroasa ( texturata ) a epruvetei si schimba directia n timpul deformarii, n raport cu directia tensiunii tangentiale maxime. 13.2. APRECIEREA COMPORTARII MATERIALULUI N TIMPUL DE FORMARII In afara ncercarilor care se efectueaza nainte de prelucrarea materialului semifabricatului este necesar sa se analizeze si urmatoarele aspecte principale n timpul procesului de deformare: - determinarea influentei unor factori tehnologici asupra distributiei deformatiilor si caracterului curgerii materialului; - determinarea variatiei rezistentei caracteristicilor de rezistenta si de plasticitate n diferite zone:ale piesei deformate; - determinarea tensiunilor, fortelor si lucrului mecanic de modificare a formei la diferite operatii de presare. Aceasta analiza, ce caracterizeaza comportarea materialului semifabricatului n timpul prelucrarii, va fi realizata prin ncercari efectuate asupra unor piese reale ( n marime naturala) sau pe modele, la care se va aplica legea similitudinii. a - Metode pentru determinarea caracternlui deformatiilor. In timpul proceselor de deformare plastica, deformatiile sunt neuniforme datorita mai multor cauze: structurii neuniforme a materialului prelucrat; frecarilor interne din material; formei semifabricatului, frecarilor exterioare; cmpului termic neomogen, etc. Neuniformitatea deformatiilor duce la cresterea presiunii medii de deformare, reduce plasticitatea si creeaza n corpul deformat tensiuni De cele mai multe ori, tensiunile n diferite puncte ale corpului deformat nu se pot masura experimental. In aceste cazuri, neuniformitatea tensiunilor se apreciaza dupa marimea si caracterul repartizarii deformatiilor. Astfel, pentru stabilirea modului de repartizare a deformatiilor se folosesc urmatoarele metode: metoda retelelor de divizare; metoda stifturilor; metoda surubului; metoda analizei micro structurii; metoda duritatii; studiul macro structurii fibroase. 1. Metoda retelelor de divizare. Retelele de divizare ortogonale se pot trasa att la suprafata exterioara a semifabricatului ( mai ales n 'cazul tablelor subtiri ) precum si ntr-un plan de sectionare al probei n cazul semifabricatelor masive. In acest din urma caz, este necesar ca suprafata de sectionare sa ramna plana n tot timpul deformarii, deci n aceasta suprafata nu trebuie sa actioneze eforturi unitare normale. 200 Retelele de divizare pot fi: circumferentiale si radiale ( la ambutisare ); sisteme de linii paralele si perpendiculare, trasate la distante egale ntre ele; sisteme de cercuri tangente avnd acelasi diametru de valoare mica. Retelele de divizare se pot aplica prin zgrierea ( adncimea urmelor de 0,5 - 2 mm), prin imprimare cu procedee e1ectrochimice sau cu ajutorul unor vopsele sau emulsii fotosensibile. In cazul n care, vopseaua se aplica ntr-un plan de sectionare, proba trebuie sectionata n doua jumatati. Pe una dintre suprafetele de contact a celor doua jumatati se executa reteaua, iar pe cealalta suprafata se aplica un lubrifiant care nu permite lipirea sau sudarea partilor probei n timpul deformarii. 1 lcDl" ~ .... ~ .... i - # . ~ a b Fig. 13.7. Reteaua de divizare. a - nainte de deformare; b - dupa deformarea prin ambutisare. Apoi cele doua jumatati se asambleaza cu ajutorul a trei puncte de sudura, se deformeaza n conditiile ncercarii reale sau pe model, iar apoi se desfac si se analizeaza reteaua de divizare. In cazul n care reteaua de divizare n planul de sectionare, s-a executat prin zgriere, se recomanda sa se umple urmele lasate pe suprafata cu grafit, oxid de zinc, caolin, etc., pentru a se pune mai bine n evidenta dimensiunile lor. Masurarea dimensiunilor dintre retele se face cu ajutorul microscopului de atelier. Daca patratele elementelor retelelor de divizare se transforma, dupa deformare, n dreptunghiuri, se poate aprecia ca directia axelor principale de deformare a coincis cu laturile patratului. In cazul n care axele principale de deformare au o alta directie, patratul elementar se transforma n paralelogram, iar cercul nscris n el ntr-o elipsa (fig. l3.8.). In acest caz, axeJa principale de deformare coincid cu directiile axelor elipsei. Fig. 13.8. Deformarea patratului elementar al retelei de divizare. 201 2. Metoda stifturilor. Aceasta metoda consta n introducerea n metalul de baza a unor stifturi care sa formeze un ajustaj presat. Stifturile se executa dintr-un material de alta culoare, nsa cu proprietati fizico-chimice apropiate de cele ale metalului piesei de prelucrat. Se pot folosi si metale sau aliaje de aceeasi culoare cu a metalului de baza, cu conditia sa reactioneze diferit la atacul cu acelasi reactiv. In figura13.9: s&a'Jn exemplu de amplasare a stifturilor n semifabricat si modul n care acestea se deformeaza prin extrudare. Pentru a putea pune n evidenta modul de deformare al metalului cu ajutorul stifturilor se face o sectiune longitudinala prin proba. 3. Metoda surubului. Se bazeaza pe modificarea pasului initial al filetului unui surub introdus n proba ce se deformeaza. In functie de valoarea modificarii pasului surubului, se poate caracteriza deformatia longitudinala n planul care trece prin axa surubului. Dezavantajul metodei c o n t a n faptul ca prin introducerea surubului, se distruge integritatea probei (figura 13.10) 4. Metoda analizei microstructurii. Consta n recristalizarea probei dupa deformare plastica la rece si examinarea micro structurii. Pentru acelasi material nedeformat, se traseaza diagrama de recristalizare. , ? 5 Q b CI b a 6 c Fig. 13.9. Determinarea neuniformitatii deformatiilor prin metoda stifturilor. a- nainte de deformare; b- dupa extrudare fara lubrifiere; c- dupa extrudare cu lubrifiere. fi Fig. 13.10. Caracterizarea deformatiei prin modificarea pasului surubului. Dupa examinarea Ia microscop a probei deformate si recristalizate, se compara dimensiunile medii ale grauntiJor cristalini masurati, cu valorile corespunzatoare din 202 diagrama de recristalizare. In acest fel, se obtine o imagine asupra gradului de deformare n diferite zone ale probei deformate. 5. Metoda duritatii. Aceasta consta n masurarea duritatii ntr-osectiune longitudinala ( uneori si transversal a ).De obicei se masoara duritatea Vickers n cazul probelor cu dimensiuni mici. In celelalte cazuri se masoara duritatea Rockwell sau Brinell, n functie de natura aliajului prelucrat si de gradul de deformare aplicat .Masurnd duritatea, se poate obtine o imagine privind rezistenta medie a meterialului metalic la deformare plastica precum si asupra gradului de neuniformitate a deformatiilor.In figura 13.] 1 '!htr)
(J.///I I ", \ \"' >. 1U ...... 2/O ..... , -80-":'''.:-.. .... -, \,\;, ' ..... /80 --, \\"" Fig. 13 .11. Curbele de duritate egala n sectiunea longitudinala, dupa extrudarea la rece. se prezinta curbele de duritate egala trasate n sectiunea longitudinala a unei probe care a fost extrudata la rece. 6.Studiul macrostructurii fibroase. Consta n sectionarea longitudinala a probei deformate si efectuarea analizei macroscopice.Aceasta metoda permite sa se obtina o imagine destul de clara a caracterului curgerii materialului metalic, n diferite stadii ale procesului de deformare plastica .Totusi cu ajutorul acestei metode, nu se pot stabili valori absolute care sa caracterizeze neuniformitatea deformatiilor. b - Determiuarea neuniformitatii deformatiiIor. Pentru a se determina neuniformitatea deformatiilor se obisnuieste sa se determine alungirile locale n directie longitudinala si atunci cnd este necesar si n directie transversala, dupa care se reprezinta grafic variatia acestora cu pozitia pentru care s-au determinat. De asemenea, se poate determina si valoarea alungirii relative folosind raportul Ai / Am , n care Ai = li / 10 si Am = Lf / Lo. Notatiile utilizate au urmatoarea semnificatie: li este distanta dintre liniile retelei de divizare dupa deformare; 10 - distanta dintre liniile retelei de divizare nainte de deformare; Lf -lungimea finala a zonei deformate a piesei, sau a ntregii piese; La - lungimea initiala corespunzatoare a semifabricatului; Ai -alungirea determinata n fiecare pozitie a liniilor retelei de divizare; Am - alungirea medie a ntregului semifabricat. c - Determinarea tensiunilor. In cadrul starii planlJl:le tensiunii daca sunt cunoscute deformatiile specifice, se pot determina tensiunile normale principale. Aceasta situatie se poate considera ca este valabila n cazurile de deformare plastica la care una din tensiunile normale principale este foarte mica n comparatie cu celelalte. Din capitolul IOse cunosc relatiile: 0", - a; &, -&) 203 Daca se considera ca a; = O , relatia devine: a; - 0", a; De unde de obtine: a; = a; ~ I = i &1-&' &,-&, , 3 Utiliznd conditia energetica a plasticitatii se pot scrie relatii[e: SI a: =j3a: ~ - &3 1 C<,_& G 2 3 Valoarea tensiunii O"c, se va lua din diagrama reala (curba de ecruisare) a materialu[ui respectiv, iar valorile deformatiilor specifice vor fi obtinute, de exemplu, din analiza retele[or de divizare, si d[pa deformare. d - Determinarea fortei si a lucrului mecanic de modificare a formei. Masurarea fortelor [a operatiile de presare la rece, este mai dificila dect la alte tipuri de prelucrari mecanice, de cele mai multe ori, aceste forte au valori mari si foarte mari si sunt aplicate cu viteze ridicate (nu mai corespund conditiilor de solicitare statica). Totusi determinarile experimentale trebuie efectuate, deoarece n multe cazuri nu exista posibilitati qilrecte de determinare prin calcul a valorii fortei .De asemenea,determinarea valorii fortei, este impusa si de necesitatea stabilirii valorii reale a rezistentei la deformare a materialului n conditiile specifice prelucrarii, care reprezinta un indicator important al prelucrabilitatii. In principiu, valoarea fortei va trebui determinata chiar n conditiile reale de prelucrare, cu ajutorul echipamentului tehnologic respectiv.In cazul pieselor mari, determinarea va fi facuta pe model si apoi va fi folosita legea similitudinii. Dupa modul de masurare,pentru determinarea fortei se pot folosi aparate mecanice, hidraulice, pneumatice sau electrice. Aparatele mecanice, care au la baza deformarea cu valori mari a unor elemente elastice (arcuri elicoidale, arcuri taler etc .) si masurarea directa a acestei deformatii, sunt putin utilizate si numai pentru forte mici. Aparatele pneumatice si hidraulice permit stabilirea fortei prin masurareapresiunii la manometru, sau indirect prin deformarea unui element elastic mecanic (arc e\icoida[ , lamelar etc.). Si aceste sisteme sunt utilizate numai pentru forte mici.Ele necesita constructii complicate, care nu asigurade cele mai multe ori sensibilitate ridicata si nu permit stabilirea si nregistrar.ea variatiei fortei de deformare la vitezele reale de lucru . Aparatele cele mai utilizate sunt acelea care au diferite tipuri de traductoare ce masoara o marime electrica. Aceasta, dupa etalonare, este transformata n marime mecanica: forta moment etc. 20h Se pot utiliza urmatoarele tipuri de traductoare : piezoelectrice, inductive, capacitive, magnetoelastice si rezistive. Utilizarea cea mai larga au capatat-o traductoarele tensometrice rezisti ve, care se monteaza n punti alimentate n curent continuu, alternativ sau n punti alimentate cu impulsuri. Traductorul tensometric rezistiv ( marca )se lipeste pe un element elastic al presei, al dispozitivului de presare ( stanta sau matrita ) sau pe un inel dinamometric, special executat n acest scop. Pentru a se putea determina lucrul mecanic de deformare, este necesar sa se traseze diagrama forta- cursa, si apoi se determina aria de sub curba. 13.3. ANALIZA COMPORTARII STANTELOR SI MATRlTELOR Pentu a se aprecia comportarea echip amentului tehnologic ( stante si matrite ) n timpul prelucrarii prin presare la rece este necesar sa se analizeze modul n care se uzeaza elementele stantei sau matritei, n special elementele active ( sculele ), precum si rigiditatea elementelor constructive determinante pentru buna functionare a ansamblului. Metodele ce se pot utiliza pentru determinarea uzurii elementelor active se clasifica astfel: 1 - Metode directe, cu ajutorul carora se masoara prin diferite procedee, gradul de uzura al elementului respectiv dupa ntreruperea procesului de deformare; 2 - Metode indirecte, prin care, dupa stabilirea unei relatii ntre gradul de uzura si un alt parametru ce este influentat de uzura, se stabileste o relatie sau o curba de etalonare, si apoise determina numai variatia acestui parametru, fara a se ntrerupe procesul de prelucrare. Fig. 13.12. Masurarea uzurii folosind o metoda mecanica (cu palpator). a - schema dispozitivului; b - elemente ce se pot masura ( h u - deplasarea muchiei; Su - suprafata de uzura ). . . flOD J . 205 Ca metode directe se utilizeaza: - metode optice, care folosesc diferite tipuri de microscoape, n special de atelier sau microscoape metalografice; - metode de palpare ( mecanice) la care se utilizeaza n general aparate pentru masurarea rugozitatii suprafetelor; - metoda mulajelor care se poate folosi fara demontarea elementelor active ale stantei sau matritei; aceasta consta n masurarea asperitatilor imprimate pe negativul unui mulaj ridicat de pe suprafata uzata; In figura 13.12. se prezinta modul de masurare a marimii globale a uzurii la elementele active ale stantelor si matritelor folosind o metoda mecanica. Metodele indirecte ce se pot utiliza se bazeaza pe: - variatia fortei de deformare cu uzura elementelor active ale stantelor si matritelor; - masurarea uzurii stantelor si matritelor cu ajutorul izotopilor radioactivi; metoda nu permite nsa evidentierea formelor caracteristice de uzura si nici modul lor de repartitie; - masurarea marimii bavurilor aparute, mai ales la piesele stantate, precum si determinarea zonelor si a calitatii suprafetelor taiate. 0,1 I
V 1/ V ) b - V ,/
10 20.30 5060 70><1(J3 de flonjr</e) Fig. 13.l3. Variatia uzurii muchiilor active ale placii de taiere ( a ) si a marimii bavurii ( b ) n functie de numarul de piese stantate ( h u - manmea uzurii; hb - marimea bavurii ). Ultima metoda se poate utiliza cu bune rezultate n special la taiere, fara a se ntrerupe procesul de prelucrare. La un element activ ascutit, naltimea bavurii initiale da o indicatie asupra valorii jocului dintre poanson si placa activa. In general, marimea bavurii creste odata cu cresterea gradului de uzura a elementelor active. Dupa datele prezentate n literatura de specialitate, rezulta ca variatia marimii bavurii n functie de numarul de piese prelucrate are o lege asemanatoare de variatie cu marimea uzurii elementelor active (.fig. 13.13. ). Pentru masurarea marimii bavurii se pot folosi metode optice, mecanice si electrice, dintre care cele mai utilizate sunt cele optice. 206 13.4. ANALIZA COMPORTARII UTILAJULUI Analiza comportarii utilaj ului este necesar sa fie efectuata, att pentru stabilirea domeniului de utilizare a acestuia ct si pentru a determina modul de solicitare a unor elemente de baza ale sale, si n final, deformatiile si deci rigiditatea lor. In ST AS 6915 sunt date prescriptii de precizie ce trebuie respectate Ia presele cu excentric cu actiune simpla, cu batiu deschis. Pentru o analiza corespunzatoare, trebuie sa se tina seama de faptul ca, sub actiunea fortelor de prelucrare, presa se deformeaza elastic, iar aceste deformatii elastice modifica pozitiile diferitelor parti ale presei si ca urmare si a diferitelor elemente ale stantei sau matritei. Modul de deformare si valoarea deformatiilor depind de: marimea si viteza de aplicare a fortei, tipul presei, forma si dimensiunile batiului, materialele din care este executat batiul precum si celelalte elemente mai solicitate ale presei. Deformatiile si deplasarile elementelor presei influenteaza esential asupra urmatorilor parametri: preciziei si calitatii pieselor prelucrate prin presare, durabilitatii stantelor si matritelor, bilantului energetic al preselor, gradului de exploatare a preselor, etc. Fig. 13 .14. lnstalatie utilizata pentru solicitarea statica a presei. 1 - placa superioara 2 - placa intermediara 3 - piston 4 - cilindru de lucru 5 - manometru 6 - pompa Solicitarile statice si dinamice se pot studia direct pe prese sau pe modele. In general, cu ajutorul modelelor se pot stabili zonele cele mai solicitate, variante constructive pentru batiuriJ;i alte elemente de importanta deosebita, iar apoi pe presele reale se fac determinarile si verificarile care vor constitui apoi caracteristici ale utilajului. Pentru solicitarile statice se recomanda sa se utilizeze o instalatie de ncarcare a presei, de obicei de tip hidraulic, si apoi se masoara deformatiile si deplasarile n diferite zone ale batiului, mesei presei, culisoului, etc. (fig. 13 .14 ). Pentru solicitarea dinamica se folosesc instalatii care cuprind o stanta sau o matrita care n timpul prelucrarii asi!,'Ura ncarcarea corespunzatoare a presei soi aparatura necesara pentru masurarea deformatiilor elementelor utilajului. Pentru masurarea deformatiilor elementelor elastice ale presei se utilizeaza, cel mai des, instalatiile cu traductori tensometrici rezistivi aplicati n locurile cele mai solicitate. 207 14.PRELUCRABILITATEA PRIN DEFORMARE PLASTICA LA RECE Dintre materialele metalice folosite pentru deformare plastica la rece, conditii deosebite de prelucrabilitate, se impun pentru tablele ce se ambutiseaza precum si pentru semifabricatele utilizate la prelucrarea prin presare volumica. Astfel, pentru materialele ce se ambutiseaza cu grade mari de deformare, este necesar ca limita de curgere si rezistenta la rupere sa fie ct mai mici iar aIungirea relativa si gtuirea relativa Ia rupere sa fie ct mai mari. De asemenea, raportul dintre limita de curgere si rezistenta la rupere sa fie ct mai mic, altfel spus, ca diferenta dintre rezistenta Ia rupere si limita de curgere sa fie ct mai mare. In tabelul 14.1 sunt date caracteristicile mecanice de baza pe diferite clase, ale tablelor si benzilor destinate ambutisarii, fabricate n tara. Tabelul 14.1 Caracteristicile mecanice pentru table de ambutisare. Tipul STAS Limita de Rezistenta A1ungirea IE HRB tablei curgere la rupere la rupere Fig.14.1. (MPa) (MPa) A5min[%] AI ----- 270 - 410 26 A2 9485 260 270 - 390 30 A3 240 270 - 370 34 A4 ----- 270- 370 curba 1 57 A5 10318 220 270 - 340 curba 2 50 Observatii: Marca A.4 este destinata pieselor pentru caroserii auto obtinute prin ambutisare adnca iar A5 pentru ambutisare foarte adnca. Pentru marcile Al; A2; A.3, alungirea Ia rupere este determinata pentru epruvete cu Lo = 80 mrn. Tinnd seama de gradul de deformare si continutul de carbon al otelurilor carbon laminate la cald, s-au stabilit urmatoarele relatii pentru determinarea limitei de curgere (pentru %C = 0.058 - 0.72): - pentru grade mici de deformare, B = 0.1 - 0.2%: ac = 80C - 25 + 36 qO.23 ( 14.1 ) - pentru grade de deformare mijlocii si mari, c > 0.2: ac = 38 -\- 80C -\- 0.45q ( 14.2) n care q este gradul relativ de deformare la compresiune: q = ( S - So ) / S = ( h o - h ) / h o ( 14.3 ) 208 Elementele de ali ere ca: Ni, Si, Mn, Mo, Cr, V, determina cresterea limitei de curgere, deci si a rezistentei la deformare. Cu cresterea gradului de deformare, influenta elementelor de ali ere asupra limitei de curgere se micsoreaza. La compresiunea otelurilor carbon de constructie, recoapte complet, limita de curgere se poate calcula n functie de continutul n elemente de aliere, pentru diferite grade de deformare, cu relatiile: - pentru grade de deformare mici, E: ~ 0.2: cr c = 52.JC + 16Mo + 5Cr+ 3Ni + llSi + 3Mn + 31 ( 14.4) - pentru grade de deformare mijlocii, E: ~ 0.5: cr c = 57 .JC + 9Mo + 2.7Cr + 4Ni + llSi + 3.2Mn + 41 ( 14.5 ) - pentru grade de deformare mari, E ~ 0.8: n care C si celelalte elemente de ali ere sunt date n procente de masa. La metalele neferoase, valoarea limitei de curgere se micsoreaza cu cresterea concentratiei adaosurilor. Astfel, curbele de ecruisare pentru AI 99.99 sunt amplasate deasupra celor corespunzatoare pentru AI 99.5 %. 14.1. PRELUCRABILITATEA PRIN AMBUTISARE A TABLELOR SUBTIRI Prin ambutisare, se executa o gama larga de piese pentru constructia de masini, att ca forma ct si ca dimensiuni. Aceasta gama larga de piese, ( ambutisate ) simple si complexe, impune ca semifabricatele utilizate la prelucrarea lor sa satisfaca anumite conditii de prelucrabilitate ( generale si speciale ). In continuare, se vor prezenta marimile ce caracterizeaza prelucrabilitatea tablelor subtiri pentru ambutisare, obtinute prin metode speciale ( vezi si cap. 13 ). Modulul de ecruisare n, si indicele de anizotropie r, sunt marimi legate de proprietatile intrinseci ale materialului prelucrat. Astfel, pentru semifabricatele sub forma de table pentru ambutisarea caro seriilor auto, nmed este n corelatie ( fig. 10 .2 ) cu limita de curgere cr c rezistenta la rupere RIn, alungirea relativa A5%si indicele Erichsen IE. In. cazul tablelor pentru caroserii auto, utilizate pentru executia unor repere de complexitate medie si ridicata, s-au stabilit urmatoarele relatii: nmed = 0.30 - 0.00056cr c ( 14.6) nmed = 0.49 - 0.00097cr c ( 14.7) Intre valoarea produsului si indicele de rebut, se poate stabili o corelatie (fig. 14.2) din care rezulta ca, pentru a lucra cu un procent redus de rebuturi, este necesar sa se utilizeze semifabricate cu valoare mare a produsului respectiv. Pentru tabla din otel feritic rezistent la coroziune, ntre nmed si compozitia chimica, exista refatia: nmed = 0.199 - 0.062C - 0.016Mn + 0.014Si - 0.0005Cr - 0.21Mo + + 1.12 (C - 0.097)2 - 0.33 (Nb - 0.50)2 + 0.089 (C - 0.097)( Cr - 17.05) 0.0067Nb + ( 14.8) fi 01\
209 Pentru oteluri carbon si slab aliate sub forma de table, ntre modulul de ecruisare si diametrul mediu al grauntilor cristalini, exista relatia: il ta s Y '1 6 ./"" vY /" K's 8 q5 1,0 1;;
Fig. 14.1 Variatia indicelui Erichsen cu grosimea pentru table A4 (1) si A I 5(2) ""Z L< -"
l I "' qili'.- o ""'f"'" -+ r- nu R.epe" 8 [li R. e !,,,-,, C o,lO , rn Reper !J o.2B '12 6 q24 IJZZ r- - {'%" ( 14.9) Fig. 14.2. Corelatia ( nmed x rmed ) cu cantitatea rebuturiloL Valori ale lui n pentru diferite tipuri de oteluri si structuri sunt date n tabelul 14.2. Pentru aprecierea prelucrabilitatii prin ambutisare a tablelor subtiri se recomanda sa se foloseasca si coeficientul de utilizare a plasticitatii materialului care se calculeaza cu relatia: ( 14.10) Tabelul 14.2 Valori ale modulului de ecruisare n. Tipul otelului Tioul structurii n Otel cu continut redus de C Feritica 0.27 - 0.276 Otel nalt aliat tip l2Cr 130 ( STAS 3583 ) Feritica 0.094 - 0.107 Otel de constructie aliat Perlitica 0.135 - 0.225 Otel de scule tip OSC 10 ( STAS 1700) si Perlito-carburica 0.16 - 0.165 VCW85 (STAS 3611 ) Otel de scule tip Rp3 ( STAS 7382 ) Carburica 0.135 - 0.142 Otel nalt aliat lOTi NiCrl80 (STAS 10322) Austenitica 0.54 - 0.60 n care B I este deformatia echivalenta: ee 1 210 Iar Ber este intensitatea critica a deformatiilor: 2.Jl +a+a 2 B = '11 er 2-a Rezulta deci ca: n care: (2 - a ) ~ 8 ~ + 8 ~ + 8 1 8 2 11= .j3.n.J1+a+a2 a: a=-.l. al (14.11) (14.12) (14.13) (14.14) In concluzie, pentru ambutisarea cu bune rezultate a pieselor pentru caro serii auto, se recomanda sa se utilizeze semifilbricate ( table sau benzi) pentru care parametrii n si p au valori mari, iar D.r are valori ct mai mici. De asemenea, cu ct deformatiile echivalente din piesa i'n timpul prelucrarii sunt mai mici dect intensitatea critica a deformatiilor ( la care se produce ruperea) adica valoarea coeficientului 11 este mai mica ( sub 0,8 ) cu att materialul se poate prelucra mai bine prin ambutisare. 14.2. PRELUCRATIBILlTATEA PRIN PRESARE VOLUMICA LA RECE. In cazul ]Jresarii volumice la rece, problemele care se pun sunt legate de stabilirea rezistentei la deformare si a unui raport limita naltime / diametru pentru care deformarea poate avea loc. In general, acest raport se poate determina n functie de n cu relatia: h o / do = 2, 24.Jn / m ( 14.15) n care m este un coeficient ce depinde de modul de fixare a capetelor semifabricatului. In cazul refularii probelor cu capetele plane, m=0,5 , iar la refularea semifabricatelor cu capete plane si degajari frontale, cu lubrifiant,m= 0,74 - 0,765. La cresterea continutului de carbon n otel, se reduce n , fenomen intens la otelurile cu continut redus de carbon, sub 0,6%, adica tocmai la cele deformabile. Influenta unor elemente de aliere si impuritati din oteluri asupra lui n, prezentata sintetic n figura 14.3 , arata ca, odata cu cresterea continutului acestora, valoarea lui n scade. 211 n l'r--l< C 0--<10 \ ~ . s l!.-------A p ~ ~ r-...... A'O- -... '" O,l'3 o , 2 ~ 0,25 r-:: f....- . 020 I O 0,02 ap6 0,1 C"",t,/l% Fig. 14.3. Influenta unor elemente chimice asupra indicelui n. Adaugarea n cantitati mici a unor elemente de aliere ca: Mn, Cr, Ni, Si, Mo, Cu, micsoreaza valoarea lui TI, astfel ca otelurile aliate de constructii au un modul de ecruisare mai redus dect otelurile carbon de constructii. Influenta elementelor de aliere asupra lui n, se poate determina cu relatia: n= 0,22 0,14 Mo . 0.04 Cr 0,09Si . 0,02Mn O,OlNi +0,03 C ( 14.16 ) n care elementele de aliere sunt date n procente de masa. Asupra parametrului n, influenteaza semnificativ si tratamentul termic aplicat. De exemplu, pentru un otel tip OLC45, recopt la I040C, timp de 14 ore, rezulta valoarea lui n= 0,283 la ntindere. La acelasi otel, normalizat, n= 0,264, iar calit n apa de la 920C n= 0,145. De asemenea, prin mbatrnirea otelului, valoarea lui n se reduce. La cresterea temperaturii de revenire, apar valori maxime si minime pentru n, datorita mbatrnirii artificiale sau transformarilor alotropice. Spre exemplu, .la aliajul AlCu Mg 1, apare un maxim ntre 200 si 230C si un minim ntre 270 si 350C. Valori ridicate ale lui n se mai obtin ntre 15 si 70C si peste 400C. Pentru fier tehnic pur, oteIuri ferito - perlitice, aluminiu si a1iaje, etc, odata cu modificarea temperaturii de deformare de la 20C pna la 150 - 200C, n creste, dupa care se reduce ( fig. 14.4. - pentru fierul tehnic pur). Cu cresterea vitezei de deformare, maximul se deplaseaza spre temperaturi mai ridicate. Valoarea lui n depinde si de structura cristalina. Modulul de ecruisare descreste n urmatoarea ordine a tipului de retea cristalina: c.fc. - h. c. - C.v.C. fi 0,4 o, 3 1 / 2. o '-100 a / j-... --" '\ 1'\ Fig. 14.4. Variatia indicelui n cu temperatura de deformare. 212 _: ., -, Pentru calcule energeti;:e, la defom1area plasica la rece, precum si pentru aprecierea preluqabilitatij, estQ necesar sa S ~ determine rezistenta la deformare la diferite grade de !, .dcfom:lare. Acest lucru se poate stabili prin calcul, utiliznd relatia: .';' (14.16) n care CI = 1,83 Rm+4 (14.17 ) . iar indicele n se stabileste confonn cdor prezentate n capit. 6 sau dupa indicatiile din :tabelele si diagramele din prezentul capito1. . Extrapolnd curba de ecruisare, se poate determina o valoare initiala (extrapolata) 'U limitei de curgere cr co care se calculeaza cu relatiile: '_ pentru ficr tehnic pur, oteluri carbon cu C sub 1 %, oteluri aliate de constructii si oteIuri . austeniticc:' crco=15 + 0,90 Rm a- = 2,25+0.34HB ca . - pentru cupru si aliaj ele sale: a- =2,25+1,38R n1 ca . a- = 0,802HB-2 ca - pentru aluminiu si aliajele sale: a- = 1, 325R m -2 ca . a- =0,48HB-2 ca Rezistenta la defon'1are se Vi< determina cu relatia: ( 14.18) ( 14.19) (14.20) (14.21) (14.22) (14.23) Rd=a- +kc ca (14.24) n care 'O:co se stabi!este cu relatiile de mai sus si k este un coeficient ce caracterizeaza panta curbelor de ecruisare, fiind dat 'n tabelul 14.3. Tabelul 14.3. Valori ale coeficientului k Grupa otelului Tratament termic k Otel carbon %C < 0.3 recopt 0.13 - 0.17 Otel carbon %C - 0.35 - 0.7 recopt 0.2 - 0.24 Otel carbon %C < 0.35 normalizat, laminat la cald 0.22 - 0.27 Otel carbon %C - 0.35 - 0.7 normalizat, laminat la cald, calit si revenit 0.35-0.37 Otel de constructie, aliat recopt 0.18 - 0.27 Otel de constructie, aliat laminat la cald 0.25 - 0.30 -- Otd de constructie, aliat normalizat, calit si revenit 0.30 - 0.4 21) Pentru a se putea determina relativ usor rezistenta la deformare n functie de duritate, n figurile 14.5. a si b, sunt prezentate legaturile de dependenta Rd'= f] (HB ) pentru alama Cu-Zn 37, figura a si pentru otel tip OL 37 figura, b,:.-.Ja difeIiiegradede deformare si temperaturi. Exemple de curbe de ecroisare sunt dattfn figura 14:0 'pentru unele oteluri carbon si aliate. In cazul cnd materialul prelucrat a fost supus n prealabil unei deformari la rece, curba de ecruisare se modifica n mod corespunzator. Figura 14.7 reprezinta curbele.,de ecruisare pentru otelul OLC 45: 1 - laminat la cald; 2- de defoIT,f!are egal cu 0,13; 3 - tras (trefilat) cu un grad de deformarede de bara, destinate deformarii plastice la rece (de 2880 si otel rotund tras destinat fabIicaIii suruburilor si.,piulitelc;>rprinpresru;e, la rece . .) necesar sa se execute si ncercarea de refulare la,receconfori:n,STAS,2233, .. 1/3 ... 2/3 din naltimea initiala. La diametre mai mici de 5 - 10 mm, functi(l.,de"nllWra materialului, se va efectua ncercarea de rasucire, conform STAS f 750. 1 ________
0,0 C o(l. 0,1
o o Ha
Sa ?a / Cu-31 37/ ' IL 2000c / { .. \ .-<"
'/ go't; .. , , .' - J', ,.' '. C. 0,2. 0,1 a b 200 {joCJ " . . R.J [MFIJ . .. . Fig. 14.5. Variatia rezistentei la deformare si alungirii cu duritatea materialului la diferite temperaturi. . I?J [fii!',,] /000 800 600 400 200 V I III' .... / : -L A I 1..
k-"
1- \. . : r VLe 10 J . '-"1 O' 40' 80 f2-cJ {fiO 200 :. . C .. /pc' [%} , o. " 214 R.d [NPoJ Jooo 800 601] 400 200 - 40 Gr!OI I 18Mne.,. (01 \ ..,- - / ./' ) V V V // t:<- I-- '1 1"1 {5C.- lA'J I o 40 80 120 160 200 6 E . roG ['/o] Fig. 14.6. Curbe de ecruisare pentru bteluri carbon (a) si aliate (b). . ". . -' . . , . ",' . ""i KJ [MpoJ <'J()O 60C) .'5 / 1(; V :, '., 2- -' 1/
-,.. o q;< :': '." , , "'f >-, e--- " 1.0 .e Fig. 14.7. Curbe de ecruisare pentru OLC 45 cu diferite grade de deformare prealabila. 215 ',; -J '-.r. :' ; . ',' '\.- --; , -, ,-' : "\>\. t : ""'1' : - ,.'- . - --- "1 BIBLIOGRAFIE i '\, ; "'---... ' .. - . ,. '\ '''w ' , 'i _' '. 1. ADRIAN M., BADEA S., Bazele proceselor qe gefQrmare Bucuresti, Editura Tehnica, 1983. ,. C' .' . 2. CAZIMIROVICI E., Teoria defonnarii plastice, Editura Didactica si Pedagogica, 1981. . . 3. CHALAVOUX M., Defonnation plastique,4e metmpc, Universitaire de technologie II, Lyon 1;'1980,', .... .. .. 4. CIACIN V. N. i dr., Elektrogidroimpulsnaia obrabotka materialov v masinostroenii, Minsk, " Nauka i telmica II, 198.7. .,,;' ,.,', . .,.' . ',".' ,-- .. "; 5. CIOCARDIA Constantin, s.a., Tehnologiapresarii la rece, Bucuresti, Edihlra Didactica si Pedagogica, R. A., 1991. 6. CIRILLO Adrian, s.a., Tehnologia matritarii si stantarii la rece, Bucuresti, Edihlra Didactica si Pedagogica, 1966. 7. CLEJA S., CRISTESCU N., Teoria plasticitatii si apliGatii la prelucrarea , ' - I ' " metalelor, Litografia Universitatii BUCllresti:;.198S;,,\i 8. DIACONESCU E. N., Rezistenta I.I.S. Suceava, 1981. . ' \ .', , ___ . ,' __ 1. . ".r .,', 9. GERU N.,Teoria struchlrala a proprietatiloLmetalelbr, Bucuresti, Edihrra . Didactica si Pedagogica, 1980.' '. 10. IACOB D. M., Cercetari teoretice si experimentale privind defonnarea plastica la rece a semifabricatelor metalice utiliznd energia acmnu1ata n condensatoare, Teza de doctorat, Universitatea Telmica "Gh. Asachi" Iasi, 1994. Il. KATCHANOV L., Elements de la theorie de la plasticite, Edition de Moscou, 1975. 12. MASTEROV V., BERKOVSKY V., Theory of plastic defonnation and metal working, Mir publishers, Moskow, 1975. 13. OLSZAK W., s.a., Teoria plasticitatii, Bucuresti, Edihrra Telmica, 1970. (traducere din limba poloneza) 14. PONOMARIOV S. D., s.a., Calcul de rezistenta n constructia de masini, Bucuresti, Edihlra Tehnica, 1960. . 15. SEVERIN L. V., Detenninarea relatiei de calcul a fortei de rasfrngere a marginilor prin metoda energetica, Al IV -lea simpozion TEHNOMUS, Universitatea "Stefan cel Mare" Suceava, 1993. 216 16.T APALAGA Iosif, s.a., Extmdarea metalelor la rece, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1986. 17. TEODORESCU M., ZGURA Gh., tehnolol,>ia pres arii la rece, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1980. 18.TEODORESCU M. Al., s.a., Prelucrari prin deformare plastica la rece,vol. 1, Bucuresti, Editura Telmica, 1987. 19. ZGURA Gh., s.a., Prelucrarea metalelor prin deformare la rece, Bucuresti, Editura Tehnica, 1977.