Misiunile ONU

Sursa: http://www.onuinfo.ro/despre_onu/mentinerea_pacii/misiunile_onu/#undof Africa * UNMIS (Sudan) * ONUB (Burundi) * UNOCI (Coasta de Fildes) * UNMIL (Liberia) * MONUC (Republica Democrata Congo) * UNMEE (Etiopia si Eritreea) * MINURSO (Sahara Occidentala) America * MINUSTAH (Haiti) Asia * UNMIT (Timorul de Est) * UNMOGIP (India si Pakistan) Europa * UNFICYP (Cipru) * UNOMIG (Georgia) * UNMIK (Kosovo) Orientul Mijlociu * UNDOF (Inaltimile Golan) * UNIFIL (Liban) * UNTSO (Orientul Mijlociu) Africa UNMIS (Sudan) Prin Rezolutia 1590 din 24 martie 2005, Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite decidea infiintarea unei Misiuni ONU in Sudan avand ca obiective: * oferirea de sprijin in aplicarea Acordului Largit de Pace semnat la 9 ianuarie 2005 de guvernul sudanez si Miscarea (sau Armata) de Eliberare Populara din Sudan * indeplinirea unor functii legate de asistenta umanitara * protejarea si promovarea drepturilor Omului.

La 31 august 2006, Consiliul de Securitate (Rezolutia 1706) extindea mandatul UNMIS si in zona Drafur pentru a sprijini aplicarea imediata a prevederilor Acordului de Pace de la Darfur. 31 martie 2007: 10 027 angajati in uniforma (8766 militari, 599 observatori militari si 662 politisti), la care se adauga cei 851 de angajati civili internationali, 2250 angajati locali si 186 de voluntari ONU. Tari care contribuie cu personal militar: Africa de Sud, Australia, Bangladesh, Belgia, Benin, Bolivia, Botswana, Brazilia, Cambogia, Canada, China, Croatia, Danemarca, Ecuador, Egipt, El Salvador, Federatia Rusa, Fiji, Filipine, Finlanda, Gabon, Gambia, Germania, Ghana, Grecia, Guatemala, Guineea, India, Indonezia, Iordania, Kenya, Kirghistan, Malawi, Malaezia, Mali, Marea Britanie, Moldova, Mongolia, Mozambic, Namibia, Nepal, Nigeria, Norvegia, Noua Zeelanda, Olanda, Pakistan, Paraguay, Peru, Polonia, Republica Coreea, Romania, Ruanda, Sri Lanka, Suedia, Tailanda, Tanzania, Turcia, Uganda, Ucraina, Yemen, Zambia si Zimbabwe Tari care contribuie cu politisti: Argentina, Australia, Bangladesh, Bosnia si Hertegovina, Brazilia, Canada, China, Danemarca, Egipt, El Salvador, Federatia Rusa, Fiji, Franta, Gambia, Germania, Ghana, India, Iordania, Jamaica, Kenya, Kirghistan, Malaezia, Marea Britanie, Namibia, Nepal, Nigeria, Norvegia, Olanda, Pakistan, Polonia, Ruanda, Samoa, Sri Lanka, Statele Unite ale Americii, Suedia, Tanzania, Turcia, Uganda, Ucraina, Uruguay, Vanuatu, Yemen, Zambia si Zimbabwe ONUB (Burundi) Constatand ca situatia din Burundi continua sa fie o amenintare la adresa pacii internationale si a securitatii din regiune, Consiliul de Securitate ONU a decis, in baza Capitolului VII al Cartei ONU si prin Rezolutia 1545 din 21 mai 2004 sa infiinteze Operatiunea ONU din Burundi (ONUB). Mandatul acesteia a fost acela de a sprijini eforturile cetatenilor si a contribui la restaurarea unei paci durabile si a reconcilierii nationale, asa cum au fost ele stipulate in Acordul de la Arusha. ONUB si-a incheiat mandatul la 31 decembrie 2006, fiind urmata de Biroul Integrat al ONU in Burundi (BINUB) infiintat prin rezolutia 1719 a Consiliului de Securitate ONU din 25 octombrie 2006. 31 martie 2007: 5 650 angajati in uniforma (inclusiv 200 observatori militari, 120 de politisti), la care se adauga 434 de angajati civili internationali, 443 de angajati locali si 170 de voluntari ONU. Tari care contribuie cu personal militar: Africa de Sud, Algeria, Bangladesh, Belgia, Benin, Bolivia, Burkina Faso, China, Ciad, Egipt, Etiopia, Federatia Rusa, Filipine, Gabon, Gambia, Ghana, Guatemala, Guineea, India, Iordania, Kenya, Kirghistan, Malaezia, Malawi, Mali, Mozambic, Namibia, Nepal, Niger, Nigeria, Olanda, Pakistan, Paraguay, Peru, Portugalia, Republica Coreea, Romania, Senegal, Serbia, Spania, Sri Lanka, Tailanda, Togo, Tunisia, Uruguay, Yemen si Zambia. Tari care contribuie cu politisti: Benin, Burkina Faso, Camerun, Ciad, Guineea, Madagascar, Mali, Niger, Nigeria, Senegal si Turcia.

UNOCI (Coasta de Fildes) In virtutea Capitolului VII al Cartei ONU, Consiliul de Securitate a decis prin rezolutia nr 1528 din 27 februarie 2004 sa infiinteze Operatiunea ONU din Coasta de Fildes. Aceasta a inceput sa functioneze la 4 aprilie 2004, inlocuind Misiunea ONU din Coasta de Fildes (MINUCI), o misiune politica infiintata de acelasi Consiliu in mai 2003 si avand ca mandate facilitatea aplicarii de catre poporul Ivorian a acordului de pace semnat in ianuarie 2003. 31 martie 2007: 9 241 angajati in uniforma (7 854 militari, 200 de observatori militari, 1 187 politisti), carora li se adauga 371 de angajati civili internationali, 524 de angajati locali si 232 de voluntari ONU. Tari care contribuie cu personal militar: Bangladesh, Benin, Bolivia, Brazilia, China, Ciad, Croatia, Ecuador, El Salvador, Etiopia, Federatia Rusa, Filipine, Franta, Gambia, Ghana, Guatemala, Guineea, India, Irlanda, Iordania, Kenya, Maroc, Moldova, Namibia, Nepal, Niger, Nigeria, Pakistan, Paraguay, Peru, Polonia, Republica Dominicana, Romania, Senegal, Serbia, Tanzania, Togo, Tunisia, Uganda, Uruguay, Yemen, Zambia si Zimbabwe. Tari care contribuie cu politisti: Argentina, Bangladesh, Benin, Burundi, Camerun, Canada, Ciad, Djibouti, Elvetia, Filipine, Franta, Ghana, India, Iordania, Madagascar, Niger, Nigeria, Pakistan, Republica Centrafricana, Ruanda, Senegal, Togo, Turcia, Vanuatu si Yemen UNMIL (Liberia) Misiunea ONU din Liberia a fost infiintata in baza rezolutiei 1509 / 2003 a Consiliului de Securitate ONU pentru: * a contribui la aplicarea acordului de incetare a focului si la derularea procesului de pace; * a proteja angajatii ONU, civilii si facilitatile; * a sprijini activitatile de asistenta umanitara si din domeniul drepturilor Omului; * a asista autoritatile in procesul de reforma al institutiilor nationale de securitate, inclusiv prin programe de formare profesionala a politistilor si a unei armate noi, restructurate. 31 martie 2007: 15 256 angajati in uniforma, dintre care 13 847 militari si 214 observatori militari, 1201 politisti, la care se adauga 524 de angajati civili internationali, 931 de angajati locali si 240 voluntari ONU. Tari care contribuie cu personal militar: Bangladesh, Benin, Bolivia, Brazilia, Bulgaria, China, Croatia, Danemarca, Ecuador, Egipt, El Salvador, Etiopia, Federatia Rusa, Filipine, Finlanda, Franta, Gambia, Germania, Ghana, Indonezia, Iordania, Irlanda, Kenya, Kirghistan, Malaezia, Malawi, Mali, Marea Britanie, Moldova, Mongolia, Muntenegru, Namibia, Nepal, Niger, Nigeria, Pakistan, Paraguay, Peru, Polonia, Republica Ceha, Republica Coreea, Romania, Senegal, Serbia, Statele Unite ale Americii, Togo, Ucraina, Zambia si Zimbabwe

Tari care contribuie cu politisti: Argentina, Bangladesh, Bosnia si Hertegovina, China, Egipt, El Salvador, Federatia Rusa, Fiji, Filipine, Fosta Republica a Macedoniei, Gambia, Germania, Ghana, India, Iordania, Jamaica, Kenya, Kirghistan, Malawi, Namibia, Nepal, Nigeria, Norvegia, Pakistan, Polonia, Republica Ceha, Ruanda, Samoa, Serbia, Sri Lanka, Statele Unite ale Americii, Suedia, Turcia, Uganda, Ucraina, Uruguay, Yemen, Zambia si Zimbabwe MONUC (Republica Democrata Congo) Republica Democrata Congo si alte cinci state din regiune au semnat in iulie 1999 Acordul de incetare a focului de la Lusaka. Pentru a mentine legatura cu partile implicate si pentru a indeplini si o serie de alte misiuni, Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite a decis, la 30 noiembrie 1999, infiintarea MONUC. Mandatul misiunii si numarul angajatilor acesteia era largit de acelasi Consiliu printr-o noua rezolutie adoptata la 24 februarie 2000. 31 martie 2007: 18 336 angajati in uniforma (16 594 militari, 713 observatori militari, 1029 politisti), sprijiniti de 940 de angajati civili internationali, 2 051 angajati locali si 598 de voluntari ONU. Tari care contribuie cu personal militar: Africa de Sud, Algeria, Bangladesh, Belgia, Benin, Bolivia, Bosnia si Hertegovina, Burkina Faso, Canada, China, Danemarca, Egipt, Elvetia, Federatia Rusa, Franta, Ghana, Guatemala, India, Indonezia, Iordania, Irlanda, Kenia, Malawi, Malaezia, Mali, Marea Britanie, Maroc, Mongolia, Nepal, Niger, Nigeria, Pakistan, Paraguay, Peru, Polonia, Republica Ceha, Romania, Senegal, Serbia, Spania, Sri Lanka, Suedia, Tunisia, Ucraina, Uruguay, Yemen si Zambia Tari care contribuie cu politisti: Argentina, Bangladesh, Benin, Burkina Faso, Camerun, Ciad, Coasta de Fildes, Federatia Rusa, Franta, Guineea, India, Iordania, Madagascar, Mali, Niger, Republica Centrafricana, Romania, Senegal, Suedia, Turcia, Ucraina, Vanuatu si Yemen UNMEE (Etiopia si Eritreea) In iunie 2000, dupa doi ani de disputa armata la frontiera, Etiopia si Eritreea au semnat un acord de incetare a ostilitatilor. A urmat un proces de negociere, condus de Algeria si de Unitatea Africana. In iulie, Consiliul de Securitate al ONU a decis infiintarea UNMEE, obiectivul acestei misiuni fiind acela de mentinere a legaturii cu partile implicate si de stabilire a mecanismelor de monitorizare a incetarii focului. In septembrie 2000, Consiliul autoriza detasarea a 4 200 de angajati militari in zona, acestia urmand sa verifice daca ostilitatile au incetat cu adevarat si sa se asigure ca angajamentele de securitate au fost respectate. 31 martie 2007: 1 796 angajati in uniforma (1 594 militari si 202 observatori militari), carora li se adauga 151 de angajati civili internationali, 195 de angajati civili si 62 de voluntari ONU. Tari care contribuie cu personal militar: Africa de Sud, Algeria, Austria, Bangladesh, Bolivia, Bosnia si Hertegovina, Brazilia, Bulgaria, China, Croatia, Danemarca, Elvetia,

Federatia Rusa, Finlanda, Franta, Gambia, Germania, Ghana, Grecia, Guatemala, India, Iran, Iordania, Kenya, Kirghistan, Malaezia, Mongolia, Namibia, Nepal, Nigeria, Norvegia, Pakistan, Paraguay, Peru, Polonia, Republica Ceha, Romania, Spania, Statele Unite ale Americii, Suedia, Tanzania, Tunisia, Ucraina, Uruguay si Zambia MINURSO (Sahara Occidentala) Urmare a acordului dintre guvernului Marocului si miscarea Frente Polisario, MINURSO a avut ca obiectiv dupa infiintarea sa, in septembrie 1991, monitorizarea incetarii focului si organizarea unui referendum care ar fi permis poporului din Sahara Occidentala sa decida viitorul statut al teritoriului. Organizatia Natiunilor Unite a incercat sa solutioneze conflictul din zona inca de la retragerea Spaniei, in 1976, si imediat dupa luptele dintre Maroc (care a incorporat teritoriul) si Frente Polisario, miscare sustinuta de Algeria. - Mauritania a renuntat la revendicarea Saharei Occidentale in 1979. - In acelasi an, Organizatia pentru Unitatea Africana (OAU) a devenit la randul sau interesata de subiect, incercand o solutionare pasnica a conflictului. 31 martie 2007: 229 de angajati in uniforma (28 de militari, 6 ofiteri de politie, 195 observatori militari), carora li se alatura 103 angajati civili internationali, 137 de angajati locali si 24 voluntari ONU. Tari care contribuie cu personal militar: Argentina, Austria, Bangladesh, China, Croatia, Danemarca, Egipt, El Salvador, Federatia Rusa, Franta, Ghana, Grecia, Guineea, Honduras, Irlanda, Italia, Kenya, Malaezia, Mongolia, Nigeria, Pakistan, Polonia, Sri Lanka, Ungaria, Uruguay si Yemen Tari care contribuie cu politisti: Egipt si El Salvador

America MINUSTAH (Haiti) Ajungand la concluzia ca situatia din Haiti continua sa reprezinte o amenintare la adresa pacii internationale si a securitatii din regiune si actionand in baza Capitolului VII al Cartii ONU, Consiliul de Securitate a decis prin rezolutia 1542 din 30 aprilie 2004 infiintarea Misiunii ONU de Stabilizare a situatiei din Haiti (MINUSTAH). Totodata, Consiliul a solicitat la 1 iunie 2004 ca autoritatea sa fie transferata de la Forta Interimara Multinationala (MIF), autorizata tot de Consiliu in februarie 2004, la MINUSTAH. 31 martie 2007: 8 836 de angajati in uniforma (7 023 de militari si 1 813 de politisti), carora li se adauga cei 431 de angajati civili internationali, 718 de angajati locali si 165 de voluntari ONU. Tari care contribuie cu personal militar: Argentina, Bolivia, Brazilia, Canada, Chile, Croatia, Ecuador, Filipine, Franta, Guatemala, Iordania, Nepal, Pakistan, Paraguay, Peru, Sri Lanka, Statele Unite ale Americii si Uruguay

Tari care contribuie cu politisti: Argentina, Benin, Brazilia, Burkina Faso, Camerun, Canada, Chile, China, Chile, Columbia, Egipt, El Salvador, Federatia Rusa, Filipine, Franta, Grenada, Guineea, Iordania, Madagascar, Mali, Mauritius, Nepal, Niger, Nigeria, Pakistan, Romania, Ruanda, Senegal, Sierra Leone, Spania, Statele Unite ale Americii, Togo, Turcia, Uruguay, Vanuatu si Yemen Asia UNMIT (Timorul de Est) Aceasta misiune a fost infiintata de catre Consiliul de Securitate prin Rezolutia nr 1704/2006, dar a fost precedata de o serie de alte astfel de operatiuni de mentinere a pacii in zona: UNAMET (iunie - octombrie 1999, misiune politica mandatata sa organizeze consultari publice privind dobandirea sau nedobandirea autonomiei si separarii teritoriului de Indonezia); UNTAET (octombrie 1999 - mai 2002, operatiune de mentinere a pacii infiintata de catre Consiliul de Securitate dupa ce locuitorii Timorului de Est refuzasera titulatura de "regiune cu statut de autonomie speciala". Pana la dobandirea autonomiei administrative, UNTAET a asigurat tranzitia pana la obtinerea independentei); UNMISET (mai 2002 - mai 2005, de asemenea misiune de mentinere a pacii mandatata sa furnizeze asistenta noii provincii independente pana la dezvoltarea capacitatii de asumare de catre autoritati a tuturor responsabilitatilor ce decurg din noul statut); UNOTIL (mai 2005 - august 2006, misiune politica mandatata sa sprijine nou formatele institutii ale statului, inclusiv al politiei civile, prin programe de pregatire profesionala si monitorizarea respectarii drepturilor omului). 31 martie 2007: 1 588 de angajati in uniforma (1 555 de politisti si 33 de observatori militari), sprijiniti de 161 de angajati civili internationali, 394 de angajati locali si 293 de voluntari ONU. Tari care contribuie cu personal militar: Australia, Bangladesh, Brazilia, China, Fiji, Filipine, Malaezia, Noua Zeelanda, Pakistan, Portugalia, Sierra Leone si Singapore Tari care contribuie cu politisti: Australia, Bangladesh, Brazilia, Canada, Croatia, Egipt, El Salvador, Federatia Rusa, Filipine, Gambia, India, Iordania, Japonia, Kirghistan, Malaezia, Namibia, Nepal, Nigeria, Noua Zeelanda, Pakistan, Portugalia, Republica Coreea, Romania, Samoa, Senegal, Singapore, Spania, Sri Lanka, Statele Unite ale Americii, Suedia, Tailanda, Turcia, Uganda, Ucraina, Uruguay, Vanuatu, Yemen, Zambia si Zimbabwe UNMOGIP (India si Pakistan) Infiintata in 1949, UNMOGIP a fost mandatata sa supravegheze acordul de incetare a focului din Jammu si Kashmir, acord incheiat de India si Pakistan. De la reinceperea ostilitatilor, in 1971, UNMOGIP si-a reluat misiunea conform mandatului Consiliului de Securitate al ONU. In august 1947, India si Pakistan au devenit state independente. Conform schemei de impartire stipulate in Documentul de Independenta al Indiei din 1947, provincia Kashmir avea Libertatea de a se alatura fie Indiei, fie Pakistanului. Integrarea sa in teritoriul Indian

insa a devenit motiv de disputa intre cele doua tari si a condus la un conflict armat care a si izbucnit de altfel la finele acelui an. In ianuarie 1948, Consiliul de Securitate ONU a adoptat rezolutia nr 39 prin care era infiintata Comisia ONU pentru India si Pakistan (UNCIP) care urma sa medieze disputele teritoriale. In aprilie 1948, printr-o noua rezolutie (nr 47), Consiliul decidea largirea componentei UNCIP si recomanda luarea unor masuri, inclusiv utilizarea unor observatori care sa contribuie la incetarea focului. Un an mai tarziu, mai precis in iulie 1949, cele doua tari au semnat Acordul de la Karachi. La 30 martie 1951, dupa ce UNCIP si-a incheiat mandatul, Consiliul de Securitate (rezolutia 91) a hotarat ca UNMOGIP sa continue sa monitorizeze incetarea focului din Kashmir prin misiuni de observare, prin investigarea plangerilor care semnalau violari ale acordului de incetare a focului si elaborarea de rapoarte care erau inmanate fiecarei parti implicate si Secretarului General al ONU. 31 martie 2007: 44 de observatori militari, carora li se adauga 21 de angajati civili internationali si 49 de angajati locali. Tari care contribuie cu personal militar: Chile, Croatia, Danemarca, Finlanda, Italia, Republica Coreea, Suedia si Uruguay Europa UNFICYP (Cipru) UNFICYP a fost infiintata in 1964 pentru a preveni izbucnirea de noi conflicte intre comunitatile greaca si turca. Dupa ostilitatile din 1974, responsabilitatile misiunii au fost extinse, misiunea ramanand pe insula pentru a monitoriza liniile de foc, pentru a pastra a zona libera de conflict si pentru a derula operatiuni umanitare. Republica Cipru a devenit stat independent la 16 august 1960, o luna mai tarziu a devenit membru al Organizatiei Natiunilor Unite. Constitutia tarii, care a intrat in vigoare in ziua declararii independentei, a fost scrisa astfel incat sa echilibreze interesele ambelor comunitati. Cipru, Grecia, Turcia si Marea Britanie au devenit parti la un tratat care garanta prevederile de baza ale Constitutiei, integritatea teritoriala si suveranitatea Ciprului. Totusi, aplicarea prevederilor Constitutiei s-a lovit inca de la inceput de unele dificultati si a condus la o succesiune de crize constitutionale. Tensiunile acumulate intre cele doua comunitati au condus in final la acte de violenta (21 decembrie 1963). La 27 decembrie, Consiliul de Securitate s-a intrunit pentru a analiza o plangere formulata de Cipru referitoare la agresiuni din partea Turciei si amestec in politica interna a tarii. Turcia a sustinut ca liderii grecilor ciprioti au incercat timp de peste doi ani sa anuleze drepturile minoritatii turce si a negat orice acuzatie de agresiune. 31 martie 2007: 915 de angajati in uniforma (850 de militari si 65 de politisti), carora li se adauga 40 de angajati civili internationali si 103 angajati locali. Tari care contribuie cu personal militar: Argentina (contingentul argentinian cuprinde si militari din Brazilia, Chile, Paraguay si Peru), Austria, Canada, Croatia, Marea Britanie, Slovacia(contingentul slovac include si militari din Croatia) si Ungaria Tari care contribuie cu politisti: Argentina, Australia, Bosnia-Hertegovina, Croatia, El Salvador, India, Irlanda, Italia si Olanda

UNOMIG (Georgia) Infiintata in august 1993, UNOMIG a fost mandatata sa verifice modul in care sunt aplicate prevederile acordului de incetare a focului incheiat intre Guvernul Georgiei si autoritatile abhaze. Mandatul misiunii a fost largit ca urmare a semnarii de catre parti a acordului de incetare a focului si separare a fortelor din 1994. Conflictul din Abhazia, regiune localizata strategic in zona Marii Negre, a izbucnit pe fondul nelinistilor sociale si al incercarile autoritatilor locale de a se separa de Republica. Seria de confruntari armate din vara anului 1992, cand guvernul georgian a detasat o armata de 2 000 de persoane in zona, a determinat escaladarea conflictului, in urma luptelor murind 200 de persoane, iar alte cateva sute fiind ranite. Conducerea abhaza a abandonat capitala Sukhumi si s-a retras in orasul Gudauta. Republica Georgia, conducerea Abhaziei si Federatia Rusa au semnat la 3 septembrie 1992, in Moscova, un acord de incetare a focului. Acesta prevedea "asigurarea integritatii teritoriale a Republicii Georgia". Totodata, acordul pune bazele stabilitatii ce urma a intra in vigoare la 5 septembrie 1992 si includea, printre altele, prevederi precum dezarmarea formatiunilor ilegal inarmate, reducerea fortelor inarmate si schimbul de prizonieri. Din pacate, insa, acordul nu a fost niciodata pe deplin respectat. Situatia din zona a ramas tensionata, fiecare dintre parti acuzand-o pe cealalta de violari ale incetarii focului. La 1 octombrie 1992, focul a fost reluat. Fortele abhaze, sprijinite de luptatori din Caucazul de Nord, au ocupat cateva orase importante si au amenintat cu ocuparea a aproximativ 80 la suta din Abhazia, inclusiv capitala Sukhumi. Luptele i-au determinat pe circa 30 000 de civili sa-si paraseasca obarsiile si sa plece catre Federatia Rusa. Partile implicate in conflict s-au acuzat reciproc de violari ale drepturilor omului impotriva populatiei civile. Pana in noiembrie 1992, izbucnirea conflictelor interetnice din Caucazul de Nord nu a facut decat sa suplimenteze tensiunile acumulate in zona. 31 martie 2007: 138 de angajati in uniforma (126 de observatori militari si 12 ofiteri de politie), carora li se adauga cei 100 de angajati civili internationali, 182 de angajati locali si un voluntar ONU. Tari care contribuie cu personal militar: Albania, Austria, Bangladesh, Croatia, Danemarca, Egipt, Elvetia, Franta, Federatia Rusa, Germania, Grecia, Indonezia, Iordania, Marea Britanie, Pakistan, Polonia, Republica Ceha, Republica Coreea, Romania, Statele Unite ale Americii, Suedia, Turcia, Ucraina, Ungaria si Uruguay Tari care contribuie cu politisti: Elvetia, Federatia Rusa, Germania, Ghana, Polonia UNMIK (Kosovo) Kosovo este una dintre misiunile ONU de mentinere a pacii fara precedent din punct de vedere al complexitatii structurale si al obiectivelor. Nicio alta operatiune nu a mai fost atat de multilaterala si nu a mai reunit atat de multi parteneri sub conducerea ONU. UNMIK a luat fiinta la 10 iunie 1999, prin rezolutia nr. 1244 a Consiliului de Securitate. Astfel, UNMIK era mandatata sa asigura functiile administrative de baza; sa promoveze instaurarea unei autonomii si auto-guvernari cat mai largi in Kosovo; sa faciliteze

procesul politic prin care sa se decida viitorul statut al provinciei; sa coordoneze sprijinul umanitar oferit de toate agentiile si programele; sa sprijine reconstructia infrastructurii; sa asigure respectarea legii si a ordinii publice; sa promoveze drepturile Omului; sa asigure intoarcerea in siguranta si fara oprelisti a refugiatilor si a persoanelor stramutate inapoi in Kosovo. Afli mai multe despre UNMIK si Kosovo de la http://www.unmikonline.org/docs/2006/Fact_Sheet_Oct_2006.pdf Orientul Mijlociu UNDOF (Inaltimile Golan) UNDOF a fost infiintata in 1974 si a urmat acordului de dezangajare semnat intre fortele siriene si israeliene din Inaltimile Golan. Astazi, UNDOF continua sa supravegheze aplicarea prevederilor acordului si incetarea focului. La 6 octombrie 1973 a izbucnit conflictul din Orientul Mijlociu, zona Sinai si Canalul de Suez, dintre fortele israeliene si cele egiptene. La 24 octombrie, tensiunile au atins un punct critic, iar Conflictul de Securitate al Natiunilor Unite a decis sa infiinteze o a doua forta de urgenta (UNEF II). Imediat dupa intrarea in dispozitiv, forta a stabilizat situatia din zona. Totusi, tensiunea din sectorul siriano-israelian a ramas la cote inalte, in martie 1974 situatia devenind instabila. Din acest motiv, Statele Unite ale Americii au initiat o campanie diplomatica al carei rezultat a fost semnarea unui Acord de Dezangajare (S/1302/Add 1, anexele 1 si 2) intre fortele israeliene si cele siriene. Acordul prevedea aparitia unei zone de separare si a altor zone egale ca suprafata in care sa fie dislocate fortele celor doua parti, numeric egale, si armamentul aferent. Totodata, s-a solicitat Natiunilor Unite infiintarea unei misiuni de observare care sa supravegheze respectarea acordului. Acesta a fost semnat la 31 mai 1974, zi in care Consiliul de Securitate adopta rezolutia nr 350 prin care era infiintata Forta ONU de Observare a Dezangajarii (UNDOF). Prin cooperarea tuturor partilor implicate, situatia a ramas linistita, ani de zile neinregistrandu-se incidente serioase. 31 martie 2007: 1 042 angajati in uniforma, asistati de 57 observatori militari din grupul de observatori ai UNTSO, de 39 de functionari internationali si 103 angajati civili locali. Tari care contribuie cu personal militar: Austria, Canada, India, Japonia, Nepal, Polonia si Slovacia UNIFIL (Liban) Initial, UNIFIL a fost infiintata de catre Consiliul de Securitate (in 1978) pentru a confirma retragerea Israelului din Liban, pentru a restaura pacea si securitatea internationala si pentru a asista guvernul Libanului in reinstaurarea autoritatii in zona. Urmare a crizei din iulie/august 2006, Consiliul de Securitate a intarit forta, adaugand la mandate, printre altele, si monitorizarea incetarii ostilitatilor, insotirea si sprijinirea fortelor armate libaneze pe drumul de intoarcere in sudul Libanului, extinderea asistentei

umanitare si asigurarea accesului populatiei civile si a voluntarilor, dar si intoarcerea celor stramutati acasa, in conditii de siguranta. 11 aprilie 2007: 13 058 angajati in uniforma (185 de ofiteri, 10 913 militari si 1 695 forte marine) asistati de 53 de observatori militari ai UNTSO, 183 de functionari internationali si 305 de angajati civili locali. Tari care contribuie cu personal militar: Belgia, China, Cipru, Danemarca, Finlanda, Franta, Germania, Ghana, Grecia, Guatemala, India, Indonezia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malaezia, Nepal, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Qatar, Republica Coreea, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Tanzania, Turcia si Ungaria. UNTSO (Orientul Mijlociu) Infiintata in 1948, UNTSO este prima operatiune de mentinere a pacii a Natiunilor Unite. Observatorii militari ai UNTSO raman in Orientul Mijlociu pentru a urmari incetarea focului, pentru a supraveghea acordurile de armistitiu, pentru a preveni transformarea incidentelor izolate in tensiuni si pentru a asista celelalte operatiuni de mentinere a pacii din regiune. In prezent, UNTSO are birouri in Beirut si Damasc, asista si coopereaza cu Forta ONU de Observare a Dezangajarii (UNDOF) din sectorul israeliano-sirian al Inaltimilor Golan si cu Forta Interimara ONU din Liban (UNIFIL) din sectorul libiano-israelian. UNTSO este insa prezenta si in sectorul egipteano-israelian din Sinai. 31 martie 2007: 152 de observatori militari, sprijiniti de 108 functionari internationali si de 120 de angajati civili locali. Tari care contribuie cu observatori: Argentina, Australia, Austria, Belgia, Canada, Chile, China, Danemarca, Elvetia, Estonia, Federatia Rusa, Finlanda, Franta, Irlanda, Italia, Nepal, Noua Zealanda, Norvegia, Olanda, Slovacia, Slovenia, Statele Unite ale Americii si Suedia