Floare albastr de Mihai Eminescu

- "Iar te-ai cufundat n stele i n nori i-n ceruri nalte? De nu m-ai uita ncalte, Sufletul vie ii mele. n zadar ruri n soare Gr m de ti-n a ta gndire i cmpiile Asire i ntunecata mare; Piramidele-nvechite Urc -n cer vrful lor mare Nu c ta n dep rtare Fericirea ta, iubite!" Astfel zise mititica, Dulce netezindu-mi p rul. Ah! ea spuse adev rul; Eu am rs, n-am zis nimica. Hai n codrul cu verdea , Und-isvoare plng n vale, Stnca st s se pr vale n pr pastia m rea . Acolo-n ochiu de p dure, Lng trestia cea lin i sub bolta cea senin Vom edea n foi de mure. i mi-i spune-atunci pove ti i minciuni cu-a ta guri , Eu pe-un fir de rom ni Voi cerca de m iube ti. i de-a soarelui c ldur Voi fi ro ie ca m rul, Mi-oi desface de-aur p rul, S - i astup cu dnsul gura.

De mi-i da o s rutare, Nime-n lume n-a s-o tie, C ci va fi sub p l rie -apoi cine treab are! Cnd prin crengi s-a fi ivit Luna-n noaptea cea de var , Mi-i ine de subsuoar , Te-oi ine de dup gt. Pe c rare-n bol i de frunze, Apucnd spre sat n vale, Ne-om da s rut ri pe cale, Dulci ca florile ascunse. i sosind l-al por ii prag, Vom vorbi-n ntunecime; Grija noastr n-aib-o nime, Cui ce-i pas c -mi e ti drag?" nc-o gur - i dispare... Ca un stlp eu stam n lun ! Ce frumoas , ce nebun E albastra-mi, dulce floare! ........................ i te-ai dus, dulce minune, -a murit iubirea noastr Floare-albastr ! floare-albastr !... Totu i este trist n lume!