Expunerea unei idei religioase, facand apel la exemple concrete Cel mai adesea vorbim despre Dumnezeu ca fiind

acelai pentru toi, indiferent de religie. Dar oare de unde atunci atta nverunare a oamenilor de a dovedi c Dumnezeul lor este acel adevarat? Pentru a da un raspuns la aceasta ntrebare, poate ar trebui s cutm n modul n care vede fiecare religie pe Dumnezeul lor sau n modul n care Dumnezeu s-a revelat in fiecare dintre aceste religii. Ca fundament comun totusi, Dumnezeu reprezinta ceva pentru fiecare dintre noi, atata timp cat se afla in relatie cu noi. Pornind de la provinienta cuvantului religie din latina, acesta inseamna relegare, deci o relegare a relatiei omului cu Dumnezeu. Prin urmare sa vedem mai intai cum este privit Dumnezeu in crestinism, iudaism si islam. Iudaismul, cunoscut si sub numele de religie mozaica (dupa principalul profet evreu Moise), este religia poporului evreu si a stat la baza religiilor monoteiste crestinism si islam. Este o religie monoteista , bazata pe principii si etica, incluse in Biblia ebraica (Tanah)sau Tora Vechiul Testament, cartea fundamentala. In ierarhia interioara, rabinul este autoritatea doctrinara recunoscuta. In iudaism, la baza relatiei cu Dumnezeu sta legamantul dintre Dumnezeu si poporul iudeu, care dateaza de 4000 de ani, ded la Avraam incoace.El este creatorul si este privit ca fiind milostiv, bun, iubitor, dar mai ales drept si uneori chiar manios, impartind recompense si pedespse fiecaruia dupa fapte. Dumnezeu isi arata fata de oameni atotputernicia, iar raportul om-Dumnezeu se bazeaza pe o impletire de iubire cu teama. Sa pazesti poruncile Domnului, Dumnezeului tau, ca sa umbli in caile Lui si sa te temi de El. Si desi teama joaca un rol important, iubirea este cea la care trebuie sa se ajunga in final. Dumnezeu este numit tata, deoarece este creatorul , protectorul si cel care da legea oamenilor. Prin urmare, relatia tata-fiu este metaforica, omul nu are si nu poate avea aceeasi natura cu Dumnezeu, ci doar poarta chipul sau si se straduieste sa dobandeasca si asemanarea cu El prin urmarea caii trasate de El, prin bunatate si iubire. Dupa moarte, exista mai multe posibilitati cu ceea ce se intampla cu sufletul dupa moartesufletele celor drepti merg in rai sau pot astepta pana cand va veni Mesia, cand vor fi inviate, ori sufletele slabe pot fi distruse de demoni prin moarte. Ultima revelatie a lui Dumnezeu nu s-a mai produs de 2500 de ani, adevarata revelatie fiind cea prin Moise, pe muntele Sinai. Crestinismul este religia intemeiata de Iisus Hristos (din limba greacacel uns), in urma cu 2000 de ani, cuvantul christianus (crestindin limba latina populara) fiind derivat de la Hristos, Iisus din Nazareth fiind considerat Mesia, fiul lui Dumnezeu. Considerand impreuna catolicii, protestantii si ortodocsii sub eticheta de crestini, este cea mai importanta la nivel global din punct de vedere numeric. Crestinismul imbina traditii din iudaism, care a stat la faza formarii acesteia, pe care le imbogateste cu marturia Noului Testament. Cartea fundamentala a acestei religii o reprezinta Biblia sau Sfanta Scriptura. In crestinism, intreaga relatie a omului cu Dumnezeu porneste de la rastignirea si invierea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeul crestin este Sfanta Treime, un singur Dumnezeu in fiinta si intreit ca persoana: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. in aceasta religie, cea dintai porunca este iubirea : sa iubesti pe Domnul Dumnezeu tau cu toata inima, cu tpt sufletul si cu tot cugetul tau , iar cea de a doua porunca este sa iubesti pe

aproapele tau ca pe tine insuti.Iubirea de Dumnezeu se reprezinta astfel pentru crestini prin iubirea aproapelui, aproapele fiind absolut toti oamenii din lume, indiferent de religie sau neam, asa cum era pentru iudei, unde aproapele era doar cel din familie sau comunitatea evreiasca. Frica nu-si mai are locul. Minunile si cuvintele lui Hristos erau atat de mari, incat cei prezenti se inspaimantau, iar El ii linistea, spunand Nu te teme! In crestinism, relatia omului cu Dumnezeu este cea de tata-fiu, dar in mod practic, concret, nu doar simbolic, si aceasta fiind reprezentata prin natura omului, prin substanta sa. Dumnezeu a iubit atat de mult omenirea, incat a dat pe unicul sau fiu, Iisus Hristos, sa ia natura omeneasca cu tot ce implica ea, dar mai ales suferinta si moartea. Prin intruparea Fiului lui Dumnezeu, natura omeneasca a fost unita de natura dumnezeiasca, fara a se amesteca insa. Aceasta unire a permis lui Hristos sa ia toate pacatele omenirii asupra sa si sa le ispaseasca, prin moarte, pe cruce. Crestinismul spune ca omul are constiinta de fiu, zidita de Dumnezeu, Hristos chemandu-ne sa fim frati intru El si fii ai lui Dumnezeu Tatal, caci omul a fost creat dupa chipul si asemanarea Sa. In crestinism, Dumnezeu nu mai apare drept: primul om pe care il ia in rai este talhar, face din desfranati si prigonitori apostoli si sfinti, in timp ce este crucificat se roaga pentru iertarea propriilor calai, ne cere sa ne iubim vrajmasii, sa intoarcem celalalt obraz cand suntem palmuiti, sa facem bine celor ce ne fac rau. Dreptatea lui Dumnezeu este asadar, fata de iudaism, una complet diferita si neasteptata. Dar poate omul sa faca ce-I cere Dumnezeu?caci instinctul este altul. Omul nu poate fi cu desavasire bun, decat cu harul lui Dumnezeu. Harul este energia lui Dumnezeu, prin acesta imposibilul cerut devenind posibil, si lucrand putin cate putin, dupa o viata intreaga, omul poate deveni treptat, asemeni lui Dumnezeu. Desi pentru celelalte religii devine un soi de blasfemie, in crestinism, omul devine un soi de dumnezeu fara har. Cheia intelegerii consta in Inviere, prin inviere Dumnezeu a trimis harul sau asupra tuturor celor care cred in Hristos. Omul este fiu real si concret a lui Dumnezeu, pentru ca el se naste din nou din apa si Duh, adica prin Taina Sfantului Botez. In crestinism Dumnezeu este neschimbator, plin de iubire si pace, iar daca omului I sa intamplat ceva rau, este pentru ca s-a indepartat de iubirea Lui si nu mai permite sa fie protejat prin harului Lui. Omul intra in legatura cu Dumnezeu prin rugaciune profunda, din inima, unde nu se mai roaga omul, ci Duhul sfant din om. Revelatia in crestinism este continua, si are loc prin intermediul oricarui om care il primeste pe sfantul duh in sufletul sau, devenind el insusi asemanator cu Dumnezeu. Islamul este o religie musulmana, islamica (a nu se confuda cu islamismul- terment ce se referea la versiunea radical extremista a islamului politic), monoteista, intemeiata de Muhammad in secolul al-VI-lea, pe teritoriul actual a Arabiei Saudite si este bazata pe textul religios cunoscut sub numele de Coran. Musulmanii considera principala inregistrare scrisa a revelatiei catre omenire ca fiind Coranul, crezand ca parti ale Bibliei sau Torei, fiind pierdute, interpretate gresit sau distorsionate de credinciosi.astfel, Coranul este considerat o corectura adusa cartilor sfinte iudaice si crestine. In islam, relatia Dumnezeu-om este foarte diferita, conform cartilor sfinte a Islamului, Coranul, aceasta fiind cea dintre rob si stapan. Toti cei care se afla in ceruri si pe pamant vor veni la Cel milostiv ca robi.astefel, cuvantul islam s-ar traduce prin supunere. Deci, in fata lui Dumnezeu trebuie sa te supui cu constiinta de rob, Dumnezeu fiind creatorui si stapanul universului. Dumnezeu este vazut ca fiind bun si milostiv, iarta

pacatele si protejeaza omul, pentru ca la sfarsitul vietii sa-I ofere un mormant placut daca a fost om bun, si un mormant in suferinta, daca a fost om rau; mormantul fiind locul unde musulmanii raman pana la judecata de apoi, aceeasi judecata pe care o asteapta si crestinii, numai ca in mod diferit. Dupa judecata, musulmanii merg in rai, unde se bucura trupeste de toate placerile care se afla si acum pe pamant. Comunicarea musulmanilor cu Dumnezeu are loc prin rugaciune de cinci ori pe zi, dupa un ritual bine stabilit. Dumnezeu de asemeni este vazut si ca cel care inspira teamasa fiti cu frica de Allah si sa stiti ca Allah este aspru in pedeapsa! Gasim acelasi Dumnezeu care imparte temeri si pedepse ca si la iudei. Nici un cuvant din Coran nu sugereaza macar ca Dumnezeu ar fi Tata, musulmanii fiind impotriva acestei idei. In schimb, gasim aceeai idee comuna ca El trebui iubit si ca in schimbul iubirii, un musulman primeste iertarea pacatelor. Conceptul fundamental in islam este unicitatea lui Dumnezeu allah=unicul Dumnezeu, musulmanii respingand teologia crestina privind doctrina Treimii care il priveste pe Iisus ca fiind Fiul lui Dumnezeu, vazand aici o forma de politeism. Nu exista nici o imagine vizuala sau reprezentare a lui Dumnezeu in islam, deoarece asta ar duce la idolatrie, Dumnezeu fiind lipsit de corp si fara vreo forma bidimensionala sau tridimnensionala. Prin urmare, dupa ce am vazut pe scurt cum este privit Dumnezeu de iudei, crestini si musulmani, revenim asupra ideii mult controversate: Ne inchinam aceluiasi Dumnezeu? care o fi Dumnezeu cel adevarat?asta ramane ca eul interior al fiecaruia, Sinele superior a fiecaruia dintre noi sa raspunda. Dar oare nu toate religiile sunt de acord in aceeasi privinta? si anume ca doar prin iubire putem fi mai aproape de creatorul nostru si al tuturor universurilor, fie el considerat sau nu Tata. Asadar sa ne deschidem mintile, dar mai ales inimile si sa lasam iubirea sa ne calauzeasca pasii, si sa nu o mai consideram dovada de slabiciune, caci doar asa vom fi mai buni si mai aproape de Dumnezeu cel Unic.