Desi la prima analiza evolutia sanitara a Banatului timisan pare mult prea simpla, in realitate realizarile ce s-au obtinut

in acea epoca sunt de necontestat. In numai 200 de ani Banatul timisan reuseste sa infloreasca si daca ii privim evolutia cu ochii obiectivi ai zilelor noastre nu putem sa-i contestam ascensiunea. Timisoara devina mica Viena, un orasel dintre cele mai atragatoare iar daca ne gandim de unde a plecat vom constata ca a parcurs un drum foarte lung. Banatul timisan a reusit sa fie una dintre cele mai infloritoare provincii din Imperiul Habsburgic evoluand de la o simpla provincie devastata de razboaie, cu conditii de trai insalubre si o populatie saraca si ignoranta. Factorul cheie in dezvoltarea Banatului timisan a fost punerea accentului pe sanatate, fiind cea mai importanta conditie pentru o dezvoltare social-economica. A avea sanatate se refera mai ales la asanarea mediului( aprovizionarea cu apa potabila, scoli cu conditii bune, drumuri practicabile etc ). Toate masurile care s-au luat in domeniul sanitar au fost pur si simplu niste consecinte firesti la situatia acelor vremuri: imigranti multi, epidemii fracvente. Dupa sfarsitul primului razboi mondial pentru Banatul timisan nu au venit vremuri prea frumoase, a fost sub ocupare sarbeasca (Timisoara si Resita) iar romanii nu-si aduc aminte cu drag de acea perioada. Dar, dupa un an a fost incheiata Pacea, iar Romania primea atunci doua treimi din Banatul timisan. O problema care inca persista era sanatatea oamenilor care erau amenintati de numeroase boli infectioase ( febra tifoida, difteria, rujeola, boli venerice, tuberculoza). Numarul de morti era foarte mare, populatia era intr-un proces de imbatranire iar natalitatea era scazuta. Paradoxal existau spitale insa nu erau

corespunzator distribuite in teritoriu. In anul 1919, nu existau decat in Timisoara anumite specializari medicale iar asta ducea la o supraaglomerare a orasului si a provinciilor invecinate ( Lugoj, Resita, Caransebes, Oravita). Existau in Timisoara doar 7 spitale cu 445 de paturi, 22 de medici si 48 cadre medii ceea ce era mai mult de insuficiet pt 60000 de oameni. Mai existau si alte spitale in Lugoj, Caransebes, Resita, Jimbolia, Lipova. Una dintre probleme era ca patura instarita avea o asistenta medicala eficienta si de calitate asigurata de cabinete si sanatorii particulare pe cand asistenta medicala a Banatului a fost caracterizata prin unitati de stat vechi. Ar fi fost normal ca guvernantii de la acea vreme sa incerce sa schimbe situatia dar medicii au fost cei care au incercat sa face ceva: Spitalul Bega ,Spitalul de Boli Contagioase dr. Victor Babes. In 20 de ani pe teritoriul Banatului, Minsterul Sanatatii a construit doar 2 spitale : unul la Caransebes si celalalt la Oravita. S-au mai alocat fonduri pentru extinderea spitalelor din Lugoj si Caransebes iar in Marila, langa Oravita se contruieste un sanatoriu cu 600 de paturi. Se mai construiesc o serie de sanatorii particulare: Sanatoriul Crucea Albaazi Clinica de Chirurgie pediatrica, sanatoriul dr. Escker- azi Clinica ORL, Sanatoriul Dr. Freud- azi Clinica ASCAR., insa stituatia spitalelor de stat ramane aproape neschimbata, schimarile fiind minore. Spitalul central ramane in acceasi veche cladire avand 7 sectii si cu o capacitate de 300 de paturi. Datorita eforturilor doctorului Candea Aurel se creaza o sectie de chirugie bine organizata pe bulevardul Babes cu o capacitate de 90 de paturi. Tot in acelasi an (1920) mai iau nastere si serviciile ORL, oncolgie si radiologie. Spitalul de Boli Infectioase dr. V. Babes este cea de-a doua institutie spitaliceasca ce se infiinteaza la Timisoara in perioada Interbelica, datorita eforturilor dr I. Bontila. Are o capacitate de 100 de paturi fiind pus in functiune din 1931 avandu-l ca director pe dr Preda. Sectia TBC este realizata 10 ani mai tarziu, in 1942 cu o capacitate de 120 de paturi, sef de sectie dr. Vintila Epure. Intre cele doua razboaie mai ia nastere Laboratorul de Igiena, de numele sau se leaga personalitatea dr Ioan Tlegut. Avea 3 sectii : bacteriologie, chimie si analize. Visul doctorului de a avea in Timisoara un Institut Pasteur devine realitate pe bulevardul Babes nr 16 unde se afla in prezent Institutul de Igiena si Sanatate Publica.

Este de neconceput sa nu amintim de doctorul Iosif Nemoianu, mai exact de opera sa , cand vorbim despre istoria medicinii interbelice in Timisoara. Transforma leaganul de copii intr-un modern centru de ingrjire al copilului prin eforturi dezinteresate si dragoste pentru semeni. Se stabileste definitiv la Timisoara in 1925 si devine un banatean convins si care doarea sa faca ceva sa-si ajute semenii, copiii si oamenii abandonati. A scris numeroase cursuri cele mai renumite fiind cele pentru formarea surorilor de pediatrie si ingrijitoarelor si pentru instruirea salvatorilor de la statia de salvare in acordul primului ajutor. Lasa multe publicatii in domeniul pediatriei dar mai ales in cel al puericulturii. Doctorul Nemoianu infiinteaza pentru prima data in Timisoara ( cartierul Mehala) consultatii gratuite de puericultura iar numeroasele generatii care i-au urmat s-au putut bucura de o urmarire moderna si de inalta competenta medicala.

In 1923 se infiinteaza Ministerul Sanatatii iar asistenta medicala a mediului rural devine una mult mai potrivita pentru nevoile oamenilor si creste numarul de circumscriptii sanitare rurale . In acelasi timp creste numarul de circumscriptii sanitare urbane si in toate orasele Banatului. Noua lege a Asigurarilor Sociale, confrom careia diferitele societati de asigurare se unifica intr-o singura institutie, a realizat un cadru organizatoric favorabil asigurarii unei asistente medicale de buna calitate, gratuita si calificata. In acelasi timp, noua Casa de Asigurari reuseste sa isi dezvolte o retea proprie de dispensare, policlinici si spitale in care membrii asigurati beneficiau de servicii medicale gratuite in caz de boala.

Unele uzine si intreprinderi si-au infiintat servicii medicale proprii, in care salariatii si familiile lor se bucurau de asistenta medicala gratuita. Ex: serviciul

medical al UDR-ului (Uzinele si domeniile de la Resita) si ale unor intreprinderi din Timisoara( ILSA, ROMITEX, DERMATA). Daca ar fi sa privim acum asupra evolutiei medicinei in Banat in perioada interbelica putem spune ca aceasta evolutia nu s-a facut in concordanta nici cu nevoile omului si nici cu posibilitatile de trai. In Timisoara este vorba chiar si de o delasare din partea autoritatilor locale fata de problemele medico-legale. Cei care au incercat sa inbunatateasca sistemul medical au fost medicii care prin eforturi dezinteresate chiar au reusit sa ridice asistenta medicala la nivelul cerintelor reale ale Banatului. Ei au reusit sa faca accesibile unitatile sanitare existente tuturor oamenilor.

Bibliografie :
y Pagini din istoria medicinei in Banatul timisan , Mircea Ancusa, Virgil Ciobanu y y O istorie a medicinei, Editura Albatros, Vatamanu si N. Bratescu, 1975 http://www.spital-copii-timisoara.info/istoric