Alexandr Puskin - Aduceri Aminte

Cnd glasul zilei pentru noi toti se trece Si amuteste orasul vorbitor, n umbre albastre-n pace rece Adoarme ostenitul muncitor, Atunci ncep n pasnica tacere A mea chinuitoare priveghere, Caci noaptea arde-n mine vie Mustrarea cugetului meu; mi fierbe mintea mea cea slaba si nvie Un roi de gnduri negru, greu... Aducerea aminte-mi desfasoara Tot zapisul urtei vietii mele, Citindu-l cu necaz si pocainte grele, Eu tremur blestemnd viata mea amara Si plng amar s-amar ma jeluiesc, Dar zapisul cel jalnic tot nu-l mai nimicesc.

Alexandr Puskin - Amintire

Cand zarva zilei se preface-n soapte, Si-n pietele, de liniste-acum pline, Si-asterne umbra stravezia noapte, Iar somnul cu rasplata trudei vine, Atunci incepe truda mea si chinul, Si ceasurile picura-n tacere: In nemiscarea noptii simt veninul Mustrarilor arzand pan'la durere. In cugetul meu trist, noiam de vise, Sfasietoare ganduri s-au ivit. Iar amintirea iese din abise Rostogolindu-si gheamul nesfarsit. Si recitindu-mi viata mea in sila Blestem si ma cutremur, plang amar, Dar randurile triste de pe fila Rasar prin panza lacrimilor iar.

Alexandr Puskin - Eu Te-am Iubit

Eu te-am iubit si poate ca iubirea n suflet nca nu s-a stins de tot; Dar nici neliniste si nici tristete Ea nu ti va mai da, asa socot. Fara cuvinte te-am iubit, fara nadejde, De gelozie, de sfiala chinuit. Dea Domnul sa mai fii cndva iubita Asa adnc, asa gingas cum te-am iubit.