NICIO SAU NICI O Nu, ntr-un/ntr-o NU se scriu legat dup noile reguli, dei muli cred asta.

Aceste reguli noi vizeaz scrierea lui nicio, niciun, niciunul, niciuna: acestea se scriu legat atunci cnd o/un nu sunt numerale/articole. Cum mi dau seama cnd e vorba de un numeral/articol? Simplu. Exist o mecherie: se repet nici n fraz. Exemplu: Nu am nici o maina, nici dou. n acest caz o e numeral i se scrie desprit de nici.
Intrebarea nu este explicita. Este corect si nicio si nici o, depinde de context. Spunem "Nu am vazut nicio stafie in viata mea". Dar daca sunt intrebat: "Pot arunca o data cu sulita ta?", raspund "Nu poti aruncanici o data, nici de doua ori". Deci, intrebare trebuie pusa concret, intr-un anumit context, nu in genere. Dar ultimele reglementari in domeniul limbii ale Academiei Romane au introdus nicio, legat. De ce ? Probabil ca se plictiseau, ca altfel nu pricep.
+

20
Se revine la scrierea ntr-un cuvnt a tuturor formelor pronumelui negativ compusniciunul, niciuna nimeni i ale adjectivului pronominal corespunztor niciun, nicio, care se ncadreaz ntr-un ntreg sistem la care se aplic de mult aceleai reguli. 1. Niciun(ul) s-a mai scris legat i nainte de 1953, dat dup care nici un(ul) a devenit singura excepie n mai multe privine: a. era unicul pronume (n afar de ceea ce i spre deosebire, de exemplu, de pronumele cu o componen relativ asemntoare vreun(ul),scris ntr-un cuvnt) redat grafic ca i cum ar fi vorba de dou cuvinte diferite i independente i nu de un unic pronume/adjectiv compus sudat - ntre componentele cruia nu poate fi intercalat alt cuvnt; b. era singura combinaie din seria celor formate din nici + cnd, ct, cum, de ct, de cum, o dat sau odat, odinioar, unde la care nu se fcea distincie i n scris ntre mbinrile libere i disociabile, n care componentele i pstreaz individualitatea, i cuvintele compuse sudate. Astfel, i pn acum

trebuia s se disting, de exemplu, i n scris, ntre niciodat n niciun moment i nici odat nici cndva (situaia complicat n acest caz i de o a treia situaie: nici o dat nici o singur dat, nicio dat calendaristic sau nicio informaie) sau ntre grupurile ortografice fiecare, oarecare, oricine .a. i, respectiv, fie care, oare care, ori cine. 2. Tot att de normal ca n aceste ultime exemple este s distingem, de pild, ntre: - niciun adjectiv pronominal (N-are niciun chef s fac ce i se cere) i nici unadverb + articol (Nu e naiv i nici un om netiutor) sau nici un conjuncie + numeral (M confundai, eu nu am nici un frate, nici mai muli); - niciunul pronume (N-a venit niciunul nimeni) i nici unul conjuncie + pronume nehotrt (Nu-mi place nici unul, nici cellalt

Cum vorbim, cum scriem

Nici o brinza? sau nicio branza?

de Marian Chiriac HotNews.ro Joi, 16 februarie 2006, 0:00

Academia Romana a lansat joi o noua editie a Gramaticii limbii romane. Costa doar 15 lei noi si apare la 43 de ani de la ultimul tratat asemanator care stabilea normele si regulile limbii romane. Noua Gramatica aduce o interpretare a structurii gramaticale a limbii romane, incercind sa tina pasul cu evolutia limbii. Lansarea noii Gramatici a limbii romane nu reprezinta foarte probabil o stire care sa tina prima pagina a cotidianelor si nici "capul" de jurnal tv. Mare brinza de stire asadar, ar putea zice unii. Si totusi cum vom scrie corect cind ne vom referi la aceasta informatie? Nici o brinza de stire? sau poate nicio branza de stire? Gramatica da un raspuns la aceste intrebari. Asadar, ar trebui sa stim ca "nici o" nu exprima o "negatie definitiva" ci o disjunctie. Astfel, se spune corect: aceasta stire nu e nici o vaca, nici o capra, ci e o

informatie (neavind desigur vreo legatura cu produsul final al laptelui dat de cele doua animale). Alta e situatia cind e vorba de "nicio", care arata ca este vorba de o negatie definitiva. Un exemplu in acest sens: nicio carte nu reglementeaza mai bine evolutia limbii decit o face noua Gramatica. Situatia este identica si cind trebuie facuta distinctia intre "nici un" sau "niciun". Lingvistii spun ca aceasta distinctie e in spiritul limbii, e foarte utila si trebuia in cele din urma operata la nivel normativ. Alta noutate: "o data" nu se mai scrie despartit, ci impreunat ("odata"), intotdeauna cand este adverb, inclusiv in locutiuni - "odata ce", "odata cu". El ramane separat numai atunci cand este numeral si se opune lui "de doua ori". Aici parca e mai simplu, nu? Gramatica mai prevede o serie de reglementari specifice, destinate totusi mai curind initiatilor. Astfel, foarte pe scurt, au disparut denumirile de parti principale si parti secundare de propozitie, asta insemnind ca subiectul nu mai este parte principala de propozitie, ci un complement mai special. Pe de alta parte, articolul nu mai este considerat parte de vorbire de aceeasi importanta cu substantivul, verbul sau adjectivul. Oricum, partile de vorbire se numesc acum clase lexicogramaticale. In cele din urma, au fost multiplicate tipurile de complement, complementul direct fiind scindat in doua categorii: complement direct si complement secundar, iar complementul indirect - in complement indirect, complement prepozitional si complement posesiv. Desigur, toate aceste amanunte nu intereseaza pe majoritatea dintre noi si nici nu ne ajuta sa traim mai bine. Totusi, ca sa citam pe presedintele Academiei Romane, Eugen Simion, "gramatica sigur ca nu invata pe omul care vorbeste urat cum sa vorbeasca frumos, dar invata pe cei care trebuie sa invete pe omul de pe strada". Gramatica e totusi importanta pentru ca stabileste normele unei limbi si corectitudinea folosirii limbii. Sau altfel spus ajuta la apararea limbii. "Orice natiune culturala, orice societate civilizata are un sistem al limbii, un sistem care trebuie sa fie cat mai corect. De aceea, natiile civilizate, cum ar fi Franta de pilda, au o adevarata retea de institutii, in afara de scoala, de familie, pentru apararea limbii, de la Academie, pana la, repet, societati speciale pentru apararea limbii franceze. Ei, la noi totul a ramas pe seama scolii si a familiei", a mai spus Eugen Simion. "Familia intr-un fel a abandonat aceasta problema. A ramas strada si media, in special televiziunea. Si multi se plang ca limba romana s-a uratit, este si adevarat. Cand ascultam pe cineva, pe un om politic, dar nu numai pe ei, vedem cum cuvintele se jupoaie, cum fraze nu se termina niciodata. Nu mai exista acea fluiditate si acea frumusete, acea constructie armonioasa a limbii". Academia Romana, institutia care a editat noua Gramatica, a facut totodata un apel pentru folosirea unui singur sistem ortografic, respectiv cel care impune scrierea cu "a" si nu "i", respectiv "sunt" si nu "sint". "Trebuie sa renuntam la orgolii. Am facut din ortografie o cauza nenorocita a politicii.

Nu cred ca a sau i, respectiv sunt sau sint ne califica capacitatea noastra intelectuala sau morala. Nu cred ca aceasta schizofrenie care se manifesta in societatea romaneasca mai trebuie accentuata si prin doua sisteme ortografice", a mai spus Eugen Simion.