Geometrie Analitica GH Munteanu

GEOMETRIE ANALITIC
A
Gheorghe MUNTEANU, Adelina MANEA
2
Cuprins
Prefat a 7
I Considerat ii teoretice 9
1 Spat ii vectoriale 11
1.1 Denit ie, exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.2 Subspat ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.3 Liniara independent a, baza si dimensiune . . . . . . . . . . . . 15
1.3.1 Schimbarea bazei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.3.2 Lema substitut iei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
1.3.3 Complexicarea unui spat iu vectorial real . . . . . . . . 23
1.4 Spat ii euclidiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
1.4.1 Ortogonalitate ntr-un spat iu euclidian . . . . . . . . . 26
1.4.2 Proiect ia ortogonala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
2 Spat ii ane 33
2.1 Spat iu an. Denit ie, exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
2.1.1 Exemple de spat ii ane . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
2.1.2 Sisteme de coordonate n planul si spat iul euclidian . . 40
2.1.3 Repere ntr-un spat iu an. Schimbarea reperelor. . . . 42
2.2 Produse cu vectori geometrici . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
2.2.1 Produsul scalar a doi vectori . . . . . . . . . . . . . . . 44
2.2.2 Produsul vectorial a doi vectori geoemetrici liberi . . . 46
2.2.3 Produsul mixt (exterior) a trei vectori geometrici . . . 48
2.2.4 Dublul produs vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
2.2.5 Extinderi ale produsului mixt si vectorial . . . . . . . . 50
2.3 Subspat ii ane. Varietat i liniare ane . . . . . . . . . . . . . . 53
2.3.1 Pozit ii relative, unghiuri si distant e . . . . . . . . . . . 59
2.4 Semispat ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
3
4 CUPRINS
2.4.1 Mult imi convexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
2.4.2 Simplex . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
2.5 Raport simplu. Paralelism si asemanare . . . . . . . . . . . . 70
3 Transformari n spat ii ane 73
3.1 Transformari liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
3.1.1 Transformari liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
3.1.2 Vectori si valori proprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
3.1.3 Forma diagonala a unei matrice . . . . . . . . . . . . . 80
3.2 Transformari n spat ii euclidiene . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
3.2.1 Transformari hermitiene . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
3.2.2 Transformari ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
3.3 Transformari ane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
3.3.1 Izometriile planului si spat iului euclidian . . . . . . . . 88
3.3.2 Grupul asemanarilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
4 Forme liniare, multiliniare si patratice 95
4.1 Forme liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
4.2 Forme p-liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
4.3 Tensori ani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
4.4 Forme patratice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
4.4.1 Forme patratice n spat ii euclidiene. . . . . . . . . . . . 106
5 Conice 109
5.1 Clasicarea conicelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
5.2 Proprietat i geometrice ale conicelor . . . . . . . . . . . . . . . 117
5.2.1 Centrul unei conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
5.2.2 Axe de simetrie la o conica . . . . . . . . . . . . . . . . 118
5.2.3 Intersect ia unei conice cu o dreapta. . . . . . . . . . . . 120
5.2.4 Diametrul conjugat unei direct ii. . . . . . . . . . . . . 121
5.2.5 Pol si polara la o conica. . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
5.2.6 Conice prin condit ii init iale. Fascicole de conice. . . . . 124
6 Cuadrice 129
6.1 Cuadrice. Exemple de cuadrice . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
6.1.1 Sfera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
6.1.2 Elipsoidul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
6.1.3 Hiperbolidul cu o panza . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
6.1.4 Hiperbolidul cu doua panze . . . . . . . . . . . . . . . 136
6.1.5 Paraboloidul eliptic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
6.1.6 Paraboloidul hiperbolic . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
CUPRINS 5
6.1.7 Conul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
6.1.8 Cilindrul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
6.1.9 Punctul dublu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
6.1.10 Perechi de plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
6.1.11 Dreapta dubla . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
6.1.12 Cuadrica vida . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
6.2 Clasicarea cuadricelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
6.3 Generari de suprafet e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
6.3.1 Subvarietat i ntr-un spat iu an . . . . . . . . . . . . . 145
6.3.2 Suprafet e cilindrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
6.3.3 Suprafet e conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
6.3.4 Suprafet e conoide cu plan director . . . . . . . . . . . . 151
6.3.5 Suprafet e de rotat ie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
6.3.6 Suprafet e riglate si desfasurabile . . . . . . . . . . . . . 154
II Aplicat ii 157
7 Probleme rezolvate la Capitolul 1 159
7.1 Spat ii vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
7.2 Subspat ii vectoriale. Operat ii cu subspat ii . . . . . . . . . . . 161
7.3 Schimbarea bazei. Lema substitut iei . . . . . . . . . . . . . . 167
7.4 Spat ii euclidiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171
8.1 Calcul vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177
8.2 Vectori liberi. Produsul scalar, vectorial, mixt si dublul produs
vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
8.3 Subspat ii ane ale spat iului R
n
. . . . . . . . . . . . . . . . . 191
8.4 Mult imi convexe. Semispat ii. Raport simplu . . . . . . . . . . 209
9.1 Transformari liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215
9.2 Vectori si valori proprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221
9.3 Transformari ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 224
9.4 Transformari ane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228
10.1 Forme biliniare si patratice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235
6 Geometrie analitica
11.1 Conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243
12.1 Sfera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
12.2 Cuadrice pe forma generala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 266
12.3 Generari de suprafet e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 268
Prefat a
Disciplina Geometrie Analitica este considerata disciplina fundamentala n
planul de nvat amant al oricarei facultat i de matematica. Motivat ia este
reasca avand n vedere ca not iunile studiate aici sunt cu implicat ii n multe
alte discipline studiate ulterior.
Cartea de fat a reprezinta o varianta ceva mai extinsa a notelor de curs si
seminar t inute de autorii ei la Facultatea de Matematica si Informatica din
Brasov pe parcursul a mai multor ani de colaborare. Desigur, de la an la
an autorii au cautat variante de predare si seminarizare potrivite structurii
facultat ii si nivelului de pregatire a student ilor respectivi. Trecerea la ciclul
de trei ani cu licent a a determinat reducerea timpului alocat disciplinei, fapt
ce poate prejudicia o predare n condit ii bune a unor not iuni atat de impor-
tante pentru formarea matematica a unui student. Solut ia gasita de noi este
sa publicam aceasta varianta extinsa a notelor de curs si seminar, oferind ast-
fel posibilitatea studentului cu dragoste de carte sa poata patrunde dincolo
de elementele schematice la care se rezuma notele de curs.
Cont inutul cart ii este unul clasic pentru disciplina Geometrie Analitica
si se poate regasi n majoritatea cursurilor similare predate n t ara sau
strainatate. Ce o deosebeste de alte cart i similare tiparite este faptul ca
pune la ndemana studentului atat not iunile teoretice cat si aplicat iile. Am
putea adauga aici poate si experint a profesionala a autorilor.
Speram ca materialul propus sa reprezinte un sprijin real pentru student ii
de la Matematica n nt elegerea discipliei si sa-i ajute pe cei ce din anumite
motive nu au putut lua unele din notele de curs sa depaseasca un eventual
esec.
Brasov, 2007.
7
8 Geometrie analitica
Partea I
Considerat ii teoretice
9
Capitolul 1
Spat ii vectoriale
Not iunea pe care o prezentam este cunoscuta din manualul de algebra , clasa
a XII-a, si dezvoltata la cursul de Algebra liniara, semestrul I. Geometria
analitic a are un suport algebric n not iunea de spat iu vectorial, sau spat iu
liniar cum mai este cunoscut. Pregatirea anterioara ne permite ca aici sa
trecem doar n revista not iunile necesare n notat iile specice cursului nostru.
Ca sa justicam necesitatea introducerii acestor not iuni amintim din liceu ca
adunarea a doi vectori geometrici v
1
si v
2
se face cu regula paralelogramului.
Daca ei sunt xat i n originea unui sistem de axe si extremitat ile lor au
coordonatele M
1
(x
1
, y
1
) respectiv M
2
(x
2
, y
2
) atunci vectorul v
1
+v
2
, xat n
origine, va avea extremitatea de coordonate M(x
1
+x
2
, y
1
+y
2
). Analog, daca
R si v xat n origine are extremitatea de coordonate P(x, y), atunci v
va avea extremitatea Q(x, y).
Apare astfel natural ca imaginea geometrica sa e abstractizata si sa
tratam algebric operat iile geometrice din desenul de mai sus. Pana atunci
cateva ntrebari se ridica. Una ar ce nt eleg prin sistem de axe. Apoi
ce fel de axe?. Rectangulare?. Si daca da, ce sunt acelea. Cum denesc
11
12 Capitolul 1. Spat ii vectoriale
coordonatele extremitat ilor vectorilor?. Sunt ntrebari la care raspunsul l
gasim fundamentand algebric not iunile geometrice prezentate.
1.1 Denit ie, exemple
Sa consideram V o mult ime ale carei elemente le notam cu x, y, z... si le
numim vectori (avand legatura si cu geometria vectorilor). Fie (K, +, .) un
corp comutativ de elemente , , .., numit i scalari.
Numim spat iu vectorial peste corpul K o structura algebrica denita pe
V de doua legi de compozit ie ce verica axiomele:
I) + : V V V , adunarea vectorilor, ce satisface axiomele unui grup
abelian:
I)1. x + (y + z) = (x + y) + z , asociativa x, y, z V
I)2. x + y = y + x, comutativa, x, y V
I)3. Exista un vector 0 astfel x + 0 = x, x V
I)4. x V exista x V astfel ncat x + (x) = 0.
II) . : K V V , amplicarea cu scalari a vectorilor, ce satisface:
II)1. ( + )x = x + x pentru , K si x V
II)2. (x + y) = x + y pentru K si x, y V
II)3. (x) = ()x pentru , K si x V
II)4. 1x = x, unde 1 K si x V.
Consecint e imediate ale denit iei sunt:
1. 0x = 0
2. 1(x) = x = (1)x
3. x = 0 daca si numai daca = 0 sau x = 0.
4. (
1
+ ... +
n
)x =
1
x + ... +
n
x
5. (x
1
+ ... + x
n
) = x
1
+ ... + x
n
.
Exemple remarcabile de spat ii vectoriale sunt:
1. (K, +, .K) , orice corp este spat iu vectorial peste el nsusi, n particular
discutam de spat iul real sau complex.
2. Fie K
n
= (x
1
, x
2
, ..., x
n
) / x
i
K, produsul cartezian al lui K de n
Subspat ii 13
ori. Denim operat iile:
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) + (y
1
, y
2
, ..., y
n
) = (x
1
+ y
1
, x
2
+ y
2
, ..., x
n
+ y
n
)
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) K
(K
n
, +, .K) devine spat iu vectorial peste K.
In particular putem discuta de (R

n
, +, .R) spat iul real n dimensional, sau
(C
n
, +, .C) spat iul complex n dimensional. Regasim aici operat iile prezentate
n introducere pentru spat iul real (R
2
, +, .R).
Calculat i: x = 3(1, 4, 1)+2(0, 2, 1)(2, 1, 1). Dupa operat iile de mai sus
nseamna ca ecare element din prima paranteza sa-l nmult im cu 3, analog la
celelalte cu 2 respectiv -1 si sa adunam pe ecare pozit ie elementele obt inute.
Raspunsul nal este x = (1, 15, 2).
3. Vectorii din plan sau spat iu de care discutam mai sus. Introducerea
geometrica a lor o vom face ntr-un capitol separat.
4. (/
mn
(K), +, .K), spat iul matricelor cu elemente din corpul K (real
sau complex).
5. (F
[a,b]
, +, .R) spat iul funct iilor reale denite pe [a, b] R.
6. Mult imea tuturor polinoamelor n nedeterminata X, cu coecient i din
corpul K, (T[X], +, .K).
Putem continua cu multe alte exemple ce dovedesc important a not iunii
ce o studiem.
1.2 Subspat ii
Fie (V, +, .K) un spat iu vectorial si S V o mult ime nevida.
Spunem ca S este subspat iu n V daca restrict ia operat iilor din V la
S deneste pe acesta o structura de spat iu vectorial. Pentru aceasta este
sucient ca:
x + y S , x, y S si x S, , K, x S
sau echivalent
x + y S , x, y S, , K .
Se pot da multe exemple de subspat ii: matricele simetrice sau cele anti-
simetrice, funct iile pare sau impare, funct iile polinomiale pana la un anumit
grad, etc.
Faptul ca S este subspat iu n V l vom nota de regula cu S V.
Principalele operat ii cu subspat ii sunt:
Fie S
1
si S
2
doua subspat ii n spat iul vectorial (V, +, .K). Atunci:
1. Intersect ia S
1
S
2
a doua subspat ii este un subspat iu.
2. Suma S
1
+S
2
= x
1
+x
2
/ x
1
S
1
, x
2
S
2
este un subspat iu. Daca
S
1
S
2
= 0, atunci suma se numeste directa si se noteaza cu S
1
S
2
.
3. Fie M = x
1
, x
2
, .., x
n
V o mult ime oarecare. Numim combinat ie
liniara de elementele lui M un vector de forma
1
x
1
+
2
x
2
+ .. +
n
x
n
.
Mult imea tuturor combinat iilor liniare de elementele lui M mpreuna cu
adunarea si amplicarea lor cu scalari formeaza un subspat iu n V , numit
subspat iul generat de M, si notat [M] .
De observat ca reuniunea a doua subspat ii nu este un subspat iu n gen-
eral dar se demonstreaza ca [S
1
S
2
] = S
1
+ S
2
, adica subspat iul generat
de reuniune este subspat iul suma. Diferent a a doua subspat ii nu este un
subspat iu deoarece nu cont ine pe 0.
Fie v
0
V xat si S
L
V un subspat iu. Denim mult imea de vectori
L = v
0
+ S
L
= v
0
+ v/ v S
L
.
L se numeste varietatea liniara ce trece prin v
0
si are pe S
L
ca subspat iu
director.

In general L nu este subspat iu n V, dar orice subspat iu este vari-
etate liniara (spre exemplu luam v
0
= 0).
Intuitiv daca S
L
l privim ca mult imea vectorilor legat i n origine ce se
aa pe o dreapta (ce trece prin origine), putem privi o varietate liniara ca
ind o dreapta paralela cu ea translata cu vectorul v
0
.
`
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
L
S
L
Aplicat ie. Fie S
1
= (x
1
, x
2
) /x
1
= x
2
si S
2
= (y
1
, y
2
) /y
1
= y
2
din
(R
2
.+, R). Aratat i ca sunt subspat ii, calculat i S
1
S
2
si S
1
+ S
2
.
Solut ie: S
1
= (x, x) /x R si (x, x) + (y, y) = (x + y, x + y) S
1
,
iar (x, x) = (x, x) S
1
. Deci S
1
este subspat iu n R
2
. Analog S
2
=
baza si dimensiune 15
(x, x) /x R si (x, x)+(y, y) = (x+y, (x+y)) S
2
, iar (x, x) =
(x, x) S
2
, adica S
2
este subspat iu n R
2
.
Pentru S
1
S
2
vedem cand un element se gaseste n ambele mult imi. Fie
(x, x) S
1
si (y, y) S
2
. Ele vor coincide daca x = y si x = y adica
x = y = 0, deci S
1
S
2
= (0, 0).
S
1
+ S
2
este suma dintre un element din S
1
si un element din S
2
, adica
S
1
+ S
2
= (x, x) + (y, y) = (x + y, x y). Sa observam ca aceasta
mult ime acopera toate perechile de numere reale, adica S
1
S
2
= R
2
.
Intuitiv, din punct de vedere geometric, acest exercit iu ne spune ca n
plan S
1
si S
2
sunt doua drepte (prima si a doua bisectoare), intersect ia lor se
face evident n origine, iar suma dintre un vector de pe prima dreapta cu un
vector de pe a doua dreapta ne da un vector din plan; ntreg planul putand
acoperit de sume de vectori, unul de pe prima dreapta si celalalt de pe a
doua dreapta.
Exercit ii propuse. Vericat i care din urmatoarele mult imi sunt subspat ii
n (R
3
, +, R):
a) S
1
= (x
1
, x
2
, x
3
) /x
3
= 0
b) S
2
= (x
1
, x
2
, x
3
) /x
1
2x
2
+ 4x
3
= 0
c) S
3
= (x
1
, x
2
, x
3
) /x
1
2x
2
+ 4x
3
= 3
d) S
4
= (x
1
, x
2
, x
3
) /x
2
1
+ x
2
2
= x
2
3
.
Raspuns: a) da, b) da; c) nu, d) nu.
1.3 Liniara independent a, baza si dimensiune
Fie (V, +, .K) un spat iu vectorial si M = v
1
, v
2
, ...., v
n
V o mult ime
(sistem) de vectori.
Spunem ca M este liniar independenta daca oricare ar combinat ia
liniara
1
v
1
+
2
v
2
+ .. +
n
v
n
= 0 aceasta este posibil daca si numai daca
1
=
2
= ... =
n
= 0.
In caz contrar spunem ca ei sunt liniar dependent i. Asta nseamna ca

exista cel put in un
k
,= 0 si totusi suma sa e = 0.

In acest caz putem scoate
pe v
k
din combinat ie funct ie de ceilalt i vectori. Deci, un sistem de vectori
este liniar dependent daca si numai daca unul din vectori este o combinat ie
liniara de ceilalt i.
Mai general, o mult ime innita de vectori din V este liniar independenta
daca orice parte nita din ea este liniar independenta.
-daca M
1
M
2
si M
1
este liniar dependenta atunci M
2
este liniar depen-
denta,
-daca M
1
M
2
si M
2
este liniar independenta atunci M
1
este liniar
independenta.
Denit ie. Un sistem de vectori B = e
1
, e
2
, ...., e
n
V se spune ca
formeaza baza n V daca:
1. B este liniar independent;
2. Orice vector x V este o combinat ie liniara de elementele lui B,
x = x
1
e
1
+ x
2
e
2
+ .. + x
n
e
n
=
n
i=1
x
i
e
i
. (1.3.1)
Denit ia se poate extinde la sisteme innite de vectori, a doua condit ie
ne spune ca subspat iul generat de B coincide cu V, adica [B] = V.
Scalarii x
1
, x
2
, ..x
n
din descompunerea lui x se numesc componentele vec-
torului x n baza B.
Observat ie.

In cele ce urmeaza, din motive geometrice pe care o sa le
vedem mai ncolo, indicii componentelor unui vector se vor pune sus, fara a
nt elege cumva ca acestia sunt puteri. Deci x = x
1
e
1
+ x
2
e
2
+ .. + x
n
e
n
=
n
i=1
x
i
e
i
.

In multe manuale universitare n scrierea aceasta se omite semnul
de suma, adica x = x
i
e
i
, aceasta ind o convent ie datorata lui A. Einstein.
Noi n cursul de fat a, pentru a nu crea dicultat i de nt elegere vom ment ine
acest semn de sumare.
Propozit ia 1. Descompunerea (1.3.1) a unui vector ntr-o baza este unica.
Daca B = e
1
, e
2
, ...., e
n
si B
= e
1
, e
2
, ...., e
m
sunt doua baze
n V atunci n = m.
Prima armat ie se demonstreaza imediat, daca x =
n
i=1
x
i
e
i
=
n
i=1
y
i
e
i
=

n
i=1
(x
i
y
i
)e
i
= 0 si din liniara independent a rezulta x
i
= y
i
. A
doua armat ie nu este chiar imediata, dar ea ne spune ca numarul vectorilor
oricarei baze din V este acelasi si se numeste dimensiunea spat iului, scriem
dimV = n.
Este posibil ca V sa e generat de un sistem innit de vectori si atunci
spunem ca dimV = . Ca exemplu putem lua cazul spat iului tuturor poli-
noamelor n nedeterminata x, peste corpul real sau complex. Un sistem de
generatori este 1, x, x
2
, ....x
n
, ..., deci innit. Prin denit ie dim0 = 0.
Propozit ia 2. (Grassmann) Daca S
1
si S
2
sunt doua subspat ii n V,
dimS
1
= n
1
, dimS
2
= n
2
atunci dimS
1
+dimS
2
= dim(S
1
+S
2
)+dim(S
1
S
2
).
De observat ca dimensiunea unui subspat iu este decat dimensiunea
spat iului.
Aplicat ie: Care din urmatoarele sisteme de vectori sunt liniar indepen-
dente, si care formeaza baza n R
3
?
a) v
1
= (1, 2, 1), v
2
= (1, 0, 2), v
3
= (1, 4, 4)
b) v
1
= (1, 2, 1), v
2
= (1, 0, 2)
c) v
1
= (1, 0, 0), v
2
= (0, 1, 0), v
3
= (0, 0, 1), v
4
= (1, 2, 3)
d) v
1
= (1, 2, 1), v
2
= (1, 0, 2), v
3
= (1, 1, 1)
Solut ie: a) vericam liniara independent a,
1
v
1
+
2
v
2
+
3
v
3
= 0 implica,
1
(1, 2, 1) +
2
(1, 0, 2) +
3
(1, 4, 4) = (0, 0, 0), adica
_
_
_
1

2
+
3
= 0
2
1
+ 4
3
= 0
1
+ 2
2
+ 4
3
= 0
, sistem liniar omogen cu determinan-
tul =
1 1 1
2 0 4
1 2 4
= 0 si rangul este doi,

p
=
1 1
2 0
,
3
= ne-
cunoscuta secundara. Rezolvam si gasim
1
= 2,
2
= . Deci sistemul
are o innitate de solut ii, adica vectorii sunt liniar dependent i, v
3
= 2v
1
+v
2
.
Baza nu formeaza.
b) Se obt ine sistemul
_
_
_
1

2
= 0
2
1
= 0
1
+ 2
2
= 0
care are doar solut ia
1
=
2
= 0; vectorii sunt liniar independent i. Matricea sistemului are rangul 2.
Pentru a forma baza luam un vector x = (a, b, c) arbitrar si ncercam sa l
scriem x =
1
v
1
+
2
v
2
. Obt inem un sistem ca mai sus dar n loc de 0 avem
pe coloana termenilor liberi a, b, c, deci neomogen cu rangul 2 si
car
,= 0 n
general. Adica sistemul este incompatibil n general. Deci nu formeaza baza.
De observat ca la ecare sistem coloanele sunt tocmai vectorii dat i. Astfel
matricea se poate scrie cu usurint a ntodeauna.
c) vectorii sunt liniar dependent i , v
4
= v
1
+2v
2
+3v
3
, nu formeaza baza.
d) Sistemul este
_
_
_
1

2
+
3
= 0
2
1
+
3
= 0
1
+ 2
2
+
3
= 0
liniar omogen cu ,=
0, deci avem doar solut ia nula. Vectorii sunt liniar independent i. Luam un
vector x = (a, b, c) arbitrar si ncercam sa l scriem x =
1
v
1
+
2
v
2
+
3
v
3
.
Obt inem un sistem ca mai sus dar n loc de 0 avem pe coloana din dreapta
a, b, c; sistem neomogen cu rangul 3 adica Cramer, cu solut ie unica pentru
(a, b, c) dat i. Formeaza baza.
Orice trei vectori liniar independent i n R
3
vor forma o baza. Ea nu este
unica. Spre exemplu B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1) este
baza numita canonica si orice x = (a, b, c) = ae
1
+ be
2
+ ce
3
.
In general n R
n
baza canonica este
B = e
1
= (1, 0, .., 0), e
2
= (0, 1, .., 0), ..., e
n
= (0, 0, .., 1) si orice x =
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = x
1
e
1
+ x
2
e
2
+ .. + x
n
e
n
. Deci este baza cea mai simpla.
1.3.1 Schimbarea bazei
Am vazut cantr-un spat iu pot exista mai multe baze. Fie B = e
1
, e
2
, ...., e
n
si B
= e
1
, e
2
, ...., e
n
doua baze n V si x = x
1
e
1
+x
2
e
2
+.. +x
n
e
n
=
x
i
e
i
.
Ne intereseaza cum se scrie acelasi x dar n baza B
, adica cine ar x =
x
1
e
1
+ x
2
e
2
+ .. + x
n
e
n
=
x
i
e
i
?.
Pentru a da un raspuns la problema ar trebui sa stim cum se leaga B de
B
. Descompunem ecare vector din B
dupa cei din B,

e
j
= s
1
j
e
1
+ s
2
j
e
2
+ ... + s
n
j
e
n
=
n
i=1
s
i
j
e
i
(1.3.2)
pentru ecare j = 1, 2.., n.
Inlocuind mai sus rezulta x =
x
i
e
i
=
s
i
j
x
j
)e
i
. Cum scrierea
ntr-o baza este unica, rezulta
x
i
=
n
i=1
s
i
j
x
j
(1.3.3)
Dar noua ne trebuie scrierea inversa, x
j
funct ie de x
i
. Pentru aceasta scriem
matricial sistemul de deasupra astfel, e:
X =
_
_
_
_
x
1
x
2
:
x
n
_
_
_
_
, S =
_
_
_
_
s
1
1
s
1
2
.. s
1
n
s
2
1
s
2
2
.. s
2
n
. . .. .
s
n
1
s
n
2
.. s
n
n
_
_
_
_
, X
=
_
_
_
_
x
1
x
2
:
x
n
_
_
_
_
Notam ca n matricea S indicii de sus sunt de linie iar cei de jos sunt de
coloana.
Sistemul (1.3.3) se scrie X = S.X
, sau prin inversare X
= S
1
.X.
Se demonstreaza ca matricea S, numita matricea schimbarii de baze, este
inversabila ntotdeauna. Notam B
S
B
.
Aplicat ie:

In R
3
se considera sistemele de vectori
B = e
1
= (1, 1, 0), e
2
= (1, 0, 0), e
3
= (1, 2, 3)
B
= e
1
= (1, 3, 3), e
2
= (2, 2, 3), e
3
= (6, 7, 9)
a) Aratat i ca B si B
sunt baze si gasit i matricea S a schimbarii bazelor.

b) Gasit i expresia vectorului x = 2e
1
+ 5e
2
+ 7e
3
n baza B
.
Solut ie. Determinantul cu componentele lui B pe coloane este ,= 0 si
cum sunt 3 vectori din R
3
, B formeaza baza. Analog B
. Pentru a gasi S
descompunem e
j
dupa B
:
e
1
= s
1
1
e
1
+ s
2
1
e
2
+ s
3
1
e
3
=
_
_
_
s
1
1
+ s
2
1
+ s
3
1
= 1
s
1
1
+ 2s
3
1
= 3
3s
3
1
= 3
_
_
_
s
1
1
= 1
s
2
1
= 1
s
3
1
= 1
Analog e
2
= s
1
2
e
1
+ s
2
2
e
2
+ s
3
2
e
3
=s
1
2
= 0, s
2
2
= 1, s
3
2
= 1 si
e
3
= s
1
3
e
1
+ s
2
3
e
2
+ s
3
3
e
3
=s
1
3
= 1, s
2
3
= 2, s
3
3
= 3.
Astfel ca
S =
_
_
1 0 1
1 1 2
1 1 3
_
_
cu S
1
=
_
_
1 1 1
5 2 3
2 1 1
_
_
X este matricea coloana de elemente (2, 5, 7), astfel ca
X
= S
1
.X =
_
_
1 -1 1
5 -2 3
2 1 1
_
_
.
_
_
2
5
7
_
_
=
_
_
0
1
2
_
_
adica x = 0e
1
+ 1e
2
+ 2e
3
, scrierea lui x n baza B
.
Exercit ii propuse:
1. Gasit i dimensiunea subspat iului generat de vectorii din R
3
a) S
1
= v
1
= (1, 2, 3), v
2
= (0, 1, 3), v
3
= (1, 1, 0)
b) S
2
= v
1
= (1, 2, 3), v
2
= (2, 3, 0), v
3
= (1, 1, 3)
Calculat i dimensiunile subspat iilor intersect ie si suma ale lor.
2. Gasit i expresia vectorului x = (0, 4, 2) n baza
B = e
1
= (1, 2, 3), e
2
= (2, 3, 1), e
3
= (3, 1, 2).
3. Aratat i ca
B
= e
1
= (1, 1, 0), e
2
= (1, 0, 1), e
3
= (0, 1, 1)
B
= e
1
= (0, 1, 1), e
2
= (1, 0, 1), e
3
= (1, 1, 0)
sunt baze si gasit i matricea S a schimbarii bazelor si expresia vectorului
x = (1, 1, 1) n bazele B
si B
.
4. Sa se determine dimensiunea sumei si a intersect iei subspat iilor gener-
ate de vectorii
U = u
1
= (1, 2, 1), u
2
= (3, 4, 2), u
3
= (2, 2, 1) si
V = v
1
= (0, 1, 1), v
2
= (1, 2, 0).
5. Gasit i dimensiunea subspat iului din R
3
a solut iilor sistemului
_
_
_
x
1
x
2
+ x
3
= 0
2x
2
x
3
= 0
2x
1
+ x
3
= 0
.
1.3.2 Lema substitut iei
Exista o metoda algoritmica (de aplicat si pe calculator) pentru a gasi ex-
presia unui vector ntr-o baza, matricea schimbarii de baze si alte aplicat ii.
Este vorba de lema substitut iei. Pe scurt ea consta n:
Sa presupunem ca B = e
1
, e
2
, .., e
n
, B
= e
1
, e
2
, ..., e
n
doua baze si
B
S
B
matricea de trecere, x = (x
1
, x
2
, .., x
n
) un vector scris n baza B.
Intocmim un tabel de forma

e
1
e
2
...e
j
.. e
n
x
e
1
s
1
1
s
1
2
..s
1
j
.. s
1
n
x
1
e
2
s
2
1
s
2
2
..s
2
j
.. s
2
n
x
2
. . . .. .. . .
e
i
s
i
1
s
i
2
..s
i
j
.. s
i
n
x
i
. . . .. .. . .
e
n
s
n
1
s
n
2
..s
n
j
.. s
n
n
x
n
Daca dorim sa scoatem din baza B doar vectorul e
i
si sa-l nlocuim cu vectorul
e
j
atunci trebuie sa ne asiguram ca s
i
j
,= 0, si putem face urmatorul calcul
Lema substitut iei 21
e
j
= s
1
j
e
1
+ ... + s
i
j
e
i
+ ... + s
n
j
e
n
. Scoatem de aici pe e
i
=
1
s
i
j
(e
j
-s
1
j
e
1
...
s
i1
j
e
i1
s
i+1
j
e
i+1
... s
n
j
e
n
).

Inlocuind pe e
i
n ecare e
k
si grupand dupa
e
1,
.., e
i1
, e
j
, e
i+1
, ..., e
n
, obt inem urmatorul tabel:
e
1
e
2
...e
j
.. e
n
x
e
1
s
1
1
s
1
2
..0 .. s
1
n
x
1
e
2
s
2
1
s
2
2
..0 .. s
2
n
x
2
. . . .. .. . .
e
j
s
i
1
s
i
2
..1 .. s
i
n
x
i
. . . .. .. . .
e
n
s
n
1
s
n
2
..0 .. s
n
n
x
n
unde s
i
k
=
s
i
k
s
i
j
iar s
i
k
=
1
s
i
j
(s
i
j
s
h
k
s
i
k
s
h
j
) pentru h ,= i, adica o regula a
dreptunghiului. Analog, x
i
=
x
i
s
i
j
iar x
h
=
1
s
i
j
(s
i
j
x
h
x
i
s
h
j
) pentru h ,= i.
Eliminand pe rand toate elementele bazei B, pentru ecare j nlocuindu-
le cu cele ale bazei B
, dupa n pasi se obt ine x n baza B
.
Exemplicam prin cateva exercit ii acest lucru.
Aplicat ie: 1. Gasit i cu lema substitut iei expresia vectorului x = (0, 4, 2),
n baza B
= e
1
= (1, 2, 3), e
2
= (2, 3, 1), e
3
= (3, 1, 2).
ConsideramB = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1) baza canonica
si ntocmim tabelul
e
1
e
2
e
3
x
e
1
1 2 3 0
e
2
2 3 1 4
e
3
3 1 2 2
Scoatem din baza pe e
1
si l nlocuim cu e
1
. Tabelul devine
e
1
e
2
e
3
x
e
1
1 2 3 0
e
2
0 1 5 4
e
3
0 5 7 2
2
si l nlocuim cu e
2
. Tabelul devine
e
1
e
2
e
3
x
e
1
1 0 7 8
e
2
0 1 5 4
e
3
0 0 18 18
3
si l nlocuim cu e
3
. Tabelul devine
e
1
e
2
e
3
x
e
1
1 0 0 1
e
2
0 1 0 1
e
3
0 0 1 1
Deci de pe ultima coloana citim x = 1e
1
+ 1e
2
1e
3
= e
1
+ e
2
e
3
.
2. Gasit i matricea de trecere de la baza
B
= e
1
= (1, 1, 0), e
2
= (1, 0, 0), e
3
= (1, 2, 3) la baza
B
= e
1
= (1, 3, 3), e
2
= (2, 2, 3), e
3
= (6, 7, 9) si expresia vectorului
x = (14, 16, 21) n cele doua baze.
Consideram B baza canonica si ntocmim un tabel dublu
e
1
e
2
e
3
e
1
e
2
e
3
x
e
1
1 1 1 1 2 6 14
e
2
1 0 2 3 2 7 16
e
3
0 0 3 3 3 9 21
Scoatem pe rand e
1
, e
2
, e
3
si le nlocuim cu e
1
, e
2
, e
3
,
e
1
e
2
e
3
e
1
e
2
e
3
x
e
1
1 1 1 1 2 6 14
e
2
0 1 1 2 0 1 2
e
3
0 0 3 3 3 9 21
e
1
e
2
e
3
e
1
e
2
e
3
x
e
1
1 0 2 3 2 7 16
e
2
0 1 1 2 0 1 2
e
3
0 0 3 3 3 9 21
e
1
e
2
e
3
e
1
e
2
e
3
x
e
1
1 0 0 1 0 1 2
e
2
0 1 0 1 1 2 5
e
3
0 0 1 1 1 3 7
Lema substitut iei 23
Observam ca matricea de trecere de la B
la B
este S =
_
_
1 0 1
1 1 2
1 1 3
_
_
si expresia lui x n B
este x = 2e
1
+ 5e
2
+ 7e
3
. Pentru a gasi expresia lui x
n B
scoatem pe rand e
1
, e
2
, e
3
si le nlocuim cu e
1
, e
2
, e
3
.
e
1
e
2
e
3
e
1
e
2
e
3
x
e
1
1 0 0 1 0 1 2
e
2
1 1 0 0 1 3 7
e
3
1 0 1 0 1 2 5
e
1
1 0 0 1 0 1 2
e
2
1 1 0 0 1 3 7
e
3
2 1 1 0 0 1 2
e
1
1 1 1 1 0 0 0
e
2
5 2 3 0 1 0 1
e
3
2 1 1 0 0 1 2
Astfel ca x = 0e
1
+1e
2
+2e
3
si n plus citim ca S
1
=
_
_
1 -1 1
5 2 3
2 1 1
_
_
,
deci iat a o metoda de a gasi inversa unei matrice pe aceasta cale. De observat
ca am folosit aceleasi date ca n aplicat ia de la schimbari de baze, rezultatele
ind aceleasi.
Exercit ii.1. Gasit i expresia vectorului x = (3, 3, 4) n baza B
= e
1
=
(1, 2, 3), e
2
= (1, 1, 1), e
3
= (1, 1, 0)
2. Se dau B
= e
1
= (1, 2, 0), e
2
= (2, 3, 0), e
3
= (1, 1, 1) si B
= e
1
=
(0, 1, 1), e
2
= (3, 5, 0), e
3
= (1, 1, 1). Aratat i ca sunt baze, gasit i matricea de
trecere si expresia vectorului x = (1, , 2, 1) n cele doua baze.
3. Gasit i inversa matricei A =
_
_
_
_
1 1 0 0
1 2 0 0
1 3 1 1
4 3 2 1
_
_
_
_
cu lema substitut iei.
1.3.3 Complexicarea unui spat iu vectorial real
Fie (V, +, .R) un spat iu vectorial real si V V = (x, y)/ x, y V produsul
cartezian al sau pe care denim operat iile:
(x
1
, y
1
) + (x
2
, y
2
) = (x
1
+ x
2
, y
1
+ y
2
) si pentru z = + i C,
( + i)(x, y) = (x y, x + y).
Se verica usor ca V V capata o structura de spat iu vectorial complex
fat a de aceste operat ii, numit complexicatul spat iului real V si notat cu V
C
.
Fie V
= (x, 0)/ x V si V
= (0, y)/ y V

. Observam ca (x, y) =
(x, 0) + (0, y) si ca V
= 0. Deci V
C
= V
.
Deasemenea, (0, y) = i(y, 0), adica V
= iV
, astfel ca V
C
= V
iV
,
adica V
C
= x + iy/ x, y V .
Putem spune astfel ca V V
C
. Daca B = e
1
, ..., e
n
este o baza n V
atunci se verica cu usurint a ca ea ramane baza n V
C
, aici scalarii ind
numere complexe. Deci dimV
C
= n. Operat ia astfel denita se mai numeste
complexicarea spat iului real V.
Exemplu: complexicatul lui R
n
este (R
n
)
C
= (x
1
, ..., x
n
)+i(y
1
, ..., y
n
),
o baza ind baza canonica din R
n
.
In particular complexicatul spat iului real

(R)
C
este corpul numerelor complexe privit ca spat iu vectorial complex.
Exista si operat ia inversa de decomplexicare a unui spat iu vectorial com-
plex V prin nlocuirea scalarilor complecsi cu scalari reali
(, x) R V x = ( + i0)x.
Spat iul real obt inut se noteaza cu V
R
si se numeste decomplexicatul lui
V.
Daca B = e
1
, ..., e
n
este o baza n V ca spat iu complex, atunci
e
1
, ie
1,
..., e
n
, ie
n
se verica ca este o baza n V
R
, astfel ca dimV
r
= 2n.
1.4 Spat ii euclidiene
Am vazut ca un exemplu important de spat iu vectorial cu care am lucrat mai
mult este R
n
. Un element al sau poate privit si drept coordonate ale unui
punct n raport cu un reper din geometria analitica cunoscuta din liceu.

In
acelasi timp el este un vector. Not iunea aceasta de reper este geometrica si
se refera la un sistem de vectori ce formeaza o baza a spat iului, xat i ntr-un
punct.

In geometrie aceasta not iune capata semnicat ie daca putem masura
distant ele si unghiurile, not iuni introduse axiomatic la cursul de Geometrie
sintetica. Denirea intuitiva a not iunii de perpendicularitate, distant e si
unghiuri are un corespondent algebric n not iunea de produs scalar.
Denit ie. Fie (V +, .R) un spat iu vectorial real.
Numim produs scalar pe V o aplicat ie notata , ) : V V R cu
Spat ii euclidiene 25
proprietat ile:
1. x, y) = y, x)
2. x, y) = x, y)
3. x
1
+ x
2
, y) = x
1
, y) +x
2
, y)
4. x, x) 0 si x, x) = 0 daca si numai daca x = 0.
Not iunea pare abstracta dar imediat ne lamurim ce semnicat ie geomet-
rica are.
Perechea (V, , )) se numeste spat iu euclidian.
Mai general, daca (V +, .C) un spat iu vectorial complex, iar axioma 1. o
nlocuim cu x, y) = y, x), adica cu conjugatul respectiv, iar axiomele 2., 3.,
4., le ment inem la fel, atunci spat iul (V, , )) se numeste spat iu unitar. Desi
diferent a pare minora lucrurile sunt mult schimbate, spre exemplu x, y) =
x, y) si de aici o seama de complicat ii.

In continuare ne vom referi numai
la spat ii euclidiene, cu ment iunea ca o parte din armat iile de mai jos se
ment in si n spat ii unitare.
Denim norma (sau lungimea unui vector) ca ind | x |=
_
x, x). Din
4. observam ca are sens aceasta not iune.
Propozit ia 1. Are loc urmatoarea inegalitate a lui Cauchy
[ x, y) [| x || y | (1.4.1)
Demonstrat ia e simpla si o facem aici. Consideram vectorul x + y.
Evident x + y, x + y) 0 oricare ar R. Dar aceasta se mai scrie,
2
y, y) + 2x, y) + x, x) 0, R. Un polinom de grad 2 n este
peste tot pozitiv daca si numai daca = 4(x, y)
2
x, x)y, y)) 0, adica
x, y)
2
| x |
2
| y |
2
. Din aceasta rezulta inegalitatea lui Cauchy.
Propozit ia 2. Avem:
1. | x | 0 si = 0 daca si numai daca x = 0
2. | x |=[ [| x |
3. | x + y || x | + | y |
Ultima armat ie se demonstreaza pe seama inegalit atii lui Cauchy,
| x +y |
2
= x +y, x +y) = x, x) + 2x, y) +y, y) x, x) + 2 [ x, y) [
+y, y)
| x |
2
+2 | x || y | + | y |
2
= (| x | + | y |)
2
.
Un spat iu pe care s-a denit o aplicat ie cu proprietat ile din Propozit ia 2
se numeste spat iu normat. Norma aici provine dintr-un produs scalar, dar
nu este obligatoriu acest lucru.
Numim distant a de la x la y marimea d(x, y) =| x y | .
Propozit ia 3. Avem
1. d(x, y) 0 si = 0 daca si numai daca x = y
2. d(x, y) = d(y, x)
3. d(x, z) d(x, y) + d(y, z).
Demonstrat iile sunt imediate, pentru 3. t inem seama ca
d(x, z) =| x z |=| (x y) + (y z) || x y | + | y z |=
d(x, y) + d(y, z).
1.4.1 Ortogonalitate ntr-un spat iu euclidian
Fie (V, , )) un spat iu euclidian.
Denim unghiul a doi vectori ca ind [0, ] din relat ia
cos =
x, y)
| x || y |
.
Daca =

2
atunci vectorii se zic perpendiculari si aceasta se ntampla
daca si numai daca x, y) = 0.
Doua mult imi se spune ca sunt ortogonale (perpendiculare) daca orice
vector din prima este perpendicular pe orice vector din a doua.

In particular
putem discuta de subspat ii ortogonale, S
1
S
2
.
Daca dimV = n si S este un subspat iu n V , dimS = k, atunci se arata
ca exista un subspat iu ortogonal lui S notat S
, dimS
= n k, astfel ca
V = S S
.
Vectorii unei mult imi din V se numesc ortogonali daca oricare doi sunt
perpendiculari. Daca n plus ei sunt si de lungime unitate atunci mult imea
se numeste ortonormata.

In particular discutam de baza ortonormata n care
vectorii sunt 2 cate 2 perpendiculari si de lungime unitate.
Sa notam ca o baza B = e
1
, e
2
, ..., e
n
este ortonormata daca
e
i
, e
j
) =
_
1 dac a i = j
0 dac a i ,= j
=
ij
, numit simbolul lui Kroneker.
Exemple: 1.

In (R
n
, +, R), daca x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) si y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
)
atunci un produs scalar convenabil este:
x, y) = x
1
y
1
+ x
2
y
2
+ .... + x
n
y
n
(1.4.2)
numit si produsul scalar uzual. Avem
| x |=
_
x
2
1
+ x
2
2
+ .... + x
2
n
; d(x, y) =
_
(x
1
y
1
)
2
+ .... + (x
n
y
n
)
2
.
In R
n
o baza ortonormata este chiar baza canonica, B = e
1
= (1, 0, .., 0),
e
2
= (0, 1, .., 0), ..., e
n
= (0, 0, .., 1). Ea este ortonormata, deoarece spre
exemplu e
1
, e
2
) = 1.0+0.1+0.0+...0.0 = 0, deci e
1
si e
2
sunt perpendiculari,
analog ceilalt i. Iar | e
1
|=
1
2
+ 0
2
+ .... + 0
2
= 1, analog ceilalt i.
In R
2
vectorii e
1
= (1, 0) = i, e
2
= (0, 1) = j xat i ntr-un punct O
formeaza un reper ortonormat si se reprezinta ca mai jos. Analog n spat iu,
e
1
= (1, 0, 0) = i, e
2
= (0, 1, 0) = j, e
3
= (0, 0, 1) = k.
Ox
i
j
`
Oy
`
Oy
Oz
`
Ox
Pe R
n
produsul scalar uzual nu este singurul produs scalar dar este cel ce
intuitiv ne da imaginea geometrica cunoscuta. Noi vom folosi n mod curent
produsul scalar uzual pe R
n
.
In spat iul funct iilor continue pe [a, b] un produs scalar des folosit este
f, g) =
_
b
a
f(x)g(x)dx.
Pe (C
n
, +, C) un produs scalar (hermitian) este x, y) = x
1
y
1
+ x
2
y
2
+
.... + x
n
y
n
, astfel ca (C
n
, , )) devine spat iu unitar.
Propozit ia 1. Fie (V, , )) un spat iu euclidian, dimV = n. Atunci:
a) Orice sistem ortogonal de vectori nenuli din V este liniar independent.
b) Orice sistem de n vectori ortonormat i din V formeaza o baza ortonor-
mata.
Demonstrat ie. Fie v
1
, v
2
, ...., v
p
V ortogonali si
1
v
1
+ ... +
p
v
p
= 0
o combinat ie liniara nula. Facand produsul scalar al acestui vector nul cu v
1
obt inem,
1
v
1
, v
1
)+
2
v
1
, v
2
)+... +
p
v
1
, v
p
) = 0. Dar v
1
, v
2
) = ... = v
1
, v
p
) = 0
deoarece vectorii erau considerat i ortogonali, iar v
1
, v
1
) , = 0, astfel ca
1
= 0.
Analog facand produsul scalar cu v
2
, .., v
p
obt inem pe rand ca
2
= ... =
p
=
0. Deci vectorii sunt liniar independent i. Punctul b) este o consecint a a lui
a).
Propozit ia 2. Fie (V, , )) un spat iu euclidian, dimV = n.

In orice baza
ortonormata expresia produsului scalar a doi vectori coincide cu produsul lor
scalar uzual.
Demonstrat ie. Fie x =
n
i=1
x
i
e
i
si y =
n
j=1
y
j
e
j
scrisi n baza ortonor-
mata B = e
1
, e
2
, ..., e
n
.
Atunci < x, y >=
n
i,j=1
x
i
y
j
< e
i
, e
j
>=
n
i,j=1
x
i
y
j
ij
=
n
i=1
x
i
y
i
,
adica tocmai expresia prescurtata a produsului scalar uzual.
Propozit ia 3. Fie (V, , )) un spat iu euclidian, dimV = n, B =
e
1
, e
2
, ..., e
n
baza ortonormata si v V. Atunci v =
n
i=1
< v, e
i
> e
i
.
Demonstrat ie. Fie v =
n
i=1
v
i
e
i
. Sa observam ca < v, e
j
>=
n
i=1
v
i
<
e
i
, e
j
>=
n
i=1
v
i
ij
= v
j
.

Inlocuind n scrierea init iala a lui v obt inem
raspunsul cerut.
Propozit ia 4. Fie (V, , )) un spat iu euclidian, dimV = n si S V
un subspat iu, dimS = k. Atunci exista un unic subspat iu S
V , numit
complement ortogonal al lui S, astfel ncat V = S S
si dimS
= n k.
Demonstrat ie. Denim S
= v V / < v, u >= 0, u S. Veric am

cu usurint a ca S V.
Fie B = e
1
, e
2
, ..., e
n
baza ortonormatan V, din care B
S
= e
1
, e
2
, ..., e
k
este baza n S (lucru posibil datorita teoremei completarii de la spat ii vec-

toriale), si v =
n
i=1
v
i
e
i
descompunerea sa dupa baza B. Sa observam ca
v S
daca este ortogonal pe tot i vectorii lui S iar pentru aceasta e sucient
sa e ortogonali pe ecare vector din B
S
, adica < v, e
a
>= 0, a = 1, 2, ..k.
De aici rezulta ca v
a
= 0, a = 1, 2, ..k, astfel ca v S
daca si numai daca

este generat de vectorii e
k+1
, e
k+2
, ..., e
n
, deci dimS
= n k.
Procedeul de ortonormare Gram-Schmidt.
Fie S = v
1
, v
2
, ..., v
n
un sistem liniar independent (nu neaparat baza) de
vectori din spat iul euclidian (V, , )). Se pune problema obt inerii din acest
sistem a altuia S
= e
1
, e
2
, ..., e
n
ortonormat si care sa genereze acelasi
subspat iu.
Solut ia este data de Procedeul Gram-Schmidt, care inductiv construieste
acest sistem.
Intai calculam e
1
=
v
1
| v
1
|
.
Presupunem prin induct ie ca am gasit e
1
, e
2
, ..., e
k
, ortonormat i. Atunci
pentru e
k+1
cautam ntr-o prima faza un vector f
k+1
nu neaparat de lugime
1 dar care sa e perpendicular pe tot i e
1
, e
2
, ..., e
k
. Fie
f
k+1
=
1
e
1
+
2
e
2
+... +
k
e
k
+
k+1
v
k+1
. Observam ca subspat iul gen-
erat de f
1
, f
2
, ..., f
k+1
coincide cu cel generat de v
1
, v
2
, ..., v
k+1
. Impunem
condit iile de ortogonalitate f
k+1
e
1
, f
k+1
e
2
, ..., f
k+1
e
k
, si obt inem
1
+
k+1
< v
k+1
, e
1
>= 0 adica
1
=
k+1
< v
k+1
, e
1
>
2
+
k+1
< v
k+1
, e
2
>= 0 adica
2
=
k+1
< v
k+1
, e
2
>
........
k
+
k+1
< v
k+1
, e
k
>= 0 adica
k
=
k+1
< v
k+1
, e
k
> .
Inlocuind pe acestia n scrierea lui f

k+1
, obt inem ca
f
k+1
=
k+1
_
v
k+1
k
i=1
v
k+1
, e
i
)e
i
_
. Cum lungimea lui f
k+1
nu ne in-
tereseaza la acest moment putem lua
k+1
= 1 si deci
e
k+1
=
f
k+1
| f
k+1
|
unde f
k+1
= v
k+1
i=1
v
k+1
, e
i
)e
i
. (1.4.3)
pentru ecare k pana la n.
Aplicat ie: 1. Sa se arate ca vectorii v
1
= (1, 2, 1) , v
2
= (0, 1, 2) sunt
ortogonali, sa se ortonormeze si sa se completeze la o baza ortonormata a
spat iului.
Solut ie. Calculam v
1
, v
2
) = 1.0 + 2.1 1.2 = 0, deci v
1
si v
2
sunt
perpendiculari.

Ii ortonormam, e
1
=
v
1
v
1
=
1
6
(1, 2, 1) si e
2
=
v
2
v
2
=
1
5
(0, 1, 2). Pentru a-i completa la o baza ortonormata avem nevoie de nca
un vector e
3
care sa satisfaca: e
1
, e
3
) = 0, e
2
, e
3
) = 0, | e
3
|= 1. Luand e
3
=
(x, y, z) aceste condit ii se scriu: x+2y z = 0, y +2z = 0 si x
2
+y
2
+z
2
= 1.
Sistemul admite urmatoarele doua solut ii e
3
=
1
30
(5, 2, 1).
2. Sa se ortonormeze sistemul de vectori S = v
1
= (1, 1, 1), v
2
=
(1, 0, 1), v
3
= (0, 1, 1) n raport cu produsul scalar uzual.
Solut ie. | v
1
|=
3 si deci e
1
=
1
3
(1, 1, 1).
Calculam f
2
= v
2
v
2
, e
1
)e
1
= (1, 0, 1)
2
3
(1, 1, 1) =
1
3
(1, 2, 1), din care
rezulta e
2
=
f
2
f
2
=
1
6
(1, 2, 1).
Calculamf
3
= v
3
v
3
, e
1
)e
1
v
3
, e
2
)e
2
= (0, 1, 1)
2
3
(1, 1, 1)+
1
6
(1, 2, 1) =
1
6
(3, 0, 3) =
1
3
(1, 0, 1), din care rezulta e
3
=
f
3
f
3
=
1
2
(1, 0, 1).
Sistemul S
= e
1
=
1
3
(1, 1, 1), e
2
=
1
6
(1, 2, 1), e
3
=
1
2
(1, 0, 1) este
ortonormat si genereaza acelasi subspat iu ca si S.
1.4.2 Proiect ia ortogonala
Fie (V, , )) un spat iu euclidian (nu neaparat de dimensiune nita) si S V,
dimS = k.
Propozit ia 1. Fie v V un vector xat. Exista un unic vector w S,
numit proiect ia lui v pe subspat iul S, astfel ca vectorul w
= v w sa e
ortogonal lui S. Notam atunci w = pr
S
v.
Demonstrat ie. Fie B
S
= e
1
, e
2
, ..., e
k
baza ortonormata n S (ea exista
comform procedeului G-S). Cautam w =
k
i=1
w
i
e
i
astfel ca w
= v w sa
e ortogonal lui S. Pentru aceasta este sucient sa e ortogonal vectorilor
bazei, adica < v
k
i=1
w
i
e
i
, e
j
>= 0, j = 1, 2, ..., k. Din faptul ca baza este
ortonormata rezulta ca < v, e
j
>=
k
i=1
w
i
< e
i
, e
j
>=
k
i=1
w
i
ij
= w
j
.
Astfel ca
pr
S
v = w =
k
i=1
< v, e
i
> e
i
(1.4.4)
n baza ortonormata B
S
. Subliniem ca baza trebuie sa e ortonormata pentru
a avea acesta expresie.
Consecint a. Fie S V, dimS = 1, B
S
= e cu | e |= 1. Atunci
pr
S
v = w =< v, e > e.
Daca e nu este unitar atunci pr
S
v = w =
1
e
2
< v, e > e.
Teorema Pitagora.

In notat iile din Propozit ia de mai sus avem
| v |
2
=| w |
2
+ | w
|
2
.
Demonstrat ie. Avem, | v |
2
=< w + w
, w + w
>=< w, w > +2 <

w, w
> + < w
, w
>=| w |
2
+ | w
|
2
, deoarece < w, w
>= 0.
Propozit ia 2. Fie v V, w = pr
S
v si w
= v w. Dintre tot i vectorii de

forma v u cu u S, vectorul w
are norma cea mai mica.

Demonstrat ie. Vectorul v u = (v w) + (w u) = w
+ (w u
). Dar
w u S deoarece ambii sunt din S. Deducem ca pr
S
(v u) = w u si
aplicam Th. Pitagora obt inem | v u |
2
=| w
|
2
+ | w u |
2
, adica
| v u || w
| . Intuitiv avem desenul de mai jos.
`
v
`
w
>
>
>
>
>
>
>
>
S
Exercit ii propuse.
1. Sa se ortonormeze sistemul v
1
= (1, 1, 0) , v
2
= (1, 1, 2) si sa se
completeze la o baza ortonormata a spat iului.
2. Sa se ortonormeze cu Gram-Schmidt v
1
= (1, 1, 1), v
2
= (1, 2, 1),
v
3
= (1, 2, 3)
3. Sa se gaseasca un complement ortogonal subspat iului
a) S = (x
1
, x
2
, x
3
)/x
3
= 0. b) S = (x
1
, x
2
, x
3
)/x
1
= x
2
= x
3
.
4. S a se determine proiect ia vectorului v = (1, 1, 1) pe subspat iul generat
de vectorii
a) v
1
= (1, 2, 3), v
2
= (2, 1, 0) b) S
2
= (x
1
, x
2
, x
3
)/x
1
= x
2
= x
3
O aplicatie importanta privind spat iile euclidiene se refera la metoda celor

mai mici patrate, dar aceasta implica si cunostint e de analiza matematica.
Capitolul 2
Spat ii ane
In capitolele anterioare am studiat vectorii din punct de vedere algebric,

eventual luand n discut ie probleme geometrice privind lungimile (norma)
lor, unghiuri, perpendicularitate, etc.
Fiecare din noi stim ca geometria se ocupa cu puncte, drepte, plane,
guri geometrice, curbe, suprafet e s.a. De o parte din aceste probleme ne
vom ocupa n capitolul de fat a, asociind bijectiv componentelor unui vector
ntr-o baza coordonatele unui punct. Aceasta corespondent a face trecerea
de la not iunile algebrice studiate anterior la geometrie si este fundamentul
geometriei analitice.

In particular vom studia n acest capitol un spat iu
vectorial care constituie tocmai modelul pentru structura geometrica pe care
o analizam, este vorba despre spat iul vectorilor liberi geometrici.
2.1 Spat iu an. Denit ie, exemple
Fie (V, +, K) un spat iu vectorial si /o mult ime oarecare. Vectorii lui V o sa
i notam de data aceasta cu v, a,
b, ...(fara a le da deocamdata alta semnicat ie

decat n capitolele anterioare), iar elementele lui / cu A, B, C, ..., si le vom
numi puncte.
Denit ie. Numim spat iu an, atasat spat iului vectorial V, tripletul / =
(/, , V ), unde : // V este o aplicat ie ce satisface axiomele:
A1. Fiecarui A / si v V i atasam n mod unic punctul B /
astfel ncat (A, B) = v.
A2. Pentru orice A, B, C / , avem (A, B) + (B, C) = (A, C)
(axioma adunarii).
33
34 Capitolul 2. Spat ii ane
Mult imea / se numeste mult ime suport, iar V se numeste spat iul direc-
tor al spat iului an. Perechea (A, B) se mai numeste segment orientat sau
bipunct. Dupa cum K = R sau C spat iul an / se numeste real sau com-
plex. Dimensiunea lui V deneste dimensiunea lui /, si notam dim/ = n
daca dimV = n
Consecint e:
1. A, B / si K, exista un singur punct B
/ astfel nc at
(A, B
) = (A, B), (axioma amplicarii cu scalari).

2. Daca B A, din A2. rezulta ca (A, A) =
0 V.
3. Daca A C, din A2. rezulta ca (B, A) = (A, B).
4. Fixand un punct O / , aplicat ia
O
: / V,
O
(A) = (O, A),
deneste o biject ie.
Denit ie. Tripletul /
O
= (/,
O
, V ) se numeste spat iul punctual an
legat punctului O. /
O
se poate identica atat cu / ca mult ime, cat si cu V
ca spat iu vectorial prin aplicat ia
O
. Vectorul (O, A) se numeste vectorul
de pozit ie al lui A si se mai noteaza cu

OA. Elementele lui /
O
, ca vectori
privite, se numesc vectori legat i n O.
Daca V are o structura de spat iu euclidian cu produsul scalar notat pentru
cele ce urmeaza cu a
b, atunci acesta induce n spat iul punctual an /

O
produsul scalar notat

OA

OB.
5. Pe mult imea bipunctelor unui spat iu an / introducem o relat ie prin:
(A, B) (C, D) (A, B) = (C, D). (2.1.1)
Se verica cu usurint a ca relat ia este de echivalent a (numita echipolent a)
si descompune pe / //n clase de echivalent a.
Denit ie. Clasa lui (A, B) o notam cu

AB si o numim vector liber .
Mult imea vectorilor liberi (spat iul cat) este n corespondent a bijectiva cu
V , prin aplicat ia v V
AB = (A, B) / (A, B) = v.
In baza acestei biject ii putem extinde de la mult imea bipunctelor la

mult imea vectorilor liberi, iar axiomele A1. si A2. nu vor depinde de
reprezentant i si se scriu:
A1. A / si v V, exista un singur punct B / astfel ncat
AB = v.
A2. A, B, C / avem

AB +
BC =

AC.
Denit tie. Exemple 35
2.1.1 Exemple de spat ii ane
1. Orice varietate liniara L = v
0
+ S
L
, cu v
0
V si S
L
subspat iu ntr-un
spat iu vectorial (V, +, K), are structura de spat iu an.
Intr-adevar, consideram / = L si A = v
0
+ v
1
, B = v
0
+ v
2
/ , cu
v
1
, v
2
S
L
.
Denim aplicat ia : (A, B) BA = (v
0
+v
2
)(v
0
+v
1
) = v
2
v
1
S
L
.
Obt inem ca / = (L, , S
L
) verica axiomele de spat iu an.
In particular, orice subspat iu vectorial (deci chiar ntreg spat iu V ) are

structura de spat iu an.
Urmatoarele exemple pot considerate cazuri particulare de varietat i
liniare ane.
2. Spat iul an standard. Am vazut ca spat iul (K
n
, +, K) este un spat iu
vectorial, numit si aritmetic, K ind un corp. Deci el are o structura de
spat iu an /= (K
n
, , K
n
). Pentru A = (a
1
, ..., a
n
) si B = (b
1
, ..., b
n
) denim
(A, B) = B A = (b
1
a
1
, ..., b
n
a
n
) K
n
.
Daca O = (0, 0, ..., 0) si A = (a
1
, a
2
..., a
n
) atunci vectorul de pozit ie al
punctului A este

OA = (a
1
, a
2
..., a
n
). Putem considera relat ia de echivalent a
de mai nainte (A, B) (C, D) daca b
i
a
i
= d
i
c
i
, pentru orice i = 1, 2.., n.
Obt inem vectorul liber

AB ca ind clasa de echivalent a a lui (A, B).
Sa observam ca vectorii

OO,
AA,
BB, .., denesc aceeasi clasa, numita

vectorul nul si notat cu

0.
Pentru n = 1, 2, 3 si K = R recunoastem aici cunostint e de geometrie
analitic a din liceu, pe dreapta, n plan, n spat iu.
Pana a clarica lucrurile mai avem de introdus un exemplu si apoi aceasta
generalizare pentru un n natural oarecare.
3. Spat iul an al vectorilor geometrici. Acest exemplu a condus prin
generalizare de-a lungul timpului la not iunea de spat iu an. Este vorba de
un spat iu vectorial care poate privit cu structura ana descrisa mai sus la
varietat ile liniare ane.
Presupunem cunoscuta introducerea axiomatica (a lui Hilbert, spre ex-
emplu) a planului sau spat iului euclidian. Notam cu / = A, B, .. punctele
planului sau spat iului euclidian (mediul ambiant).
Pentru orice A, B distincte putem discuta de dreapta suport (direct ie)
determinata de ele si de segmentul orientat (A, B), lungimea sa notandu-
se cu | AB | si se face cu o unitate de masura. A se numeste originea
segmentului orientat iar B extremitatea sa, sensul ind de la origine spre
extremitate.
Denit ie. Doua segmente orientate (A, B) si (C, D) se numesc echipolente
daca au aceeasi direct ie (sunt pe aceeasi dreapta sau pe drepte paralele),
aceeasi lugime si acelasi sens (extremitat ile lor se gasesc n acelasi semiplan
determinat de dreapta ce uneste originile).
A
B
C
D
Relat ia de echipolent a este o relat ie de echivalent a pe //.
Denit ia 2. Se numeste vector geometric liber clasa de echipolent a a unui
segment orientat (A, B) si l notam cu
AB. Pentru prescurtare vom mai folosi

notat ia

AB =a.
Pentru a avea o imagine intuitiva vom desena reprezentantul vectorului
ABn punctul A, asigurandu-ne ca ce urmeaza a discuta despre el nu depinde

de reprezentat. Notam cu

0 =

AA, si l numim vectorul nul.
Notam cu 1 = /// mult imea vectorilor geometrici liberi.

In con-
tinuare pentru comoditate o sa-i numim simplu vectori. Dupa cum / este
o dreapta, plan sau spat iul euclidian o sa mai precizam cu 1
1
, 1
2
, respectiv
1
3
vectorii corespunzatori.
Pe 1 denim urmatoarele operat ii:
I. Suma a doi vectori, a +
b, ca ind clasa de echipolent a a segmentului

orientat diagonala dintr-un punct xat O n paralelogramul determinat de
reprezentarile vectorilor a si

b n punctul O. Denit ia data este cunoscuta
sub denumirea de regula paralelogramului si din considerente de asemanarea
gurilor nu depinde reprezentant ii alesi.
O
a
a +
Spat iul vectorilor geometrici 37
In baza denit iei echipolent ei vectorilor o regula echivalenta este regula

triungiului:
O
a
a +
b
Numim opusul vectorului a clasa de echivalent a a segmentului de aceesi
lungime cu a dar de sens opus pe dreapta suport. Notam opusul cu a.
Vericam cu usurint a urmatoarele axiome de grup abelian pentru (1, +) :
1. adunarea este asociativa, a + (
b +c) = (a +
b) +c ;
2. adunarea este comutativa, a +
b =
b +a ;
3. vectorul

0 verica, a +
0 =a ;
4. opusul lui a verica, a + (a) =
0,
pentru orice a,
b, c 1.
II. Denim amplicarea cu scalari R a unui vector a ca ind vectorul
a al carui reprezentant ntr-un punct are aceeasi direct ie cu a, acelasi sens
daca > 0 sau contrar daca < 0, iar lungimea | a |=[ [| a | .
Denit ia nu depinde de reprezentant i si satisface axiomele:
1. ( + )a = a + a;
2. (a +
b) = a +
b ;
3. (a) = ( )a ;
4. 1a =a ,
pentru orice , R si a,
b 1.
Din aceste lucruri deducem ca
Teorema. (1, +, R) este un spat iu vectorial real.
Construct ia spat iului an corespunzator este cea de la varietat i liniare.
De fapt, noi aici am plecat de la un sistem geometric axiomatic si am construit
aceasta structura ana.
(1
1
, +, R), (1
2
, +, R), (1
3
, +, R) reprezinta spat iile vectorilor de pe dreapta,
din plan, respectiv din spat iul euclidian. Doi vectori din (1
1
, +, R) se mai
numesc coliniari, iar doi vectori din (1
2
, +, R) se numesc coplanari.
Propozit ia 1. Pe dreapta 1
1
orice doi vectori sunt liniar dependent i. Ex-
ista vectori de lungime 1.
Demonstrat ia este clara deoarece v
1
si v
2
avand acelasi suport ei sunt
proport ionali, adica v
1
= v
2
, deci sunt liniar dependent i. Orice vector
nenul mpart it la lungimea sa devine de lungime 1.
Fie O xat pe dreapta si e 1
1
cu | e |= 1, numit versor pe dreapta.
Ansamblul 1 = O, e se numeste reper pe dreapta. Daca M este un punct
arbitrar pe dreapta, exista un unic x R astfel ncat vectorul legat
OM = xe.
Am obt inut n reperul 1o corespondent a bijectiva M 1
1
x R, numita
sistem de coordonate pe dreapta si spunem ca M are coordonata xn reperul
1 , scriem M(x). Condit ia ca | e |= 1 nu este obligatorie ntr-un reper pe
dreapta.

In acest caz general reperul se numeste an pe dreapta.
Dreapta cu orientarea data de reperul 1 , se mai numest e axa. Deducem
ca dim1
1
= 1.
Propozit ia 2.

In planul 1
2
orice trei vectori sunt liniar dependent i. Exista
doi vectori liniar independent i n plan.
1
, v
2
, v
3
1
2
si O un punct xat. Reprezentam
vectorii n punctul O si descompunem paralel v
3
dupa direct iile lui v
1
si v
2
.
Obt inem ca

OA
3
=
OA
1
+
OA
2
si trecand la clasele respective rezulta
ca v
3
= v
1
+ v
2
, adica vectorii sunt liniar dependent i.
Daca consideram O, A
1
, A
2
trei puncte necoliniare atunci vectorii

OA
1
=
e
1
si
OA
2
= e
2
sunt liniar independent i, neavand aceeasi direct ie. Ansamblul
1 = O, e
1
, e
2
se numeste reper an n plan. Daca M este un punct arbitrar
din plan atunci

OM se descompune unic paralel dupa direct iile

OA
1
si

OA
2
adica,

OM = x
OA
1
+ y
OA
2
= xe
1
+ ye
2
, cu x, y R numite coordonatele
punctului M n reperul 1 si notam M(x, y). Corespondent a bijectiva M
(x, y) se numeste sistem de coordonate n plan. Notam ca dim1
2
= 2.
De observat ca vectorii reperului nu sunt neaparat de lungime unitate
sau perpendiculari. Daca n particular se ntampla ca vectorii reperului sa
e de lungime unitate si de direct ii perpendiculare, atunci reperul se numeste
cartezian si pentru a-l distinge se noteaza cu 1 = O,
i,
j si se reprezinta
intuitiv ca mai jos:
O
i
`
j
Propozit ia 3.

In spat iul euclidian 1
3
orice patru vectori sunt liniar dependent i.
Exista trei vectori liniar independent i n spat iu.
1
, v
2
, v
3
, v
4
1
2
si O un punct xat. Reprezentam
vectorii n punctul O si descompunem paralel v
4
dupa direct ia lui v
3
pana
obt inem un punct A
4
n planul OA
1
A
2
(presupunand v
1
, v
2
necoplanari).
Apoi descompunem n planul OA
1
A
2
pe

OA
4
dupa direct iile lui v
1
si v
2
.
Obt inem ca

OA
4
=
OA
1
+
OA
2
. Dar

OA
4
=

OA
4
+
4
A
4
=
OA
1
+
OA
2
+
OA
3
. Trecand la clasele respective rezulta ca v
4
= v
1
+v
2
+v
3
,
adica vectorii sunt liniar dependent i.
Daca consideram O, A
1
, A
2
, A
3
patru puncte necoplanare atunci vectorii
OA
1
= e
1
si

OA
2
= e
2
,

OA
3
= e
3
sunt liniar independent i. Ansamblul
1 = O, e
1
, e
2
, e
3
se numeste reper an n spat iu. Daca M este un punct
arbitrar din spat iu atunci

OM se descompune unic paralel ca mai sus adica,
OM = x
OA
1
+ y
OA
2
+ z
OA
3
= xe
1
+ ye
2
+ ze
3
, cu x, y, z R numite
coordonatele punctului M n reperul 1 si notam M(x, y, z). Corespondent a
bijectiva M (x, y, z) se numeste sistem de coordonate n spat iu. Notam
ca dim1
3
= 3.
Daca se ntampla ca vectorii reperului sa e de lungime unitate si de
direct ii perpendiculare, atunci reperul se numeste cartezian n spat iu si pen-
tru a-l distinge se noteaza cu 1 = O,
i,
j,
k si se reprezinta intuitiv ca mai

jos:
O
i
`
k
Cele trei propozit ii de mai sus, desi elmentar de simple, se cuprindntr-un
singur enunt , numit teorema fundamentala a geometriei analitice.
Daca ntr-un reper, sa zicem din spat iu 1 = O, e
1
, e
2
, e
3
, consideram
punctele A si B de coordonate A(a
1
, a
2
, a
3
) si B(b
1
, b
2
, b
3
), atunci din axioma
A2 a unui spat iu an avem ca

OB =

OA+
AB, astfel ca

AB =

OB
OA =
(b
1
a
1
)e
1
+(b
2
a
2
)e
2
+(b
3
a
3
)e
3
. Obt inem ca vectorul

AB xat n O ar
avea componentele (b
1
a
1
, b
2
a
2
, b
3
a
3
).
Am obt inut astfel o corespondent a mai clara ntre 1 ca spat iu an si
spat iul an standard. Aici am folosit indici sus pentru a pune n evident a
tocmai acesta corespondent a. De regula vom folosi indici pusi jos.
2.1.2 Sisteme de coordonate n planul si spat iul euclid-
ian
Am obt inut n planul si spat iul euclidian repere ane la modul general,
iar atunci cand luam n considerare structura euclidiana am obt inut repere
carteziene pentru care bazele reperelor sunt ortonormate. Avem mai sus
reprezentarea lor geometrica. Coordonatele unui punct n acest caz se numesc
coordonate carteziene.
In aplicat ii, n special n tehnica, se folosesc si alte tipuri de coordonate

pe care le introducem n continuare si vedem legatura lor cu cele carteziene.
a) coordonate polare n plan. Consideram o axa O,
i si ca sens de
parcurs n plan raportat la axa cel trigonometric
O

i

Un punct M va precis cunoscut daca dam distant a =| OM | si

unghiul dintre axa si (OM), orientat trigonometric.
Sistemul (, ), cu 0 si [0, 2), se numesc coordonate polare n
plan.
Daca O,
i o consideram drept axa Ox si construim Oy perpendiculara

n O pe Ox, obt inem un reper cartezian n care M are coordonatele M(x, y).
Legatura ntre cordonatele polare si cele carteziene este
x = cos ; y = sin (2.1.1)
Invers, =
_
x
2
+ y
2
si pana la precizarea cadranului tg = y/x.
b) Coordonate cilindrice n spat iu. Cosideram pentru simplitatea ex-
punerii de lanceput un punct M(x, y, z) ntr-un reper cartezian 1O,
i,
j,
k.
Proiect am ortogonal punctul M pe planul Oxy si obt inem punctul M
pentru
care consideram coordonatele sale polare n acest plan, si .
i
`
k
M(x, y, z)
M

Punctul M este perfect determinat de (, , z) numite coordonate cilin-
drice n spat iu. Legatura ntre coordonatele cilindrice si cele carteziene este
x = cos ; y = sin ; z = z.
c) Coordonate sferice n spat iu. Consideram aceeasi construct ie ca la
coordonatele cilindrice, darn locul lui =| OM
| si a lui z damR =| OM |
si unghiul [0, ] dintre axa Oz si OM.
Cum| OM
|= Rsin si z = Rcos , nlocuindn coordonatele cilindrice,

obt inem
x = Rsin cos ; y = Rsin sin ; z = Rcos . (2.1.2)
Legatura inversa se obt ine imediat, R =
_
x
2
+ y
2
+ z
2
, tg = y/x,
cos = z/
_
x
2
+ y
2
+ z
2
.
i
`
k
M(x, y, z)
M
2.1.3 Reperentr-un spat iu an. Schimbarea reperelor.

Considerat iile privind vectorii geometrici liberi ne permit sa generalizam
not iunea de reper la un spat iu an oarecare de dimensiune nita, / =
(/, , V ), dim/ = n.
Fie O un punct xat si B = e
1
, e
2
, ..., e
n
o bazan V. Consideram spat iul
punctual an /
O
ca spat iu vectorial. Atunci din unicitatea scrierii ntr-o
baza, vectorul

OM se descompune unic dupa baza B, pentru orice punct
M, adica

OM = x
1
e
1
+ x
2
e
2
+ ... + x
n
e
n
=
n
i=1
x
i
e
i
. Astfel corespondent a
M / (x
1
, x
2
, ..., x
n
) K
n
este bijectiva.
Denit ie. Numim reper n spat iul an / = (/, , V ) ansamblul 1 =
O, e
1
, e
2
, ..., e
n
.
In acest reper spunem ca M are coordonatele M(x

1
, x
2
, ..., x
n
).
De regula vom folosi prescurtarile 1 = O, e
i
si M(x
i
).
Intr-un spat iu an pot exista mai multe repere ane. Sa consideram doua
din ele 1 = O, e
i
i=1,n
si 1
= O
, e
i=1,n
. Fie S = (s
i
j
) matricea de trecere
Repere ane 43
de la baza B = e
i
la baza B
= e
i
si vectorul

OO
sa-l descompunem
dupa baza B :
OO
=
n
i=1
s
i
e
i
; e
j
=
n
i=1
s
i
j
e
i
, j = 1, 2, .., n. (2.1.3)
Un punct M din spat iu an poate privit atat din reperul 1 cat si
din 1
, astfel ca el va avea coordonatele M(x

i
) n 1 si M(x
i
) n 1
, asta
nseamna ca

OM =
n
i=1
x
i
e
i
si

O
M =
n
j=1
x
j
e
j
. Scris dupa baza B
vectorul

O
M =
n
j=1
x
j
e
j
=
n
j=1
x
j
_
n
i=1
s
i
j
e
i
_
=
n
i=1
_
n
j=1
s
i
j
x
j
_
e
i
.
Dar
OM =

OO
M si egaland componentele dupa vectorul e

i
obt inem,
Teorema. La schimbarea de repere 1 1
, coordonatele unui punct M

se schimba dupa regula
x
i
=
n
j=1
s
i
j
x
j
+ s
i
; i = 1, 2, ..., n. (2.1.4)
Putem memora mai usor aceasta formula folosind o scriere matriceala.
Fie X matricea coloana cu componentele (x
i
), X
cu componentele (x
i
) si
S = (s
i
j
) matricea patratica de trecere de la baza B = e
i
la baza B
= e
i
,
(vezi notat iile de la schimbari de baze). Notam cu S
0
matricea coloana de
componente (s
1
, ..., s
n
). Atunci formula (2.1.4) devine
X = SX
+ S
0
. (2.1.5)
Daca S
0
= 0 schimbarea de repere se numeste centroana iar daca S = I,
matricea unitate, obt inem o translat ie a reperelor ane.
2.2 Produse cu vectori geometrici
Dupa ce am facut acesta generalizare privind reperele ane revenim cu nca
cateva chestiuni privind spat iul vectorilor geometrici liberi. Vom arata ca
acest spat iu vectorial are o structura de spat iu euclidian si n plus chiar o
structura de algebra.
2.2.1 Produsul scalar a doi vectori
Intai vom deni unghiul a doi vectori ca ind unghiul mai mic dintre direct iile
lor. Not iunea de lungime (norma) a unui vector am denit-o ca ind lungimea
segmentelor orientate echipolente.
Denit ie. Prin produsul scalar a doi vectori a si
b nt elegem numarul real

a
b =| a ||
b | cos(a,
b).
Deci un produs scalar deneste o aplicat ie : 1 1 R.
O prima observat ie este ca a
b = 0 daca si numai daca a
b sau eventual
unul din vectori sa e vectorul nul.
Prpoprietat i :
1. a
b =
b a
2. (a)
b = (a
b) =a (
b)
3. a (
b +c) =a
b +a c
4. a a =| a |
2
0 si a a = 0 daca si numai daca a =
0.
Exceptand 3. demonstrat ia acestor armat ii este imediata. Pentru 3.
dam o justicare utilizand proiect ia unui vector pe o axa. Dar de observat
este faptul ca aceste proprietat i sunt tocmai axiomele unui spat iu euclidian,
deci (1, ) este un spat iu euclidian.
Denit ie. Fie (O, e) o axa si

b un vector dat. Prin proiect ia vectorului

b
pe axa nt elegem
pr
e
b =|
b | cos(e,
b) e = (e
b)e.
Produse cu vectori geometrici 45
Mai general, daca consideram e versorul unui vector a, adica e =
a
a
,
atunci prin proiect ia lui
b pe a nt elegem
pr
a
b = (e
b)e =
a
b
| a |
2
a. (2.2.1)
b

a
Folosind proiect ia pe direct ia lui a obt inem, pr
a
(
b +c) = pr
a
b + pr
a
c.
Folosind acum formula (2.2.1), obt inem ca a (
b +c) =a
b +a c.
Sa facem acum cateva observat ii privind spat iul punctual an.
Fie 1 = (O,
i,
j,
k) un reper cartezian si A(a

1
, a
2
, a
3
), B(b
1
, b
2
, b
3
) doua
puncte.
T in and cont ca reperul este ortonormat,

i
j =

i
k =

j
k = 0 si
|
i |=|
j |=|

k |, si de proprietat ile produsului scalar, vectorii a =

OA =
a
1
i + a
2
j + a
3
k si
b =

OB = b
1
i + b
2
j + b
3
k vor avea produsul scalar

a
b = a
1
b
1
+ a
2
b
2
+ a
3
b
3
(2.2.2)
adica tocmai produsul scalar uzual (stim ca n orice baza ortonormata orice
produs scalar coincide cu cel uzual).
Avem | a |=
_
a
2
1
+ a
2
2
+ a
2
3
si lungimea vectorului

AB =

OB
OA =
(b
1
a
1
)
i + (b
2
a
2
)
j + (b
3
a
3
)
k va
|
AB |=
_
(b
1
a
1
)
2
+ (b
2
a
2
)
2
+ (b
3
a
3
)
2
. (2.2.3)
2.2.2 Produsul vectorial a doi vectori geoemetrici liberi
Vom introduce ntai not iunea de orientare n spat iu.
Doua repere ane n 1 se numesc la fel orientate daca matricea schimbarii
de baze are determinatul pozitiv.

In caz contrar ele sunt invers orientate.
Prin denit ie reperul ortonormat 1 = (O,
i,
j,
k) se zice ca este direct

orientat (sau pozitiv orientat). Orice alt reper care se obt ine n O printr-o
schimbare de baze cu determinat pozitiv este direct orientat, spre exemplu
1 = (O,
j,
k,
i), n schimb reperul 1 = (O,
j,
i,
k) este invers orientat.

Mai general, vom arata n capitolul urmator ca daca

i este versorul lui
a ,

k este versorul lui c si

b este un vector nu neaparat de versor

j dar
situat n planul perpendicular pe (O, a, c) si obt inut din a printr-o rotat ie
n sens trigonometric de unghi < , atunci reperul (O, a,
b, c) este direct
orientat. Aceasta este cunoscuta si sub denumirea de regula burghiului.
Intreg ansamblul poate privit independent de (O,
i,
j,
k).
Denit ie. Prin produsul vectorial a doi vectori nt elegem vectorul denit
de aplicat ia
: 1 1 1 , (a,
b) a
b
astfel ncat:
a
b are direct ia perpendiculara pe planul vectorilor a si
b xat i ntr-un
punct O.
a
b are sensul astfel ca reperul (O, a,
b, a
b) sa e direct orientat.
| a
b |=| a ||
b | sin(a,
b).
Proprietat i.
1. a
b (a,
b).
2. a a =
0 si a
b =
0 daca si numai daca
b este coliniar cu a.
3. (a)
b = (a
b) =a (
b).
4. a
b =
b a.
5. | a
b |= aria paralelogramului construit pe vectorii a si

b xat i
ntr-un punct, deoarece /
par
= | a | h =| a ||
b | sin(a,
b) =| a
b | .
h
a
6. Construct ia lui a
b ntr-un punct.
Consideram un plan perpendicular n O pe a si proiectam pe extrem-
itatea B a vectorului
b, rezulta punctul B
.
Avem |

OB
|=|

b | sin(a,
b). Amplicam

OB
cu | a | si rezulta
OB
=

OB
| a | cu |
OB
|=| a
b | .
Rotim

OB
cu un unghi de 90
si obt inem

OB
=a
b, construit n O.
Folosind aceasta construct ie, prin proiect ia paralelogramului construit n
O pe vectorii
b si c,
si apoi rotit cu 90
, obt inem:
7. a (
b +c) =a
b +a c.
Sa facem cateva considerat ii privind produsul vectorial ntr-un reper ortonor-
mat 1 = (O,
i,
j,
k).
Fie a = a
1
i + a
2
j + a
3
k si

b = b
1
i + b
2
j + b
3
k. Din denit ia produsului

vectorial obt inem urmatoarea tabla pentru nmult irea vectorilor bazei

i

j

k
i

0

k
k

0

i
k

j
i

0
si folosind proprietat ile produsului vectorial obt inem:
a
b = (a
2
b
3
a
3
b
2
)
i (a
1
b
3
a
3
b
1
)
j + (a
1
b
2
a
2
b
1
)
k,
sau sub o forma mai usor de memorat avem determinantul formal scris
a
b =
i

j

k
a
1
a
2
a
3
b
1
b
2
b
3
(2.2.4)
Daca M
k
(x
k
, y
k
, z
k
), sunt varfurile unui paralelogram, k = 1, 2, 3, 4, atunci
aria paralelogramului este |
M
1
M
2
M
1
M
4
|, iar aria triunghiului M
1
M
2
M
4
este
1
2
|
M
1
M
2
M
1
M
4
| .
2.2.3 Produsul mixt (exterior) a trei vectori geometrici
Acest produs nu presupune o operat ie n plus.
Denit ie. Prin produsul mixt al vectorilor a,
b si c nt elegem scalarul
_
a,
b, c
_
=a (
b c). (2.2.5)
Acesta se mai noteaza
_
a,
b, c
_
= a
b c si n aceasta notat ie mai este

cunoscut sub denumirea de produs exterior.
Proprietat i :
1.
_
a,
b, c
_
= 0 a,
b, c sunt coplanari.
Intr-adevar,
_
a,
b, c
_
= 0 implica a (
b c), dar (
b c) (
b, c), deci
a (
b, c) adica a,
b, c sunt coplanari.
Invers, a,
b, c sunt coplanari implica a =
b + c si deci
a (
b c) = (
b + c) (
b c) =
b (
b c) + c (
b c) = 0 deoarece
b (
b c) si c (
b c)
In particular deci ret inem ca

_
b,
b, c
_
= 0.
2. [
_
a,
b, c
_
[= volumul paralelipipedului construit pe vectorii a,
b, c ca
dimensiuni, xat i ntr-un punct.
|
bc |= /
par(
b,c)
si V ol
par
= /
par(
b,c)
h =|
bc || a |[ cos(a, (
bc)) [=
[
_
a,
b, c
_
[
3. Volumul tetraedrului construit pe a,
b, c este (din geoemetria elemen-

tara)
1
6
din volumul paralelipipedului construit pe vectorii a,
b, c ca dimensi-
uni.
4. Expresia analitica a produsului mixt.
Fie a = a
1
i+a
2
j +a
3
k ,
b = b
1
i+b
2
j +b
3
k si c = c
1
i+c
2
j +c
3
k trei vectori
ntr-un reper ortonormat. Vectorul
b c se calculeaza cu un determinant de
forma (2.2.4) si t inand cont de formula de calcul a produsului scalar uzual
rezulta ca
_
a,
b, c
_
= a (
b c) este tocmai dezvoltarea pe prima linie a

umatorului determinant
_
a,
b, c
_
=
a
1
a
2
a
3
b
1
b
2
b
3
c
1
c
2
c
3
(2.2.6)
Aplicat ie. Fie M
k
(x
k
, y
k
, z
k
), k = 0, 1, 2, 3, patru puncte necoplanare. Sa
calculam volumul tetraedrului de aceste varfuri.
Consideram a =

M
0
M
1
,
b =

M
0
M
2
si c =

M
0
M
3
. Atunci
V ol
tet
=
1
6
[
_
a,
b, c
_
[=

6
x
1
x
0
y
1
y
0
z
1
z
0
x
2
x
0
y
2
y
0
z
2
z
0
x
3
x
0
y
3
y
0
z
3
z
0
unde = 1 astfel ca aceasta cantitate sa e pozitiva.

2.2.4 Dublul produs vectorial
Denit ie. Numim dublu produs vectorial al vectorilor a,
b, c vectorul dat de
a (
b c).
De notat ca nmult irea vectoriala nu este asociativa si deci ordinea paran-
tezei conteaza esent ial.
Intr-adevar, sa observam ca (
bc) unui plan (
b, c) si atunci a(
bc)
este perpendicular pe (
b c), deci n planul lui
b si c astfel ca a (
b c) =
b+c. Urmeaza determinarea scalarilor , . Acest lucru se face prin calcul

direct ntr-un reper ortonormat, eventual convenabil ales. Se obt ine
a (
b c) = (a c)
b (a
b)c (2.2.7)
cunoscuta sub denumirea de formula lui Gibs.
Sa observam ca (a
b) c = c (a
b) = (c
b)a + (c a)
b, adica cu
totul alt vector decat a (
b c).
Aplicat ie. Aratat i ca
a (
b c) +
b (c a) +c (a
b) =
0 (2.2.8)
numita identitatea lui Jacobi.
Demonstrat ie:
a (
b c) = (a c)
b (a
b)c
b (c a) = (
b a)c (
b c)a
c (a
b) = (c
b)a (c a)
b.
Prin adunare, din comutativitatea produsului scalar, doi cate doi din
vectori se reduc si rezultatul este

0.
Incheiem cu o remarca. (1, +, R) are o structura de spat iu vectorial si

n plus pe 1 am denit o operat ie interna, cea de produs vectorial care este
distributiva fat a de adunarea vectorilor si verica un fel de asociativitate la
amplicarea cu scalari reali. Ansamblul acesta de spat iu vectorial plus un
produs cu proprietat ile amintite se numet e algebra , ((1, +, R), ) .
Algebra vectorilor geometrici liberi este anticomutativa, nu este asocia-
tiva dar verica identitatea lui Jacobi. Se spune ca este o algebra Lie si este
exemplul cel mai la ndemana de o astfel de algebra ce constituie un capitol
n sine n matematica.
2.2.5 Extinderi ale produsului mixt si vectorial
Fie (V, +, R) un spat iu vectorial real, dimV = n si B = e
i
i=1,n
o baza a
sa.
Sa consideram n vectori x
, = 1, 2, ..., n. Descompusi dupa baza B

acestia se scriu
x
=
n
i=1
x
i
e
i
, = 1, 2, ..., n.
si deci scriem x
= (x
1
, x
2
, ..., x
n
) componentele vectorului x
n baza B.
Denit ie. Numim produsul mixt (exterior) al vectorilor x
=1,n
n baza
B urm atorul numar real
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = det
_
x
i
_
=
x
1
1
... x
1
n
... ... ...
x
n
1
... x
n
n
. (2.2.9)
Proprietat i.
1. Produsul mixt depinde de baza aleasa.
2. (x
1
, x
2
, ..., x
n
) = 0 daca si numai daca vectorii sunt liniar dependent i
(un determinant este 0 daca si numai daca o linie este combinat ie liniara de
celelalte).
3. Daca schimbam ordinea a doi vectori, produsul mixt si schimba sem-
nul.
4. Fie B
= e
i
i=1,n
o alta baza si S = (s
i
j
) matricea de trecere de la B la
B
, adica e
j
=
n
i=1
s
i
j
e
i
. Aceasta determina schimbarea de coordonate x
i
n
j=1
s
i
j
x
j
, = 1, 2, ..., n. Trecand la determinant i obt inem ca det (x

i
) =
det (x
i
) , unde = det S. Altfel scris am obt inut

(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
B
= (x
1
, x
2
, ..., x
n
)
B
(2.2.10)
unde primul produs mixt este n baza B iar cel din dreapta n baza B
.
Presupunem ca V are structura euclidiana cu produsul scalar g(x, y).
Avem g
kh
= g(e
k
, e
h
) = g(
n
i=1
s
i
k
e
i
,
n
j=1
s
j
h
e
j
) =
n
i,j=1
s
i
k
s
j
h
g(e
i
, e
j
) =
n
i,j=1
s
i
k
s
j
h
g
ij
.
Adica, matriceal G
= S
t
GS, si trecand la determinant i rezulta det G
2
det G.
Sa presupunem n continuare ca B este o baza ortonormata n raport cu
produsul scalar g, deci g
ij
=
ij
si G = 1.
Deducem ca det G
=
2
, adica =
det G
. Daca bazele sunt la fel

orientate atunci =
det G
, iar daca sunt invers orientate =
det G
.
Revenind n (2.2.10), rezulta ca
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
B
=
det G
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
B
(2.2.11)
Daca si B
este ortonormata si la fel orientata ca B atunci = 1, si deci

produsul mixt a n vectori este acelasi n orice doua baze ortonormate si la
fel orientate.
Aplicat ie. Sa consideram B o baza ortonormata xata, deci produsul
scalar coincide cu cel uzual, x y =
n
i=1
x
i
y
i
si x
=1,n
, y
=1,n
doua
sisteme de n vectori. Produsele lor mixte n baza B satisfac
(x
1
, x
2
, ..., x
n
).(y
1
, y
2
, ..., y
n
) = det (x
i
) det(y
i
) = det (x
i
) det(y
i
)
t
=
det((x
i
) (y
i
)
t
).
Dezvoltat aceasta nseamna
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)(y
1
, y
2
, ..., y
n
) =
x
1
y
1
x
1
y
2
... x
1
y
n
x
2
y
1
x
2
y
2
.... x
2
y
n
... ... .... ...
x
n
y
1
x
n
y
2
.... x
n
y
n
(2.2.12)
numit determinantul Gram al celor doua sisteme de vectori.
In particular daca cele doua sisteme de vectori coincid, obt inem

(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
2
=
x
1
x
1
x
1
x
2
... x
1
x
n
x
2
x
1
x
2
x
2
.... x
2
x
n
... ... .... ...
x
n
x
1
x
n
x
2
.... x
n
x
n
(2.2.13)
si ca o consecint a avem ca n vectori ntr-un spat iu n dimensional euclidian
sunt liniar dependent i daca si numai daca determinantul lor Gram este 0.
Sa introducem o not iune care sa generalizeze si produsul vectorial.
Fie x
1
, x
2
, ..., x
n1
vectori ntr-un spat iu cu n dimensiuni, B = e
i
i=1,n
o
baza si x
n
i=1
x
i
e
i
, = 1, 2, ..., n 1.
Denim produsul vectorial al celor n 1 vectori ca ind vectorul
(x
1
x
2
... x
n1
)
B
=
e
1
e
2
... e
n
x
1
1
x
2
1
.... x
n
1
... ... .... ...
x
1
n1
x
2
n1
.... x
n
n1
(2.2.14)
Aplicat ia f : V R data de f(x) = (x, x
1
, x
2
, ..., x
n1
) verica
Varietat i liniare ane 53
f(x + y) = f(x) + f(y), si mai ncolo o sa o numim liniara.
Prpoprietat i.
1. Produsul vectorial depinde de baza aleasa.
2. Daca vectorii x
1
, x
2
, ..., x
n1
sunt liniar dependent i atunci produsul lor
vectorial este 0.
3. Presupunem ca B este baza ortonormata n spat iul V euclidian si
facem schimbarea de baze B
S
B
. T inand cont de aplicat ia liniara f si de

(2.2.11) deducem ca
(x
1
x
2
... x
n1
)
B
=

det G
(x
1
x
2
... x
n1
)
B
.
4. Tot t inand cont de f si dezvoltarea unui determinant pe prima linie,
obt inem ca x
(x
1
x
2
... x
n1
)
B
= 0, = 1, 2, ..., n 1, adica x

(x
1
x
2
... x
n1
) si aceasta indiferent de baza aleasa.
2.3 Subspat ii ane. Varietat i liniare ane
In aceasta sect iune vom introduce geometria analitica a dreptelor, planelor

si a generalizarilor lor ntr-un spat iu an.

In particular spat iul punctual an
l vom considera cu structura euclidiana.
Fie / = (/, , V ) un spat iu an, /
/ o submult ime nevida si

V
V subspat iu.
Denit ie. Se numeste subspat iu an tripletul /
= (/
, /
M
M
, V
) cu
proprietat ile:
A1. (A, B) V
, A, B /
A2. A /
si v V
exista un singur punct B /
astfel ncat
(A, B) = v.
Remarcam deci ca /
are la randul sau o structura de spat iu an. Di-

mensiunea lui V
da dimensiunea subspat iului an. Se deneste ca la spat ii

ane relat ia de echipolent a si clasa lui (A, B) o notam

AB.
Propozit ia 1. Fie /un spat iu an si V
V subspat iu, M
0
/ xat.
Atunci
/
= M / M / ,

M
0
M = v , v V
este un subspat iu an n /, numit subspat iul ce trece prin M

0
si are pe V
ca subspat iu director.
Demonstrat ia decurge din faptul ca A, B /
AB =

M
0
B
M
0
A V
In continuare sa presupunem ca dimV = n si ca dimV
= m, generat de
sistemul de vectori v
1
, v
2
, ..., v
m
liniar independent i. Atunci
M
0
M =
m
j=1
j
v
j
(2.3.1)
cu
j
K scalari.
Denit ie. Un sistem de m+1 puncte M
0
, M
1
, ..., M
m
din /se numeste
an independent daca vectorii
M
0
M
1
, ...,
M
0
M
m
sunt liniar independent i
n V.
In acest caz putem nlocui n (2.3.1) vectorii v

j
cu

M
0
M
j
si denim:
Denit ie. Numim subspat iul an generat de punctele M
0
, M
1
, ..., M
m
din / , subspat iul ce trece prin M

0
si are ca subspat iu director cel generat
de vectorii
M
0
M
1
, ...,
M
0
M
m
.
Ecuat ia acestui subspat iu este
M
0
M =
m
j=1
M
0
M
j
. (2.3.2)
Fie O / un punct xat si /
O
spat iul punctual an atasat. Consideram
M
0
/ dat si V
V subspat iu.
Denit ie. Numim varietate liniara ana o submult ime L de puncte M
din / cu proprietatea ca
OM =

OM
0
+ V
. (2.3.3)
Observam ca orice varietate liniara ana este un subspat iu an ce trece
prin M
0
si are pe V
ca subspat iu director deoarece

M
0
M =

OM
OM
0
.
Invers, xand elementele O, M
0
si V
subspat iul an se scrie ca o varietate

liniara.
Sa discutam cazul nit dimensional, dimV = n si dimV
= m, generat de
sistemul de vectori v
1
, v
2
, ..., v
m
. Din (2.3.1) obt inem ca varietatea liniara
ce trece prin M
0
si are pe V
ca subspat iu director este
OM =

OM
0
+
m
j=1
j
v
j
(2.3.4)
iar din (2.3.2) rezulta ca varietatea liniara determinata de punctele
M
0
, M
1
, ..., M
m
an independente este
OM =

OM
0
+
m
j=1
M
0
M
j
. (2.3.5)
O varietate ana de dimensiune m se mai numeste mplan.
In particular un 1plan se numeste dreapta iar un (n1)plan se numeste

hiperplan.
In continuare vom da ecuat ii ntr-un reper an 1 = O, e

i
i=1,n
pentru
dreapta si hiperplan.
Dreapta. 1. Ce trece prin M
0
si are pe V
= v ca subspat iu director:
OM =

OM
0
+ v
ecuat ia vectoriala a dreptei, sau scrisa pe componente obt inem ecuat iile para-
metrice:
x
i
= x
i
0
+ l
i
; i = 1, n.
Eliminand parametrul obt inem ecuat iile canonice ale dreptei:
x
1
x
1
0
l
1
=
x
2
x
2
0
l
2
= .... =
x
n
x
n
0
l
n
.
2. Dreapta determinata de punctele M
0
si M
1
, ecuat ia vectoriala se obt ine
din (2.3.5):
OM =

OM
0
+
M
0
M
1
.
Scrisa pe componente obt inem ecuat iile parametrice:
x
i
= x
i
0
+ (x
i
1
x
i
0
) ; i = 1, n
din care prin eliminarea parametrului obt inem ecuat iile canonice:
x
1
x
1
0
x
1
1
x
1
0
=
x
2
x
2
0
x
2
1
x
2
0
= .... =
x
n
x
n
0
x
n
1
x
n
0
.
Hiperplanul. 1. Ce trece prin M
0
si are pe V
= v
1
, v
2
, ..., v
n1
ca
subspat iu director:
OM =

OM
0
+
n1
j=1
j
v
j
care scris parametric ne da
x
i
= x
i
0
+
n1
j=1
j
l
i
j
; i = 1, n.
Observam ca vectorii
OM
OM
0
, v
1
, v
2
, ..., v
n1
sunt liniar dependent i
si din proprietat ile produsului mixt a n vectori rezulta ca acesta va nul,
_
OM
OM
0
, v
1
, v
2
, ..., v
n1
_
= 0, adica indiferent de reper determinantul
cu componentele lor va 0,
x
1
x
1
0
x
2
x
2
0
...... x
n
x
n
0
l
1
1
l
2
1
...... l
n
1
......... ......... ...... ..........
l
1
n1
l
2
n1
...... l
n
n1
= 0
numita ecuat ia scalara a hiperplanului.
2. Hiperplanul determinat de n puncte an independente se obt ine asem ana-
tor scriind faptul ca vectorii
OM
OM
0
,
OM
1
OM
0
, ....,
OM
n1
OM
0
sunt liniar dependent i, adica produsul lor mixt este 0,
x
1
x
1
0
x
2
x
2
0
...... x
n
x
n
0
x
1
1
x
1
0
x
2
1
x
2
0
...... x
n
1
x
n
0
......... ......... ...... ..........
x
1
n1
x
1
0
x
2
n1
x
1
0
...... x
n
n1
x
1
0
= 0.
Dezvoltand dupa prima linie oricare din acesti determinant i ce dau ecuat ia
unui hiperplan obt inem o ecuat ie liniara de forma
A
1
x
1
+ A
2
x
2
+ ..... + A
n
x
n
+ A
0
= 0 (2.3.6)
numita ecuat ia generala a hiperplanului.
Pentru un mplan oarecare

OM =

OM
0
+
m
j=1
j
v
j
sunt de preferat
ecuat iile sale parametrice
x
i
= x
i
0
+
m
j=1
j
l
i
j
; i = 1, n (2.3.7)
sau pentru hiperplanul determinat de m + 1 puncte an independente vom
avea
x
i
= x
i
0
+
m
j=1
j
(x
i
j
x
i
0
) ; i = 1, n.
Evident aceste ecuat ii liniare depind de m parametrii
i
. Sa consideram
intersect ia a n m hiperplane de ecuat ii (2.3.6) cu proprietatea ca rangul
matricei sistemului lor este tot n m.

In acest caz sistemul lor se rezolva
notand variabilele secundare n numar de m cu
1
,
2
, ..
m
si se obt in solut ii
de forma (2.3.7). Astfel orice m -plan poate scris ca intersect ia a n m
hiperplane.
In continuare sa consideram ca spat iul punctual an /

O
legat n orig-
inea reperului 1 = O, e
i
i=1,n
are o structura euclidiana, pe scurt vom
spune spat iul punctual euclidian si l notam cu c
n
. Subspat iul director al
unui hiperplan V
= v
1
, v
2
, ..., v
n1
are dimensiunea n 1 si deci un com-
plement ortogonal n c
n
al sau va generat de un singur vector,

N numit
vector normal la hiperplan. Sa presupunem ca raportat la reperul 1 vectorul
normal are componentele

N = (A
1
, A
2
, ...A
n
).
N
>
>
>
>
> M
M
0
Fie M
0
(x
1
0
, x
2
0
, ..., x
n
0
) un punct xat al hiperplanului H. Un punct arbi-
trar M de coordonate M(x
1
, x
2
, ...., x
n
) va n hiperplanul H daca

N este
ortogonal vectorului
M
0
M, adica daca notam cu produsul scalar n c
n
, vom
avea

N
M
0
M = 0, sau echivalent

N (
OM
OM
0
) = 0. Daca reperul este
ortonormat atunci produsul scalar coicide cu cel uzual si aceasta ecuat ie se
scrie pe componente:
A
1
(x
1
x
1
0
) + A
2
(x
2
x
2
0
) + .... + A
n
(x
n
x
n
0
) = 0 (2.3.8)
numita ecuat ia hiperplanului determinat de M
0
si vectorul normal

N.
Comparand aceasta ecuat ie cu ecuat ia (2.3.6) generala a unui hiperplan
deducem ca n c
n
, scalarii din fat a lui x
1
, x
2
, ..., x
n
sunt tocmai componentele
unui vector normal la hiperplan. De asemenea, daca notam cu
A
0
=
OM
0
ecuat ia vectoriala a hiperplanului H de mai sus se scrie
f(M)

N
OM + A
0
= 0, (2.3.9)
forma vectoriala a ecuat iei hiperplanului pe care o vom utiliza des pentru
scriere prescurtata.
In continuare, consideram util pentru anumit i student i sa particularizam

ecuat iile scrise la cazul planului si spat iului euclidian c
2
, c
3
. Regasim ecuat iile
studiate n liceu.
In c
2
un reper ortonormat este 1(O,
i,
j) not iunea de dreapta coincide

cu cea de hiperplan. Ecuat ia dreptei determinata de un punct si un vector
director este
x x
0
l
1
=
y y
0
l
2
iar ecuat ia dreptei prin doua puncte este
x x
0
x
1
x
0
=
y y
0
y
1
y
0
.
Daca l
1
,= 0, scalarul m =
l
2
l
1
are o semnicat ie geometrica, panta unei
drepte, si reprezinta tangenta unghiului orientat dintre axa Ox si dreapta.
Evident ca m =
y
1
y
0
x
1
x
0
. Daca l
1
= 0 atunci ecuat ia dreptei se reduce la
x x
0
= 0 si reprezinta o dreapta verticala

In c
3
un reper ortonormat este
1(O,
i,
j,
k) dreapta are una din ecuat iile:

x x
0
l
1
=
y y
0
l
2
=
z z
0
l
3
,
dreapta determinata de un punct si vector director, sau
x x
0
x
1
x
0
=
y y
0
y
1
y
0
=
z z
0
z
1
z
0
,
ecuat iile dreptei prin doua puncte. Utile n aplicat ii sunt si ecuat iile para-
metrice ale dreptei, obt inute din acestea prin egalarea rapoartelor cu .
Not iunea de hiperplan n c
3
este cea clasica de plan, (alte mplane nu
exista).
x x
0
y y
0
z z
0
l
1
1
l
2
1
l
3
1
l
1
2
l
2
2
l
3
2
= 0,
Unghiuri si distant e 59
planul determinat de un punct si doi vectori directori (doua drepte ce se
intersecteaza n M
0
), sau
x x
0
y y
0
z z
0
x
1
x
0
y
1
y
0
z
1
z
0
x
2
x
0
y
2
y
0
z
2
z
0
= 0
planul determinat de trei puncte necoliniare. Oricare din acesti determinant i
dezvoltat i ne dau ecuat ia generala a planului A
1
x + A
2
y + A
3
z + A
0
= 0.
Planul determinat de un punct M
0
si vectorul normal

N(A
1
, A
2
, A
3
), este
A
1
(x x
0
) + A
2
(y y
0
) + A
3
(z z
0
) = 0.
De aici putem sa deducem ecuat ii pentru plane si drepte particulare. Spre
exemplu planul xOy este determinat de O si

i,
j. Din primul determinant

rezulta z = 0 ecuat ia planului xOy. Analog xOz are ecuat ia y = 0, iar yOz
are ecuat ia x = 0.
Planul determinat de punctele M
0
(a, 0, 0), M
1
(0, b, 0), M
3
(0, 0, c) se obt ine
din al doilea determinant si are ecuat ia
x
a
+
y
b
+
z
c
1 = 0
numita ecuat ia planului prin taieturi.
Sa consideram

N vector normal la planul A
1
x + A
2
y + A
3
z + A
0
= 0 si
notam cu masura unghiului (
N,
i), cu masura unghiului (
N,
j), si cu
masura unghiului (
N,
k). Avem cos =

N
i
||
N||
=
A
1
A
2
i
+A
2
2
+A
2
3
, cos =

N
j
||
N|
=
A
2
A
2
i
+A
2
2
+A
2
3
, cos =

N
k
|
N||
=
A
3
A
2
i
+A
2
2
+A
2
3
.

Inlocuind A
1
, A
2
, A
3
n A
1
(x x
0
) +
A
2
(y y
0
) + A
3
(z z
0
) = 0, obt inem
x cos + y cos + z cos p = 0
ecuat ia normala a planului, unde p =
A
1
x
0
+A
2
y
0
+A
3
z
0
A
2
i
+A
2
2
+A
2
3
va reprezenta asa cum
vom demonstra n sect iunea urmatoare distant a de la origine la plan.
Axa Ox este determinata de O si vectorul

i si deci se scrie
x
1
=
y
0
=
z
0
,
sau echivalent y = 0 si z = 0, adica intersect ia planelor xOy si xOz. Analog
Oy este x = 0 si z = 0, iar Oz este x = 0 si y = 0.
Despre dreaptan spat iu ca intersect ie de doua plane vom discuta imediat.
2.3.1 Pozit ii relative, unghiuri si distant e
Vom aborda cateva idei privind pozit ia mplanelor n c
n
, cu particularizari
pentru c
2
si c
3
.
1. Pozit ia relativa a doua drepte d
1
(M
1
, v
1
) si d
2
(M
2
, v
2
).
-dreptele sunt paralele daca vectrorii lor directori sunt coliniari, v
1
= v
2
-dreptele sunt perpendiculare daca v
1
v
2
= 0
-unghiul lor este cos =
v
1
v
2
v
1
v
2
, unde = 1 astfel ca [0,

2
] (deci
cos 0).
-n cazul lui c
3
putem vorbi de coplanaritatea a doua drepte (incidente
sau paralele), aceasta se ntampla daca vectorii

M
1
M
2
, v
1
, v
2
sunt coplanari
si deci produsul lor mixt (

M
1
M
2
, v
1
, v
2
) = 0.
2. Pozit ia relativa a k hiperplane, se rezuma la rezolvarea unui sistem
liniar cu k ecuat ii si n necunoscute, x
1
, x
2
, ..., x
n
. Daca rangul matricei sis-
temului este n m si tot i determinant ii caracteristici sunt nuli se obt ine un
mplan. Preferam aici sa discutam cazul particular a doua plane din c
3
.
Fie (P
1
) A
1
x + A
2
y + A
3
z + A
0
= 0 si (P
2
) B
1
x + B
2
y + B
3
z + B
0
= 0
doua plane.
-daca rangul matricei sistemului lor este doi, atunci una din necunoscute
(spre exemplu z) devine parametru si rezolvand sistemul se obt in ecuat iile
parametrice ale unei drepte (dreapta de intersect ie).

In aplicat ii este util
de multe ori sa stim doar vectorul director v al acestei drepte. Cum vec-
torii normali la cele doua plane sunt perpendiculari pe dreapta de intersect ie
rezulta ca v =

N
1

N
2
. De asemenea, toate planele care trec prin aceasta
dreapta de intersect ie se spune ca formeaza un fascicol de plane de ecuat ie
P
1
+ P
2
= 0 cu , R. Cum cel put in unul din cei doi scalari este
nenul, spre exemplu ,= 0, obt inem ca acest fascicol este P
1
+ P
2
= 0, cu
ment iunea ca aici lipseste planul P
2
= 0.
-daca rangul matricei sistemului celor doua plane este unu, atunci doua
din variabile devin parametrii si una din ecuat ii este secundara. Daca deter-
minantul caracteristic este nul atunci sistemul este compatibil dublu nede-
terminat si deci cele doua plane coincid. Daca determinantul caracteristic
este nenul atunci planele sunt paralele. Ecuat iile a doua plane (hiperplane)
paralele difera (pana la un factor de proport ionalitate) prin termenul liber.
Cu totul asemanator se discuta pozit ia relativa a trei plane.
Unghiul a doua hiperplane (plane) coincide cu unghiul din primul cadran
al vectorilor normali, cos =

N
1
N
2
N
1
N
2

2
].
In particular planele sunt perpendiculare daca

N
1

N
2
= 0 si paralele sau
confundate daca

N
1
=
N
2
.
3. Pozit ia relativa a doua m
1
si m
2
plane se discuta la fel dupa rangul
matricei sistemului obt inut prin scrierea lor ca intersect ii de hiperplane.
De interes este unghiul dintre o dreapta si un hiperplan, ca ind comple-
mentul unghiului format de vectorul director al dreptei v si vectorul normal
la hiperplan

N, astfel ca sin =
v
N
v
N

2
].
In continuare dorim sa facem cateva precizari privind distant ele ntre

varietat i liniare din c
n
.
-distant a dintre doua puncte M
1
si M
2
este
| M
1
M
2
|=
_
(x
1
1
x
1
2
)
2
+ .... + (x
n
1
x
n
2
)
2
.
In particular putem scrie distant ele din plan si respectiv spat iu.
-distant a de la un punct M
0
la un hiperplan (H) A
1
x
1
+ A
2
x
2
+ ..... +
A
n
x
n
+ A
0
= 0, sau sub forma vectoriala (H)

N
OM + A
0
= 0.
Cautam M
1
proiect ia ortogonala a punctului M
0
pe (H).
Pentru aceasta intersectam (H) cu dreapta ce trece prin M
0
si este perpen-
dicular a pe hiperplan. Vectorul director al acestei drepte este tocmai

N nor-
mal la (H) si deci ecuat ia vectoriala a acestei drepte (normale) este: (M
0
M
1
) :
OM =

OM
0
+
N. Intersectand cu (H) obt inem |

N |
2
+
OM
0
+A
0
= 0,
adica =
OM
0
+A
0
N
2
. Aceasta este valoarea lui din ecuat ia dreptei nor-
male corespunzatoare punctului M
1
, adica

OM =

OM
0
OM
0
+A
0
N
2
N, din
care deducem ca
d(M
0
, (H)) =| M
0
M
1
|=|
OM
0
+ A
0
|

N |
2
N |=
[

N
OM
0
+ A
0
[
|

N |
.
In raport cu reperul ortonormat 1 aceasta distant a se scrie

d(M
0
, (H)) =
[ A
1
x
1
+ A
2
x
2
+ ... + A
n
x
n
+ A
0
[
_
A
2
i
+ A
2
2
+ .... + A
2
n
. (2.3.10)
De aici regasim distant a de la un punct la o dreapta n planul c
2
sau
distant a de la un punct la un plan n spat iul c
3
.
-distant a de la un punct M
0
la un mplan (nu neaparat hiperplan) de-
terminat de punctele an independente P
0
, P
1
, ..P
m
.
Consideram vectorul
P
0
M
0
si proiect ia sa pe subspat iul generat de vectorii
M
0
M
1
,
M
0
M
2
, ...,
M
0
M
m
. De la spat ii euclidiene stim ca
d =| w
|=|
P
0
M
0
pr
{
M
0
M
1
,
M
0
M
2
,...,
M
0
M
m
}
P
0
M
0
| . (2.3.11)
Aceeasi distant a se poate scrie si cu determinant i Gram, sensul geometric
ind obt inut n cazul particular al distant ei de la un punct la un plan ca
ind raportul dintre volumul unui poliedru si aria bazei, exprimate ambele
cu ajutorul unor determinant i Gram.
Distant a de la un punct la o dreapta ntr-un spat iu cu ndimensiuni se
determina intersectand dreapta cu un hiperplan perpendicular pe ea prin acel
punct. Se determina astfel proiect ia punctului pe dreapta si distant a cautata
este tocmai distant a de la punct la proiect ia sa pe dreapta. Dupa calcule se
gaseste ca distant a de la M
0
la dreapta d(M
1
, v) este:
d =|
M
0
M
1
M
0
M
1
| v |
v | . (2.3.12)
Cazul particular de interes aici este distant a de la un punct la o dreapta
din c
3
.
Fie M
0
punct si dreapta d
1
(M
1
, v
1
). Atunci distant a de la M
0
la d
1
este
nalt imea din M
0
n paralelogramul construit pe vectorii
M
0
M
1
si v
1
. Folosind
faptul ca aria paralelogramului este norma produsului vectorial, obt inem
d(M
0
, d
1
) =
|
M
0
M
1
v
1
|
| v
1
|
. (2.3.13)
Avem desenul:
-distant a dintre doua m
1
si m
2
plane, este prin denit ie distant a de
la un punct M
0
al primului m
1
plan la mplanul ce trece printr-un punct
al m
2
planului si are ca subspat iu director subspat iul generat de reuniunea
celor doua subspat ii directoare.
Cazul particular de interes n c
3
este distant a dintre doua drepten spat iu,
d
1
(M
1
, v
1
) si d
2
(M
2
, v
2
).
Consideram desenul de mai jos, obt inut prin ducerea unor paralele la d
1
prin M
2
si respectiv la d
2
prin M
1
.
Distant a dintre cele doua drepte este tocmai nalt imea n paralelipipedul
construit pe vectorii

M
1
M
2
, v
1
si v
2
avand ca baza paralelogramul construit
pe v
1
si v
2
. Deci
d(d
1
, d
2
) =
[ (
M
1
M
2
, v
1
, v
2
) [
| v
1
v
2
|
. (2.3.14)
2.4 Semispat ii
Fie /
n
un spat iu an real de dimensiune n si (H) un hiperplan n el, A, B
doua puncte distincte din spat iu neapart inand hiperplanului. Consideram
dreapta d(A, B) determinata de cele doua puncte, dreapta ce nu este cont inuta
n hiperplan.
Denit ie. a) Un punct M d(A, B) se aantre Asi B (scriemAMB)
daca exista (0, 1) astfel ncat

AM =
AB. Numim segment deschis

mult imea [ AB [= M / A M B, iar segmentul nchis este
[AB] =[ AB [ A, B.
b) Punctele A si B sunt separate de hiperplanul (H) daca d(A, B) (H)
= M si A M B.

In caz contrar punctele se gasesc de aceeasi parte a
hiperplanului.
Propozit ia 1. Un punct M [AB] daca si numai daca O /
n
xat este
adevarata una din urmatoarele armat ii:
a) [0, 1] astfel ncat

OM = (1 )
OA +
OB.
b) k > 0 astfel ncat

OM =
1
1+k
OA +
k
1+k
OB.
Demonstrat ie. Traducem M [AB] prin faptul ca

AM =
AB, cu
[0, 1] . Echivalent aceasta nseamna ca

OM
OA = (
OB
OA) din
care rezulta a). Pentru b) scriem ca

AM = k
MB cu k > 0 si traducem prin
OM
OA = k(
OB
OM).
Faptul ca [0, 1] este echivalent cu (1 ) 0.
Propozit ia 2. Fie A, B /
n
si hiperplanul (H) de ecuat ie f(M)
OM + A
0
= 0, raportat la un reper n O. Punctele A si B se gasesc de
aceeasi parte a hiperplanului (H) daca si numai daca f(A) f(B) > 0.
Demonstrat ie. Distingem doua situat ii.
a) d(A, B) [[ (H) . Consideram (H
) [[ (H) astfel ca dreapta d(A, B)

(H
) . Ecuat iile a doua hiperplane paralele difera prin termenul liber, adica
(H
) are ecuat ia f
(M) f(M) +h = 0, cu h ,= 0. Din faptul ca A, B (H
)
deducem f
(A) = f
(B) = 0, adica f(A) = h si f(B) = h, din care

rezulta f(A) f(B) = h
2
> 0.
b) d(A, B) (H) = M. Daca punctele A si B se gasesc de aceeasi parte
a hiperplanului, din propozit ia anterioara deducem ca k < 0 astfel ncat
OM =
1
1+k
OA +
k
1+k
OB.
Semispat ii 65
Cum M (H), rezulta ca

N
OM+A
0
= 0, adica

N(
1
1+k
OA+
k
1+k
OB)+
A
0
= 0, sau altfel scris,

N
OA+k

N
OB + (1 +k)A
0
= 0, de unde rezulta
ca

N
OA + A
0
+ k(
OB + A
0
) = 0. Aceasta ultima relat ie ne spune ca
f(A) + kf(B) = 0 si cum k < 0 rezulta din nou ca f(A) f(B) > 0.
Consecint a. Daca perechile de puncte (A, B) si (B, C) sunt de aceeasi
parte a unui hiperplan (H) atunci si (A, C) se gasesc de aceeasi parte a lui
(H).
Demonstrat ia rezulta din faptul ca f(A) f(B) > 0 si f(B) f(C) > 0,
care prin nmult ire ne dau f(A) f(C) > 0.
De aici deducem ca:
Propozit ia 3. Relat ia de a de aceeasi parte a unui hiperplan este o
relat ie de echivalent a.
Fie A xat si (H) un hiperplan. Notam cu
H
+
A
= M /
n
/ f(A) f(M) > 0
H
A
= M /
n
/ f(A) f(M) < 0
clasele de echivalent a denite de relat ia de a de aceeasi parte cu A.
Cele doua mult imi se numesc semispat ii delimitate de (H).
Evident /
n
= H
+
A
H
A
H.
2.4.1 Mult imi convexe
Denit ie. O mult ime ( /
n
se numeste convexa daca A, B ( atunci
ntreg segmentul [AB] (.
Propozit ia 1. O mult ime ( este convexa daca si numai daca O punct
xat [0, 1] astfel ncat din

OM = (1 )
OA +
OB atunci M ( .
Propozit ia 2. Orice semispat iu este mult ime convexa.
Demonstrat ie. Fie A xat si (H) un hiperplan, H
+
A
si H
A
semispat iile
sale. Vom demonstra ca H
+
A
este mult ime convexa si la fel rezulta pentru
H
A
. Pentru simplitate sa presupunem ca f(A) > 0, atunci H
+
A
= M
/
n
/ f(A) f(M) > 0 = M / f(M) > 0 = M /

N
OM + A
0
> 0.
Consideram M
1
si M
2
H
+
A
, adica

N
OM
1
+A
0
> 0 si

N
OM
2
+A
0
> 0.
Un punct M [M
1
M
2
] daca si numai daca [0, 1] astfel ncat din
OM = (1 )
OM
1
+
OM
2
, si deci
OM + A
0
=

N ((1 )
OM
1
+
OM
2
) + A
0
= (1 )[
OM
1
+
A
0
] +[
OM
2
) +A
0
] > 0 deoarece (1) > 0 si > 0. Astfel ca M H
+
A
,
adica H
+
A
este mult ime convexa. Analog se discuta alte situat ii.
Propozit ia 3. Intersect ia unui numar nit de mult imi convexe este o
mult ime convexa.
Demonstrat ia rezulta din faptul ca daca un segment se gaseste n doua
mult imi convexe atunci el se gaseste si n intersect ie.

Intersect ia (nite) a
tuturor mult imilor convexe ce cont in o mult ime S se numeste nfasuratoarea
convexa a mult imii S. Evident nfasuratoarea convexa este o mult ime con-
vexa.
Consecint a. Mult imea T = M / A X B este convexa, unde A este
o matrice de tip mn, B este matrice coloana (b
1
....b
m
)
t
si X este matricea
coloana (x
1
....x
n
)
t
cu coordonatele unui punct M din /
n
ntr-un reper an.
Demonstrat ia rezulta din faptul ca A X B poate interpretat ca
intersect ia a m semispat ii care am vazut ca sunt mult imi convexe.
Mult imea T se numeste politop (sau tronson).
Denit ie. Numim program liniar urmatoarea problema:
Se considera politopul T = M / A X B ,= si

N = (A
1
, ..., A
n
) un
vector scris n reperul 1.
Sa se determine coordonatele X ale unui punct M T , pentru care
N

X =maxim.
Solut ie. Fie m =

N

X valoarea cautata pentru care se realizeaza max-
imul. Consideram atunci hiperplanul (H) f(M) =

N

Xm = 0 si calculam
distant a d(O, (H)) =
|m|
N
.
Deducem ca [ m [ este maxima daca si numai daca d(O, (H)) este maxima.
Astfel ca solut ia programului liniar se obt ine ducand hiperplane paralele cu
N

X = 0, le intersectam cu T si punctele obt inute situate la distant a cea
mai mare de O sunt solut ii ale problemei.
In cazul particular al planului euclidian un program liniar se formuleaza

astfel.
Gasit i solut iile problemei:
max(A
1
x + A
2
y) =?, ce satisface inegalitat ile (restrict iile)
Simplex 67
_
_
a
11
x + a
12
y b
1
a
21
x + a
22
y b
2
..... .. ...... .. ...
a
m1
x + a
m2
y b
m
.
Aplicat ie. Sa se rezolve problema de programare liniara
max(3x + 2y) = ?
2x + y 10
x + 2y 8
4x y 5
x, y 0.
Domeniu delimitat de restrict ii este cel din gura de mai jos
Ox
Oy
`
A(1, 0)
B(2, 3)
C(4, 2)
`
`
`
`
`
`
D(5, 0)
3x + 2y = 0
DOMENIU
Ducand drepte paralele cu 3x + 2y = 0, cea mai ndepartata de origine
intersecteaza poligonul n x
0
= 4 si y
0
= 2.
Deci max(3x + 2y) = 3.4 + 2.2 = 16.
2.4.2 Simplex
Fie M
0
, M
1
, ..., M
m
o mult ime de puncte din spat iul an /
n
si O punct
xat.
Denit ie. Numim combinat ie liniara ana de punctele M
0
, M
1
, ..., M
m

un vector
OM =
m
i=0
OM
i
cu
i
0 si
m
i=0
i
= 1.
Propozit ia 1. O combinat ie liniara ana nu depinde de alegerea punctului
O.
Demonstrat ie. Fie

OM =
m
i=0
OM
i
si O
alt punct. Avem ca

OM =
OO
M si analog
OM
i
=

OO
M
i
.
Inlocuind obt inem ca
OO
M =
m
i=0
i
(
OO
M
i
) = (
m
i=0
i
)
OO
m
i=0
M
i
=

OO
m
i=0
M
i
,
adica

O
M =
m
i=0
M
i
si deci scrierea nu depinde de O.
Teorema 1. O mult ime / este convexa daca si numai daca cont ine toate
combinat iile liniare ane de punctele sale.
Demonstrat ie. Presupunem ntai ca / cont ine toate combinat iile liniare
ane de punctele sale, n particular deci pentru doua puncte vom avea ca din
M
0
, M
1
/ atunci e combinat ia

OM =
0
OM
0
+
1
OM
1
unde
i
0 si
0
+
1
= 1. Renotand
0
= 1 si
1
= [0, 1] , deducem ca M [M
0
M
1
]
si deci segmentul [M
0
M
1
] / astfel ca / este convexa.
Invers, e / convexa. Demonstram prin induct ie ca toate combinat iile
ane sunt n /.
Pentru m = 1, din M
0
, M
1
/ si faptul ca segmentul [M
0
M
1
] /, ca
mai sus deducem ca

OM =
0
OM
0
+
1
OM
1
unde
i
0 si
0
+
1
= 1 ;
deci / cont ine combinat iile ane a celor doua puncte.
Presupunem armat ia valabila pentru n puncte si demonstram pentru
n + 1, adica din faptul ca orice combinat ie liniara de n puncte este n / sa
demonstram ca

OM =
n
i=0
OM
i
cu
i
0 si
n
i=0
i
= 1, implica
M /. Cum cel put in un scalar este nenul, e acesta spre exemplu
0
.
Scriem
OM =
0
OM
0
+(1
0
)
OM
1
+...+
OM
n
=
0
OM
0
+(1
0
)
OM
1
unde
1
=

1
1
0
, ...,
n
=
n
1
0
. Cum
i
0 si
n
i=1
i
= 1, n baza
induct iei M
1
/, si deci M [M
0
M
1
] /. Cu aceasta demonstrat ia este
ncheiata.
Denit ie. Fie M
0
, M
1
, ..., M
m
o mult ime de puncte an independente
din spat iul an /
n
. Numim msimplex o mult imea punctelor M denite de
toate combinat iile ane ale acestor puncte.
Deducem ca orice simplex este mult ime convexa. Din liniara independent a
a vectorilor rezulta ca pentru ecare M o, scalarii
0
,
1
, ...,
m
[0, 1]
Simplex 69
sunt unic determinat i si deci avem o corespondenta bijectiva, numita coor-
donata baricentrica, ntre punctele lui o si un subspat iu din R
m+1
, data de
M (
0
,
1
, ...,
m
) .

In particular daca
0
=
1
= ... =
m
=
1
m+1
punc-
tul M este tocmai centrul de greutate al simplexului, din acest motiv M se
numeste baricentrul cu ponderile
0
,
1
, ...,
m
.
Sa exemplicam not iunea data.
-Pentru m = 1, simplexul este chiar segmentul [M
0
M
1
] .
-Pentru m = 2, e simplexul M
0
, M
1
, M
2
. Sa aratam ca el este tri-
unghiul M
0
M
1
M
2
.

In primul rand triunghiul este mult ime convexa si deci
odata cu varfurile sale toate punctele interioare, inclusiv laturile, se vor gasi
n combinat ii liniare ane de varfuri, deoarece ele se gasesc pe segmente ce
unesc varf cu puncte de pe laturi (care la randul lor ind segmente sunt
combinat ii ane de doua din varfuri). Sa aratam ca un punct din exteriorul
M
0
M
1
M
2
nu poate n simplex.
Fie P exterior M
0
M
1
M
2
si (M
0
P) (M
0
M
1
) = M Presupunem M
1
MM
2
. Din faptul ca punctul P este exterior triunghiului rezulta ca

OP =
(1 )
OM
0
+
OM cu > 1. Cum M
1
M M
2
, exista [0, 1] astfel
ca

OM = (1 )
OM
1
+
OM
2
.

Inlocuind obt inem,

OP = (1 )
OM
0
+
(1 )
OM
1
+
OM
2
. Am obt inut o combinat ie liniara de puncte an
independente care nu este ana deoarece (1 ) < 0, chiar daca suma lor
este 1.
-Analog n spat iu, un tetraedru este un 4simplex.
Sa analizam urmatoarea situat ie, m < n n spat iul /
n
.
Consideram pentru m-simplexul M
0
, M
1
, ..., M
m
urmatorul reper an
1 = M
0
,
M
0
M
1
, ...,
M
0
M
m
, e
m+1
, .., e
n
si e

OM =
m
i=0
OM
i
. Atunci
n acest reper M are coordonatele x
1
=
0
, ..., x
m
=
m
, x
m+1
= 0, .., x
n
= 0.
Din faptul ca
m
i=0
i
= 1 si
i
0, rezulta ca un simplex este delimitat de
intersect ia unor semispat ii la care se adauga hiperplanele de intersect ie.
Not iunea de simplex este intens studiata atat din punct de vedere geo-
metric cat si topologic. Nu insistam aici asupra acestor lucruri.
Incheiem cu o generalizare a not iunii de mult ime convexa.

O mult ime se numeste ana daca odata cu doua puncte ale sale, atunci
dreapta lor se gaseste n acea mult ime, adica daca M
0
, M
1
/ atunci
M / , unde

OM = (1 )
OM
0
+
OM
1
si R.
Mult imile ane sunt convexe (restrangand [0, 1]), invers nu. Are loc
urmatoarea teorema pe care nu o mai demonstram aici.
Teorema. Fie 1 = O, e
i
i=1,n
un reper an si / /
n
. Atunci / este
ana daca si numai daca N matrice de tipul mn si A
0
de tipul m1 astfel
ca / = M /
n
/ N X = A
0
, unde X este coloana cu componentele lui
M n reperul 1.
2.5 Raport simplu. Paralelism si asemanare
Fie A, B, M trei puncte situate pe o dreapta /
1
din spat iul an real /
n
.
Denit ie. Prin raportul simplu a celor trei puncte nt elegem numarul real
:= (A, B; M) pentru care

AM =
MB.
Fie 1 = O, e un reper pe dreapta. Atunci avem

OM
OA = (
OB
OM) si pe componente rezulta:

=
x
M
x
A
x
B
x
M
.
Sa obsevam ca avem
x
M
=
1
1 +
x
A
+

1 +
x
B
=
0
x
A
+
1
x
B
cu
0
+
1
= 1.
Inlocuind mai sus deducem dupa simplicare ca =
0
. Pe baza acestui
fapt se verica usor ca raportul simplu are proprietatea de a se pastra (a
ramane invariant) la transformarile ane pe care le vom studia mai tarziu.
Propozit ia 1. Daca := (A, B; C) este raportul simplu al celor trei puncte
n aceasta ordine, atunci prin permutarea literelor A, B, C se obt ine una din
urmatoarele valori ,
1
, 1 + ,
1
1+
,

1+
,
1+
.
Raport simplu. Paralelism si asemanare 71
Teorema Thales. Daca cosideram triunghiul ABC si M (AB) , N
(AC), atunci (MN) [[ (BC) daca si numai daca (A, B; M) = (A, C; N) .
Demonstrat ie. Fie (MN) [[ (BC), atunci

MN =
BC. Notam cu
(A, B; M) = s si (A, C; M) = t.
Avem ca

MN =

AN
AM = t
NC s
MB si

MN =

MB +
BC +
CN,
care nlocuite n

MN =
BC, din liniara independent a a vectorilor

AB si
AC rezulta s = t = . Demonstrat ia reciproca rezulta pe aceeasi cale.

Combinand cu Propozit ia 1 rezulta ca (MN) [[ (BC) daca si numai daca
(M, B; A) = (N, C; A) , adica tocmai teorema asemanarii n triunghiuri.
Teorema 2. Fie (H
i
), i = 1, 2, 3 trei hiperplane paralele si d o dreapta din
/
n
, cu d H
i
= M
i
.
Raportul simplu (M
1
, M
2
; M
3
) nu depinde de alegerea dreptei d.
Demonstrat ie. Fie 1O, e
i
i=1,n
un reper n spat iu an si (H
i
)

N
OM +
B
i
= 0, i = 1, 2, 3, ecuat iile celor trei hiperplane paralele.
Consideram d(M
0
, v) o dreapta de ecuat ie

OM =

OM
0
+ v, sau altfel
scris

M
0
M = v. Intersect ia dreptei cu hiperplanele se rezuma la a rezolva
sistemul format de ele, adica

N (
OM
0
+
i
v) + B
i
= 0, i = 1, 2, 3, din care
deducem ca
i
=
OM
0
+ B
i
N v
, astfel ca

M
0
M
i
=
i
v cu i = 1, 2, 3.
Calculam acum = (M
1
M
2
; M
3
) adica

M
1
M
3
=
M
3
M
2
, sau altfel scris
M
0
M
3

M
0
M
1
= (
M
0
M
2

M
0
M
3
). Egalam componentele lui v si rezulta
1
= (
2
3
), adica
=

3
3
=
B
1
B
3
B
3
B
2
cantitate ce nu depinde de dreapta d ci numai de termenii liberi ai celor trei
hiperplane paralele.
Consecint a. Fie f(M)

n
i=1
A
i
x
i
+ A
0
= 0 ecuat ia unui hiperplan
(H) si A, B doua puncte situate de o parte si de cealalta a hiperplanului,
(AB) (H) = M. Atunci
= (A, B; M) =
f(A)
f(B)
.
Demonstrat ie. Consideram hiperplanele paralele cu (H) ce trec prin A si
B,
(H
1
) f(M) f(A) = 0 si (H
2
) f(M) f(B) = 0. Din =
B
1
B
3
B
3
B
2
rezulta
ca =
A
0
f(A) A
0
A
0
(A
0
f(B))
=
f(A)
f(B)
adica ce trebuia aratat.
Din aceasta consecint a rezulta ca pentru punctele situate de aceeasi parte
a unui hiperplan, adica f(A).f(B) < 0, avem ca > 0, iar pentru cele
separate de hiperplan ca < 0.
Teorema Ceva. Fie ABC si A
(BC), B
(AC), C
(AB) astfel
ncat
1
= (B, C; A
),
2
= (C, A; B
) ,
3
= (A, B; C
) . Atunci dreptele
(AA
) , (BB
) , (CC
) sunt concurente daca si numai daca

1
3
= 1.
Demonstrat ie. Consideram demonstrat ia n planul /
2
al triunghiului.
Atunci o dreapta este hiperplan si deci putem calcula raportul simplu cu
formula din consecint a precedenta. Avem
1
=
f(B)
f(C)
,
2
=
g(C)
g(A)
,
3
=
h(A)
f(B)
unde f, g, h sunt ecuat iile dreptelor (AA
) , (BB
) , (CC
), respectiv. Dreptele
sunt concurente daca si numai daca sistemul f = 0, g = 0, h = 0 admite
solut ie. Din faptul ca determinantul caracteristic este 0, rezulta ca una din
linii este combinat ie liniara de celelalte, adica h = f +g.
In particular avem
0 = h(C) = f(C) +g(C), astfel ca
1
3
=
f(B)g(C)[f(A) + g(A)]
f(C)g(A)[f(B) + g(B)]
.
Cum f(A) = g(B) = h(C) = 0, rezulta
1
3
=
f(B)g(C)g(A)
f(C)g(A)f(B)
=
g(C)
f(C)
= 1.
Capitolul 3
Transformari n spat ii ane
Am nceput cu studiul unei structuri pur algebrice, cea de spat iu vectorial.
Apoi ne-am apropiat de geometrie adaugand un produs scalar care ne-a per-
mis sa denim unghiuri si distant e ntr-un spat iu vectorial.

In nal am legat
algebra de geometrie prin capitolul spat ii ane, care asa cum am vazut sunt
n ecare punct xat modelate de un spat iu vectorial.
In acest capitol vom studia aplicat ii n aceste spat ii.

3.1 Transformari liniare
Pentrunceput vom studia un caz particular de morsme de spat ii vectoriale,
not iune intens dezvoltata la cursul de algebra liniara. Aici doar vom readuce
n termenii nostrii not iunile nvat ate.
Fie (V, +, .K) si (W, +, .K) spat ii vectoriale peste acelasi corp.
Denit ie. O aplicat ie f : V W se numeste morsm de spat ii vectoriale
(sau operator liniar) daca
f(x + y) = f(x) + f(y) ; f(x) = f(x) ; x, y V , K
Evident, condit iile din denit ie sunt echivalente cu :
f(x + y) = f(x) + f(y) ; x, y V , , K.
Daca n particular W = K (orice corp comutativ este spat iu vectorial
peste el nsusi) atunci morsmul se mai numeste aplicat ie liniara pe V. Daca
n locul lui V punem V
p
= V ... V de p ori si W = K, morsmul se mai
73
74 Capitolul 3. Transformari n spat ii ane
numeste aplicat ie pliniara. Un mic studiu al acestor morsme o sa-l facem
separat.
Propozit ia 1. Daca f : V W este un morsm de spat ii vectoriale
atunci:
a) f(0) = 0,
b) f(x) = f(x),
c) Daca V
este subspat iu n V, atunci : f(V
) = w W / v
V , f(v) = w este subspat iu n W.
d) Daca W
este subspat iun W, atunci f

1
(W
) = v V / f(v) W
este subspat iu n V .
(De observat ca f
1
este o notat ie).
Demonstrat ia acestor armat ii este imediata si se cunoaste de la cursul
de algebra liniara.
Consecint a. a) f(V ) este subspat iun W, notat Im f, si numit subspat iul
imagine.
b) f
1
(0) este subspat iu n V , notat Ker f si numit subspat iul nucleu.
c) f
1
(W) este subspat iu n V , numit subspat iul imagine inversa sau
contraimagine.
Propozit ia 2. Fie f : V W un morsm de spat ii vectoriale. Atunci:
a) f este injectiv daca si numai daca Ker f = 0.
b) f este surjectiv daca si numai daca Im f = W.
Propozit ia 3. Daca f : V W este un morsm injectiv de spat ii vecto-
riale si v
1
, ..., v
n
este un sistem de vectori liniari independent i n V, atunci
f(v
1
), ..., f(v
n
) este liniar independent n W.
In particular, daca f este injectiv si cele doua spat ii au aceeasi dimensiune,

atunci f duce baze n baze.
Notam cu L(V, W) mult imea tuturor morsmelor f : V W. Denim
pentru f, g L(V, W)
(f + g)(x) = f(x) + g(x) ; (f)(x) = f(x).
Atunci se verica usor ca (L(V, W), +, K) este un spat iu vectorial, al
morsmelor celor doua spat ii vectoriale.
Denim compunerea (sau produsul) a doua morsme ca ind (f g)(x) =
f(g(x)) , x V.
Transformari liniare 75
Propozit ia 4. Daca f, g L(V, W) atunci f g L(V, W).
De notat ca (L(V, W), +, ) este un inel si ca daca consideram submult imea
morsmelor bijective atunci acestea formeaza grup fat a de compunere.
3.1.1 Transformari liniare
Aici vom considera un caz particular de morsme, anume V = W si dimV =
n nita. Pentru a le delimita le vom nota cu T : V V si evident avem ca
T(x + y) = T(x) + T(y) ; x, y V , , K.
Morsmele T le vom numi n continuare transformari liniare.
Sa ne xam o baza n V, B = e
1,
, e
2
, .., e
n
si x =
x
i
e
i
un vector. Din
liniaritatea lui T obt inem ca T(x) =
x
i
T(e
i
) si deci T este bine determi-
nata daca cunoastem vectorii
T(e
i
) = a
1
i
e
1
+ a
2
i
e
2
+ ... + a
n
i
e
n
=
n
i=1
a
j
i
e
j
, i = 1, 2, ...n.
Obt inem astfel o matrice A =
_
a
j
i
_
n care coloana i este scrierea lui T(e
i
)
dupa baza B.
Daca notam matricial componentele vectorului x ca ind coloana cu
(x
1
x
2
x
n
)
t
= X, atunci matriceal transformarea liniara este coloana
Y = T(X) = A.X
si deci o transformare liniara ntr-o baza se scrie ca un sistem liniar
_
_
_
a
1
1
x
1
+ a
1
2
x
2
+ .... a
1
n
x
n
= y
1
.... ..... ... ... .. .
a
n
1
x
1
+ a
n
2
x
2
+ ... a
n
n
x
n
= y
n
.
Astfel, variind liniar variabilele x
1
, x
2
, .., x
n
obt inem diverse raspunsuri
despre fenomenul studiat. De aici interesul pentru astfel de aplicat ii.
Daca schimbam baza B B
cu matricea S obt inem vectorul Y
=
T(X
) = A
.X
. Ne intereseaza ce legatura exista ntre A si A
. Raspunsul l
gasim daca t inem cont ca X = S.X
si analog Y = S.Y
. Traducem faptul ca
Y = A.X si obt inem
A
= S
1
.A.S. (3.1.1)
Denit ie. Doua matrice A si A
pentru care exista S cu A
= S
1
.A.S se
numesc matrice asemenea.
Dezvoltat condit ia de matrice asemenea se scrie a
i
j
=
n
i.j=1
s
h
i
s
j
k
a
k
h
.
Denit ie. Se numeste rangul transformarii liniare T dimensiunea lui
T(V ), notat rangT. Se numeste defectul lui T dimensiunea lui KerT, no-
tat defT.
Propozit ia 1. Avem
dimV = rangT + defT. (3.1.2)
De notat ca liniara dependent a a vectorilor lui Im T implica liniara
dependent a a coloanelor matricei A a lui T ntr-o baza. Din condit ia de
matrice asemenea deducem ca acest rang nu depinde de baza aleasa si deci
rangT este dat de rangul matricei Antr-o baza xata.
Putem stabili o biject ie ntre L(V, V ) si matricele patratice /
nn
(K) si
deci dimL(V, V ) = n
2
.
Armat iile se pot extinde pentru L(V, W) cu dimV = n si dimW = m.
Atunci dimL(V, W) = m.n
3.1.2 Vectori si valori proprii
Fie V un spat iu vectorial, dimV = n, si T L(V, V ) o transformare liniara.
Ne intereseaza sa determinam acele subspat ii ale lui V care sunt pastrate
(lasate invariante) prin T.
Denit ie. Un vector x V se numeste vector propriu pentru T daca
exista K astfel ca T(x) = x.
Scalarul se numeste valoare proprie corespunzatoare lui x.
De fapt, pentru un dat putem vorbi nu numai de un vector propriu x
ci de un subspat iu propriu
V
= x V / T(x) = x (3.1.3)
acesta ind lasat pe loc prin transformarea T. Din liniaritatea lui T vercam
usor ca V
este subspat iu n V.
Daca lucram matricial ntr-o baza atunci T(x) = x ne da A.X = X,
adica sistemul liniar omogen
(A I)X = 0. (3.1.4)
Vectori si valori proprii 77
El are solut ii nenule daca
p() = det(A I) = 0.
p() este un polinom de grad n n numit polinom caracteristic.
Dezvoltat acest polinom caracteristic se poate scrie ca
p() = (1)
n
n1
+
2
n2
... + (1)
n
n
,
unde
1
= TraceA = a
1
1
+a
2
2
+... +a
n
n
,
2
= suma minorilor de ordin doi
de pe diagonala lui A, ...,
n
= det A.
Printre radacinile din K ale polinomului p() = 0 gasim si valorile proprii
ale transformarii liniare T. Rezolvand sistemul (AI)X = 0 pentru aceste
valori proprii obt inem vectorii proprii (subspat iile proprii) corespunzatori.
Propozit ia 1. Doua matrice asemenea au acelasi polinom caracteristic.
Demonstrat ie. Fie A
= S
1
.A.S si p() = det(AI), p
() = det(A
I).
Avem p
() = det(A
I) = det(S
1
.A.S I) = det S
1
.(AI).S =
det S
1
. det(A I). det S = p() deoarece S.S
1
= I.
Consecint a. 1. Polinomul caracteristic al unei transformari liniare nu
depinde de baza aleasa.
2. Mult imea valorilor proprii (spectrul) lui T nu depinde de baza aleasa.
3. Urma TraceA (suma elementelor de pe diagonala principala) a doua
matrice asemenea este aceeasi.
Teorema. (Hamilton-Cayley). Orice matricesi satisface propriul polinom
caracteristic, adica
p(A) = (1)
n
A
n
1
A
n1
+
2
A
n2
... + (1)
n
n
I = 0.
Nu insistam la acest curs asupra demonstrat iei.
In concluzie, pentru a determina vectorii proprii ntai rezolvam ecuat ia

caractristica det(A I) = 0, solut iile din corpul K ale sale sunt valorile
proprii, apoi pentru ecare valoare proprie gasita determinam subspat iile
proprii corespunzatoare rezolvand sistemul (A I)X = 0. Este posibil
ca o valoare proprie sa e radacina multipla a ecuat iei caracteristice. Se
demonstreaza ca dimensiunea subspat iului propriu corespunzator unei valori
proprii nu depaseste ordinul de multiplicitate al acelei valori proprii. Deci
daca radacina este simpla (nu este multipla) atunci subspat iile proprii vor
de dimensiune unu, adica generate de un singur vector propriu. Daca
radacina este multipla de ordin k atunci subspat iul propriu corespunzator va
avea dimensiunea k, deci este generat de cel mult k vectori proprii liniar
independent i.
Deoarece aici doar repetam chestiuni de algebra liniara este util sa ilustr am
aceste idei printr-un exemplu.
Aplicat ie. Aratat i ca T(x) = (x
1
+ x
2
, x
1
+ x
3
, x
2
+ x
3
) este o transfor-
mare liniara n R
3
.
a) Determinat i T(1, 0, 1)
b) Scriet i matricea lui T n baza canonica din R
3
si n baza B
= e
1
=
(1, 1, 1), e
2
= (1, 2, 1), e
3
= (1, 2, 3).
c) Gasit i valorile si vectorii proprii ai transformarii.
Solut ie. Se verica direct luand x = (x
1
, x
2
, x
3
) si y = (y
1
, y
2
, y
3
) ca
T(x + y) = T(x) + T(y).
a) T(1, 0, 1) = (1, 0, 1), deci este vector propriu pentru = 1
b) Matricea A n baza canonica B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
=
(0, 0, 1) se obt ine calculand T(e
1
) = (1, 1, 0), T(e
2
) = (1, 0, 1) , T(e
3
) =
(0, 1, 1) si deci A =
_
_
1 1 0
1 0 1
0 1 1
_
_
.
Matricea S a schimarii de baze B B
este S =
_
_
1 1 1
1 2 2
1 1 3
_
_
si deci
A
= S
1
A.S, calcul direct.
c) Rezolvam ecuat ia det(A I) = 0, adica
1 1 0
1 1
0 1 1
= 0.
Obt inem
1
= 1,
2
= 1 ,
3
= 2, valorile proprii.
Pentru
1
= 1 sistemul (A I)X = 0 devine
_
_
_
x
2
= 0
x
1
x
2
+ x
3
= 0
x
2
= 0
cu
solut ia V
1
= (, 0, ).
(pentru = 1 se obt ine cazul a) ).
Pentru
2
= 1 sistemul (A I)X = 0 devine
_
_
_
2x
1
+ x
2
= 0
x
1
+ x
2
+ x
3
= 0
x
2
+ 2x
3
= 0
cu solut ia V
2
= (, 2, ).
Pentru
3
= 2 sistemul (AI)X = 0 devine
_
_
_
x
1
+ x
2
= 0
x
1
+ 2x
2
+ x
3
= 0
x
2
x
3
= 0
cu solut ia V
3
= (, , ).
Acestea sunt subspat iile proprii din care putem extrage spre exemplu
urmatorii vectori proprii v
1
= (1, 0, 1), v
2
= (1, 2, 1), v
3
= (1, 1, 1).
3.1.3 Forma diagonala a unei matrice
Sa consideram A = (a
i
j
) o matrice patratica de ordin n. Evident ea poate
privita ca matricea unei transformari liniare T : V V, ntr-o baza data
B = e
1
, ..., e
n
.
Ne intereseaza daca exista o matrice A
asemenea cu A, adica A
=
S
1
.A.S, astfel ncat A
sa e matrice diagonala, A
= diag
1
,
2
, ...,
n
.
Amintim ca n matricea unei transformari liniare coloana i este data de
scrierea lui T(e
i
) n acea baza.
Problema se reduce la a gasi o baza B
= e
1
, ..., e
n
pentru care T(e
i
) =
i
e
i
, i = 1, 2, .., n. Aceasta nsemna ca e
i
sunt vectori proprii pentru acea
transformare.
In general problema nu are solut ie deoarece nu ntodeauna putem deter-

mina n vectori proprii liniar independet i, deci care sa formeze baza si S sa
e matricea de trecere de la B B
. Urmatorul raspuns e apoape evident:

Propozit ia 1. a) Daca radacinile polinomului caracteristic sunt toate sim-
ple si apart in lui K, atunci exista forma diagonala, data chiar de aceste valori
proprii.
b) Daca polinomul caracteristic are radacini multiple si sunt toate din K,
atunci matricea A admite forma diagonala daca si numai daca ordinele de
multiplicitate ale radacinilor polinomului caracteristic coincid cu dimensiu-
nile subspat iilor proprii corespunzatoare.
La cursul de Algebra liniara s-a dovedit ca daca nu avem aceasta situat ie
exista o matrice un pic mai complicata decat cea diagonala, numita forma
Jordan, care sa e asemenea cu A.
In aplicat ia din sect iunea precedenta, valorile proprii sunt toate reale
si distincte,
1
= 1 ,
2
= 1,
3
= 2, deci matricea A =
_
_
1 1 0
1 0 1
0 1 1
_
_
admite forma diagonala A
=
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 2
_
_
. Legatura ntre A si A
este A
=
S
1
.A.S, unde S este matricea de trecere de la baza canonica B la baza
B
a vectorilor proprii v
1
= (1, 0, 1), v
2
= (1, 2, 1), v
3
= (1, 1, 1), adica
S =
_
_
1 1 1
0 2 1
1 1 1
_
_
.
O obsevat ie merita atent ie. Lucramn spat iul R
3
care am vazut ca poate
Transformari n spat ii euclidiene 81
dotat cu un produs scalar, produsul scalar uzual < x, y >= x
1
y
1
+x
2
y
2
+x
3
y
3
.
Se observa cu usurint a ca < v
1
, v
2
>= 0, < v
1
, v
3
>= 0, < v
2
, v
3
>= 0 si
deci baza vectorilor proprii este ortogonala. Cum subspat iile proprii sunt
generate de acesti vectori n locul lor n B
am putea lua versorii lor, adica

B
= e
1
=
1
2
(1, 0, 1), e
2
=
1
6
(1, 2, 1), e
3
=
1
3
(1, 1, 1), care este o
baza ortonormata.
Matricea S devine S =
_
_
_
1
2
1
6
1
3
0
2
6
1
2
1
6
1
3
_
_
_
. Se verica destul de repede
ca S.S
t
= I si deci S
1
= S
t
, astfel ca A
= S
t
.A.S.
Intrebarea este: Putem face un astfel de rat ionament ntodeauna?.

Raspunsul l gasim n sect iunea urmatoare.
3.2 Transformari n spat ii euclidiene
O sa discutam aici doua clase de transformari. Prima clasa este ntr-un
context mai larg al spat iilor unitare si a doua doar pentru spat ii euclidiene.
3.2.1 Transformari hermitiene
Fie U = (V, <, >) un spat iu unitar, deci scalarii sunt numere complexe. Prin
restrangere la numere reale vom obt ine armat ii valabile si pentru spat ii
euclidiene.
Denit ie. Se numeste transformare adjuncta unei transformari liniare
T : V V o transformare liniara T
: V V ce satisface condit ia
< T(x), y >=< x, T
(y) >, x, y V.
Observam ca daca exista T
atunci adjuncta sa este T.

Problema principala este existent a lui T
. Vom dovedi acest lucrun cazul

nit dimensional
Teorema 1. Fie U = (V, <, >) un spat iu unitar, dimV = n, si T
L(V, V ) o transformare liniara.
Daca B = e
i
i=1,n
este o baza ortonormata din V n care T are matricea
A = (a
i
j
), atunci exista T
si matricea sa n baza B este A
= A
t
, adica
elementele sale se obt in prin transpunerea conjugatelor complexe din A.
Demonstrat ie. Fie B = e
i
i=1,n
o baza ortonormata n V si T(e
j
) =
n
i=1
a
i
j
e
i
iar T
(e
j
) =
n
i=1
a
i
j
e
i
. Cautam A
= (a
i
j
). Pentru aceasta
e sucient sa traducem condit ia de transformare adjuncta pentru vectorii
bazei B, adica < T(e
j
), e
k
>=< e
j
, T
(e
k
) > . De aici rezulta t inand cont
de < x, y >= < x, y > ca
n
i=1
a
i
j
< e
i
, e
k
>=
n
i=1
a
i
k
< e
j
, e
i

>. Din
faptul ca baza aleasa este ortonormata, < e
i
, e
k
>=
ik
, deducem ca a
k
j
= a
j
k
si deci a
i
k
= a
k
j
, astfel ca A
= A
t
. Existent a lui A
atrage exisitent a lui T
.
Prin particularizare la spat ii euclidiene, obt inem ca A
= A
t
.
Din liniaritatea lui T se verica usor urmatoarele armat ii:
Propozit ia 1. Daca T
1
si T
2
sunt adjunctele lui T
1
si T
2
, atunci
(T
1
+ T
2
)
= T
1
+ T
2
; (T
1
T
2
)
= T
2
T
1
; (T)
= T
.
Denit ie. Transformarea liniara T se numeste hermitiana daca T
= T.
Aceasta evident implica < T(x), y >=< x, T(y) >, x, y V si deci
ntr-o baza ortonormata avem A = A
t
.

In particular, prin reducere la cazul
spat iilor euclidiene condit ia de matrice hermitiana se reduce la faptul ca
matricea este simetrica, A = A
t
.
Teorema 2. T L(V, V ) o transformare hermitiana, atunci:
a) Toate valorile sale proprii sunt reale.
b) La valori proprii distincte corespund subspat ii proprii ortogonale.
c) Exista o baza ortonormata a vectorilor proprii n care matricea trans-
formarii sa e diagonala.
Demonstrat ie. a) Fie valoare proprie corespunzatoare lui x, adica
T(x) = x, x ,= 0. Din < T(x), x >=< x, T(x) > rezulta ca < x, x >=
< x, x > si deci < x, x >=

< x, x >, adica =

si deci R.
b) Fie
1
,=
2
valori proprii corespunzatoare lui x
1
si x
2
, T(x
1
) = x
1
,
T(x
2
) = x
2
. Traducem condit ia de transformare hermitiana < T(x
1
), x
2
>=
< x
1
, T(x
2
) > si din faptul ca valorile proprii sunt reale obt inem (
1
2
) <
x
1
, x
2
>= 0, adica < x
1
, x
2
>= 0. Deci vectorii proprii corespunzatori la
valori proprii distincte sunt ortogonali, prin urmare si subspat iile proprii ale
lor sunt ortogonale.
c) Doar schit am ideia de demonstrat ie. Daca
1
este radacina simpla
atunci subspat iul sau propriu V
1
= ker(T
1
I) are dimensiunea 1 si deci
este generat de un vector e
1
pe care putem sa-l presupunem unitar. Daca
k
este radacina multipla de ordin k atunci subspat iul sau propriu V
k
=
Transformari ortogonale 83
ker(T
1
I) ar putea sa aiba dimensiune mai mica decat k si deci n nal
sa nu putem forma o baza a vectorilor proprii. Sa aratam ca asa ceva nu
se poate. Consideram V
k
complementul sau ortogonal si demonstram ca
acesta este invariant la T.

Intr-adevar x V
k
si y V
k
avem ca 0 =<
(T
k
I)x, y >=< x, (T
k
I)y > si deci y V
k
. Restrict iile lui T la V
k
si la V
k
la randul lor vor ndeplini condit ii asemanatoare privind radacinile
multiple.

In nal obt inem o baza a vectorilor proprii care din construct ia
facuta se poate considera ortonormata.
De notat ca punctul c) al teoremei ne asigura ca daca o matrice este
simetrica si reala atunci ea admite forma diagonala ntr-o baza ortonormata
a vectorilor proprii.
3.2.2 Transformari ortogonale
Fie T L(V, V ) o transformare liniara n spat iul euclidian (V, <, >).
Denit ie. Transformarea T se numeste ortogonala daca pastreaza pro-
dusul scalar, adica
< T(x), T(y) >=< x, y > , x, y V.
Propozit ia 1. a) Orice transformare ortogonala pastreaza distant ele si
unghiurile.
b) Orice transformare ortogonala este bijectiva.
Demonstrat ia rezulta din denit ie, luand x = y | T(x) |=| x | si din
faptul ca cos =
<x,y>
xy
.
Bijectivitatea rezulta din faptul ca presupunand T(x) = 0 | T(x) |=
| x |= 0 si deci KerT = 0.
Armam ca daca o transformare liniara pastreaza distant ele atunci ea
este ortogonala si deci va pastra si ungiurile. Demonstrat ia rezulta din
urmatorul calcul. Avem | T(x) |=| x | , x V.

Inlocuind pe x
x + y deducem din liniaritatea lui T ca | T(x) + T(y) |=| x + y |, adica
< T(x) + T(y), T(x) + T(y) >=< x + y, x + y > . Dezvoltand calcu-
lul si t inand cont ca | T(x) |=| x | si | T(y) |=| y | , rezulta ca
< T(x), T(y) >=< x, y >, adica transformarea este ortogonala.
O transformare care pastreaza distant ele se mai numeste izometrie.

In
concluzie, transformarile liniare ortogonale coincid cu izometriile.
Propozit ia 2. Mult imea izometriilor lui (V, <, >) formeaza grup n raport
cu compunerea lor, numit grupul ortogonal GO(V ).
Demonstrat ie. < (T
1
T
2
)(x), (T
1
T
2
)(y) >= < T
1
(T
2
(x)), T
1
(T
2
(y)) >=
< T
1
(x), T
1
(y) >=< x, y > .
Cum T este bijectiva, se deduce imediat structura de grup.
Propozit ia 3. O izometrie duce baze ortonormate n baze ortonormate.
Propozit ia 4. Singurele valori proprii ale unei izometrii sunt 1.
Demonstrat ie. Fie valoare proprie pentru x, adica T(x) = x.
Inlocuind
n | T(x) |=| x | rezulta ca [[ = 1 si deci = 1. Evident ele pot radacini
multiple.
Denit ie. O matrice patratica A se numeste ortogonala daca A.A
t
= I.
Avem de aici ca (det A)
2
= 1, deci este inversabila si avem A
t
= A
1
,
prin urmare si A
t
.A = I.
Teorema 1. Matricea schimbarii a doua baze ortonormate este o matrice
ortogonala.
i
i=1,n
si B
= e
i=1,n
baze ortonormate si
e
k
=
n
i=1
s
i
k
e
i
.
Din
kh
=< e
k
, e
h
>=<
n
i=1
s
i
k
e
i
,
n
j=1
s
j
h
e
j
>=
n
i=1
n
j=1
s
i
k
s
j
h
<
e
i
, e
j
>=
n
i=1
n
j=1
s
i
k
s
j
h
ij
deducem ca
n
i=1
s
i
k
s
i
h
=
kh
, sau matricial scris
S.S
t
= 1.
Teorema 2. Matricea unei transformari ortogonale ntr-o baza ortonor-
mata este o matrice ortogonala.
i
i=1,n
baza ortonormata, < e
i
e
j
>=
ij
.
Fie T(e
k
) =
n
i=1
a
i
k
e
i
. Din < T(e
k
), T(e
h
) >=< e
k
, e
h
> deducem ca
n
i=1
n
j=1
a
i
k
a
j
h
< e
i
, e
j
>=< e
k
, e
h
>, adica
n
i=1
n
j=1
a
i
k
a
j
h
ij
=
kh
, si
deci
n
i=1
a
i
k
a
i
h
=
kh
, sau matricial scris A.A
t
= I.
Daca det A = 1 transformarea se numeste rotat ie (justicarea o vom
vedea n planul si spat iul euclidian), iar daca det A = 1 transformarea se
numeste antideplasare (simetrie).
Vom ncerca sa dam un exemplu de antideplasare.
Denit ie. Fie S
p
subspat iu p dimensional n (V, <, >) , v V si w =
pr
S
p
v , w
= v w.
Numim simetrie fat a de subspat iul S
p
aplicat ia o : v ww
= 2wv,
adica o = 2pr
S
p
Id.
Intuitiv avem desenul de mai jos:
Propozit ia 5. Simetria fat a de un subspat iu este o transformare ortogonala
involutiva.
Demonstrat ie. Din o(v) = w w
= 2w v, avem n primul rand ca

transformarea este liniara si ca
| o(v) |
2
=< w w
, w w
>=| w |
2
+ | w
|
2
=| v |
2
adica
transformarea este ortogonala | o(v) |=| v | .
In plus, o
2
(v) = o(2w v) = 2o(w) o(v) = 2w (2w v) = v, adica
o
2
= I, deci involutiva.
Sa particularizam. Fie B
S
= e
i
i=1,p
baza ortonormata n S pe care o
completam la o baza ortonormata n V, dimV = n, adica B = e
i
i=1,n
.
Vectorul v =
n
i=1
v
i
e
i
se proiecteaza pe w =
p
i=1
< v
i
, e
i
> e
i
.

In
baza ortonormata B matricea simetriei o va o(e
) = e
pentru = 1, p
si o(e
p+k
) = e
p+k
pentru k = 1, n p, astfel ca A =
_
I
p
0
0 I
np
_
, cu
det A = (1)
np
.
Dac a S
p
este un hiperplan (p = n 1), atunci simetria are det A = 1.
Concluzia ar :
Teorema 3. Orice transformare ortogonala este rotat ie, simetrie fat a de
un hiperplan sau compunerea lor.
Compunerea a doua simetrii fat a de hiperplane este de determinant 1,
deci rotat ie. Invers nu rezulta. Totusi are loc urmatoarea armat ie:
Teorema (Cartan). Orice transformare ortogonala ntr-un spat iu euclid-
ian (V, <, >) cu n dimensiuni este compunerea a cel mult n simetrii fat a de
hiperplane.
3.3 Transformari ane
Fie / = (/, , V ) si /
= (/
, V
) doua spat ii ane peste acelasi corp.

Fixand un punct O combinat ia liniara ana
OC =
OA+
OB cu + = 1
nu depinde de alegerea lui O si vom scrie an ca C = A + B.
Denit ie. Se numeste aplicat ie ana o aplicat ie : / /
ce satisface:
(A + B) = (A) + (B) , A, B / si + = 1.
Propozit ia 1. : / /
este ana daca si numai daca aplicat ia

T : V V
T(
AB) =
(A)(B) , A, B /
este aplicat ie liniara de spat ii vectoriale.
Demonstrat ie. Presupunem ana si O xat, T(
OA) =
(O)(A).
Aratam ca T(
OA) = T(
OA). Fie
OA =

OB, deducem ca O, A, B
sunt coliniare si deci B = (1 )O + A. Deoarece este ana, rezulta ca
(B) = ((1 )O +A) = (1 )(O) +(A), din care obt inem (B)
(O) = ((A) (O)) si deci

(O)(B) =
(O)(A), adica T(
OA) =
T(
OA).
Calculam acum T(
OA +
OB). Fie

OC =

OA +
OB si alegem ,= 1, 0.
Notam
OA
=
1
1
OA si
OB
=
1
OB. Obt inem ca
OC = (1)
OA
OB
,
astfel ca (C) = (1)(A
)+(B
), din care se obt ine ca
(O)(C) = (1
)
(O)(A
)+
(O)(B
). Acum, t inand cont de prima parte a demonstrat iei,

se obt ine T(
OA +
OB) = T(
OA) + T(
OB).
Demonstrat ia nu depinde de alegerea lui O deoarece T(
AB) = T(
OB
OA) =
(O)(B)
(O)(A) =
(A)(B).
Am demonstrat astfel ca T este o aplicat ie liniara. Observam ca aceasta
aplicat ie liniara transfera not iunea de liniaritate de la spat ii ane la spat iul
vectorial asociat.
Aplicat ia ana se zice ca este bijectiva daca si numai daca aplicat ia
liniara T asociata este bijectiva.
Denit ie. Se numeste transformare ana o aplicat ie ana : / /,
bijectiva pe un spat iu de dimenisiune nita.
Teorema 1. Fie 1 = O, e
i
i=1,n
un reper an n spat iul /.
Transformari ane 87
: / / este transformare ana daca si numai daca
x
i
=
n
j=1
a
i
j
x
j
+ a
i
0
; det(a
i
j
) ,= 0 ; i = 1, n, (3.3.1)
unde (a
i
0
), (x
i
), (x
i
) sunt coordonatele punctelor O
= (O), M, si respectiv
M
= (M) n reperul dat 1.

Demonstrat ie. Presupunem ana si T transformarea liniara asociata
lui . Rezulta ca

O(M) =

O(O) +
(O)(M). Traducand aceasta relat ie

n reperul 1 si t inem cont ca

(O)(M) = T(
OM) = T(
n
j=1
x
j
e
j
) =
n
ij,=1
x
j
a
i
j
e
i
, obt inem exact condit ia (3.3.1) din teorema.
Reciproc, presupunem adevarata condit ia din enunt (3.3.1) si aratam ca
este o transformare ana. Fie A(x
i
), B(y
i
) si , K cu + = 1.
Daca C = A + B atunci e z
i
= x
i
+ y
i
coordonatele lui C. Coor-
donatele lui C
= (C) vor
z
i
=
n
j=1
a
i
j
z
j
+ x
i
0
=
n
j=1
a
i
j
x
i
+
n
j=1
a
i
j
y
j
+ x
i
0
= (
n
j=1
a
i
j
x
j
+ x
i
0
) + (
n
j=1
a
i
j
y
j
+ x
i
0
) = x
i
+ y
i
si deci (C) =
(A)+(B) cu + = 1, adica este ana. Condit ia det(a
i
j
) ,= 0, asigura
faptul ca transformarea este bijectiva.
Matricial condit ia (3.3.1) se scrie
X
= A.X + A
0
, det A ,= 0. (3.3.2)
Observat ie. O transformare ana determina o schimbare de repere ane
(vezi Cap.2), X = S.X
+ S
0
, unde S = A
1
, S
0
= A
1
.X
0
, si reciproc.

In
unele cazuri vom avea nevoie de ambele situat ii.
Teorema 2. Mult imea transformarilor ane pe / admite o structura de
grup, numit grupul an.
Demonstrat ie. Daca X
= A.X + A
0
si X
= A
.X
+ A
0
sunt doua
transformari ane, atunci compunerea lor X
= A
.AX + (A
0
.X
0
+X
0
) este
tot o transformare ana. Transformarea identica este X
= I.X , iar inversa

este X = S.X
S
0
.
Denit ie. Se numeste translat ie n spat iul an / transformarea
X
= X + X
0
. (3.3.3)
Se numeste centro-anitate o transformare ana pentru care (O) = O,
adica
X
= A.X , det A ,= 0. (3.3.4)

Teorema 3. a). Mult imea translat iilor unui spat iu an formeaza grup n
raport cu compunerea, grupul translat iilor.
b). Mult imea centro-anitat ilor unui spat iu an formeaza grup n raport
cu compunerea, grupul centro-an.
c). Orice transformare ana este o compunere dintre o translat ie si o
centro-anitate.
Demonstrat ia este imediata.
Daca spat iul an este si cu structura euclidiana un interes deosebit l
reprezinta care din aceste transformari sunt si izometrii. Aceste transformari
pot interpretate ca translat ii, rotat ii si simetrii fat a de hiperplanele reperelor
ane asociate.
Orice translat ie este o izometrie a spat iului, armat ia ind imediata. Pen-
tru cento-izometrii vom exemplica acest lucru n cazul planului si spat iului
euclidian n sect iunea urmatoare.
3.3.1 Izometriile planului si spat iului euclidian
Deoarece translat ia de repere ane este izometrie, ne ramane pentru nceput
sa vedem care sunt centro-izometriile planului euclidian c
2
.
Am vazut ca matricea de trecere de la o baza ortonormata la alta este o
matrice ortogonala. Sa consideram n plan reperele ortonormate 1(O,
i,
j)
si 1
(O,
), cu matricea de trecere S = (s
i
j
) data de
= s
1
1
i + s
2
1
j ;

j
= s
1
2
i + s
2
2
j
Aceasta matrice trebuie sa e ortogonala deoarece duce baza ortonormata
n baza ortonormata, adica S S
t
= I si S
t
S = I, condit ii ce se traduc prin:
(s
1
1
)
2
+ (s
2
1
)
2
= 1 ; s
1
1
s
1
2
+ s
2
1
s
2
2
= 0 ; (s
1
2
)
2
+ (s
2
2
)
2
= 1 ;
(s
1
1
)
2
+ (s
1
2
)
2
= 1 ; s
1
1
s
2
1
+ s
1
2
s
2
2
= 0 ; (s
2
1
)
2
+ (s
2
2
)
2
= 1 .
Prima condit ie ne sugereaza sa luam s
1
1
= cos si s
2
1
=
1
sin .
Analizand n ntregime condit iile date, se obt ine ca
S =
_
cos
1
sin
2
sin
2
cos
_
unde
1
,
2
= 1, [0, ] . (3.3.5)
Izometriile planului si spat iului euclidian 89
Acestea sunt toate matricele ortogonale de ordin doi.
Sa vedem ce semnicat ie poarta ele. Ele pot rotat ii sau simetrii fat a de
drepte n planul euclidian.
Intr-adevar, daca notam cu [0, ] unghiul orientat dintre
i si
ca n
desenul alaturat
obt inem ca cos =

i
= s
1
1
, cos(
2
+ ) = sin =

j
i = s
1
2
si
cos =
= s
2
2
, sin =
j = s
2
1
. Astfel ca, o rotat ie de unghi [0, ]
este o centro-izometrie a reperelor pentru = si
1
=
2
= 1.
Schimbarea de coordonate a unui punct M(x, y) exprimatn 1si M(x
, y
)
n 1
este rotat ia X = S.X
_
x = x
cos y
sin
y = x
sin + y
cos
(3.3.6)
Daca

i
=

i si

j
j se obt ine o simetrie fat a de axa Ox de matrice

S =
_
1 0
0 1
_
, iar daca
i si

j
=

j se obt ine o simetrie fat a de axa
Oy de matrice S =
_
1 0
0 1
_
, ambele ind ortogonale.
Compunand aceste transformari cu o rotat ie, eventual de unghi = 0
(transformarea identica), se obt in toate semnele pentru matricele ortogonale
S din (3.3.5).
Pe de alta parte, am vazut ca o schimbare de repere ane poate privita
si ca o transformare centro-ana de matrice S
1
= S
t
. Astfel ca n reperul 1
unui punct M(x, y) facem sa-i corespunda printr-o rotat ie de unghi punctul
M
(x
, y
) dat de X
= S
t
X,
adica desenul
unde
_
x
= x cos + y sin
y
= x sin + y cos
Cu totul asemanator putem discuta de simetriile fat a de Ox si respectiv
Oy.
In concluzie,
Teorema 1. Toate centro-izometriile planului euclidian sunt: transfor-
marea identica, rotat iile de unghi orientat , simetriile fat a de axe si com-
puneri ale lor.
Sa vedem acum care sunt centro-izometriile spat iului euclidian c
3
.
Incercam
sa abordam problema tot n acelasi mod. Sa determinam matricele S ortogo-
nale de ordin trei ce schimba reperele ortonormate 1(O,
i,
j,
k) si 1
(O,
)
. Evident problema este mult mai dicila, de aceea pentru a obt ine o clasi-
care a centro-izometriilor ne vom rezuma la a observa ntai ca o transformare
ortogonala are ca valori proprii pe 1 si deci putem alege o dreapta Ox
pen-
tru care
este vector propriu corespunzator lui +1 sau 1. Cum restrict ia

unei transformari ortogonale la subspat iul ortogonal acestei drepte este o
transformare ortogonala n plan, putem arma ca astfel de matrici ortogo-
nale sunt de forma
S =
_
_
1 0 0
0 cos
1
sin
0
1
2
sin
2
cos
_
_
.
In concluzie, ele pot transformarea identica, simetrii fat a de plane (si

deci fat a de axe), rotat ii n plane perpendiculare pe axe sau compuneri ale
lor.
Izometriile planului si spat iului euclidian 91
Vom exemplica printr-o schimbare de repere n spat iu ce se descompune
n trei rotat ii n plane perpendiculare pe axe, anume Unghiurile lui Euler.
Sa obt inem rotat ia reperului 1(O,
i,
j,
k) n 1
(O,
).
Avem desenul:
unde , ,
_
0,

2
.
Vom descompune aceasta schimbare de repere n trei schimbari succesive
dupa cum urmeaza:
a) Pentru nceput rotat ia de unghi , 1(O,
i,
j,
k)
S
1
1
1
(O,
i
1
,
j
1
,
k
1
=

k)
n planul xOy.
Ecuat iile acestei rotat ii sunt X = S
1
X
1
unde S
1
=
_
_
cos sin 0
sin cos 0
0 0 1
_
_
b) Apoi, rotat ia de unghi , 1
1
(O,
i
1
,
j
1
,
k
1
)
S
2
1
2
(O,
i
2
=

i
1
,
j
2
,
k
2
) n
planul perpendicular pe O
i
1
(linia nodurilor). Ecuat iile acestei rotat ii sunt
X
1
= S
2
X
2
unde S
2
=
_
_
1 0 0
0 cos sin
0 sin cos
_
_
.
Obt inem desenul
c)

In nal pentru a obt ine schimbarea de repere propusa este nevoie sa
facem rotat ia de unghi , 1
2
(O,
i
2
,
j
2
,
k
2
)
S
3
1
(O,
=

k
2
) n planul
perpendicular pe O
k
2
.
Ecuat iile acestei rotat ii sunt X
2
= S
3
X
unde S
3
=
_
_
cos sin 0
sin cos 0
0 0 1
_
_
.
Transformarea n ntregime este compunerea celor trei rotat ii X = S
1

S
2
S
3
X
.
grupul asemanarilor 93
3.3.2 Grupul asemanarilor
Am vazut ca o transformare ana este compunerea a unei translat ii cu o
centro-anitate si am studiat dintre centro-anitat i doar izometriile.
Denit ie. Se numeste omotetie de centru M
0
si modul R
transfor-
marea ana T : / / data de T(M) = M
astfel ncat

M
0
M
M
0
M.
Intr-un reper an 1 din spat iu aceasta condit ie se scrie

x
i
= x
i
0
+ (x
i
x
i
0
) , i = 1, n. (3.3.7)
Daca centrul de omotetie este O, obt inem x
i
= x
i
.
Se verica usor ca
Propozit ia 1. Mult imea omotetiilor de centru M
0
formeaza grupn raport
cu compunerea lor.
Mai mult, compunerea a doua omotetii de module diferite este o omotetie
de modul produsul modulelor celor doua omotetii.
Denit ie. Numim asemanare de modul R
transformarea ana T :
/ / data de T(M) = M
astfel ncat oricare ar doua puncte M, N sa

avem
MN.
Intr-un reper an 1 din spat iu aceasta condit ie se scrie

y
i
x
i
= (y
i
x
i
) , i = 1, n. (3.3.8)
Evident ca omotetiile sunt asemanari particulare. Daca spat iul are si
structura euclidiana, trecand la norme obt inem ca [M
[ = [[ [MN[ .
Propozit ia 2. Mult imea asemanarilor spat iului an formeaza grup n ra-
port cu compunerea.
Deci asemanarile n cazul euclidian amplica distant ele cu [[ . Se demon-
streaza ca n geometria sintetica ca:
Propozit ia 3. Orice asemanare este izometrie, omotetie sau compunere a
lor.
Capitolul 4
Forme liniare, multiliniare si
patratice
In acest scurt capitol vom repeta cateva not iuni de algebra liniara si vom jus-
tica notat iile utilizate pana n prezent privind indicii unor marimi ntalnite,
este vorba de tensori ani.
4.1 Forme liniare
Fie V un K spat iu vectorial.
Denit ie. Se numeste forma liniara pe spat iul vectorial V o transformare
liniara f : V K.
Am preferat sa tratam aceste transformari liniare separat din motivele pe
care le vom vedea.
Am armat n capitolul precedent ca mult imea transformarilor liniare
L(V, W) are structura de spat iu vectorial.

In particular, pentru W = K,
L(V, K) mult imea formelor liniare are structura de spat iu vectorial peste
corpul K. Vom nota L(V, K) = V
si-l vom numi spat iul dual spat iului V,

elementele sale sunt deci aplicat ii (forme) liniare.
Vom aborda n continuare cazul nit dimensional. Presupunem dimV =
n si B = e
i
i=1,n
o baza n V, x =
n
i=1
x
i
e
i
un vector dat. Din liniaritatea
lui f rezulta ca f(x) = f(
n
i=1
x
i
e
i
) =
n
i=1
x
i
f(e
i
) si daca denim a
i
=
f(e
i
), atunci
f(x) =
n
i=1
a
i
x
i
, (4.1.1)
95
96 Capitolul 4. Forme liniare, multiliniare si patratice
expresia formei liniare f V
n baza B.
Aceasta scriere se poate pune ca produsul unei matrice linie A cu una
coloana X.
Deci oricarei forme liniare ntr-o baza i corespunde o matrice linie cu n
elemente, adica un element din R
n
, corespondent a ind bijectiva. Deducem
ca dimV
= n. Ne-ar interesa determinarea unei baze n V
. Pentru aceasta
sa consideram formele de coordonate n baza B, f
i
: V K date de f
i
(x) =
x
i
, i = 1, n.
Propozit ia 1. B
= f
i
i=1,n
este o baza n V
, numita baza duala lui B.

Demonstrat ie. Sa observam ca f
i
(e
j
) =
i
j
si ca f
i
sunt liniar indepen-
dente, deoarece
1
f
1
+ ... +
n
f
n
= 0 aplicata oricarui e
j
implica
j
= 0.
Apoi, daca consideram x V, x =
n
i=1
x
i
e
i
, atunci f(x) =
n
i=1
a
i
x
i
,
de unde f(x) =
n
i=1
a
i
f
i
(x), si deci orice forma liniara este o combinat ie
liniara de f
i
i=1,n
, adica B
este baza.
Teorema 1. Daca B
S
B
este o schimbare de baze n V , atunci bazele

duale se schimba cu matricea inversa B
S
1
B
.
Demonstrat ie. Fie e
j
=
n
i=1
s
i
j
e
i
si deci x
i
=
n
j=1
s
i
j
x
j
. Avem f
i
(x) =
x
i
=
n
j=1
s
i
j
x
j
=
n
j=1
s
i
j
f
j
(x). Astfel ca baza veche se leaga de cea noua
cu matricea S si deci cea noua de cea veche cu S
1
.
Se poate verica ca (V
este izomorf cu V si n consecint a se pot iden-

tica.
4.2 Forme p-liniare
Vom generaliza denit ia de mai sus la produsul cartezian V
p
= V V ...V.
Denit ie. Numim forma p liniara o transformare f : V
p
K liniara
n ecare argument.
Notam f L
p
(V, K) si aceasta mult ime este un spat iu vectorial fat a de
suma a doua aplicat ii p liniare si amplicarea cu scalari din K.
Presupunem dimV = n si B = e
i
i=1,n
o baza n V, x
n
i
=1
x
i
e
i
,
= 1, p, descompunerea a p vectori dupa baza B. Aici am folosit subindici
Forme p-liniare 97
pentru a nu-i confunda. Atunci din liniaritatea n ecare argument vom avea
f(x
1
, x
2
, ..., x
p
) =
n
i
1
,i
2
,...i
p
=1
x
i
1
1
x
i
2
2
....x
i
p
p
f(e
i
1
, e
i
2
, ..., e
i
p
) (4.2.2)
si deci pforma este perfect determinata daca se cunosc
f(e
i
1
, e
i
2
, ..., e
i
p
) = a
i
1
i
2
...i
p
(4.2.3)
Astfel o p forma n baza B se va scrie
f(x
1
, x
2
, ..., x
p
) =
n
i
1
,i
2
,...i
p
=1
a
i
1
i
2
...i
p
x
i
1
1
x
i
2
2
....x
i
p
p
. (4.2.4)
Ne intereseaza dimensiunea lui L
p
(V, K) si, de asemenea, cum arata o
baza.
Pentru p forme liniare g
1
, ..., g
p
denim produsul lor g = g
1
... g
p
ca
ind aplicat ia
g(x
1
, x
2
, ..., g
p
) = g
1
(x
1
) g
2
(x
2
) .... g
p
(x
p
).
Propozit ia 1. g = g
1
... g
p
este o forma pliniara.
Demonstrat ia este imediata din denit ia lui g si faptul ca ecare din g
i
erau forme liniare.
Fie V spat iu de dimensiune n, B = e
i
i=1,n
o baza n V, B
= f
i
i=1,n
baza duala n V
. Putem atunci face produse, numite tensoriale, de p din

cele n forme liniare f
i
, adica
f
i
1
i
2
....i
p
= f
i
1
f
i
2
.... f
i
p
. (4.2.5)
Propozit ia 2. Mult imea formelor p-liniare (4.2.5) formeaza o baza n
spat iul L
p
(V, K).
Demonstrat ie. Liniara independent a se arata ca si n cazul formelor
liniare dar pe ecare din componente. Sa aratam ca genereaza ntreg spat iul
L
p
(V, K). Din (4.2.5) rezulta ca f
i
1
i
2
....i
p
(e
1
, e
2
, ..., e
p
) = a
i
1
a
i
2
....a
i
p
. Notam
pentru simplitate a
i
1
a
i
2
....a
i
p
= a
i
1
i
2
....i
p
si (4.2.4) ne spune ca
f(x
1
, x
2
, ..., x
p
) =
n
i
1
,i
2
,...i
p
=1
a
i
1
i
2
...i
p
f
i
1
i
2
....i
p
(x
1
, x
2
, ...x
p
)
astfel ca orice p forma este o combinat ie liniara de f
i
1
i
2
....i
p
.
Ca o consecint a sa observam ca dimL
p
(V, K) = n
p
.
Fie B
= e
i=1,n
o alta baza n V si S matricea schimbarii de baze,
e
j
=
n
i=1
s
i
j
e
i
. Are loc:
Propozit ia 3. La schimbari de baze B
S
B
componenta unei p-forme

liniare se schimba dupa legea:
a
i
1
i
2
...i
p
=
n
j
1
,j
2
,...j
p
=1
s
j
1
i
1
s
j
2
i
2
....s
j
p
i
p
a
j
1
j
2
...j
p
. (4.2.6)
In nal putem observa ca produsul tensorial se poate extinde asupra

pformelor.
Propozit ia 4. Fie f L
p
(V, K) si g L
q
(V, K). Atunci denim
h(x
1
, ..., x
p
, y
1
, ..., y
q
) = f(x
1
, ..., x
p
) g(y
1
, ..., y
q
). (4.2.7)
si este o (p + q)forma liniara notata h = f g, si numita produsul lor
tensorial.
Demonstrat ia este imediata.
4.3 Tensori ani
In acest paragraf amintim ntai ca pana n prezent am ntalnit urmatoarele

marimi care la schimbari de baze e
j
=
n
i=1
s
i
j
e
i
se transforma dupa regulile:
-vectorii, care se schimbau dupa regula x
i
=
n
j=1
s
i
j
x
j
, unde S
1
=
(s
i
j
) ;
-transformarile liniare, pentru care a
i
j
=
n
k=1
n
h=1
s
k
j
s
i
h
a
h
k
;
-formele pliniare, pentru care avem formula (4.2.6).
Vom generaliza aceste reguli.
Fie V un spat iu vectorial real, dimV = n, B = e
i
i=1,n
o baza n V,
B
= f
i
i=1,n
baza duala n V
spat iul dual. Notam cu

p
V
si
q
V
produsele carteziene de p ori ale lui V
si de q ori ale lui V.

Denit ie. Numim tensor an de tip (p, q) o forma (p + q) liniara
t :
_
p
V
_
q
V
_
R.
Tensori ani 99
Un tensor va perfect cunoscut n baza B si B
daca se cunosc numerele

reale
t(e
i
1
, e
i
2
, ..., e
i
q
; f
j
1
, f
j
2
, ..., f
j
p
) = t
j
1
j
2
...j
p
i
1
i
2
...i
q
(4.3.1)
numite componentele tensorului t n bazele date.
Sa observam ca la schimbari de baze e
j
=
n
i=1
s
i
j
e
i
si f
j
=
n
i=1
s
j
i
f
i
vom avea transformarile:
t
h
1
h
2
..h
p
k
1
k
2
...k
q
=
n
i
1
,...i
p
j
1..,j
q
=1
s
i
1
k
1
s
i
2
k
2
....s
i
q
k
q
s
h
1
j
1
s
h
2
j
2
....s
h
p
j
p
t
j
1
j
2
...j
p
i
1
i
2
...i
q
(4.3.2)
Teorema 1. Pentru ca un sistem de n
p+q
numere sa e componentele unui
tensor de tip (p + q) este necesar si sucient ca sa avem (4.3.2).
Notam cu
p
q
T (V ) mult imea tensorilor de tip (p, q). Se zice ca este de p ori
contravariant si de q ori covariant.
Sa observam ca un vector este un tensor de tip (1, 0), o transformare
liniara deneste un tensor de tip (1, 1), iar o q forma deneste un tensor
covariant de tip (0, q).
Fara dicultate vericam ca mult imea tensorilor
p
q
T (V ) formeaza un
spat iu vectorial fat a de operat iile t
1
+ t
2
si t denite uzual, dimensiunea
sa ind n
p+q
.
Am vazut ca f
i
1
f
i
2
.... f
i
p
formeaza o baza n spat iul L
p
(V, R)
izomorf cu
p
V
. Fie e
j
1
e
j
2
.... e
j
q
baza duala n
q
V. Fara a intra
n detalii se verica ca
e
j
1
e
j
2
.... e
j
q
f
i
1
f
i
2
.... f
i
p
este o baza n
p
q
T (V ).
Daca notam cu T (V ) mult imea tuturor tensorilor pe V , indiferent de
tip, atunci pe T (V ) putem deni operat ia de adunare a tensorilor (formal
completand cu 0 daca nu sunt de acelasi tip) si operat ia de amplicare cu
scalari reali. Se verica imediat axiomele de spat iu vectorial pentru T (V ) .
In plus putem deni produsul tensorial a doi tensori (vezi pentru p forme),
p
q
T (V )
r
s
T (V )
p+r
q+s
T (V ) prin
t
j
1
...j
p
n
1
..n
r
i
1
..i
q
m
1
..m
s
= u
j
1
...j
p
i
1
..i
q
v
n
1
...n
r
m
1
..m
s
.
T (V ) capata astfel o structura de algebra , numita algebra tensoriala a
lui V.
Denit ie. O pforma liniara se numeste simetrica n indicii h si k daca
f(x
1
, ..., x
h
, ..., x
k
, ..., x
p
) = f(x
1
, ..., x
k
, ..., x
h
, ..., x
p
)
si complet simetrica daca este simetrica n orice doi indici.
Putem deni deci tensori complet simetrici, ei formand o subalgebra a
algebrei tensoriale.
Denit ie. O pforma liniara se numeste alternata daca pentru indicii h
si k avem
f(x
1
, .., x
h
, ..., x
k
, ..., x
p
) = f(x
1
, ..., x
k
, ..., x
h
, ..., x
p
)
Mult imea formelor alternate formeaza spat iu vectorial, dar n general nu
este algebra fat a de produsul tensorial clasic.

In schimb produsul
(fg)(x
1
, .., x
p
, x
p+1
, .., x
p+q
) =
1
p!q!
f(x
(1)
, .., x
(p)
)g(x
(p+1)
, .., x
(q+q)
)
sumat dupa permutarile , este o forma alternata, numita produsul exterior
al formelor date.
Algebra obt inuta se numeste algebra exterioara a lui V.
4.4 Forme patratice
In acest paragraf vom trata ntai cazul particular al formelor biliniare si apoi
legat de cele simetrice vom deni o aplicat ie numita forma patratica.
Pentru claritate amintim denit ia unei 2forme sau, asa cum o vom numi
n continuare, forma biliniara.
Fie V un spat iu vectorial peste corpul K.
Denit ie. Numim forma biliniara o aplicat ie f : V V K liniara n
ambele argumente, adica:
f(
1
x
1
+
2
x
2
, y) =
1
f(x
1
, y) +
2
f(x
2
, y)
f(x,
1
y
1
+
2
y
2
) =
1
f(x, y
1
) +
2
f(x, y
2
).
Forma biliniara se numeste simetrica daca f(x, y) = f(y, x) , x, y V.
Mult imea formelor biliniare L
2
(V, K) formeaza un spat iu vectorial n ra-
port cu adunarea lor si amplicarea cu scalari. Formele simetrice L
2
o(V, K)
formeaza un spat iu vectorial.
Forme patratice 101
Sa particularizam discut ia la cazul nit dimensional.
Presupunem dimV = n si B = e
i
i=1,n
o baza n V, x =
n
i=1
x
i
e
i
,
y =
n
i=1
y
i
e
i
, descompunerea vectorilor x si y dupa baza B. Din liniaritatea
n ecare argument vom avea
f(x, y) =
n
i,j=1
x
i
y
j
f(e
i
, e
j
) (4.4.1)
si deci forma biliniara este perfect determinata daca se cunosc
f(e
i
, e
j
) = a
ij
(4.4.2)
Astfel o forma biliniara n baza B se va scrie
f(x, y) =
n
i,j=1
a
ij
x
i
y
j
. (4.4.3)
Forma biliniara va simetrica daca f(e
i
, e
j
) = f(e
j
, e
i
) , i, j = 1, n, si
deci a
ij
= a
ji
astfel ca matricea formei biliniare n baza B , adica A = (a
ij
)
este o matrice simetrica, A = A
t
.
La schimbarea bazei B
S
B
coecient ii a
ij
ai formei biliniare se schimba
dupa regula
a
ij
=
n
k,h=1
s
k
i
s
h
j
a
kh
(4.4.4)
sau n scriere matriciala
A
= S
t
.A.S (4.4.5)
unde S este matricea schimbarii de baze.
Din (4.4.5) si faptul ca S este o matrice cu det S ,= 0, rezulta ca rangul
matricei A este invariant la schimbari de baze.
Sa extindem acum la corpul numerelor complexe condit ia de simetrie.
Denit ie. O aplicat ie g : V V C se numeste forma hermitiana peste
spat iul complex V , daca:
g(
1
x
1
+
2
x
2
, y) =
1
g(x
1
, y) +
2
g(x
2
, y)
g(x, y) = g(y, x).
Evident, liniaritatea n y se schimba, adica: f(x,
1
y
1
+
2
y
2
) =

1
f(x, y
1
) +
2
f(x, y
2
).
In baza B condit ia a doua se traduce prin g

ij
= g
ji
, adica matricea unei
forme hermitiene satisface G = G
t
, iar la schimbari de baze avem G
= S
t
.g.S.
Sa revenim la cazul formelor biliniare simetrice.
Denit ie. O aplicat ie h : V K se numeste forma patratica pe V daca
exista o forma biliniara simetrica f L
2
o(V, K) astfel ncat
h(x) = f(x, x) , x V. (4.4.6)
Forma biliniara f se numeste forma polara lui h.
Mult imea T(V ) a formelor patratice formeaza un spat iu vectorial peste
K.
Propozit ia 1. Spat iile L
2
o(V, K) si T(V ) sunt izomorfe.
Pentru demonstrat ie sa denim aplicat ia care face sa-i corespunda oricarei
forme biliniare simetrice f forma patratica h. Ea este bijectiva cu inversa
f(x, y) =
1
2
h(x + y) h(x) h(y).
Condit iile de izomorsm se dovedesc imediat.
Sa exprimam ntr-o baza B = e
i
i=1,n
o forma patratica. Din (4.4.1)
deducem ca
h(x) =
n
i,j=1
x
i
x
j
f(e
i
, e
j
)
si daca f(e
i
, e
j
) = a
ij
atunci
h(x) =
n
i,j=1
a
ij
x
i
x
j
cu a
ij
= a
ji
(4.4.7)
este expresia formei patratice n baza B.
Matricea A = (a
ij
) a formei patratice se schimba dupa aceeasi regula
(4.4.4).
Ne intereseaza n continuare existent a unor baze n care maticea formei
patratice sa e diagonala, adica A
= diag
1
,
2
, ...,
n
si deci n acea baza
B
= e
i=1,n
forma patratica sa se scrie:
h(x) =
1
(x
1
)
2
+
2
(x
2
)
2
+ ... +
n
(x
n
)
2
. (4.4.8)
O astfel de scriere se numeste expresie canonica a formei patratice.
Forme patratice 103
Sa observam ca deoarece rangul matricei A este un invariant, doar r =
rangA dintre acesti scalari sunt nenuli.
Teorema 1. Orice forma patratica admite o expresie canonica.
Pentru demonstrat ie vom da doua metode.
Metoda lui Gauss.
Teorema. Fie h(x) =
n
i,j=1
a
ij
x
i
x
j
o forma patratica de rang r scrisa n
baza B = e
i
i=1,n
. Exista o baza B
= e
i=1,n
n care forma patratica sa
aiba expresie canonica h(x) =
1
(x
1
)
2
+
2
(x
2
)
2
+ ... +
r
(x
r
)
2
.
Demonstrat ie.Vom proceda inductiv. Daca n = 1, atunci h(x) = a
11
(x
1
)
2
si deci condit ia se verica.
Presupunem problema rezolvata pentru n = m 1 si discutam pentru
n = m. Distingem urmatoarele situat ii:
Cazul a). a
11
,= 0. Atunci h(x) = a
11
(x
1
)
2
+ 2a
12
x
1
x
2
+ .. + 2a
1n
x
1
x
n
+
h
1
( x), unde x = (x
2
, x
3
, ..., x
m
) si h
1
( x) =
n
i,j=2
a
ij
x
i
x
j
este o forma pa-
tratica n m1 variabile.
Deoarece a
11
,= 0, putem scrie:
h(x) = a
1
11
a
2
11
(x
1
)
2
+ 2a
11
a
12
x
1
x
2
+ .. + 2a
11
a
1n
x
1
x
n
+ h
1
( x), adica
h(x) = a
1
11
a
11
x
1
+a
12
x
2
+..+a
1n
x
n
2
+h
1
( x)h
2
( x), unde h
2
( x) depinde
doar de (x
2
, x
3
, ..., x
m
).
Daca notam h
3
( x) = h
1
( x) h
2
( x) si facem urmatoarea schimbare de
coordonate, determinata de o schimbare de baze:
_
_
x
1
= a
11
x
1
+ a
12
x
2
+ .. + a
1n
x
n
x
2
= x
2
........
x
n
= x
n
adica

X = S
1
.X
atunci h( x) = a
1
11
( x
1
)
2
+ h
3
( x), unde h
3
( x) este o noua forma patratica n
m1 variabile pentru care putem aplica procedeul inductiv.

In nal obt inem
o expresie canonica n baza determinata de schimbarile de coordonate.
Cazul b). a
11
= 0 dar exista un a
kk
,= 0. Consideramn locul bazei init iale
baza B
= e
k
, e
2
, ..., e
1
, ..., e
n
.
In raport cu B
avem a
11
,= 0 si putem aplica
cazul a).
Cazul c). Tot i a
ii
= 0. Daca forma patratica este nenula atunci exista cel
put in un g
kh
,= 0. Pentru simplitate sa presupunem ca acesta ar g
12
,= 0.
Facem schimbarea de coordonate X = S.

X ce va deni o schimbare de
baze n V,
_
_
x
1
= x
1
+ x
2
x
2
= x
1
x
2
x
3
= x
3
.......
x
n
= x
n
.
Astfel ca: h( x) = a
12
( x
1
)
2
( x
2
)
2
+ .... va o forma patratica din cazul
a). Deci forma patratica va admite expresie canonica.
Observat ie. Baza B
n care avem expresie canonica nu este unica. Este

usor de vazut ce s-ar ntampla daca la cazul a) am grupa termenii dupa alt
patrat. Mai mult, putem alege baze n care expresia canonica sa aiba primii r
coecient i 1, numita si expresie normala.

In concluzie, vorbim de o expresie
canonica, ea neind unica.
Vom exemplica metoda printr-o aplicat ie.
Sa se reduca la expresie canonica forma patratica scrisa n baza canonica
din R
3
.
h(x) = x
2
1
+ 2x
2
2
4x
2
3
+ 2x
1
x
2
4x
1
x
3
+ 2x
2
x
3
Solut ie. Sa observam ca x
1
este la patrat. Grupam tot i termenii ce cont in
pe x
1
. Obt inem
h(x) = (x
1
+x
2
2x
3
)
2
+x
2
2
8x
2
3
+ 6x
2
x
3
. Pentru ultima parte avem o
noua forma patratica n x
2
si x
3
. Grupam dupa x
2
.
h(x) = (x
1
+ x
2
2x
3
)
2
+ (x
2
+ 3x
3
)
2
17x
2
3
.
Acum daca notam
_
_
_
x
1
= x
1
+ x
2
2x
3
x
2
= x
2
+ 3x
3
x
3
= x
3
, obt inem ca h(x
) = (x
1
)
2
+
(x
2
)
2
17(x
3
)
2
, adica expresie canonica. Pentru a determina baza n care
avem aceasta, inversam sistemul si rezulta:
_
_
_
x
1
= x
1
x
2
+ 5x
3
x
2
= x
2
3x
3
x
3
= x
3
.
Comparandu-l cu X = SX
, matricea schimbarii de baze este

S =
_
_
1 1 5
0 1 3
0 0 1
_
_
, iar vectorii noii baze sunt coloanele lui S.
Metoda Jacobi.
Teorema. Fie h o forma patratica de rang r scrisa n baza B = e
i
i=1,n
si
Forme patratice 105
A(a
ij
) matricea sa n aceasta baza. Daca urmatorii determinant i sunt nenuli
1
= a
11
,
2
=
a
11
a
12
a
21
a
22
, ...,
r
=
a
11
.. a
1r
: :: :
a
r1
:: a
rr
atunci exista o baza B
= e
i=1,n
n raport cu care forma patratica sa
admita expresia canonica
h(x) =
1
1
(x
1
)
2
+

1
2
(x
2
)
2
+ .... +

r1
r
(x
r
)
2
.
Demonstrat ie. Fie f forma polara lui h si construim o baza B
= e
i=1,n
de forma urmatoare
_
_
e
1
= s
1
1
e
1
e
2
= s
1
2
e
1
+ s
2
2
e
2
......
e
r
= s
1
r
e
1
+ ... + s
r
r
e
r
si e
r+1
= e
r+1
, .., e
n
= e
n
.
Impunem asupra lor condit iile f(e
i
, e
j
) = 0, pentru j < i, si f(e
i
, e
i
) = 1,
pentru i = 1, 2.., r. Se obt ine ca s
i
i
=
i1
i
si B
este o baza.
Aceeasi aplicat ie rezolvata prin metoda lui Jacobi ne da:
h(x) = x
2
1
+ 2x
2
2
4x
2
3
+ 2x
1
x
2
4x
1
x
3
+ 2x
2
x
3
si matricea sa n baza
canonica este:
A =
_
_
1 1 2
1 2 1
2 1 4
_
_
cu
1
= 1,
2
=
1 1
1 2
= 1,
3
= det A = 17.
Deci expresie canonica este h(x
) =
1
1
(x
1
)
2
+
1
1
(x
2
)
2
1
17
x
2
3
.
Sa observam ca ea nu coincide cu cea din metoda Gauss, dar exista o
legatura pe care cititorul poate o va sesiza.
Din moment ce nu exista o unica expresie canonica se pune problema
ce leag a totusi doua expresii canonice. Raspunsul este dat de urmatoarea
teorema:
Teorema Sylvester. (Legea de inert ie). Pentru o forma patratica reala
numarul termenilor pozitivi sau negativi este acelasi n orice expresie canonica.
Demonstrat ie. Am vazut ca rangul se pastreaza la schimbari de baze si ca
putem considera expresii normale ale formei patratice n care tot i coecient ii
nenuli sunt 1.
Consideram doua baze si e
h(x) = a
1
x
1
2
+ .... + a
r
[x
r
[
2
n B = e
1
, ...e
n
h(y) = a
1
y
1
2
+ .... + a
r
[y
r
[
2
n B
= f
1
, ...f
n
expresii canonice pentru aceeasi forma patratica n cele doua baze.

Notam cu p si respectiv q numarul coecient ilor pozitivi pentru h(x)
respectiv h(y), n expresiile lor normale,
h(x) =
x
1
2
+ .... +[x
p
[
2
(
x
p+1
2
+ .... +[x
r
[
2
)
h(y) =
y
1
2
+ .... +[y
q
[
2
(
y
q+1
2
+ .... +[y
r
[
2
).
Daca am presupune p > q, atunci consideram subspat iile generate de
W
p
= e
1
, ...e
p
, dimW
p
= p, si U
nq
= f
q+1
, ...f
r
, ...f
n
, dimU
nq
= n q.
Sa observam ca dimW
p
+ dimU
nq
> n si deci exista v W
p
U
nq
, v ,= 0
n care vom avea v = v
1
e
1
+ ... + v
p
e
p
si v = v
q+1
f
q+1
+ ... + v
n
f
n
.
Calculam acum h pentru x = y = v si obt inem
h(v) =
v
1
2
+ .... +[v
p
[
2
> 0
h(v) = (
v
q+1
2
+ .... +[v
r
[
2
) < 0.
Absurd !. La fel se procedeaza daca am presupune p < q.
In concluzie p = q.
Numarul termenilor pozitivi, al celor negativi si rangul formei patratice
deneste signatura formei patratice.
Forma se numeste pozitiv (negativ) denita daca signatura sa cont ine
numai termeni pozitivi (negativi).
4.4.1 Forme patratice n spat ii euclidiene.
Sa consideram (V, <, >) un spat iu euclidian, dimV = n.

Intr-o baza ortonor-
mata produsul scalar coincide cu cel uzual. Asa cum am remarcat ntre
spat iul formelor patratice si spat iul matricelor simetrice exista un izomor-
sm si deci putem asocia unei forme patratice o matrice simetrica ce core-
spunde unei transformari liniare ntr-o baza data. Astfel avem aplicat ia
g : V V < x, T(y) > .
Intr-o baza ortonormata B = e

i
i=1,n
vom avea h(x) =< x, T(x) >=
X
t
.A.X.
Forme patratice 107
La schimbari de baze ortonormate, S
t
= S
1
, atunci avem A
= S
t
.A.S =
S
1
.A.S si de aici identicarea matricei formei patratice cu cea a unei trans-
formari liniare simetrice.
Am demonstrat n capitolul transformari hermitiene ca o matrice simet-
rica reala admite ntodeauna forma diagonala ntr-o baza a vectorilor proprii
ortonormat i. Obt inem astfel o noua metoda de reducere la expresie canonica
a unei forme patratice reale ntr-un spat iu euclidian, numita Metoda trans-
formarilor ortogonale .
Ea consta deci n a lua matricea formei patratice ntr-o baza ortonor-
mata, a gasi valorile sale proprii si baza ortonormata a vectorilor proprii
corespunzatori.

In aceasta baza forma patratica admite expresie canonica
data de valorile sale proprii.
Incheiem acest capitol observand ca un produs scalar este de fapt o forma

biliniara simetrica si pozitiv denita, adica
< x, y >= g(x, y) =
n
i,j=1
g
ij
x
i
y
j
cu g
ij
= g
ji
si h(x) = g(x, x) > 0.
Tensorul g
ij
se mai numeste si tensorul metric al produsului scalar (metricii).
Aplicat ie. Utilizand metoda transformarilor ortogonale sa se reduca la o
expresie canonica forma patratica h(x) = (x
1
)
2
+ (x
3
)
2
+ 2x
1
x
2
+ 2x
1
x
3
.
Solut ie. Matricea An baza canonica B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
=
(0, 0, 1) este A =
_
_
1 1 0
1 0 1
0 1 1
_
_
.
Observam ca este chiar matricea pentru care am gasit vectorii si valorile
propii de la capitolul transformari liniare. Acolo am gasit ca valorile proprii
sunt
1
= 1,
2
= 1 si
2
= 2.
Vectorii proprii ortonormat i erau B
= e
1
=
1
2
(1, 0, 1), e
2
=
1
6
(1, 2, 1),
e
3
=
1
3
(1, 1, 1), care determina o baza ortonormata.

In aceasta baza forma
patratica admite expresia canonica
h(x
) = (x
1
)
2
(x
2
)
2
+ 2(x
3
)
2
.
Capitolul 5
Conice
In acest capitol vom studia o generalizare a unor locuri geometrice studiate

n liceu: cerc, elipsa, hiperbola, parabola.
Daca la nceput n liceu s-a studiat cercul cu centrul n origine si apoi
cercul cu centrul ntr-un punct oarecare, pentru celelalte locuri geometrice
s-a studiat numai cazul cand centrul este n originea reperului si axele de
coordonate sunt axe de simetrie. Dar la fel de important este studiul, spre
exemplu, al unei elipse avand ca centru un punct oarecare si axele de simetrie
nu neaparat paralele cu axele de coordonate.
La fel putem discuta despre cazul hiperbolei sau al parabolei.
5.1 Clasicarea conicelor
Desi teoria care urmeaza poate dezvoltata ntr-un reper an din spat iul /
2
,
preferam pentru claritatea expunerii spat iul euclidian geometric de dimensi-
une doi, c
2
, n care se considera reperul ortonormat cartezian 1 = O,
i,
j.
109
110 Capitolul 5. Conice
Denit ie. Se numeste conica o mult ime () de puncte M din planul
c
2
, ale caror coordonate M(x, y) n raport cu reperul 1, satisfac o ecuat ie
algebrica de gradul al doilea:
f(x, y) a
11
x
2
+ 2a
12
xy + a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y + a
33
= 0, (5.1.1)
numita ecuat ia conicei n raport cu reperul 1, a
ij
R, i, j = 1, 3.
Cel put in unul din primii trei coecient i este nenul.
Din studiile anterioare sunt cunoscute cateva exemple de astfel de mult imi
de puncte, numite curbe plane de ordinul al doilea:
(1)
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1 = 0, numita elipsa, care este o curba simetrica fat a de
O, axele Ox si Oy, si are reprezentarea graca din gura alaturata.
In cazul particular a = b, ecuat ia devine x

2
+ y
2
a
2
= 0 si reprezinta
cercul cu centrul n O si de raza a.
(2)
x
2
a
2

y
2
b
2
1 = 0, numita hiperbola, care are aceleasi simetrii fat a de
O, Ox, Oy si reprezentarea graca este n gura alaturata elipsei.
Dreptele y =
b
a
x se numesc asimptotele hiperbolei.
(3) y
2
2px = 0, numita parabola, este o curba nemarginita, simetrica
fat a de Ox. Punctul F
_
p
2
, 0
_
se numeste focarul parabolei.
Clasicarea conicelor 111
Reprezentarea graca este n gura alaturata.
Nu vom insista acum asupra proprietat ilor geometrice ale acestor curbe
studiate dezvoltat n liceu.
Vom observa n continuare ca daca sunt date doua drepte:
(d
1
) a
1
x + b
1
y + c
1
= 0 si (d
2
) a
2
x + b
2
y + c
2
= 0
distincte, atunci mult imea de puncte (d
1
) (d
2
) este reprezentata de
ecuat ia:
(4) d
1
d
2
= 0 adica: (a
1
x + b
1
y + c
1
) (a
2
x + b
2
y + c
2
) = 0
si este o curba de gradul al doilea, adica o conica.
Daca d
1
d
2
atunci ea reprezinta o dreapta dubla: (5) d
2
1
= 0, de ecuat ie
(a
1
x + b
1
y + c
1
)
2
= 0.
Putem considera ecuat ia de forma:
(6) (d
1
)
2
+ (d
2
)
2
= 0 cu d
1
neparalel cu d
2
(adica
b
1
a
1
,=
b
2
a
2
)
care reprezinta un punct dublu, si anume punctul de intersect ie al dreptelor
(d
1
) si (d
2
) .
In sfarsit un alt exemplu este:

(7) x
2
+ y
2
+ a
2
= 0, a R0
si care reprezinta o conica vida (nu exista puncte din plan al caror coor-
donate sa satisfaca (7).
In cele ce urmeaza vom arata ca singurele conice sunt exemplele de mai

sus, raportate eventual la alte repere ortonormate din c
2
.
Vom face cateva notat ii legate de ecuat ia (5.1.1). Fie:
A =
_
a
11
a
12
a
21
a
22
_
, B = (a
13
, a
23
) , X =
_
x
y
_
D =
_
A B
t
B a
33
_
=
_
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
_
_
cu condit iile a
ij
= a
ji
, i, j = 1, 2, 3.
In scriere matriceala ecuat ia (5.1.1) va capata forma echivalenta:

f(X) X.
t
A.X + 2B.X + a
33
= 0 (5.1.2)
Teorema 1. La schimbari de repere ane ecuat ia unei conice se transforma
tot n ecuat ia unei conice.
Demonstrat ie. Fie X = S.X
+X
0
o schimbare ana de repere, de la 1 =
_
O,
i,
j
_
la 1 =
_
O,
_
, unde S =
_
s
1
1
s
1
2
s
2
1
s
2
2
_
este matricea schimbarii
bazelor de vectori si X
0
=
_
x
0
y
0
_
este data de coordonatele lui O
(x
0
, y
0
) n
raport cu reperul 1.
Atunci (5.1.4) se scrie n reperul 1
:
f(X
)
_
S.X
+ X
0
_
t
A.
_
S.X
+ X
0
_
+ 2B
_
SX
+ X
0
_
+ a
33
=
= X
t
.S
t
.A.SX
+ X
t
.S
t
.A.X
0
+ X
t
0
.A.S.X
+ X
t
0
.A.X
0
+
+2B.S.X
+ 2B.X
0
+ a
33
= 0
T inand cont ca A = A
t
, rezulta ca urmatorul numar real verica
X
t
.S
t
.A.X
0
=
_
X
t
.S
t
.A.X
0
_
t
= X
t
0
.A.S.X
, obt inem ca:

f
_
X
_
X
t
_
S
t
AS
_
X
+2
_
X
t
0
.A.S + B.S
_
X
+X
t
0
.A.X
0
+2BX
0
+a
33
= 0.
Facem notat iile:
A
= S
t
.A.S , B
= X
t
0
.A.S + B.S , a
33
= X
t
0
.A.X
0
+ 2BX
0
+ a
33
(5.1.3)
si rezulta:
f
_
X
_
X
t
.A
.X
+ 2B
.X
+ a
33
= 0, (5.1.4)
adica f
_
X
_
= 0 este tot o conica.
Daca det A ,= 0 atunci det A
= (det S)
2
. det A ,= 0.
Observat ia 1.

In demonstrat ie nu s-a folosit faptul ca reperele 1si 1
sunt
ortonormate, deci demonstrat ia este valabila pentru repere ane oarecare.
(Se spune ca proprietatea are caracter geometric).
Observat ia 2. a
33
= f (X
0
) = f (x
0
, y
0
) .
In continuare vom face notat iile:

= det A , = det D , I = a
11
+ a
22
Teorema 2. Numerele , , I sunt invariante (nu isi schimba valoarea) la
schimb ari de repere ortonormate.
Demonstrat ie. Sa consideram schimbarea X = SX
+ X
0
a reperelor
ortonormate 1 =
_
O,
i,
j
_
si 1 =
_
O,
_
. Atunci matricea S este o
matrice ortogonala S
t
= S
1
, si X
0
=
_
x
0
y
0
_
reprezinta matricea cu coordo-
natele lui O
(x
0
, y
0
) n raport cu 1.
Sa aratam ca =
, =
, I = I
.
Avem: = det A
= (det S)
2
. det A = det A = , deoarece S este or-
togonala. Sa observam ca I = a
11
+ a
22
este urma matricei A si cum
A
= S
1
AS sunt matrice asemenea vor avea acelasi polinom caracteristic si
aceeasi urma, I
= I.
Pentru a demonstra invariant a lui sa consideram matricea:
S
=
_
_
s
1
1
s
1
2
x
0
s
2
1
s
2
2
y
0
0 0 1
_
_
=
_
S X
0
0 1
_
si e D
=
_
A
t
B
33
_
matricea core-
spunzatoare lui D n 1
. Dupa schimbarea de reper avem:

D
=
_
S
t
.A.S (x
t
0
.A.S + BX
0
)
t
X
t
0
.A.S + BX
0
X
t
0
AX
0
+ 2BX
0
+ a
33
_
.
Fac and produsul matricelor
_
S
_
t
.D.S
(scrise dezvoltat) se constata prin

calcul ca D
=
_
S
_
t
.D.S
. Cum det S
= det S, obt inem ca
= (det S)
2
. = .
Observat ia 3. Pentru a evita acest calcul matriceal pentru D
putem t ine
cont de faptul ca o schimbare de reper este o translat ie, plus o centro-anitate
si deci sa aratam invariant a lui la cele doua transformari.
Denit ie. Cantitat ile , , I se numesc invariant ii izometrici (ortogonali)
ai conicei (5.1.1).
In continuare ne propunem sa facem o clasicare izometrica a con-

icelor.
Pentru conica (5.1.1) sau (5.1.2) consideram forma patratica:
h(X) = X
t
.A.X = a
11
x
2
+ 2a
12
xy + a
22
y
2
(5.1.5)
cu matricea A =
_
a
11
a
12
a
21
a
22
_
simetrica si reala. Ea admite expresie canonica
prin metoda transformarilor ortogonalentr-o baza ortonormata 1
=
_
O,
_
.
Expresia canonica este:
h
_
X
_
=
1
_
x
_
2
+
2
_
y
_
2
(5.1.6)
cu A
=
_
1
0
0
2
_
, unde
1
,
2
sunt valorile proprii ale ecuat iei caracteristice
det(A I) = 0, adica:
a
11
a
12
a
21
a
22
= 0,
sau dezvoltand determinantul obt inem:
2
I + = 0 (5.1.7)
(ecuat ia caracteristica a conicei, sau ecuat ia seculara).
Rezolvand sistemul caracteristic: (A I) X = 0, obt inem vectori pro-
prii ortonormat i corespunzatori valorilor proprii
1
si
2
, adica baza B
=
_
_
. Fie S matricea de trecere de la B la B
In continuare consideram schimbarea de repere ane: 1 =

_
O,
i,
j
_

1
1
=
_
O,
_
, cu X = S.X
. Aceasta centro-anitate am vazut ca nu

poate decat o rotat ie, simetrie plana sau compunere a lor.
In urma sa f (X) capata forma:

f (X) =
1
_
x
_
2
+
2
_
y
_
2
+ 2a
13
x
+ 2a
23
y
+ a
33
= 0 (5.1.8)
Din (5.1.3), deoarece X
0
= 0, rezulta ca:
A
=
_
1
0
0
2
_
, B
= B S si a
33
= a
33
. Conform cu Th.2, avem
=
1

2
=
, I =
1
+
2
= I
si
=
1
0 a
13
0
2
a
23
a
13
a
23
a
33
= a
33
2
_
a
13
_
2
1
_
a
23
_
2
.
In continuare luam n discut ie urmatoarele cazuri:

I. Cazul ,= 0, adica
1
,
2
nenuli.

In (5.1.8) vom efectua urmatoarele
grupari de termeni:
1
_
x
+
a
13
1
_
2
+
2
_
y
+
a
23
2
_
2
_
a
13
_
2
_
a
23
_
2
2
+ a
33
= 0
sau:
f
_
X
_

1
_
x
+
a
13
1
_
2
+
2
_
y
+
a
23
2
_
2
+

= 0
In continuare efectuand translat ia reperului 1

1
=
_
O,
_
cu reperul
1
=
_
O
_
data de :
x
= x
13
1
; y
= y
23
2
(5.1.9)
adica O
n raport cu reperul 1
1
are coordonatele: x
=
a
13
1
; y
=
a
23
2
;
Ecuat ia (5.1.8) devine:
f
_
X
_

1
(x
)
2
+
2
(y
)
2
+

= 0. (5.1.10)
a). Daca ,= 0 ecuat ia se scrie:
(x
)
2
+
(y
)
2
1 = 0 (5.1.11)
a1). Sa remarcam ca daca =
1

2
> 0 atunci
1
si
2
au acelasi semn
si deci, daca I < 0 atunci (5.1.11) este ecuat ia unei elipse (reale) raportata
la reperul 1
.
Daca I > 0, (5.1.11) nu are solut ii reale si deci este o conica vida (elipsa
imaginara);
a2). Daca =
1

2
< 0, atunci (5.1.11) repezinta o hiperbola.

In plus,
daca I = 0, hiperbola este echilatera.
b). Daca = 0, atunci daca:
b1). > 0, atunci
1
si
2
au acelasi semn; deci: (x
)
2
= 0 si (y
)
2
= 0 ,
adica conica este punct dublu.
b2). Daca < 0 , atunci
1
si
2
au semne contrare si deci
1
(x
)
2
+
2
(y
)
2
= 0 , se va descompune cu produsul a doua drepte concurente.
II. Cazul = 0. Cum =
1

2
, rezulta ca putem lua
1
= 0 si
2
,= 0.
Ecuat ia (5.1.8) devine:
f (X
) =
2
(y
)
2
+ 2a
13
x
+ 2a
23
y
+ a
33
= 0
care se scrie:
f (X
)
2
_
y
+
a
23
2
_
2
+ 2a
13
x
+ a
33
(a
23
)
2
2
= 0. (5.1.12)
Calculam invariant ii izometrici:
= =
2
(a
13
)
2
si I
= I =
2
.
a). Daca ,= 0, atunci a
13
,= 0, ecuat ia (5.1.12) se scrie:
f (X
)
2
_
y
+
a
23
2
_
2
+ 2a
13
_
x
+
a
33
2a
13
(a
23
)
2
2
2
a
13
_
= 0.
In continuare efectuam translat ia reperului 1

1
=
_
O,
_
n reperul
1
=
_
O
_
data de:
x
= x
+
(a
23
)
2
2
2
a
13
a
33
2a
13
si y
= y
23
2
(5.1.13)
n care O
are coordonatele x
=
(
a
23
)
2
2
2
a
13
a
33
2a
13
; y
=
a
23
2
; si ecuat ia (5.1.12)
devine:
2
_
y
_
2
+ 2a
13
x
= 0 , sau nlocuind
2
= I si a
13
=
_
I
,
obt inem:
(y
)
2
2
_
I
3
x
= 0, (5.1.14)
adica ecuat ia unei parabole.
b). Daca = 0 , ecuat ia (5.1.12) se scrie f (X
)
2
_
y
+
a
23
2
_
2
+
a
33

(
a
23
)
2
2
= 0. Efectuand translat ia reperelor 1
1
=
_
O,
_
1
=
_
O
_
data de: x
= x
si y
=
a
23
2
, obt inem:
(y
)
2
+
a
33
I

_
a
23
I
_
2
= 0 (5.1.15)
Centrul unei conice 117
care reprezinta:
b1). doua drepte paralele, daca
_
a
23
I
_
2
>
a
33
I
;
b2). doua drepte confundate daca
_
a
23
I
_
2
=
a
33
I
b3). conica vida daca
_
a
23
I
_
2
<
a
33
I
In concluzie:
Teorema 3. Clasicarea izometrica a conicelor este data de urmatorul
tabel:
,= 0 = 0
> 0 I < 0, elipsa punct dublu
> 0 I > 0, conica vida punct dublu
< 0 hiperbola doua drepte concurente
= 0 parabola doua drepte paralele, confundate,
conica vida
Denit ie. Conicele pentru care = 0 se numesc conice degenerate re-
spectiv, pentru ,= 0 conice nedegenerate.
Ecuat iile (5.1.11), (5.1.14), (5.1.15) se numesc ecuat iile canonice ale con-
icelor.
5.2 Proprietat i geometrice ale conicelor
5.2.1 Centrul unei conice
Denit ie. Prin centrul unei conice nedegenerate nt elegem un punct C al
planului c
2
n raport cu care conica admite simetrie.
Sa observam din exemplele date ca simetrii admit numai elipsa si hiper-
bola iar din (5.1.9) rezulta ca centrul (de simetrie) al conicei este
O
(x
0
= 0, y
0
= 0), sau din (5.1.10):
x
0
=
a
13
1
, y
0
=
a
23
2
(5.2.1)
n raport cu reperul 1
1
=
_
O,
_
.

In raport cu reperul ortonormat init ial
1 =
_
O,
i,
j
_
centrul va avea coordonatele C (x
0
, y
0
)astfel ncat X
0
= S.X
0
unde X
0
=
_
x
0
y
0
_
, X
0
=
_
x
0
y
0
_
si S matricea schimbarii bazelor reperului.
Ecuat iile (5.2.1) sunt echivalente cu :
1
x
0
+ a
13
= 0 ,
2
y
0
+ a
23
= 0 ,
sau n scriere matriceala cu A
t
X
0
+ (B
)
t
= 0, unde
A
=
_
1
0
0
2
_
, B
= (a
13
, a
23
) .
Stim ca la schimbari de baze matricea unei forme patratice se schimba
dupa regula A
= S
t
.A.S si folosind (5.1.3) , obt inem: S
t
.A.S.X
0
+S
t
.B
t
= 0,
de unde prin nmult irea la stanga a ecuat iei cu S (avem S.S
t
= I, matrice
ortogonala) si nlocuind SX
0
= X
0
, obt inem:
A.X
0
+ B
t
= 0 (5.2.2)
adica dezvoltat:
f
x
a
11
x + a
12
y + a
13
= 0 (5.2.3)
f
y
a
21
x + a
22
y + a
23
= 0
sistem ce da coordonatele (x
0
, y
0
) ale centrului C n reperul 1 =
_
O,
i,
j
_
.
Teorema 1. Daca () este o conica nedegenerata gen elipsa sau hiperbola,
atunci coordonatele centrului C n raport cu reperul 1 =
_
0,
i,
j
_
sunt date
de sistemul (5.2.3).
Observat ia 1. Rezolvand sistemul (5.2.3), dupa regula lui Cramer obt inem:
C
_
A
31
,
A
32
_
, unde A
31
=
a
12
a
13
a
22
a
23
, A
32
=
a
11
a
13
a
21
a
23
Din acest motiv conicele gen parabola ( = 0) se mai numesc cu centrul

la innit.
Observat ia 2. Daca conica este degenerata, = 0, < 0, punctul de
intersectie al celor doua drepte este tocmai C.
5.2.2 Axe de simetrie la o conica
Denit ie. Se numesc axe de simetrie la o elipsa sau hiperbola, axele reperului
1
=
_
O
_
n care avem expresia canonica (5.1.11) a conicei.
Axele unei conice 119
Axa de simetrie a unei parabole este axa O
a reperului 1
=
_
O
_
n care avem expresia canonica (5.1.14).
Teorema 1. Pantele axelor de simetrie sunt date de :
a)
i si

j daca a
12
= 0
b) a
12
m
2
+ (a
11
a
22
) ma
12
= 0 , daca a
12
,= 0
c) daca conica este parabola, axa de simetrie a parabolei are panta: m =
a
11
a
12
=
a
12
a
22
.
Demonstrat ie. a) Daca a
12
= 0, forma patratica are expresie canonica si
deci,
i,

j
j.
b) Fie S matricea schimbarii de baza de la
_
i,
j
_
la
_
_
.
Cum S este ortogonala, rezulta: S.S
t
= I. Notam cu unghiul orientat
dintre
i si
si cu unghiul orientat ntre
i si

j
, atunci:
= cos
i + sin
= cos
i + sin

j
Vectorul

i
este vectorul propriu corespunzator lui

1
,= 0 n (5.1.10),
astfel ca T(
) =
1
, unde matricea lui T n baza

_
i,
j
_
.
Daca A =
_
a
11
a
12
a
21
a
22
_
este matricea lui T, atunci avem: A.
=
1
,
adica:
_
a
11
a
12
a
21
a
22
_
_
cos
sin
_
=
1
_
cos
sin
_
(5.2.4)
sau dezvoltat:
_
a
11
cos + a
12
sin =
1
cos
a
21
cos + a
22
sin =
1
sin
(5.2.5)
Impart im cele doua ecuat ii si notamtg = m, obt inem: m =

a
21
+ a
22
m
a
11
+ a
12
m
,
sau
a
12
m
2
+ (a
11
a
22
) ma
12
= 0. (5.2.6)
Analog, T(
) =
2
, si ne conduce la aceeasi ecuat ie (5.2.6), unde m =

tg.
c) Daca
1
= 0, sistemul (5.2.5) se reduce la:
_
a
11
cos + a
12
sin = 0
a
21
cos + a
22
sin = 0
adica: tg = m =
a
11
a
12
=
a
21
a
22
.
Observat ie. Din prima relat ie (5.2.5) obt inem pentru una din axe:
a
11
+ a
12
tg =
1
iar pentru cealalta axa:
a
11
+ a
12
tg =
2
din care obt inem:
a
12
(tg tg) =
1
2
. (5.2.7)
In concluzie, pentru a obt ine o rotat ie de unghi

_
0,

2
_
este sucient
sa alegem
1
si
2
astfel ca:
semn a
12
= semn (
1
2
) .
5.2.3 Intersect ia unei conice cu o dreapta.
Fie (d) dreapta din c
2
data parametric de ecuat iile:
_
x = x
0
+ lt
y = y
0
+ ht
unde M
0
(x
0
, y
0
) este un punct al dreptei,

v (l, h) vectorul director si t R.
Intersect ia conicei cu dreapta va data de solut iile sistemului alaturand
dreptei ecuat ia conicei (5.1.1). Dupa nlocuirea lui x si y n ecuat ia conicei
si gruparea termenilor obt inem:
t
2
(l, h) + 2t [lf
x
(M
0
) + hf
y
(M
0
)] + f (x
0
, y
0
) = 0 (5.2.8)
unde:
(l, h) = a
11
l
2
+ 2a
12
l.h + a
22
h
2
f
x
(M
0
) = a
11
x
0
+ a
12
y
0
+ a
13
f
y
(M
0
) = a
21
x
0
+ a
22
y
0
+ a
23
.
In funct ie de discriminantul ecuat iei (5.2.8) avem numarul punctelor de

intersect ie al conicei cu dreapta:
= (lf
x
(M
0
) + hf
y
(M
0
))
2
(l, h) f (M
0
) . (5.2.9)
Daca > 0, conica este intersectata n doua puncte de dreapta.
< 0, dreapta nu intersecteaza conica
Diametrul conjugat unei direct ii 121
= 0, dreapta este tangenta conicei.
In particular, = 0 si M
0
pe conica, rezulta f (M
0
) = 0 si nlocuind
l = (x x
0
) /t , h = (y y
0
) /t , obt inem:
(x x
0
) f
x
(M
0
) + (y y
0
) f
y
(M
0
) = 0 (5.2.10)
ecuat ia tangentei n M
0
() la conica.
5.2.4 Diametrul conjugat unei direct ii.
Denit ie. Se numeste diametru conjugat unei direct ii

v (l, h) dreapta ce
cont ine locul geometric al mijloacelor corzilor taiate pe conica de drepte de
direct ie
v .
Teorema 1. Diametrul conjugat direct iei

v (l, h) are ecuat ia:
l f
x
+ hf
y
= 0 (5.2.11)
unde f
x
= a
11
x + a
12
y + a
13
si f
y
= a
21
x + a
22
y + a
23
.
Demonstrat ie. Dreapta ce trece printr-un punct M
0
(x
0
, y
0
) si are direct ia
v (l, h) este x = x
0
+ lt, y = y
0
+ ht, t R. Intersectand dreapta cu conica
f (x, y) = 0 obt inem pentru > 0 , doua puncte P
i
(x
i
= x
0
+ lt
i
, y
i
= y
0
+ ht
i
),
i = 1, 2, unde t
1
, t
2
sunt solut iile ecuat iei (5.2.8).
Mijlocul segmentului P
1
P
2
are coordonatele:
x
1
+ x
2
2
= x
0
+ l
t
1
+ t
2
2
si
y
1
+ y
2
2
= y
0
+ h
t
1
+ t
2
2
.
Condit ia ca M
0
sa e mijlocul acestor segmente P
1
P
2
este deci ca t
1
+
t
2
= 0. Astfel ca locul geometric al punctelor M
0
se obt ine din (5.2.8) cand
t
1
+ t
2
= 0, adica:
lf
x
(M
0
) + hf
y
(M
0
) = 0
Cum M
0
este un mijloc arbitrar, rezulta (5.2.11).
Observat ia 1. Orice diametru trece prin centrul conicei.
Observat ia 2. Diametrul conjugat unei drepte de panta m =
h
l
este:
f
x
+ mf
y
= 0 (5.2.12)
Inlocuind f
x
si f
y
din (5.2.11) se obt ine dreapta:
(a
11
+ ma
12
) x + (a
21
+ ma
22
) y + (a
13
+ ma
23
) = 0 (5.2.13)
de panta:
m
=
a
11
+ ma
12
a
21
+ ma
22
(5.2.14)
adica:
a
22
m.m
+ a
12
(m + m
) + a
11
= 0 (5.2.15)
care reprezinta condit ia de conjugare a doi diametri.
Daca m
=
1
m
(direct iile sunt perpendiculare), obt inem ecuat ia (5.2.6)
astfel ca axele de simetrie ale unei elipse sau hiperbole sunt doi diametri
conjugat i perpendiculari. Deci ecuat iile axelor sunt date de (5.2.12) cu m
din (5.2.6).
Condit ia ca un diametru al unei hiperbole sa e asimptota, este ca el sa
intersecteze conica la , deci m
= m, astfel ca
a
22
m
2
+ 2a
12
m + a
11
= 0 (5.2.16)
care ne da pantele asimptotelor unei hiprbole ( = a
2
12
a
22
a
11
< 0).
5.2.5 Pol si polara la o conica.
Consideram o dreapta n planul xOy ce trece prin M
0
(x
0
, y
0
) si de vector
director

v (l, h) ,
x = x
0
+ lt, y = y
0
+ ht, t R.
Fie P
0
, P
1
, P
2
si P patru puncte pe dreapta corespunzatoare valorilor
t
0
, t
1
, t
2
si t n ecuat iile parametrice ale dreptei.
Denit ie. Se numeste biraport al punctelor P
0
, P, P
1
si P
2
numarul :
[P
0
, P; P
1
, P
2
] =
t
1
t
0
t
1
t
:
t
2
t
0
t
2
t
=
(P
0
, P; P
1
)
(P
0
, P; P
2
)
.
Pol si polara 123
Daca [P
0
, P; P
1
, P
2
] = 1 se spune ca punctele formeaza o diviziune ar-
monica si ca P este conjugatul armonic al punctului P
0
n raport cu P
1
si
P
2
.
O diviziune armonica este data deci de condit ia:
t
1
t
0
t
1
t
+
t
2
t
0
t
2
t
= 0
In particular daca P
0
M
0
, adica t
0
= 0, atunci obt inem:
2
t
=
1
t
1
+
1
t
2
.
Sa consideram () o conica si P
0
(x
0
, y
0
) un punct xat.
Dreapta x = x
0
+ lt, y = y
0
+ ht, t R va taia conica n cel mult doua
puncte P
1
(x
1
, y
1
) , P
2
(x
2
, y
2
) .
Teorema 1. Locul geometric al conjugatului armonic P al punctului P
0
n raport cu punctele P
1
, P
2
de intersect ie al dreptelor ce trec prin P
0
este o
parte dintr-o dreapta de ecuat ie:
a
11
x.x
0
+a
12
(xy
0
+yx
0
)+a
22
y.y
0
+a
13
(x + x
0
)+a
23
(y+y
0
)+a
33
= 0 (5.2.17)
sau altfel scris:
xf
x
(P
0
) + yf
y
(P
0
) + f
0
(P
0
) = 0 (5.2.18)
unde:
f
x
(P
0
) = a
11
x
0
+ a
12
y
0
+ a
13
f
y
(P
0
) = a
12
x
0
+ a
22
y
0
+ a
23
f
0
(P
0
) = a
31
x
0
+ a
32
y
0
+ a
33
.
Demonstrat ie. Punctele P
1
si P
2
se obt in pentru t = t
1
, t = t
2
iar conju-
gatul armonic al lui P
0
n raport cu conica se obt ine pentru t dat de relat ia:
2
t
=
1
t
1
+
1
t
2
.
Astfel ca:
2
t
=
(t
1
+ t
2
)
t
1
t
2
= 2
lf
x
(P
0
) + hf
y
(P
0
)
f (P
0
)
(am folosit (5.2.8)).
Pentru a gasi locul geometric cautat, eliminam t, l, h din aceasta ecuat ie
si ecuat iile parametrice ale dreptei si se obt ine:
(x x
0
) f
x
(P
0
) + (y y
0
) f
y
(P
0
) + f (P
0
) = 0
din care dezvoltand se obt ine (5.2.17) sau echivalent (5.2.18).
Denit ie. Dreapta (5.2.17), sau (5.2.18), se numeste polara punctului P
0
n raport cu conica () , f(x, y) = 0.
Fiind data o dreapta (d), punctul P
0
al carei polara n raport cu con-
ica este dreapta (d) se numeste polul dreptei (d). El se poate determina
identicand ecuat ia (5.2.17) cu ecuat ia dreptei date.
5.2.6 Conice prin condit ii init iale. Fascicole de conice.
Fie conica ():
f(x, y) a
11
x
2
+ 2a
12
xy + a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y + a
33
= 0. (5.2.19)
In aceasta ecuat ie coecient ii a

ij
nu pot tot i nuli (cel put in unul din
primii trei este nenul), astfel ca mpart ind ecuat ia prin unul din ei (nenul)
raman doar cinci coecient i esent iali. Obt inem ca o conica poate determi-
nata de cinci condit ii independente. Spre exemplu o alegere a cinci puncte
independente de pe conica poate determina unic conica.
Date patru puncte ale conicei, conica nu este unic determinata.
Sa observam ca date ind doua conice: (
1
) si (
2
) de ecuat ii f(x, y) = 0
si g(x, y) = 0, intersect ia lor se poate face n maxim patru puncte (dat ind
ca avem un sistem de doua ecuat ii de gradul al doilea).
Date patru puncte, rezulta ca prin ele vor trece o innitate de conice
depinzand de un parametru.
Teorema 1. Fiind date doua conice (
1
) si (
2
) de ecuat ii f(x, y) = 0 si
g(x, y) = 0, mult imea conicelor () ce trec prin punctele de intersect ie ale
conicelor (
1
) si (
2
) este data de
1
+
2
= 0 , , R. (5.2.20)
Demonstrat ie. (5.2.20) reprezinta ecuat iile unor conice, (
1
) si (
2
) sunt
cuprinse n aceasta mult ime.

Intr-adevar, pentru = 0 , = 1 , obt inem
Pol si polara 125
2
= 0 , iar pentru = 1, = 0, obt inem
1
= 0. Astfel ca (5.2.20)
reprezinta conice ce trec prin cele maxim patru puncte de intersect ie ntre
(
1
) si (
2
).

In (5.2.20) cel put in unul din parametrii sau sunt nenuli.
Spre exemplu, daca ,= 0, atunci:
1
+
2
= 0 (5.2.21)
unde =

.
(5.2.21) reprezinta ecuat ia fascicolului de conice determinat de (
1
) si
(
2
). Acest fascicol depinde de un singur parametru , R.
Astfel ca, date ind patru puncte de intersect ie ale conicelor
1
si
2
, o
conica din fascicol va determinata unic de o a cincea condit ie ( indepen-
denta).
Conicele (
1
) si (
2
) se numesc conice fundamentale ale fascicolului de
conice. Luand alte doua conice din (5.2.20),
=
1
1
+
1
2
si
2
+
2
2
, fascicolul de conice
= 0 coincide cu
1
+
2
= 0.
Obt inem ca:
Propozit ia 1.

Intr-un fascicol de conice, orice doua conice ale fascicolului
pot luate drept conice fundamentale.
In continuare sa consideram patru puncte P

1
, P
2
, P
3
, P
4
ce reprezinta
punctele de intersect ie a doua conice. Atunci, conicele:
(
1
) (P
1
P
3
) (P
2
P
4
) = 0 si
(
2
) (P
1
P
2
) (P
3
P
4
) = 0
sunt conicele degenerate ( produsul a doua drepte) si pot luate drept
conice fundamentale ale fascicolului de conice ce trce prin cele patru puncte,
adica:
(P
1
P
3
) (P
2
P
4
) + (P
1
P
2
) (P
3
P
4
) = 0 (5.2.22)
reprezinta fascicolul de conice determinat de cele patru puncte.
Daca () este una din conicele ce trec prin cele patru puncte, consideram
cazurile limita cand P
1
P
3
si P
2
P
4
. Atunci dreptele (P
1
P
3
) si (P
2
P
4
)
vor deveni tangente conicei (), iar (P
1
P
2
) (P
3
P
4
) . Astfel ca, fascicolul de
conice tangente unei conice () n punctele P
1
si P
2
se obt ine din (5.2.22)
luand drept conice fundamentale conica () si (P
1
P
2
) (P
1
P
2
), adica:
+ (P
1
P
2
)
2
= 0. (5.2.23)
(5.2.23) se numeste ecuat ia fascicolului bitangent de conice.
Incheiem capitolul conice privind o proprietate metrica ce deneste o

conica.
Teorema 2. Locul geometric al punctelor din plan pentru care raportul
distant elor la un punct dat F si la o dreapta (d) este constant, este o conica
nevida. Notand cu e= excentricitate valoarea acestui raport, avem:
I. Daca F / (d), atunci: a) Pentru e < 1, conica este o elipsa
b) Pentru e > 1, conica este o hiperbola
c) Pentru e = 1, conica este o parabola
II. Daca F (d), atunci: a) Pentru e < 1, conica este un punct dublu
b) Pentru e = 1, conica este o dreapta
dubla
c) Pentru e > 1, conica este produsul a
doua drepte concurente n F.
Demonstrat ie. Alegem reperul ortonormat xOy, unde Ox este perpen-
diculara prin F la (d) , O este mijlocul segmentului cuprins ntre F si (d) pe
Ox, iar Oy este paralela prin O la (d) .
Pol si polara 127
Fie F (c, 0) n reperul xOy. Atunci: |MF| =
_
(x c)
2
+ y
2
si |MN| =
x + c.
Condit ia |MF| = e |MN| ne duce la: (x c)
2
+y
2
= e
2
(x + c)
2
, adica:
_
1 e
2
_
x
2
+ y
2
2c
_
1 + e
2
_
x + c
2
_
1 e
2
_
= 0 (5.2.24)
Reducerea la forma canonica a conicelor ne demonstreaza n ntregime
teorema ( = 1 e
2
, = 4c
2
e
2
, I = 2 e
2
) . Punctul F se numeste focarul
conicei, iar (d) se numeste directoare a conicei.
Capitolul 6
Cuadrice
In acest capitol vom aborda teoria unor suprafet e din spat iu ce nu au fost
studiate n liceu dar care au o anumita analogie de studiu cu conicele. Am
putut aborda o teorie generalan spat ii cu n dimensiuni ale (hiper)cuadricelor
dar, probabil, nt elegerea teoriei ar fost mai dicila si mai put in utila.
6.1 Cuadrice. Exemple de cuadrice
Fie 1 = O,
i,
j,
k un reper ortonormat n spat iul c

3
.
Denit ie. Se numeste cuadrica locul geometric () al punctelor M ale
caror coordonate (x, y, z) satisfac ecuat ia algebrica:
f (x, y, z) a
11
x
2
+ a
22
y
2
+ a
33
z
2
+ 2a
13
xz + 2a
23
yz +
2a
14
x + 2a
24
y + 2a
34
z + a
44
= 0 (6.1.1)
n care cel put in unul din coecient ii termenilor de ordin doi este nenul.
Vom studia pentru nceput cateva exemple:
6.1.1 Sfera
Denit ie. Se numeste sfera locul geometric al punctelor spat iului c
3
pentru
care distant a la un punct x, numit centrul sferei, este constanta (raza sferei).
In raport cu 1 = O,
i,
j,
k e C (a, b, c) centrul sferei si R raza sferei.

Atunci locul geometric (S) al punctelor M(x, y, z) ale sferei este:
(x a)
2
+ (y b)
2
+ (z c)
2
= R
2
(6.1.2)
129
130 Capitolul 6. Cuadrice
sau echivalent:
x
2
+ y
2
+ z
2
+ 2x + 2y + 2z + = 0 (6.1.3)
unde: = a, = b, = c, = a
2
+ b
2
+ c
2
R
2
.
Din (6.1.3) rezulta ca sfera este o cuadrica n care a
11
= a
22
= a
33
,= 0 si
a
12
= a
13
= a
23
= 0 , adica condit ia
A
_
x
2
+ y
2
+ z
2
_
+ Bx + Cy + Dz + E = 0 (6.1.4)
reprezinta ecuat ia unei sfere.
Consideram patru puncte necoplanare: P
i
(x
i
, y
i
, z
i
) , i = 1, 2, 3, 4. Punctele
P
i
se vor gasi pe sfera (6.1.4) daca verica ecuat ia respectiva.
Daca P(x, y, z) este un punct oarecare al sferei, atunci obt inem urmatorul
sistem de ecuat ii:
_
_
A(x
2
+ y
2
+ z
2
) + Bx + Cy + Dz + E = 0
A(x
2
1
+ y
2
1
+ z
2
1
) + Bx
1
+ Cy
1
+ Dz
1
+ E = 0
A(x
2
2
+ y
2
2
+ z
2
2
) + Bx
2
+ Cy
2
+ Dz
2
+ E = 0
A(x
2
3
+ y
2
3
+ z
2
3
) + Bx
3
+ Cy
3
+ Dz
3
+ E = 0
A(x
2
4
+ y
2
4
+ z
2
4
) + Bx
4
+ Cy
4
+ Dz
4
+ E = 0
sistem cu cinci ecuat ii si cinci necunoscute: A, B, C, D, E, omogen.
Sistemul are solut ii diferite de solut ia banala daca:
x
2
+ y
2
+ z
2
x y z 1
x
2
1
+ y
2
1
+ z
2
1
x
1
y
1
z
1
1
x
2
2
+ y
2
2
+ z
2
2
x
2
y
2
z
2
1
x
2
3
+ y
2
3
+ z
2
3
x
3
y
3
z
3
1
x
2
4
+ y
2
4
+ z
2
4
x
4
y
4
z
4
1
= 0
Ecuat ia obt inuta mai sus reprezinta ecuat ia sferei determinata de patru
puncte necoplanare.
In continuare sa consideramd (M
0
,
v ) o dreapta ce trece prin M

0
(x
0
, y
0
, z
0
)
si vectorul director
v = l
i+m
j+n
k, ales astfel ncat sa e versor pe dreapta,

adica |v| = 1, si deci : l
2
+ m
2
+ n
2
= 1.
Un punct M (d), daca

M
0
M =
v , R, sau parametric:
x x
0
= l ; y y
0
= m ; z z
0
= n (6.1.5)
Intersect ia dreptei (d) cu sfera (S) se rezuma la rezolvarea sistemului de
ecuat ii (6.1.5) si (6.1.3).

In urma calculelor obt inem:
2
+ 2 [(x
0
+ ) l + (y
0
+ )m + (z
0
+ )n] + S (x
0
, y
0
, z
0
) = 0 (6.1.6)
Sfera 131
unde S (x
0
, y
0
, z
0
) se obt ine nlocuind coordonatele punctului M
0
n membrul
stang al ecuat iei (6.1.3) a sferei (S) .
Fie discriminantul ecuat iei de gradul al doilea (6.1.6) n necunoscuta
. Daca > 0, dreapta intersecteaza sfera n doua puncte M
1
, M
2
distincte.
Daca = 0, dreapta este tangenta sferei, iar daca < 0 dreapta (d) nu
intersecteaza sfera.
Denit ie. Se numeste puterea punctului M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) n raport cu sfera
(S) numarul:
(S)
(M
0
) =
_
_
_
M
0
M
1
_
_
_
_
_
_
M
0
M
2
_
_
_ =

M
0
M
1
M
0
M
2
(6.1.7)
unde M
1
si M
2
sunt punctele de intersect ie a dreptei d (M
0
,
v ) cu sfera (S),
iar = 1 daca
M
0
M
1
si
M
0
M
2
au acelasi sens (M
0
exterior sferei), sau = 1
daca

M
0
M
1
si

M
0
M
2
au sensuri opuse (M
0
interior sferei).
Trecand la normen
M
0
M =
v , obt inem|
M
0
M
1
|= [
1
[ si |
M
0
M
2
| =
[
2
[ , (|

v |= 1), astfel ca
(S)
(M
0
) = [
1
[ [
2
[ = [
1

2
[ =
1
2
=
S (x
0
, y
0
, z
0
)
Obt inem astfel ca puterea unui punct fat a de sfera nu depinde de direct ia
dreptei (d) ce trece prin M
0
si ca
(S)
(M
0
) = S (x
0
, y
0
, z
0
) . (6.1.8)
Denit ie. Se numeste planul radical a doua sfere, S
1
= 0 si S
2
= 0, locul
geometric al punctelor M pentru care
(S
1
)
(M) =
(S
2
)
(M) .
Daca M(x, y, z) este un punct al acestui loc geometric, atunci din (6.1.8)
rezulta ca S
1
(x, y, z) = S
2
(x, y, z), adica:
S
1
S
2
= 0
este ecuat ia planului radical al sferelor S
1
si S
2
.
Sa observam din (6.1.3) ca este vorba de ecuat ia unui plan
2 (
1
2
) x + 2 (
1
2
) y + 2 (
1
2
) z +
1
2
= 0.
Daca sferele S
1
si S
2
se intersecteaza, atunci punctele lor de intersect ie
verica (6.1.5), deci sunt n planul lor radical.
Denit ie. Se numeste axul radical a trei sfere, S
1
= 0, S
2
= 0 si S
3
= 0,
intersect ia planelor lor radicale.
Daca S
1
S
2
= 0 este planul radical al sferelor S
1
si S
2
, iar S
2
S
3
= 0
este planul radical al sferelor S
2
si S
3
, atunci planul radical al sferelor S
1
si S
3
, adica S
1
S
3
= 0, trece prin dreapta de intersect ie a primelor doua.
Astfel ca ecuat ia axului radical al celor trei sfere este:
_
S
1
S
2
= 0
S
2
S
3
= 0
In continuare sa ne ocupam de intersect ia unei sfere (S) cu un plan ().

Fie (S) sfera de ecuat ie (6.1.2) si planul : () Ax + By + Cz + D = 0.
1) Daca distant a de la centrul C al sferei la planul , d (C, ()) < R
, adica:
[A.a + B.b + C.c + D[
A
2
+ B
2
+ C
2
< R, atunci planul taie sfera dupa un cerc
real, de ecuat ii:
_
S = 0
= 0
.
Raza r a cercului este r
2
=
R
2
d
2
iar centrul cercului este proiect ia
ortogonala a centrului sferei pe planul () .
2) Daca d (C, ()) = R , atunci planul () este tangent sferei (S) .
3) Daca d (C ()))R, planul nu intersecteaza sfera.
Legat de 1) sa facem urmatoarea observat ie. Daca S
1
= 0 si S
2
= 0 sunt
doua sfere, atunci ele se vor intersecta daca planul lor radical () S
1
S
2
= 0
intersecteaza sferele, astfel ca ecuat iile cercului de intersect ie a sferelor S
1
si
S
2
vor date de sistemul: S
1
S
2
= 0 si S
1
= 0.
Totalitatea sferelor ce trec prin cercul de intersect ie a doua sfere formeaza
un fascicol de sfere de ecuat ie:
S
1
+ S
2
= 0 , R, (6.1.9)
Sfera 133
iar daca ,= 0, atunci
S
1
+ S
2
= 0 R. (6.1.10)
Fascicolul de sfere ce trece prin cercul de intersect ie a doua sfere este dat
de : S
1
+ (S
1
S
2
) = 0
Legat de 2) sa vedem cum scriem planul tangent la sfera (S) ntr-un punct
M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) (S), adica punctul satisface:
x
2
0
+ y
2
0
+ z
2
0
+ 2x
0
+ 2y
0
+ 2z
0
+ = 0,
sau altfel scris: S (x
0
, y
0
, z
0
) = 0.
Dreapta (6.1.5) va tangenta sferei (S) daca intersect ia sa cu sfera se
face ntr-un singur punct, deci = 0, adica n (6.1.6) avem:
(x
0
+ ) l + (y
0
+ ) m + (z
0
+ ) n = 0. (6.1.11)
Inlocuim l, m, n din (6.1.5), t inem cont ca S (x

0
, y
0
, z
0
) = 0, obt inem:
x.x
0
+ y.y
0
+ z.z
0
+ (x + x
0
) + (y + y
0
) + (z + z
0
) + = 0 (6.1.12)
ecuat ia planului tangent n M
0
la sfera (S) .
6.1.2 Elipsoidul
Elipsoidul este locul geometric al punctelor M c
3
, ale caror coordonate
(x, y, z) n raport cu reperul ortonormat 1 = O,
i,
j,
k satisfac ecuat ia:

x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
1 = 0 (6.1.13)
Pentru a vedea care este forma acestei suprafet e o intersectam cu:
- axele de coordonate: cu Ox A(a, 0, 0) si A
(a, 0, 0)
cu Oy B(0, b, 0) si B
(0, b, 0)
cu Oz C (0, 0, c) si C
(0, 0, c)
- planele de coordonate:
xOy si rezulta
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1 = 0
z = 0
xOz si rezulta:
_
x
2
a
2
+
z
2
c
2
1 = 0
y = 0
yOz si rezulta:
_
y
2
b
2
+
z
2
c
2
1 = 0
x = 0
adica elipse n planele de coordonate;
- plane paralele cu planele de coordonate:
cu z = h, rezulta:
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2

_
1
h
2
c
2
_
= 0
z = h
care reprezinta elipse reale daca [h[ < c. Analog, cu y = h, x = h.
Daca a = b = c se obt ine o sfera. Reprezentarea elipsoidului este:
Hiperboloidul cu o panza 135
6.1.3 Hiperbolidul cu o panza
De ecuat ie
(H
1
)
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
1 = 0 (6.1.14)
Intersectam ca mai sus suprafat a (6.1.14) cu:
Ox :A(a, 0, 0) si A
(a, 0, 0)
Oy :B(0, b, 0) si B
(0, b, 0)
Oz : pentru x = 0, y = 0, cuadrica nu are intersect ie.
-cu planele de coordonate: xOy :
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1 = 0
z = 0
, elipsa xOz :
_
x
2
a
2

z
2
c
2
1 = 0
z = 0
, hiperbola
yOz :
_
y
2
b
2

z
2
c
2
1 = 0
y = 0
, hiperbola
- cu planele paralele cu planele de coordonate:
z = h :
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2

_
1 +
h
2
c
2
_
= 0
z = h
elipse, pentru h R,
y = h :
_
x
2
a
2

z
2
c
2

_
1
h
2
b
2
_
= 0
y = h
hiperbole, h R.
Reprezentarea graca este n gura 2.
Generatoare rectilinii ale hiperboloidului cu o panza.
Numim suprafat a riglata suprafat a care este generata de drepte. Numim
generatoare rectilinii ale unei suprafete, o familie de drepte astfel ncat orice
doua drepte din familie pot genera suprafat a. Vom arata ca suprafat a:
(H
1
)
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
1 = 0
este generata de o familie de drepte.

Intr-adevar, ecuat ia este echivalenta cu:
_
x
a
+
z
c
_
.
_
x
a
+
z
c
_
=
_
1 +
y
b
__
1
y
b
_
astfel ca obt inem urmatoarele familii de drepte:
(G
)
_
x
a
+
z
c
=
_
1 +
y
b
_
x
a

z
c
=
1
_
1
y
b
_
(G
)
_
x
a
+
z
c
=
_
1
y
b
_
x
a

z
c
=
1
_
1 +
y
b
_
Propozit ia 1. Prin orice punct al lui (H
1
) trece cate o singura generatoare
din ecare familie (G
) sau (G
).
Demonstrat ie. Daca M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) H
1
, nlocuim n G
si se obt ine
un sistem liniar cu o singura necunoscuta , compatibil (M
0
H
1
) . Deci
obt inem o solut ie unica
0
ce determina o singura generatoare din G
. Analog
pentru G
.
Consecint a. Doua generatoare din aceeasi familie nu se ntalnesc.
Propozit ia 2. Orice generatoare din familia G
ntalneste o generatoare
din familia G
.
Demonstrat ie. Sistemul liniar de patru ecuat ii si necunoscute x, y, z, ,
(, dat i) format de G
si G
are determinantul caracteristic nul; sistemul

este deci compatibil.
6.1.4 Hiperbolidul cu doua panze
De ecuat ie:
(H
2
)
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
+ 1 = 0. (6.1.15)
Facem cu totul asemanator intersect iile cu axele de coordonate, planele de
Hiperboloidul cu doua panze 137
coordonate si plane paralele lor. Pentru z = h se obt ine:
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2

_
h
2
c
2
1
_
= 0
z = h
,
care pentru [h[ > c ne dau elipse.
In planele x = h si y = h se obt in hiperbole. Reprezentarea este data n

gura 3.
6.1.5 Paraboloidul eliptic
De ecuat ie:
(P
E
)
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 2pz, p > 0. (6.1.16)
Intersect iile cu plane z = h > 0 ne dau elipse, iar n planele x = h, y = h
se obt in parabole. Reprezentarea graca este n gura 4.
6.1.6 Paraboloidul hiperbolic
De ecuat ie:
(P
H
)
x
2
a
2

y
2
b
2
= 2pz, p > 0.
Intersect ia cu xOy ne da dreptele:
_
x
a

y
b
= 0
z = 0
si
_
x
a
+
y
b
= 0
z = 0
Intersect ia cu z = h ,= 0, ne da:
_
x
2
a
2

y
2
b
2
2ph = 0
z = h
, hiperbola.
Intersect ia cu xOz si yOz ne da parabole. Reprezentarea graca este n
gura 5.
Generatoare rectilinii la paraboloidul hiperbolic (P
H
) .
Ca si la (H
1
) aratam ca paraboloidul hiperbolic:
(P
H
)
x
2
a
2

y
2
b
2
= 2pz admite doua familii de generatoare.
(G
)
_
x
a
+
y
b
= 2z
x
a

y
b
=
1
si (G
)
_
x
a

y
b
= 2z
x
a
+
y
b
=
1
Propozit iile 1. si 2. de la paragraful 6.1.3.si consecint a lor se traduc

corespunzator pentru (P
H
) .
Conul, Cilindrul 139
6.1.7 Conul
De ecuat ie:
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
= 0. (6.1.17)
Intersect iile cu plane z = h ne dau elipse. Intersect iile cu plane x = 0 si
y = 0 ne dau perechi de drepte ce trec prin origine.
Reprezentarea graca este data n gura 6.
6.1.8 Cilindrul
- Cilindrul eliptic, de ecuat ie:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1 = 0. (6.1.18)
- Cilindrul hiperbolic, de ecuat ie:
x
2
a
2

y
2
b
2
1 = 0. (6.1.19)
- Cilindrul parabolic, de ecuat ie:
y
2
= 2px, p ,= 0 (6.1.20)
sunt suprafet e denite de drepte paralele cu Oz si care se sprijina pe
elipsa, hiperbola, respectiv parabola din planul z = 0.
6.1.9 Punctul dublu
Determinat de ecuat ia:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
= 0.
6.1.10 Perechi de plane
-secante, de ecuat ie:
x
2
a
2

y
2
b
2
= 0
-paralele, de ecuat ie x
2
a
2
= 0
-confundate, de ecuat ie x
2
= 0
6.1.11 Dreapta dubla
De ecuat ie:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 0
6.1.12 Cuadrica vida
-elipsoid imaginar, de ecuat ie:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
+ 1 = 0
-cilindru eliptic imaginar:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+ 1 = 0
-plane imaginare paralele: x
2
+ a
2
= 0
Clasicarea cuadricelor 141
6.2 Clasicarea cuadricelor
Cuadricele considerate mai sus se numesc cuadrice pe ecuat ii reduse.
Putem discuta totusi de un elipsoid, spre exemplu, care nu are drept
simetrii axele si planele de coodonate, el avand drept simetrii un reper diferit
de 1 = O,
i,
j,
k.
Fie cuadrica de ecuat ie generala (6.1.1). Folosind invariant ii izometriei,
vom arata ca o cuadrica poate redusa la una cuadricele pe ecuat ii reduse
din sect iunea precedenta. Vom asocia cuadricei (6.1.1) urmatoarele matrice:
A =
_
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
312
a
32
a
33
_
_
, B = (a
14
a
24
a
44
) ,
D =
_
A B
t
B a
44
_
, X =
_
_
x
y
z
_
_
,
cu condit iile: a
ij
= a
ji
, i, j = 1, 4.
In scriere matriceala (6.1.1) devine:

f(X)
t
X.A.X + 2B.X + a
44
= 0. (6.2.1)
La schimbari de repere ane: X = SX
+ X
0
, ecuat ia cuadricei devine:
f
_
X
_
X
t
A
+ 2B
+ a
44
= 0 (6.2.2)
unde:
A
= S
t
A S, B
= X
t
0
A S + B S, a
44
= f(X
0
). (6.2.3)
Calculele se efectueaza asemanator ca la conice.
Notam:
= det A, = det D, I = a
11
+ a
22
+ a
33
(6.2.4)
si cu :
J - suma minorilor de ordin doi cu elemente de pe diagonala principala
din A.
K - suma minorilor de ordin trei cu elemente de pe diagonala principala
din D.
L - suma minorilor de ordin doi cu elemente de pe diagonala principala
din D.
Urmatoarea teorema se demonstreaza asemanator ca Teorema 1.2, de la
conice:
Teorema 1. a) , , I, J sunt invariant ii izometrici ai cuadricei (6.1.1).
b)K, L sunt invariant ii centro-izometrici.
In continuare vom proceda la reducerea izometrica a cuadricelor la forma

canonica.

In spat iul euclidian c
3
consideram transformarea liniara T : c
3

c
3
care n baza B =
i,
j,
k are matricea A.
Prin metoda transformarilor ortogonale putem determina o baza B
n raport cu care forma patratica h(X) = X

t
A X are expresie
canonica, cu matricea A
= diag (
1
,
2
,
3
), unde
1
,
2
,
3
R sunt valorile
proprii ale matricei Asi elementele lui B
sunt vectorii proprii corespunzatori,

ortonormat i. Ecuat ia (6.2.1) n raport cu reperul 1
1
= O,
se scrie:
1
_
x
_
2
+
2
_
y
_
2
+
3
_
z
_
2
+ 2 a
14
x
+ 2a
24
y
+ 2a
34
z
+a
44
= 0. (6.2.5)
Clasicarea cuadricelor 143
Teorema 2. Clasicarea cuadricelor este data de urmatorul tabel:
I I J K L
1
,
2
,
3
Cuadrica
1. ,= 0 < 0 > 0 Acelasi semn Elipsoid
2. ,= 0 > 0 > 0 Acelasi semn C. vida
3. ,= 0 = 0 > 0 Acelasi semn P. dublu
4. ,= 0 > 0 0 (H
1
)
5. ,= 0 > 0 0 (H
1
)
6. ,= 0 < 0 0 (H
2
)
7. ,= 0 < 0 0 (H
2
)
8. ,= 0 = 0
0
0
Con
9. = 0 ,= 0 )0 + + 0 PE
10. = 0 ,= 0 0 + 0 PH
11. = 0 = 0 )0 ,= 0 + + 0 Cilindru E.
12. = 0 = 0 0 ,= 0 + 0 Cilindru H
13. = 0 = 0 0 = 0 + 0 Pl. secante
14. = 0 = 0 )0 = 0 Acelasi semn Dr. dubla
15. = 0 = 0 ,= 0 = 0 = 0 < 0 0 0 Pl. paralele
16. = 0 = 0 ,= 0 = 0 = 0 = 0 0 0 Pl. conf.
17. = 0 = 0 ,= 0 = 0 = 0 > 0 0 0 C. vida
18. = 0 = 0 ,= 0 = 0 ,= 0 0 0 Cilindru P.
Demonstrat ie. Procedam asemanator ca la conice:
Fie cuadrica (6.2.5).
Cazul ,= 0. Cum =
=
1

2

3
,= 0, atunci putem scrie:
1
_
x
+
a
14
1
_
2
+
2
_
y
+
a
24
2
_
2
+
3
_
z
+
a
34
3
_
+ .......... = 0 (6.2.6)
Facem translat ia reperului 1
1
n punctul O
:
x
= x
14
1
; y
= y
24
2
; z
= z
34
3
. (6.2.7)
In raport cu reperul 1
=
_
O
_
cuadrica are ecuat ia:
1
_
x
_
2
+
2
_
y
_
2
+
3
_
z
_
2
+

= 0 (6.2.8)
Cazurile 1-8 din tabel se deduc din (6.2.8).
Cazul = 0, =
=
1

2

3
= 0, cel put in o valoare proprie se
anuleaza. Sa presupunem ca
3
= 0. Calculam
=
1
2
_
a
34
_
2
= . Daca
,= 0, atunci
1
,= 0,
2
,= 0 si a
34
,= 0,astfel ca:
1
_
x
+
a
14
1
_
2
+
2
_
y
+
a
24
2
_
2
+ 2
_
a
34
z
_
a
14
_
2
2
1
_
a
24
_
2
2
2
+
a
44
2
_
= 0
Facand translat ia ceruta de aceasta ecuat ie, putem scrie:
1
_
x
_
2
+
2
_
y
_
2
+ 2z
= 0 (6.2.9)
din care deducem cazurile 9 si 10 din tabel.
Daca = 0, = 0, presupunem
1
,= 0,
2
= 0 sau a
34
= 0, calculam J
cu
3
= 0 si obt inem J =
1

2
. Cazurile 11-14 se obt in considerand a
34
= 0
si scriem ecuat ia:
1
_
x
_
2
+
2
_
y
_
2
+ 2a
14
y
+ a
44
= 0. (6.2.10)
Calculam K =
1

2
A
44

1
_
a
14
_
2

2
_
a
24
_
2
. Daca K = 0 , ecuat ia
(6.2.9) se scrie:
1
_
x
+
a
14
1
_
2
+
2
_
y
+
a
24
2
_
2
= 0 (6.2.11)
adica cazurile 13 si 14 din tabel. Cazul 11 rezulta din (6.2.9).
In cazurile 15-18, presupunem J = 0 si rezulta

2
= 0, astfel ca:
1
_
x
_
2
+ 2a
14
x
+ 2a
24
y
+ 2a
34
z
+ a
44
= 0. (6.2.12)
Valoarea lui K este : K =
1
_
_
a
24
_
2
+
_
a
34
_
2
_
.
Daca K = 0, obt inem
1
_
x
_
2
+ 2a
14
x
+ a
44
= 0 si L =
1
a
44

_
a
14
_
2
,
astfel ca rezulta cazurile 15-17 din tabel.
Daca K ,= 0 din (6.2.12) rezulta cazul 18.
6.3 Generari de suprafet e
Teoria suprafet elor va studiata n detaliu ulterior la alt curs. Aici vom face
o scurta introducere n denirea unei curbe sau suprafet e la modul general
ntr-un spat iu an cu n dimensiuni.
Generari de suprafet e 145
6.3.1 Subvarietat i ntr-un spat iu an
Presupunem cunoscute not iunile de funct ie diferent iabila de clasa C
k
si teo-
rema de inversare locala pentru funct ii de mai multe variabile.
Sa consideram /
n
un spat iu an cu n dimensiuni si M(x
1
, x
2
, .., x
n
)
un punct raportat la un reper an 1. Aceasta presupune existent a unei
corespondent e bijective : /
n
R
n
ce asociaza lui M coodonatele sale
(x
1
, x
2
, .., x
n
).
Pe /
n
putem considera topologia indusa prin
1
de cea din R
n
, astfel
ca devine o aplicat ie continua, adica omeomorsm. Fie o
p
un subspat iu de
dimensiune p n si 1
un reper n o
p
a carui extensie este 1. Consideram
: o
p
R
p
aplicat ia denita de acest reper ce asociaza unui M o
p

(u
1
, u
2
, .., u
p
) coordonatele n reperul 1
.
Denit ie. o
p
se numeste subvarietate de dimensiune p si clasa k daca

1
: R
p
R
n
este o funct ie diferent iabila de clasa C
k
n ecare punct
al lui o
p
.
Aplicat ia
1
se va exprima sub forma
x
i
= x
i
(u
1
, ...., u
p
) ; i = 1, n, (6.3.1)
si se numesc ecuat iile parametrice ale subvarietat ii.
Presupunem ca det
_
x
_
,= 0, , 1, p. Atunci putem aplica teorema
de inversare locala si gasim u
= u
(x
1
, ..., x
n
), 1, p, care nlocuite n
urmatoarele n p ecuat ii ne dau
x
a
= x
a
(x
1
, ..., x
p
) ; a = p + 1, n (6.3.2)
numite ecuat iile explicite ale subvarietat ii.
In sfarsit, daca trecem mai sus totul ntr-un membru putem scrie,
F
a
(x
1
, ..., x
p
, ...., x
n
) = 0 ; a = p + 1, n (6.3.3)
numite ecuat iile implicite ale subvarietat ii.
Un punct pentru care det
_
x
_
,= 0 se numeste punct regulatal subva-
rietat ii.
Exemple: 1. Cazul n = 1, p = 0, 1 ne dau ca subvarietat i doar O si
nreaga dreapta ana.
2. Cazul n = 2 si p = 0, 1 din nou nu prezinta interes, dar n cazul n = 2
si p = 1 subvarietatea se numeste curba plana care poate data n una din
cele trei modalitat i de mai sus:
-
_
x = x(u)
y = y(u)
, curba parametric (spre exemplu cercul
_
x = r cos u
y = r sin u
)
- y = y(x), curba explicit (spre exemplu parabola y = x
2
)
- F(x, y) = 0, curba implicit (spre exemplu cercul x
2
+ y
2
r
2
= 0).
3. Cazul n = 3.
Aici prezinta interes cazul p = 1, subvarietatea se numeste atunci curba
n spat iu si poate data n una din urmatoarele situat ii, cazul explicit re-
ducandu-se la cel parametric:
-parametric
_
_
_
x = x(u)
y = y(u)
z = z(u)
, spre exemplu elicea cilindrica
_
_
_
x = a cos u
y = a sin u
z = bu
,
-implicit
_
F
1
(x, y, z) = 0
F
2
(x, y, z) = 0
, spre exemplu cercul n spat iu ca intersect ia
unei sfere cu un plan.
Alta situat ie este cazul p = 2; suvarietatea se numeste atunci suprafat a
n spat iu, pentru care avem una din urmatoarele trei reprezentari:
-parametric
_
_
_
x = x(u, v)
y = y(u, v)
z = z(u, v)
, spre exemplu sfera
_
_
_
x = r cos usin v
y = r sin usin v
z = r sin v
,
-explicit z = f(x, y), spre exemplu paraboloidul eliptic z = x
2
+ y
2
,
-implicit F(x, y, z) = 0, spre exemplu sfera x
2
+ y
2
+ z
2
r
2
= 0.
Ecuat iile parametrice sunt ntodeauna de preferat pentru ca ne permite
sa obt inem o scriere vectoriala prescurtata. Spre exemplu
r = r(u) = x(u)
i + y(u)
j + z(u)
k
pentru curba, sau
r = r(u, v) = x(u, v)
i + y(u, v)
j + z(u, v)
k
pentru suprafat a.
Observat i ca am folosit notat ii fara indici pentru coordonatele unui punct
si respectiv pentru parametrii. Nu am precizat n exemple intervalele n care
iau valori parametrii din comoditate.
Suprafet e cilindrice 147
In continuare dupa aceasta scurta pregatire ne propunem sa studiem

modul de deducere a ecuat iilor catorva din cuadricele studiate. Vom obt ine
si situat ii de suprafet e de ecuat ii mult mai generale.
6.3.2 Suprafet e cilindrice
Denit ie. Se numeste suprafat a cilindrica, suprafat a generata de drepte,
numite generatoare, ce raman paralele cu o dreapta data si se sprijina pe o
curba data (curba directoare).
Fie (d) dreapta data, de ecuat ii:
(d)
_
P = 0
Q = 0
, unde P, Q sunt doua plane ce se intersecteaza.
Presupunem (C) o curba obt inuta prin intersect ia a doua suprafet e (cazul
implicit):
(C)
_
F
1
(x, y, z) = 0
F
2
(x, y, z) = 0
.
Toate dreptele paralele cu dreapta (d) vor de ecuat ii
_
P =
Q =
, ,
R. Condit ia ca aceste drepte sa se sprijine pe curba (C) este ca sistemul:
_
_
P =
Q =
F
1
= 0
F
2
= 0
sa admita solut ii.
Sistemul este subdimensionat, are patru ecuat ii si x, y, z, , necunoscute,
deci n general este compatibil. Eliminand x, y, z din cele patru ecuat ii vom
obt ine o singura ecuat ie n si :
(, ) = 0, (6.3.4)
numita condit ia de sprijin (de compatibilitate).
Pentru a gasi locul geometric cautat eliminam parametrii = P si = Q
n (6.3.4) si se obt ine ecuat ia suprafet ei cilindrice, adica:
(P, Q) = 0. (6.3.5)
Aplicat ie. Sa scriem ecuat ia suprafet ei cilindrice cu generatoarele paralele
cu Oz si curba directoare (C)
_
F = 0
G = 0
oarecare.
Axa Oz are ecuat iile: (d)
_
P x = 0
Q y = 0
, astfel ca
_
x =
y =
vor dreptele
paralele cu Oz. Ecuat ia suprafet ei cilindrice cu generatoarele paralele cu Oz
va (x, y) = 0, ecuat ie n care lipseste z.
Deci recunoastem o suprafat a cilindrica cu generatoarele paralele cu Oz
prin faptul ca n ecuat ia sa lipseste z.
Considerand acum subcazurile n care curba (C) este:
a) elipsa (C)
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1 = 0
z = 0
, se obt ine cilindrul eliptic.
b) hiperbola (C)
_
x
2
a
2

y
2
b
2
1 = 0
z = 0
, se obt ine cilindrul hiperbolic.
c) parabola (C)
_
y
2
= 2pz
z = 0
, se obt ine cilindrul parabolic.
Considerat ii asemanatoare pot facute pentru cilindrii cu generatoare
paralele cu Oy sau cu Ox.
Generalizare. Se numeste (p, q)cilindru ntr-un spat iu an /
n
locul
geometric al punctelor unui pplan variabil, de subspat iu director V
p
dat, ce
se sprijina pe o qvarietate o
q
(varietate directoare).
Presupunand ca V
p
este generat de vectorii
1
,
2
, ...,
p
si ca subvari-
etatea directoare are ecuat ia vectoriala r = r
0
(u
1
, u
2
, ..., u
q
) atunci ecuat ia
vectoriala a (p, q)cilindrului este
Suprafet e conice 149
r = r
0
(u
) +
p
a=1
u
+a
a
.
Considerat ii asemanatoare pot facute n cazul cand pplanul este dat
ca intersect ia a n p hiperplane si subvarietatea directoare data implicit ca
intersect ie de nq hipersuprafet e.

In acest caz se generalizeazan mod direct
discut ia din c
3
.
6.3.3 Suprafet e conice
Denit ie. Se numeste suprafat a conica, suprafat a generata de drepte ce trec
printr-un punct x si se sprijina pe o curba data.
Fie V punct x (varful conului). Putem presupune ca V este obt inut ca
intersect ia a trei plane (eventual paralele cu planele de coordonate), adica:
V
_
_
_
P = 0
Q = 0
R = 0
. Daca V (x
0
, y
o
, z
0
), atunci evident:
_
_
_
P x x
0
= 0
Q y y
0
= 0
R z z
0
= 0
.
Dreptele ce trec prin V pot obt inute prin intersectarea fascicolelor de
plane:
_
P = Q
R = Q
. (6.3.6)
Fie (C) curba de sprijin (curba directoare), de ecuat ii:(C)
_
F(x, y, z) = 0
G(x, y, z) = 0
.
Condit ia ca dreptele (6.3.6) sa se sprijine pe curba (C) este ca sistemul:
_
_
P = Q
R = Q
F = 0
G = 0
(6.3.7)
sa e compatibil.
Eliminand x, y, z din (6.3.7) se obt ine condit ia de sprijin: (, ) = 0.
Pentru a gasi locul geometric cautat revenim la si din (6.3.6) si obt inem
ecuat ia suprafet ei conice cerute:
_
P
Q
,
R
Q
_
= 0. (6.3.8)
Caz particular: - conul cu varful n O(0, 0, 0) . Atunci: P x = 0
; Q y = 0 si ecuat ia conului va :
_
x
y
,
z
y
_
= 0. (6.3.9)
Daca particularizam curba (C) , spre exemplu: (C)
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1
z = c > 0
se
obt ine ecuat ia conului (eliptic)
x
2
a
2
+
y
2
b
2
=
z
2
c
2
.
Legat de (6.3.8) sa facem urmatoarea observat ie:
Daca
_
_
_
x
= t
x
y
= t
y
z
= t
z
este o transformare omogena de grad n spat iu,
atunci:
_
x
;
z
_

_
x
y
,
z
y
_
= 0.
Astfel ca ecuat ia (6.3.9) este o ecuat ie omogena de grad (oarecare).
Efectuand, eventual translat ia x
= x x
0
, y
= y y
0
, z
= z z
0
, unde
V (x
0
, y
0
, z
0
), deducem ca ecuat ia (6.3.9) a unei suprafet e conice este o ecuat ie
omogena, abstract ie facand de o translat ie n spat iu. Spre exemplu ecuat ia,
xy + xz + yz = 0 este o ecuat ie omogena deci reprezinta o suprafat a conica
(chiar cuadrica con) cu varful n O.
Si aici putem generaliza not iunea de suprafat a conica la spat iul /
n
.
Denit ie. Numim (p, q)con, subvarietatea din /
n
generata de un pplan
variabil ce trece printr-un (p 1)plan x si se sprijina pe o q varietate.
Suprafet e conoide 151
Presupunem ca, raportat la un reper an 1, (p1) planul x are ecuat ia
vectoriala r = r
0
+
p1
a=1
u
a
a
si ca qvarietatea 1
q
are ecuat ia vectoriala
r = r
1
(u
), = 1, q.
Atunci ecuat ia (p, q)conului este
r = r
0
+
p1
a=1
u
a
a
+ u
p
p
unde
p
= r
1
(u
) r
0
.
Deducerea acestei ecuat ii vectoriale rezulta din desenul de mai jos.
6.3.4 Suprafet e conoide cu plan director
Denit ie. Se numeste suprafat a conoida cu plan director, suprafat a generata
de drepte ce raman paralele cu un plan (P), se sprijina pe o dreapta (d) si
pe o curba data (C) .
Fie (d) intersect ia planelor (d)
_
Q = 0
R = 0
si (C) intersect ia suprafet elor
(C)
_
F = 0
G = 0
. Planele paralele cu planul (P) vor avea ecuat iile P = ,
Planele ce trec prin dreapta (d) fac parte din fascicolul de plane Q = R.
Astfel ca dreptele cautate vor printre dreptele:
_
P =
Q = R
. (6.3.10)
Impunem condit ia ca aceste drepte sa se sprijine pe curba (C), obt inem
sistemul:
_
_
P =
Q = R
F = 0
G = 0
(6.3.11)
care ne conduce la condit ia de compatibilitate: (, ) = 0.
Pentru a gasi locul geometric nlocuim si din (6.3.10) si obt inem
ecuat ia suprafet ei conoide cu plan director:
_
P,
Q
R
_
= 0. (6.3.12)
Si aici se poate generaliza not iunea la spat ii ane /
n
.
6.3.5 Suprafet e de rotat ie.
Denit ie. Se numeste suprafat a de rotat ie, suprafat a descrisa de cercurile din
spat iu ce au centrele situate pe o dreapta, numit ax de rotat ie, sunt situate
n plane perpendiculare pe axul de rotat ie si se sprijina pe o curba data.
Fie (d)
x x
0
l
=
y y
0
m
=
z z
0
n
, axul de rotatie si (C)
_
F = 0
G = 0
curba
data.
Cercurile cu centrul pe (d), situate n plane perpendiculare pe (d) se
obt in intersectand sferele de raza variabila cu centrul ntr-un punct de pe
Suprafet e de rotat ie 153
(d) , M
0
(x
0
, y
0
, z
0
), cu planele perpendiculare pe (d) si de pozit ie variabila.
Astfel ca ecuat iile acestor cercuri sunt:
_
S (x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
=
2
P l (x x
0
) + m(y y
0
) + n(z z
0
) =
. (6.3.13)
Impunem condit ia ca cercurile (6.3.13) sa se sprijine pe curba (C) si
obt inem condit ia de compatibilitate a sistemului: (
2
, ) = 0.
Revenind cu
2
si din (6.3.13), rezulta ca ecuat ia unei suprafet e de
rotat ie este:
(S, P) = 0. (6.3.14)
Sa observam ca ecuat ia unei suprafet e de rotat ie este o funct ie de ecuat ia
sferei S = 0 si a planului P = 0.
Exemplu: xy + xz + yz = 0 am vazut ca este ecuat ia unui con si acesta
este de rotat ie, deoarece se scrie: (x + y + z)
2
(x
2
+ y
2
+ z
2
) = 0.
Aplicat ie. Sa se scrie ecuat ia suprafet ei obt inuta prin rotirea n jurul axei
Ox a elipsei:
(C)
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1
z = 0
.
Cercurile (6.3.13) sunt cu centrul pe Ox, deci n plane x = si se obt in
prin intersect ia cu sfere de raza variabila cu centrul O, adica:
_
x
2
+ y
2
+ z
2
=
2
x =
.
Impunem condit ia ca aceste cercuri sa se sprijine pe (C) si obt inem:
(
2
, )

2
a
2
+

2
2
b
2
1 = 0.
Inlocuind
2
si de mai sus, rezulta ca ecuat ia suprafet ei de rotat ie este
elipsoidul de rotat ie:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
b
2
1 = 0.
Cu totul asemanator se pot obt ine alte cuadrice de rotat ie.
-Ecuat ii parametrice ale suprafet elor de rotat ie:
Sa consideram o suprafat a de rotat ie n jurul lui Oz, M punct de pe
suprafat a, M
proiect ia sa pe planul xOy. Fie u unghiul dintre Ox si OM
,
OM
= f (v) si MM
= g (v) .
Ecuat iile suprafet ei de rotat ie sunt:
_
_
_
x = f (v) cos u
y = f (v) sin u
z = g (v)
.
Exemple: 1. Daca f (v) = Rsin v, g (v) = Rcos v se obt in ecuat iile para-
metrice ale sferei.
2. Daca f (v) = a sin v, g (v) = b cos v se obt in ecuat iile parametrice ale
elipsoidului de rotat ie.
3. Daca f (v) = Rsin v, g (v) = R
_
cos v + ln tg
v
2
_
se obt in ecuat iile para-
metrice ale pseudosferei (titirezul).
6.3.6 Suprafet e riglate si desfasurabile
Denit ie. Se numeste suprafat a riglata suprafat a descrisa de o dreapta ce se
sprijina pe o curba data (curba directoare) si se deplaseaza dupa o lege data.
Sa gasim ecuat ii vectoriale ale suprafet elor riglate. Daca r = r
0
(u) este
ecuat ia vectoriala a curbei date si r
1
(u) este vectorul director al dreptelor ce
se misca n ecare punct dupa o lege data (deci depinde de u) atunci ecuat ia
vectoriala a suprafet ei riglate este
r(u, v) = r
0
(u) + vr
1
(u). (6.3.15)
Aceasta ecuat ie vectoriala ne da prin eliminarea parametrului v urmatoarele
ecuat ii canonice:
x x
0
(u)
l(u)
=
y y
0
(u)
m(u)
=
z z
0
(u)
n(u)
. (6.3.16)
Suprafet e riglate si desfasurabile 155
-Daca r
1
este un vector constant (deci nu depinde de u), se obt ine suprafat a
cilindrica.
-Daca r
0
este constant (deci curba directoare se reduce la un punct) se
obt ine suprafat a conica.
-Daca ecuat iile parametrice (traducerea ecuat iei vectoriale) sunt liniare
n ambii parametri, se obt in ecuat iile parametrice ale unei suprafet e numita
dublu riglata:
_
_
_
x = a
0
+ a
1
u + v(l
0
+ l
1
u)
y = b
0
+ b
1
u + v(m
0
+ m
1
u)
z = c
0
+ c
1
u + v(n
0
+ n
1
u).
Acesta determina prin eliminarea parametrilor u si v o ecuat ie algebrica
de gradul al doilea, deci o cuadrica. Dintre cuadricele studiate am vazut
ca drepte n ntregime cont in doar: hiperboloidul cu o panza, paraboloidul
hiperbolic, conul, cilindrii si anumite cuadrice degenerate.
Denit ie. O suprafat a riglata se numeste desfasurabila daca planul tan-
gent de-a lungul unei generatoare oarecare este acelasi.
Aici apare o not iune care va aprofundata la cursul de teoria diferent iabila
a curbelor si suprafet elor. Fara a intra n detalii, se va demonstra ca planul
tangent la o suprafat a r = r(u, v) este perpendicular pe vectorii r
u
si r
v
obt inut i prin derivare part iala n raport cu u si respectiv v.
In cazul suprafet elor riglate, prin derivare n (6.3.15), acesti vectori au

componentele:
r
u
x
u
= x
0
+ vl
; y
u
= y
0
+ vm
; z
u
= z
u
+ vn
;
r
v
x
v
= l ; y
v
= m ; z
v
= n.
Prin semnul

s-a notat derivata n raport cu variabila u.
Codit iile ca un vector normal

N(A, B, C) sa e perpendicular pe r
u
si r
v
se traduc prin
Ax
u
+By
u
+Cz
u
= 0 si respectiv Ax
v
+By
v
+Cz
v
= 0, care ne dau ca:
Ax
0
+ By
0
+ Cz
0
+ v(Al
+ Bm
+ Cn
) = 0
Al + Bm + Cn = 0
Pe curbele u = const aceste condit ii nu trebuie sa depinda de v si deci
obligatoriu trebuie ca
_
_
_
Ax
0
+ By
0
+ Cz
0
= 0
Al
+ Bm
+ Cn
= 0
Al + Bm + Cn = 0
astfel ca sisitemul va admite solut ii nenule daca si numai daca
0
y
0
z
0
l
l m n
= 0, (6.3.17)
condit ie necesara si sucienta ca suprafat a riglata sa e desfasurabila.
Partea II
Aplicat ii
157
Capitolul 7
Probleme rezolvate la Capitolul
1
7.1 Spat ii vectoriale
Exercit iul 1. Fie V = R
+
si operat iile denite pe V:
x y = x y; y = y
(7.1.1)
pentru orice R, x, y V . Sa se arate ca (V, , ) are structura de
spat iu vectorial peste corpul numerelor reale.
Rezolvare: Multimea numerelor reale si pozitive este grup abeliann
raport cu nmult irea, deci prima condit ie din denit ia spat iului vectorial este
ndeplinita. Vericam acum condit iile referitoare la amplicarea cu scalari.
Fie , R, x, y V , arbitrar alesi. Membrul stang al condit iei care
arma ca amplicarea succesiva cu scalari este echivalenta cu amplicarea
cu produsul scalarilor se scrie:
( x) = x
=
_
x
= x
,
iar membrul drept este
() x = x
,
deci condit ia este ndeplinit a. Vericam condit ia de distributivitate a am-
plicarii cu scalari fat a de adunarea vectorilor, calculand ecare din cei doi
membri:
(x y) = (x y) = (x y)
,
159
160 Capitolul 7. Probleme rezolvate la Capitolul 1
x y = x
= x
,
de unde, tinand cont de proprietat ile puterilor numerelor reale si pozitive,
rezulta egalitatea ceruta. Urmatoarea condit ie, de distributivitate a am-
plicarii cu scalari fat a de adunarea scalarilor, este satisfacuta de asemenea,
dupa cum urmeaza;
( + ) x = x
+
x x = x
= x
= x
+
,
iar relat iile
1 x = x
1
= x,
reprezinta vericarea condit iei ca amplicarea cu elementul unu al campului
K sa nu schimbe vectorii. Prin urmare (V, , ) este un spat iu vectorial
peste R, cctd.
Exercit iul 2: Care din urmatoarele perechi de operat ii deneste pe R
2
o structura de spat iu vectorial peste corpul numerelor reale?
a) (x
1
, y
1
) + (x
2
, y
2
) = (x
1
+ x
2
, y
1
+ y
2
) , (x, y) = (x, y);
b) (x
1
, y
1
) + (x
2
, y
2
) = (x
1
+ x
2
, 0) , (x, y) = (x, y);
c) (x
1
, y
1
) + (x
2
, y
2
) = (x
1
+ x
2
, y
2
) , (x, y) = (x, y);
d) (x
1
, y
1
) + (x
2
, y
2
) = (x
1
+ x
2
, y
1
+ y
2
) , (x, y) = (0, y).
pentru orice (x, y) , (x
1
, y
1
) , (x
2
, y
2
) R
2
si orice R.
Rezolvare: Operat iile de la punctul a) dau pe R
2
structura standard
de spat iu vectorial real, vericarea condit iilor din denit ia spat iului vectorial
ind imediate. Adunarea denita la punctul b) nu admite element neu-
tru, deci condit ia de grup abelian n raport cu operat ia interna din denit ia
spat iului vectorial nu este ndeplinita. La punctul c), adunarea nu este co-
mutativa, iar elementul neutru este doar la stanga, deci din nou nu obt inem
structura de grup abelian. Ultima varianta de operat ii satisface condit iile de
grup abelian din denit ia spat iului vectorial, dar nu satisface ultima condit ie,
cea prin care amplicarea cu elementul unu al campului de scalari nu schimba
vectorii, prin urmare nici aceste operat ii nu dau structura de spat iu vectorial
real pe R
2
.
Operat ii cu subspat ii 161
7.2 Subspat ii vectoriale. Operat ii cu subspat ii
Exercit iul 1: Determinat i subspat iile generate de urmatoarele submult imi
din R
n
:
1. u
1
, u
2
, u
3
, unde u
1
= (1, 2, 1) , u
2
= (2, 3, 3) , u
3
= (3, 7, 1) , n = 3
2. u
1
, u
2
, u
3
, unde u
1
= (1, 1, 0) , u
2
= (1, 0, 2) , u
3
= (0, 1, 2) , n = 3
3. u
1
, u
2
, unde u
1
= (0, 1, 2) , u
2
= (0, 2, 4) , u
3
= (0, 1, 2) , n = 3
4. u
1
, u
2
, u
3
, unde u
1
= (1, 1, 0, 2) , u
2
= (2, 1, 0, 2) , u
3
= (0, 1, 2, 1) , n =
4
Rezolvare: 1. Din denit ia subspat iului generat de o mult ime de
vectori, mult imea U = [u
1
, u
2
, u
3
] cont ine toate combinat iile de forma
1
u
1
+
2
u
2
+
3
u
3
.
Observatie 7.2.1 Daca vectorii din sistemul U sunt liniar dependent i, atunci
subspat iul [U] este generat de o submult ime a lui U formata din vectori
liniar independent i. Reamintim ca o mult ime de vectori este liniar indepen-
denta, sau mai spunem ca vectorii sunt liniar independent i (prescurtat l.i.),
daca orice combinat ie liniara a acestora este nula doar atunci cand scalarii
coecient i sunt tot i nuli.
Tinand cont de observat ia anterioara, vericam mai ntai liniar independent a
celor trei vectori. Aceasta revine la a calcula rangul matricei n care coloanele
sunt exact vectorii implicat i.

In general, pentru a studia liniar independent a
a m vectori din R
n
, calculam rangul matricei n care coloanele sunt cei m
vectori. Valoarea acestui rang da numarul de vectori l.i., acestia ind cei
corespunzatori coloanelor minorului principal ales. Aici, rangul matricei
_
_
1 2 3
2 3 7
1 3 1
_
_
ind egal cu 3, rezulta ca U cont ine toate tripletele de forma
(
1
+ 2
2
+ 3
3
, 2
1
+ 3
2
+ 7
3
,
1
+ 3
2
+
3
),
unde
1
,
2
,
3
R. Cautand alta exprimare pentru elementele din U,
notam cu x, y, z componentele tripletului de mai sus si ncercam sa eliminam
parametii
1
,
2
,
3
ntre cele trei ecuat ii obt inute. Sistemul obt inut este
nsa compatibil deterninat, matricea sa ind exact cea de ami sus, deci orice
element (x, y, z) R
3
, se poate scrie n mod unic ca o combinat ie liniara a
vectorilor u
1
, u
2
, u
3
, de unde rezulta ca subspat iul generat de cei trei vectori
este chiar R
3
.
2. Studiem l.i. pentru vectorii dat i. Rangul matricei
_
_
1 1 0
1 0 2
0 1 2
_
_
ind egal cu 2, alegand ca minor principal colt ul din stanga sus al matricei,
rezulta ca [u
1
, u
2
, u
3
] = [u
1
, u
2
]. Elementele acestui subspat iu sunt toate
combinat iile liniare
1
u
1
+
2
u
2
, deci toate tripletele de forma
(
1
+
2
,
1
, 2
2
).
Din relat iile
_
_
_
x =
1
+
2
y =
1
z = 2
2
putem elimina parametrii si obt inem subspat iul
vectorial generat de vectorii dat i ca ind mult imea tuturor tripletelor (x, y, z)
care verica
2x 2y z = 0,
ceea ce recunoastem din clasa a XI-a ca ind ecuat ia unui plan. T inand cont
ca acest plan a fost generat de doi vectori l.i., putem spune ca are dimensi-
unea 2. Astfel, mult imea tripletelor care reprezinta coordonatele punctelor
din acest plan este un subspat iu de dimensiune doi al spat iului R
3
.

In gen-
eral, mult imea tripletelor reprezentand coordonatele unui plan care cont ine
originea n spatiul ambient este un subspat iu vectorial al spat iului R
3
.
3. Rangul matricei
_
_
0 0
1 2
2 4
_
_
ind 1, alegem minorul principal colt ul stanga jos si obt inem [u
1
, u
2
] = [u
1
],
deci cont ine tripletele (0,
1
, 2
1
),
1
,
2
R. Altfel spus, subspat iul generat
de u
1
, u
2
este mult imea tripletelor (x, y, z) care verica ecuat ia
x
0
=
y
1
=
z
2
.
Subspat iul cautat este deci mult imea coordonatelor punctelor dreptei a carei
ecuat ie este data prin relat ia de mai sus. T inand cont ca acest subspat iu a
fost generat de un singur vector, acesta ind deci baza a subspat iului, facand
un abuz de limbaj, spunem ca dreapta care trece prin origine este subspat iu
de dimensiune unu a spat iului R
3
.
Observatie 7.2.2 Subspat iile vectoriale ale spat iului R
3
sunt: mult imea for-
mata din (0,0,0), singurul subspat iu de dimensiune 0; mult imi de triplete care
reprezinta coordonatele punctelor apartinand dreptelor care trec prin orig-
ine, subspat ii de dimensiune 1; mult imi de triplete reprezentand coordonatele
punctelor apartinand planelor care trec prin origine, subpat ii de dimensiune
2; spat iul R
3
, singurul subspat iu de dimensiune 3.
4.Rangul mnatricei
_
_
_
_
1 2 0
1 1 1
0 0 2
2 2 1
_
_
_
_
este egal cu trei, minorul principal ind de exemplu colt ul stanga sus. Avem
prin urmare cei trei vectori l.i., asadar subspat iul generat de ei cont ine toate
4-upletele de forma:
(
1
+ 2
2
,
1
+
2
3
, 2
3
, 2
1
+ 2
2
+
3
).
Egaland cu x, y, z, t cele patru componente de mai sus, putem elimina parametrii
1
,
2
,
3
si obt inem ca subspat iul generat de vectorii dat i cont ine toate 4-
upletele (x, y, z, t) care verica
y + z t = 0.
In capitolul Spat ii ane vom comenta ce reprezinta din punct de vedere

geometric acest tip de subspat ii vectoriale ale lui R
4
.
Exercit iul 2: Studiat i care dintre urmatoarele submult imi ale lui R
3
este subspat iu vectorial al R-spat ului vectorial standard R
3
, precizand cate
un sistem de generatori pentru acestea:
S
1
= (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ x
1
+ x
2
+ x
3
= 0;
S
2
= (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ x
1
2x
3
= 0;
S
3
= (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ x
1
+ x
2
+ x
3
= 1;
S
4
= (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ x
1
= x
2
= 2x
3
;
S
5
= (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ x
1
1 = x
2
+ 1 = x
3
.
Rezolvare: T inand cont de faptul ca o condit ie necesara ca o submul-
t ime a unui spat iu vectorial V sa e subspat iu este sa e subgrup al grupului
aditiv (V, +), deci sa cont ina elementul zero al acestui grup, vom verica de la
inceput care dintre cele cinci submult imi ale lui R
3
cont ine originea spat iului,
adica tripletul (0, 0, 0). Se observa ca acest elelment nu apart ine mult imilor
S
3
si S
5
, deci acestea cu sigurant a nu sunt subspat ii vectoriale, n timp ce
celelalte trei mult imi ar putea . Sugeram ca exercit iu vericarea directa
a faptului ca sunt subspat ii pentru ecare din acestea. Condit ia necesara
si sucienta pentru ca S sa e subspat iu vectorial a K-spat iului vectorial V
este ca odata cu doua elemente (x
1
, x
2
, x
3
), (y
1
, y
2
, y
3
) din S, orice combinat ie
liniaa a acestora cu scalari din K sa e n S.
In continuare vom cauta sa scriem ecare multime ca ind generata de

niste vectori concret i. Daca reusim acest lucru, dovedim ca sunt subspat ii
vectoriale ca ind subspat iile generate de vectorii gasit i. Observam ca ecare
mult ime data reprezinta mult imea solut iilor unui sistem de ecuat ii cu trei
necunoscute.
Pentru S
1
, rezolvam sistemul cu o ecuat ie:
x
1
+ x
2
+ x
3
= 0.
Este un sistem dublu nedeterminat, a carui solut ie generala este
(, , ) = (, 0, ) + (0, , ) = (1, 0, 1) +(0, 1, 1)
cu , R arbitrari. Prin urmare, orice element din S
1
este o combinat ie
liniara a vectorilor u
1
= (1, 0, 1) si v
1
= (0, 1, 1), deci S
1
este subspat iul
vectorial generat de acesti vectori.
Pentru multimea S
2
rezolvam sistemul
x
1
2x
3
= 0
si gasim solut ia generala:
(2, , ) = (2, 0, ) + (0, , 0) = (2, 0, 1) + (0, 1, 0).
unde , R arbitrari. Prin urmare, orice element din S
2
este o
combinat ie liniara a vectorilor u
2
= (2, 0, 1) si v
2
= (0, 1, 0), deci S
2
este
subspat iul vectorial generat de acesti vectori.
Remarcam faptul can ambele cazuri generatorii sunt si liniar independent i,
asadar reprezinta baze ale spat iilor vectoriale S
1
, respectiv S
2
, aceste spat ii
vectoriale avand astfel dimensiunea 2. Din punct de vedere geometric, mult imile
S
1
si S
2
cont in coordonatele punctelor a doua plane ale caror ecuat ii sunt
date mai sus. Conform unei observat ii anterioare, am putut arma direct
ca aceste sunt subspatii vectoriale ale lui R
3
. De asemenea, cum ecuat iile
ce denesc mult imea S
4
reprezinta o dreapta care trece prin origine, putem
arma ca S
4
este subspat iu vectorial n R
3
. Sa gasim si aici un sistem de
generatori, rezolvand sistemul:
x
1
= x
2
= 2x
3
,
a carui solut ie generala este
(2, 2, ) = (1, 1, 2), R.
Am obt inut ca orice element al mult imii S
4
este generat de vectorul u
4
=
(1, 1, 2), astfel ca are loc egalitatea S
4
= [u
4
].
Revenim n nal la mult imile S
3
si S
5
despre care am dovedit ca nu
sunt subspat ii vectoriale.

Incercand sa gasim si pentru aceste mult imi cate
un sistem de generatori asa cum am procedat mai sus, avem forma generala
a elementelor din S
3
(, , 1 ) = (1, 0, 1) +(0, 1, 1) + (0, 0, 1), , R.
Nu putem spune ca S
3
este generat de vectorii u
3
= (1, 0, 1), v
3
=
(0, 1, 1) deoarece intervine vectorul (0,0,1).

In schimb, S
3
(0, 0, 1) =
[u
3
, v
3
], deci este subspat iu vectorial al lui R
3
. Am gasit exact denit ia
not iunii de varietate liniara. Asadar mult imea S
3
este o varietate liniara n
R
3
.
Analog, forma generala a elementelor din S
5
este
( + 1,
1
, ) = (1, 1, 1) + (1, 1, 0), deci S
5
(1, 1, 0) = [(1, 1, 1)].
Mult imea S
5
este de asemenea varietate liniara.
Observatie 7.2.3 Varietat ile liniare de mai sus cont in triplete care reprezinta
coordonatele punctelor dintr-un plan, respectiv de pe o dreapta care nu trec
prin origine.

In general, mult imile coordonatelor planelor si dreptelor care
trec prin originea spat iului geometric cu trei dimensiuni sunt subspat ii vec-
toriale ale lui R
3
, pe cand mult imile coordonatelor punctelor planelor si
dreptelor care nu trec prin origine sunt varietat i liniare.
Exercit iul 3: Determinat i subspat iile vectoriale S
1
S
2
, S
1
+ S
2
,
S
1
S
4
, S
1
+ S
4
, S
2
S
4
, S
2
+ S
4
, unde mult imile S
1
, S
2
, S
4
sunt denite n
exercit iul anterior.
Rezolvare: Intersect ia subspat iilor S
1
si S
2
se determina rezolvand
sistemul:
_
x
1
+ x
2
+ x
3
= 0
x
1
2x
3
= 0
Solut ia generala este
(2, 3, ) = (2, 3, 1), R,
deci avem S
1
S
2
= [(2, 3, 1)]. O alta forma pentru acest subspat iu o
obt inem notand cu x, y, z componentele unui element general al sau. Avem
S
1
S
2
= (x, y, z) R
3
[
x
2
=
y
3
=
z
1
.,
Pentru a determina S
1
+ S
2
, folosim rezultatul care arma ca suma a
doua subspat ii vectoriale este subspat iul generat de reunuiunea lor. Dar S
1
1
, v
1
, deci orice element al sau este o combinat ie
liniara a acestor vectori; subspat iul S
2
2
, v
2
., orice
element al sau ind o combinat ie liniara a vectorilor u
2
, v
2
. Rezulta ca un
element arbitrar din spat iul [S
1
S
2
], ind o combinat ie liniara de elemente
din S
1
si/sau S
2
este o combinat ie liniara de vectorii u
1
, v
1
, u
2
, v
2
. Astfel
avem egalitatea
[S
1
S
2
] = [u
1
, v
1
, u
2
, v
2
].
Studiem liniar independent a vectorilor u
1
, v
1
, u
2
, v
2
. Rangul matricei
_
_
1 0 2 0
0 1 0 1
1 1 1 0
_
_
este egal cu trei, deci subspat iul S
1
+S
2
este un subspat iu de dimensiune trei
al spat iului R
3
. Rezulta S
1
+ S
2
= R
3
.
Determinamn continuare intersect ia subspat iilor S
1
si S
4
, rezolvand sis-
temul liniar si omogen:
_
x
1
+ x
2
+ x
3
= 0
x
1
= x
2
= 2x
3
Solut ia este (0,0,0), sistemul ind compatibil determinat. Am gasit subspat iul
S
1
S
4
= (0, 0, 0) . Ca mai nainte, avem egalitat ile:
S
1
+ S
4
= [S
1
S
4
] = [u
1
, v
1
, u
4
],
unde am t inut cont de rezultatele din exercit iul anterior. Dar vectorii u
1
, v
1
, u
4
sunt liniar independent i, deci gasim S
1
+S
4
= R
3
. Deoarece S
1
S
4
cont ine
doar vectorul nul, suma este chiar directa. Lasam ca aplicat ie determinarea
subspat iilor S
2
S
4
, S
2
+ S
4
.
Schimbarea bazei 167
Tema 1: Gasit i cate un sistem de generatori pentru subspat iile vec-
toriale S
1
, S
2
, S
3
ale lui R
3
, apoi determinat i subspat iile vectoriale S
1
S
2
,
S
1
+ S
2
, S
1
S
3
, S
1
+ S
3
, S
2
S
3
, S
2
+ S
3
, unde
S
1
= (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ x
1
+ 2x
2
x
3
= 0,
S
2
= (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ x
2
x
3
= 0,
S
3
= (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ 3x
1
= 3x
2
= x
3
.
Tema 2: Demonstrat i ca suma directa a subspat iilor D
1
si D
2
ale
spat iului vectorial R este ntreg spat iul, unde
D
1
= (x, y) R
2
[ x + 2y = 0,
D
2
= (x, y) R
2
[ x y = 0.
7.3 Schimbarea bazei. Lema substitut iei
Exercit iul 1: Gasiti baza B=e
1
.e
2
,e
3
din R
3
n raport cu care vec-
torii v
1
= (1, 1, 0), v
2
= (1, 0, 3), v
3
= (4, 3, 2) au respectiv componentele
(0,1,2), (1,1,1),(2,1,-1).
Rezolvare: Condit ia ca v
1
sa aiba componenetele (0,1,2) n raport
cu B nseamna ca 0e
1
+ 1e
2
+ 3e
3
= v
1
. Scriind si celelalte doua condit ii,
obt inem sistemul
_
_
_
e
2
+ 2e
3
= v
1
e
1
+ e
2
+ e
3
= v
2
2e
1
+ e
2
e
3
= v
3
cu necunoscutele e
1
.e
2
, e
3
. Gasim
_
_
_
e
1
= 2v
1
+ 3v
2
v
3
= (3, 5, 7)
e
2
= 3v
1
4v
2
+ 2v
3
= (7, 9, 8)
e
3
= v
1
+ 2v
2
v
3
= (3, 4, 4)
Exercit iul 2: Folosind lema substitut iei, sa se determine componen-
tele vectorului x=(6,-5,3) n baza B=e
1
.e
2
, e
3
din R
3
cu e
1
= (1, 1, 0),
e
2
= (0, 0, 1), e
3
= (0, 1, 1).
Rezolvare: Fie e
1
, e
2
, e
3
baza canonican R
3
. Urmand lema substitut iei,
completam Tabelul 1.

In prima parte am introdus datele, adica componentele
Tabel 1.
e
1
e
2
e
3
x
e
1
1 0 0 6
e
2
1 0 1 -5
e
3
0 1 1 3
e
1
1 0 0 6
e
2
0 0 1 -11
e
3
0 1 1 3
e
1
1 0 0 6
e
2
0 0 1 -11
e
2
0 1 1 3
e
1
1 0 0 6
e
3
0 0 1 -11
e
2
0 1 0 14
vectorilor e
1
, e
2
, e
3
, x n raport cu baza canonica. Cifra ngrosata reprezinta
pivotul, element care arata aici ca substituim vectorul e
1
prin e
1
. Regulile
dupa care se completeaza tabelul dupa ecare substitut ie sunt: linia pivo-
tului se mparte la pivot; coloana pivotului devine unitara (are 1 pe pozit ia
pivotului si 0 n rest); elementul a
kl
din tabelul anterior se nlocuieste cu
a
ij
a
kl
a
il
a
kj
a
ij
, unde a
ij
este pivotul.
In ecare parte a tabelului, coloanele reprezinta componentele vectorilor

de pe linia de sus n raport cu vectorii din prima coloana. Am obt inut deci
x = 6e
1
+ 14e
2
11e
3
.
Exercit iul 3: Gasit i matricea schimbarii de baza de la baza
B=e
1
,e
2
,e
3
la bazaB=e
1
,e
2
,e
3
din R
3
cu e
1
= (1, 1, 1), e
2
=
(3, 2, 1), e
3
= (0, 1, 0) si e
1
= (1, 1, 1), e
2
= (1, 1, 0), e
3
= (1, 0, 0, ), folosind
lema substitut iei.
Rezolvare: Conform lemei substitut iei, avem Tabelul 2. Matricea
schimbarii de baza are coloanele formate din componentele vectorilor din a
doua baza n raport cu prima baza, deci este
_
_
1 1/2 1/2
0 1/2 1/2
2 1/2 3/2.
_
_
Schimbarea bazei 169
Tabel 2.
e
1
e
2
e
3
e
1
e
2
e
3
e
1
1 3 0 1 1 1
e
2
-1 2 1 1 1 0
e
3
1 1 0 1 0 0
e
1
1 3 0 1 1 1
e
2
0 5 1 2 2 1
e
3
0 -2 0 0 -1 -1
e
1
1 0 -3/5 -1/5 -1/5 2/5
e
2
0 1 1/5 2/5 2/5 1/5
e
3
0 0 2/5 4/5 -1/5 -3/5
e
1
1 0 0 1 -1/2 -1/2
e
2
0 1 0 0 1/2 1/2
e
3
0 0 1 2 -1/2 -3/2
Tabel 3
e
1
e
1
e
1
e
1
e
1
1 1 -1 0 0
e
2
1 -1 0 1 5
e
3
2 0 1 -2 -3
e
4
0 1 0 1 6
e
1
1 1 -1 0 0
e
2
0 -2 1 1 5
e
3
0 -2 3 -2 -3
e
4
0 1 0 1 6
e
1
1 0 -1/2 1/2 5/2
e
2
0 1 -1/2 -1/2 -5/2
e
3
0 0 2 -3 -8
e
4
0 0 1/2 3/2 17/2
e
1
1 0 0 -5/4 1/2
e
2
0 1 0 -5/4 -9/2
e
3
0 0 1 -3/2 -4
e
4
0 0 0 9/4 21/2
e
1
1 0 0 0 5/3
e
2
0 1 0 0 4/3
e
3
0 0 1 0 3
e
4
0 0 0 1 14/3
Exercit iul 4: Sa se rezolve cu lema substitut iei sistemul liniar:
_
_
x
1
+ x
2
x
3
= 0
x
1
x
2
+ x
4
= 5
2x
1
+ x
3
2x
4
= 3
x
2
+ x
4
= 6
Rezolvare: Sistemul este echivalent cu urmatoarea ecuat ie din R
3
:
x
1
(1, 1, 2, 0) + x
2
(1, 1, 0, 1) + x
3
(1, 0, 1, 0) + x
4
(0, 1, 2, 1) = (0, 5, 3, 6)
sau altfel spus, trebuie sa gasim componentele vectorului x = (0, 5, 3, 6)
n raport cu baza B=e
1
.e
2
,e
3
,e
4
din R
4
, unde e
1
= (1, 1, 2, 0), e
2
=
(1, 1, 0, 1), e
3
= (1, 0, 1, 0) , e
4
= (0, 1, 2, 1). Folosind lema substitut iei,
avem Tabelul 3 din care rezulta solut ia (5/3, 4/3, 3, 14/3).
Exercit iul 5: Folosind lema substitut iei gasiti inversa matricei
A =
_
_
1 0 1
1 1 2
1 1 3
_
_
.
Rezolvare: Fie e
1
= (1, 1, 1), e
2
= (0, 1, 1), e
3
= (1, 2, 3) coloanele
matricei date, si e
1
, e
2
, e
3
elementele bazei canonice. A gasi inversa matricei
date este echivalent cu a gasi matricea de trecere de la baza B
= e
1
, e
2
, e
la baza canonica. Folosind lema substitut iei avem Tabelul 4, de unde inversa
matricei este A
1
=
_
_
1 1 1
5 2 3
2 1 1
_
_
.
Tema 1: Gasit i matricea schimbarii de baza de la B
= e
1
, e
2
, e
la B
= e
1
, e
2
, e
3
, unde e
1
= (1, 2, 1), e
2
= (2, 3, 3), e
3
= (3, 7, 1) si e
1
=
(3, 1, 4), e
2
= (5, 2, 1), e
3
= (1, 1, 6). Gasit i componentele vectorului
v = 2e
1
+ 5e
2
2e
3
n baza B.
Tabel 4.
e
1
e
2
e
3
e
1
e
2
e
3
e
1
1 0 1 1 0 0
e
2
-1 1 2 0 1 0
e
3
1 1 3 0 0 1
e
1
1 0 1 1 0 0
e
2
0 1 3 1 0 1
e
3
0 1 2 -1 0 1
e
1
1 0 1 1 0 0
e
2
0 1 3 1 1 0
e
3
0 0 -1 -2 -1 1
e
1
1 0 0 -1 -1 1
e
2
0 1 0 -5 -2 3
e
3
0 0 1 2 1 -1
7.4 Spat ii euclidiene
Exercit iul 1:

In spat iul vectorial R
2
se deneste aplicat ia
g(x, y) = x
1
y
1
+ x
1
y
2
+ x
2
y
1
+ 2x
2
y
2
,
unde x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
). Sa se arate ca g este un produs scalar.
Determinat i n spat iul euclidian (R
2
,g) normele vectorilor u = (1, 0) si v =
(0, 1) si unghiul dintre acesti vectori.
Rezolvare: Trebuie sa vericam faptul ca g este un produs scalar n
R
2
, adica este o aplicat ie biliniara, simetrica si pozitiv denita. Simetria este
evidenta, g(y, x) = y
1
x
1
+ y
1
x
2
+ y
2
x
1
+ 2y
2
x
2
= g(x, y). Stiind ca aplicat ia
este simetrica, este sucient sa vericam liniaritatea n primul argument. Fie
z = (z
1
, z
2
) si avem:
g(x+z, y) = (x
1
+z
1
)y
1
+(x
1
+z
1
)y
2
+(x
2
+z
2
)y
1
+2(x
2
+z
2
)y
2
= g(x, y)+g(z, y),
c.c.t.d. Pozitiv denirea revine la a demonstra ca g(x, x) este pozitiv pentru
orice x si egal cu zero doar pentru x = 0. Avem
g(x, x) = x
1
x
1
+ x
1
x
2
+ x
2
x
1
+ 2x
2
x
2
= (x
1
+ x
2
)
2
+ (x
2
)
2
,
deci pozitiv. Din g(x, x) = 0 rezulta x
1
+ x
2
= 0, x
2
= 0, de unde x
1
= x
2
=
0. Prin urmare g este un produs scalar n R
2
, deci (R
2
,g)) este un spat iu
euclidian.
Normele vectorilor dat i sunt:
| u |=
_
g(u, u) =
_
(1 + 0)
2
+ 0
2
= 1,
| v |=
_
g(v, v) =
_
(0 + 1)
2
+ 1
2
=
2.
Calculam cosinusul unghiului dintre cei doi vectori cu formula
cos(u, v) =
g(u, v)
| u | | v |
=
1
2
,
deci unghiul dintre ei este

4
.
Considerand spat iul euclidian standard (R
2
,<, >), avem | u |= 1,|
v |= 1, si unghiul dintre ei

2
. Despre acesti vectori putem spune ca sunt
ortonormat i n raport cu produsul scalar canonic. Produsul scalar ind un
instrument de masura a lungimilor si unghiurilor, rezultatele depind de
alegerea sa.
Exercit iul 2:

In spatiul euclidian (R
2
,g)) de la exercit iul anterior,
determinat i subspat iul ortogonal subspat iului S = (x
1
, x
2
) R
2
[ x
1
+x
2
=
0.
Rezolvare: Prin denit ie, subspat iul ortogonal subspat iului S cont ine
tot i vectorii din R
2
ortogonali pe orice vector din S, adica
S
= y R
2
[ g(x, y) = 0, ()x S.
Este sucient sa punem condit ia de ortogonalitate pe baza subspat iului S.
Avem S = (, ) [ R = [e = (1, 1)], de unde S
cont ine toti

vectorii y = (y
1
, y
2
) pentru care g(y, e) = 0, adica y
1
y
1
+ y
2
2y
2
= 0.
Am obt inut S
= (y
1
, 0) [ y
1
R. Geometric, S cont ine coordonatele
punctelor de pe a doua bisectoare din plan. Rezultatul obt inut spune ca
n raport cu produsul scalar dat, axa Ox este perpendiculara pe a doua
bisectoare!
Exercit iul 3:

In spat iul euclidian standard (R
3
,<, >) se da sistemul
de vectori v
1
= (1, 2, 3), v
2
= (0, 3, 2). Vericat i ca v
1
v
2
si completat i
la o baza ortogonala n R
3
.
Rezolvare: Calculam produsul scalar al vectorilor din sistemul dat:
< v
1
, v
2
>= 1 0 + (2) 3 + 3 2 = 0,
deci v
1
si v
2
sunt ortogonali. Fie acum v
3
= (a, b, c) vectorul care completeaza
sistemul dat la o baza ortogonala. Avem v
3
v
1
si v
3
v
2
, adica
_
a 2b + 3c = 0
3b + 2c = 0,
sistem simplu nedeterminat a carui solut ie este 13, 2, 3) [ () R.
Generatorul acestui subspat iu ind vectorul (13, 2, 3), acesta este vectorul
v
3
cautat.
Exercit iul 4:

In spat iul euclidian standard (R
3
,<, >) se considera
vectorul v = (0, 2, 3) si subspat iul S = (x
1
.x
2
, x
3
) R
3
[ x
1
2x
2
+x
3
= 0.
Sa se determine subspat iul ortogonal lui S si proiect ia vectorului v pe S.
Rezolvare: Subspat iul S cont ine solut iile ecuat iei x
1
2x
2
+x
3
= 0,
adica S = (, , 2 ) [ , R. Asadar, baza n S este v
1
=
(1, 0, 1), v
2
= (0, 1, 2). Subspat iul S
ortogonal lui S este format din

vectorii (y
1
, y
2
, y
3
) ortogonali pe baza lui S, deci care verica sistemul
_
y
1
y
3
= 0
y
2
+ 2y
3
= 0,
Am gasit S
= , 2, ) [ R sau, echivalent, S
cont ine coordo-

natele punctelor de pe dreapta
x
1
1
=
x
2
2
=
x
3
1
.
Pentru a gasi proiect ia vectorului v = (0, 2, 3) pe acest subspat iu trebuie sa
calculam componentele lui v in raport cu baza formata din reuniunea bazelor
din S s din S
, adica v
1
= (1, 0, 1), v
2
= (0, 1, 2), v
3
= (1, 2, 1).. Folosim
lema substitut iei si gasim
v =
1
6
v
1
+
5
3
v
2
+ (
1
6
)v
3
.
Proiect ia lui v pe S este
1
6
v
1
+
5
3
v
2
= (
1
6
,
5
3
,
19
6
).
Exercit iul 5: Sa se ortonormeze folosind procedeul de ortonormare
Gram-Schmidt urmatoarele sisteme de vectori din spat iul euclidian standard
(R
3
,<, >):
a) v
1
= (1, 1, 0), v
2
= (1, 0, 1), v
3
= (1, 2, 2)
b) v
1
= (1, 1, 1), v
2
= (2, 0, 1), v
3
= (1, 1, 2).
Rezolvare: a). Urmam algoritmul de ortonormare si calculam norma
primului vector: | v
1
|=
1
2
+ 1
2
+ 0
2
=
2. Apoi l normam si avem

primul vector din sistemul ortonormat
e
1
=
1
| v
1
|
v
1
=
1
2
(1, 1, 0).
Pornind de la vectorul v
2
gasim un vector f
2
ortogonal pe e
1
astfel:
f
2
= v
2
< v
2
, e
1
> e
1
= (1, 0, 1)
1
2
(
1
2
,
1
2
, 0) = (
1
2
,
1
2
, 1).
Observam de aici ca proiect ia vectorului v
2
pe e
1
este < v
2
, e
1
> e
1
. Vectorul
f
2
l normam si obt inem al doilea vector din sistemul ortonormat:
e
2
=
1
| f
2
|
f
2
=
2
6
(
1
2
,
1
2
, 1) = (
1
6
,
1
6
,
2
6
).
Din vectorul v
3
gasim un vector f
3
ortogonal pe vectorii e
1
, e
2
gasit i anterior:
f
3
= v
3
< v
3
, e
1
> e
1
< v
3
, e
2
> e
2
=
= (1, 2, 2)
3
2
(
1
2
,
1
2
, 0) (
5
6
(
1
6
,
1
6
,
2
6
) = (
1
3
,
1
3
,
1
3
).
Observam de aici ca proiect ia vectorului v
3
pe sistemul de vectori e
1
, e
2
este < v
3
, e
1
> e
1
+ < v
3
, e
2
> e
2
. Ultimul vector din sistemul ortonormat
este
e
3
=
1
| f
3
|
f
3
=
1
3
(
1
3
,
1
3
,
1
3
) = (
1
3
3
,
1
3
3
,
1
3
3
).
b) Cu acelasi algoritm aplicat celui de al doilea sistem de vectori, gasim:
e
1
=
1
| v
1
|
v
1
=
1
3
(1, 1, 1).
f
2
= v
2
< v
2
, e
1
> e
1
= (2, 0, 1)
1
3
(
1
3
,
1
3
,
1
3
) = (
5
3
,
1
3
,
4
3
).
e
2
=
1
| f
2
|
f
2
=
3
42
(
5
3
,
1
3
,
4
3
= (
5
42
,
1
42
,
4
42
).
f
3
= v
3
< v
3
, e
1
> e
1
< v
3
, e
2
> e
2
=
= (1, 1, 2) (
2
3
(
1
3
,
1
3
,
1
3
) (
14
42
(
5
42
,
1
42
,
4
42
) = 0
Sistemul ortonormat cont ine doar doi vectori, e
1
, e
2
, deoarece sistemul dat
init ial nu era liniar independent.
Exercit iul 6: Gasit i proiect ia vectorului v = (1, 3, 2) pe subspat iul
S = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ x
1
2x
2
+ x
3
= 0 din spat iul euclidian standard
(R
3
,<, >). Vericat i teorema lui Pitagora.
Rezolvare:

In rezolvarea exercit iului 4 de mai sus am determinat
baza v
1
= (1, 0, 1), v
2
= (0, 1, 2) a subspat iului S. Ortonormam acasta
baza si obt inem
e
1
=
1
| v
1
|
v
1
=
1
2
(1, 0, 1),
f
2
= v
2
< v
2
, e
1
> e
1
= (0, 1, 2) (
2
2
)(
1
2
, 0,
1
2
) = (1, 1, 1),
e
2
=
1
| f
2
|
f
2
=
1
3
(1, 1, 1).
Proiect ia vectorului v pe sistemul de vectori e
1
, e
2
este
w =< v, e
1
> e
1
+ < v, e
2
> e
2
= (
1
6
,
4
3
,
17
6
).
Pentru a verica teorema lui Pitagora, calculam vectorul w
= v w =
(
5
6
,
5
3
,
5
6
) si patratele normelor vectorilor v, w, w
:
| v |
2
= 14, | w |
2
=
354
36
, | w
|
2
=
150
36
,
si se verica
| v |
2
=| w |
2
+ | w
|
2
.
In exercit iul 4 se cerea proiect ia vectorului v
= (0, 2, 3) pe acelasi subspat iu.

Folosind formula de mai sus, regasim proiect ia:
< v
, e
1
> e
1
+ < v
, e
2
> e
2
= (
1
6
,
5
3
,
19
6
).
Daca am calcula proiect ia vectorului v
= (1, 2, 3) pe acelasi subspat iu, am

gasi acelasi vector v
, deoarece acest vector apart ine lui S. Daca calculam

nsa proiect ia vectorului v
= (1, 2, 1) pe S obt inem vectorul nul, deoarece

v
apart ine subspat iului ortogonal lui S..

Sugeram rezolvarea urmatoarelor exercit ii ca tema:
Tema 1:

In spat iul vectorial R
3
se deneste g : R
3
R
3
R prin
g (x, y) =
3
4
(x
1
y
1
+x
2
y
2
+x
3
y
3
)
1
4
(x
1
y
2
+x
1
y
3
+x
2
y
1
+x
2
y
3
+x
3
y
1
+x
3
y
2
).
Sa se arate ca (R
3
, g) este spat iu euclidian. Demonstrat i ca sistemul de vec-
tori v
1
= (0, 1, 1), v
2
= (1, 0, 0) este ortonormatn raport cu g si completat i-
l la o baza ortonormata a spat iului.
Tema 2: Determinat i proiect ia vectorului v = (1, 2, 0) pe ecare
din subspat iile vectoriale S
1
, S
2
, S
3
de la Tema 1 din paragraful 2 (Subspat ii
vectoriale).
Capitolul 8
2
8.1 Calcul vectorial
In acest paragraf prezentam cateva exercit ii considerate de noi de baza n

rezolvarea vectoriala a problemelor de geometrie.
Exercit iul 1: Fiind dat punctul M pe dreapta AB astfel ncat
AM
AB
=
k, pentru orice punct O din spat iu are loc
OM = (1 k)
OA + k
OB.
Reciproc, ind date dreapta AB si punctul M, daca pentru orice punct
O din spat iu are loc relat ia de mai sus, atunci M AB si
AM
AB
= k.
177
Rezolvare: Vom considera, fara a restrange generalitatea, ca punctul
M este interior segmentului AB, adica avem gura de mai jos.
A B
O
M
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>.
Conform regulii triunghiului de adunare a vectorilor liberi, avem relat ia:
OM =

OA +
AM
Din ipoteza si t inand cont de orientarea vectorilor, avem relat ia
AM = k
AB.
Dar

AB =

OB
OA care nlocuita mai sus conduce exact la ceea ce trebuia

demonstrat.
Reciproc, avand relat ia din enunt valabila pentru orice punct O, vom
considera O = A. Obt inem

AM = k
AB, de unde rezulta ca vectorii

AM si
AB sunt coliniari, deci M AB si, mai mult, relat ia metrica

AM
AB
= k.
Exercit iul 2:

In triunghiul ABC se considera M mijlocul segmentu-
lui BC. Sa se demonstreze ca:
a) 2
AM =

AB +
AC.
b) Punctul G este centrul de greutate al triunghiului ABC daca si
numai daca pentru orice punct O din spat iu are loc relat ia
3
OG =

OA +
OB +
OC.
c) Daca G este centrul de greutate al triunghiului ABC, atunci
GA +
GB +
GC = 0.
Rezolvare: Avem gura de mai sus.
Calcul vectorial 179
B C
A
M
a) Punctul M ind mijlocul segmentului BC, apart ine acestuia si

BM
AB
=
1
2
. Suntem n ipoteza problemei anterioare pentru O = A, deci

AM =
(1
1
2
)
AB +
1
2
AC, de unde rezultatul cerut.

b) Fie G centrul de greutate al triunghiului ABC si O un punct arbitrar
din spat iu. Se stie ca G AM si
AG
AM
=
2
3
. Conform exercit iului 1,
OG = (1
2
3
)
OA +
2
3
OM.
Dar OM este mediana n triunghiul OBC si conform punctului a) rezulta
2
OM =

OB +
OC.

Inlocuind n relat ia de mai sus obt inem
OG =
1
3
OA +
1
3
(
OB +
OC),
c.c.t.d.
Reciproc, e G un punct din spat iu astfel ncat pentru orice O are loc
relat ia data. Particularizand O = A gasim 3
AG =

AB +
AC. Dar

AB +
AC = 2
AM, deci 3
AG = 2
AM, de unde rezulta ca vectorii

AM si

AG sunt
coliniari, deci punctele A, G, M sunt coliniare, si ca G mparte segmentul
AM n raportul
2
3
, adica G este centrul de greutate al triunghiului ABC.
c) Stiind ca G este centrul de greutate al triunghiului ABC, avem relat ia
de la punctul b) pentru orice punct O din spat iu. Particularizand O = G
rezulta exact relat ia ceruta.
Urmatoarea problema o lasam ca exercit iu pentru acasa, ideea de re-
zolvare ind aceeasi ca la exercit iul anterior.
Tema 1: Se da tetraedreul ABCD si G
1
centrul de greutate al
triunghiului BCD. Sa se arate ca:
a) Punctul G este centrul de greutate al tetraedrului ABCD daca si
numai daca pentru orice punct O din spat iu are loc relat ia
4
OG =

OA +
OB +
OC +
OD.
Amintim ca centrul de greutate al tetraedrului ABCD se gaseste pe segmen-
tul AG
1
astfel ncat
AG
AG
1
=
3
4
.
b) Daca G este centrul de greutate al tetraedrului ABCD, atunci
GA +
GB +
GC +
GD = 0.
Bazate pe exercit iile prezentate sunt si rezolvarile exercit iilor urmatoare:
Tema 2: Se prelungesc laturile AB si AD ale paralelogramului
ABCD cu segmentele BM AD, DN AB. Sa se arate ca punctele
M, C, N sunt coliniare.
Tema 3:

In cercul de centru O se dau coardele perpendiculare AB
si CD concurente n punctul P. Sa se arate ca are loc egalitatea vectoriala
PA +
PB +
PC +
PD = 2
PO.
Tema 4:

In triunghiul ABC se dau G centrul de greutate si punctele
M (AB), N (BC), P (AC) astfel ncat
AM
MB
=
BN
NC
=
CP
PA
.
Daca notam cu G
1
, G
2
, G
3
centrele de greutate ale triunghiurilor AMP,
BMN, respectiv CNP, atunci demonstrat i ca G este centrul de greutate al
triunghiului G
1
G
2
G
3
.
Urmatoarele aplicat ii se refera la produsul scalar si vectorial al vectorilor
geometrici.
Exercit iul 3:

In triunghiul ABC sa se demonstreze ca H este orto-
centrul daca si numai daca are loc relat ia:
HA
HB =

HA
HC =

HC
HB.
Calcul vectorial 181
Rezolvare: Se stie ca produsul scalar a doi vectori este nul daca si
numai daca vectorii sunt ortogonali. Fie H ortocentrul triunghiului ABC.
Din AH BC rezulta
AH
BC = 0. Scriind
BC =

HC
HBn relat ia ante-

rioara, aplicand distributivitatea produsului scalar, obt inem prima egalitate.
Analog se obt ine a doua egalitate plecand de la HC AB.
Reciproc, daca se dau egalitat ile din enunt , din

HA
HB =

HA
HC
ducand n primul membru avem

HA (
HB
HC) = 0, adica

HA
CB = 0,
de unde AH BC. Din a doua egalitate gasim HC AB, deci punctul H
se aa pe nalt imea dinA si pe cea din C, deci este ortocentrul triunghiului.
Exercit iul 4: Sa se stabileasca teorema cosinusului, adica ntr-un
triunghi ABC are loc relat ia:
|
BC |
2
=|
AB |
2
+ |
AC |
2
2 |
AB ||
AC | cos(
AB,
AC).
Rezolvare: Din regula triunghiului pentru adunarea vectorilor geo-
metrici avem

BC =

BA +
AC. Calculam:
|
BC |
2
=

BC
BC = (
BA +
AC) (
BA +
AC) =
|
BA |
2
+
BA
AC +
AC
BA+ |
AC |
2
.
Din comutativitatea produsului scalar,din denit ia cosinusului unghiului din-
tre doi vectori,
cos(
AB,
AC) =
AB
AC
|
AB | . |
AC |
,
si t inand cont ca

BA =
AB, obt inem rezultatul cerut.

Exercit iul 5: Sa se stabileasca formula pentru lungimea medianei
ntr-un triunghi.
Rezolvare: Fie triunghiul ABC cu mediana AM. Notam cu m
lungimea medianei, adica m =|

AM |=
_
AM
AM. Conform exercit iului

2 punctul a) avem
AM =
1
2
(
AB+
AC). Aplicand distributivitatea produsului

scalar, calculam:
4m
2
= (
AB +
AC) (
AB +
AC) =|
AB |
2
+
AB
AC +
AC
AB+ |
AC |
2
.
Tinem cont de comutativitatea produsului scalar si din teorema cosinusului

avem 2
AB
AC =|
AB |
2
+ |
AC |
2
|
BC |
2
, deci obt inem
4m
2
= 2(|
AB |
2
+ |
AC |
2
) |
BC |
2
,
formula cunoscuta pentru lungimea medianei.
Exercit iul 6:

In tetraedrul ABCD avem AB CD si AC BD. Sa
se arate ca AD BC si ca
|
AB |
2
+ |
CD |
2
=|
AC |
2
+ |
BD |
2
=|
BC |
2
+ |
AD |
2
.
Rezolvare: Condit iile de perpendicularitate din enunt se exprima
vectorial prin

AB
CD = 0,

AC
BD = 0. Din regula triunghiului pentru

adunarea vectorilor geometrici, avem

AD =

AB +
BD si

BC =

BD +
DC.
Calculam:
AD
BC = (
AB+
BD)(
BD+
DC) =
AB
BD+
AB
CD+
BD
BD+
BD
DC =
=

BD (
AB +
BD +
DC) =
BD
AC = 0,
deci AD BC. Un astfel de tetraedru se numeste ortogonal. Avem si:
| AD |
2
= (
AB +
BD) (
AB +
BD) =| AB |
2
+ | BD |
2
+2
AB
BD.
| BC |
2
= (
BD +
DC) (
BD +
DC) =| BD |
2
+ | DC |
2
+2
BD
DC.
Calculam
| AD |
2
+ | BC |
2
=| AB |
2
+ | DC |
2
+2
BD (
AB +
BD +
DC) =
=| AB |
2
+ | DC |
2
+2
BD
AC,
de unde t inand cont ca

BD

AC = 0 rezulta una din egalitat ile cerute.
Analog se obt ine cea de a doua egalitate.
Lasam ca tema urmatoarele exercit ii:
Tema 5: Sa se demonstreze concurent a nalt imilor unui triunghi.
Produse cu vectori 183
Tema 6: Sa se demonstreze teorema lui Euler:

Intr-un patrulater
convex suma patratelor laturilor este egala cu suma patratelor diagonalelor
plus de patru ori patratul segmentului ce uneste mijloacele acestora.
Exercit iul 7: Sa se demonstreze ca n triunghiul ABC are loc
AB
AC =

BC
BA =

CA
CB.
Rezolvare: Pentru a demonstra egalitatea a doi vectori trebure sa
aratam ca au aceeasi direct ie, acelasi sens si aceeasi lungime. Din denit ia
produsului vectorial norma (lungimea) ecarui vector din cei trei de mai
sus este egala cu dublul ariei triunghiului ABC, deci au aceeasi lungime.
Direct ia produsului vectorial a doi vectori este perpendiculara pe planul celor
doi vectori. Aici, direct ia ecarui vector din cei trei este perpendiculara pe
planul (ABC), deci au aceeasi direct ie. Fie triungiul ABC din gura de
la exercit iu 2. Sensul vectorului

AB

AC este dat de regula burghiului,
adica este sensul n care nainteaza un burghiu daca l nvartim astfel ncat
sa suprapunem primul vector peste al doilea, deci iese din planul (ABC).
Analog gasim acelasi sens pentru ceilalt i doi vectori.
8.2 Vectori liberi. Produsul scalar, vectorial,
mixt si dublul produs vectorial
Vom prezenta la nceput aplicat ii fara reper, n care pentru calcularea pro-
duselor ce intervin vom folosi denit iile si propietat ile acestora.
Exercit iul 1: Sa se demonstreze identitatea lui Lagrange:
(a
b)
2
+ | a
b |
2
=| a |
2
. |
b |
2
.
Rezolvare: Prin denit ie, a
b =| a | . |
b | cos(a,
b) si | a
b |=|
a | . |
b | sin(a,
b). Calculand acum primul membru al identitat ii cerute si

t inand cont de formula fundamentala a trigonometriei, obt inem c.c.t.d.
Exercit iul 2: Se dau vectorii a = 2 m + 3n si

b = m 2n, unde
| m |= 1, | n |= 2, ( m, n) =

3
. Sa se calculeze lungimile vectorilor
a,
b, cosinusul unghiului dintre ei si aria paralelogramului construit pe cei doi

vectori.
Rezolvare: Avem egalitat ile:
| a |
2
=a a = (2 m+3n) (2 m+3n) = 4 | m |
2
+6 m n+6n m+9 | n |
2
.
Am folosit denit ia normei unui vector si distributivitatea produsului scalar.
Aplicand n continuare comutativitatea produsului scalar si apoi denit ia
acestuia, avem:
| a |
2
= 4 | m |
2
+12 mn+9 | n |
2
= 4 | m |
2
+12 | m | . | n | .cos( m, n)+
+9 | n |
2
= 4.1 + 12.1.2.cos(
3
) + 9.4 = 52.
Am gasit | a |=
52. Analog, calculam

|
b |
2
=
b = ( m2n) ( m2n) =| m |
2
2 m n 2n m + 4 | n |
2
=
=| m |
2
4 m n + 4 | n |
2
=| m |
2
4 | m | . | n | .cos( m, n) + 4 | n |
2
=
= 1 4.1.2.cos(
3
) + 4.4 = 13.
Deci |
b |=
13. Avem si
a
b = (2 m + 3n) ( m2n) = 2 | m |
2
m n 6 | n |
2
=
= 2 | m |
2
| m | . | n | .cos( m, n) 6 | n |
2
= 25.
Putem calcula acum
cos(a,
b) =
a
b
| a | . |
b |
=
25
52
13
.
Se stie ca aria paralelogramului construit pe doi vectori este egala cu norma
produsului vectorial al celor doi vectori. Asadar vom calcula
a
b = (2 m + 3n) ( m2n) = 2 m m + 3n m4 mn 6n n,
aplicand distributivitatea produsului vectorial fat a de adunarea vectorilor.
Cum produsul vectorial a doi vectori coliniari este nul, primul si ultimul
termen din egalitatea de mai sus se anuleaza.

Tinand cont si de anticomu-
tativitatea produsului vectorial, obt inem
a
b = 7n m.
Aria ceruta este
| a
b |= 7 | n m |= 7. | m | . | n | .sin( m, n) = 7
3.
Exercit iul 3: Sa se calculeze volumul paralelipipedului construit pe
vectorii
u =a
b +c
v = 2a +
b
w =
b +c
unde | a |= 1, |
b |= 2, | c |= 3, (
b, c) =

4
, (a,
b c) =

3
.
Rezolvare: Volumul paralelipipedului este egal cu modulul produsu-
lui mixt al celor trei vectori. Prin denit ie, produsul mixt este
(u, v, w) = u (v w).
Calculam
v w = (2a +
b) (
b +c) = 2a
b + 2a c +
b c.
u (v w) = (a
b +c) (2a
b + 2a c +
b c) =
= 2a (a
b) 2
b (a
b) +2c (a
b) +2a (ac) 2
b (ac) +2c (ac)+

+a (
b c)
b (
b c) +c (
b c).
Termenii din ultimul membru al egalitat ilor de mai sus sunt produse mixte.
Se stie ca produsul mixt a trei vectori coplanari este nul, deci termenii 1, 2,
4, 6, 8, 9 se anuleaza si obt inem
(u, v, w) = 2c (a
b) 2
b (a c) +a (
b c)..
Aplicam acum proprietatea produsului mixt de invariant a la permutari cir-
culare a vectorilor si de egalitate cu semn contrar la celelalte permutari, si
rezulta
(u, v, w) = 5a (
b c) = 5 | a | . |
b c | .cos((a,
b c)) =
= 5 | a | . |
b | . | c | .sin(
b, c).cos(a,
b c) = 5.1.2.3.
2
2
.
1
2
=
15
2
2
.
Exercit iul 4 Calculat i n funct ie de produsul mixt al vectorilor a,
b, c
urmatoarele produse mixte:
a) (a,
b +c, a +
b +c)
b) (a, a +
b, a +
b +c)
c) (a +
b,
b +c, c +a)
d) (a
b,
b c, c a)
Rezolvare: Primul produs mixt este zero deoarece cei trei vectori
sunt coplanari. Pentru al doilea produs, aplicam denit ia produsului mixt si
proprietat ile acestuia folosite n exercit iul anterior s avem:
(a, a+
b, a+
b +c) =a [(a+
b) (a+
b +c)] =a [a
b +ac +
b a+
b c]
Anticomutativitatea produsului vectorial duce la reducerea primului termen
din paranteza cu al treilea si avem
(a, a +
b, a +
b +c) =a [a c +
b c] = (a, a, c) + (a,
b, c) = (a,
b, c).
Al treilea produs se calculeaza n mod analog si obt inem rezultatul 2(a,
b, c).
Pentru al patrulea produs vom folosi formula lui Gibs pentru calcularea
dublului produs vectorial, u (v w) = (u w)v (u v) w. Avem
(a
b,
b c, c a) = (a
b) [(
b c[ (c a)].
Aplicand formula lui Gibs cu u =
b c, v =c si w =a, obt inem

(
b c[ (c a) = [(
b c[ a]c [(
b c[ c]a = (a,
b, c)c (c,
b, c)a = (a,
b, c)c,
(a
b,
b c, c a) = (a
b) (a,
b, c)c.
Dar produsul mixt (a,
b, c) ind un scalar iese n fatt a produsului scalar, deci

(a
b,
b c, c a) = (a,
b, c)[(a
b) c.] = (a,
b, c)
2
.
Exercit iul 5: Sa se demonstreze ca
(a
b) (c

d) =
a c a

d
b c

b

d
.
Rezolvare: Produsul scalar din primul membru poate vazut ca pro-
dusul mixt ((a
b, c,

d). Stiind ca produsul mixt este invariant la permutari
circulare, avem urmatoarele egalitat i:
(a
b, c,

d) = (
d, a
b, c) =

d[(a
b)c] =
d[c(a
b)] =
d[(c
b)a(ca)
b],
unde am folosit succesiv denit ia produsului mixt, anticomutativitatea pro-
dusului vectorial si formula lui Gibs. Aplicandn continuare distributivitatea
produsului scalar fat a de adunarea vectorilor si scot and scalarii (c
b) si (ca)
n fat a, gasim
(a
b) (c

d) = (c a).(
b) (c
b).(
d a),
c.c.t.d.
Lasam ca tema urmatoarele aplicat ii:
Tema 1: Sa se calculeze lungimile diagonalelor si unghiul dintre ele
n paralelogramul construit pe vectorii a = 3 m n,

b = m + 3n, stiind ca
| m |=| n |= 2 si ( m, n) =

3
.
Tema 2: Se cere aria paralelogramului construit pe vectorii a = 2 m
5n,
b = m + 3n, stiind ca | m |= 1, | n |= 2 si ( m, n) =

6
.
Tema 3: Calculat i volumul tetraedrului construit pe vectorii a =
mn+2 p,
b = m+n+3 p, c = m+ p, stiind ca | m |=| n |= 2, | p |= 3

si (n, p) =

3
, ( m, n p) =

4
.
In continuare consideram prezent a unui reper R = O,
i,
j,
k n raport
cu care sunt dat i tot i vectorii.
Exercit iul 6: Calculat expresia E = a
b +
b c + c a, stiind ca
a +
b +c = 2
i +
k, | a |= 2, |
b |= 3, | c |= 1.
Rezolvare: Calculam norma vectorului a +
b +c n doua moduri. Pe
de o parte
| a +
b +c |=| 2
i +
k |=
_
2
2
+ 1
2
+ (1)
2
=
6.
Pe de alta parte, denit ia normei unui vector si proprietat ile produsului scalar
conduc la:
| a +
b +c |
2
= (a +
b +c) (a +
b +c) =| a |
2
+ |
b |
2
+ | c |
2
+2E.
Avem egalitatea
| a |
2
+ |
b |
2
+ | c |
2
+2E = 6,
de unde E = 4.
Exercit iul 7:

In reperul R = O,
i,
j,
k se dau punctele A(1, 2, 0),

B(3, 2, 2), C(1, 0, 4). Sa se determine lungimile laturilor, masurile unghi-
urilor si aria triunghiului ABC.
Rezolvare: Calculam componentele vectorilor laturi ale triunghiului
ABC si avem:
AB = 4
i 4
j + 2
AC = 2
i 2
j + 4
BC = 2
i + 2
j + 2
k
Lungimile laturilor triunghiului sunt:
|
AB |=
_
4
2
+ (4)
2
+ 2
2
=
36 = 6
|
AC |=
_
2
2
+ (2)
2
+ 4
2
=
24 = 2
6
|
BC |=
_
(2)
2
+ 2
2
+ 2
2
=
12 = 2
3
Calculam cosinusurile unghiurilor triunghiului dat:
cos(A) =
AB
AC
|
AB | . |
AC |
=
4.2 + (4).(2) + 2.4
6.2
6
=
6
3
.
cos(B) =
BA
BC
|
BA | . |
BC |
=
(4).(2) + 4.2 + (2).2
6.2
3
=
3
3
.
cos(C) =
CA
CB
|
CA | . |
CB |
=
(2).2 + 2.(2) + (4).(2)
2
3.2
6
= 0.
Din ultimul calcul rezulta ca unghiul C este drept, deci triunghiul ABC este
dreptunghic n C. De aici putem calcula aria triunghiului ca ind semipro-
dusul catetelor, deci
A
ABC
=
2
6.2
3
2
= 6
2.
Exercit iul 8:

In reperul R = O,
i,
j,

B(2, 1, 1), C(3, 2, 1). Sa se calculeze aria triunghiului ABC si lungimea
nalt imii din A. Sa se determine un vector v perpendicular pe planul (ABC)
s avand lungimea egala cu 2.
Rezolvare: Aria triunghiului determinat de doi vectori este semi-
norma produsului vectorial al celor doi vectori.

In cazul nostru, triunghiul
ABC l putem considera determinat de vectorii

AB si

AC. Avem
AB =
i + 3
j 2
AC = 2
i + 4
j 2
k
Produsul vectorial se calculeza
AB
AC =
i

j

k
1 3 2
2 4 2
= 2
i 2
j 2
k.
Obt inem
A
ABC
=
|
AB
AC |
2
=
_
2
2
+ (2)
2
+ (2)
2
2
=
3.
Pe de alta parte, notand cu h
A
lungimea nalt imii din A,
A
ABC
=
h
A
. |
BC |
2
,
de unde calculam h
A
. Cum

BC =
i +
j rezulta
h
A
=
2A
ABC
|
BC |
=
2
2
=
6.
Din relat ia v (ABC) rezulta ca vectorul v este coliniar cu vectorul
AB
AC, deci exista R astfel ncat

v = (
AB
AC) = 2(
k),
parametrul urmand sa l determinam din condit ia | v |= 2. Obt inem
ecuat ia
2 [[
3 = 2,
deci =
3
3
. Avem doua solut ii, v
1,2
= 2
3
3
(
k),
Exercit iul 9 Sa se rezolve ecuat ia vectoriala va =
b stiind ca v c,
unde a =
i + 2
k,
b = 2
i +
j + 4
k, c =
i +
j +
k.
Rezolvare: Din denit ie, vectorul produs vectorial a doi vectori este
perpendicular pe cei doi vectori, deci
b v. Avem si v c, de unde rezulta ca

vectorul v este coliniar cu produsul vectorial
bc =
i

j

k
2 1 4
1 1 1
= 3
i +2
j +
k.
Exista atunci un scalar R astfel ncat v = (3
i + 2
j +
k). Inlocuind n
ecuat ie, avem
.
i

j

k
3 2 1
1 2 1
= 2
i +
j + 4
k,
de unde rezulta =
1
2
.
Exercit iul 10: Se dau punctele A(1, 1, 2), B(2, 1, 0), C(2, 3, 1) n
reperul R = O,
i,
j,
k. Sa se calculeze volumul tetraedrului OABC si

lungimea nalt imii din O n acest tetraedru. Determinat i coordonatele unui
punct D de pe axa Ox astfel nat punctele A, B, C, D sa e coplanare, sau,
altfel spus, determinat i coordonatele punctului de intersect ie a axei Ox cu
planul (ABC).
Rezolvare: Tetraedrul OABC este construit pe vectorii
OA,
OB,
OC.
Volumul sau este egal cu
1
6
din modulul produsului mixt (
OA,
OB,
OC).
Avand un reper, produsul mixt se calculeaza ca ind determinantul compo-
nentelor celor trei vectori.
(
OA,
OB,
OC) =
1 1 2
2 1 0
2 3 1
= 19.
Am obt inut V
OABC
=
19
6
. Acelasi volum se calculeaza cu formula V
OABC
=
h
O
.A
ABC
3
, de unde vom determina lungimea h
O
a nalt imii din O. Aria tri-
unghiului ABC este seminorma produsului vectorial

AB
AC. Avem:
AB =
i + 2
j 2
k,
AC = 3
i + 4
k,
AB
AC =
i

j

k
1 2 2
3 4 1
= 6
i + 7
j + 10
k.
h
O
=
3V
OABC
A
ABC
=
3.19.2
6.
6
2
+ 7
2
+ 10
2
=
19
185
.
Subspat ii ane 191
Fie D punctul de pe axa Ox cu proprietatea ca punctele A, B, C, D
sunt coplanare. Din D Ox rezulta coordonatele lui D de forma (, 0, 0).
Coplanareitatea punctelor A, B, C, D este echivalenta cu coplanareitatea vec-
torilor

AB,
AC,
AD, care se caracterizeaza prin anularea produsului mixt al

celor trei vectori.
Avem

AD = ( 1)
i +
j 2
k si
1 2 2
3 4 1
1 1 2
= 6 19.
Ecuat ia (
AB,
AC,
AD) = 0 conduce la =
19
6
, deci obt inem D(
19
6
, 0, 0).
Tema 4:

In reperul R = O,
i,
j,

B(3, 1, 4), C(1, 1, 1). Se cere:
a) Sa se demonstreze ca ABC este isoscel si AOC este dreptunghic;
b) S a se calculeze perimetrul, unghiurile, aria si lungimile nalt imilor n
triunghiul ABC;
c) Determinat i coordonatele unui punct situat pe axa Oz coplanar cu
A, B, C;
d) Determinat i coordonatele unui punct D cu proprietatea ca ABCD este
paralelogram;
e) Calculat i volumul tetraedrului OABC si lungimea nalt imii din A n
acesta.
Tema 5: Sa se calculeze n doua moduri dublul produs vectorial a
(
b c), unde
_
_
a = 2
i + 3
b =
i +
j + 4
k
c =
i +
j +
k
8.3 Subspat ii ane ale spat iului R
n
Exercit iul 1:

In spat iul an R
4
se dau punctele A(1, 1, 2, 1), B(2, 1, 1, 1),
C(0, 3, 5, 3). Sa se demonstreze ca sunt coliniare.
Rezolvare: Putem verica daca vectorii

AB si

AC sunt coliniari.
Avem
AB = e
1
+ 2 e
2
3 e
3
2 e
4
,

AC = e
1
2 e
2
+ 3 e
3
+ 2 e
4
,
unde O, e
1
, e
2
, e
3
,

e
4
este reperul din R
4
.

Intradevar,

AB =
AC, deci
vectorii sunt coliniari. Avand punctul A comun, dreptele suport ale celor doi
vectori coincid, deci punctele A, B, C sunt coliniare.
O a doua metoda este sa scriem ecuat ia dreptei AB si sa vericam daca
punctul C apart ine acesteia. Dreapta AB are vectorul director

AB, deci
ecuat ia ei este:
(AB) :
x
1
1
1
=
x
2
+ 1
2
=
x
3
2
3
=
x
4
1
2
,
unde (x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) sunt coordonatele punctului curent de pe dreapta AB n
reperul considerat. Se verica faptul ca coordonatele punctului C satisfac
ecuat ia de mai sus, deci C AB, c.c.t.d.
Exercit iul 2:

In spat iul an R
3
se dau planele
(P) : x + y z + 1 = 0
(Q) : 3x 3y + z 5 = 0
(R) : x + y + 2z = 0
si punctul M(1, 1, 1). Sa se determine ecuat ia planului care cont ine intersect ia
planelor P si Q si care:
a) trece prin M;
b) este perpendicular pe planul R ;
c) este paralel cu axa Oy;
d) formeaza cu planul R un unghi egal cu

3
;
e) formeaza cu dreapta (d
) :
x
2
=
y
1
=
z
0
un unghi de

3
.
Rezoplvare: Intersect ia planelor P si Q este dreapta de ecuat ie
(d) :
_
x + y z + 1 = 0
3x 3y + z 5 = 0
Pentru a gasi ecuat ia canonica a unei drepte data ca intersect ie a doua plane
putem e sa rezolvam sistemul format din ecuat iile celor doua plane, obt inand
Subspat ii ane 193
mai ntai euat iile parametrice ale dreptei din care eliminam apoi parametrul,
e sa determinam vectorul director al dreptei ca ind produsul vectorial al
normalelor celor doua plane, apoi un punct de pe dreapta rezolvand sistemul
pentru una din necunoscute xata, de exemplu x = 0.
Prin prima metoda, rezolvand sistemul gasim coordonatele punctelor de
pe dreapta de forma (, 2 2, 3 1). Ecuat iile parametrice ale dreptei d
de intersect ie a celor doua plane sunt
(d) :
_
_
_
x =
y = 2 2
z = 3 1
() R. Eliminand parametrul , gasim ecuat ia canonica a dreptei:
(d) :
x
1
=
y + 2
2
=
z + 1
3
,
unde (x, y, z) sunt coordonatele punctului curent de pe dreapta d.
Prin a doua metoda, e

N
P
,

N
Q
normalele planelor P si Q. Avem

N
P
=
i +
k,

N
Q
= 3
i 3
j +
k si vectorul director al dreptei d:

v
d
=
i

j

k
1 1 1
3 3 1
= 2
i 4
j 6
k.
Componentele direct iei dreptei d sunt asadar (1, 2, 3, ), mpart ind compo-
nentele vectorului de mai sus prin 2. Amintim ca un vector indica aceeasi
direct ie daca amplicam sau simplicam componentele sale prin orice scalar.
Mai avem de gasit un punct de pe dreapta d. Facem acest lucru rezolvand
sistemul pentru x = 0. Obt inem y = 2, z = 1, deci dreapta d trece prin
punctul de coordonate (0, 2, 1). Scriind acum ecuat ia dreptei printr-un
punct si direct ie date, rezulta aceeasi ecuat ie de mai sus.
Trecem acum la rezolvarea exercit iului. La punctul a) se cere ecuat ia unui
plan determinat de punctul M(1, 1, 1) si de dreapta (d) :
x
1
=
y+2
2
=
z+1
3
.
Observ am ca punctul nu apart ine dreptei. Fie A(0, 2, 1) un punct de pe
d. Planul cerut este determinat de punctul Asi de vectorii
AM si v
d
, ale caror
componente sunt (1, 1, 2), respectiv (1, 2, 3).
A
d
M
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
v
d
Ecuat ia planului este
x y + 2 z + 1
1 1 2
1 2 3
= 0,
deci 7x 5y + z = 9.
La punctul b) planul S cerut este perpendicular pe planul R. De aici
rezulta ca normala

N
R
(1, 1, 2) este un vector din planul S. Planul S cont ine
dreapta d, deci este determinat de punctul A si vectorii v
d
si

N
R
:
(S) :
x y + 2 z + 1
1 2 3
1 1 2
= 0,
Ecuat ia planului S este x + y z + 1 = 0, deci este exact planul P.
Punctul c) se rezolva analog, cu vectorul director al axei Oy n locul
normalei

N
R
.
Pentru punctul d) vom considera fasciculul de plane prin dreapta d si vom
determina dintre aceste plane pe cel cu proprietatea din ipoteza. Dreapta d
ind intersect ia planelor P si Q, fasciculul de plane prin d se scrie P +Q =
0, cu , R, nu ambele nule. Presupunand diferit de zero, putemmpart i
ecuat ia fasciculului prin si obt inem P +Q = 0. Prin presupunerea facuta
pierdemnsa din fasciculul dat prin ultima ecuat ie planul Q, care nu se obt ine
pentru nici o valoare a lui . De aceea suntem obligat i sa vericam daca acest
plan nu este solut ie. Unghiul dintre doua plane este egal cu unghiul format de
normalele lor, deci vom calcula (
N
Q
,

N
R
), de fapt cosinusul acestui unghi:
cos(Q, R) =
N
Q

N
R
|

N
Q
| . |

N
R
|
=
2
114
.
Subspat ii ane 195
Planul Q nu este solut ie. Solut iile raman a se gasi printre planele de ecuat ie
(x + y z + 1) + (3x 3y + z 5) = 0,
adica cu normala de forma

N
(1+3, 13, 1+). Din condit ia (
,

N
R
) =
3
rezulta

N
R
|

N
| . |

N
R
|
=
1
2
,
deci scalarul verica ecuat ia 49
2
6 +9 = 0, ecuat ie care nu are solut ii.
Problema nu are solut ie.
La ultimul punct avem de ales din fasciculul de plane de la punctul ante-
rior un plan pentru care unghiul dintre

N
si vectorul director al dreptei d
este

6
. Amintim ca unghiul dintre o dreapta si un plan este complementul
unghiului dintre normala la plan si direct ia dreptei. Din ecuat ia
cos(
6
) =
v
d
|

N
| . | v
d
|
,
obt inem 4(9 + 1)
2
= 15(19
2
2 + 3), de unde rezulta doua valori pentru
.
Exercit iul 3: Scriet i ecuat ia hiperplanului care trece prin punctul
A(1, 1, 2, 3) si este perpendicular pe dreapta
(d) :
_
_
_
(P
1
) : x + y z + t 3 = 0
(P
2
) : x y + z 5 = 0
(P
3
) : x + y + 2z t 4 = 0
din spat iul an R
4
.
Rezolvare: Dreapta d este data ca intersect ia a trei hiperplane. Vec-
torul sau director este produsul vectorial al normalelor celor trei hiperplane.
Normalele au componentele coecient ii lui x, y, z, t din ecare ecuat ie de
hiperplan. Considerand reperul R = O, e
1
, e
2
, e
3
, e
4
n spat iul an R
4
,
avem:
v
d
=
e
1
e
2
e
3
e
4
1 1 1 1
1 1 1 0
1 1 2 1
= 3e
1
+ e
2
+ 4e
3
+ 6e
4
,
Fie M(x, y, z, t) punctul curent al hiperplanului cerut. Vectorii

AM si v
d
sunt ortogonali, deci produsul lor scalar este zero si gasim astfel ecuat ia
hiperplanului:
3.(x 1) + 1.(y + 1) + 4(z 2) + 6(t 3) = 0.
sau, echivalent, 3x + y + 4z + 6t = 21.
O prima tema la acest paragraf este:
Tema 1:

In spat iul an R
3
se dau dreapta (d)
_
(P
1
) : x y 3z + 2 = 0
(P
2
) : 2x + y + 2z 3 = 0
si planul (P) : x + y + z + 1 = 0. Se cere planul care:
a) este paralel cu d, perpendicular pe P si trece prin punctul A(1, 1, 1);
b) trece prin punctul de intersect ie al dreptei d cu planul P si este per-
pendicular pe d;
c) cont ine dreapta d si este perpendicular pe P;
d) cont ine dreapta d si face un unghi egal cu

3
cu planul P;
e) cont ine dreapta d si face un unghi egal cu

6
cu dreapta (d
) :
x1
2
=
y+2
1
=
z
1
.
Exercit iul 4:

In spat iul an cu trei dimensiuni se dau punctele A(1, 1, 0),
B(2, 0, 0) si planele (P) : 2x+y+2 = 0, (Q) : xz+2 = 0, (R) : x+y+z = 2
si se cer:
a) Ecuat ia dreptei d
1
care trece prin A, este perpendiculara pe dreapta d
de intersect ie a planelor P si Q si intersecteaza acesta dreapta;
b) Ecuat ia dreptei d
2
care trece prin B, este paralela cu planul P s este
inclusa n planul R;
c) Precizat i n ce pozit ie se aa dreptele d
1
si d
2
si calculat i distant a
dintre ele.
d) Calculat i unghiul format de dreptele d
1
si d
2
.
Rezolvare: Direct ia dreptei d este produsul vectorial al normalelor
planelor P si Q:
v
d
=
i

j

k
2 1 0
1 0 1
i + 2
k,
a) Dreapta d
1
ind perpendiculara pe d si cont inand punctul A, este inclusa
Subspat ii ane 197
n planul S care trece prin A perpendicular pe d, deci n planul de ecuat ie
1(x 1) + 2(y 1) 1(z 0) = 0, adica x + 2y z 1 = 0.
A
d
M
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
(S)
Notam cu M punctul de intersect ie a dreptei d cu planul S. Coordonatele
lui M se gasesc rezolvand sistemul
_
_
_
x + 2y z 1 = 0
2x + y + 2 = 0
x z + 2 = 0
Obt inem M(
7
6
,
1
3
,
5
6
)
Dreapta d
1
este inclusa n planul S si intersecteaza dreapta d, deci trece
prin punctul M. Cum cont ine si punctul A, rezulta ca dreapta d
1
coincide
cu AM, a carei ecuat ie este:
(d
1
) :
x 1
13
6
=
y 1
2
3
=
z
5
6
,
sau, echivalent,
(d
1
) :
x
13
=
y 1
4
=
z
5
.
b) Dreapta d
2
ceruta este paralela cu planul P si inclusa n R. Con-
form unei binecunoscute teoreme de geometrie rezulta ca d
2
este paralela cu
dreapta de intersect ie a celor doua plane. De aici gasim direct ia dreptei d
2
ca ind produsul vectorial al normalelor planelor P si R:
i

j

k
2 1 0
1 1 1
i 2
j +
k,
Ecuat ia dreptei d
2
se scrie folosind formula dreptei printr-un punct si direct ie:
(d
2
) :
x 2
1
=
y
2
=
z
1
.
c) Studiem acum pozit ia relativa a celor doua drepte d
1
si d
2
. Vectorii
lor directori v
1
(13, 4, 5), v
2
(1, 2, 1) nu sunt coliniari neavand componen-
tele proport ionale, deci dreptele nu sunt paralele. Cele doua drepte sunt
coplanare daca si numai daca vectorii v
1
, v
2
si

AB sunt coplanari, deci vom
calcula produsul mixt al acestor 3 vectori:
13 4 5
1 2 1
1 1 0
= 12,
Valoarea produsului mixt ind nenula, rezulta ca dreptele d
1
si d
2
sunt
necoplanare. Distant a dintre ele este egala cu lungimea nalt imii paralelip-
ipedului construit cu vectorii v
1
, v
2
si

AB, cu baza formata cu v
1
, v
2
.
d
1
A
B
>
>
>
>
>
>
>
>
d
2
v
1
>
>
>
>
h
v
2
Volumul paralelipipedului este egal cu modulul produsului mixt al celor
trei vectori de mai sus, deci egal cu 12. Totodata volumul este V = h.A
bazei
.
Aria bazei este norma produsului vectorial al vectorilor v
1
si v
2
. Avem
v
1
v
2
=
i

j

k
13 4 5
1 2 1
= 6
i 18
j 30
k,
Obtinem lungimea nalt imii si deci distant a ntre cele doua drepte
h =
V
| v
1
v
2
|
=
12
1000
=
3
10
25
.
e) Unghiul format de doua drepte este egal cu unghiul format de vectorii
lor directori, deci avem:
cos(d
1
, d
2
) =
v
1
v
2
| v
1
| . | v
2
|
= 0,
Subspat ii ane 199
deci dreptele sunt perpendiculare.
Exercit iul 5: Se dau dreptele
(d
1
) :
x
2
=
y
3
=
z
1
,
(d
2
) :
x 1
1
=
y + 1
2
=
z + 1
3
,
n spat iul an tridimensional. Se cere:
a) Ecuat ia dreptei d care trece prin punctul A(1, 1, 1) si se sprijina pe
cele doua drepte (adica le intersecteaza).
b) Ecuat ia dreptei d
care este perpendiculara pe cele doua drepte si le

intersecteaza (este perpendiculara comuna).
Rezolvare:

In primul rand vom satbili pozit ia relativa a celor doua
drepte. Remarcam ca nu sunt paralele, vectorii lor directori neind coliniari
si studiem daca sunt coplanare. Dupa cum am vazut n exercit iul anterior,
aceasta revine la a studia daca vectorii directori ai drepetelor mpreuna cu
vectorul determinat de un punct de pe prima dreapta si unul de pe a doua
sunt coplanari. Fie O(0, 0, 0) d
1
si B(1, 1, 1) d
2
. Vec torul

OB
are componentele (1, 1, 1), iar dierct iile dreptelor d
1
, d
2
sunt v
1
(2, 3, 1, ),
respectiv v
2
(1, 2, 3). Calculam produsul mixt
(v
1
, v
2
,
OB) =
1 1 1
2 3 1
1 2 3
= 11,
neci dreptele sunt necoplanare.
a) dreapta d intersecteaza d
1
, deci determina un plan, e el
1
. Scriem
ecuat ia acestui plan t inand cont ca trece prin O(0, 0, 0) si cont ine vectorii
OA si v
1
:
x y z
1 1 1
2 3 1
= 0,
Obt inem (
1
) : 2x + y + z = 0.
Un rat ionament analog conduce la planul
2
determinat de drepta d s d
2
,
cu ecuat ia
x 1 y + 1 z + 1
1 1 1 + 1 1 + 1
1 2 3
= 0,
de unde avem (
2
) : x + y z = 1.
Dreapta ceruta d se gaseste n ambele plane
1
si
2
, deci este dreapta
lor de intersect ie:
_
2x + y + z = 0
x + y z = 1
b) Dreapta d
ind perpendiculara pe d
1
si pe d
2
, direct ia ei este data
de vectorul produs vectorial al dvectorilor directori ai celor doua drepte:
v = v
1
v
2
=
i

j

k
2 3 1
1 2 3
= 7
i 5
j +
k,
Perpendiculara comuna se determina analog cu modul de determinare a
dreptei d, cu singura modicare faptul ca ecuat iile palnelor
1
,
2
vor
determinate de punctul O si vectorii v, v
1
, respectiv punctul B si vectorii v,
v
2
.
Tema 2: Se cere ecuat ia dreptei care se sprijina pe dreptele
(d
1
) :
x 1
2
=
y + 1
3
=
z 2
4
,
(d
2
) :
x
1
=
y 1
2
=
z + 1
3
,
si care este paralela cu planele (P
1
) : 2xyz = 1, (P
2
) : x+2y+3z +1 = 0.
Pentru dreptele de mai sus gasit i perpendiculara comuna si calculat i n doua
moduri distant a dintre d
1
si d
2
.
Indicat ie: Prima metoda se refera la aplicarea formulei distant ei din-
tre doua drepte, ca la exercit iul 4, iar a doua metoda consta n calcularea
distant ei dintre pnctele de intersect ie a perpendicularei comune cu cele doua
drepte.
Tema 3: Sa se arate ca dreptele
(d
1
) :
x 1
3
=
y + 2
7
=
z 3
5
,
(d
2
) :
x
4
=
y 2
3
=
z + 1
1
,
sunt coplanare si sa se scrie ecuat ia planului determinat de ele. Gasit i ecuat ia
planului care trece prin A(1, 2, 3) si este perpendicular pe d
1
.
Subspat ii ane 201
Exercit iul 6

In spat iul an cu patru dimensiuni se dau dreptele
(d
1
) :
x
1
+ 1
1
=
x
2
0
=
x
3
+ 1
1
=
x
4
1
1
,
(d
2
) :
x
1
1
=
x
2
1
=
x
3
0
=
x
4
1
.
Se cere subspat iul an care cont ine dreptele d
1
si d
2
si ecuat ia bisectoarei
unghiului determinat de cele doua drepte.
Rezolvare: Vericam daca cele doua drepte sunt paralele. Vectorii
lor directori au componentele v
1
(1, 0, 1, 1), respectiv v
2
(1, 1, 0, 1), nu
sunt coliniari, deci dreptele nu sunt paralele. Fiind n spat iul cu patru di-
mensiuni, tehnica de vericare a coplanareitat ii din exercit iul anterior nu
mai este valabila, deoarece n spat iul cu patru dimensiuni orice trei vectori
sunt liniar dependent i, asa cum n spat iul tridimensional orice doi vectori
sunt coplanari. Metoda anularii produsului mixt ca si condit ie necesara si
sucienta de liniar dependent a (coplanareitate) este aici pentru patru vectori.
Vom studia direct daca cele doua drepte sunt concurente detreminand
punctul de intersect ie prin rezolvarea sistemului format de ecuat iile lor. Cea
mai simpla metoda de a determina intersect ia unei drepte cu orice alt subspat iu
an este sa scriem dreapta parametric. Aici vom scrie ecuat iile parametrice
ale dreptei d
2
:
(d
2
) :
_
_
x
1
=
x
2
=
x
3
= 0
x
4
=
unde R. Formand sistem din ecuat iile de mai sus si ecuat ia dreptei d
1
,
avem de rezolvat sistemul
+ 1
1
=

0
=
0 + 1
1
=
1
1
,
a carui solut ie este = 0, deci cele doua drepete au n comun originea
reperului, punctul O(0, 0, 0, 0). Fiind concurente, determina un 2-paln a carui
ecuat ie o gasim astfel. Fie M(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) un punct arbitrar din acest 2-
plan. Atunci vectorii

OM, v
1
, v
2
sunt liniar dependent i, deci exista , R
astfel ncat
OM = v
1
+ v
2
.
Aceasta este ecuat ia vectoriala a 2-planului. Scriind pe componente, obt inem
ecuat iile parametrice ale 2-palnului:
_
_
x
1
= +
x
2
=
x
3
=
x
4
= +
, R
Eliminand parametrii gasim ecuat ia 2-palnului ca intersect ie de hiperplane:
_
x
1
+ x
2
x
3
= 0
x
2
+ x
3
+ x
4
= 0
Bisectoarea unghiului format de dreptele d
1
si d
2
este o dreapta care trece
prin punctul de intersect ie a celor doua drepte, deci prin originea reperului,
si a carei direct ie urmeaza sa o determinam. Punctele de pe bisectoare ind
egal departate de laturile unghiului, rezulta ca am obt ine direct ia bisectoarei
daca am aduna doi vectori de lungimi egale, unul coliniar cu v
1
, iar celalalt
coliniar cu v
2
. Calculand normele vectorilor v
1
, v
2
gasim ca au aceeasi lungime
3, deci vectorul director al bisectoarei este

v
1
+v
2
= (0, 1, 1, 2),
de unde ecuat ia bisectoarei este:
x
1
0
=
x
2
1
=
x
3
1
=
x
4
2
.
Exercit iul 7:

In spat iul an cu patru dimensiuni se dau dreptele
(d
1
) :
x
1
1
1
=
x
2
1
=
x
3
2
1
=
x
4
+ 1
1
,
(d
2
) :
x
1
1
=
x
2
1
2
=
x
3
2
=
x
4
1
.
Se cere subspat iul an care cont ine dreptele d
1
si d
2
. Calculat i distant a de
la punctul A(1, 2, 1, 2) la subspat iul an determinat.
Rezolvare: Cele doua drepte nu sunt paralele. Vericam daca sunt
concurente. Scriem dreapta d
1
parametric:
(d
1
) :
_
_
x
1
= + 1
x
2
=
x
3
= + 2
x
4
= 1
Subspat ii ane 203
unde R. Formand sistem din ecuat iile de mai sus si ecuat ia dreptei d
2
,
avem de rezolvat sistemul
+ 1
1
=
1
2
=
+ 2
2
=
1
1
,
care este incompatibil. Rezulta ca dreptele d
1
si d
2
nu sunt concurente. Prin
urmare ele nu determina un 2-plan, ci un hiperplan. Alegem doua puncte
M
1
(1, 0, 2, 1) d
1
, M
2
(0, 1, 0, 0) d
2
. Fie M(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) un punct arbi-
trar din hiperplanul determinat de d
1
si d
2
. Atunci vectorii
M
1
M,
M
1
M
2
, v
1
, v
2
sunt liniar dependent i, ultimii doi ind vectorii directori ai dreptelor date.
Condit ia ca patru vectori sa e liniar dependent i se exprima prin anularea
produsului lor mixt, deci obt inem ecuat ia hiperplanului
(H) :
x
1
1 x
2
x
3
2 x
4
+ 1
1 1 2 1
1 1 1 1
1 2 2 1
= 0,
sau, echivalent, (H) : 3x
1
2x
2
+2x
3
+3x
4
+2 = 0. Distant a de la punctul
A(1, 2, 1, 2) la H se calculeaza dupa formula astfel:
d(A, H) =
[ 3.1 2.2 + 2.(1) + 3.(2) + 2 [
_
(3)
2
+ (2)
2
+ 2
2
+ 3
2
=
13
26
=
26
2
.
Tema 4:

In spat iul an R
4
se dau dreptele:
(d
1
) :
x
1
1
1
=
x
2
2
1
=
x
3
1
1
=
x
4
3
0
,
(d
2
) :
x
1
1
=
x
2
1
1
=
x
3
+ 1
2
=
x
4
1
2
,
(d
3
) :
x
1
0
=
x
2
1
1
=
x
3
1
=
x
4
+ 1
0
.
Se cere subspat iul an determinat de dreptele d
1
si d
2
.; subspat iul an deter-
minat de dreptele d
2
si d
3
. Vericat i daca cele trei drepte apart in aceluiasi
hiperplan. Gasit i punctul de intersect ie a dreptei d
1
cu subspat iul an de-
terminat de celelalte doua drepte.
Indicat ie: Primele doua drepte determina un 2-plan, ultimele doua de-
termin a un hiperplan. Daca toate dreptele ar apart ine aceluiasi hiperplan,
ar trebui ca d
1
sa e inclusa n hiperplanul determinat de d
2
si d
3
. Scriind
parametric dreapta d
1
, gasim ca punctele acestei drepte nu satisfac ecuat ia
hiperplanului.
Exercit iul 8:

In spat iul an R
3
se dau punctul A(1, 1, 2), dreapta
(d) :
x1
1
=
y+1
1
=
z
1
si planul (P) : x + y + z + 2 = 0. Se cere simetricul
punctului A fat a de dreapta d, simetricul lui A fat a de planul P si simetrica
dreptei d fat a de planul P. Calculat i distant a de la A la dreapta d.
Rezolvare: Observam ca punctul A nu apart ine nici dreptei, nici
planului. Fie A
simetricul lui A fat a de d

A
M
Notam cu M intersect ia dreptei AA
cu d. Dreapta AA
este perpendic-
ulara pe d, deci se aa n planul care trece prin A perpendicular pe d.
Ecuat ia acestui plan este
() : 1(x 1) + (1)(y + 1) + 1(z 2) = 0,
adica () : x y + z = 4. Coordonatele punctului M sunt date de solut ia
sistemului:
_
x1
1
=
y+1
1
=
z
1
x y + z = 4
Scriem dreapta parametric si sistemul este echivalent cu
_
_
x = + 1
y = 1
z =
x y + z = 4
Subspat ii ane 205
deci M are coordonatele (
5
3
,
5
3
,
2
3
). Punctul M este mijlocul segmentului
AA
, de unde rezulta coordonatele punctului A
::
x
A
= 2x
M
x
A
=
7
3
y
A
= 2y
M
y
A
=
7
3
z
A
= 2z
M
z
A
=
2
3
Deci A
(
7
3
,
7
3
,
2
3
).
Fie A simetricul punctului Afat a de planul P.
>
>
>
>
>
>
P
A
A
B
>
>
>
>
>
>
Dreapta AA este perpendiculara pe planul P, deci direct ia ei este data de
normala la plan

N(1, 1, 1), si trece prin A(1, 1, 2). Ecuat ia ei este:
(AA) :
x 1
1
=
y + 1
1
=
z 2
1
.
Fie B punctul de intersect ie a dreptei AA cu planul P. Coordonatele lui B
le gasim din sistemul:
_
_
x = + 1
y = 1
z = + 2
x + y + z + 2 = 0
unde primele trei ecuat ii reprezinta ecuat iile parametrice ale dreptei AA, cu
R. Obt inem B(
1
3
,
7
3
,
2
3
). Punctul B este mijlocul segmentului AA,
deci coordonatele punctului A sunt:
x
A
= 2x
B
x
A
=
5
3
y
A
= 2y
B
y
A
=
11
3
z
A
= 2z
B
z
A
=
2
3
Vom determina acum simetrica dreptei d fat a de planul P. Studiem mai
ntai pozit ia dreptei fat a de plan. Produsul scalar dintre normala la plan
N(1, 1, 1) si vectorul director al dreptei v

d
(1, 1, 1) ind egal cu 1, d nu este
nici paralella cu P, nici inclusa n P.
>
>
>
>
>
>
P
D
>
>
>
>
>
>
Rezulta ca au un punct comun D, coordonatele acestuia ind solut ia sistemu-
lui:
_
_
x = + 1
y = 1
z =
x + y + z + 2 = 0
unde primele trei ecuat ii reprezinta ecuat iile parametrice ale dreptei AA,
iar R. Obt inem = 2 si D(1, 1, 2). Fie C(1, 1, 0) d. Simetrica
dreptei fat a de plan este dreapta care trece prin D si prin simetricul lui C
fat a de plan. Printr-un calcul analog celui de mai sus gasim simetricul lui C
fat a de P punctul C
((
1
3
,
7
3
,
4
3
). Ecuat ia simetricei este:
x + 1
1
=
y 1
5
=
z + 2
1
.
Mai avem de calculat distant a de la A la d. Fie h distant a de la puncul
A la dreapta d.
C
d
A
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
v
d
h
Distant a ceruta este egala cu lungimea
nalt imii din An triunghiul format cu vectorii

CA si v
d
, deci
h =
2A
| v
d
|
=
|
CA v
d
|
| v
d
|
,
unde A este aria triunghiului format cu vectorii
CA si v
d
. Avem
CA(0, 0, 2)
Subspat ii ane 207
si
CA v
d
=
i

j

k
0 0 2
1 1 1
= 2
i + 2
j,
Prin urmare obt inem h =
2
3
.
Las am ca tema urmatoarele exercit ii:
Tema 5: Se cere ecuat ia dreptei d
care trece prin simetricul punctului

A(2, 1, 0) fat a de planul (P
1
) : x 2y + z = 0, este paralela cu planul
(P
2
) : 2x + y + 3z 1 = 0 si perpendiculara pe dreapta (d) :
x
1
=
y+1
2
=
z
1
.
Calculat i distant a de la A la planul P
1
, apoi la dreapta d. Gasit i masura
unghiului format de dreptele d si d
. Calculat i unghiul dintre dreapta d si

planul P
2
. Determinat i coordonatele simetricului punctului A fat a de dreapta
d.
Tema 6: Scriet i ecuat ia m-planului determinat de punctele A, B, C,
unde:
a) A(1, 0, 1), B(3, 2, 1), C(4, 2, 0);
b) A(1, 0, 1, 3), B(4, 1, 1, 0), C(1, 1, 2, 1).
Indicat ie:

In spat iul cu trei dimensiuni trei puncte necoliniare determina
un plan, pentru a carui ecuat ie folosim formula planului printr-un punct si
doi vectori, punctul A si vectorii

AB,
AC.

In spat iul cu partu dimensiuni
trei puncte necoliniare determina un 2-plan, a carui ecuat ie vectoriala este
AM =
AB +
AC, unde M este punctul curent al 2-planului.

Tema 7: Scriet i ecuat ia m-planului determinat de dreptele d
1
si d
2
,
unde:
a) (d
1
) :
x1
2
=
y+1
0
=
z
1
, (d
2
) :
x3
1
=
y+1
1
=
z1
1
;
b) (d
1
) :
x1
2
=
y+1
0
=
z
1
, (d
2
) :
x+1
1
=
y
2
=
z1
1
;
c) (d
1
) :
x
1
+1
1
=
x
2
1
1
=
x
3
+1
2
=
x
4
1
, (d
2
) :
x
1
1
2
=
x
2
+1
1
=
x
3
1
=
x
4
0
;
Exercit iul 9:

In spat iul an R
3
cu produsul scalar g dat prin
g(x, y) = x
1
y
1
+ x
2
y
2
+ x
3
y
3
+
1
2
(x
1
y
2
+ x
1
y
3
+ x
2
y
1
+ x
2
y
3
+ x
3
y
1
+ x
3
y
2
),
se cer:
a) Normala la planul (P) : 2x + y z + 1 = 0 si distant a de la origine
la acest plan n raport cu produsul scalar g.
b) Masura unghiului format de dreptele (d
1
) :
x1
1
=
y
2
=
z+1
0
si (d
2
) :
x
1
=
y
1
=
z
1
n raport cu g.
Rezolvare: a) Fie

N(l, m, n) normala la plan n raport cu produsul
scalar g. Alegem arbitrar doi vectori din planul P, de exemplu cei care
genereaza subspat iul vectorial (x, y, z) R
3
[ 2x + y z = 0, adica
vectorii v
1
(1, 0, 2), v
2
(0, 1, 1). Subspat iul considerat este un plan paralel cu
P, deci vectorii liberi considerat i sunt si n P. Altfel, alegem trei puncte
A, B, C arbitrare din planul P si consideram vectorii

AB,

AC. Condit ia de
ortogonalitate a vectorului

N pe plan este echivalenta cu
g(
N, v
1
) = 0, g(
N, v
2
) = 0,
care conduc la sistemul
_
4l + 3m + 5n = 0
2l + 3m + 3n = 0
a carui solut ie generala este (3, , 3), cu R. Deci normala la plan
este

N(3, 1, 3). Fie O
proiect ia originii pe P n raport cu g, adica O
este
intersect ia cu planul a dreptei care trece prin origine si are direct ia

N de mai
sus:
(d
) :
x
3
=
y
1
=
z
3
.
Rezolvand sistemul
_
_
x = 3
y =
z = 3
2x + y z + 1 = 0
obt inem O
(
3
10
,
1
10
,
3
10
). Distant a de la O la plan este egala cu distant a
dintre punctele O si O
, adica
d(O, P) = d(O, O
) =
_
g(
OO
OO
) =
34
10
.
b) Unghiul format de cele doua drepte este unghiul format de vectorii lor
directori, v
1
(1, 2, 0), v
2
(1, 1, 1). Calculam cosinisul acestui unghi cu formula
cos(d
1
, d
2
) =
g((1, 2, 0), (1, 1, 1))
_
g((1, 2, 0), (1, 2, 0))
_
g((1, 1, 1), (1, 1, 1))
=
42
7
.
Mult imi convexe. Semispat ii. Raport simplu 209
8.4 Mult imi convexe. Semispat ii. Raport
simplu
Exercit iul 1: Sa se demonstreze ca interiorul unui cub este o mult ime
convex a.
Rezolvare: Fara a restrange generalitatea, vom demonstra rezultatul
pentru interiorul cubului cu centrul n origine si de latura 2, adica pentru
mult imea
M = M(x, y, z) [ [ x [< 1, [ y [< 1, [ z [< 1.
Amintim ca o mult ime este convexa daca odata cu doua puncte cont ine si seg-
mentul determinat de cele doua puncte. Fie deci M
1
(x
1
, y
1
, z
1
), M
2
(x
2
, y
2
, z
2
)
M. Ecuat iile parametrice ale dreptei M
1
M
2
sunt:
(M
1
M
2
) :
_
_
_
x = x
1
+ (x
2
x
1
) = (1 )x
1
+ x
2
y = y
1
+ (y
2
y
1
) = (1 )y
1
+ y
2
z = z
1
+ (z
2
z
1
) = (1 )z
1
+ z
2
cu R. Segmentul [M
1
M
2
] este mult imea punctelor de pe dreapta M
1
M
2
pentru care [0, 1]. Fie M [M
1
M
2
], arbitrar ales. Trebuie sa demon-
stram ca M M, deci ca coordonatele (x, y, z) de forma de mai sus, cu
[0, 1], ale punctului M verica condit iile din denit ia mult imii M.
Folosind proprietat ile modulului avem
[ x [=[ (1 )x
1
+ x
2
[[ 1 [ . [ x
1
[ + [ [ . [ x
2
[
[ y [=[ (1 )y
1
+ y
2
[[ 1 [ . [ y
1
[ + [ [ . [ y
2
[
[ z [=[ (1 )z
1
+ z
2
[[ 1 [ . [ z
1
[ + [ [ . [ z
2
[
Dar [0, 1], deci [ 1 [= 1 si [ [= . Din faptul ca M
1
, M
2
M
rezulta [ x
1
[< 1, [ x
2
[< 1, [ y
1
[< 1, [ y
2
[< 1, [ z
1
[< 1, [ z
2
[<!, si obt inem:
[ x [< (1 ).1 + .1 = 1
[ y [< (1 ).1 + .1 = 1
[ z [< (1 ).1 + .1 = 1
deci M M.
Exercit iul 2:

In spat iul an cu doua dimensiuni se dau punctele
A(0, 2), B(1, 3), C(3, 2), D(4, 0). Descriet i urmatoarele mult imi: semidreapta
[AB, semidreapta (CB, segmentul [BC], semiplanul determinat de dreapta
BD si care cont ine punctul C, interiorul patrulaterului ABCD.
Rezolvare: Avem gura de mai sus.
`
A
`
`
Ecuat iile parametrice ale dreptei AB sunt
(AB) :
_
x =
y = 2 +
() R.
T inand cont ca abscisa punctului B este mai mare decat abscisa punctului
A, semidreapta [AB cont ine acele puncte ale dreptei AB ale caror abscise
sunt mai mari sau egale cu abscisa lui A, deci x 0. Aceasta revine la 0
din ecuat ia dreptei, deci semidreapta este:
([AB) = M(x, y) [ x = , y = 2 + , 0.
Ecuat iile parametrice ale dreptei BC sunt
(BC) :
_
x = 1 + 2
y = 3
() R.
T inand cont ca abscisa punctului B este mai mica decat abscisa punctului
C, semidreapta (CB cont ine acele puncte ale dreptei BC ale caror abscise
sunt mai mici decat abscisa lui C, deci x < 3. Axeasta revine la 1 + 2 < 3
din ecuat ia dreptei, deci semidreapta este:
((CB) = M(x, y) [ x = 1 + 2, y = 3 , < 1.
Segmentul [BC] cont ine toate punctele dreptei BC ale caror abscise sunt
cuprinse ntre abscisele punctelor B si C, deci n intervalul [1, 3]. Obt inem
1 + 2 [1, 3], echivalent cu [0, 1]. Deci
([BC]) = M(x, y) [ x = 1 + 2, y = 3 , [0, 1].
Ecuat ia carteziana a dreptei BD este
(BD) : x + y 4 = 0.
Dreapta BD mparte planul n doua semiplane. Punctele situate n unul
dintre acestea satisfac inecuat ia x + y 4 < 0, pe cand punctele situate n
celalalt satisfac x + y 4 => 0. Vericam care inecuat ie este satisfacuta de
coordonatele lui C(3, 2) si gasim ca semiplanul cerut este
x + y 4 > 0.
Interiorul patrulaterului ABCD este dat de intersect ia a patru semiplane,
si anume:S
1
, semiplamul marginit de dreapta AB si care cont ine punctul
C, S
2
, semiplamul marginit de dreapta BC si care cont ine punctul A, S
3
,
semiplamul marginit de dreapta CD si care cont ine punctul A si S
4
, semipla-
mul marginit de dreapta DA si care cont ine punctul C. Ecuat iile laturilor
patrulaterului sunt:
(AB) : x y + 2 = 0, (BC) : x + 2y 7 = 0
(CD) : 2x + y 8 = 0, (DA) : x + 2y 4 = 0
Obt inem ecuat iile semiplanelor:
(S
1
) : x y + 2 > 0, (S
2
) : x + 2y 7 < 0
(S
3
) : 2x + y 8 < 0, (S
4
) : x + 2y 4 > 0
si Int(ABCD) = S
1
S
2
S
3
S
4
, deci este mult imea punctelor ale caror
coordonate verica sistemul format din cele patru inecuat ii de mai sus.
Exercit iul 3:

B(1, 1, 1), C(1, 2, 6), D(0, 1, 0). Caracterizat i urmatoarele mult imi: seg-
mentul [AB], semispat iul marginit de planul (BCD) si cont ine punctul A,
interiorul tetraedrului ABCD.
Rezolvare: Ecuat iile parametrice ale dreptei AB sunt
(AB) :
_
_
_
x =
y = 1
z = 5 + 6
() R.
Segmentul [AB] cont ine toate punctele dreptei AB care au prima coordonata
(de exemplu; la fel de bine putem sa ne ghidam dupa a doua sau a treia
coordonata) ntre coordonatele x
A
si x
B
, deci [0, 1]. Daca am pus
condit ia pentru atreia coordonata sa e ntre z
A
si z
B
, aveam 5+6 [5, 1]
de unde obt ineam acelasi rezultat, [0, 1]. Deci
[AB] = M(x, y, z) [ x = , y = 1, z = 5 + 6, [0, 1]
Ecuat ia planului (BCD) o scriem ca ind ecuat ia planului prin B care cont ine
vectorii

BC si

BD, adica avem:
(BCD) :
x 1 y 1 z + 1
0 1 7
1 0 1
= 0,
sau, echivalent, (BCD) : x7y+z+7 = 0. Planul (BCD) mparte spat iul n
doua semispat ii. Coordonatele punctelor aate ntr-unul dintre ele satisfac
inecuat ia x + 7y + z 7 < 0, iar ale celor din celalalt satsfac inecuat ia
x 7y + z + 7 > 0. Coordonatele lui A sunt(0, 1, 5), deci satisfac a doua
inecuat ie. Semiplanul cerut este asadar
(S
1
) : x + 7y + z 7 > 0
Interiorul tetraedrului este intersect ia urmatoarelor semispat ii: S
1
de mai
sus, S
2
marginit de planul (ABC) si care cont ine punctul D, S
3
marginit de
planul(ABD) si care cont ine punctul C si S
4
margint de planul (ACD) si
cont ine B. Lasam ca tema determinarea acestor semispat ii.
Remarcam faptul ca inecuat iile care denesc semispat ii devin nestricte
daca includem si planele respective, deci daca vorbim de semispat ii nchise.
Exercit iul 4: Sa se rezolve programul liniar:
minf(x, y) = 2x + y
_
_
2x y 2
x 2y 2
x + y 5
x 0, y 0
Rezolvare: Vom reprezenta dreptele care marginesc semiplanele din
condit iile problemei. Intersect ia semiplanelor date reprezinta un domeniu
plan peste care venim cu un fascicul de drepte paralel cu dreapta 2x +y = c
(cerint a programului), pentru orice c R ales arbitrar. Coordonatele primu-
lui, respectiv ultimului punct de intersect ie dintre acest fascicul si domeniu
sunt valorile lui x, y corespunzatoare extremelor funct iei f.
>
>
>
>
>
>
>
A
B
C
D
`
`
`
`
d
`
`
`
`
`
`
Domeniul este interiorul patrulaterului ABCD din gura de mai sus.
Fasciculul de drepte paralele cu dreapta d inersecteaza acest domeniu n
punctele extreme A si C. Valorile extreme ale funct iei f sunt deci f(A) =
f(1, 0) = 2, respectiv f(C) = f(4, 1) = 9.
Sugeram rezolvarea urmatoarelor exercit ii ca tema:
Tema 1:

B(3, 1, 0), C(1, 1, 2), D(2, 0, 1). Caracterizat i urmatoarele mult imi:
semidreapta (AB, segmentul [CD], interiorul tetraedrului ABCD.
Tema 2: Rezolvat i programul liniar:
a)
maxf(x, y) = x 2y
_
_
_
x + y 1 0
x + 2y 2
x 0, y 0
b)
minf(x, y) = 4x + 5y
_
_
x + 3y 9
3x 5y 2
2x + y 1
x 0, y 0
Exercit iul 5: Se dau pe o dreapta patru puncte A < B < C < D
asezate n aceasta ordine si egal departate ntre ele. Se cer rapoartele simple
(A, B; C) si (A, B; D) si biraportul celor patru puncte, denit prin:
[A, B; C, D] =
(A, B; C)
(A, B; D)
.
Rezolvare: Fie un reper pe dreapta data astfel ncat x
A
= 0. Con-
siderand distant a dintre primele doua puncte egala cu , avem coordonatele
punctelor: x
B
= , x
C
= 2, x
D
= 3. Raporartele cerute se calculeaza:
(A, B; C) =
x
C
x
A
x
B
x
C
=
2
= 2.
(A, B; D) =
x
D
x
A
x
B
x
D
=
3
2
=
3
2
.
[A, B; C, D] =
(A, B; C)
(A, B; D)
=
4
3
.
Capitolul 9
3
9.1 Transformari liniare
Exercit iul 1: Vericat i care dintre urmatoarele aplicat ii este transfor-
mare liniara:
a) T
1
: R
3
R
3
, T
1
(x) = (x
1
+ 2x
2
, x
3
, x
1
+ x
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
);
b) T
2
: R
3
R
4
, T
2
(x) = (x
1
+x
2
x
3
, x
2
x
3
, x
1
x
2
+x
3
, x
2
x
3
), x =
(x
1
, x
2
, x
3
);
c) T
3
: R
4
R
3
, T
3
(x) = (x
1
+2x
2
, x
2
x
3
, 3x
3
+x
4
), x = (x
1
, x
2
, x
3
, x
4
);
d) T
4
: R
3
R
2
, T
4
(x) = (x
1
.x
2
, x
1
+ x
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
).
Pentru acestea determinat i KerT, ImT si matricea transformarii n raport
cu bazele canonice din domeniul si codomeniul sau.
Rezolvare: Avem de vericat daca aplicat iile date satisfac condit iile
T(x + y) = T(x) + T(y), T(x) = T(x),
sau, echivalent,
T(x + y) = T(x) + T(y),
pentru orice doi vectori x, y din domeniul de denit ie a lui T si pentru orice
scalari , . Aici, , R.
215
a) Fie x = (x
1
, x
2
, x
3
), y = (y
1
, y
2
, y
3
) R
3
, arbitrar alesi. Vectorul
x + y are componentele (x
1
+ y
1
, x
2
+ y
2
, x
3
+ y
3
). Conform denit iei lui T
1
avem
T
1
(x + y) = ((x
1
+ y
1
) + 2(x
2
+ y
2
), (x
3
+ y
3
), (x
1
+ y
1
) + (x
3
+ y
3
)),
care, t inand cont de operat iile de adunare si amplicare cu scalari din R
3
,
conduce la
T(x+y) = (x
1
+2x
2
, x
3
, x
1
+x
3
) +(y
1
+2y
2
, y
3
, y
1
+y
3
) = T
1
(x) +T
1
(y).
Fie acum R arbitrar ales. Vectorul x are componentele (x
1
, x
2
, x
3
)
si obt inem
T
1
(x) = (x
1
+2x
2
, x
3
, x
1
+x
3
) = (x
1
+2x
2
, x
3
, x
1
+x
3
) = T
1
(x).
Deci T de la punctul a) este transformare liniara (morsm liniar).
Mult imea KerT se numeste nucleul transformarii si este subspat iul vec-
torial al domeniului lui T format din vectorii a caror imagine prin T este
vectorul zero al codomeniului:
KerT
1
= x R
3
[ T(x) = 0.
Fie x KerT
1
. Ecuat ia T
1
(x) = 0 este echivalenta cu sistemul liniar
_
_
_
x
1
+ 2x
2
= 0
x
3
= 0
x
1
+ x
3
= 0
care este omogen compatibil determinat. Rezulta KerT
1
= (0, 0, 0). O
consecint a a acestui rezultat este faptul ca morsmul T
1
este injectiv.
Mult imea ImT este subspat iul vectorial al codomeniului lui T format din
tot i vectorii de forma T(x), deci exact imaginea aplicat iei T.
ImT
1
= T
1
(x) [ x R
3
= (x
1
+ 2x
2
, x
3
, x
1
+ x
3
) [ x
1
, x
2
, x
3
R.
Subspat iul ImT
1
al lui R
3
este generat de vectorii (1, 0, 1), (2, 0, 0), (0, 1, 1),
care sunt si liniar independent i. Obt inem dim(ImT
1
) = 3, de unde ImT
1
=
R
3
.
Baza canonica n domeniu, cat si n codomeniu este B = e
1
= (1, 0, 0),
e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1). Matricea transformarii liniare T
1
n raport cu
baza B are pe coloane componentele vectorilor T
1
(e
i
) n raport cu B.
T
1
(e
1
) = T
1
(1, 0, 0) = (1, 0, 1) = e
1
+ e
3
T
1
(e
2
= T
1
(0, 1, 0) = (2, 0, 0) = 2e
1
T
1
e
3
) = T
1
(0, 0, 1) = (0, 1, 1) = e
2
+ e
3
deci matricea transformarii este
A
T
1
=
_
_
1 2 0
0 0 1
1 0 1
_
_
b) Se verica faptul ca T
2
este transformare liniara (tema). Fie x =
(x
1
, x
2
, x
3
) KerT
2
. Ecuat ia T
2
(x) = 0 conduce la sistemul
_
_
x
1
+ x
2
x
3
= 0
x
2
x
3
= 0
x
1
x
2
+ x
3
= 0
x
2
x
3
= 0
Sistemul este compatibil simplu nedeterminat, solut ia generala ind KerT =
(0, , ) [ R, deci nucleul transformarii T
2
este un subspat iu de
dimensiune 1 al spat iului R
3
, generat de vectorul (0, 1, 1). Imaginea aplicat iei
T
2
este
ImT
2
= T
2
(x) , x R
3
= (x
1
+x
2
x
3
, x
2
x
3
, x
1
x
2
+x
3
, x
2
x
3
).
Generatorii acestui subspat iu al lui R
4
sunt vectorii (1, 0, 1, 0), (1, 1, 1, 1),
(1, 1, 1, 1), vectori liniar dependent i (rangul matricei care are pe coloane
cei trei vectori este 2), de unde rezulta ca ImT
2
este subspat iu de dimensiune
2.
Bazele canonoce n domeniu, respectiv codomeniu sunt
B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1),
B
= f
1
= (1, 0, 0, 0),f
2
= (0, 1, 0, 0), f
3
= (0, 0, 1, 0), f
4
= (0, 0, 0, 1). Ma-
tricea transformarii liniare T n raport cu bazele B si B
are pe coloane
componentele vectorilor T
2
(e
i
) n raport cu B
:
T
2
(e
1
) = (1, 0, 1, 0) = f
1
f
3
T
2
(e
2
) = (1, 1, 1, 1) = f
1
+ f
2
f
3
+ f
4
T
2
(e
3
) = (1, 1, 1, 1) = f
1
f
2
+ f
3
f
4
si este:
A
T
2
=
_
_
_
_
1 1 1
0 1 1
1 1 1
0 1 1
_
_
_
_
Punctul c) l lasam tema. Aici se va obt ine matricea
A
T
2
=
_
_
1 2 0 0
0 1 1 0
0 0 3 1
_
_
d) Vericand a doua condit ie din denit ia unei transformari liniare,
avem
T
4
(x) = (x
1
.x
2
, x
1
+ x
3
) ,= T
4
(x), x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
,
deci T
4
nu este o transformare liniara.
Exercit iul 2: Scriet i matricea transformarii liniare T
1
de al exercit iul
anterior, n raport cu baza B
= e
1
, e
2
, e
3
, unde e
1
= (1, 1, 1), e
2
=
(0, 1, 1), e
3
= (1, 2, 3).
Rezolvare: Exercit iul se poate rezolva prin doua metode. Prima
metoda constan aplicarea formulei care da matricea unei transformari liniare
la schimbarea bazei:
A
= S
1
.A.S,
unde S este matricea schimbarii de baza de la B la B
, A este matricea
transformarii n raport cu B iar A
matricea transformarii n raport cu B
. La
exercit iul anterior am determinat matricea lui T
1
n raport cu baza canonica,
A
T
1
de mai sus. Matricea schimbarii de la baza canonica la B
din enunt este

S =
_
_
1 0 1
1 1 2
1 1 3
_
_
Inversa sa este
S
1
=
_
_
1 1 1
5 2 3
2 1 1
_
_
Obt inem
A
T
1
=
_
_
1 1 1
5 2 3
2 1 1
_
_
.
_
_
1 2 0
0 0 1
1 0 1
_
_
.
_
_
1 0 1
1 1 2
1 1 3
_
_
=
_
_
4 0 2
13 5 7
5 2 3
_
_
Prin a doua metoda folosim denit ia matricei unei transformari liniare. Cal-
culam
T
1
(e
1
) = (1, 1, 2)
T
1
(e
2
) = (2, 1, 1)
T
1
(e
3
) = (5, 2, 4)
Tabel 1.
e
1
e
2
e
3
T
1
(e
1
) T
1
(e
2
) T
1
(e
3
)
e
1
1 0 1 -1 2 5
e
2
-1 1 2 -1 -1 -3
e
3
1 1 3 2 1 4
e
1
1 0 1 -1 2 5
e
2
0 1 3 -2 1 2
e
3
0 1 2 3 -1 -1
e
1
1 0 1 -1 2 5
e
2
0 1 3 -2 1 2
e
3
0 0 -1 5 -3 -4
e
1
1 0 0 4 0 2
e
2
0 1 0 13 -5 -7
e
3
0 0 1 -5 2 3
Pentru a gasi componentele vectorilor de mai sus n raport cu baza B
vom folosi lema substitut iei si avem Tabelul 1, deci matricea este
A
T
1
=
_
_
4 0 1
13 5 9
5 2 4
_
_
Tema 1: Demonstrat i ca urmatoarele aplicat ii sunt transformari liniare.
Determinat i nucleul si imaginea ecarei transformari si matricea n raport cu
bazele canonice din domeniu si codomeniu:
a) T
1
: R
3
R
3
, T
1
(x) = (x
1
+2x
2
x
3
, 2x
1
x
3
, x
1
+x
2
+x
3
), x =
(x
1
, x
2
, x
3
);
b) T
2
: R
3
R
4
, T
2
(x) = (x
1
2x
2
+x
3
, x
2
+2x
3
, 3x
1
x
2
+2x
3
, x
2
+
x
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
);
c) T
3
: R
4
R
3
, T
3
(x) = (x
1
x
2
, x
2
x
3
, 3x
3
+x
4
), x = (x
1
, x
2
, x
3
, x
4
);
d) T
4
: R
3
R
2
, T
4
(x) = (x
1
x
2
, x
1
+ x
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
).
Tema 2: Gasit i matricea transformarii T
1
de la Tema 1 n raport cu
baza B
= e
1
, e
2
, e
3
, unde e
1
= (1, 2, 1), e
2
= (2, 3, 3), e
3
= (3, 7, 1), prin
doua metode. Aceeasi problema pentru transformarea T
2
de la exercit iul 1
si baza B
= e
1
, e
2
, e
3
, unde e
1
= (0, 1, 1), e
2
= (1, 0, 1), e
3
= (1, 1, 0).
Exercit iul 3: Sa se determine transformarea liniara T : R
3
R
3
care satisface T(v
i
) = w
i
, ()i 1, 2, 3, unde v
1
= (2, 4, 6), v
2
= (0, 0, 1),
v
3
= (1, 0, 0), w
1
= (1, 0, 0), w
2
= (2, 0, 1), w
3
= (0, 0, 6).
Rezolvare: Fie Amatricea transformarii T n raport cu baza canonica.
Notand cu V
i
coloana componentelor vectorului v
i
, respectiv cu W
i
coloana
componentelor vectorului w
i
, ()i 1, 2, 3, egalitat ile T(v
i
) = w
i
se scriu
matricial A.V
i
= W
i
, ()i 1, 2, 3, sau, echivalent,
A.
_
_
2 0 1
4 0 0
6 1 0
_
_
=
_
_
1 2 0
0 0 0
0 1 6
_
_
,
de unde
A =
1
4
_
_
0 11 8
0 0 0
24 18 4
_
_
.
Componentele lui T(x) pentru un x = (x
1
, x
2
, x
3
) arbitrar sunt elementele
coloanei A.X, unde X =
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
,deci
T(x) =
1
4
(11x
2
+ 8x
3
, 0, 24x
1
18x
2
+ 4x
3
).
Exercit iul 4: Fie V un spat iu vectorial peste campul K. O trans-
formare liniara P : V V se numeste proiect ie daca P
2
= P. Sa se arate ca
daca T : V V este o transformare liniara cu proprietatea ca T
2
= I, atunci
transformarile P
1
=
1
2
(I T) si P
2
=
1
2
(I + T) sunt proiect ii si V este suma
directa a subspat iilor ImP
1
si ImP
2
. Prin puterea a doua a unei transformari
nt elegem compusa cu ea nsasi, iar cu I am notat aplicat ia identica.
Rezolvare: Vericam direct ca P
1
, P
2
sunt proiect ii:
P
2
1
=
1
4
(I T)(I T) =
1
4
(I T T + T
2
) =
1
2
(I T) = P
1
,
P
2
2
=
1
4
(I + T)(I + T) =
1
4
(I + T + T + T
2
) =
1
2
(I + T) = P
2
.
Avem
ImP
1
=
1
2
(x T(x)) [ x V , ImP
2
=
1
2
(x + T(x)) [ x V .
si e y ImP
1
ImP
2
. Exista x, z V astfel ncat
y = P
1
(x) =
1
2
(x + T(x)),
y = P
2
(z) =
1
2
(z T(z)).
Calculam
P
2
(y) = P
2
(P
1
(x)) =
1
2
(P
1
(x) T(P
1
(x))) =
1
4
(x + T(x) T(x + T(x))) =
=
1
4
(x + T(x) T(x) T
2
(x)) = 0,
P
1
(y) = P
1
(P
2
(z)) =
1
2
(P
2
(z) + T(P
2
(z))) =
1
4
(x T(x) + T(x T(x))) =
=
1
4
(x T(x) + T(x) T
2
(x)) = 0.
Rezulta ca y apart ine nucleului proiect iei P
1
si nucleului proiect iei P
2
, deci
y + T(y) = 0,
y T(y) = 0
de unde obt inem y = 0. Prin urmare suma ImP
1
+ ImP
2
este directa. Fie
x V , arbitrar ales, si x
1
= P
1
(x), x
2
= P
2
(x). Se verica imediat ca
x = x
1
+ x
2
, deci V = ImP
1
+ ImP
2
, c.c.t.d.
9.2 Vectori si valori proprii
Exercit iul 1: Sa se determine valorile proprii si vectorii proprii core-
spunzatori acestora pentru urmatoarele matrici. Precizat i daca mnatricile
date admit formaa diagonala si daca da, n raport cu ce baza se obt ine
aceasta.
a)A =
_
_
1 1 1
4 1 2
6 3 4
_
_
b)A =
_
_
2 2 1
2 1 2
1 2 2
_
_
c)A =
_
_
4 1 1
2 4 1
0 1 4
_
_
Rezolvare: Valorile proprii ale unei matrici sunt radacinile polino-
mului caracteristic, det(A I). La punctul a), ecuat ia caracteristica este:
1 1 1
4 1 2
6 3 4
= 0,
sau, echivalent,
3
2
2
+ = 0. Obt inem valorile proprii
1
=
2
= 1,
3
= 0.
Determinam acum subspat iile proprii corespunzatoare valorilor proprii
gasite:
Subspat iul V
(1)
corespunzator valorii proprii = 1 cont ine vectorii pen-
tru care coloana componentelor verica ecuat ia A.X = X, deci solut iile
sistemului:
_
_
_
2x
1
x
2
+ x
3
= 0
4x
1
2x
2
+ 2x
3
= 0
6x
1
3x
2
+ 3x
3
= 0
Avem
V
(1)
= (, , 2 + ) [ , R = [(1, 0, 2), (0, 1, 1)].
Analog determinam subspat iul propriu corespunzator valorii proprii =
0, ca ind solut iile sistemului
_
_
_
x
1
x
2
+ x
3
= 0
4x
1
x
2
+ 2x
3
= 0
6x
1
3x
2
+ 4x
3
= 0
Avem
V
(0)
= (, 2, 3) [ R = [(1, 2, 3)].
Valorile proprii sunt reale, deci din campul scalarilor spat iului vectorial
R
3
. Multiplicitatea algebrica a valorii proprii 1 este egala cu 2, (este radacina
dubla a polinomului caracteristic) si egala cu dimV
(1)
, numita multiplicitatea
geometrica a valorii proprii date. Analog, multiplicitatea algebrica si cea
geometrica a valorii proprii 0 coincid, ind ambele egale cu 1. Toate condit iile
pentru existent a formei diagonale sunt astfel ndeplinite, deci exista forma
A
=
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 0
_
_
a matricei A. Daca T este transformarea liniara care are matricea A n
raport cu baza canonica, atunci A
este matricea aceleiasi transformari n

raport cu baza formata din reuniunea bazelor subspat iilor proprii, n or-
dinea n care apar valorile proprii pe diagonala lui A
, deci n baza B
=
(1, 0, 2), (0, 1, 1), (1, 2, 3). Notand cu S matricea de trecere de la baza
canonica la B
, vericat i relat ia A
= S
1
AS.
Punctul b) se rezolva analog, gasind valorile proprii 3, radacina dubla si
-3, rad acina simpla, subspat iile proprii V
(3)
= [(1, 0, 1), (0, 1, 2)], V
(3)
=
[(1, 2, 1)]. Exista si aici forma diagonala, de exemplu
A
=
_
_
3 0 0
0 3 0
0 0 3
_
_
,
n raport cu baza B
= (1, 0, 1), (1, 2, 1), (0, 1, 2). Remarcam din nou

ca o modicare a ordinii valorilor proprii pe diagonala matricei A
implica o
modicare a ordinii vectorilor n baza B
.
La ultimul punct determinam valorile proprii 3, radacina dubla si 6,
radacin a simpla, si subspat iile proprii V
(3)
= [(0, 1, 1)], V
()
= [(3, 6, 2)].
Multiplicitatea algebrica a valorii proprii 3 nu este egala cu multiplicitatea
geometrica, deci A nu admite forma diagonala.
Tema 1: Acelesi enunt de mai sus pentru:
a)A =
_
_
0 1 1
1 0 1
1 1 0
_
_
b)A =
_
_
5 2 3
2 1 0
3 0 1
_
_
c)A =
_
_
1 3 4
4 7 8
6 7 7
_
_
Exercit iul 2: Calculat i A
n
si A
1
folosind polinomul caracteristic si
forma diagonala a matricei
A =
_
_
4 1 2
2 1 2
1 1 1
_
_
Rezolvare: Polinomul caracteristic al matricei A este
P() =
4 1 2
2 1 2
1 1 1
,
deci P() =
3
+ 6
2
11 + 6. Teorema Hamilton-Cayley arma ca
P(A) = 0, deci avem egalitatea matriciala
A
3
+ 6A
2
11A + 6I
3
= 0
3
,
unde I
3
este matricea unitate, iar 0
3
este matricea nula. Cum det(A) = 6 ,= 0,
exista A
1
si nmult ind relat ia de mai sus cu aceastua matrice, rezulta:
6A
1
= A
2
+ 6A 11I
3
,
deci am determinat A
1
=
1
6
_
_
1 3 4
4 6 4
3 3 6
_
_
.
Valorile proprii ale matricei A sunt solut iile ecuat iei caracteristice P() =
0, de unde rezulta
1
= 1,
2
= 2,
3
= 3. Subspat iile proprii sunt:
V
(1)
= [(1, 1, 1)], V
(2)
= [(1, 0, 1)]. V
(3)
= [(1, 1, 0)]. Sunt ndeplinite condit iile
pentru existent a formei diagonale, deci A admite forma
A
=
_
_
1 0 0
0 2 0
0 0 3
_
_
,
n raport cu baza B
= (1, 1, 1), (1, 0, 1), (1, 1, 0).

Intre matriciele A si A
exista relat ia A
= S
1
AS unde S este matricea schimbarii de baza de la
baza canonica la B
. Din ultima relat ie se poate demonstra prin induct ie

matematica ca A
n
= S
1
A
n
S. Se ca;lculeaza imediat
A
n
=
_
_
1 0 0
0 2
n
0
0 0 3
n
_
_
,
astfel ca
A
n
= SA
n
S
1
=
_
_
2
n
+ 3
n
1 1 2
n
1 3
n
3
n
1 1 1 3
n
2
n
1 1 2
n
1
_
_
.
9.3 Transformari ortogonale
Exercit iul 1: Se dau urmatoarele transformari n spat iul R
3
.
a) T(x) =
1
3
(2x
1
+ 2x
2
x
3
, 2x
1
x
2
+ 2x
3
, x
1
+ 2x
2
+ 2x
3
),
b) T(x) =
1
7
(3x
1
+ 6x
2
+ 2x
3
, 2x
1
3x
2
+ 6x
3
, 6x
1
+ 2x
2
+ 3x
3
).
unde x = (x
1
, x
2
, x
3
). Demonstrat i ca prima transformare este o simetrie
fat a de un plan, precizand ecuat ia planului. Demonstrat i ca a doua transfor-
mare este o rotat ie; precizat i axa si unghiul de rotat ie.
Rezolvare: Simetriile si rotat iile sunt transformari ortogonale, deci
vom arata mai ntai ca T este ortogonala, pentru ecare din transformarile
date. Aceasta revine la a verica daca matricea transformarii n raport cu
baza canonica este ortogonala, adica daca A.A
t
= I
3
. O transformare or-
togonal a este simetrie daca este antideplasare, deci det(A) = 1, si daca
matricea A este simetrica, A = A
t
. Este rotat ie daca det(A) = 1.
a) Scriem matricea lui T n raport cu baza canonica
A =
1
3
_
_
2 2 1
2 1 2
1 2 2
_
_
.
Calculam produsul dintre A si transpusa ei, A
t
si obt inem matricea unitate,
deci A este ortogonala. Avem det(A) = 1, deci T este antideplasare. Cum
A = A
t
, rezulta T simetrie. Determinam axa/planul de simetrie ca ind
locul geometric al punctelor invariate de transformarea T. Ecuat ia T(x) = x
conduce la sistemul dublu nedeterminat
_
_
_
2x
1
+ 2x
2
x
3
= 3x
1
2x
1
x
2
+ 2x
3
= 3x
2
x
1
+ 2x
2
+ 2x
3
= 3x
3
Obt inem ecuat ia planului de simetrie x
1
2x
2
+ x
3
= 0.
b) Matricea transformarii T n raport cu baza canonica este
A =
1
7
_
_
3 6 2
2 3 6
6 2 3
_
_
.
Este o matrice ortogonala, deci T este transformare ortogonala. Determinan-
tul lui A este egal cu 1, deci este matricea unei rotat ii. Axa de rotat ie este
locul geometric al punctelor invariante la transformarea T. Coordonatele
acestor puncte verica ecuat ia T(x) = 0, deci sunt solut iile sistemului
_
_
_
3x
1
+ 6x
2
+ 2x
3
= 7x
1
2x
1
3x
2
+ 6x
3
= 7x
2
6x
1
+ 2x
2
+ 3x
3
= 7x
3
Gasim ecuat ia axei de rotat ie: (d) :
x
1
1
=
x
2
1
=
x
3
2
. Pentru a gasi unghiul
de rotat ie alegem un punct arbitrar M al spat iului si e M
punctul obt inut

prin rotirea lui M n jurul axei d. De fapt M
se obt ine prin rotirea lui M

n jurul proiect ieie lui M pe d, n planul prin M perpendicular pe d. Fie A
proiect ia punctului M pe d. Unghiul cautat este unghiul format de vectorii
AM,

AM
. Alegem convenabil coordonatele lui M, de exemplu M(7, 0, 0)

(desigur cautam un punct care nu este pe d). Coordonatele lui M
sunt
T((7, 0, 0)) = (3, 2, 6). Planul prin M perpendicular pe d este de ecuat ie
() : 1.(x
1
7) +x
2
+ 2x
3
= 0. Punctul A este d, deci coordonatele sale
verica sistemul
_
_
x
1
=
x
2
=
x
3
= 2
x
1
+ x
2
+ 2x
3
= 7
de unde A(
7
6
,
7
6
,
7
3
). Cosinusul unghiului de rotat ie se calculeaza (tema) din
formula
cos =
AM
AM
AM | . |
AM
|
.
Exercit iul 2:

In reperul R = O,
i,
j,
k se da dreapta (d) : x
1
=
x
2
= x
3
. Sa se determine transformarea ortogonala care realizeaza:
a) Simetria fat a de dreapta d.
b) O rotat ie de unghi =

6
n jurul dreptei d.
Rezolvare: a) Fie S transformarea care realizeaa simetria fat a de
d. Vom determina mai ntai transformarea Pr care realizeaza proiuect ia
pe d, iar pentru determinarea lui S folosim formula S = 2Pr I, unde I
este transformarea identica, I(x) = x. Fie M(x
1
0
, x
2
0
, x
3
0
) un punct arbitrar
nesituat pe d si M
proiect ia lui pe d. Ecuat ia planului prin M perpendicular

pe d este
x
1
+ x
2
+ x
3
= x
1
0
+ x
2
0
+ x
3
0
,
iar coordonatele lui M
se gasesc rezolvand sistemul format din ecuat ia an-

terioara si ecuat ia dreptei d. Obt inem
Pr(x) =
1
3
(x
1
+ x
2
+ x
3
, x
1
+ x
2
+ x
3
, x
1
+ x
2
+ x
3
),
S(x) = 2Pr(x) I(x) =
1
3
(x
1
+ 2x
2
+ 2x
3
, 2x
1
x
2
+ 2x
3
, 2x
1
+ 2x
2
x
3
).
b) O abordare directa, n maniera de mai sus pentru ecuat ia rotat iei
este prea greoaie. Vom alege o baza B
= e
1
, e
2
, e
3
adaptata dreptei d,
adica e
1
este versorul dreptei d, iar , e
2
, e
3
reprezinta o baza ortonormata a
subspat iului d
ortogonal spat iului care cont ine coordonatele punctelor de pe

d. Elementele acestiu subspat iu sunt coordonatele punctelor din planul prin
origine perpendicular pe d, (P) : x
1
+x
2
+x
3
= 0. Baza acestui subspat iu este
(1, 0, 1), (0, 1, 1). Avem e
1
=
1
3
(1, 1, 1), e
2
=
1
2
(1, 0, 1) si alegem
e
3
= e
1
e
2
.
e
1
e
2
=
1
i

j

k
1 1 1
1 0 1
.
Am obt inut e
3
=
1
6
(1, 2, 1). T inand cont ca matricea unei trans-
formari liniare are pe coloane componentele vectorilor T(e
i
) n raport cu
baza e
i=1,2,3
, matricea unei rotat ii de unghi n jurul lui d are urmatoarea
matrice n raport cu baza B
de mai sus:
A
=
_
_
1 0 0
0 cos sin
0 sin cos
_
_
=
1
2
_
_
2 0 0
0
3 1
0 1
3
_
_
,
pentru =

6
. Pentru a scrie ecuat ia rotat iei avem nevoie de matricea sa n
raport cu baza canonica, matrice pe care o gasim din
A = SA
S
1
=
1
2
_
_
_
1
3
1
2

1
6
1
3
0
2
6
1
3

1
2

1
6
_
_
_
.
_
_
2 0 0
0
3 1
0 1
3
_
_
.
_
_
_
1
3
1
3
1
3
1
2
0
1
6
2
6

1
6
_
_
_
.
Se obt ine matricea
A =
1
3
_
_
1 +
3 1
3 1
1 1 +
3 1
3
1
3 1 1 +
3
_
_
,
de unde ecuat ia rotat iei este T : R
3
R
3
,
T(x) =
1
3
((1 +
3)x
1
+ (1
3)x
2
+ x
3
, x
1
+ (1 +
3)x
2
+ (1
3)x
3
,
(1
3)x
1
+ x
2
+ (1 +
3)x
3
).
Observat ie. Metoda de mai sus o puteam folosi si la punctul a) pentru
a gasi proiect ia pe d. Matricea transformarii care realizeaza proiect ia pe
dreapta d, n raport cu baza B
de mai sus este

A
=
_
_
1 0 0
0 0 0
0 0 0
_
_
,
deoarece proiect ia vectorului e
1
pe d este chiar el nsusi, iar proiect iile vecto-
rilor e
2
, e
3
sunt un punct, deci vectorul nul, acesti vectori ind ortogonali pe
d.
Remarcam faptul ca proiect iile nu sunt transformari ortogonale, ele nep astrand
nici lungimile, nici unghiurile.
9.4 Transformari ane
Exercit iul 1: Scriet i transformarile care realizeaza:
a) Simetria fat a de B(1, 2, 3);
b) Omotetia de centru C(1, 2, 1) si raport k = 2;
c) Proiect ia pe planul x + y + z = 3.
n reperul R = O,
i,
j,
k.
Rezolvare: a) Fie M(x
1
, x
2
, x
3
) un punct arbitrar ales si M
simet-
ricul lui M fat a de B. Transformarea cautata asociaza tripletului (x
1
, x
2
, x
3
)
coordonatele lui M
, adica este T : R
3
R
3
,
T(x) = (2 x
1
, 4 x
2
, 6 x
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
)
Evident, nu este o transformatre liniara (de exemplu T(x) ,= T(x)). Ex-
ista totusi o transformare liniara care poate asociata acestei transformari,
T
(x) = (x
1
, x
2
, x
3
). Notand cu X
0
coloana coordonatelor lui B,
_
_
1
2
3
_
_
,
cu X coloana
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
si cu Y coloana coordonatelor lui M
, ecuat ia matriciala
a transformarii cerute este
Y = A.X + X
0
,
Transformari ane 229
unde A este matricea transformarii liniare T
n raport cu baza canonica.

Prin urmare T este o transformare ana. Faptul ca T este transformare
ana se poate verica si direct, deoarece avem
T(x + y) = T(x) + T(y), () + = 1.
b) Omotetia din enunt este transformarea T : R
3
R
3
, care aso-
ciaza coordonatelor unui punct M(x
1
, x
2
, x
3
) oarecare coordonatele punctului
M
(y
1
, y
2
, y
3
) pentru care
CM
= k.
CM
Obt inem
_
_
_
y
1
+ 1 = 2(x
1
+ 1)
y
2
2 = 2(x
2
2)
y
3
1 = 2(x
3
1)
T(x) = (2x
1
+ 1, 2x
2
2, 2x
3
1), x = (x
1
, x
2
, x
3
),
care de asemenea este o transformare ana.
c) Fie M(x
1
, x
2
, x
3
) un punct arbitrar al spat iului. Determinand direct
proiect ia lui M pe planul dat gasim ecuat ia transformarii cerute:
T(x) =
1
3
(2x
1
x
2
x
3
+ 3, x
1
+ 2x
2
x
3
+ 3, x
1
x
2
+ 2x
3
+ 3).
Este desigur cea mai simpla metodan acest caz. Prezenta totusi si urmatoarea
metoda care se va dovedi singura utila n cazul rotat iilor.
Fie O
(1, 1, 1) un punct xat arbitrar din planul dat. Facem o schimbare

de coordonate astfel ncat noua origine a reperului sa e O
. Aceasta este
translat ia
X = X
+
_
_
1
1
1
_
_
,
n urma careia originea noului reper, deci pentru coloana X
matricea nula,
este punctul ale carui coordonate dau X = X
0
=
_
_
1
1
1
_
_
, adica O
.

In
noul reper R
= O
i,
j,
k gasim matricea transformarii n raport cu baza

B
= e
1
, e
2
, e
=
_
_
0 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
,
unde B
este o baza adaptata planului : vectorul e
1
este versorul normalei
la , deci de componente
1
3
(1, 1, 1), iar vectorii e
2
, e
3
reprezinta o baza
ortonormata a lui . Avem e
2
=
1
2
(1, 0, 1), e
3
=
1
6
(1, 2, 1). Matricea
transformarii n raport cu baza canonica este
A = SA
S
1
=
1
3
_
_
2 1 1
1 2 1
1 1 2
_
_
,
unde S este matricea schimbarii de baza de la baza canonica la B
, adica
matricea ale carei coloane sunt componentele vectorilor din B
. Ambele baze
ind ortonormate, S este matrice ortogonala, deci S
1
= S
t
.
In reperul R
ecuat ia matriciala a transformarii este Y
= AX
, unde
Y
= Y X
0
, X
= X X
0
.

In raport cu baza canonica gasim ecuat ia
matriciala a proiect iei pe planul
Y = AX + X
0
AX
0
= AX + X
0
de unde rezulta ecuat ia gasita si prin prima metoda.
Remarcam faptul ca schimbarea reperului n urma careia originea este
un punct din transforma varietatea liniara tr-un subspat iu vectorial.

In
acest nou reper proiect ia ind o transformare liniara, determinarea ei se face
ca si n paragraful anterior (vezi ultima observat ie de acolo).
Exercit iul 2:

In spat iul an bidimensional, scriet i ecuat ia rotat iei de
unghi

4
n jurul punctului M
0
(1, 1). Gasit i imaginea punctului M(2, 2, ) prin
aceasta transformare.
Rezolvare:
`
M
0
Matricea rotat iei de unghi n jurul originii reperului R = O,
i,
j este
A =
_
cos sin
sin cos
_
.
Pentru a scrie rotat ia ceruta facem o translat ie a reperului R altfel ncat
originea noului reper sa e M
0
:
X = X
+
_
1
1
_
.
Notam cu X
0
coloana
_
1
1
_
.

In noul reper R
= M
0
,
i,
j, rotat ia de unghi
4
are ecuat ia matriciala
Y
= AX
=
1
2
_
1 1
1 1
_
,
unde Y
= Y X
0
, X
= X X
0
. Obt inem ecuat ia
Y = AX + X
0
AX
0
=
_
1
2
x
1
2
x
2
+ 1
1
2
x
1
+
1
2
x
2
+ 1
2
_
.
Ecuat ia transformarii este
T(x) = (
1
2
x
1
2
x
2
+ 1,
1
2
x
1
+
1
2
x
2
+ 1
2), x = (x
1
, x
2
).
Imaginea punctului M(2, 2) prin aceasta transformare este punctul de coor-
donate T(2, 2) = (1, 1 +
2).
Exercit iul 3: Gasit i ecuat ia transformarii care realizeaza rotat ia de
unghi =

4
n jurul dreptei
(d) :
x
1
1
1
=
x
2
1
1
=
x
3
+ 1
2
.
Rezolvare: Facem schimbarea de reper O,
i,
j,
k O
i,
j,
k,
unde O
(1, 1, 1) este un punct ales arbitrar pe dreapta d. Schimbarea

anunt ata este translat ia
X = X
+
_
_
1
1
1
_
_
.
In noul reper ecuat ia dreptei este

x
1
1
=
x
2
1
=
x
3
2
.
Facem acum o schimbare de baza, trecand de la baza canonica la o baza
B
= e
1
, e
2
, e
3
adaptata dreptei d: e
1
este versorul direct iei dreptei d, deci
de componente
1
6
(1, 1, 2), iar vectorii e
2
, e
3
reprezinta o baza ortonormata
a subspat iului ortogonal subspat iului format din coordonatele punctelor de
pe d. Obt inem e
2
=
1
2
(1, 1, 0), e
3
= e
1
e
2
=
1
3
(1, 1, 1).
d
Matricea rotat iei cerute n raport cu noua baza este

A
=
_
_
1 0 0
0
1
2

1
2
0
1
2
1
2
_
_
,
Matricea n raport cu baza canonica este
A = SA
S
1
unde S este matricea schimbarii de baza de la baza canonica la B
. Ambele
baze ind ortonormate, S este matrice ortogonala, deci S
1
= S
t
. Ecuat ia
matriciala a transformarii este:
Y = AX +
_
_
1
1
1
_
_
A
_
_
1
1
1
_
_
..
Lasam calculul ca tema. Ca metoda de vericare sugeram sa se aleaga un
punct arbitrar ( + 1, + 1, 2
1
) de pe d si sa se demonstreze ca este
invariant la transformarea gasita. Adica pentru X =
_
_
+ 1
+ 1
2 1
_
_
, obt inem
Y = X.
Tema 1: Scriet i ecuat ia rotat iei de unghi

3
n jurul punctului M
0
(2, 1).
Gasit i imaginea punctului M(3, 1) prin aceasta transformare.
Tema 2: Scriet i ecuat ia rotat iei de unghi

2
n jurul dreptei (d) : x =
y = z.
Tema 3:

In reperul R = O,
i,
j,
k, scriet i ecuat iile transformarilor

care realizeaza:
a) Simetria fat a de dreapta (d) :
x
1
1
2
=
x
2
1
=
x
3
0
;
b) Rotat ia de unghi

3
n jurul dreptei de la punctul anterior;
c) Omotetia de centru M(3, 2, 4) si raport k = 2;
d) Proiect ia pe planul () : 2x
1
x
2
+ 2x
3
= 5.
Gat i imaginea originii prin ecare din aceste transformari.
Exercit iul 4: Fie M(x, y) un punct din plan care verica ecuat ia
5x
2
2xy + y
2
+ 6x + 2y 3 = 0.
Se cere transformarea ana n urma careia ecuat ia de mai sus nu are termeni
de gradul ntai. Se cere apoi transformarea ana n urma careia ecuat ia
obt inuta anterior nu mai are termen de tip x
.
Rezolvare: Termenii liniari pot sa dispara n urma unei translat ii.
Fie (a, b) coordonatele punctului n care translatam originea. Ecuat ia translat iei
este X = X
+
_
a
b
_
, sau, echivalent,
_
x = x
+ a
y = y
+ b
In noul reper ecuat ia data n enunt devine:

5(x
2
+2x
a+a
2
)2(x
+x
b+y
a+ab)+y
2
+2by
+b
2
+6(x
+a)+2(y
+b)3 = 0
Impunem anularea coecient ilor lui x
si y
, de unde avem sistemul

_
10a 2b + 6 = 0
2a + 2b + 2 = 0
Rezulta a = 1, b = 2. Prima transformare ceruta este T
1
: R
2
R
2
, de
ecuat ie T
1
(x, y) = (x + 1, y + 2). Ecuat ia din enunt are forma
5x
2
2x
+ y
2
8 = 0
Pentru a doua cerint a trebuie sa facem o rotat ie. Fie unghiul de rotat ie.
Coordonatele n noul reper vor
_
x = x
cos y
sin
y = x
sin + y
sin
Ecuat ia obt inuta nu are termeni x
daca impunem
cos(2) + 2sin(2) = 0
de unde tg() =
1
2
.
Tema 4: Aceeasi problema pentru
x
2
+ 2xy + y
2
4x 4y 4 = 0.
Capitolul 10
4
10.1 Forme biliniare si patratice
Exercit iul 1: Se da aplicat ia f : R
3
R,
a)f(x, y) = 2x
1
y
1
+x
2
y
1
+x
2
y
2
+3x
3
y
3
, x = (x
1
, x
2
, x
3
), y = (y
1
, y
2
, y
3
).
b)f(x, y) = x
1
y
1
+ 2x
2
y
1
+ 2x
1
y
2
+ x
2
y
2
x
3
y
3
, x = (x
1
, x
2
, x
3
), y =
(y
1
, y
2
, y
3
).
Aratat i ca este o forma biliniara si determinat i matricea san baza canonica,
apoi n baza B
= (1, 1, 1), (0, 1, 2), (1, 0, 0). Vericat i daca este o forma
simetrica si daca da, scriet i forma patratica denita de f.
Rezolvare: a) Se verica prin calcul direct ca
f(x + z, y, ) = f(x, y) + f(z, y), f(x, y + z) = f(x, y) + f(x, z),
pentru orice x, y, z R
3
si , R arbitrar alesi. Deci f este o forma
biliniara.
Elementele matricei formei f ntr-o baza e
1
, e
2
, e
3
sunt a
ij
= f(e
i
, e
j
).
Obt inem matricea lui f n baza canonica:
A =
_
_
2 0 0
1 1 0
0 0 3
_
_
,
235
iar matricea aceleiasi forme n baza B
este
A
=
_
_
7 7 3
8 13 1
2 0 2
_
_
.
Aceasta ultima matrice se poate obt ine si din formula A
= S
t
AS, unde S
este matricea schimbarii de baza de la baza canonica la baza B
.
Forma biliniara f nu este simetrica deoarece
f(y, x) = 2y
1
x
1
+ y
2
x
1
+ y
2
x
2
+ 3y
3
x
3
,= f(x, y).
La aceeasi concluzie ajungem privind matricea A care ar trebuit sa e
simetrica daca f era simetrica.
Remarcam faptul ca data ind matricea A, forma f se obt ine din
f(x, y) = X
t
AY,
unde X =
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
, Y =
_
_
y
1
y
2
y
3
_
_
.
b) Ca si la punctul a) lasam ca tema vericarea faptului ca f este forma
biliniara. Matricea lui f n baza canonica este
A =
_
_
1 2 0
2 1 0
0 0 1
_
_
,
matrice simetrica, deci forma f este simetrica. Rezulta ca ea deneste o
forma patratica prin
h(x) = f(x, x) = (x
1
)
2
+ 4x
1
x
2
+ (x
2
)
2
+ (x
3
)
2
.
Matricea formei patratice h este aceeasi cu cea a formei sale polare, forma
biliniara f din care provine, deci este tot A.
Exercit iul 2: Fie formele patratice din R
3
:
a) h(x) = (x
1
)
2
+ (x
2
)
2
4(x
3
)
2
+ 2x
1
x
2
4x
1
x
3
;
b) h(x) = (x
1
)
2
+ (x
2
)
2
+ 3(x
3
)
2
+ 4x
1
x
2
+ 2x
1
x
3
+ 2x
2
x
3
;
c) h(x) = x
1
x
2
+ 2x
1
x
3
+ x
2
x
3
;
Forme biliniare si patratice 237
d) h(x) = (x
1
)
2
+ (x
2
)
2
+ x
1
x
2
+ x
1
x
3
;
e) h(x) = (x
2
)
2
+ (x
3
)
2
+x
1
x
2
+ 2x
1
x
3
3x
2
x
3
;
f ) h(x) = 2x
1
x
2
+ 3x
1
x
3
;
unde x = (x
1
, x
2
, x
3
).
Scriet i forma polara si matricea n baza canonica pentru ecare forma
patratica de mai sus. Reducet i aceste forme patratice la forma canonica
folosind metoda Gauss.
Rezolvare: Forma polara a unei forme patratice h se determina din
formula
f(x, y) =
1
2
(h(x + y) h(x) h(y)).
La punctul a) obt inem forma polara
f(x, y) = x
1
y
1
+ x
2
y
2
4x
3
y
3
+ x
1
y
2
+ x
2
y
1
2x
1
y
3
2x
3
y
1
.
Matricea formei patratice h este matricea formei biliniare f, deci calculam
f(e
i
, e
j
), pentru e
i
elemente;le bazei canonice, cu i, j 1, 2, 3.Obt inem
A =
_
_
1 1 2
1 1 0
2 0 4
_
_
.
Observatie 10.1.1 Observam ca forma biliniara f se poate obt ine din ex-
presia lui h prin dedublare. De asemenea, matricea A de mai sus are pe
diagonala principala coecient ii patratelor din h, iar elementul de pe orice
pozit ie (i, j), cu i ,= j este jumatate din coecientul termenului x
i
x
j
din ex-
presia lui h.

In cele ce urmeaza vom folosi aceste reguli pentru a scrie forma
polara, respectiv matricea n baza canonica a unei forme patratice.
A determina forma canonica a unei forme patratice nseamna sa gasim o
baza n raport cu care expresia lui h sa cont ina doar patrate. Metoda lui
Gauss de determinare a formei canonice consta n completarea de patrate
perfecte dupa cum urmeaza: identicam primul patrat din expresia lui h;
este (x
1
)
2
; subliniem tot i termenii care cont in x
1
si completam un patrat
perfect, restabilind desigur egalitatea; continuam apoi cu urmatorul patrat.
h(x) = (x
1
)
2
+ (x
2
)
2
4(x
3
)
2
+ 2x
1
x
2
4x
1
x
3
=
= (x
1
+ x
2
2x
3
)
2
(x
2
)
2
4(x
3
)
2
+ 4x
2
x
3
+ (x
2
)
2
4(x
3
)
2
=
= (x
1
+ x
2
2x
3
)
2
8(x
3
)
2
+ 4x
2
x
3
=
= (x
1
+ x
2
2x
3
)
2
8(x
3
1
4
x
2
)
2
+
1
2
(x
2
)
2
.
Facem schimbarea de componente
_
_
_
x
1
= x
1
+ x
2
2x
3
x
2
= x
2
x
3
= x
3
1
4
x
2
Aceasta schimbare de componente este urmarea unei schimbari de baza, caci
se stie ca daca S este matricea schimbarii de baza, ntre componentele vechi
si cele noi exista relat ia X = SX
. Pentru a citi direct matricea S, prelucr am

sistemul anterior exprimand necunoscutele x
i
n funct ie de x
i
, i 1, 2, 3.
_
_
_
x
1
= x
1
1
2
x
2
+ 2x
3
x
2
= x
2
x
3
=
1
4
x
2
+ x
3
S =
_
_
1
1
2
2
0 1 0
0
1
4
1
_
_
Fiind vorba despre matricea de trecere de la baza canonica la alta baza,
aceasta din urma are vectorii de componente coloanele lui S. Am obt inut
deci forma canonica
h(x
) = (x
1
)
2
+
1
2
(x
2
)
2
8(x
3
)
2
,
n raport cu baza B
= (1, 0, 0), (
1
2
, 1,
1
4
), (2, 0, 1).
b) Forma polara a lui h o scriem prin dedublarea expresiei lui h, deci
este:
f(x, y) = x
1
y
1
+ x
2
y
2
+ 3x
3
y
3
+ 2x
1
y
2
+ 2x
2
y
1
+ x
1
y
3
+ x
3
y
1
+ x
2
y
3
+ x
3
y
2
.
Matricea lui h n baza canonica este
A =
_
_
1 2 1
2 1 1
1 1 3
_
_
.
Reducem la forma canonica folosind metoda Gauss:
h(x) = (x
1
)
2
+ (x
2
)
2
+ 3(x
3
)
2
+ 4x
1
x
2
+ 2x
1
x
3
+ 2x
2
x
3
=
= (x
1
+ 2x
2
+ x
3
)
2
4(x
2
)
2
(x
3
)
2
4x
2
x
3
+ (x
2
)
2
+ 3(x
3
)
2
+ 2x
2
x
3
=
= (x
1
+ 2x
2
+ x
3
)
2
3(x
2
)
2
+ 2(x
3
)
2
2x
2
x
3
=
= (x
1
+ 2x
2
+ x
3
)
2
3(x
2
+
1
3
x
3
)
2
+
7
3
(x
3
)
2
.
_
_
_
x
1
= x
1
+ 2x
2
+ x
3
x
2
= x
2
+
1
3
x
3
x
3
= x
3
_
_
_
x
1
= x
1
2x
2
1
3
x
3
x
2
= x
2
1
3
x
3
x
3
= x
3
S =
_
_
1 2
1
3
0 1
1
3
0 0 1
_
_
Obt inem forma canonica
h(x
) = (x
1
)
2
3(x
2
)
2
+
7
3
(x
3
)
2
,
n raport cu baza B
= (1, 0, 0), (2, 1, 0), (

1
3
,
1
3
, 1).
c) Forma polara este
f(x, y) =
1
2
x
1
y
2
+
1
2
x
2
y
1
+ x
1
y
3
+ x
3
y
1
+
1
2
x
2
y
3
+
1
2
x
3
y
2
.
Matricea lui h n baza canonica este
A =
_
_
0
1
2
1
1
2
0
1
2
1
1
2
0
_
_
.
Conform metodei Gauss, n cazul n care expresia lui h nu cont ine nici un
patrat, se face urmatoarea schimbare de componente
_
_
_
x
1
=

x
1

x
2
x
2
=

x
1
+

x
2
x
3
=

x
3
S
1
=
_
_
1 1 0
1 1 0
0 0 1
_
_
In baza formata din vectorii de componente coloanele lui S

1
, expresia
formei patratice h este
h( x) = (

x
1
)
2
(

x
2
)
2
+ 3

x
1
x
3

x
2
x
3
=
= (

x
1
+
3
2
x
3
)
2
9
4
(

x
3
)
2
(

x
2
)
2

x
2
x
3
=
= (

x
1
+
3
2
x
3
)
2
(

x
2
+
1
2
x
3
)
2
2(

x
3
)
2
.
Facem acum schimbarea de componente
_
_
_
x
1
=

x
1
+
3
2
x
3
x
2
=

x
2
+
1
2
x
3
x
3
=

x
3
_
_
_
x
1
= x
1
3
2
x
3
x
2
= x
2
1
2
x
3
x
3
= x
3
Inlocuind n prima schimbare de componente gasim

_
_
_
x
1
= x
1
x
2
x
3
x
2
= x
1
+ x
2
2x
3
x
3
= x
3
S =
_
_
1 1 1
1 1 2
0 0 1
_
_
h(x
) = (x
1
)
2
(x
2
)
2
2(x
3
)
2
,
n raport cu baza B
= (1, 1, 0), (1, 1, 0), (1, 2, 1).

Lasa ca tema rezolvarea n mod analog a ultimelor trei puncte.
Exercit iul 3: Sa se reduca la forma canonica prin metodele Gauss,
transformari ortogonale, Jacobi, urmatoarea forma patratica
h(x) = 2(x
1
)
2
+ (x
2
)
2
4x
1
x
2
4x
2
x
3
.
Rezolvare: Prin metoda Gauss avem:
h(x) = 2(x
1
)
2
+ (x
2
)
2
4x
1
x
2
4x
2
x
3
=
= 2(x
1
x
2
)
2
2(x
2
)
2
+ (x
2
)
2
4x
2
x
3
=
= 2(x
1
x
2
)
2
(x
2
)
2
4x
2
x
3
=
= 2(x
1
x
2
)
2
(x
2
+ 2x
3
)
2
+ 4(x
3
)
2
.
_
_
_
x
1
= x
1
x
2
x
2
= x
2
+ 2x
3
x
3
= x
3
_
_
_
x
1
= x
1
+ x
2
2x
3
x
2
= x
2
2x
3
x
3
= x
3
S =
_
_
1 1 2
0 1 2
0 0 1
_
_
h(x
) = 2(x
1
)
2
(x
2
)
2
+ 4(x
3
)
2
,
n raport cu baza B
= (1, 0, 0), (1, 1, 0), (2, 2, 1).

Metoda transformarilor ortogonale are la baza observat ia faptului ca ma-
tricea unei forme patratice h n raport cu o baza are pe diagonala principala
coecient ii patratelor din expresia lui h. Prin urmare este sucient sa gasim
forma diagonala a matricei
A =
_
_
2 2 0
2 1 2
0 2 0
_
_
,
a formei patratice date. Ecuat ia caracteristica det(A I) = 0 este
3
+
3
2
+ 6 8 = 0 si are radacinile
1
= 1,
2
= 4,
3
= 2. Subspat iile
proprii corespunzatoare valorilor proprii de mai sus sunt:
V
(1)
= [(2, 1, 2)],
V
(4)
= [(2, 2, 1)],
V
(2)
= [(1, 2, 2)].
Fiind vorba despre transformari ortogonale vom alege o baza ortonormata
format a din generatori ai celor trei subspat ii de mai sus, n raport cu care
matricea A admite forma diagonala
A
=
_
_
1 0 0
0 4 0
0 0 2
_
_
.
Aceasta baza este B = (
2
3
,
1
3
,
2
3
), (
2
3
,
2
3
,
1
3
), (
1
3
,
2
3
,
2
3
). Rezulta can raport
cu baza B
forma patratica h are forma canonica

h(x
) = (x
1
)
2
+ 4(x
2
)
2
2(x
3
)
2
.
Metoda Jacobi consta n calcularea urmatorilor determinant i:
1
= [2[ = 2,
2
=
2 2
2 1
= 2,
3
=
2 2 0
2 1 2
0 2 0
= 8,
care, ind nenuli, conduc la forma canonica
h(x
) =
1
2
(x
1
)
2
(x
2
)
2
+
1
4
(x
3
)
2
.
Baza n raport cu care avem aceasta forma este B
= e
1
, e
2
, e
3
, de forma
_
_
_
e
1
= s
1
1
e
1
,
e
2
= s
1
2
e
1
+ s
2
2
e
2
e
3
= s
1
3
e
1
+ s
2
3
e
2
+ s
3
3
e
3
,
care satisface condit iile
f(e
1
, e
1
) = 1, f(e
2
, e
1
) = 0, f(e
2
, e
2
) = 1,
f(e
3
, e
1
) = 0, f(e
3
, e
2
) = 0, f(e
3
, e
3
) = 1,
unde f este forma polara a lui h, iar e
1
, e
2
, e
3
este baza canonica. Avem
f(x, y) = 2x
1
y
1
+ x
2
y
2
2x
1
y
2
2x
2
y
1
2x
2
y
3
2x
3
y
2
.
Condit iile de mai sus conduc la s
1
1
=
1
2
, s
1
2
= s
2
2
= 1,s
1
3
= s
2
3
=
1
2
,
s
3
3
=
1
4
. Prin urmare forma canonica gasita este n raport cu baza B
=
(
1
2
, 0, 0), (1, 1, 0), (
1
2
,
1
2
,
1
4
).
In concluzie, prin ecare metoda se obt ine cate o forma canonica a formei
patratice h. Evident aceste forme sunt diferite, ele constituind expresia lui h
n baze diferite. Ceea ce este invariant n toate cele trei forme este numarul
termenilor pozitivi si numarul termenilor negativi, fapt armat de Teorema
Sylvester.
Tema 1: Sa se reduca la forma canonica prin cele trei metode urmatoarele
forme patratice din spat iul euclidian (R
3
, <, >)::
a) h(x) = (x
1
)
2
+ 2(x
2
)
2
+ 3(x
3
)
2
4x
1
x
2
4x
2
x
3
;
b) h(x) = (x
1
)
2
2(x
2
)
2
2(x
3
)
2
4x
1
x
2
+ 4x
1
x
3
+ 8x
2
x
3
;
c) h(x) = 2(x
1
)
2
+ 5(x
2
)
2
+ 5(x
3
)
2
+ 4x
1
x
2
4x
1
x
3
8x
2
x
3
;
Capitolul 11
5
11.1 Conice
Exercit iul 1: Se da conica
x
2
2xy + y
2
6x 2y + 9 = 0.
Se cer natura si genul conicei, forma canonica si reprezentarea graca.
Rezolvare: Forma matriciala a conicei este
X
t
AX + 2BX + a
33
= 0,
de unde avem A =
_
1 1
1 1
_
, B = (3 1), a
33
= 9. Invariant ii conicei
sunt:
=
A B
t
B a
33
1 1 3
1 1 1
3 1 9
= 16,
= det(A) = 0, I = trace(A) = 2.
Deoarece ,= 0, conica este nedegenerata (acesta este natura conicei). Genul
conicei este dat de = 0, care pentru conice nedegeneratenseamna parabola.
Ecuat ia ei difera de ecuat ia unei parabole asa cum este cunoscuta din liceu
deoarece axele de simetrie ale sale sunt altele decat axele de coordonate.
243
Pentru a gasi forma canonica a conicei determinam mai ntai valorile
proprii ale matricei A. Ecuat ia caracteristica se scrie
2
I + = 0 si se
numeste ecuat ia seculara. Aici ecuat ia seculara este
2
2 = 0,
si are radacinile
1
= 0,
2
= 2. Vectorii proprii corespunzatori acestor valori
proprii sunt:
V
(0)
= [(1, 1)], V
(11)
= [(1, 1)].
Alegem o baza ortonormata formata din reuniunea bazelor subspat iilor
proprii, deci B
= e
1
=
1
2
(1, 1), e
2
=
1
2
(1, 1).

In raport cu aceasta baza
forma patratica x
2
2xy + y
2
are expresia 2y
2
, unde legatura dintre noile
coordonate si cele vechi este data de X = SX
,
S =
1
2
_
1 1
1 1
_
ind matricea schimbarii de baza de la baza canonica la baza B
:
_
x =
1
2
(x
)
y =
1
2
(x
+ y
Inlociund x si y de mai sus n ecuat ia conicei gasim ca n raport cu baza B
ecuat ia conicei este:

2y
2
4
2x
+ 2
2y
+ 9 = 0.
In continuare restrangem patratele si obt inem:

(y
2
2
)
2
= 2
2(x
2).
Cu schimbarea de componente
_
x
= x
2
y
= y
2
2
gasim forma canonica a parabolei
(y
)
2
= 2
2x
.
Reprezentarea graca o obt inem interpretand din punct de vedere geometric
demersul algebric de mai sus. Ecuat ia init iala a conicei era data n raport cu
baza canonica, deci n reperul xOy.
Conice 245
Urmatoarea ecuat ie, cea n x
, y
, era n raport cu B
, deci am facut o
schimbare de reper, originea ind acceasi, dar axele avand direct iile e
1
, e
2
.
Totusi nici n acest reper forma nu este cea canonica, trecerea la coordonatele
x
, y
semnicand din punct de vedere geometric o translat ie a ultimului

reper x
Oy
n acel punct O
care reprezinta originea noului reper, deci n

care x
si y
se anuleaza:
_
x
= 0
y
= 0

_
x
2
y
2
2
_
x =
3
2
y =
1
2
O
(
3
2
,
1
2
)
x
`
y
In reperul x
conica este data prin ecuat ia (y
)
2
= 2
2x
, deci o
putem reprezenta. Pentru o reprezentare cat mai corecta gasim punctele de
intersect ie ale conicei cu axele de coordonate Ox, Oy. Rezolvand sistemele
_
x = 0
x
2
2xy + y
2
6x 2y + 9 = 0
_
y = 0
x
2
2xy + y
2
6x 2y + 9 = 0
rezulta ca parabola este tangenta axei Ox n pnctul de coordonate (3, 0) si
nu intersecteaza axa Oy.
x
`
y
Exercit iul 2: Aceeasi problema pentru conica

4xy 3y
2
+ 4x 14y 7 = 0.
Rezolvare: AvemA =
_
0 2
2 3
_
, B = (2 7), a
33
= 7. Invariant ii
conicei sunt:
=
0 2 2
2 3 7
2 7 7
= 16,
= det(A) = 4, I = trace(A) = 3.
Deoarece ,= 0, conica este nedegenerata (acesta este natura conicei). Genul
conicei este dat de < 0, care pentru conice nedegenerate nseamna hiper-
bola. Ecuat ia ei difera de ecuat ia unei hiperbole asa cum eeste cunoscuta din
liceu deoarece axele de simetrie ale sale sunt altele decat axele de coordonate.
Metoda I pentru determinarea formei canonice si reprezentare graca
Pentru a gasi forma canonica a conicei determinam mai ntai valorile
proprii ale matricei A. Ecuat ia seculara este
2
+ 3 4 = 0,
si are radacinile
1
= 4,
2
= 11. Vectorii proprii corespunzatori acestor
valori proprii sunt:
Conice 247
V
(4)
= [(1, 2)], V
(1)
= [(2, 1)].
proprii, deci B
= e
1
=
1
5
(1, 2), e
2
=
1
5
(2, 1).

forma patratica 4xy 3y
2
are expresia 4x
2
+y
2
,
S =
1
5
_
1 2
2 1
_
:
_
x =
1
5
(x
+ 2y
)
y =
1
5
(2x
+ y

4x
2
+ y
2
+
32
5
x
5
y
7 = 0.

4(x
5
)
2
+ (y
5
)
2
+ 4 = 0.
_
x
= x
5
y
= y
5
gasim forma canonica a hiperbolei
(x
)
2
(y
)
2
4
= 1.
Ca si la exercit iul anterior, reprezentarea graca o obt inem interpretand din
punct de vedere geometric demersul algebric de mai sus. Ecuat ia init iala a
conicei era data n raport cu baza canonica, deci n reperul xOy.
Urmatoarea ecuat ie, cea n x
, y
, era n raport cu B
, deci am facut o
schimbare de reper, originea ind acceasi, dar axele avand direct iile e
1
, e
2
.
Trecerea la coordonatele x
, y
semnica din punct de vedere geometric

o translat ie a ultimului reper x
Oy
n acel punct O
care reprezinta originea

noului reper, deci n care x
si y
se anuleaza:
_
x
= 0
y
= 0

_
x
=
4
5
y
=
3
_
x = 2
y = 1
O
(2, 1)
O
x
`
y
`
`
`
` x
`
`
`
`
`
`
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
y
In reperul x
conica este data prin ecuat ia (x
)
2
(y
)
2
4
= 1, deci
o putem reprezenta. Varfurile hiperbolei au coordonatele x
= 1, y
= 0,
respectiv x
= 1, y
= 0, iar asimptotele au ecuat iile y
= 2x
, respectiv
y
= 2x
. Hiperbola intersecteaza axa Ox n punctul de abscisa

7
2
, iar axa
Oy n punctele de ordonate
14
112
6
,
14+
112
6
. Reprezentarea hiperbolei
este cea din gura.
O
x
`
y
`
`
`
`
`
`
`
` x
`
`
`
`
`
`
`
`
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
y
Inlocuind x
, y
n funct ie de x, y n ecuat iile asimptotelor, gasim ecuat iile

Conice 249
acestora n reperul init ial, y = 1, respectiv 4x 3y + 5 = 0. Aceleasi
ecuat ii le puteam gasi direct, aplicad teoria din curs. Mai exact, asimptotele
sunt drepte care trec prin centrul hiperbolei si ale caror pante sunt solut iile
ecuat iei:
a
22
m
2
+ 2a
12
m + a
11
= 0,
unde coecient ii sunt elementele matricei A. Avem 3m
2
+ 4m = 0, cu
solut iile m
1
= 0, m
2
=
4
3
. Centrul conicei are coordonatele solut iile sistemului
_
f
x
= 0
f
y
= 0

_
2y + 2 = 0
2x 3y 7 = 0
C(2, 1),
unde f
x
, f
y
sunt semiderivatele ecuat iei conicei n raport cu x, respectiv y.
Obt inem ecuat iile asimptotelor y + 1 = 0, y + 1 =
4
3
(x 2), exact cele
gasite anterior. Ecuat iile axelor de simetrie ale conicei se pot determina
de asemenea direct, nlocuind x
, y
n functie de x, y n ecuat iile x
= 0,
respectiv y
= 0, sau scriindu-le ca acele drepte care trec prin centrul conicei

si care au pantele solut iile ecuat iei
a
12
m
2
+ (a
11
a
22
)ma
12
= 0 2m
2
+ 3m2 = 0,
deci m
1
=
1
2
, m
2
= 2. Ecuat iile axelor de coordonate sunt:
x 2y 4 = 0, 2x + y 3 = 0.
Metoda a II-a pentru determinarea formei canonice si reprezentarea
graca
Aceasta metoda nu implica schimbari de coordonate. Se stabilesc natura
si genul conicei, se detremina solut iile ecuat iei seculare,
1,2
= 4, 1. Se alege
1
= 1 si
2
= 4 pentru a respecta regula
1
2
are acelasi semn cu a
12
,
aici pozitiv. Aceasta alegere asigura faptul ca reperul nal se obt ine din cel
init ial printr-o rotat ie de unghi <

2
.
Forma canonica se scrie direct, din formula
1
(x
)
2
+
2
(y
)
2
+

= 0,
formula valabila pentru elipse si hiperbole. Obt inem forma canonica
(x
)
2
4(y
)
2
+
16
4
= 0
(x
)
2
4
+ (y
)
2
= 1.
Se determina ecuat iile axelor de simetrie si ale asimptotelor ca mai sus. Pen-
tru sensurile pozitive ale axelor t inem cont ca reperul nal se obt ine din cel
init ial printr-o rotat ie de unghi <

2
, deci avem gura de mai jos.
O
x
`
y
`
`
`
`
`
`
`
`
y
`
`
`
`
`
`
`
`
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
x
Remarcam faptul ca prin cele doua metode am obt inut forme canonice
diferite deoarece ele sunt raportate la repere diferite. Obiectul geometric,
hiperbola, este nsa aceeasi.
2x
2
6xy + 10y
2
8x + 12y + 2 = 0.
Se cer natura si genul conicei, forma canonica si reprezentarea graca.
Rezolvare: Pentru conica data avemA =
_
2 3
3 10
_
, B = (4 6),
a
33
= 2. Invariant ii conicei sunt:
=
2 3 4
3 10 6
4 6 2
= 66,
= det(A) = 11, I = trace(A) = 12.
Deoarece ,= 0, conica este nedegenerata. Genul conicei este dat de > 0
si de I > 0, care pentru conice nedegenerate nseamna elipsa reala.
Ecuat ia seculara este
2
12 + 11 = 0,
si are radacinile
1
= 1,
2
= 11.
Conice 251
Metoda I pentru determinarea formei canonice si reprezentare graca
Vectorii proprii corespunzatori acestor valori proprii sunt:
V
(1)
= [(3, 1)], V
(11)
= [(1, 3)].
proprii, deci B
= e
1
=
1
10
(3, 1), e
2
=
1
10
(1, 3).

In raport cu aceasta
baza forma patratica 2x
2
6xy +10y
2
are expresia x
2
+11y
2
, unde legatura
dintre noile coordonate si cele vechi este data de X = SX
,
S =
1
10
_
3 1
1 3
_
:
_
x =
1
10
(3x
)
y =
1
10
(x
+ 3y

x
2
+ 11y
2
12
10
x
+
44
10
y
+ 2 = 0.

(x
10
)
2
+ 11(y
+
2
10
)
2
6 = 0.
_
x
= x
10
y
= y
+
2
10
gasim forma canonica a elipsei
(x
)
2
+ 11(y
)
2
= 6.
Reprezentarea graca o obt inem ca si la exercit iile anterioare interpretand din
punct de vedere geometric demersul algebric de mai sus. Ecuat ia init iala a
conicei era data n raport cu baza canonica, deci n reperul xOy. Urmatoarea
ecuat ie, cea n x
, y
, eran raport cu B
, deci am facut o schimbare de reper,

originea ind acceasi, dar axele avand direct iile e
1
, e
2
.
O
x
`
y
`
`
`
`
`
```
`
`
`
`
`
``
y
Trecerea la coordonatele x
, y
semnica din punct de vedere geometric

o translat ie a ultimului reper x
Oy
n acel punct O
care reprezinta originea

noului reper, deci n care x
si y
se anuleaza:
_
x
= 0
y
= 0

_
x
=
6
10
y
=
2
10
_
x = 2
y = 0
O
(2, 0)
x
`
y
`
`
`
`
``
`
`
`
`
`
O
Elipsa intersecteaza axele init iale n punctele de coordonate (2 +
3, 0),
(2
3, 0), (0, 1), (0,

1
5
).

In reperul x
conica este data prin ecuat ia

(x
)
2
+ 11(y
)
2
= 6, deci o putem reprezenta. Semiaxele au lungimile
6,
respectiv
11
, asadar reprezentarea ei este cea din gura.
Conice 253
x
`
y
`
`
`
`
`
`
`
``
`
`
`
`
`
`
`
`
O
Metoda a II-a pentru determinarea formei canonice si reprezentare

graca Am stabilit natura si genul, s-au determinat valorile proprii
1,2
=
1, 11. Alegem
1
= 1 si
2
= 11 ca sa respectam sgn(
1

2
) = sgn(a
12
.
Forma canonica a elipsei este (x
)
2
+ 11(y
)
2
+
66
11
= 0, exact cea gasita si
prin prima metoda. Determinam centul conicei:
_
f
x
= 0
f
y
= 0

_
2x 3y 4 = 0
3x + 10y + 6 = 0
C(2, 0)
Pantele axelor de simetrie sunt solut iile ecuat iei
a
12
m
2
+ (a
11
a
22
)ma
12
= 0 3m
2
8m + 3 = 0,
deci m
1
=
2
3
, m
2
= 6. Ecuat iile axelor sunt: y =
2
3
(x 2), respectiv
y = 6(x 2). Sensul pozitiv al ecarei axe se determina stiind ca reperul
nal este obt inut printr-o rotat ie de unghi <

2
a celui init ial. Obt inem exact
gura de mai sus, de la metoda I.
Exercit iul 4: Aceleasi cerint e pentru conica
x
2
+ 4xy + 4y
2
6x 12y + 8 = 0
Rezolvare: Pentru conica data avem A =
_
1 2
2 4
_
, B = (3 4),
a
33
=
1 2 3
2 4 4
3 4 8
= 0,
= det(A) = 0, I = trace(A) = 5.
Deoarece = 0, conica este degenerata. Genul conicei este dat de = 0 si
care pentru conice degenerate nseamna doua drepte paralele sau confundate.
Ecuat ia seculara este
2
5 = 0,
si are radacinile
1
= 0,
2
= 5.
Vectorii proprii corespunzatori acestor valori proprii sunt:
V
(0)
= [(2, 1)], V
(5)
= [(1, 2)].
proprii, deci B
= e
1
=
1
5
(2, 1), e
2
=
1
5
(1, 2).

forma patratica x
2
+ 4xy + 4y
2
are expresia 5y
2
,
S =
1
5
_
2 1
1 2
_
:
_
0x =
1
5
(2x
+ y
)
y =
1
5
(x
+ 2y

5y
2
6
5y
+ 8 = 0.

5(y
5
)
2
1 = 0.
_
x
= x
= y
5
Conice 255
gasim forma canonica a conicei
5(y
)
2
= 1 (d
1
) : y
=
1
5
(d
2
) : y
=
1
5
.
Este vorba deci de doua drepte paralele. Reprezentarea graca o putem
obt ine ca si la exercit iile anterioare interpretand din punct de vedere geo-
metric demersul algebric de mai sus, sau, mai simplu, putem gasi ecuat] ile
celor doua drepte n reperul xOy si le reprezentam direct .

Inlociund y
n
funct ie de x, y gasim:
(d
1
) : x + 2y 4 = 0, (d
2
) : x +2y 2 = 0.
O
x
`
y
d
1
d
2
Reprezentarea graca este cea de mai sus.
Tema 1: Sa se determine natura, genul si forma canonica pentru
urmatoarele conice:
a) 5x
2
+ 8xy + 5y
2
18x 18y + 9 = 0;
b) x
2
8xy + 7y
2
+ 6x 6y + 9 = 0;
c) 4x
2
4xy + y
2
2x 4y + 10 = 0;
d) 4x
2
+ 4xy + y
2
13x 4y + 8 = 0;
e) xy y
2
+ y = 0.
Reprezentat i grac ecare conica.
Tabel a).
-3 -1 2
- - - - - - - - - - - - - 0 + +
- - - - - - - - 0 + + 0 - - - -
I - - - 0 + + + + + + + + +
Exercit iul 5: Studiat i natura si genul conicelor din familia:
a) x
2
2xy + ( + 2)y
2
2x 2y 3 = 0;
b) x
2
+ 2xy + y
2
2x 4y + 4 = 0;
c) x
2
2xy + (1 )y
2
+ 2x = 0;
d) x
2
+ 2xy + y
2
2x + 2y + 2 = 0,
unde este un parametru real. Precizat i daca exista cercuri sau hiperbole
echilatere n ecare din aceste familii. Gasit i locul geometric al centrelor
conicelor din ecare familie.
Rezolvare: a) Forma matriciala a conicei este
X
t
AX + 2BX + a
33
= 0,
de unde avem A =
_
1
+ 2
_
, B = (1 ), a
33
= 3. Invariant ii
conicei sunt:
=
A B
t
B a
33
1 1
+ 2
1 3
= 4 8,
= det(A) =
2
+ + 2, I = trace(A) = + 3.
Natura conicei este: nedegenerata, cand ,= 0, sau degenerata, pentru
= 0. Genul este dat de tabelul din curs, n funct ie de semnele invariant ilor.
Avem urmatoarea discut ie n funct ie de :
Daca (, 3), atunci < 0, deci conica este nedegenerata; < 0,
deci este o hiperbola.
Daca = 3, atunci rezultatul este similar cu cel anterior; analog pentru
(3, 1).
Daca = 1, atunci < 0, deci conica este nedegenerata; = 0, deci
este o parabola.
Conice 257
Daca (1, 2), atunci < 0, deci conica este nedegenerata; > 0 si
I < 0, deci este o elipsa reala.
Daca = 2, atunci = 0, deci conica este degenerata; = 0, deci este
formta din doua drepte paralele sau confundate.
Daca (2, ), atunci > 0, deci conica este nedegenerata; < 0,
Cautam cercuri n aceasta familie de conice. Acestea ar trebui sa e elipse
cu semiaxele egale, deci n formua canonica
x
1
1
+
x
2
2
=

sa avem
1
=
2
.
Cum
1
si
2
sunt solut iile ecuat iei seculare
2
I + = 0, rezulta ca
aceasta trebuie sa aiba discriminantul nul, de unde avem ecuat ia
5
2
+ 2 + 1 = 0
care nu are solut ii reale. Rezulta ca nu exista cercuri n aceasta familie.
Condit ia necesara pentru a exista hiperbole echilatere este ca
1
=
2
,
deci I = 0. Aici gasim = 3, asadar exista o hiperbola echilatera,
x
2
+ 6xy y
2
2x + 6y 3 = 0.
Pentru a gasi locul geometric al centrelor conicelor din familia data eliminam
parametrul din sistemul
_
f
x
= 0
f
y
= 0

_
x y 1 = 0
x + ( + 2)y = 0
Inmult ind a doua ecuat ie cu y si nlocuind din prima ecuat ie y = x 1,

obt inem locul geometric cautat ca ind conica
x
2
+ xy + 2y
2
y + 1 = 0.
b) Pentru familia de conice de la punctul b) avem: A =
_
1
1
_
, B =
(1 2), a
33
=
A B
t
B a
33
1 1
1 2
1 2 4
= (2 1)
2
,
= det(A) = 1
2
, I = trace(A) = 2.
Interpretam tabelul b) si obt inem:
Tabel b).
-1
1
2
1
- - - - - - - - 0 - - - - - -
- - - - 0 + + + + 0 - - - -
I + + + + + + + + + + +
Daca (, 1), atunci < 0, deci conica este nedegenerata; < 0,
Daca = 1, atunci < 0, deci conica este nedegenerata; = 0, deci
este o parabola.
Daca (1,
1
2
), atunci < 0, deci conica este nedegenerata; > 0 si
Daca =
1
2
, atunci = 0, deci conica este degenerata; > 0, deci este
formata din un punct dublu.
Daca (
1
2
, 1), atunci < 0, deci conica este nedegenerata; > 0, si
Daca (1, ), atunci < 0, deci conica este nedegenerata; < 0,
Punand condit iile necesare ca la punctul anterior, gasim ca n familia de
conice exista un cerc, corespunzator lui = 0 si nu exista hiperbole echilatere
( deoarece I = 2, deci nenul). Pentru a gasi locul geometric al conicelor din
familia data eliminam parametrul din sistemul
_
f
x
= 0
f
y
= 0

_
x + y 1 = 0
x + y 2 = 0
Inmult ind a doua ecuat ie cu y si nlocuind din prima ecuat ie y = 1 x,

obt inem locul geometric cautat ca ind conica
x
2
+ y
2
+ x 2y = 0,
care este o hiperbola echilatera, ecuat ia de mai sus scriindu-se
(x
1
2
)
2
+ (y 1)
2
=
3
4
.
Lasam tema ultimele doua puncte ale exercit iului.
6x
2
4xy + 9y
2
4x 32y 6 = 0.
Conice 259
Se cere:
a) Sa se determine mijlocul coardei determinata de conica pe dreapta
(d) : x y + 1 = 0.
b) Scriet i ecuat ia polarei punctului M(1, 0) fat a de conica data.
c) Polul dreptei (d
) : 2x + y + 2 = 0 n raport cu conica.
d) Ecuat iile tangentelor la conica n punctele de intersect ie cu axa Ox.
e) Ecuat iile tangentelor la conica paralele cu dreapta d de la punctul a).
Rezolvare:

In rezolvarea exercit iului intervin expresiile f
x
, f
y
si f
0
,
pe care le scriem folosind invariantul :
=
6 2 2
2 9 16
2 16 6
,
astfel:
f
x
= 6x 2y 2, f
y
= 2x + 9y 16, f
0
= 2x 16y 6.
a) Se sie ca diametrul conjugat unei direct ii este locul geometric al mi-
jloacelor coardelor determinate de conica pe fasciculul de drepte care au
acea direct ie. Vom scrie deci diametrul cunjugat direct iei dreptei d, punctul
cerut ind intersect ia acestui diametru cu d. Panta dreptei d este m = 1, iar
formula diametrului conjugat este
f
x
+ mf
y
= 0 f
x
+ f
y
= 0 4x + 7y 18 = 0.
Coordonatele punctului cerut sunt date de solut ia sistemului
_
x y + 1 = 0
4x + 7y 18 = 0
A(1, 2).
Problema se putea rezolva si direct, gasind punctele de intersect ie ale dreptei
cu conica si apoi mijlocul segmentului determinat de aceste puncte (tema).
b) Polara unui punct M fat a de conica este data de formula
f
x
(M)x + f
y
(M)y + f
0
(M) = 0,
unde coecient ii f
x
(M), f
y
(M) si f
0
(M) sunt valorile expresiilor f
x
,f
y
, re-
spectiv f
0
n coordonatele punctului M. Obt inem ecuat ia polarei:
8x + 14y + 4 = 0.
c) Polul dreptei d
n raport cu conica este acel punct M

0
(x
0
, y
0
) a carei
polara fat a de conica este chiar dreapta d
. Polara punctului M
0
este
f
x
(M
0
)x + f
y
(M
0
)y + f
0
(M
0
) = 0,
care coincide cu d
daca si numai daca are loc

f
x
(M
0
)
2
=
f
y
(M
0
)
1
=
f
0
(M
0
)
2
.
Gasim polul B(
5
3
,
2
3
).
d) Punctele de intersect ie a conicei cu axa Ox sunt M
1
(
1+
10
3
, 0) si
M
2
(
1
10
3
, 0). Ecuat ia tangentei n M
1
la conica este
f
x
(M
1
)x+f
y
(M
1
)y +f
0
(M
1
) = 0 6
10x(50+2
10)y 202
10 = 0.
Ecuat ia tangentei n M
2
la conica este
f
x
(M
2
)x+f
y
(M
2
)y +f
0
(M
2
) = 0 6
10x+(502
10)y +202
10 = 0.
e) Tangentele la conica paralele cu (d) : x y +1 = 0 sunt acele drepte
din fasciculul de drepte paralel cu d care au un singur punct comun cu conica.
Ecuat ia fasciculului de drepte paralele cu d este x y = . Sistemul
_
x = y +
6x
2
4xy + 9y
2
4x 32y 6 = 0
conduce la ecuat ia
11y
2
+ 4(2 9)y + 6
2
4 6 = 0,
pentru care impunem solut ie unica, deci = 0. Rezulta ecuat ia
5
2
+ 10 39 = 0
1,2
= 1
2
55
5
.
Tangentele cerute sunt:
(t
1
) : x y = 1 +
2
55
5
, (t
2
) : x y = 1
2
55
5
.
Tema 2: Se considera conica 4xy +3y
2
+16x+12y 36 = 0, dreapta
(d) : x y + 2 = 0 si punctele A(0, 2), B(1, 2). Se cere:
Conice 261
a) Natura si genul conicei;
b) Centrul, axele si asimptotele;
c) Polara punctului B n raport cu conica;
d) Tangenta n A la conica;
e) Tangentele la conica paralele cu d;
f ) Polul dreptei d n raport cu conica.
Tema 3: Se considera conica x
2
y
2
3x + 2y + 2 = 0 si punctul
A(
3
2
,
1
4
). Se cer ecuat iile tangentelor duse din A la conica.
Incheiem capitolul cu cateva aplicat ii la conice prin condit ii init iale.

Exercit iul 7: Se dau punctele A(3, 0), B(4, 1), C(2, 3), D(0, 2). Se
cere familia de conice circumscrise patrulaterului ABCD.
Rezolvare: Ecuat ia fasciculului este
(AB)(CD) + (AD)(BC) = 0,
unde parametrii reali si nu sunt ambii nuli. Presupunem ,= 0 si ecuat ia
fasciculului are forma
(AB)(CD) + (AD)(BC) = 0, R.
Prin presupunerea facuta pierdem din fascicul conica degenetata (AD)(BC) =
0, care nu se obt ine din ecuat ia fasciculului pentru nici o valoare a lui .
Ecuat iile dreptelor sunt:
(AB) : x y 3 = 0, (CD) : x 2y + 4 = 0,
(AD) : 2x + 3y 6 = 0, (BC) : x + y 5 = 0.
Ecuat ia fasciculului de conice circumscris patrulaterului este
(1+2)x
2
+(53)xy +(3+2)y
2
+(116)x+(221)y +3012 = 0.
Exercit iul 8: Scriet i ecuat ia fasciculului de conice tangente axelor
de coordonate n A(1, 0) si B(0, 2), punand n evident a parabolele. Gasit i
conica din fascicul care are centrul C(1, 2).
Rezolvare: Fasciculul de conice bitangent axelor n A si B este
(AB)
2
+ (Ox)(Oy) = 0,
cu , reali nu ambii nuli. Semnaland absent a din urmatoarea ecuat ia a
conicei degenerate formata din reuniunea axelor, avem ecuat ia fasciculului
(AB)
2
+ xy = 0 4x
2
+ ( 4)xy + y
2
8x 4y + 4 = 0.
Parabolele din fascicul se determina din condit iile ,= 0, = 0 impuse
invariant ilor conicei. Din = 0 rezulta
1
= 0,
2
= 8, ambele vericand si
condit ia de nedegenerare.
Pentru a gasi conica cu centrul C(1, 2) impunem ca perechea (1, 2) sa e
solut ia sistemului
_
f
x
= 0
f
y
= 0

_
4x +
4
2
y 4 = 0
4
2
x + y 2 = 0
de unde obt inem = 4. Conica ceruta este deci elipsa 4x
2
+y
2
8x4y+4 =
0.
Exertcit iul 9: Se cere conica tangenta n A(0, 2) la Oy, care trece
prin B(
5
2
, 0) si are centrul C(1, 1).
Rezolvare Fie conica ceruta si (t) : y = m(x
5
2
), m R, tangenta
n B la Atunci este bitangenta la Oy si t n A, respectiv B. Rezulta ca
face parte din fasciculul bitangent la Oy si t n A, respectiv B. Ecuat ia
acestui fascicul este
(AB)
2
+(Oy)(t) = 0 (
4
25
+m)x
2
+(
5
1)xy+
4
y
2
(
4
5
+
5
2
m)x
2
y+ = 0,
cu , m parametri reali. Punand condit ia ca (1, 1) sa e solut ia sistemului
_
f
x
= 0
f
y
= 0
, obt inem = 5 si m = 8.
Capitolul 12
6
12.1 Sfera
Exercit iul 1: Sa se scrie ecuat ia sferei cu centrul C(1, 2, 1) tangenta
planului (P) : 2x +y + 2z 5 = 0. Determinat i un cerc mare al sferei situat
ntr-un plan perpendicular pe dreapta (d) : x = y = z.
Rezolvare: Raza sferei este egala cu distant a de la centrul C la planul
P, deci
r =
[2 2 + 2 5[
3
= 1.
Ecuat ia sferei este
(x 1)
2
+ (y + 2)
2
+ (z 1)
2
= 1.
Cercul cerut ind un cerc mare, centrul sau coincide cu centrul sferei, deci
este situat ntr-un plan care trece prin C si este perpendicular pe d. Ecuat ia
acestui plan este () : (x 1) + (y + 2) (z 1) = 0. Ecuat ia cercului este:
_
(x 1)
2
+ (y + 2)
2
+ (z 1)
2
= 1
x + y z + 2 = 0
Exercit iul 2: a) Sa se determine centrul si raza cercului
(C) :
_
x
2
+ y
2
+ z
2
6x + 2y 2z 5 = 0
2x + y 2z 2 = 0
263
b) Determinat i sfera care cont ine cercul de la punctul anterior si punctul
M(1, 0, 2).
Rezolvare:

In primul rand ne vom asigura ca cercul din enunt exista,
adica planul (P) : 2x +y 2z 2 = 0 intersecteaza sfera (S) : x
2
+y
2
+z
2
6x + 2y 2z 5 = 0. Condit ia necesara si sucienta este ca distant a de la

centrul sferei la planul P sa e mai mica decat raza sferei. Pentru aceasta
determinam mai ntai centrul si raza sferei, completand patarte perfecte dupa
cum urmeaza:
(S) : (x 3)
2
+ (y + 1)
2
+ (z 1)
2
= 16.
Rezulta ca centrul sferei S este C(3, 1, 1), iar raza este R = 4. Distant a
de la C la planul P ind d =
1
3
< R, cercul exisa. Mai mult, raza sa se
calculeaza din teorema lui Pitagora
r =
R
2
d
2
=
143
3
Centrul cercului se aa la intersect ia planului P cu dreapta care trece prin
centrul sferei, perpendiculara pe planul P. Ecuat ia acestei drepte este
(d) :
x 3
2
=
y + 1
1
=
z 1
2
,
iar coordonatele centrului cercului sunt
_
_
x = 2 + 3
y = 1
z = 2 + 1
2x + y 2z 2 = 0
C
(
25
9
,
10
9
,
11
9
).
b) Sfera ceruta face parte din fasciculul de sfere prin cercul C, ecuat ia
acestui fascicul ind
(S
) : S+P = 0 (S
) : x
2
+y
2
+z
2
+2(3)x+(2+)y2(+1)z25 = 0.
Punand condit ia M S
, obt inem =
5
2
.
Exercit iul 3: Scriet i ecuat ia cercului circumscris triunghiului ABC,
unde A(1, 0, 2), B(0, 1, 0), C(1, 1, 0).
Sfera 265
Rezolvare: Cercul cerut se aa la intersect ia planului (ABC) cu orice
sfera care trece prin punctele A, B, C, de exemplu sfera circumscrisa tetrae-
drului ABCO. Ecuat ia acestei sfere este
(S) :
x
2
+ y
2
+ z
2
x y z 1
5 1 0 2 1
1 0 1 0 1
2 1 1 0 1
0 0 0 0 1
= 0 (S) : x
2
+ y
2
+ z
2
3x y 2z = 0.
Ecuat ia planului (ABC) este
(ABC) :
x y z 1
1 0 2 1
0 1 0 1
1 1 0 1
= 0 (ABC) : 4x + 2y z 2 = 0.
Ecuat ia cercului circumcsris triunghiului ABC este
(C) :
_
x
2
+ y
2
+ z
2
3x y 2z = 0
4x + 2y z 2 = 0
Exercit iul 4: Sa se ae raza si centrul cercului de intersect ie al sfer-
elor
(S
1
) : x
2
+ y
2
+ z
2
4x + 2y 2z 12 = 0
(S
2
) : (x 3)
2
+ y
2
+ z
2
= 9
Rezolvare: Cercul de inetrsect ie al celor doua sfere este situat n
planul radical al acestora:
() : S
1
S
2
= 0 () : 2x + 2y 2z 3 = 0.
In continuare rezolvarea este analoaga celei de exercit iul 2.

Tema1: Se dau punctul A(2, 4, 2), dreapta (d) :
x2
1
=
y2
0
=
z
1
,
sfera S de raza R = 7 si centru C, unde C este simetricul punctului A fat a
de d. Se mai da si planul P care trece prin A perpendicular pe dreapta
AC. S a se determine centrul si raza cercului de inersect ie a sferei S cu
planulP. Determinat i ecuat ia sferei care trece perin cercul si prin punctul
M(7, 5, 5). Scriet i ecuat ia cercului circumscris triunghiului ACM.
12.2 Cuadrice pe forma generala
Exercit iul 1: Folosind metoda transformarilor ortogonale reducet i la
forma canonica urmatoarea cuadrica. Precizat i ce tip de cuadrica este.
4x
2
+ 2y
2
+ 3z
2
+ 4xz 4yz + 6x + 4y + 8z + 2 = 0.
Rezolvare: Matricea formei patratice 4x
2
+2y
2
+3z
2
+4xz 4yz din
ecuat ia cuadricei este A =
_
_
4 0 2
0 2 2
2 2 3
_
_
. Determinam valorile proprii ale
matricei A. Ecuat ia caracteristica este
3
+9
2
18 = 0 si are radacinile
1
= 0,
2
= 3 si
3
= 6. Vectorii proprii corespunzatori acestor valori
proprii sunt:
V
(0)
= [(1, 2, 2)], V
(3)
= [(2, 2, 1)], V
(6)
= [(2, 1, 2)].
proprii, deci B
= e
1
=
1
3
(1, 2, 2), e
2
=
1
3
(2, 2, 1), e
3
=
1
3
(2, 1, 2).
In raport cu aceasta baza forma patratica 4x

2
+ 2y
2
+ 3z
2
+ 4xz 4yz are
expresia 3y
2
+ 6z
2
, unde legatura dintre noile coordonate si cele vechi este
data de X = SX
,
S =
1
3
_
_
1 2 2
2 2 1
2 1 2
_
_
:
_
_
_
x =
1
3
(x
2y
2z
)
y =
1
3
(2x
2y
+ z
)
z =
1
3
(2x
+ y
2z
Inlocuind x, y si z de mai sus n ecuat ia cuadricei gasim ecuat ia sa n raport

cu baza B
:
3y
2
+ 6z
2
6x
4y
8z
+ 2 = 0.

(y
2
3
)
2
+ 2(z
2
3
)
2
= 2(x
+
1
3
).
_
_
_
x
= x
+
1
3
y
= y
2
3
z
= z
2
3
Cuadrice pe forma generala 267
gasim forma canonica a cuadricei
(y
)
2
+ 2(z
)
2
= 2x
,
deci este un paraboloid eliptic.
Tema 1: Acelasi enunt pentru urmatoarele cuadrice:
a) 36x
2
+ y
2
+ 4z
2
+ 72x + 6y 40z + 109 = 0;
b) 2y
2
+ 4xy 8xz 4yz + 6x 5 = 0;
c) x
2
+ y
2
+ 5z
2
6xy + 2xz 2yz 4x + 8y 12z + 14 = 0;
d) 2x
2
+ y
2
+ z
2
2xy + 2xz + 2x + y z 1 = 0.
Exercit iul 2: Sa se determine unghiul generatoarelor rectilinii ale
hiperboloidului cu o panza
x
2
9
+
y
2
4
z
2
1 = 0 care trec prin punctul
A(6, 2, 2).
Rezolvare: Ecuat ia hiperboloidului cu o panza o prelucram astfel:
(
x
3
z)(
x
3
+ z) = (1
y
2
)(1 +
y
2
).
Putem obt ine ecuat ia hiperboloidului daca nmult im ecuat iile
(d
) :
_
x
3
z = (1
y
2
)
x
3
+ z =
1
(1 +
y
2
)
sau (d
) :
_
x
3
z = (1 +
y
2
)
x
3
+ z =
1
(1
y
2
)
Ecuat iile de mai sus sunt ecuat iile generatoarelor rectilinii ale hiperboloidu-
lui., parametrii si ind reali.
Din condit ia A d
determinam parametrul = 0. Din condit ia A d
determinam parametrul =
!
2
. Generatoarele rectilinii care trec prin punctul
A sunt:
(d) :
_
x
3
z = 0
1 +
y
2
= 0
(d
) :
_
x
3
z =
1
2
(1 +
y
2
)
x
3
+ z = 2(1
y
2
)
Dreptele de mai sus ind date ca intersect ii de plane, direct iile lor se deter-
mina prin produsul vectorial al normalelor planelor:
v
d
=
i

j

k
1
3
0 1
0
1
2
0
=
1
6
(3
i +
k). v
d
=
i

j

k
1
3

1
4
1
1
3
2 1
=
1
12
(21
i 8
j + 9
k).
Avand cele doua direct ii, unghiul dintre generatoare se calculeaza cu formula
cos(d, d
) =
v
d
v
d
v
d
v
d

.
Exercit iul 3: Sa se scrie ecuat iile generatoarelor rectilinii ale paraboloidu-
lui hiperbolic
x
2
16
y
2
4
= z
2
, care sunt paralele cu planul (P) : 2xy 2z = 0.
Rezlovare: Ecuat ia paraboloidului hiperbolic x
2
4y
2
= 16z o putem
scrie si astfel: (x 2y)(x + 2y) = 16z, ecuat ie care se poate obt ine din
nmult irea ecuat lor
(d
) :
_
x 2y = z
x + 2y =
16
sau (d
) :
_
x 2y =
x + 2y =
16
z
Ecuat iile de mai sus sunt ecuat iile generatoarelor rectilinii ale paraboloidului,
parametrii si ind reali, nenul. Direct iile dreptelor din cele doua familii
sunt
v
i

j

k
1 2
1 2 0
= 2
j + 4
k.

v
i

j

k
1 2 0
1 2
16
=
32
i +
16
j + 4
k.
Din condit ia d
| P rezulta v

N
P
, de unde = 4. Din

v

N
P
rezulta
= 8.
Tema 2: Sa se determine generatoarele cuadricei x
2
y
2
4
+
z
2
9
1 = 0,
paralele cu planul 6x + 3y 2z + 6 = 0.
Tema 3: Fie punctul M(0, 2, 1) si cuadrica
x
2
9

y
2
4
= z. Sa se
scrie ecuat iile generatoarelor rectilinii ale cuadricei care trec prin M si sa se
calculeze unghiul dintre ele.
12.3 Generari de suprafet e
Exercit iul 1: Se cere suprafat a cilindrica a carei curba directoare este
(C) :
_
y
2
z
2
1 = 0
x = 0
, iar generatoarea are ecuat ia (d) :
x1
3
=
y+1
4
=
z2
5
.
Rezolvare: Suprafat a cilindrica este formata din drepte paralele cu
d si care se sprijina (intersecteaza) pe curba C. Vom scrie fasciculul de
drepte paralele cu d. Fasciculul respectiv se poate obt ine scriind prin ecare
punct de coordonate (, , 0) o dreapta de direct ie v(3, 4, 5):
(d
) :
x
3
=
y
4
=
z
5
.
Acelasi fascicul se obt ine daca, considerand dreapta d scrisa ca intersect ie
a doua plane (d) :
_
(P) : 5x 3z + 1 = 0
(Q) : 5y 4z + 13 = 0
, scriem dreptele obt inute prin
intersect ia planelor paralele cu P cu plane paralele cu Q:
(d
) :
_
5x 3z + 1 =
5y 4z + 13 =
Dintre aceste drepte le alegem pe cele care intersecteaza curba C, deci pentru
care sistemul
_
_
_
x
3
=
y
4
=
z
5
y
2
z
2
1 = 0
x = 0
este compatibil. Din cele mai simple trei ecuat ii (aici sunt prima, a doua si
a patra) calculam x, y, z n funct ie de parametrii , :
x = 0, y =
4
3
, z =
5
3
,
si nlocuind n a treia ecuat ie gasim condit ia de compatibilitate (de sprijin):
(
4
3
)
2
(
5
3
)
2
1 = 0.
In condit ia de mai sus revenim cu expresiile parametrilor din ecuat iile n care
au fost introdusi:
= x
3
5
z, = y
4
5
z.
Ecuat ia obt inuta este ecuat ia suprafet ei cilindrice cerute:
(y
4
3
x)
2
(
5
3
x + z)
2
1 = 0
Exercit iul 2: Se da suprafat a (E) : 4x
2
+ 9y
2
+ z
2
1 = 0 si planul
() : x + y + z 1 = 0. Se cere proiect ia curbei C = E pe planul xOy.
Rezolvare: Vom scrie suprafat a cilindrica cu generatoarea perpen-
diculara pe planul xOy si cu curba de sprijin C. Intersect ia acestei suprafet e
cu planul xOy reprezinta exact proiect ia ceruta.
Fasciculul de drepte perpendiculare pe xOy, deci paralele cu Oz, este
(d
) :
_
x =
y =
Dintre aceste drepte le alegem pe cele care intersecteaza C, deci pentru care
sistemul
_
_
x =
y =
4x
2
+ 9y
2
+ z
2
1 = 0
x + y + z 1 = 0
este compatibil. Avem x = , y = , z = 1 , deci condit ia de sprijin
este
4
2
+ 9
2
+ (1 )
2
1 = 0
In condit ia de mai sus revenim cu expresiile parametrilor din ecuat iile n care
au fost introdusi:
= x, = y.
Ecuat ia obt inuta este ecuat ia suprafet ei cilindrice care se sprijina pe C, per-
pendiculara pe xOy:
4x
2
+ 9y
2
+ (1 x y)
2
1 = 0.
Proiect ia curbei C pe planul xOy are prin urmare ecuat ia
(pr
xOy
C) :
_
4x
2
+ 9y
2
+ (1 x y)
2
1 = 0
z = 0
Tema 1: Gasit i proiect iile curbei C din exercit iul anterior pe planele
yOz, xOz, (P) : x y z = 0.
Exercit iul 3: Se cere suprafat a cilindrica cu generatoarea (D) : x =
y = z si tangenta sferei (S) : (x 3)
2
+ y
2
+ z
2
1 = 0.
Rezolvare: Suprafat a cilindrica apart ine fasciculului de drepte par-
alele cu D:
(d
) :
_
x y =
x z =
Metoda I Identicam curba de sprijin. Din moment ce suprafat a ceruta
trebuie sa e tangenta sferei, rezulta ca se sprijina pe un cerc mare al sferei,
situat ntr-un plan perpendicular pe D. Prin urmare curba de sprijin are
ecuat ia
(C) :
_
(x 3)
2
+ y
2
+ z
2
1 = 0
x + y + z 3 = 0
Condit ia de sprijin o obt inem din condit ia de compatibilitate a sistemului
_
_
x y =
x z =
(x 3)
2
+ y
2
+ z
2
1 = 0
x + y + z 3 = 0
Exprimam x, y, z n funct ie de parametri:
x = 1 +
+
3
, y = 1 +
2 +
3
, z = 1 +
2
3
,
si gasim condit ia de sprijin
2
2
+ 2
2
2 6 6 + 15 = 0.
Inlocuind = x y si = x z, obt inem ecuat ia suprafet ei cilindrice:

2x
2
+ 2y
2
+ 2z
2
2xy 2xz 2yz 12x + 6y + 6z + 15 = 0.
Metoda a II-a Determinam direct acele drepte din fasciculul d
care
intersecteaza sfera ntr-un singur punct, adica pentru care sistemul
_
_
_
x y =
x z =
(x 3)
2
+ y
2
+ z
2
1 = 0
are solut ie unica. Scriind y = x , z = x , obt inem ecuat ia de gradul
doi n x
3x
2
2x( + + 3) +
2
+
2
+ 8 = 0
Condit ia de solut ie unica ceste condit ia de sprijin, = 0:
( + + 3)
2
3(
2
+
2
+ 8) = 0 2
2
+ 2
2
2 6 6 + 15 = 0,
adica exact condit ia de sprijin gasita si prin prima metoda.
Tema 2: Sa se determine suprafet ele cilindrice pentru care se dau
generatoarea si curba de sprijin:
a) (d) : x = y = z, (C) :
_
x = y
2
z = 0
;
b) (d) :
x1
2
=
y
3
=
z+1
1
, (C) :
_
xy = 4
z = 0
;
c) (C) :
_
x
2
+ y
2
z = 0
x = 2z
, iar generatoarele sunt perpendiculare pe
planul curbei.
Exercit iul 4: Se cere suprafat a conica cu varful V (1, 1, 1) si curba
directoare (C) :
_
x
3
+ y
3
3xy = 0
z = 0
.
Rezolvare: Suprafat a ceruta este formata din drepte care trec prin
punctul V si care se sprijina pe (intersecteaza) curba C. Vom scrie fasciculul
de drepte prin V . Punctul V poate vazut ca intersect ia a trei plane,
(P) : x+1 = 0, (Q) : y 1 = 0, (R) : z 1 = 0. Dreptele prin V se pot scrie
astfel:
(d
) :
_
x + 1 = (z 1)
y 1 = (z 1)
O alta modalitate de a scrie fasciculul de mai sus este sa scriem dreptele prin
V si avand orice direct ie, deci
(d
) :
x + 1
=
y 1
=
z 1
1
.
Alegem din fasciculul de mai sus acele drepte care intersecteaza curba C,
deci pentru care sistemul
_
_
x + 1 = (z 1)
y 1 = (z 1)
x
3
+ y
3
3xy = 0
z = 0
este compatibil. Ca si la supprafet e cilindrice, din cele mai simple trei ecuat ii
exprimam necunoscutele x, y, z n funct ie de parametrii , :
x = 1, y = + 1, z = 0,
si le nlocuim n cea de a patra ecuat ie. Ceea ce obt inem este condit ia de
sprijin:
( + 1)
3
+ (1 )
3
+ 3( + 1)(1 ) = 0.
Inlocuind acum parametrii =

x+1
z1
, =
y1
z1
n condit ia de sprijin, gasim
ecuat ia suprafet ei conice:
(x + z)
3
+ (z y)
3
+ 3(x + z)(z y)(z 1) = 0.
Exercit iul 5: Sa se determine locul geometric al tangentelor duse din
origine la sfera (S) : (x 5)
2
+ (y + 1)
2
+ z
2
= 16.
Rezolvare: Fasciculul de drepte prin origine este
(d
) :
x
=
y
=
z
1
.
Alegem dintre aceste drepte pe acelea care intersecteaza sfera ntr-un singur
punct, deci pentru care sistemul
_
_
_
x = z
y = z
(x 5)
2
+ (y + 1)
2
+ z
2
= 16
are solut ie unica. Sistemul de mai sus conduce la ecuat ia de gradul II n z:
(1 +
2
+
2
)z
2
+ 2(5 )z + 10 = 0,
pentru care condit ia de solut ie unica = 0 este condit ia de sprijin a dreptelor
din fascicul pe sfera:
15
2
9
2
10 10 = 0.
Inlocuind acum =
x
z
si =
y
z
, obt inem ecuat ia suprafet ei conice care este
locul geometric cautat:
15x
2
9y
2
10z
2
10xy = 0
Remarcam faptul ca o suprafat a conica cu varful n origine are ecuat ia de
forma (
x
z
,
y
z
) = 0. De aceea, la ntrebarea: Ce reprezinta ecuat ia
x
2
+ y
2
2xy 5yz + 3xz = 0,
raspunsul este :O suprafat a conica cu varful n origine, justicarea ind
faptul ca ecuat ia se poate scrie
(
x
z
)
2
+ (
y
z
)
2
2
x
z
y
z
5
y
z
+ 3
x
z
= 0.
Pentru demonstrat ie se determina un punct V (a, b, c) cu proprietatea ca
ecuat ia suprafat ei conice cu varful V si curba de sprijin inersect ia suprafet ei
date cu planul xOy (de exemplu; se poate alege si alt plan), se identica cu
ecuat ia data.
Tema 3: Sa se scrie ecuat ia suprafet ei conice cu varful si curba de
sprijin precizate mai jos:
a) V (1, 1, 1), (C) :
_
x
2
+ y
2
= 4
z = 0
;
b) (V ) :
_
_
_
x + 3z 10 = 0
y 2 = 0
x z + 2 = 0
, (C) :
_
x
2
+ z
2
2x = 0
y = 0
;
c) V (0, 2, 0), (C) :
_
x
2
+ y
2
+ (z 4)
2
= 0
z = 5
.
Exercit iul 6: Sa se gaseasca ecuat ia suprafet ei obt inuta prin rotirea
dreptei (d) : x = y = z + 3 n jurul dreptei (D) : x = y = z.
Rezolvare:

In primul rand sa observam faptul ca la rotirea unei
drepte n jurul alteia putem obt ine un cilindru, un con sau un hiperboloid
cu o panza, dupa cum dreptele sunt paralele, concurente sau necoplanare.
In exercit iul dat dreptele ind necoplanare (vezi capitolul 2 pentru veri-
care), vom obt ine un hiprboloid cu o panza.
Suprafat a de rotat ie ceruta este formata din toate cercurile cu centrul pe
axa de rotat ie D, situate n plane perpendiculare pe aceasta si care se sprijina
pe dreapta d. Dupa se stie, un cerc n spat iu se poate da ca intersect ie a unei
sfere cu un plan. Vom scrie deci toate sferele din spat iu avand centrul pe D,
de exemplu n origine si raza variabila, si le vom intersecta cu toate planele
perpendiculare pe D. Obt inem familia de cercuri:
(C
) :
_
x
2
+ y
2
+ z
2
=
2
x + y z =
cu , parametri reali. Alegem din acest fascicul acele cercuri care se sprijina
pe dreapta d., deci pentru care sistemul
_
_
_
x
2
+ y
2
+ z
2
=
2
x + y z =
x = y = z + 3
275
este compatibil. Din cele mai simple ecuat ii determinam x = 3, y = 3,
z = si obt inem condit ia de sprijin:
2(3 )
2
+
2
=
2
3
2
12 + 18
2
= 0.
Avem
2
= x
2
+ y
2
+ z
2
si = x + y z, pe care nlocuindu-le mai sus,
rezulta ecuat ia suprafet ei de rotat ie cerute:
2x
2
+ 2y
2
+ 2z
2
6xy + 6xz 6yz + 12x 12y + 12z + 18 = 0.
Lasam tema reducerea la forma canonica a cuadricei de mai sus.
Tema 4: Sa se scrie ecuat ia suprafet ei obt inuta prin rotirea curbei C
n jurul dreptei d precizate mai jos:
a) (C) :
_
x
2
2y
2
+ z
2
5 = 0
x + z + 3 = 0
, (d) : x = y = z.
b) (C) :
_
x
2
+4y
2
4 = 0
z = 0
, d = Ox, apoi d = Oy.
276 Bibliograe
Bibliograe
[1] G. Atanasiu, G. Munteanu, Curs de algebra liniara, geometrie analitica,
diferent iala si ecuat ii diferent iale, Univ. Brasov, Partea I, 1992, Partea
II, 1993.
[2] G. Atanasiu, G. Munteanu, M. Postolache, Algebra liniara, geometrie
analitica si difernt iala. Ecuat ii difernt iale, Editura All, Bucuresti, 1994.
[3] G. Atanasiu, E. Stoica, Algebra liniara, Geometrie analitica, Editura
Fair Partners, Bucuresti, 2003.
[4] M. Craioveanu, I. Albu, Geometrie ana si euclidiana, Editura Facla,
Timisoara, 1982.
[5] V. Cruceanu, Elemente de algebra liniara si geometrie, E.D.P. Bucuresti,
1973.
[6] G. Galbura, F. Rado, Geometrie, E.D.P., Bucuresti, 1979.
[7] R. Miron, Geometrie analitica, E.D.P., Bucuresti 1976.
[8] E. Murgulescu si colectiv, Geometrie analitica si diferent iala, E.D.P.,
Bucuresti, 1965.
[9] V. Obadeanu, Elemente de algebra liniara si geometrie analitica, Edi-
tura Facla, Timisoara, 1981.
[10] L. Ornea, A. Turtoi, O introducere n geometrie, Editura Theta, Bu-
curesti 2000.
[11] V. Pescaru, Algebra liniara si geometrie analitica, Editura Univ. Tran-
silvania Brasov, 2000.
[12] I. Pop, Curs de algebra, Univ. Al. I. Cuza, Iasi, 1978.
277
278 Bibliograe
[13] I. Pop, Culegere de probleme de algebra liniara, Univ. Al. I. Cuza, Iasi,
1982.
[14] C. Udriste, C. Radu, C. Dicu, C. Malancioiu, Algebra, geometrie si
ecuat ii diferent iale, E.D.P., Bucuresti 1982.
[15] C. Udriste, Algebra liniara, Geometrie analitica, Geometry Balkan
Press, Bucuresti, 1996.
[16] G. Vranceanu, G. Margulescu, Geometrie anlitica, E.D.P., Bucuresti,
1973.

Geometrie Analitica GH Munteanu

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Geometrie Analitica GH Munteanu

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

GEOMETRIE ANALITIC

In particular putem discuta de (R

In caz contrar spunem ca ei sunt liniar dependent i. Asta nseamna ca

= 0 si rangul este doi,

. Descompunem ecare vector din B

dupa cei din B,

Inlocuind mai sus rezulta x =

, sau prin inversare X

sunt baze si gasit i matricea S a schimbarii bazelor.

Intocmim un tabel de forma

, dupa n pasi se obt ine x n baza B

In particular complexicatul spat iului real

= v V / < v, u >= 0, u S. Veric am

este baza n S (lucru posibil datorita teoremei completarii de la spat ii vec-

daca si numai daca

Inlocuind pe acestia n scrierea lui f

>=< w, w > +2 <

= v w. Dintre tot i vectorii de

are norma cea mai mica.

| . Intuitiv avem desenul de mai jos.

O aplicatie importanta privind spat iile euclidiene se refera la metoda celor

In capitolele anterioare am studiat vectorii din punct de vedere algebric,

b, ...(fara a le da deocamdata alta semnicat ie

) = (A, B), (axioma amplicarii cu scalari).

b, atunci acesta induce n spat iul punctual an /

In baza acestei biject ii putem extinde de la mult imea bipunctelor la

In particular, orice subspat iu vectorial (deci chiar ntreg spat iu V ) are

BB, .., denesc aceeasi clasa, numita

AB. Pentru prescurtare vom mai folosi

ABn punctul A, asigurandu-ne ca ce urmeaza a discuta despre el nu depinde

b, ca ind clasa de echipolent a a segmentului

Spat iul vectorilor geometrici 37

In baza denit iei echipolent ei vectorilor o regula echivalenta este regula

k si se reprezinta intuitiv ca mai

In aplicat ii, n special n tehnica, se folosesc si alte tipuri de coordonate

Un punct M va precis cunoscut daca dam distant a =| OM | si

i o consideram drept axa Ox si construim Oy perpendiculara

|= Rsin si z = Rcos , nlocuindn coordonatele cilindrice,

2.1.3 Reperentr-un spat iu an. Schimbarea reperelor.

In acest reper spunem ca M are coordonatele M(x

, astfel ca el va avea coordonatele M(x

M si egaland componentele dupa vectorul e

, coordonatele unui punct M

b nt elegem numarul real

b = 0 daca si numai daca a

k) un reper cartezian si A(a

k vor avea produsul scalar

k) se zice ca este direct

i), n schimb reperul 1 = (O,

k) este invers orientat.

Intreg ansamblul poate privit independent de (O,

b are direct ia perpendiculara pe planul vectorilor a si

b are sensul astfel ca reperul (O, a,

0 daca si numai daca

b |= aria paralelogramului construit pe vectorii a si

k. Din denit ia produsului

b c si n aceasta notat ie mai este

b, c sunt coplanari implica a =

In particular deci ret inem ca

b, c este (din geoemetria elemen-

b c) este tocmai dezvoltarea pe prima linie a

unde = 1 astfel ca aceasta cantitate sa e pozitiva.

bc) unui plan (