"Interpreting EU Funds Data for Macroeconomics Analysis in the New Member States", IMF WP 77/07, C. Rosenberg si R. Sierhej.

Fondurile europene disponibile tarilor membre: Prezentare Generala

Fondurile europene destinate noilor tari membre au trei obiective principale: veniturile institutiilor, suport pentru agricultura si dezvoltarea interna a institutiilor. Obiectivele sunt atinse printr-un numar vast de programe individuale, fiecare avand propriul set de reguli si institutii tinta. In plus, clasificarea acestor fonduri s-a schimbat sub NFP(organizatii non-profit?), facand dificila compararea angajamentelor inante si dupa 2007. Suma totala a fondurilor alocate noilor tari membre cresc anual sub noua perspectiva financiara a Uniunii Europene. Astfel, fondurile alocate trebuie sa fie mai mari decat cele din perioada 2004-2006 si cele din perioada preaderarii la UE. De asemenea, dimensiunea alocarii fondurilor UE difera si in functie de capacitatea de absortie si cresterea economica a fiecarei tari. Spre exemplu, daca o tara inregistreaza o cresterea economica mare si are un grad de absortie a fondurilor ridicat, atunci sumele alocate sunt micsorate si redistribuite altor tari care nu inregistreaza asemenea cresteri. Finantarea, prin fondurile structurale si de coeziune, trebuie sa fie axata pe incurajarea sau accelerarea convergentei veniturilor. Astfel, fondurile trebuie sa ajute la orientarea tarilor spre acelasi scop. Spre exemplu, Uniunea Europeana aloca fonduri pentru agricultura tuturor tarilor dar in proportii diferite( Tarile care au intrat in UE recent beneficiaza de sume mai mari decat cele vechi, pentru ca cele noi sa ajunga nivelul de dezvoltare al agriculturii celor vechi).

Fondurile structurale
Principalul instrument de crestere permanenta a potentialului fiecarei tari din UE il reprezinta fondurile structurale si de coeziune. Aceste fonduri presupun investitiile in infrastructura tarilor( infrastructura rutiera, feroviara etc), dezvoltarea resurselor umane, protectia mediului si sprijinirea intreprinderilor. Toate fondurile alocate tarilor sunt cuprinse in Strategia Nationala de Dezvoltare a fiecarei tari. Sumele alocate variaza de la 1% din PIB pana la 3% din PIB. De asemenea, fiecare tara distribuie sumele in functie de necesitati( Polonia aloca majoritatea fondurilor pentru dezvoltarea regionala spre deosebire de tarile baltice, care aloca majoritatea fondurilor pentru dezvoltarea resurselor umane). Fiecare tara stabileste de ce sume are nevoie pentru dezvoltare intr-un an si in functie de capacitatea de absortie sumele sunt majorate sau micsorate. De asemenea, daca o tara nu reuseste sa absoarba toti banii pana la sfarsitul perioadei stabilite, acestea pierd fondurile respective.

Capacitatea de absortie este influentata cel mai mult de managementul institutiilor fiecarei tari. Axele generale sunt stabilite de regulile Uniunii Europene, dar tarile pot stabili solutiile si modalitatile de alocare pe cont propriu. In Uniunea Europeana exista doua modele de management al fondurilor: primul specific tarilor baltice- managementul fondurilor este centrat in jurul Ministerului de Finante, care are un dublu rol( cel care gestioneaza si plateste datoriile) si al doile specific tarilor din centrul Europeigestionarea si plata datoriilor este facuta de institutii alese, care se afla sub autoritatea Ministerului de Finante. Ambele modele au dat dovada de eficienta (Slovenia si Estonia).

Implicatiile fiscale
Alocarea fondurilor are un impact direct asupra balantei fiscale a tarilor. Principalele motive pentru care alocarea fondurilor are acest impact sunt: deficitele excesive ale noilor tari mebre, adoptarea monedei euro si faptul ca fondurile influenteaza stimularea fiscala(daca o activitate se incadreaza in anumiti parametrii atunci primeste x fonduri). Pentru a se asigura o distribuire eficienta a fondurilor trebuie sa se faca o analiza a impactului acestora asupra balantei fiscale(deficit). Cand se face aceasta masurare apar anumite probleme: 1. Contabilitatea. Fondurile alocate difera de la o tara la alta, pentru ca acestea nu folosesc standardele ESA95 ,privind angajamentele, in bugetul national. Standardele ESA95(metodologie UE) sunt folosite in special la calcularea deficitelor pentru a vedea daca o tara se incadreaza in limitele de deficit stabilite la nivelul UE. 2. Utilizatorul final de fonduri. Avand in vedere normele ESA95, doar fondurile care ajung la institutiile subordonate guvernului sunt inregistrate ca si cheltuieli sau venituri in conturile fiscale. Aproximativ 45% din fondurile alocate pentru dezvoltarea regionala, 70% din fondurile sociale si 100% din fondurile acordate pentru initiativele comunitatilor ajung in sectorul public. Restul ajung in sectorul privat. 3. Cofinantarea. Avand in vedere regulile Uniunii Europene, tarile membre trebuie sa cofinanteze toate proiectele din resurse proprii. Astfel, pentru coeziune tara respectiva trebuie sa vina cu 15% din valoare proiectului, 25-30% pentru fondurile structurale. De asemenea, la cofinantare pot participa si firme/organizatii din sectorul privat. 4. Substituirea Cheltuielilor. Tarile membre au voie sa foloseasca fondurile UE pentru substituirea unor cheltuielie, dar doar in anumite domenii prevazute de legislatia europeana(agricultura).

De asemenea, o alta problema importanta cu care se confrunta UE este alocarea fondurilor fara a complica politica fiscala. Uniunea Europeana ofera fonduri pentru a stimula investitiile si a accelera cresterea, dar aceste fonduri influenteaza(ceteris paribus) cresterea deficitelor bugetare, ingreunand astfel aderarea la moneda euro. O solutie la aceasta problema ar fi cofinantarea unor programe prin reducerea unor cheltuieli din alte parti.

Implicatiile Macroeconomice
Implicaiile macroeconomice ale fondurilor europene depind in mare parte de economia fiecarei tari. Analiza acestor implicatii trebuie sa aiba in vedere nu numai fondurile care ajung la bugetul de stat, dar si cele contractate de mediul privat si contributiile fiecare tari la bugetul Uniunii Europene. Astfel implicatiile au in vedere: capacitatea de absortie, preturile, contributiile(cota de TVA) si veniturile(sprijin agricol). Cererea Agregata Atunci cand se estimeaza impactul cererii globale apar o serie de probleme conceptuale. Intrucat atunci cand se trage linie, la sfarsitul anului, si la nivel global rezultatele sunt pozitive, este firesc sa te astepti ca toate tarile sa fi obtinut rezultate pozitive, chiar daca in unele acestea sunt putin/greu vizibile. Masurarea acestui impact este o sarcina destul de dificila. Astfel aspectele care trebuie luate in considerare includ: Platile in avans. Acestea nu au nici o legatura cu activitatea economica si ar trebui sa fie excluse de la orice estimare a cererii. Aceste plati ar trebui folosite pentru platirea beneficiarii fondurilor structurale si nu pentru acoperirea deficitelor bugetare. Problemele de sincronizare. Tarile beneficiaza de fondurile europene atunci cand a fost depusa documentatia necesara si a fost aprobata de Comisia Europeana( care dureaza pana la 6 luni), astfel incat acestea sa reflecte activitatea economica din trecut. Momentul ideal pentru a studia impactul cererii este atunci cand este semnat contractul sau atunci cand sunt platite anumite datorii, dar acest lucru este dificil de facut. In final, mai exista si problema efectului multiplicator. Fiecare crestere a fondurilor alocate va duce la o noua crestere a cererii pentru fonduri. Impactul cererii poate fi definit: D=a(T+NC)-C-A unde, a- factorul de substitutie, Ttransferurile de la UE, NC-cofinantarea, C- Contributiile platite, A-avansurile primite. Efectul cererii legate de transferuri este ,de obicei, unul pozitiv, dar in final rezultatul depinde de factorul de substitutie.

Atunci cand cererea de fonduri la nivelul Uniunii Europene creste, atunci politica economica ar trebui sa fie modificata. In tarile in care cresterea economica este mica, fondurile europene stimuleaza activitatiile din sectorul economic. Daca economia da semne de supraincalzire, atunci multe din fondurile alocate acesteia ar putea fi reduse sau chiar taiate. Balanta de plati Transferurile de la si catre Uniunea Europeana vor avea efecte profunde asupra balantei de plati a noilor state membre. Aceste efecte apar pentru ca fluxurile de bani trebuie inregistrate la buget sau in contabilitatea firmelor ca investitii si/sau cheltuieli curente. De asemenea, transferurile de la Uniunea Europeana complica analiza sustenabilitatii externe. Transferurile conduc ,in prima instanta la o crestere sau intensificare a transferurilor de capital, care la inceput nu influenteaza balanta de plati, dar care mai tarziu, daca aceste transferuri continua sa se intensifice, pot duce la un dezechilibru al balantei de plati. Utilizarea fondurilor Uniunii Europene implica compromisuri politice. Initiatorii politicilor trebuie sa profite de oportunitatile uriase pe care le ofera accesul la "banii gratis" de la Bruxelles, dar trebuie sa fie si precauti pentru ca orice transfer alocat unde nu trebuie poate avea un efect secundar care ar destabiliza economia. O analiza cat mai completa a implicatiilor macroeconomice ale fondurilor UE ar trebui sa cuprinda atat efectele primare cat si pe cele secundar, atat pe parte de cerere dar si pe partea de oferta de fonduri.

Fondurile Structurale
1) Fondul European de Dezvoltare Regionala. FEDR are drept scop reducerea disparitatilor dintre regiunile UE si are ca directii de interventie urmatoarele: investitii productive pentru crearea si mentinerea unor locuri de munca durabile; investitii in infrastructura initiative de dezvoltare locala si activitati de afaceri ale intrprinderilor mici si mijlocii (IMM) investitii in educatie si sanatate (numai in ariile cuprinse in Obiectivul 1). Domeniile sprijinite prin aceste masuri sunt: dezvoltarea unui mediu de afaceri stimulator,cercetarea si dezvoltarea tehnologica, dezvoltarea societatii informationale, protectia mediului,egalitatea de gen in domeniul ocuparii fortei de munca si cooperarea transfrontaliera si interregionala. 2) Fondul Social European (FSE). FSE pune accent pe imbunatatirea modului in care functioneaza piata muncii in diferite tari si pe re-integrarea somerilor pe piata muncii, prin finantarea a trei tipuri de actiuni: formarea profesionala, reconversia profesionala si masuri ce duc la crearea de locuri de munca. Are in vedere:

reintegrarea profesionala a somerilor pe termen lung; integrarea profesionala a somerilor tineri; integrarea profesionala a persoanelor excluse de pe piata muncii; promovarea egalitatii de sanse in accesul la piata muncii; actiuni specifice de imbunatatire a accesului femeilor la piata muncii; imbunatatirea sistemelor de educatie si formare; concentrarea de potential uman in domeniile cercetarii si dezvoltarii.

3) Fondul European de Orientare si Garantare pentru Agricultura. FEOGA sprijina dezvoltarea regiunilor rurale si imbunatatirea structurilor agricole. Actioneaza ca fond structural propriu-zis si are urmatoarele domenii de interventie: investitii in asociatiile agricole (in vederea modernizarii, reducerii costurilor de productie, asigurarea calitatii produselor, protejarii mediului, etc.), sprijinirea tinerilor agricultori si a formarii profesionale in domeniu sprijinirea pensionarii inainte de varsta limita sprijinirea zonelor mai putin favorizate, masuri protectie a mediului in interactiunea cu agricultura (inclusiv de conservare a peisajului rural) procesarea si promovarea pe piata a produselor agricole, dezvoltarea si utilizarea optima a padurilor, dezvoltarea zonelor rurale prin furnizarea de servicii, sprijinirea economiilor locale, incurajarea agro-turismului si a activitatilor mestesugaresti, etc. 4) Instrumentul Financiar de Orientare in domeniul Pescuitului. Obiectivele IFOP au in vedere: realizarea unui echilibru de durata intre resursele piscicole si exploatarea lor, intarirea competitivitatii si dezvoltarea unor activitati de afaceri viabile in industria pescuitului, imbunatatirea ofertei de piata si a valorii adaugate a produselor piscicole si de acvacultura, sprijinirea revitalizarii zonelor dependente de pescuit si acvacultura.