frica

Ce este frica? - frica este emotia specifica primejdiei sau a perceptiei primejdiei - frica este o emotie cu un mare impact psihologic: se accelereaza bataile inimii si ritmul respiratiei, muschii se contacta si maine tremura si sunt reci, pielea se face ca de gaina. Toate aceste manifestari sunt legate de activitatea sistemului nervos simpatic si de doi neurotransmitatori, adrenalina si nonadrenalina, care actioneaza asupra intregului organism in prezenta fricii. Aceste reactii subliniaza functia spaimei ne ajuta sa evitam sau sa limitam pagubele. - frica ne pregateste pentru o actiune fizica - mai ales fuga. Comportamentele pe care ni le inspira frica pot fi diferite, uneori iti poate da curaj, alteori te poate impietri. Frica este o emotie adesea inconstienta de cele mai multe ori ne dam seama cat de frica ne este dupa ce a trecut evenimentul cu pricina Frica are o expresie faciala specifica, la fel ca toate emotiile fundamentale ochii si gura se deschid larg iar sprancenele se inalta Diferentele intre frica si anxietate Frica este o reactie la o primejdie reala pe cand anxietatea reprezinta anticiparea unei primejdii iminente sau presupuse. Frica are o manifestare de scurta durata pe cand anxietatea poate deveni cronica. Frica are la baza un motiv real, stiu de ce anume mi-e frica dar anxietatatea nu are un motiv precis. Frica are manifestari fizice predominante pe cand anxietatea are manifestari de natura psihologica griji, neliniste. Frica poate sa conduca la fobie frica incontrolabila in diverse situatii iar anxietatea poate sa conduca la anxietatea generalizata griji incontrolabile in viata de zi cu zi. Exista categorii de temeri care pot fi catalogate drept universale, ele regasindu-se in toate epocile si la toate culturile, la majoritatea indivizilor. Principalele temeri la adulti sunt, in ordinea prezentata: - frica de animale ( insecte, soareci, serpi) - frica de inaltimi (balcoane, parapete, schele, drum in panta) - frica de sange (infectii, recoltari, vederea sangelui) - frica de spatii inchise (lift, camere mici incuiate cu cheie, camere fara ferestre) - frica de apa (scufundarea capului sub apa, inotat in apa adanca) - frica de furtuni (tunete, fulgere) Frica este, fara indoiala, una dintre emotiile foarte studiata de catre oamenii de stiinta. Neuro-biologii au demonstrat ca lobul temporal este centrul de coordonare fundamental pentru reactiile de teama. Astfel, facand experimente si inlaturand lobii temporali la maimute, se observa, alaturi de alte simptome, o disparitie aproape completa a reactiilor de frica. Acesta lipsa de reactie de frica de observa si la oamenii care au lobii temporali afectati din cauza unor boli. Explorand mai profund, cercetatorii au localizat zona implicata in aceste tulburari: nucleul amigdalian, care se gaseste in interiorul lobului temporal. Extirparea acestei zone la animale, face sa dispara reactiile de frica normale iar excitarea acestei regiuni la animale provoaca reactii de teama exagerata. . De aici, cercetatorii au tras concluzia ca persoanele extrem de vulnerabile la teama au un nucleu amigdalian mult mai usor de excitat.

Si totusi: De unde ne vin temerile? Unele temeri pot fi invatate ca urmare a unor traumatisme sau stangacii care tin de procesul educativ. Dar nu este general valabil pentru toate temerile, iar unele temeri pot fi mai usor de dobandit decat altele. Este adevarat, se pare, ca exista temperamente predispuse la a simti frica. Temperamentele mai vulnerabile in fata fricii sunt corelate cu o hiperactivitate a nucleului amigdalian cerebral si cu diverse manifestari biologice un ritm cardiac ridicat in stare de repaus si prea putin variabil in functie de circumstante. Copiii hipersensibli in primii trei ani de viata, devin mai adesea adulti anxiosi. Frica poate fi invatata prin experienta directa in trei feluri: - experienta traumatizanta unica (accidentul de masina) - micile experiente stresante repetate (mai multe zboruri cu avionul ceva mai agitate fara sa se fi petrecut o catastrofa) - efectul retroactiv (dupa consumarea unui eveniment oarecare ati scapat desi nu ati avut impresia ca va paste un pericol) Copiii invata frica de la adult, mai ales daca acesta este apropiat lui si il vede ca se sperie in mod sistematic de ceva anume. O parte din temeri sunt innascute, iar psihologii evolutionisti au emis ipoteza unei influente a selectiei naturale asupra existentei si persistentei temerilor. Este adevarat ca cele mai multe temeri au ca obiect lucrurile sau situatiile care reprezentau un pericol pentru stramosii nostri: animalele, intunericul, inaltimea, apa. Cum sa ne controlam temerile 1. Acceptati-va teama Nu va fie rusine ca resimtiti teama, pana la urma teama in limite normala este un semnal de alarma fata de eistenta unui pericol nu incercati sa o suprimati total ci mai degraba incercati sa o modulati, sa-I reduce intensitatea pana devine compatibila cu o viata normala si autonoma. 2. Dezvoltati-va mijloacele de a controla frica Sentimentul de teama este deseori asociat cu un sentiment de lipsa de control a situatiei. De aceea pentru a creste controlul pe care-l exercitam asupra a ceea ce ne produce teama, un mijloc excelent este de a va informa. Un alt mijloc de a va controla frica este sa invatati o metoda de relaxare pe care sa o folositi atunci cand simtiti ca va este teama. Si binenteles nu trebuie sa uitam de faptul ca puteti adopta o atitudine activa fata de frica, acesta fiind unul dintre cele mai eficiente remedii. 3. Infruntati-va frica Modalitatea de a infrunta trebuie sa tina seama de patru reguli: - Confruntarea trebuie sa se faca sub controul dvs. Confruntarea este indicata numai daca doriti acest lucru sau daca trebuie sa va depasiti teama. - Infruntati-va progresiv temerile, incepand cu aspectele mai putin importante. Daca va este frica de animale, veti privi mai intai doar fotografii, apoi filme, apoi veti face vizite la crescatorii, etc. - Confruntarea trebuie sa fie de durata: trebuie sa acceptati situatia angoasanta suficient de mult ca spaima dvs. Sa se reduca la jumatate. - Confruntati-va regulat cu situatiile care va provoaca teama.

4. Priviti frica in fata Multe lucrari au demonstrat ca avem tendinta sa intoarcem spatele tuturor acelor ganduri nelinistitoare. Cel mai bine este sa reflectati atent si sa va intrebati daca ati ajuns cu adevarat la capatul spaimelor daca ati derulat intregul scenariu catastrofa. Intrebati-va care sunt riscurile reale.

Fobia sau frica irationalaCui nu i-a fost frica, la un moment data in viata, de ceva sau de cineva? Fie ca ne-am temut pentru viata noastra sau a altcuiva in situatii limita sau pur si simplu am simtit un nod in gat cand am trecut pe langa catelul vecinului, frica este o urmare fireasca a activarii instinctului nostru de conservare. Ce se intampla, insa, cand frica de anumite obiecte sau situatii se declanseaza si dincolo de contactul direct cu stimulul care o provoaca? Cand frica devine irationala, obsedanta si incontrolabila? Specialistii o numesc fobieL.R.: Conform statisticilor, 11% dintre oameni sunt diagnosticati cu fobii, dar datele neoficiale arata ca 50% dintre noi avem cel putin o fobie. Fobia este extrem de raspandita printre noi si exista o lista lunga cu tipuri de fobii. Pentru ca fobia sa fie diagnosticata trebuie sa fie mai veche de sase luni si trebuie sa apara nu numai la expunerea cu stimulul, ci si la simpla imaginare a lui. Daca te-ai gandit ca esti aproape de stimul este suficient ca sa ti se faca rau, sa intri in panica, sa produci reactii similare celor aparute in preajma stimulului real. Exista anumite persoane predispuse la fobii? L.R.: Este discutabil. Exista anumite teorii care spun ca fobia se transmite genetic, dar sunt si anumite teorii care spun ca, de fapt, fobiile sunt o tara educationala si, mai ales, invatam in familie anumite fobii. Adica, daca mamei ii e frica de inaltime, o sa ma feresc si eu de inaltime. Exista diferite situatii care produc dezvoltarea unei fobii. Sunt fobii care apar ca urmare a unei experiente traumatizante, in care ne-am simtit expusi la stimulul respective. De exemplu, zburam cu avionul, apar niste turbulente, am scapat cu bine, dar pe urma ne-am dezvoltat aceasta frica exagerata de avion, care ne impiedica sa ne imaginam macar o calatorie cu avionul. Pe de alta parte, sunt fobii la care noi nu am fost niciodata expusi, dar, chiar daca sunt irationale, nu putem sa ni le invingem. Unii psihologi afirma ca acest tip de fobii apare ca mostenire culturala, din inconstientul colectiv. Un astfel de exemplu ar fi fobia de serpi. Ne e frica de serpi, desi nu am vazut niciodata unul.

Care este diferenta intre fobie si frica obisnuita? L.R.: Frica obisnuita este o reactie normala la o situatie care ne pune in pericol si ne produce o reactie, de fuga, atunci cand stimulul advers este foarte puternic, sau de lupta, atunci cand simtim ca putem sa il infruntam. Fobia este o frica ce depaseste ratiunea si pe care o dezvoltam ori de cate ori suntem expusi la situatia respectiva sau la stimulul respectiv sau doar ne imaginam stimulul. De exemplu, este normal sa iti fie frica pe o furtuna puternica, cand esti intro padure. Cand insa esti in apartamentul tau, in mijlocul orasului, si esti terifiat la gandul ca vei fi fulgerat in casa, nu poti sa iti stapanesti aceste sentimente de teroare, desi stii ca reactia este exagerata, atunci vorbim de dezvoltarea unei fobii. O astfel de persoana este diagnosticata cu fobie daca ajunge chiar sa se izoleze in casa, de teama sa nu interactioneze cu stimulul fobic. In tratarea fobiilor, este obligatoriu sa gasim cauza? L.R.: Exista mai multe scoli psihoterapeutice. In fobie, conform statisticilor, rezultatele cele mai bune pe termen scurt se obtin prin psihoterapia cognitivcomportamentala. In aceasta terapie se lucreaza direct cu simptomul (frica) si mai putin cu trecutul subiectului si regulile de viata care l-au dus la acest tip de reactie intr-o situatie stresanta. Cauza care a dezvoltat fobia devine importanta in masura in care este importanta pentru pacient si el simte nevoia de a descarca tensiunea acumulata atunci. Dar altfel, se lucreaza pur si simplu prin expunere si desensibilizare. Adica desensibilizam persoana respectiva in raport cu stimulul. De exemplu, sa luam arahnofobia, frica de paienjeni. In prima etapa, pacientul este expus la stimulul fobic in plan imaginar. Isi imagineaza ca il atinge si vede ca nu se intampla nimic si reuseste sa se relaxeze, sa se calmeze. In urmatoarea etapa, se trece apoi la expunerea in vivo, directa. Cum ne putem trata fobia? L.R.: In prima etapa, trebuie sa incepi prin a intelege ceea ce se intampla cu tine. Sa luam ca exemplu frica de inaltime. "Mi-e frica de inaltime" este un fapt real care are in spatele lui cel putin trei nivele diferite. Constientizarea este partea esentiala a acestei prime etape. Nivelul cognitiv: tu constientizezi frica si iei masuri impotriva ei. Inseamna ca atunci cand stai la etajul 7 si trebuie sa iesi neaparat pe balcon atentia ta este foate concentrata. Esti foarte atent sa nu te apropii prea mult de

balustrada, sa nu fie vreun cutremur; esti foarte atent cine e langa tine, ca nu cumva sa faca cineva o gluma si sa te impinga. Deci, atentia ta este solicitata la maxim pentru identificare stimulilor ce pot sa creasca anxietatea. S-a descoperit ca oamenii cu fobii dezvolta o memorie extraordinara legata de situatiile in care li s-a declansat fobia. Mult mai bine iti amintesti anumite situatii decat daca nu ai avea aceasta fobie. Acesta este nivelul cognitiv. Apoi, la nivel fiziologic, sunt anumite schimbari, transformari importante pe care, la fel, este bine in prima faza sa le constientizezi. Desi te simteai bine si nu aveai nici o problema, odata ce ai iesit la balcon, au inceput sa iti tremure picioarele, inima incepe sa iti bata mai tare, iti transpira mainile, esti pe punctul de a face un atac de panica, incepi sa respiri mai greu, simti ca te sufoci sau ametesti. Este o gama larga de simptome ce insotesc frica ta de inaltime ori de cate ori esti confruntat cu ea sau cu imaginea ei (e suficient sa vorbesti despre asta pentru ca aceste simptome sa apara). Mai este si nivelul psihologic care este foarte important. In cazul fobiei de inaltime, o persoana gandeste astfel: "Daca sunt expus undeva la inaltime, eu o sa mor sau o sa imi pierd controlul". Fiecare are dictionarul lui personal care ii intareste aceasta fobie. Si atunci persoana care are o fobie trebuie sa inteleaga foarte bine ce se intampla cu ea in momentul expunerii la stimulul fobic. A doua etapa este diferentierea intre real si imaginar. Cel care are o fobie stie ca frica lui este exagerata, ca are componente irationale si componente rationale. El constientizeaza acest lucru, insa nu se poate stapani; atunci ar trebui sa faca diferentierea intre ce crede el si ce se intampla cu adevarat. Daca iesi pe balcon, emotia ta iti spune, de exemplu, ca 100% o sa mori sau 90% o sa cazi. In acest caz, ne intoarcem pe partea cealalta si transformam aceste puncte in real. Ce inseamna ca 90% o sa cad si o sa mor? Faptul ca din 100 de persoane care ies pe balcon, 90 cad si mor. Se intampla cu adevarat asta? Binenteles ca nu. Astfel ai un impact mai dur cu ceea ce inseamna realitatea si iti dai seama de exagerarea emotiilor tale raportata la momentul sau la situatia respectiva. Te gandesti: cat la suta de fapt din persoanele care ies pe balcon mor? Si atunci iti dai seama de fapt ca, dincolo de emotiile tale, de fobia in sine, riscul nu este extrem de mare. Iesi pe balcon si vezi ca nu ti se intampla nimic.

Te duci si a doua oara; totul pe fundalul unor exercitii bune de relaxare. Pentru ca atunci cand ne este frica, ne incordam foarte mult organismul si ne exacerbam aceasta stare de frica. Fiind relaxati, oprim cumva organismul sa transmita starea de frica, si ii dam sentimental de siguranta. Si asta ne ajuta mult, ne intareste un comportament pozitiv si securizant. Expunandu-ne de mai multe ori stimulului fobic, ne desensibilizam si fobia trece de la sine. Cat de multa atentie trebuie sa ii acordam fobiei noastre? L.R.: Depinde de tipul de fobie. Daca ai o fobie de inaltime si tu locuiesti la Constanta si nu prea obisnuiesti sa calatoresti in afara orasului, nu te deranjeaza prea mult. Dar daca ai o fobie de zbor si esti om de afaceri si trebuie sa calatoresti des cu avionul, e greu sa o ignori. Depinde de disconfortul pe care il ai, de cat de implicata este fobia in existenta ta si cat de des interactionezi cu stimulul fobic.

Panica este un acces brusc de frica intensa sau anxietate (stare afectiva caracterizata prin neliniste psihomotorie, teama nedeslusita, fara obiect) care cauzeaza simptome ingrijoratoare, dar care nu ameninta viata: batai accentuate ale inimii, dificultatea respiratiei, sentimente de pierdere a controlului sau de moarte iminenta. In mod obisnuit, dureaza de la 5 la 20 minute si poate fi cauzat de circumstante stresante sau poate aparea pe nesteptate. Organismul are un sistem de raspuns la frica, care pregateste individul pentru a face fata unei situatii sau pentru a se feri de pericol. Atacul de panica survine atunci cand acest sistem reactioneaza exagerat sau cand nu este necesar. In timpul atacului de panica, sistemul nervos reactioneaza ca atunci cand se are de a face cu o situatie amenintatoare de viata. Acest raspuns cauzeaza simptome fizice si sentimente ingrijoratoare. Tulburarile legate de panica se diagnosticheaza atunci cand o persoana are atacuri de panica repetate, este ingrijorata de eventualitatea unuia nou si evita locuri care ii pot cauza un atac. Exista posibilitatea ca un om sa aiba atacuri de panica fara sa dezvolte o tulburare legata de panica, aceste atacuri aparand cu tulburari de anxietate.descriu atacurile de panica ca episoade discrete de teama intensa sau discomfort acompaniate de patru sau mai multe simptome fizice si cognitive care include: palpitatii ale inimii, durere in piept sau discomfort, senzatie de sufocare, ameteala, depersonalizare, teama de moarte sau de pierdere a controlului. Simptomele debuteaza brusc si ating un varf de intensitate in cca 10 minute (DSM IV). Pot aparea in contextul unor tulburari variate de anxietate...

In urma unor studii au fost identificati doi factori distincti ai anxietatii: anxietatea ca trasatura (trait anxiety) si anxietatea ca stare (state anxiety). Anxietatea ca trasatura indica o persistenta relativ stabila, accentul cazand pe diferentele individuale sau comportamentul anxios ce-i caracterizeaza pe diferiti indivizi. Dar, anxietatea se poate referi si la un complex de reactii sau raspunsuri o stare tranzitorie sau o conditie a organismului care poate fluctua in timp in intensitate, iar in acest caz discutam despre anxietate ca stare.Anxietatea ca particularitate stabila a persoanelor (trait anxiety) este considerata o dimensiune care afecteaza nemijlocit eficienta functionala a sistemului cognitiv. In general i se atribuie o combinatie negativa in legatura cu performanta, indiferent ca este vorba de performantele academice sau profesionale. In orice activitate pe care o desfasuram, reactia anxiogena constituie o conditie mai mult sau mai putin prezenta, dar existenta. Uneori sunt sunt usor de identificat cauzele (prezentarea la un examen, contactul cu o situatie necunoscuta etc.), pe cand alteori raman necunoscute. Anxietatea fundamentala este o atitudine caracteriala (sau trasatura dupa Cattel) obtinuta in urma repetarii unor reactii specifice caracteristice.Anxietatile specifice sunt reactii nevrotice la situatii de conflict bine motivate, determinate, care nu altereaza structura personalitatii. Astfel se pot distinge: - anxietate fundamentala (sau nevroza caracteriala); - anxietatati specifice (sau nevroze simple, situationale). Anxietatatile specifice pot fi provocate de o cauza reala si consta din reactii nevrotice din partea indivizilor ale caror relatii personale sunt netulburate, la situatii conflictuale de moment. Exista o relatie neadecvata intre situatia conflictuala si reactia nevrotica, aceasta relatie lipseste in nevroza caracteriala. Cea mai usoara provocare poate determina o reactie din cele mai puternice.Anxietatea fundamentala continua sa existe chiar daca nu exista nici un stimul. acesteia sunt nenumarate si variaza de la individ la individ, anxietatea fundamentala este mereu mai mult sau mai putin aceeasi, variind doar in extensiune si in intensitate. Aceasta poate fi descrisa prin senzatia de a fi mic, insignifiant, abandonat, periclitat, intr-o lume care se arata plina de abuzuri, inselaciune, atacuri, umilinta, tradare si invidie. Anxietatea fundamentala sta la baza tuturor relatiilor cu oamenii. Se manifesta printr-o neincredere fata de toata lumea, care se poate disimula in convingerea superficiala ca oamenii in general sunt placuti, iar aceasta convingere poate coexista cu instituirea mecanica de bune relatii cu ceilalti; dispretul profund fata de toata lumea se poate camufla in dispozitia de a-i admira pe toti.

Anxietatea fundamentala are implicatii precise in atitudinea individului fata de sine si fata de ceilalti. Aceasta inseamna izolare emotionala, cu atat mai greu de suportat cu cat ea coincide cu un simtamant de slabiciune intrinseca a Eului. Aceasta inseamna o slabire a veritabilei temelii a increderii in sine si poarta germenul unui conflict potential intre dorinta de a se increde in ceilalti si imposibilitatea de a o face, din cauza profundei suspiciuni si a ostilitatii fata de ei. Din cauza slabiciunii sale intrinseci, individul doreste sa arunce toata responsabilitatea pe altii, doreste sa fie protejat si ocrotit, in timp ce, pe fondul ostilitatii fundamentale, exista mult prea multa neincredere pentru ca aceasta dorinta sa fie dusa la bun sfarsit. Astfel, el isi cheltuie cea mai mare parte a energiei intru asigurarea linistii.Cu cat mai insuportabila este anxietatea, cu atat mai meticuloase trebuie sa fie mijloacele de protectie. Exista in societatea noastra patru modalitati principale prin care o persoana incearca sa se protejeze impotriva anxietatii fundamentale: afectiunea, supunerea, puterea, retregerea.termenul de anxietate a fost introdus in psihologie de catre freud..care a formulat un concept mai larg,distingind intre anxietate obiectva si anxietate nevrotica in functie de sursa dinspre care si cum provenea pericolul............Frica este cea mai periculoas din toate

emoiile. Senzaia fricii variaz de la un presentiment neplcut pn la groaz. O fric puternic poate cauza moartea. De obicei cauzele fricii snt evenimentele, mprejurrile sau situaiile care semnalizeaz primejdia, i ele pot fi att fizice ct i psihologice. Cauza fricii poate fi att prezena a ceva amenintor ct i lipsa a ceea ce asigur sigurana. Stimulenii naturali ai fricii snt singurtatea, necunoscutul, schimbarea neateptat a stimulentului, durerea .a.m.d. Stimulenii fricii, derivai de la cei naturali, nclud n sine ntunericul, animalele, obiectele necunoscute i oamenii necunoscui. Motivele fricii pot avea un temei cultural, fiind rezultatul vrii: frica ce survine la auzul sunetului sirenei de alarm aerian, frica de fantome, hoi .a.m.d. Frica este trit ca un sentiment de neaprare, nesigurana, ca un sentiment de pericol i nenorocire care se apropie; de primejdie asupra propriei existene, a propriului Eu psihologic. Nesigurana poate fi simit att faa de adevrat natur a pericolului ct i n privina faptului cum s acionezi n acest pericol. Frica micoreaz numrul nivelelor de libertate n comportament, limiteaz percepia, gndirea ncetinete, devine mai ngust ca volum i mai rigid ca form. Bowlby descrie manifestarea exterioar a fricii astfel - o scrutare precaut, reprimarea micrilor, expresia feei speriat, care poate fi nsoit de tremur i lacrimi, ghemuirea, fuga, cutarea de contact cu cineva, una din trsturile comune ale simului fricii este ncordarea, nghearea corpului. Funcia evolutiv-biologic a fricii const n consolidarea relaiilor sociale, n fuga dup ajutor. Frica slujete drept semnal de avertisment i schimb direcia gndului i comportamentului omului. Frica ocup o poziie intermediar ntre mirare i comportamentul final specific adaptiv. Deosebirile individuale n manifestarea emoiei de fric la un om concret depind att de predispoziiile biologice ct i de experiena lui individual, de contextul socio cultural general. Exist metode de scdere i control a sentimentului de fric.